PROGRAM DE STUDII: KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ [619555]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚ IONAL E
UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘ TI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ Ș I SPORT
PROGRAM DE STUDII: KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONDUCATOR STIINTIFIC:
PROF. UNIV. DR. TIMNEA OLIVIA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONAL E
UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREȘ TI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ Ș I SPORT
PROGRAM DE STUDII: KINET OTERAPIE Ș I MOTRICITATE SPECIALĂ

ROLUL KINETOTERAPIEI Î N
COXARTROZĂ

CONDUCATOR ȘTIINȚ IFIC:
PROF. UNIV. DR. TIMNEA OLIVIA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

CUPRINS :

INTRODUCERE
CAPITOLUL I: MOTI VAREA ALEGERII TEMEI …………………………… ……… ….5
CAPITOLUL II:FU NDAMENTAREA TEORETICĂ ………………………… ..…… …….6
2.1. REPERE ANATOMICE PRIVIND ARTICULAȚIA ȘOLDULUI… ……… ……6
2.1.1.OASELE…………………………………………………………………6
2.1.2 .ARTROLOGIA……… ………………………… ……… ..…… …..…….12
2.1.3.MIOLOGIA…………… …………………………. ………….…..……..16
2.2.BIOMECANIC A ARTICULAȚIEI ȘOLDULUI……………….. …….…………21
2.3.LEZIUNILE DEGENE RATIVE ALE ȘOLDULUI……………………….. ……24
2.3.1 .SIMPTOMATOLOGIE……………………… …………… …..….…….24
2.3.2 .CAUZE(ETIOL OGIE)…………………… ……………………………. 26
2.4.DIAGNOSTI CUL CLINICO -FUN CȚIONAL………………… ……..…..….…..31
2.5.BILANȚUL KINETOTE RAPEUTIC ÎN COXARTROZĂ…… ……………. …..33
2.5.1 .TESTE FUNCȚIONALE SPECIFICE ȘO LDULUI…………… ….….37
2.5.2 .EXAMEN CLINIC ……… …………………… ……………………… ….38
2.5.3.EXAMENUL PARACLINIC………………………… …… ….…..……39
2.5.4.FAZELE DE EVOLUȚIE………………………………………………42
2.5.5.TRATAMENTUL………………………………………………………43
CAPITOLUL III: MODALITĂȚI DE ABORDARE A RECUPERĂRII LA PACIENȚI
CU LEZIUNI ALE COXARTROZE I…………………………………………………..…46
3.1.AGENȚII FIZICI NATURALI…………………………..……………………… 46
3.2.AGENȚII FIZICI ARTIFICIALI…………………………………………………48
3.3.MASAJUL…………………………………………………………………..……50
3.4.PROGRAMUL DE RECUPERARE(STUDIU DE CAZ)…………………….… 51
CAPITOLUL IV: CONCLUZII …………………………………………………………… 66
BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

“Implicarea kinetologiei în toate aspectele activitaț ilor fizice umane, se realizeaza
alături sau independent de alte științ e, discipline sau profesii. Dintr -e științele care studiază și
ele mișcarea, kinetologia se detașează definitoriu prin elementele esențiale proprii ale
kinetologiei, boala, elementul care face din kinetologie în primul rând o specialitate
medicală ”(Tudor Sbenghe, ” Kinetologie profilactică terapeutică și de recuperare ” Editura
Medicală, București 1987 )
Artroza șoldului,este o afecțiune cronică,degenerativă caracterizată prin distrugerea
progresivă a ț esutului cartilaginos ar ticular,provenit de la nivelul ș oldului (coxo –
femural).”Coxartroza reprezintă o entitate patologică cu incidența crescută ce afectează 2 -4%
din populația adultă intre 40 -70 de ani ”(Iaroslav Kiss ” Fizio -kinetoterapie și recuperarea
medicală in afecțiunile aparatului locomotor ” 2007 Editura Medicală )
Principalele obiective dorite ale tratamentului recuperator sunt:
-ameliorarea durerii
-îmbunata țirea mobilitații la nivelul articulaț iei coxo -femurale
-îmbunatațirea circulaț iei locale
-redobâ ndirea și menț inerea tonusului muscular
Pentru a atinge scopul dorit,vor fi folosite metode si terapii:
kinetoterapia,masajul,hidrokinetoterapia,kinesiotaping -ul,ortezarea.
Cu scopul de a stimula circulaț ia locală ,va fi folosita fizioterapia,in timp de
kinetoterapia va fi aplicată pentru a a meliora contracturile musculare, îmbunatațirea
mobilitații,creșterea și menț inerea tonusului muscular.

CAPITOLUL I : MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

„Dicționarul definește durerea ca fiind suferința mentală cauzată de o boală sau de
pierderea cuiva drag. E cumplit însa că atunci când crezi că ți -a trecut , te ia din nou , de la capăt
. Și mereu , de fiecare dată îți este tăiată respirația . Sunt cinci etape ale suferinței . Se manifestă
diferit a fiecare din noi , dar sunt mereu cinci . Negarea , revolta , tânguiala, deznădejdea,
acceptarea .” (Dr. Meredith Grey, „Grey’s Anatomy” )”1
Prin redarea acestui citat doresc să afirm motivarea alegerii temei actuale. Apariția durerii
în viaț a unei persoane,devine factorul generat iv,participarii in mediu l
extern,social.Durerea,dezvoltă totodată frica ,teama de a î ndep lini sarcini zilnice,ce necesită
activitate motrică . Intr -un fina l dramatic,toate acestea duc la de gradarea calitaț ii viet ții,imaginea
personală cât și profesională .
Prezentul suferă schimbari mari,determinând ființa umană la adaptabilitate continuă.
Menținerea și evoluția unei c ariere satisfăcă toare pe plan financiar cât și profesional , duce la un
servi ciu valoros societații înconjurătoare,odihnă puțina ăi multă muncă . Dar spre deosebire de
era trecută, unde munca era definită ca o acțiune fizică solicitantă,î n zilele noastre mun ca este
desfașurată de cele mai multe ori in poziție statică ,acompaniată de o concentrare asiduă .
În lipsa activitații motrice, cheia sănătaț ii fizice, corpul uman se deteriorează fapt ce
asigură incapabilitatea de a oferi valori și servicii societaț ii și inclusiv familiei, din pricina
neglijenț ei personale.
Cea mai frecventă boală articulară din lume, este artroza . Coxartroza,este clasificata ă ca
fiind cea mai des întalnită afecțiune artrozică . Studiile actuale dovedesc că boala in cauză,artroza
șoldulu i,duce la o degradare articulară , caracterizat ă printr -un dezechilibru
morfologic,acompania t de un dezechilibru funcț ional.

5

6
CAPITOLUL II : FUNDAMENTARE TEORETICĂ
2.1 REPERE ANATOMICE PRIVIND ARTICULAȚIA ȘOLDULUI

2.1.1 Osteologia
Scheletul centurii membrul ui inferior,este definit de două oase coxale, unite în
partea anterioară și î n partea posterioare cu sacrul,formând î mpreuna c u coccisul peretele osos
denumit bazin sau pelvis.
“Pelvisul osos sau bazinul,este format de cele două coxale,sacru si coc cige.El este
situat,cu aproximaț ie la mijlocul corpului adultului
Pelvisul osos cuprinde î n interiorul sau cavitatea pelviană(Cavitas pelvis) care conț ine
numeroase organe de ma re importanță ”
Are forma un ui trunchi de con,cu baza mare în sus și cu baza mică î n jos.”2
“Coxalul este un os plan,voluminos ș i neregulat,torsio nat ca o elice. Este format la
început, din trei piese distincte: ilion, pubele ș i ischio nul, care se sudează definitiv între 12 -16
ani la fete și 13 -18 ani la baieț i.
Orientarea sa este “înapoi –marginea care prezintă o mare scobitură, laterală -fața
prevazută cu o cavitate emisferică(acetabulul), iar în jos – scobitura acestei cavitaț i.
Ilionul formează porțiunea superioară a osului și reprezintă mai mult din jumatate a lui.
Prezintă un corp care participă la formarea acetabulului și o porțiune superioară turtită,
comparată cu o aripă, aripă osului iliac .
Ischionul cuprinde porț iunea posteri oară și inferioară a osului; el are un corp și o ramură .
Corpul participă la formar ea acetabulului,constituind porțiunea postero -inferioară a acesteia.
Corpul se continuă cu ramură, ce se î ndreapta i nainte. La liminta dintre corp și ramura se gaseș te
tuber ozitatea ischiatică .

2 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag. 71

7
Pubele reprezintă porțiunea antero -inferioară a osul ui; el are un corp și două ramuri.
Corpul participă la formarea porț iunii antero -inferioare a acetabulului. Se uneș te cu ilionul , iar la
locul de unire se gasește eminența iliopubiană .
Coxalul considerat în totalitate, prezintă două fete, patru margini ș i patru unghiuri. ”3
(fig.1)4
“Fața laterală prezintă î n partea ei mijlocie o cavitate mare, numită acetabul, care ne -a
servit la orientarea osului. La formarea acetabulului contribuie corpul celor trei oase constitutive
ale coxalului.
Dedesubtul acetabulului se gaseș te un orificiu mare , numit gaura obturată, formarea ei
fiind realizată de ischion ș i pube.
Cavitatea cotiloidă sau acetabulul , este o cavitate profundă, emisferică, care servește la
articulația cu femurul.Circumferința acetabulului est e proeminentă și ascuțită, poartă numele de
sprânceana cotiloidă sau limbulacetabular.

3 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.68
4 Netter F. (2006), Atlas of human anatomy Editura Saunders Elsevier pag 230

8
Suprafața interioară a acetabulului prezintă :
 Suprafața semilunarî, situatî la periferia cavității și care este articulară.
 Fosa acetabulului ocupă fundul cavității, est e nearticulară, de formă patrulateră,
încadrată de suprafaț a semilu nară.
Gaura obturală este limita î n cea mai m are parte printr -o margine ascuțită, afară de
porțiunea superioară, unde marginea este înlocuită cu un șanț , numit șanț ul obturator.
Canalul obt urator este sprij init de doi tuberculi: tuberculul obturator anterior care se află
la nivelu l ramurii superioare a pubelui,ș i inconstantul tubercul obturator posterior situat sub
incizura acetabulului.
Suprafața gluteală a osului iliac. Este ușor excavată în porț iunea ei mijlocie, pe ea se
gasește gaura nutritivă principal ă a osului și este străbătută de trei linii:
 Linia gluteală anterioară
 Linia gluteală posterioară
 Linia gluteală inferioară .”5
Fața medială este străbătută de linia arcuită înainte, aceas ta împar te fata medială în două
porțiuni. Superior se gaseș te suprafa ța excavată, numită fosa iliacă pe care se inseră mușchiul
iliac; în partea ei posterioară, se află una dintre gaurile nutritive ale osului.
Dedesubtul liniei arcuite se gasește: suprafaț a sacropelviană alcatuită, la rândul ei din
formaț iuni anatomice.
Marginea anterioarî este formată dintr -o porțiune verticală, ce aparține ilionului,și o
porțiune orizontală, ce aparț ine pubelui.
Marginea posterioară este formată din ilion și ischion.
Marginea superioară sau creastă iliacă, se întinde de la spînă iliacă
anterosuperioara la spînă iliacă posterosuperioara.Marginea aparține în totalitate osului
iliac.

5 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.69

9
Marginea inferioară se întinde între tuberozitatea ischiatica și unghiul pubelui .”6
Osul Sacru și Coccigele sunt formațiuni osoase provenite din sudură a nouă sau zece
vertebre false.
Sacrul este un “os median și nepereche, situat în continuarea coloanei vertebrale,deasupra
coccigelui și înfipt că o până între cele două oase iliace. Baza lui formează cu ultima vertebră
lombata un unghi numit promotoriu, de o importantă obstetricală și antropologică.
Are extremitatea superioară mai voluminoasă decât cea inferioară având formă unei
piramide, este recurbat înainte .Este format din sudarea a cinci vertebre sacrate .”7
“Osul sacru al adultului prezintă în general diferențe sexuale evidente, la bărbat este mai
lung, mai îngust și mai curbat anterior decât la femei.
Coccigele este format prin sudură a patru vertegre coccigiene.
Este om ologul scheletului cozii la mamifere, se află situat în continuarea sacrului și este
format din unirea celor patru sau cinci vertebre coccigiene atrofiate, două fete, o baza , un vârf și
două margini .” 8
Bazinul (pelvisul osos) este alcătuit din două oa se coxale,coccige și sacru.Este poziționat
cu aproximație la mijlocul corpului adult.
“Pelvisul osos prezintă: o circumferința superioară și altă inferioară, o suprafață
exterioară și o suprafață interioară.
Circumferința superioară sau baza mare a pelvis ului osos este format din: creastă iliacă,
marginea anterioară a coxalului și marginea superioară a simfizei pubiene. Diametrele care
interesează această circumferința sunt următoarele:
– diametrul biiliac superior
– diametrul transversal maxim

6 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.70
7 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.22
8 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.22

10
Aceste diametre sunt importante pentru obstetrician.
Suprafață exterioară prezintă elemente anatomice de pe fetele laterale ale celor două
coxale,și de pe fetele dorsale ale sacrului și coccigelui.
– anterior –față anterioară a simfizei pubiene.
– posterior –fetele dorsale ale sacrului și coccigelui, precum și marginile posterioare
ale oaselor coxale.
Suprafață interioară (endopelvina) se caracteriozeaza printr -un relief osos
semicircular,numit linia terminală.
Circumferința inferi oară( stramptoarea inferioară a pelvisului) sau baza mică a pelvisului
osos este formată anterior, de marginea inferioară a simfizei pubiene; posterior, de vârful
coccigelui; lateral, de cele două tuberozități ischiatrice; acestea sunt legate anterior de s imfiza
pubiană, prin ramurile ischio -pubiene, iar posterior de sacru coccige prin ligamentele
sacrotuberale și sacrospinoase. ”9
Epifiză superioară sau proximală, prezintă capul colul și două tuberozități, numite marele
și micul trohanter.
– margine a porterioasa este rugoasa , groasă, proeminentă și se numește linia
aspră
– marginile mediale și laterale sunt puțîn pronunțate
– față medială este netedă și nu are particularitate.
– față laterală da inserție mușchiului vast intermediar
– față anterioară -convexa și netedă
Corpul este prismatic triunghiular și prezintă trei fete și trei margini.
Femurul “este un os lung(cel mai lung os din corpul omenesc) esteun os pereche.Pe
schelet este oblic îndreptat de sus în jos și lateralo -medial. Când călcâiele sunt alipite cele două
femure se atig prin epifizele lor inferioare. Această oblicitate este mai accentuată la femei,
deoarece pelvisul este mai larg decât la bărbați.

