De la apariția omului pe Pământ și până în prezent, schimbări importante au avut loc [619492]

5
INTRODUCERE

De la apariția omului pe Pământ și până în prezent, schimbări importante au avut loc
în înfățișările scoarței terestre, în învelișul său vegetal și asta nu atât din cauze naturale, ci mai
ales din cauze antropice. Aceste schimbări s -au succedat într -un rit m tot mai accelerat și cu o
tot mai mare intensitate, pe măsură ce puterea omului de a infulența mediul creștea, iar
presiunea sa de concurență asupra celorlalte viețuitoare, partenerii sai de drum într -o lungă
călătorie cosmică, se mărea, de asemenea. (Ionescu, 1989)
Scopul meu este de a pune accent și de a prezinta evoluția principalelor caracteristici
ale stării mediului, în special a aerului sub influența factorilor antropici în județele limitrofe
Constanța și Tulcea.
Obiectivele mele constă în prezentarea cadrului natural al celor două județe,
biodiversitatea celor două județe, capitol care cuprinde și ariile protejate ale acestora în
detaliu dar nu în ultimul rând caracteristicile aerului și compararea evoluției indic ilor
poluatori la nivelul celor două județe, aici cuprinzând atât starea actuală, consecințe, tendințe
dar și factorii determinanți și presiunile care afectează starea de calitate a aerului înconjurător,
emisiile de poluanți atmosferici și principalele sur se de emisie (energia, industria,
transportul).
Poluarea în ziua de astăzi este în cea mai mare parte de natură antropică, omul dorind
să-și satisfacă tot mai mult propriile nevoi a început să abuzeze excesiv componentele
mediului. În lucrarea de față voi scoate în evidență în special poluarea aerului, la nivel urban
în orașele Constanța și Tulcea, realizând mici comparații în măsura datelor obținute de pe site –
ul celor d ouă județe.
Țin să -i mulțumesc în special îndrumătorului meu d e disertație, domnului lector
universitar doctor Liviu -Daniel GALAȚCHI, care m -a luat sub îndrumare pentru a doua oară,
fapt care mi -a dat încredere în mine și m -a motivat să dau tot ce pot încă o dată pentru a
realiza o lucrare cât mai bună și pe întelesu l tuturor.
Mulțumiri, de asemenea și persoanelor dragi și apropiate care cred în mine de fiecare
dată și m-ă susțin necondiționat atât la nevoie și se bucură de fiecare treaptă pe care reușesc să
o urc.

6
1. CADRUL NATURAL AL JUDEȚELOR CONSTANȚA ȘI TULCEA

1.1 Date geografice
Județul Constanța, se situeaza în extremitatea sud -estică a României fiind limitat de
Marea Neagră la est, iar la nord de județul Tulcea . Spre vest Dunărea desparte județul Constanța
de județele Călărași, Ialomița și Brăila, iar la sud se află află granița cu Bulgaria. (Figura nr. 1)

Figura nr.1 Harta județului Constanța (sursa: http://pe -harta.ro/constanta/ )

Suprafața județului C onstanța este de 7071 km2 și ocupă în acest sens locul 8 între
județele României. De asemenea din punct de vedere teritorial -administrativ județul nostru este
format din 3 municipii, 8 orașe, 54 comune și 178 sate. ( http://www.romaniaturistica.ro )
Județul Tulcea, ocupă jumătatea nordică a provinciei istorice Dobrogea, situată la fel ca
si județul Constanța în extremitatea sud -estică a României, a cărui însemnătate vine din
așezarea lui la gurile Dunării și ieșirea la mare. Paralela 450 latitudine nordică taie județul

7
Tulcea în partea centrală, iar meridianul 290 41' 24" longitudine vestică străbate orașul Sulina,
aflat la extremitatea estică a României. (Figura nr. 2)

Figura nr.2 Harta județului Tulcea (sursă: http://pe -harta.ro/tulcea/ )

În mare parte teritoriul județului Tulcea este înconjurat de ape, la V si N de Dunăre iar
la E de Marea Neagră. Se învecinează la V cu județele Brăila și Galați, la N cu Ucraina iar în S
cu județul Constanța. Datorită întinderilor de apă județul Tulcea are cea mai mică densitate,
28,32 locuitori / km2, de aproximativ trei ori mai mică decât cea națională (83,82 locuitori /
km2) iar suprafața de 8499 km2 îl situează pe locul 4 ca mărime în România. (Su rsă:
http://www.tulcea.insse.ro )

8
1.2 Relieful județelor Constanța și Tulcea
În jude țul Constan ța predomin ă relieful de podi ș cu altitudine redus ă, cu valori sub 200
m, doar în nordul jude țului altitudinea atingând pe alocuri 250 m. Podiul Casimcea ocup ă partea
de nord a jude țului, iar în partea de sud se întinde Podi șul Dobrogei de Sud care seaman ă cu o
campie înalt ă, având un aspect calcaros.
Litoralul M ării Negre este format la nord din cordoane de nisip, care separ ă lacurile de
mare, iar în par tea sudic ă se remarc ă o falez ă abrupt ă format ă din calcare și loess cu înalț imi
de 15 -30 m. (Sursă: www.anpm.ro ). În figura nr. 3 sunt prezentate principalele unități naturale
în Dobrogea.

Figura nr. 3 – Principalele unități naturale (Sursă: http://www.globe -cnmp.ro )
Fiind două județe limitrofe, atăt județul Constanța cât și Tulcea sunt reprezentate de
același tip de relief. Relieful județului Tulcea prezintă altitudini cuprinse între 0 m la nivelul
Mării Negre și 467 m în Munții Măcinului , vârful Greci.
Relieful județului Tulcea se caracterizează prin existența a două unități fizico -geografice
distincte: una mai înaltă, în partea central -vestică, în cadrul c ăreia se întâlnesc elemente ale
celui mai vechi relief de pe teritoriul României , și anume unități de tip orogen vechi, hercinic
și alta mai joasă și mai nouă din Cuaternar, în N, NE și E. (Sursă: https://www.cjtulce a.ro)
(Figura nr. 4)

9

Figura nr.4 – Podișurile din Dobrogea (Sursă: https://eutopiagardens.org )

1.3 Clima județelor Constanța și Tulcea
Clima temperat -continentală caracteristică județului Constanța este influențată de
poziția geografică, situându -se între Dunăre și Marea Neagră, precum și de particularitățile
fizico -geografice ale teritoriului.
În zona litorală climatul, temperat -continental prezintă o influență marină. Climatul
maritim este caracterizat prin veri a căror căldură este atenuată de briza mării și ierni blânde,
marcate de vânturi puternice și umede ce bat dinspre mare.
Valorile temperaturilor medii anuale variază între 10`C în nordul și centrul județului
și peste 11`C în sud.Variațiile multianuale nu depășesc 4`C. Precipitațiile anuale variază între
400 mm la 500 mm, zona cea mai săracă în precipitații fiind litoralul unde valoarea cantității
de precipitații se situează sub 400 mm.
Circulația maselor de aer este influențat iarna de anticiclonul siberian care determină
reducerea cantităților de precipitații, iar vara anticiclonul Azorelor provoacă temperaturi
ridicate și secete. Influențele Mării Negre se resimt pri n toamne lungi și calduroase, și prin
primăveri târzii și răcoroase. Vântul predominant este cel care bate în direcia N -NE,
caracterizându -se printr -o umiditate redusă vara, în timp ce iarna aduce viscole și geruri.