9 Papilian V .(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.72

11
Capul este articular, și constituie două treimi dintr -o sfera.Prezintă foseta capului
pentru inserția ligamentului capului femural.
Colul este o coloana osoasă puternică, turtită antero -posterior, care unește capul
cu restul epifizei.Este îndreptată obl ig de sus în jos și medio -lateral și formează cu diafiză ungiul
de înclinație care măsoară 125 -130 ”10
Epifiză inferioară distală, este masiv voluminoasă mai întinsă în sens transversal,
decât în sens antero -posterior. Este formată din două proeminente a rticulare puternice, numite
Trohanterul mic este o proeminentă mamelonată, situată la partea posterioară inferioară a
colului.
“Trohanterul mare este o
proeminentă patrulateră
ce continuă în susul
femurului. numite
condili. Anterior cei doi
condili converg spre o
suprafata articulara
numita fata
(fig 2)11
patelara.Condilii sunt in numar de doi,unul medial si unul lateral.Fiecare prezinta trei fete
articulare, intercondiliana si cutanata. ”12

10 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.74
11 Netter F. (2006), Atlas of human anatomy Editura Saunders Elsevier pag 230
12 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.75

12
2.1.2 Artrologia
Articulația soldului sau coxofemurală,este de tip sferoidală în trei axe de mișcare. Are rol
în statică și locomoție.Articulația este formată prin unirea capului acetabul coxal cu capul
femural.
“Ca suprafete articulare avem: capul femural si acetabulul.
Suprafețel e articulare sunt acoperite de un strat de cartilaj hialin. Acest cartilaj lipsește în
partea anterioară a fosetei capului femural cât și în fosă acetabulului.

Labrul sau cadrul acetabular
,fabrocartilaj dispus că un inel în
acetabul, și are rol de a -I mari
adâncitura.”
“Datorită faptului că
circumferința lui liberă este mai
strânsă decât cea aderența, mai
contribuie și la menținerea capului
femural în cavitatea de recepție.
(fig3)13
În dreptul incizurii acetabulului, labrul trece că o punte peste ea transformând -o într -un
orificiu. Această portuiune se numește ligamentul transversal al acetabulului .”14
Capsulă ce constituie mijlocul de unire,este întărit de mai multe ligamente,unul dintre
ligamente se află în mijlocul articulatiei ,ligamentul capului femural. În procesul de unire, mai iau
parte și mușchii periarticulari,presiunea atmosferică și labrul acetabular15

13 Netter F. (2006), Atlas of human anatomy Editura Saunders Elsevier pag 235
14 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.127
15 Papilian V. (2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.128

13
„Ligamentele articulare sau fasciculele de întărire longitudinală , sunt în număr de trei și
reprezintă porțiunea mai condensate ale capsulei.”
„1) Ligamentul iliofemural , este cel mai puternic ligament al articulației .Suportă
greutăți cuprinse între 350-500kg .”16
„Se insera prin vârf de spînă iliac antero -inferioară,iar prin baza pe linia
intertrohanteriana.Ligamentu l limitează extensiunea,rotația în afară și adductia.”
„2) Ligamentul pubofemural ,este situat, pe față anterioară a articulatiei. El se insera pe
eminența iliopubiana, creastă pectineala și ramură superioară a pubelui pe de o parte,iar pe de
altă ,fibrele lui se termină fixându -se înaintea trohanterului mic.Ligamentul liminteaza abducția
și rotaia externă.
3) Ligamntul ischiofemural , se găsește pe față postero -inferioaa a articulatiei. El se
insera pe ischion, înapoia și dedesubtul acetabulului. Ligamentul ischiofemural limitează rotația
internă și adductia
„Zona orbiculara , ocupă față prounda a capsulei, în imediată vecinătate a membranei
sinoviale. Este formată din două felui de fibre,unele cu inserție osoasă , altele proprii. Cele cu
inserție osoasă pornesc de sub spînă iliacă , antero -inferior și formează un inel ce înconjoară colul
femural. Cele proprii formează inele complete sau aproape complete în capsulă . Fibrele zonei
orbiculare sunt intim întrețesute cu fibrele profunde ale celorlalte lig amente și ale capsulei .”17
„Ligamentul capului femural sau ligamentul rotund, este o lama fibroaza
intraarticulară, de formă triunghiulară. Prin baza să se insera pe ligamentul transvers al
acetabulului și pe porțiunile învecinate ale sprâncenei osoase acetabulare.”

16 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.128
17 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.129

14
Acesta din urmă deține un triplu rol:
„1) conține vase nutritive entru capul femural cu rol în special pe perioada de
osteogeneza.
2) fiind înconjurat de sinovială, el mărește suprafață de secreție a acestei membrane.
3) prin mișcările lui contribuie la răspândirea sinoviei pe suprafață articula ră.”18
„Stratu sinovial tapetează față profundă a stratului fibros al capsulei.” „ În general capula
este foarte rezistență , prin ea nu ies prelungiri ale stratului sinovial. Este mai subțire doar pe o
mică porțiune , pe față posterioară , sub ligamentul ischio -femural.”19
„Simfiză Pubiană , este o articulație semimobilă și reprezintă articulația anterioară a
coxalelor.
Suprafețele articulare sunt ovale, acoperite de cartilaj hialin, ele sunt situație imediat sub
tuberculul pubic. Axul mare al suprafețelor articulare este îndreptat oblic în jos și înapoi .”20
Mijloacele de unire:
„Capsulă articulară,relativ rezisntenta.
Ligamentele, sunt situate extraarticular fiind numite: anterior
posterior,superior și inferior. Mai există un ligament intraarticular interosos.
Între cele două suprafețe articulare se află discul fibro -cartilaginos ”21

Articulația sacro -iliacă face parte din „grupul articulațiilor sinoviale, unii autori o
consideră o simfiza.
Suprafețele articulare sunt reprezentate de fetele articulare ale osului coxal și cele ale
osului sacrat. ”22

18 Papilian V.(200 1), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.129
19 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.129
20 Buzescu A.(1999), “Anatomia si biomecanica” Editura A.N.E.F.S., Pag, 60
21 Buzescu A.(1999), “Anatomia s i biomecanica” Editura A.N.E.F.S., Pag, 61
22 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.124

15
O capsulă întărită de ligamente reprezintă mijlocul de unire.
„Capsulă articulară, se insera la periferia suprafețelor articulare ale coxalelor și sacrului.
„Cavitatea articulară este îngustă.
„Ligamentele sacroiliace anterioare , se insera în afară, pe aripa sacrului și pe față
pelviană a osului sacru,lateral pe primele două găuri sacrate.”
Ligamentele sacroiliace posterioare , unesc spînă iliacă posterosuperioara cu creastă
sacrată laterală .”23
„Ligamentele sacroiliace interosoase , sunt principall mijloc de unire între cele două
oase.
Ligamentul iliolombar , se insera pe procesele costale (transversale) ale vertebrelor a IV –
a și a V -a lombară, și de acolo disperandu -se, se insera pe creastă ilia că și în fosă iliacă .”24

23 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.124
24 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Apara tul locomotor” Editura BICALL, Pag.125

16
2.1.3 Miologia
Mușc hii bazinului
„După așezarea lor față de bazin și față de articulația coxofemurală, se împart în două
grupe:
1) Grupul anterior sau interior ,format de mușchiul iliopsoas și psoasul mic.Sunt situați
în interiorul pelvisului mare.
2) Grupul posterior sau exterior cuprinde un număr de zece mușchi așezați pe partea
exterioară a pelvislui.
Tensorul fasciei lată este o dependință a gluteului mijlociu, are în mod secundar inserție
terminală pe tractul iliotibial.
Cu excepția tensorului fasciei lată și a porțiunii superficiale a gluteului mare ,toți ceilalți
mușchi sunt uniarticulatri,cu acțiune exclusivă asupra c oxofemuralei.”
„1)Mușchii anteriori ai bazinului
Mușchiul iliopsoas este alcătuit din două porțiuni: mușchiul psoas mare și mușchiul
iliac.Au inserție comună pe trohanterul mic.
Mușchiul psoas mare are origine pe față laterală a corpului ultimei vertebre t oracice și a
primelor patru vertebre lombare,pe procele costale are acestora,pe discurile intervertebrale
corespunzătoare.
Mușchiul iliac se insera în sus pe fosă iliacă și trec e apoi împreună cu psoasul mare prin
lacună musculară ”25

25 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.227

17
„Psoasul mare este sing urul muschi al
membrului inferior c are depaseste in sus
pelvisul.”
Mușchiul iliac acționează doar pentru
articulația coxofemurală.
Trecând după centură, iliopsoasul deține
că rol principal în flexarea coapsei pe pelviv.
Defapt este flexorul principal în articulație.
„Când ia punctul fix în bazin și coloana, intervine
indispensabil în locomoție, ducând coapsă
membrului oscilant dinapoi înainte .”26
„În decubit dorsal, el ridică trunchiul,
flectandu -o pe coapsă.Când se contracta de o
singură parte, flexează ș i înclină trunchiul
lateral.Pe lângă acțiunea s -a principala de
flexor,mai deține o acțiune secundară de rotație
în afară coapsei datorită traiectului ușor spiralat
spre trohanterul mic.
(fig4)27
Inervația iliopsoasului este provenită din mai multe ramuri scurte, colaterale din plexul
lombar și câteva din nervul femural .”28
2) „Mușchiul psoasul mic are originea de pe corpul vertebrelor T 12 și L 1, și pe discul
intervertebral dintre ele.Se continuă cu un tendon lung ce se insera în mod variabil pe fascia
iliacă .”29

26 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.228
27 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.227
28 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.229
29 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.229

18
Acțiunea s -a este de a proteja nervul femural
de comprimare în tim pul contracției
psoasului mare.
Mușchii posteriori ai pelvisului
3) Mușchiul gluteul mare sau
fesierul mare „este cel mai
superficial,mușchiul ia naștere pe o mare
suprafață de origine formată de față gluteala a
aripii iliace și creastă iliacă,ligamentul
sacrotuberal,părțile laterale ale sacrului și
coccigelui, fascia toracolombara.Merge în jos
și lateral și se insera în porțiunea superioară
și superficială printr -o lama aponevrotică pe
tractul iliotibial,mai joc pe tuberozitatea
gluteala apoi distal pe facia lată. ”30
(Fig5)31
Acțiunile ce le determina gluteul mare, sunt de extensie(acțiunea principala), rotație în
afară și abducția adductia coapsei.
Gluteul mare deține un nerv propriu din plexul sacrat (nervul gluteu inferior) 32
4) Mușchiul gluteu mijlociu sau fesierul mijlociu se „prinde pe câmpul osos cuprns
între linia gluteala anterioară și cea posterioară ale aripii iliace și pe porțiunea corespunzătoare a
crestei iliace.Fasciculele musculare converg către trohanterul mare și se insera pe față laterală.
5) Mușchiul gluteu mic sau fesier mic ia naștere pe câmpul osos al fetei gluteale.Este
acoperit în întregime de gluteul mijlociu. Are aceiași acțiune că și gluteul mijlociu. Fasciculele
posterioare ale celor doi mușchi au acțiunea de extensie și rotație în afară coapsei. F asciculele

30 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul loco motor” Editura BICALL, Pag.229
31 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul lo comotor” Editura BICALL, Pag.230
32 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.230

19
anterioare au acțiune de flexie și rotație
internă.Fasciculele mijlocii crează o puternică
abductie.Totuși acțiunea lor principala rămâne
de abductie cu punctul fix pe femur. Gluteii au
inervație comună din nervul gluteu
superior,ramură plexulu i sacrat.”
(fig.6) 6) Mușchiul tensor fascia lată „are
originea pe spînă iliacă anteropuerioara, merge
în jos și înapoi trece peste trohaneterul mare și
apoi se fixează pe tractul iliotibial. Că acțiune
prezintă flexia coapsei și de asemenea este abducto r al
coapsei.Inervatia se trage din nervul gluteu superior ”33
7) Mușchiul piriform inserția ui provine din interiorul
pelvisului pe față anterioară a osului sacru. „Iese din pelvis
prin marea scobitura sciatică și se termină prin tendon subțire
pe trohant erul mare. Acțiunea piriformului este de rotator
extern, abductor și extensor al coapsei.
(fig7) 8) Mușchiul obturator intern are originea în
interiorul pelvisului pe față medială a membranei obturatoare
și marginea găurii obturatoare, se termină printr -un tendon pe trohanterul marei. Este puternic
rotator extern al coapsei. Inervatia provine din nervul obturator intern(plexul sacrat) .”34
9, 10) Mușchiul gemen superior și gemen inferior . „Cel superior are originea pe spînă sciativa,
altul inferior , și se prinde pe uberozitatea inschiadica.Cei doi se termină pe tensondul obturator.
Acționează împreună cu obturatorul intern. Inervatia provine din plexul sacră t.
11) Muschiul patrat femural are originea pe tuberozitatea ischiadica si se termina pe
creasca int ertroganteriaca. Este imortant rotator extern.Inervatia este realizata prin plexul sacrat.

33 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomoto r” Editura BICALL, Pag.231
34 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.233

20
12) Muschiul obturator extern Se prinde pe fata laterala a cadrului osos al gaurii
obturatoare pe membrana obturatoare.Se termina printr -un tendon in fundul fosei trohanterice.
Este rotator extern. Inervatia se face din nervul obturator.”35

35 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.223

21
2.2 BIOMECANICA ARTICULAȚIEI ȘOLDULUI

Articulația coxofemurala, deține trei grade de libertate. Capul femural și cavitatea
cotiloidă, sunt susținute de o capsulă puternică,întărită de o serie de ligamente (iliofemural,
pubofemural, ischiofemural).36
Datorită lungimii colului femural, și unghiul de înclinare , miscarie de flexie -extensie și
abductie -adductie sunt asociate cu mișcările de rotație .37
Mișcările în plan sagital și ax frontal.
Se numește flexie ,atunci când față anterioară a coapsei se apropie de bazin. Flexia activă
ajunge de la 0  la 90 atunci când genunchiul este întins. Când genunchiul este în poziție de
flexie se ajunge la o flexie în sold de 125,flectarea pasivă ajunge la 145 -150
Se numește extensie atunci când față posterioară a coapsei se aproprie de zona fesieră.
Executată cu genunchiul întins ajunge la 15 -20,iar cu genunchiul în flexie nu depășește 10 .
„Mișcările de flexie -extensie nu sunt pure, deoarece axul în care se execută nu este axul
anatomic,nici cel biomecanic,ci reprezintă axul central al cavitații cotiloide. Astfel, flexia se
însoțește de o mișcare de rotație intern, iar extensia de rotație externă .”38
„Este posibilă și o mișcare de hiperextenxiune, adică o extensie forțată , în asemenea
cazuri extensia maximă nu se obține în articulația soldului , ci printr -o mișcare de flexiune
executată în articulația soldului de partea opusă ( a membrului fixat), ceea ce are drept urmare și
o aplecare a trunchiului înainte , mișcarea se mai petrece și în coloana vertebrală accentuând
curbură lombară ” 39

36 Sbenghe T. (1987) “Kinetologie profilactica si de recuperare”, Editura Medicala, Pag. 39
37 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.130
38 Cordun M.(1999), “kinetologie medicala” Editura AXA, Pag. 93
39 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.131

22
Mișcările în plan frontal și ax sagital.
Abducția se realizează atunci cad membrul inferior se depărtează de linia mediană a
corpului, când este executată cu coapsele extinse, măsoară 60  ,iar cu coapsele flectate 70 . Este
limitată atunci când este executată cu coapsă în flexie, datorată ligamentului iliopretrohanterian.
„Când este executată cu coapsă în extensie limitarea este produsă de ligamentul pubofemural ”40
„Are valori variabile în funcție de modalitaea de testare. Amplitudinea medie este de
45”41
„Amplitudinea abductiei coapselor se mărește prin intervenția bazinului și a coloanei
lombae. Astfel, în mișcarea de „sfoară laterală” abducția reală a coapsei pe bazin nu depășește
70 de fiecare parte, aplitudinea de 180  fiind obținută prin înclinarea anterioară a bazinului și
accentuarea lordozei lombare .” 42
Se numește adductie atunci când membrul inferior se aproprie de linia media nă a
corpului. Anatomic este imposibilă de realizat din poziție zero (0) „cu membrele pelviene
aliniate unul lângă altu.Pentru aprecierea acestei mișcări membrul opus trebuie abdus, măsurarea
făcându -se în același fel că și în cazul abductiei. Valoarea amplitudinii ei este de 30 . Se mai
poate testa abducția combinându -se cu flexia soldului , asociind sau nu și o flexie de genunchi .”43

Circumductia „este mișcarea ce rezultă din alternarea celor patru mișcări precedente.În reali zarea
acesteia intervin toate grupele musculare ale soldului. În timpul execuției, capul femural se
invarteste în acetabul; epifiza inferioară a femurului descrie un cerc, iar diafiza acestuia, un con.

40 Cordun M.(1999), “kinetologie medicala” Editura AXA, Pag. 94
41 Sbenghe T. (1987) “Kinetologie profilactica si de recuperare”, Editura Medicala, Pag. 49
42 Cordun M.(1999), “kinetologie medicala” Editura AXA, Pag. 94
43 Sbenghe T. (1987) “Kinetologie profilactica si de recuperare”, Editura Medicala, Pag. 49

23
Mișcarea de rotație în afară și înăuntru,această mișc are se realizează în jurul unui ax
vertical care trece prin capul femural. Amplitudinea maximă a rotației în exterior este de 15 , iar
cea a rotației în interior este de 35 .”44
Când coapsă este flectata și în abducție , aplitudinea maximă a rotației atinge 100 ,asta
doar în mișcările pasive, când ligamentele sunt relaxate. Rotația externă , este limitată de
fasciculul iliopretrohanterian, iar cea internă este la rândul ei limitată , de ligamentul
ischiofemural .45

44 Papilian V.(2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.131
45 Papilian V.(2001), „Anatomia omulu i- Aparatul locomotor” Editura BICALL, Pag.131

24
2.3. LEZIUNILE DEGENERATIVE ALE Ș OLDULUI
2.3.1. Simptomatologie
Reumatismul degenerativ al soldului, poarta denumirea de Coxartroza. Devine mai
frecventa prin cresterea medie de varsta. Desi era specifica pacientilor varstnici, a devenit tot mai
frecventa si in randul pacientilor adulti atunci cand boala este precedata de o afectiune cognitica
sau chiar castigata.
Ultimii ani de cercetare, au adus progresii in randul stiintei chirurgicale ortopedice pentru
toate stadiile bolii, au facut ca afectiunea sa poata fi opera bila, si totodata au iesit la lumina si
alte tratamente terapeutice, precum tratamentul medicamentos antiinflamator,
balneofiziokinetoterapia.
Definind coxartroza, este o artropatie cronica a centurii pelvine, este dureroasa si
deformanta, caracterizata p rin distrugerea cartilajului articular si aparitia uno leziuni proliferative
ale tesutului osos.
„ Fiind apanajul varstei a 3 -a, se pune problema interpretarii afectiunii ca o senescenta
articulara sau ca un reumatism degenertiv? Pentru transarea acestei dileme trebuie analizate o
serie de caractere si anume:
-leziunile cartilajului sunt de tip eroziune(degi degenerativ) si nu atrofic( ca in
senescenta) totusi diferentele nu sunt esentiale din punct de vedere calitativ . In artroza ele sunt
mai intinse, mai grave si cu corespondenta clinica.
-leziunile osoase sunt de tip condensant (osteopora in artroza) si nu decalcifiere adica
osteopora de tip senil
-topografia leziunilor se supune legii Delpech, deci este conditionata biomecanic( ca in
orice leziune degen erativa)
-diferente de ordin histogenetic, la nivelul osteofitelor gasim tesut tanar reactiv, in timp
ce in senescenta articulatiei leziunile osoase sunt de tip atrofie osoasa senila

25
-in sfarsit, frecenta lesiunilor artrozice nu se calcheaza pe senescenta articulara( nu orice
varstnic are artroza) 46

Coxartroza primara, reprezinta procesul artrozic degenerativ general, aparute si la
articulatia coxo -femurala, totodata cu alte localizari artrozice articulare (coloana, umar etc.) .
Coxartroza primitiva nu gene reaza deficiente fu nctionale sesizabile de pacient. Mobilitatea este
peste unghiul util. Radiografic nu se prezinta decat o coroana de osteofite, fara distrugeri ale
spatiului articular. In general, fenomenele se prezinta bilateral , simetric ca si modific are
anatomica .47
Coxartroza secundara este dezvoltata de modificarile unghiului de inclinatie a colului
femural: coxa -vara, coxa -valga, de alunecare a capului femural din cavitatea cotiloida (luxatia
congenitala) ce modifica si suprafata portanta, totodata afectand si circulatia capului femural:
necroze; creaza distrugeri locale: infectii, inflamatii acute si c ronice, tumori si traumatisme. 48
Durerea provenita din coxartroza este de caracter mecanic. In stadiile avansate apar si
durerile nocturce, cand evolutia este progresiva spre agravare. Locatia durerii este la nivelul
articulatiei sau periarticular, cu iradiere spre genunchi in unele cazur i. 49
Frecvensitatea artrozei creste cu varsta. Au fost intalnite cazuri intre 15 si 25 de ani, cand
pot fi prevazute leziuni incipiente de coxartroza, se poate afirma ca legatura dintre senescenta si
artroza nu poate fi trecuta cu vedera. Concluzand ca var sta nu este neaparat cauza artrozei, ci
doar unul din factorii etiologici.

46 Antonescu D.A.(2010) “Patologia aparatului locomotor” Vol. II, Editura Medicala, Pag.525
47 Sbenghe T. (1996) “Recuperarea medicala la domiciliu a bolnavului” Editura medicala Pag.61
48 Sbenghe T. (1996) “Recu perarea medicala la domiciliu a bolnavului” Editura medicala Pag.62
49 Iaroslav K. (2002) „ Fizio -Kinetoterapia si recuperarea medicala in afectiunile aparatului locomotor”Editura
Medicala Pag.128

26
2.3.2 Cauze(etiologie)
Sexul poate fi o cauza, leuziunile posttraumatice coxartrozice, sunt localizare mai
frecvent la barbati, iar cele poliartrozice insotite si eventual de ob ezitate, au o frecventa mai mare
in randul femeilor.
Cauza ereditatii, unde putem intalni mai ales cazurile secundare.
Rasial vorbind, in tarile asiatice, boala este mai rar intalnita.
Tulburarile metabolice si nutritionale.
Factorii endocrini, estrogenul detine proprietati protective, in schimb, se cunoaste foarte
bine si proprietatile distructive ale corticoizilor.
Tulburarile de ordin ischemic sau staza la nivelul osos
Totusi, factorii biomecanici sunt cei mai importanti, asupra soldului se executa o pre siune
mare, ce se exercita constant si concomitent la fiecare pas in faza sprijinului unipodal din timpul
mersului, cu semnificatie pe zona de sprijin portant.50
„In coxartroza secundara, cauza este o alterare a articulatiei printr -oartropatie
congenitala, sau castigata. Astfel, in 40% din cauzi ea este secundara subluxatiei sau displaziei
(DDS), in 19% altor afectiuni dua cum urmeaza: 7% protruziuei acetabulare, 4% posttraumatica,
8% este secundara coxa vara, necrozei aseptice, bolii Morqui, coxitelor, etc. ”51
Nu se cunoaste in totalitate mecanismul de producere a durerii, dar avem in vedere mai
multi factori: reactii sinoviale cu epansament articulat, sataza venoasa a osului spongios si
subcondral, reactii celulare asociate.52
Este caracterizata in principiu, de doua aspecte: cresterea tensiunii articulare din pricina
incarcarii excesive, posturi articulare congenitale sau dobandite. Alterarea tesutului cartilaginos,

50 Antonescu D.A.(2010) “Patologia aparatului locomotor” Vol. II, Editura Medicala, Pag.527
51 Antonescu D.A.(2010) “Patologia aparatului locomotor” Vol. II, Editura Medicala, Pag.527
52 Iaroslav K. (2002) „ Fizio -Kinetoterapia si recuperarea medicala in afectiunile aparatului locomotor”Editura
Medicala Pag.128

27
duce la dezvoltarea artrozei,cauza metabolica, infectioasa sau inflamatorie duc la modificari
secun dare ale cartilajului.53
Aceasta varietate de patogeni, explica simptomele clinice principale si comune tuturor
formelor: durerea, redoarea articulara.
Durerea, duce mai repede decat am crede, la impotenta functionala, asadar pacientul
ajunge la medic. Acesta are de ales calea terapeutica de urmat: conservatoare sau chirurgicala.
Durerea din coxartroza, are un caracter mecanic. Durerile nocturne apar doar in stadiile
avansate, dupa ce evolutia a fost progresiva, spre agravare. Sediul durerii este la niv elul
articulatiei sau periarticular, cu iradireri posibile spre genunchi. Durerea distala de la nivelul
genunchiului provoaca erori de diagnostic, scapandu -se din vedere soldul.54
Se cunosc mai multi factori : staza venoasa medulara a osului spongios si sub condral,
reactii sinoviale cu epansament articular si reactii celulare asociate episoadelor de condroliza.
Un al doilea simptom, ca frecventa si importanta, redoarea articulara. Incepe prin
limitarea mobilitatii articulare, pentru amplitudini extreme. Evol uand spre o limitare progresiva
pana la blocarea articulatiei in pozitii vicioase.
In primele faze, limitarea articulara este o reactie de aparare impotriva durerii si punerea
in repaus a articulatiei, in descarcare si postura antalgica, permite relaxarea tensiunii crescute in
musculatura peritrohanteriana, sursa generatoare de durere la mobilizarea articulatiei .
O pozitie de relaxare, este felxum -ul soldului ce relaxeara ligamentele si reduce presiunea
intraarticulara, scazand intensitatea durerii. Din nef ericire, acest flexum antalgic plaseaza
articulatia coxo -femurala intr -o pozitie vicioara de flxie -adductie si rotatie externa.
Anchiloza soldului (la care se ajunge ulterior) blocheaza miscarea in articulate si astfel
elimina durerea, blocajul are un impa ct puternic si nefavorabil functional asupra articulatiilor
vecine: genunchiul, coloana vertebrala lombara si sacrata, ce compenseaza, sau incearca pe cat
este posibil, deranjul biomecanic.

53 Iaroslav K. (2002) „ Fizio -Kinetoterapia si recuperarea medicala in afectiunile aparatului locomotor”Editura
Medicala Pag.129
54 Iaroslav K. (2002) „ Fizio -Kinetoterapia si recuperarea medicala in afectiunile aparatului locomotor”Editura
Medicala Pag.130

28
Coxartrozele primitive pot fi clasificate:
-coxartroza primitiva s impla
-coxartroza primitiva rapid degenerativa
-coxartroza primitiva anchilozanta.
Identificarea rapida si exacta a formei clinice, duce la o abordare terapeutica corecta.
Coxartroza primitiva se face prezenta la ambele sexe, dar cu o amploare mai mare la
femei decat la barbati, debutand la varstele intre 50 si 60 de ani.
Primul simptom, durerea mecanica in regiunea inghinala cu iradiere pe fata interna a
coapsei ajungand pana la genunchi. Cu jena functionala minima, cu trecerea timpului apar dureri
la mers , ce obliga bolnavul sa se opreasca si sa se odihneasca, aparand mersul schiopatat.
Coxartroza primitiva rapid degenerativa. Apare mai frecvent la femei, cu debut tardiv
spre 60 -65 de ani. Evolueaza 2mm/an ucand la extincitia spatiului articular in aproxim ativ doi
ani. Evolueaza rapid, si poate duce la remodelarea capului femural si a cavitatii cotiloide.55
Durere mecanica si intensa, cu exacerbari nocturne. Impotenta functionala,amplitudinea
miscarilor limitate antalfic evolueaza rapid spre invaliditate.
Coxartroza primitiva anchilozanta, cu frecvent mare asupra sexului masculin. Debutul
bolii este greu de localizat pentru ca durerea este minima, uneori chiar lipsind. Apare uneori in
cadrul unei spondiloze hiprostozante Forestier.56

55 Sben ghe T. (1987)”Kinetologica profilactica, terapeutica si de recuperare” Editura medicala Pag 511
56 Sbenghe T. (1987)”Kinetologica profilactica, terapeutica si de recuperare” Editura medicala pag 511

29
(Merle d’Aubigne )57
Coxartrozele secundare, pot fi de cauza mecanica sau de cauza medicala.
Cauzele medicale: – condrocalcinoze
-sechele dupa coxita infectioaza (cu germeni banazi sau TBC osteoarticular
-din necroza aseptica a capului femural
-din boala Paget
Cauzele meca nice: – Malformatiile congenitale ale soldului(displazia congenitala,
subluxatia, luxatia congenitala, protruzia acetabulara)
-coxa plana, coxa retroza
– unei „accidentari” , fractura de cotii, de col, NACF posttraumatica, poate aparea
si o coxartroza s ecundara58
Problemele de recuperare sunt ridic ate doar in coxartroza secundara.

57 Sbenghe T. (1987)”Kinetologica profilactica, terapeutica si de recuperare” Editura medicala Pag 512
58 Iaroslav K. (2002) „ Fizio -Kinetoterapia si recuperarea medicala in afectiunile aparatului locomotor”Editura
Medicala Pag.133

30
Se dezvolta pe fondul unei cauze locale preexistente care modifica anatomia articulara.
Circulatia capului femural este afectata, creaza distructii locale (traumatisme, infectii , inflamatii
acute sau cronice, tumori etc.) Ele sunt deobicei unilaterale, deseori bilaterale, fara simetrie
perfecta in imagistica radiologica, gradul de afectare si simptomatologia clinica.59
Presiunea, la o greutate de 50 de kg, forta exercitata pe cao ul femural este de 200 kg in
sprijinul unipodal (greutatea corpului plus, contractia musculara)
Drept concluzie patogenica, desi plueritiologica, boala este monopatogenica. Agresiunea
cartilajului se poate face prin alterarea intrinseca a acestuia, prin si noviala, sau pe cale mixta.

59 Sbenghe T. (1996) “Recuperarea medicala la domiciliu a bolnavului” Editura medica la Pag 62

31
2.4. Diagnostic clinic -functional.
Diacnosticul leziunilor ligamentare se face prin :
-anamneza
-examen clinic local
-examen paraclinic
Coxartroza secundara are potential evolutiv, scopul ei este instalarea si agravarea
deficitului functional al soldului, insemnand limitarea mobilitatii in planurile miscarii
coxofemuralei, slabirea fortei musculare, mers si ortostatism ingreunat, dificil, dureros, urmate
de sezutul sau aplecarea trunchiului aproape imposibil.60
Sunt prezente o serie de sisteme de evaluare si cotare a functiei sau disfunctiei soldului.
Evaluarea analitica, prin goniometrie. Unghiul de msicare si aprecierea fortei musculare
de la 0 -5
Rocher, considera ca fiecare sector de miscare a coapsei are un grad diferit de importanta
in contectul functional al soldului. Este de doua ori mai grava pierderea a 20% – 30% din
miscarea flexiei decat din rotatie externa sau limitarea extensiei, este mai usor de suportat decat
cea a abductiei.
Bertrand ofera o apre ciere pe principalele determinari simptomatice clinice ale suprafetei
soldului.
„Pentru durere:
grad 0 – fara durere
grad 1 – durere mica, oboseala articulara
grad 2 – durere permanenta, calmata de repaus
grad 3 – durere continua ziua si noaptea
Pentru mobilit ate:

60 Sbenghe T. (1996) “Recuperarea medicala la domiciliu a bolnavului” Editura medicala Pag 63

32
grad 0 – ankiloza
grad 1 – redori stranse sub 10 
grad 2 – mobilitate mica: flexie 10 -45; abductie 10 -3061
grad 3 – mobilitate medie : flexie 45 -90 , abductie 30 -40
grad 4 – mobilitate putin diminuata; flesie>90 ; abductie >40 
grad 5 – mobilitate normala
Pentru stabilitate:
grad 0 – nula, mers imposibil
grad 1 – mers posibil cu doua bastoane sau in cadru
grad 2 – mers cu un baston
grad 3 – mers fara baston cu usoara schipatare
grad 4 – mers fara schipatare
grad 5 – mers functional normal. ”62

61 Sbenghe T. (1996) “Recuperarea medicala la domiciliu a bolnavului” Editura medicala Pag 63
62 Sbenghe T. (1996) “Recuperarea medicala la domiciliu a bol navului” Editura medicala Pag 62

33
2.5. Bilantul kinetoterapeutic in coxartroza
Consta in prelevarea informatiilor cu privire la durere, redoarea articulara ,deficitul
muscular si functional.
Articulatia coxo -femurala, este inaccesibila la palpare, facand bilantul goniometric dificil.
Compensar ile numeroase: regiunea lombara, sacro -iliaca, ingreuneaza evaluarea obiectiva.
Reperele utilizate pentu masurarea in plan frontal: abductie – adductie sunt spinele iliace
antero -superioare si mijlocul fetei superioare a rotulei.
Membrul netestat este orien tat in abductie cu gamba atarnand in afara mesei.
Examinatorul controleaza bascularea frontala a bazinului in timpul miscarilor de abductie si
adductie.
Marele trohanter, cotilul extern, planul mesei, sunt reperele utilzare pentru miscarile in
plan sagital . Bazinul trebuie sa fie in pozitia de referinta.
Flexia ; testarea ei se realizeaza in decubit dorsal, genunchiul este flectat, se realizeaza
miscarea de retroversie a bazinului, controlata cu o mana la nivelul sacrumului, arata limitele
amplitudinilor.63
Extensia ; in decubit dorsal, la capatul mesei, cu coxofemurala controlaterala pozitionata
prealabil in flexie. Textele pot fi facute in decubit lateral in functie de obisnuinta pacientului, sau
in procubitus.
Rotatiile ; in decubit dorsal, genunchi flectat la capatul mesei su in pozitie de flexie sold
si genunchi.
Bilantul redorii musculare
Flexia:
Pozitia de repaus este in flexie, cu o lejera abductie si rotatie externa.
Urmarim cu un grad foarte mare de atentie, extensibilitatea ansamblului muschilor
soldului, in special muschii poliarticulari, primii ce se pot retracta.

63 Bolint T., Diaconu I., Moise A.,(2007) “Evaluarea aparatului locomotor” Editura Tehnopress Pag 62

34
Se masoara flexia genunchiului, pentru dreptul anterior, atunci cand pacientul este in
decubit orsal, soldul controlateral mentine in hiperflexie. Muschiul principal este
iliopsoasul.Subie ctul in decubit controlateral, cu coapsa de testat pe o placa sau sustinuta cu
genunchiul extins. In decubit dorsal, coapsa usor flectata pe bazin, subiectului ii este indicat sa
continue flexia coapsei pe bazin. Se face pe pelvis, cu bascularea porterioar a prin apucarea spinei
iliace anterosuperioare.
F1 nu se poate palpa din cauza planului profund in care se gaseste.
F2 din decubit controlateral, membrul este sustinut de kinetoterapeut sau sprijinit, se executa
flexia coapsei pe cu genunchiul flectat, pentru a evita contractia ischiogambierilor.64

Extensia
Extensia soldului, muschii vizati: fesierul mare, semitendinosul, semimembranosul,
bicepsul femural(capul lung). Se realizeaza pe bazin la nivelul sacrului, pentru evitarea
anteversiei .
F1 palpare in centrul fesei si a plilui subfesier.
F2 din decubit controlateral membrul inferior este sustinut sau sprijinit, se executa extensia
coapse pe bazin cu g. flectat, pentru evitarea contractiei izometrice.
F3 din pozitie antigravitationala, decubit ventral , se executa extensia soldului fara rezistenta.
F4 Aceiasi pozitie, dar cu opunere usoara de rezistenta pe pastea posterioara la jumatatea cursei
de miscare.
F5 Rezistenta mai mare sau excentrica.65
Abductia
Abductia soldului, muschii vizati: fesierul mic , mijlociu, tensoul fascia lata. Decubit
dorsal, genunchi in extensie ,stabilizarea realizata pe pelvis.

64 Bolint T., Diaconu I., Moise A.,(2007) “Evaluarea aparatului locomotor” Editura Tehnopress Pag 62
65 Bolint T., Diaconu I., Moise A.,(2007) “Evaluarea aparatului locomotor” Editura Tehnopress Pag 63

35
F1 palparea pentru fesierul mic si mijlociu,sub creasta isiliaca.
F2 abductia coapsei cu genunchiul extins prin alunecare pe pat sau prin sustinere asi stata.
F3 antigravitational din decubit controlateral, cu genunchiul de sprijin flectat din sold,
genunchiul homolateral extins.
F3 din pozitia antigravitationala, subiectul executa abductia soldului fara rezistenta.
F4 aceiasi pozitie, cu opunere de rezis tenta usoara.
F5 rezistenta aplicata mai mare sau excentrica.66
Adductia
Adductia soldului, adductorul lung, adductorul scurt, pectineul, gracilis, adductorul mare.
Pacientul in decubit dorsal, cu membrul inferior abdus, iar cel testat in prelungirea corpu lui ,
extins.
F1 palparea pentru adductorul lung, fata interna a coapsei, in jumatatea superioara.
F2 din pozitie antigravitationala, subiectul in decubit homolateral, membrul inferior controlaterl
este sustinut pe masa in partea anterioara, cu genunchi fl ectat.
F3din pozitie antigravitationala, subiectul executa adductia soldului, fara rezistenta.
F4 respectand aceleasi pozitii se opune o usoara rezistenta.
F5 rezistenta mai mare sau extentrica67
Rotatia externa
Rotatia externa de sold, muschii vizati:obturator extern, intern, patratul femural,piriform,
gemensuperior, inferior, fesier mare.
F1 in decubit dorsal, soldul si genunchiul flectat la 90 , sustinut sau sprijinit, medial de marele
trohanter
F2 din pozitia fara gravitte, subiectul executa rotatia externa

66 Bolint T., Diaconu I., Moise A.,(2007) “Evaluarea aparatului locomotor” Editura Tehnopress Pag 65
67 Bolint T., Diaconu I., Moise A.,(2007) “Evaluarea aparatului locomotor” Editura Tehnopress Pag 66

36
F3 pozitie antigravitationala, subiectul in sezand, la marginea mesei cu soldul si genunchul la
90, gamba atarnand liber, se executa rotatia externa fara rezistenta
F4 se opune o usoara rezistenta
F5 rezistenta aplicata mare sau excentric a.68

Rotatia interna
Rotatia interna a soldului , muschii vizati, fesierul mc si mijlociu, tensorul fascia lata.
F1 decubit dorsal cu soldul si genunchiul flectat la 90  cu sprijin, palparea pentru fesierul mic si
mijlociul , lateral de articulatia coxofemu rala, sub creasta iliaca.
F2 din pozitie, se executa rotatia interna.
F3 din pozitie antigravitationala, se executa rotatia interna fara rezistenta.
F4 aceiasi pozitie, se opune o usoara rezistenta in 1/ 3 distala a gambei.
F5 rezistenta aplicata este mai mare sau excentrica.69

68 Bolint T., Diaconu I., Moise A.,(2007) “Evaluarea aparatului locomotor” Editura Tehnopress Pag 68
69 Bolint T., Diaconu I., Moise A.,(2007) “Evaluarea aparatului locomotor” Editura Tehnopress Pag 69

37
2.5.1. Teste funcționale, specifice ale ș oldului
Testul Patrick
Decubit dorsal cu piciorul membrului de testat asezat deasupra genunchiului celuilalt
membru, se duce pasiv genunchiul inspre masa. Testul este negativ daca se at inge masa, sau este
la acelasi nivel cu celalalt genunchi. Testul este pozitiv daca nu se intampla, aratand o
contractura a iliopsoasului , patologie la nivelul soldului sau o afectare a articulatiei sacro -iliace.
Testul Trendelenburg
Subiectul stand, isi ridica de pe sol piciorul membrului afectat. In mod natural, in sprijin
unipodal, pelvisul pelvisul trebuie sa se ridice de pe partea opusa, daca aceasta nu se intampla, si
piciorul cade pe sol, testul este pozitiv, indicand slabiciune a abductorilor sau u n sold instabil.
Testul labrului anterior
In decubit dorsal, sold in flexie, abductie, rotate externa( genunchi flectat). Se duce soldul
pasiv, in extensie adductie, rotatie interna. Testul este pozitiv daca apare durere la nivelul
soldului . 70

Testul Tho mas
(testarea contracturii iliopsoasului)
In decubit dorsal, se incearca observarea prezentei unei hiperlordoze lombare, comuna in
cazurile de contractura a iliopsoasului. Se flecteaza genunchiul opus partii contracutrate si
subiectul il mentine la piept, cu mainile. Este pozitiv daca la nivelul membrului apare o flexie a
soldului.
Testul contracturii dreptului anterior
In decubit ventra, se flecteaza genunchiul de partea afectata. Este pozitiv daca pe ultimele
grade de flexie bazinul se ridica, prin flex ia soldului.71

70 Bolint T., Diaconu I., Moise A.,(2007) “Evaluarea aparatului locomotor” Editura Tehnopress Pag 83
71 Bolint T., Diaconu I., Moise A.,(2007) “Evaluarea apa ratului locomotor” Editura Tehnopress Pag 86

38
2.5.2. Semne clinice
Primele semne sunt necaracteristice si se anunta timp indelungat prin dureri in jurul
articulatiei soldului,cu iradiere la distanta de -a lungul coapsei sau la nivelul regiunii interne a
genunchiului.
Alteori durerea este prezenta la nivelul plicii inchinale sau in muschii fesieri.Durerile
iradiate de -a lungul coapsei si la nivelul regiunii interne a genunchiului sunt inselatoare fiind
atribuite eronat unei nevralgii sciatice,sau unei artroze a genunchiului.
Bolnavul observ a aparitia dificultatii la mers,uractul scarilor,mers pe teren accidentat sau la
intrarea intr -un vechicul.Pentru evitarea durerii si a dificultatilor bolnavul se foloseste mai mult
de membrul sanatos,utilizandu -l primul,tarand pe urma ,membrul bolnav.Un a lt semn
definitoriu,este la momentul incaltarii,datorita faptului ca bolnavul nu -si permite o flexie a
coapsei ,se ajuta flex and foarte puternic genunchiul. Daca bolnavul nu contacteaza
medicul,progresiv apar contracturile musculare si apoi atrofierile,la nivelul fesierilor si ai
coapsei,rezultat ai pozitiilor vicioase,si reducerea miscarilor la nivelul articulatiei soldului.72
Coxartroza este o boala cu debut lent, insidis si ireversibil. Durerea este resimtita la inceput
dupa un moment de repaus, mai ales dimineata cand pacientul se da jos din pat, sau dupa ce se
ridica de la masa, se da jos din masina. Pacientul descrie redoarea matinala (este cel mai
importanta, cel mai frecvent si caracteristic simptom al acestei boli), sau redoarea aparuta dupa
un mome nt de repaus si faptul ca aceasta redoare dispare „dupa incalzirea articulatiei”. Cu
timpul durerea devine invalidanta. Pacientul trebuie sa inteleaga ca simptomele bolii, sau modul
in care percepe el boala nu sunt in concordanta cu stadiul bolii. Sunt pac ienti care tolereaza
foarte bine boala, chiar daca ea este in stadii foarte avansate, dar exista si pacienti care se vaita
foarte tare din stadii incipiente. Toti acesti pacienti ar trebuie sa mearga la medicul ortoped, sa se
informeze, si sa inteleaga opt iunile terapeutice.73
Alte semne ar mai fi: cracmente(zgomote) la mobilizarea articulației, reducerea mobilitatii
articulare (mai ales la extensie, rotatiei interne si abductiei), poziție vicioasa (flexie, adducție,
rotație externă), semnul Patrik (maleolă -genunchi), semnul pantofului Duvernay (încălțare pe la

72 Antonescu D.A.(2010) “Patologia aparatului locomotor” Vol. II, Editura Medicala, Pag.529
73 Antonescu D.A.(2010) “Patologia aparatului locomotor” Vol. II, Editura Medicala, Pag.530

39

spate cu genunchiul flectat, pacientul neputandu -se apleca), diferența de lungime a membrelor,
prin scurtarea membrului afectat

2.5.3. Examenul Paraclinic
Sunt edificatoare pentru coxartroza, fiind
investigatiile de electie, de cele mai multe ori nefiind
nevoie de alte investigatii (CT, RMN, ecografie).
(fig.8)
Radiologic se observa modificari atat la nivelul
formei oaselor articulatiei coxo -femurale, cat si la nivelul
structurii osoase. Coxartroza a pare ca un proces de
deteriorare articulara care începe la cei doi poli ai articulației – superior și inferior – care sunt si
zonele de solicitare maxima – și fundul cotilului. Se vor observa osteofitoza (calcificari osoase
anormale) la periferia articulat iei sub diverse forme, osteoporoza geodică (chisturi osoase) in
zonele portante(de presiune) și osteoscleroza cu îngroșarea conturului suprafetei articulare și
subțierea liniei interarticulare.74

Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei, a examenului clinic si a celui radiologic.
Principala afectiune cu care se face diagnosticul diferentiat este bursita trohanteriana, care are
simptome asemanatoare, cu iradierea durerii spre marele fe sier, dar nu prezinta
limitareamiscarilor in articulatia coxo -femura la. 75

74 Roșulescu E., (2009) “Kine toterapie în recuperarea afecțiunilor reumatologice “ Editura Universitaria Pag.129
75 Antonescu D.A.(2010) “Patologia aparatului locomotor” Vol. II, Editura Medicala, Pag.531

40
(fig.8,9)
Coxartroza este prin excelenta un diagnostic care se stabileste prin radiologie simpla.Este
necesara o radiografie de bazin de fata(antero -posterioara)si profil,a soldului.
In anumite situatii pot fi necesare investigatii imagistice suplimentare,mai ales in stabilirea
planului operator in prezenta unor modificari arhitecturale importante la nivelul soldului,sau
cand este necesar un diagnostic diferential mai detaliat.
Se poate efectua astfel CT (computer tomograf) sau RMN(rezonanta magnetica
nucleara)care aduc mai multe informatii despre arhitectura locala sau a partilor moi din regiunea
coxo -femurala.76
Modificarile radiologice tipice in coxartroza sunt :pensarea spatiului articular(ingustarea
spatiului dintre capul femural si acetabul -zona din bazin cu care se articuleaza acesta),aparitia
osteofitelor(excrescente osoase,ciocuri)la nivelul femului proximal si acetabulat,aparitia
geodelor(defecte osoase circumscrise)si a condensarilor osoase (zone cu densitate crescuta).
In coxartrozele secundare pot aparea in functie de afectiunea determinata si alte modificari
radiologice:incongruenta dintre capul femural si acetabul(in displaziile luxante),deformari
diverse ale capului femural(sechele de perther, epifizioliza,necroza avasculara a capului77
femural),aplatizarea acetabulului(coxa plana)sau adancirea acestuia(coxa profunda),diverse
modificari ale unghiurilor de la nivelul colului femural (coxa vara ,coxa valga).

76 Antonescu D.A.(2010) “Patologia aparatului locomotor” Vol. II, Editura Medicala , Pag.534
77 Antonescu D.A.(2010) “Patologia aparatului locomotor” Vol. II, Editura Medicala, Pag.535

41
Probele de laborator in coxartroza,nu ex ista modificari specifice coxartrozei decelabile prin
analize de laborator.Valorile acestora pot fi modificate daca se asociaza de exemplu cu sindrom
inflamator,infectior,tumoral sau de alta natura si care poate fi decelata prin aceste investigatii.
In ved erea stabilirii unui diagnostic corect cat si pentru planificarea operatiei ,trebuie
efectuate analize usuale(hemoleucograma,coagulograma,biochimia,grupul sangvin si RH)precum
si markerii inflamatiei(PCR,fibrinogen ,etc).In vedera artroplastiei totale de s old trebuie exclusa
prezenta oricarei infectii active,in mod ideal se va efectua urocultura si consultul stomatologic
detaliat
Examenul lichidului sinovial, in artroza arata un lighid clar, sau in alte cazuri, usor
opalescent, neinflamator, numarul celule lor nu depaseste 2000 de elemente/mm3. In acest
lichid pot fi identificate fragmente de cartilaj, cristale de hidroxiapatita, pirofosfat de calciu.
Analiza lichidului sinovial, ajuta la un diagnostic diferential cu alte boli ca: PR, artritele septice,
guta, preudoguta, sinovita vilonodulara.78

78 Balint T. (2007) “Evaluarea aparatului locomotor “ Editura Tehnopress Pag99

42
2.5.4 Fazele de evoluț ie
Odata instalata, coxartroza, are un caracter lent, progresiv si ireversibil, determinand in
final, dupa 15 -20 de ani de la debut., anchilozarea articulatiei soldului. Evolutia lenta duce la
deformarea bazinului, scurtarea membrului afectat cu 2 -5 cm. Totodata, inflamatie la nivelul
coloanei lombare, inflamatie articulatiei pereche prin suprasoliitare, articulatia genunchiului din
membrul afectat, atitudine vicioasa – membru flec tat, rotat extern, simptome care dul la
invaliditatea bolnavului cu scaderea perimetrului de mers. Incaltatul devine imposibil, la fel si
incapabilitatea de a avea igiena proprie, in final ajungandu -se la imobilizarea bolnavului la pat.79
Tratata inadegvat, coxartroza evolueaza, ducand la procese de osteofitoza marginala, la
nivelul articulatiei, in paralel cu gradul de distrugere la cartilajul articular, si incercarea de a se
asigura congruenta articulara, mobilitate afectata substantial in fazele avansate, instalandu -se
procese anchilozante osoase sau fibroase.
Din toate artrozele, coxartroza se claseaza pe locul intai pentru ireversibilitate si
invaliditate, de unde se trage si prognosticul rezervat. Bolnavul ajunge sa fie imobilizat la pat ,
mai ales cand boala este bilaterala. Bolnavii sunt sfatuiti sa fie receptivi la tratamentul existent in
prezent, sa fie pozitivi, optimisiti si sa inteleaga ca exista metode de tratament performante care
le pot oferi o viata normala, fara durere, dar cu anumit e reguli si restrictii.

79 Sbenghe T. (1987)”Kinetologica profilactica, terapeutica si de recuperare” Editura medicala Pag 515

43
2.5.5. Tratamentul
Coxartroza este o boala incurabila, odata declansata, si instalata are evolutie lenta,
progresiva indiferent de tratamentul urmarit. Totusi exista o lista mare de tratamente ce pot
ameliora durerea si prog resivitatea acesteia.
Tratamentul Igienic
Pentru inceput, trebuie sa luam in vedere masurile igienice si dietetice, adica scaderea
duratei activitatilor solicitante( ridicatul greutatilor, urcatul si coboratul scarilor, ortostatism
indelunat, mers indelungat, mers pe teren accidentat) adoptarea de posturi ce menajeaza, mai
putin vicioase, scaderea in greutate, tratarea tulburarilor vascula re si enocrine, utilizarea
pantofilor confortabili, adecvati.Aceste masuri au rol in imbunatatiri semnificative, daca sunt
facute in fazele incipiente.
Totusi, scaderea in greutate are cel mai puternic efect, duce la scaderea presiunii,
durerilor, cresterea mobilitatii si perimetrul de mers, si eventual ajuta la o eventuala operatie
chirurgicala.
Tratamentul medi camentos (farmacologic)
Deobicei poate fi aplicabil pentru persoanele slabe, antiinflamatoare, decontracturante
musculare, antialgice. Antiinflamatoarele locale sunt prescrise si recomandate persoanelor
normoponderale, aplicabile local fara masajul zonei d ureroase. In cazul durerilor accentuate,
recomandarea este folosirea periodica a antiinflamatoarelor, administrandu -se 7-10 zile, cu pauza
de 2-3 saptamani , pe o durata de 3 -6 luni.
Infiltratiile intraacticulare, se fac cu solutii vasco -elastice sterile, corticosteroizi, sau
PRP. In stadiile initiale, sunt recomandate PRP: autotransfuzia cu propriul sange , centrif ugat,
obtinandu -se trombocitele, continand factori naturali de regenerare al tesuturilor si al
cartilagiului articular. Solutiile sterile sunt produsele pe baza de acid hyaluronic, injectandu -se
diresct intraarticular, controlandu -se radiologic. Se fac 3 -5 injectii pe saptamana. Acidul
hyaluronic, este o substanta ce se gaseste in mod normal in articulatiile normale, avand rol
lubrifiant. In coxa rtroza, cantitatea de acid este scazuta, insuficienta. Tratamentul scade
coeficientul de frecare la nivelul articulatiei, scazand durerile. Facandu -se in articulatie,
injectabile, nu dor, procedura fiind simpla.

44
In stadiile foarte avansate, pentru
a scade a durerile si a creste mobilitatea
articulara se efectueaza infiltratii cu
un corticosteroid de ultima
generatie.Procedura este simpla,
nedureroasa, iar efectele dureaza cateva
luni, in functie de particularitatea cazului.
(fig.10,11)
Un pas important in tratamentul
stadiilor incipiente sau moderate, sau in
leziune de cartilaj articular gradul IV, dar limitate, este terapia
cu celule STEM . Pentru a beneficia sau a initia acest tratament,
pacientul are nevoie de o investigatie RMN, pentr u a vedea
daca exista leziuni asociate sau nu: leziuni de menisc, de
ligamente incrucisate, anomalii femuro -patelare, sau radiografii
de ax ale membrului afectat pentru a vedea daca exista anomalii
ale axului mecanic sau anatomic ale membrului. In situatia in
care exista aceste probleme, ele trebuie rezolvate concomitent
sau initial f ata de tratamentul regenerativ.

Tratamentul chirurgica
Intervențiile chirurgicale protetice (proteze totale cimentate/necimentate, proteze partiale,
proteze resurfacing). Tipul de proteza ales depinde de varsta pacientului (cele necimentate sunt
destinate pacientilor tineri, activi si celor cu stoc osos bun), de gradul de osteoporoza (proteze
cimentate pentru pacienti cu osteoporoza avansata si capital osos scazut), de gardul de afectare al
cotilului(proteza bipolara, resurfacing), de starea generala a pacientului (la pacientii tarati – cu
multe afectiuni si r isc operator mare – se indica hemiartroplastiile de sold).

45
Tratamentul coxartrozei avansate (care prezinta simptomatologia si semnele radiologice descrise
mai sus) este esentialmente chirurgical si consta in inlocuirea articulatiei soldului cu un implan t
artificial compus care se numeste proteza de sold, de unde si denumirea interventiei 80
chirurgicale de artroplastie sau protezare a soldului. Operația constă în montarea unei
componente semisferice la nivelul bazinului numită cupa protezei (care înlocuiește acetabulul
deteriorat) și a unei componente femurale numită coadă sau tijă protezei (care înlocuiește prima
porțiune a femurului). Aceste două componente sunt articulate prin intermediul unui cap sferic,
cea de -a treia componentă a protezei. Materialele din care este construită proteză sunt
variabile, important fiind cuplul de fricțiune, adică raportul dintre suprafețele de contact ale
elementelor protetice.81 Alegerea modalității de fixare a protezei, care poate fi cimentată,
necimentata sau hibrid între cele două modalități este de asemenea importantă . Aceste aspecte
tehnice trebuie discutate preoperator cu chirurgul care va efectua operația, putându -se astfel
ajunge la tipul de implant adaptat fiecărui caz.82
Protezele totale sunt rezervate de obicei pacienților de peste 60 de ani. Ele există înmultiple
modele. Principiul este: un cap femural dependent de o tijă fixată în diafiza femurală (cu sau fără
ciment) și un cotil reprezentat de suprafață de polietilenă.83
Intervenția este rapidă și pe rmite o punere în încărcare chiar din ziua următoare.
Recuperarea este rapidă și rezultatele permit reluarea unei activități practice normaledupă
60 de ani. Indolența este obținută în 90 – 95 % din cazuri. Mobilitatea este recuperată corect cel
mai adesea, atitudinile vicioase dispar.
Complicațiile potențiale ale intervenției chirurgicale sunt intraoperatorii (hemoragia,
fractură femurului, tromboembolismul, leziuni nervoase) sau postoperatorii imediate sau tardive
( infecția, luxația protezei, decimentar ea/defixarea). Complicațiile au o rată globală scăzută,
având în vedere că este o operație standardizată.84

80 Antonescu D.A.(2010) “Patologia aparatului locomotor” Vol . II, Editura Medicala, Pag.536
81 Antonescu D.A.(2010) “Patologia aparatului locomotor” Vol. II, Editura Medicala, Pag.537
82 Sbenghe T. (1987)”Kinetologica profilactica, t erapeutica si de recuperare” Editura medicala Pag 512
83 Sbenghe T. (1987)”Kinetologica profilactica, terapeutica si de recuperare” Editura medicala Pag 513
84 Antonescu D.A.(2010) “Patologia aparatului locomotor” Vol. II, Editura Medicala, Pag.536

46
CAPITOLUL III :MODALITĂȚI DE ABORDARE A RECUPERĂRII LA
PACIENȚI CU LEZIUNI ALE COXARTROZEI

3.1 Agenții fizici naturali
Agenții fizici naturali sunt reprezentați de apă,ape minerale ,litorale,nămoluri,gaze
terapeutice,climat.Ei pot acționa singuri sau asociați.
Peloidoterapia utilizarea nămolurilor,care sunt „substanțe care se formează în condiții
naturale sub influență proceselor geologice și care în stare fin divizat și în amestec cu apă se
folosesc în practică medicală sub formă de băi sau de proceduri locale”85
Crenoterapia reprezintă cură externă de ape naturale sau minerale(ingestia lor)
Cură de teren asociază băile de aer și soare,în condiț ii de mers dozat pe teren variat,cu
pante gradate
Termoterapia folosește că factor terapeutic temperatura cu valori cuprinse între 0 –
80°C.Mediile care permit utilizarea excitantului termic,sunt reprezentate de
apă,aer,nisip,namor,parafină etc.86
Crioterap ia este formă de termoterapie ce folosește aplicățiile cu gheață și produce
vasoconstrictia urmată de vasodilatatia reflexă manifestată prin hiperemie activă
intensă,scăderea sensibilității dureroase până la anestezie,când durata de aplicare a excitantulu i
este cuprinta între 5 -7 minute.
Aplicațiile cu căldură altă formă de termoterapie ce produce modificări ale unor
constante fizice ale țesuturilor și umorilor,crește sensibilitatea corpurilor dizolvate,ramoleste
grăsimile,vasodilatatia periferică pasivă cu hiperemie,cu atât mai rapidă cu cât stratul adipor est e
mai slab reprezentat,vasoconstrictia capsuloligamentara cu efect antispastic și analgetic,efecte

85 Cordun M., (1999) Kinetologie medicala Editura Axa Pag 284
86 Cordun M., (1999) Kinetologie medicala Editura Axa Pag 285

47
miorelaxante,decontracturante,crește secreția de sudoripară,cresc schimburile meta bolice și
rezistență la infecți
Aplicațiile de nămol se realizează frecven t sub formă de onctiuni (ungerea suprafeței
pielii)locale sau generale.Se utilizează namoluuri sapropelice de turbă,și nămoluri minerale,care
au o conductibilitate termică mai mică decât apă,de aceea temperatura la care se va aplică este în
jur de 47°.
Aplicații cu parafină reprezintă proceduri termoterapeutice artificiale utilizate frecvent în
serviciile de recuperale,Parafica se folosește în stare semisolida la temperatura de sub 50° ,se
aplică pe o durata de 15 -20 de minute,prin pensulare,sau baie.
Împachetările Fango se realizează cu praf vulcanic sau amestecuri din praf vulcanic și
parafica de punctul de topire la 60 -70° și întărire la 50°Se aplică zilnic pe o durata de 10 -30 de
minute.Că acțiune stimulează vasodilatatia locală ,sistemul imunitar,sca d tonusul muscular și
secundar,induc anestezie și relaxare generale. Contraindicat în boli dermatologice,inflamații
acute,insuficientă cardiacă severă ,boli reumatismale,sarcina,intoleranță la căldură ,hipoestezie
sau anestezie.
Hidrotermoterapia reprezi ntă terapia prin schimbul de căldură între corp sau segmentele
lui și apă.Imersia este simplă când se limitează doar la schimbul de căldură și devine
hidrokinetoterapie când este însoțită de mobilizare .
Mediul acvatic oferă avantake incontestabile proces ului recuperator prin factorii mecanici
,chimici și termici.
Efectele băilor calde sunt vasodilatatia periferică manifestată prin
hiperemie,tahicardie,scăderea tensiunii arteriale,sedare generală,creșterea pragului durerii cu
scăderea sensibilității perif erice ,eliberarea de substanțe imunologice active.
În funcție de suprafață corpului scufundată se descriu imersii totale sau parțiale.87

87 Vasile L. (2007 ), Înot pentru sănătate . Editura Didactică și Pedagogică , R.A. București, Pag. 11

48
Imersii totale constau în scufundarea întregului corp în cazi bazine piscine etc la diverse
temreaturi. Imersiile parți ale constau în scufundarea parțială a corpului ,mai ales a
extremităților.88
3.2Agentii fizici artificiali
Sunt reprezentați de curentul electric,în diferitele lui forme și de proceduri
termoterapice,respectiv aplicații de parafin.
Electroterapia foloseș te aplicățiile terapeutice ale curentului continuu,dicscontinuu
,energia radiantă,și vibrațiile mecanice de înalta frecvența(vibroterapia)
Curentul continuu folosit în galvanizări simple,băi galvanice,ionizări.
Galvanizarea simplă utilizează efectele i nterpolare ale trecerii unui curent continuu prin
organism,fluxul de electroni este constant și unidirecțional,dirijat de la polul pozitiv către cel
negativ.Efectele sunt termice,vasomotor,evidențiat prin hiperemie cutanata la intensitate peste
prag,senzit iv-motor(polul negativ este al stimulării motorii,iar cel pozitiv al analgeziei),când
intensitatea este la prag,crește excitabilitatea la polul negativ,efect utilizat pentru stimularea
fibrelor motorii,scade excitabilitatea la polul pozitiv,efect utilizat pentru obținerea analgeziei.
Băile galvanice combinta acțiunea curentului electric continuu cu efectul termic al apei.
Baia 4 celulară poate folosi patru celule relizand două circuite,unul se închide la nivelul
membrelor superioare,al doilea la nivelul membrelor inferioare.Cu o celulă (monocelulare) în
care circuitul include numai un membru ,polul indiferent fiind plasat cervical sau lombar.
Baia Stanger este o formă de baie gavanica în care întregul corp este în
imersie.Vasodilatatia secundară are efecte hipotensoare moderate.
Ionizarea utilizează proprietatil electrolitice ale trecereii curentului continuu prin
imbibarea unul electrod cu soluția sali na,ionii de polaritate inversă vor fi eliberați și vor penetra
tegumentul.89

88 Vasile L. (2007 ), Înot pentru sănătate . Editura Didactică și Pedagogică , R.A. București, Pag. 11

49
Electroterapia prin energie radiantă (fototerapia) constă în utilizarea acțiunii energiei
radiante luminoase asupra corpului.Lumina este o radiație constituită dintr -un câmp electric și un
câmp magnetic,perpendicular între ele și pe direcția de propagare.Efectele sunt termice prin
absorbție transformându -se în căldură,vasodilatare și hidersudorale,decongestive,antispastice și
analgezice.
Vibroterapia utilizează proprietatea materiei de a se mișcă ritmic longitudinal în
momentul acțiunii vibrațiilor .Efectele sunt locale prin creșterea temperaturii cutana te,scăderea
excitabilitatii neuromusculare,creșterea vasometricitatii
Kinesiotapeing, „ este o bandă elastic din bumbac, prevăzută cu un tratament adeziv
hipolergenic, aplicat după un anumit tipar, care să îi permit materialului să respire„90
Banda imită pielea, dar spre deosebire de aceasta, permite întinderea până la 140 din
lungimea initial, facilitând astfel vasodilatația capilară și limfatică, și stimulând receptorii
nervosa eferenți, prin efectul mechanic de ridicare al tegumentului.Avantajele kinesi o-taping –
ului sunt de a stimula proprioreceptorii prin raspuns afferent, cu cantactul cu pielea, creșterea
stabilitații articulare, influențarea direcției de mers si mișcare.
Se plică pe piele ,iar pielea trebuie să fie degresată și curată, părul trebuie î ndepărtat de pe
zona cu pricina,colțurile benzii trebuiesc decupate, pentru o prelungire a vieții adezivului.
Nu se aplică pe răni deschise, afecțiuni tegumentale, iritații, alergie.
Când apar senzațiile de mâncarime, depășite de 20 minute, îndepărtarea acestora este
prioritară.
Fizioterapia , folosită în tratamentul leziunilor produse de afecțiunile reumatismale. Este
recunoscută sub denumirea de electroterapie, din pricina utilizării curentului electric. Scopul
final, este de a altera senzațiile dureroa se, dar și pentru efectul trofic și excitomotor, contribuind
la îmbunătățirea mobilității și stimularea micro circulației.

89 Cordun M., (1999) Kinetologie medicala Editura Axa Pag 288
90 Fysiotape(2012), Basic -Medical taping concepd, Enschede, Pag.4

50
3.3.Masaj terapeutic, somatic, limfatic
Obiectivele masajului terapeutic sunt: diminuarea durerilor, decontracturarea musculară,
prevenirea hipotrofiei musculaturii din vecinătate. Masajul este util și în pregatirea bolnavului
pentru kinetoterapie.
Masajul trebuie să fie calmant și miorelaxant, executând manevrele ușor și lent. Netezirea
se face cu palmele pe regiunea fesiera, alunec ând lateral spre regiunea trohanteriană și în jos,
spre coapsa. Apoi, se execută frictiuni și framantări cu intensitate adaptată sensibilitatii locale.
Cu scop miorelaxant, se efectuează vibratii cu palmele. 91
Pentru prevenirea hipotoniei și a hipotrofiei musculaturii învecinate se aplică manevre mai
energice: frictiuni cu rădăcina mâinii, tapotament sub formă de tocat și bătătorit, cernut și rulat.
Efecte mai bune analgezice și decontracturante se obtin prin efectuarea masajului după o
procedură de termo terapie (baie partiala de lumină sau Solux). Hidromasajul poate realiza în
profunzime o imbunatatiire a circulatiei sanguine și a troficitatii locale și o relaxare musculară
mai bună, avand în vedere faptul ca, articulatia coxofemurala este acoperita de un strat
voluminos muscular și celuloadipos.
Masajul care se aplica la coapsa consta în netezire cu palmele, frictiuni cu radacina mainii,
framantari „an cuta”, cernut, rulat și tapotament energic sub forma de tocat sau batatorit. Se
insista pe muschiul cva driceps femural, pentru prevenirea sau diminuarea hipotrofiei acestuia. In
regiunea posterioara a coapsei, pe muschii ischiogambieri se aplica masaj miorelaxant.
Masajul reprezinta prelucareamecanica metodica a partilor moi ale corpului printr -un
ansambl u de procedee manuale si instrumentale in scop profilactic ,terapeutic sau igienic de
intretinre92

91 Cordun M., (1999) Kinetologie medicala Editura Axa Pag 2 68
92 Cordun M., (1999) Kinetologie medicala Editura Axa Pag 278

51
3.4 PROGRAMUL DE RECUPERARE (STUDIU DE CAZ)
Coxartroza secundară instalată și neoperată
Subliniind faptul că, artroza din urmă, adica coxartroza secundară este luată in
considerare ca fiind o afecțiune ortopedochirurgicală, în practica medicală întâlnim mai des o
coxartroză neoperată decât operată.Cauzele sunt medicale, dar în același timp țin și de pacient.
Sunt existente și contraindicații in aplicarea u nei intervenții pe sold, fiind laborioasă, pe
o durată de câteva ore, cu incizie deschisă, contraindicațiile putând fi locale sau generale.
Există posibilitatea de a se pierde momentul oportun pentru o anumită intrvenție, se va
încerca pe cât posibil, înt ârzierea momentului atroplastiei pentru persoanele tinere. De cele mai
multe ori, aceste momente oportunoase se pierd din pricina deciziilor pripite, pe bază de temeri,
ale bolnavului, dar și datorită lipsei fermității si convingerii, care medicul de famil ie ar trebui să
o aibe atunci când pacientul trebuie trimis la chirurgul ortoped.93
În asistența medicală a coxartrozei secundare, trebuie sa avem la bază informarea corectă
a bolnavului, impreună cu consimțământul și acceptarea acestuia din urma, ca boala, afecțiunea
este în primul rând de nivel ortopedico -chirurgical și în al doilea rând o afecțiune reumatologică.
Coxartroza secundară este o afecțiune cronică, ne este deci, clar că nu se poate spera lao
retrocedare a fenomenelor, și cu atât mai puțin la o vindecare. Odată declanșată, singura metodă,
si speranță este întârzierea evoluției disfuncționale care nu va putea fi împlinită decât printr -o
preocupare continuă pentru asistența medicalț profilactică, recuperatorie și terapeutică94
În cele ce vor fi prez entate mai jos, voi avea in vedere un caz de Coxartroză secundară
instalată și neoperată, aparută la un pacient de vârstă a treia.
Bolnavul prezintă, durere acută, cu manifestări nocturne, și mers vicios.
Tratamentul fizical -kinetic al artrozei șoldului urmărește obiectivele: combaterea durerii,
asigurarea unei bune stabilități a șoldului, asigurarea unor unghiuri de mobilitate funcțională.

93 Sbenghe T. (1996) “Recuperarea medicala la domiciliu a bolnavului” Editura medicala Pag 68
94 Sbenghe T. (1996) “Recuperarea medicala la domiciliu a bolnavului” Editura medicala Pag 67

52
Pentru combaterea durerii, medicina fizică pune la dispozitie o gamă largă de proceduri.95
În coxartrozele secundare , ce prezintă dureri, și redoare articulară , tratamentul este în
principal antalgic și de menținere a unui tonus muscular bun.96
Accentuăm faptul că mersul trebuie considerat “ cel mai prost exercițiu pentru un
coxopat“ se crede încă în mod greșit că mers ul feresște de ankiloza șoldului.
Urmărind un regulament de bază in terapia prezentă, o regulă importantă este purtarea
bastonului pentru sprijin. El se poartă în mâna opusă șoldului afectat, iar înălțimea bastonului nu
trebuie să producă o flectare a cotu lui mai mare de 25 -30. Un mod corect de sprijin în baston,
preia cu aproximare 40% din greutatea corpului. Având în vedere ca pacientul prezentat,
cântărește cu aproximatie 80kg, știindu -se faptul că în momentul de sprijin, capul femural preia o
presiune ce poate ajunge până la 400 -480 Kg însemnând 5 -6 ori greutatea corporală
Cel mai indicat, mersul pe bicicletă ce oferă mobilizare farp încărcare pentru șold.97
Tratamentul profilactic, v -a fi compus din programul special de Kinetoterapie urmat de,
masaj, fizioterapie, balneofizioterapie, și evident, tratamentul medicamentos.
S-a dovedit că aplicarea unui program corespunzător de gimnastică medicală poate
ameliora starea funcțională a șoldului,amplitudinea de mișcare este în creștere și forța contracției
musculare se stabilizeaza.
Din păcate kinetoterapia nu va putea opri procesul degenerativ de degradare condrală și
subcondrală.
Pentru a putea crea un program adecvat, este nevoie de o cercetare amanunțită a zonei
disfuncționale,implicând necesitarea testelo r funcționale articulare, radiografice.
Se prezintă trei stadii ale coxartrozei:
-Stadiul inițial(SI) unde sunt prezente dureri în ortostatism și la mersul prelungit,
oboseală musculară locală.

95 Iaroslav K., (2 007) Fizio -kinetoterapia si recuperarea medicală în afecțiunile aparatului locomotoc Editura
Medicală, Pag.132
96 Iaroslav K., (2007) Fizio -kinetoterapia si recuperarea medicală în afecțiunile aparatului locomotoc Editura
Medicală, Pag.133
97 Sbenghe T. (1996) “Recuperarea medicala la domiciliu a bolnavului” Editura medicala Pag. 69

53
-Stadiul evolutiv(SE) sunt prezente dureri in repaus,redori a rticulare, stitudini vicioase,
corectabile pasiv sau activ.
-Stadiul final( SF) unde avem durerile intense, limitare prin ankiloză a mobilitații ,
atitudine vicioasă ireductibilă.98
Pacientul prezentat, este in stadiul evolutiv al coxartrozei, cum am spus mai sus, vom
urmari combaterea durerii, stabilizarea trofică a zonei, și corectarea atitudinilor vicioase. Urmând
trei componente ale programului Kinetic:
1)Posturarile . Având în vedere ca, artroza șoldului are tendințe de a instala poziții
vicioase de șol d, cel mai des întâlnit fiind flexumul și rotația externă ce agraveazî
disfuncționalitatea. În stadiul evolutiv prezent, acestea au rol corector.
Pentru evitarea flexumului:
-Decubit ventral, un sac de nisip pe partea sacrată , cu o perna mică sub genunchi .
-Decubit dorsal, o perna sub fesie, șoldul afectat v -a fi extins cu un sac de nisip pe
coapsă, piciorul opus v -a fi flectat cu genunchiul la piept.
-Decubit dorsal pe marginea patului, membrul atârnă jos din pat, cu mare atenție sa nu se
lordozeze coloana. Eventual și o greutate de 0,5 kg pusă pe gleznă
Posturarile, completează programul de mobilizare pasivă ,în lupta împotriva redorilor
articulare. Pornindu -se din poziția de amplitudine maxima permisă , cu ajutorul unor forțe
exterioare, acționând prelungit în timp, se încearcă creșterea amplitudinii unghiului de mișcare.99
Evitarea rotației externe:
-Șezut pe sol, genunchii flectați, picioarele așezate cu talpa pe sol, cu o linie în afara
coapselor.
-În poziție șezut pe scaun cu picioarele lipite de sol, piciorul opus șoldului coxatic,
trebuie să fie cât mai în afara scaunului.

98 Sbenghe T. (1996) “Recuperarea medicala la domiciliul bolnavului” Editura medicala Pag. 69
99 Iaroslav K., (2007) Fizio -kinetoterapia si recuperarea medicală în afecțiunile aparatului locomotoc Editura
Medicală, Pag.134

54
În unele cazuri, pe timp de noapte se pot folosi suporți pentru gambă si picior , facuți din
fașă ghipsată, sau materiale termoplastice, blocând astfel tendința de rotație ext ernă.
2) Tonifierea musculaturii: deosebit de importantă tonifierea abductorilor șoldului, ce
sunt responsabili pentru staționarea unipodală,
pentru un mers echilibrat fără l atero -flectări
homolaterale ale trunchiului.
(fig.13)
Musculatura principală abductoare o
reprezintă fiesierul mijlociu și mic , tensorul fascia lata, respectiv latero -stabilizatoare.
E1: Decubit heterolateral(șold afectat desupra) membrele inferioare sunt extinse, cel
sanatos flectat din coxo -femurala si genunchi.
T1: se ridică cât mai mult posibil membrul afectat
T2: se menține 3 -4 secunde
T3: se coboară
Dacă abductorii dețin forța necesara, se poate adăuga afectat , o greutate, pentru gamba la
1/3 distala acesteia.
Contracția izometrică
T1: se menține o rezistență imobilă,
T2: se realizeaza abducția șoldului împotriva forței
Exercițiul se repeta de 10 ori, in serii.
Decubitul lateral fiind o poziție destul de instabilă este folosită mai rar și pentru timp
scurt.
Decubitul dorsal este foarte bine suportat de bolnavi, permite ce l mai bun abord pentru
musculatura coapsei și a regiunii trohanteriene.

55
Decubitul ventral este utilizat pentru abordarea regiunii lombo -sacrate și
retrotrohanteriene, dar este mai greu suportat de bolnavii obezi sau la cei cu flexum important al
articula ției coxo -femurale.
3)Creșterea mobilității
Ameliorarea mobilității coxofemurale, este dorită ca primă condiție a refacerii funcției
șoldului.
Scopul este de a recâștiga cât mai multe grade de mișcare.
Prezentând o ordine, ne interesează mai mult mișcarea de flexie – extensie, apoi abducție
și rotație internă.
PI: Decubit dorsal
T2: Flexie de sold
T3: Revenire
(fig.14)100
T4:Flexie de s old cu flexie de genunchi, sprijin pe mâini
T5:Se trag genunchii spre piept
PI: Decubit dorsal
T2:Se ridica trunchiul (fig.15)
T3:Se apleacă asupra coapselor
Acest exercițiu forțeaza flexia. Totodată pune în funcțiune mușchii abdominali, în strânsă
legătură cu centura pelvină.
PI: Patrupedie

100 Sbenghe T. (1996) “Recuperarea medicala la domiciliul boln avului” Editura medicala Pag. 72

56
T2:Trunchiul aplecat înainte
T3: Se revine
T4: trunchiul aplecat în spate.
(fig.16)
Se foțează flexia.
PI: decubit ventral( pe pat, sol, masa de masaj)cu
bazinul la margine.
T2:Extensie din sold, cu genunchi flectat 90 
(fig.1 7)
T3: Se revine.
T4: Se repeat mișcarea, cu genunchiul extins, nu flectat.
PI: Decubit lateral
T2: Se face flexia si extensia, forțate ale șoldului
PI:Decubit dorsal, se imobilizează bazinul.
T2: Se face Abducția amplă a șoldului
T3: Membrul inferior extins
T4: genunchii flectați
PI:Decubit heterolateral
T2: Se ridică sus, in abductee membrul inferior afectat
PI: Decubit dorsal sau ortostatism
T2: Rotație internă a labei piciorului ( degetele să se privească)

57

PI: Decubit ventral, genunc hiul omologat șoldului afectat va fi flectat la 90 .
T2:Se apleacă în afara gambei(rotație internă din CF, spre
interior( rotație externă în CF)
Această mișcare trebuie susținută de ajutor pasiv.
Un element deosebit de important, este pedalarea
(fig.18) bicicletei. Mersul pe bicicletă are și alte efecte favorabile, precum: evitarea încarcării
articulare în deplasare, creșterea forței și rezistenței musculare.
Exercițiile de creștere a mobilizării musculare si articulare, devin mult mai eficiente daca
sunt effectuate sub apă. În stadiul evulitiv, în care deja exista o reducere a mobilității CF,
hidrokinetoterapia în cadă ,este recomandată, în special pentru mișcă rile de flexie și extensie.
Programul Williams, poate fi efectuat in forma celor trei stadia prezentate.
E1- Decubit dorsal, se flectează și se extend genunchii.
E2: Decubit dorsal, se trage un genunchi cu amândouă mâinile la piept.De preferat piciorul
neafectat. Ajutănd troficitatea.
E3: Același exercițiu, efectuat cu amii genunchi.
E4:Decubit dorsal, se trage un genunchi la piept( cel neafectat), apoi ambii.
E5: – În sezând pe scaun, cu genunchii mult departati: se apleaca mult înainte, astfel încît sa
atinga cu mîinile solul de sub scaun; se mentine aceasta pozitie 4 -5 secunde, se revine, apoi se
repetă.
(fig.19) Exerciț iile se vor repeta preferabil în fiecare zi, cu o repetiție de
două – trei ori pe zi.

58
Diagonalele Kabat , pentru membrul inferior, sunt create pe mișcările de flexie, abductee
rotație externă.
Diagonala 1: PI: Decubit dorsal, terapeutul executa mișcarea in ordinea prezentată.Membrul
inferior tre buie susținut cu, mâna dreaptă pe laba piciorului, iar cea stângă susținând coapsa si
gamba .
1)(fig.20) 2)(fig.21)
3)(fig.22) 4)(fig.23
5) (fig.24) 6)(fig.25)

59
Diagonala 2: PI: Decubit ventral, este de extensie pentru ambele member inferioare(bilateral
asimetrice).
1)(fig.26) 2)(Fig.27)
3)(fig.28) 4)(Fig.29)
Finalul v -a fi completat cu 20-25 de minute mers pe bicicletă.
Prima fază a programului, v -a fi aplicată timp de 10 zile. În faza a doua, aceasta v -a ține
locul unei așa zise încălziri, priva fază a antrenamentului nu v -a fi eleminată. Diagonalele kabat,
vor fi aplicabile în contin uare de către kinetoterapeut sau membrii familiei.
Fiecare exercițiu v -a fi repetat de 10 ori, adăugându -se o repetare zilnicâ, în funcție de
starea pacientului.
A doua parte a antrenamentului kinetic, își v -a pastra exercițiile de forță, adăugând după
forța pacientului, greutate în plus.
Exercițiile vor fi nu neapărat mai complicate sau greu de înțeles pentru pacient, dar vor
respecta un gras mai mare de solicitare si antrenare a articulației și a mușchilor.
PI: Decubit dorsal.
T2 Genunchi flectați
T3: Se apleacă genunchii spre dreapta/stânga

60
T4: Capul se duce în direcția opusă.
PI:Decubit dorsal
T2: Călcâi drept pe genunchiul stâng
T3:Abducția pe cât posibil a șoldului drept.
PI: Decubit dorsal
T1 :Se ridică cât de mult posibil, membrul inferior extins în sus.
PI: Pozitia Cavalerului servant, corpul aplecat pe coapsa ridicată la 90 , sprijin pe sol cu mâinile,
se întinde genunchiul de sprijin, executînd și o balansare, ce v -a întinde psoas -iliacul.
Se adaugă și exercițiile la spalier din atârnân d ,cu fața sau spatele la spalier -se ridică
genunchii la piept
-se rotesc genunchii stânga -dreapta
-bascularea membrelor inferioare .
Finalul v -a fi completat de 30 -35 de minute mers pe bicicleta.
Relaxare pe mingia gonflabilă medicinală.
Partea a doua v -a dura 13 zile. Pacientul trebuie să se adapteze cu intensificarea
numarului de exerciții și totodată numarului de repetări.
Vor fi adaugate câte 5 repetări pe exercițiu, asta îndemnând 15 repetări pe exercițiu, cu
pauze de 2 -3 minute.
Partea fina lă a antrenamentului, conține elemente adaugate. Unul dintr -e ele, sunt
exercitiile cu banda kinesiologica elasticade o duritate de 5 kg, urmându -se să se treacă la banda
elastică cu duritatea de 10 kg, dupa 15 zile de program gimnastic, in partea finală. Primele părți
nu vor fi eliminate, acestea vor fi repetate la fiecare ședință de kinetoterapie.
Exercițiile cu banda elastică.
PI: Decubit dorsal, banda este la nivelul gleznelor, picioarele sunt intinse.

61
T2: se face abducția membrelor inferioare, în același timp, trecănd peste forța de
susținere a benzii.
PI: Decubit dorsal,banda la nivelul gleznelor.
T2: se ridica în sus piciorul neafectat cu susținerea benzii.
T3: se revine.
PI: Decubit dorsal, picioarele flectate cu tălpile pe sol călcâi langă că lcâi, banda se afla în jurul
genunchilor.
T2: se depărteaza genunchii, fără a se depărta călcăiele.
Exerciții cu tubul de spuma
PI: decubit dorsal, cu tubul sub coapse.
T2: Se împinge coapsa în tub.
PI:Decubit dorsal, tubul este între genunchii flectați cu tâlpile la piept
T2: se apropie genunchii.
PI: Decubit dorsal, genunchii flectați în aer.
T2: se execută bicicleta în aer, cu bazinul mult basculat.
Exerciții cu mingia.
PI:decubit dorsal, mingea se afla sub talpa, cu genunchiul flectat.
T2: se înce arcă rostogolirea mingiei sub gamba, respectiv coapsa.
Exerciții cu mingea gonflabilă mare.
PI : șezut pe scaun,piciorul afectat, flectat cu talpa pe mingie
T2: se împinge cu talpa în minge.
La finalul ședinței, pacientul v -a executa 40 de minute maxim, mers pe bicicletă.

62
În urma fiecărei ședințe, pacientul este rugat să se urmărească în oglindă, acest lucru îl v –
a face să își îndrepte singur postura vicioasă, văzând cu proprii ochi, si realizând singur.
Pentru a ajuta pacientul, în ai oferi speranță și o gândire pozitivă, terapeutul v -a executa
impreună cu pacientul o mare parte din exerciții, iar la restul îi v -a fi de ajutor. Un exercițiu fizic
de orice natură, negândit, și nefiind atent asupra lui, nu v -a mai avea aceleași efecte rapide.
Pentru a ofe ri un mediu plăcut, care să inducă senzația de singuranță și relaxare, pacientul
v-a asculta în timpul ședințelor, muzica preferată.
Hidrokinetoterapia . S-a dovedit că are un mare efect asupra articulației șoldului afectat
de artroze. Eliminându -se presiun ea asupra capului femural, în apă exercițiile sunt făcute cu o
mai mare usurință, și activitatea își păstrează efectele.
De cel puțin două ori pe săptamână, acum vorbind și de posibilități, este indicat ca
pacientul să execute o ședinta în apă, ce constă î n exerciții simple, cu un grad mare de aplitudine
articulară în mișcare.
E1: Sprijinit cu mâinile de bara ajutătoare, se v -a executa bicicleta, cu bascularea
bazinului.
E2: Cu o banca de sprijin pe fundul bazinului, membrul afectat v -a sta ridicat pe banca,
iar celălalt pe sol, prin sprijin, membrul afectat se v -a ridica pe bancă.
E3: Aducerea genunchiuli ,membrului afectat la piept.
E4: Abducția membrului afectat, cu sprijin pe genunchiul membrului sănătos.
E5: Ridicarea membrului afectat, la încerca rea de a atinge 90 
E6: Rotația membrului afecta .
E7: Fandarea membrului afectat cu sprijin pe bancă.
E8:Genunflexie , cu menținerea mainilor pe bara de sprijin a bazinului.
E9: Săriturile in apă, deasupra băncii.
E10: Eversi a piciorului afecta

63
Masajul: Efectele masajului se induc pe cale mecanică și relfexa asupra tuturor
aparatelor și sistemelor. Procedeele acestul masaj se sistematizează în principale
(fundamentale)și secundare (ajutătoare ).Procedeele principale sunt nelipsite din ședința de
masaj.Realizează prelucrarea sistematică și metodică a parților moi.
Netezirea se aplică cu diferite părți ale mâinilor în sensul circulației de
întoarcere,constând în alunecări ritmice și ușoare.
Fricțiunea adresată în special țesutului celular subcut anat ,constă în presiuni și deplasări
ale țesuturilor moi,pe țesuturi dure sau pe plan dur (osos sau cartilaginos).
Frământările reprezintă prinderea mușchilor și a altor țesuturi profunde,ridicarea lor ,atât
cât se permine și stoarcerea prin comprimare. Previn atrofia ,dezvoltă elasticitatea și
contractilitatea musculară.
Tapotamentul (baterea) constă în aplicarea unor lovituri ritmice și ușoare efecutate cu
diferite părți ale mâinii și antebrațului.
Vibrațiile constau din imprimarea în țesuturi a unu i numai cât mai mare de mișcări
oscilatorii pe unitatea de timp,ele se execută pe loc sau cu deplasare laterală.
Rulatul și cernutul se aplică segmentelor circulare sau tronconice.Constă în prinderea
segmentului respectiv între fetele palmale,cu menținer ea degetelor în extensie. Presiunile
,apăsare superficială sau profundă.
Presiunile putrnice produc asupra pielii o ușoară ischemie inițială datorată scăderii fluxului
sanguin,urmată de hiperemie locală și scăderea sensibilității.
Tractiunile,tensiunile și scuturarile acționate mai ales asupra articulațiilor și țesuturilor
periarticulare.Se realizează în axul longitudinal al segmentelor,tensiunile sunt mișcări
pasive,executate în funcție de biomecanică articulară,scuturarile sunt mișcări oscilatorii ampl e
executate ritmic la nivelul membrelor sau segmentelor.Tractiunile și tensiunile realizează
întinderea elementelor articulare și periarticulare precum și scăderea presiunii
intraarticulare.Efectele scuturarilor depind de ritmul de execuție,astfel ritmul rapid va declanșa
efecte stimulante locale și generale ,in timp ce ritmul lent va avea efecte de relaxare. Fiecare
ședință de masaj se încheie cu tracțiunile manuale, executate în axul membrului inferior.

64
Balneofiziokinetoterapia , curele balneare, sunt practicate de foarte mulți coxopați.În
general, efectele sunt imediate, pe o anumită perioadă postcură, sunt chiar bune. Însă , din
păcate, acestea nu sunt curative, executarea lor îndelungată, nu duc la renunțarea și respectarea
riguroasă a programului de mai sus, chiar la necesitarea unei operații chirurgicale.
Din această cauză, bolnavului trebuie sa îi fie explicat îndetaliat, acest proces. Aceste
întâmplări sunt întâlnite mult prea des, coxopați în faze avansate, suprinși că b oala lor a putut
evolua atât de repede.
Fizioterapia, propriu -zisă, este la fel, utilizată frecvent de coxopați. Contribuie la
ameliorarea transitorie a suferințelor acestor pacienți.
La domicliul pacientului, se poate aplica doar termoterapia, locală,(par afină, perna
electrica) în jurul șoldului. Efect bun, relxant și antalgic, pentru pregatirea zonei, în vederea
efectuării exercițiilor fizice.101
Medicamentația , medicamentele antiinflamatoare și antalgice, trebuiesc administrate cu
mult discernământ la bo lnavul cu coxartroză. Pacientul trebuie să înțeleagă că acoperirea durerii
pe care medicamentoacă, lasă o falsă și nocivă impresie asupra bolii.
Durerea este semnul bolii, până mai târziu, când s -a instalat limitarea mișcărilor, tot
durerea rămâne simptomul cel mai supărător. Orice tratament antalgic îl v -a face pe bolnavul
nostru să -și subestimeze boala și stadiul ei. Din această cauză foarte mulți doctori, nu prescriu
medicamentele, lasând durerea , ca un semnal al evoluției, dând semne continue s i
precise.Intensificarea durerilor, semnalează pacientul ca a prelungit timpul de menținere a
ortostatismului, sau a mersului, că a crescut în greutate, că a mers pe teren accidentat, etc.Din
păcate pacienții își administrează din propria inițiativă medica mente, ce dau rezultatul pozitiv pe
moment, dar negativ pe termen lung, deoarece boala își continuă decursul evolutiv.
În perioadele acute cu decompensare algică și dinamică, bolnavul v -a trebui să respecte
repausul la pat, pentru câteva zile, în acest mom ent, se v or administra antiinflamatoare. Sau în
activitățile deosebit profesionale, deși sfatuim pacientul sa evite cu desăvârșire.

101 Sbenghe T. (1996) “Recuperarea medicala la domiciliul bolnavului” Editura medicala Pag. 75

65
Infiltrațiile articulare cu preparate cortizonice. Sunt total contraindicate datorită
pericolului nei necroze aspetice a colu lui femural, la fel si administrarea cortizonului pe care
generașă. nu este indicată în coxartroză.102

102 Sbeng he T. (1996) “Recuperarea medicala la domiciliul bolnavului” Editura medicala Pag.74

66
CAPITOLUL IV: CONCLUZII

Bazinul reprezintă cea mai complexă structură osoasă și articulară din corpul uman.
Având rol în ortostatism, echilibru și mers .
Afecțiunile la nivelul articulației coxo -femurale, sunt des întâlnite în era modernă, a
noastră, din pricina sedentarismului, muncii statice, într -un șezut îndelungat, ce a copleșit
populația actuală. Coxartroza, o boală întâlnită des i n rândul celor de vârta peste 50 de ani, face
excepție în prezent, evoluând și în rândul tinerilor cu vârste de până în 35 de ani. Din punct de
vedere medical, se consideră o tragedie a mediului în care trăim si evoluăm.
Totuși, tratamentul conservator, p rofilactic, reprezintă în continuare o primă soluție
pentru ameliorarea stării induse de artroza șoldului. Îng reunând stadiul evolutiv al bolii,
pacientul poate conviețui cu boala, și menajând -o, întârziind momentul nedorit de nimeni, cel al
operațiilor ch irurgicale de protezare și înlocuire.
În lucrarea prezentă, se descrie o serie întragă de metode și mijloace ale tratamentului
fizio-hidro -kinetoterapeutic, dar și metode alternative, masaj, băi cu proprietăți mineralice,
bandajări musculare, ce totodată mențin un stil de viață activ, din punct de vedere motric, și
sănătos din punct de vedere dietetic, prin care pacientul poate beneficia, din prima clipă de la
depistarea bolii, menținând într -un ritm lent, starea evolutivă.
În opinia mea, programul de recuperare, este un sprijin imens pentru pacient, oferă
siguranța că mâine v -a putea merge, și își v -a putea desfașura singur activitățile proprii. Terapia
prin mișcare, nu oferă doar sprijinul motric, ci oferă și rein tegritatea socială, pe care unii pacie nți
și-o pot pierde din pricina disfuncționalității. Integritatea motrică a membrelor inferioare, oferă
pacientului libertate de mișcare, de deplasare.
Pacienții ce descoperă din timp boala, trebuie informați și sfătuiți de către medic
respectiv teraput, pentru a menține un stil de viață sănătos și activ, atăt în plan fizic, căt și psihic.

67
BIBLIOGRAFIE:

1) Papilian V.( 2001), „Anatomia omului – Aparatul locomotor” Editura BICALL .
2) Buzescu A ,.(1999), “Anatomia si biomecanică ” Editura A.N.E.F.S.
3) Sbenghe T ., (1987) “Kinetologie profilactică ș i de recuperare”, Editura Medicala .
4) Cordun M .,(1999), “K inetologie medicală ” Editura AXA .
5) Antonescu D.A .,(2010) “Patologia aparatului loco motor” Vol. II, Editura Medicala.
6) Sbenghe T. ,(1996) “Recuperarea medicală la domici liul bolnavului” Editura medicala.
7) Iaroslav K. ,(2002) „ Fizio -Kinetoterapia și recuperarea medicală în afecț iunile
aparatului locomotor”Editura Medicala
8) Bolint T., Diaconu I., Moise A. ,(2007) “Evaluarea aparatului locomotor” Editura
Tehnopress
9) Vasile L. ,(2007 ), „Înot pentru sănătate ”. Editura Didactică și Pedagogică , R.A.
București
10) Roșulescu E., (2009) “Kinetoterapie în recuperarea afecțiunilor reumatologice “ Editura
Universitaria
11) Fysiotape ,(2012), „Basic -Medical taping concepd”, Enschede
12) Bratu M.,( 2011) “Bazele generale ale kinetoterapiei”, Editura BREN
13) Sbenghe T .,(1981) “Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor”
Editura Medicala
14) Stan E.A., (2013) “Refacerea ortopedică prin terapia acvatica”
15) Ispas , C .(2005) , “Kinetoterapia în afecțiunile ortopedico -traumatice „,Partea I, Editura
A.N.E.F.S

68
16) Ancuța , C . (2009), ” Clinica și tratamentul principalelor boli reumatismale” , Editura
U.M.F. Gr. T. Popa Iași
17) Netter F . (2005 ),” Atlas de anatomie umană ”, Editura Medicală Callisto
18) Popescu E.D. ,Ionescu R. (2001), Compendiu de reumatologie , Ediția a III -a, Editura
Tehnică
19) Sidenco , E . (2012), „Bazele kinetoterapiei în neurologie ” ,Editura Fundația România de
mâine, Ediția a II -a