10
Pentru județul Constanța sunt caracteristice vânturile din nord și nord -est, care își
păstrează caracterul dominant față de celelalte direcții. În sezonul cald, pe litoral predomină
vântul din direcțiile sud -est și sud. Specifică litoralului este circulați a locală a aerului, sub forma
brizelor. (Sursă: www.anpm.ro )
Clima litoralului este blândă, vara zilele sunt lungi și călduroase, durata de strălucire a
soarelui în luna iulie este de 10 – 12 ore pe zi, iar t emperatura medie zilnică este de 24 -250 C,
pe când cea anuală este de 11 -120 C. În sezonul cald, brizele marine bogate în aerosoli
atenuează arșița zilelor toride. (Sursă: http://www.isudobrogea.ro )
Spre depsebire de județul Constanța c lima județului Tulcea este continental excesivă, cu
precipitații reduse (sub 400 mm/an), cu umiditate atmosferică ridicată în zona deltei, veri
calduroase, ierni reci, marcate adesea de viscole, amplitudini mari de temperatură (66,3 0C) .
Apropierea de zo na continentală a Rusiei aduce aer rece care vine de la nord -est spre
sud-vest, rezultând un vânt numit Crivăț, care aduce ierni foarte reci, câteodată înghețând chiar
Dunărea și Delta pe o perioadă de doua -trei luni. În vară vânturile puternice aduc aer cald și
uscat care usucă pământul si transformă solul în praf.
Temperaturile sunt mai scăzute în vest, în zona de deal, în timp ce pe țărm (Sulina),
briza mării aduce aer cald și umed, înregistrându -se cele mai ridicate temperaturi pe timp de
iarnă din ța ră. (Sursă: http://apmtl -old.anpm.ro )

1.4 Resursele naturale ale județelor
Capitalul natural este reprezentat de resursele naturale. Gradul de dezvoltare economică,
dar și socială a județelor, condițiile de mediu dar și nivelul de trai al populației, sunt determinate
de resursele naturale atât regenerabile cât și neregenerabile care sunt exploatate și transformate
în produse necesare vieții.
Resursele naturale ce pot fi valorificate de activitatea umană sunt: resurse
neregenerabile – minereuri; resurse regenerabile – apă, aer, sol, floră și fauna sălbatică; resurse
permanente – energie eoliană.
Civilația în expansiune folosește aproape toate resursele naturale pentru a le transforma
în bunuri care să servească la creșterea gradului de confort al oamenilor, la sporirea bazei
materiale a procesului productiv și la ascensiunea continuă a societății. (Ionescu, 1989)

11
1.4.1 Resursele naturale neregen erabile
Resursele naturale de materii prime neregenerabile sunt surse generat oare de energie,
alcătuite mai ales, din combustibilii fosili, a căror reprezentanți tipici sunt în principal
hidrocarburile (petrolul, gazele naturale). Alte resurse neregenerabile sunt: zăcămintele de
minereuri feroase și neferoase, zăcămintele de cărbun i, rocile utile.
Unele dintre aceste resurse au fost exploatate și prelucrate cu tehnologii care au condus
la poluarea intensă a unor zone din țară. Emisiile provenite din activitățile industriale
(industriaenergetică, industria chimică și petrochimică, industria siderurgică și metalurgică,
industria materialelor de construcții etc.) contribuie substanțial la poluarea factorilor de mediu .
(Sursă: http://www -old.anpm.ro )
Resursele minerale utile, ce fac parte din categoria resurselor neregenerabile, sunt
variate în judetul Constanta. În subsol sunt importante resurse minerale printre care se numara
mineralele feroase, materialele de constructii, rocile comune si cele fosf atice. Suprafata
podisului este în mare parte acoperita de o patura de calcar si loess, podisul Casimcea având
chiar o structura aparte: un amestec de sisturi verzi acoperite de calcare jurasice si straturi de
loess. O categorie aparte a bogatiilor de subs ol o constituie izvoarele de ape minerale, cu valente
pentru tratamente medicale si lacurile sarate cu importante depozite de sapropel. (Sursă:
http://www.globe -cnmp.ro )
Astfel , mineurile nemetalifere (diatomice s i argile bentonice , nisip verde glauconitic,
creta etc.) au o larga raspandire geograf ica in partea centrala nordiaca , iar rocile calcaroase (larg
folosite in constructii) se afla p e intreg teritoriul al acestuia . Subsolul judetului Constanta ofera
si ape minerale prin izvoarele de al Topalu si Mangalia.
Exploatarea resurselor, necesită tehnologii de mare anvergură, care au un impact
semnificativ asupra zonelor în cauză și a peisajului. O caracteristică importantă aparte a unora
dintre acestea este capacita tea de a genera energie. Această idee se aplică în cazul
combustibililor fosili, în special a hidrocarburilor. Printre alte resurse neregenerabile se număra:
calcarul, cărbunele, diatomita, argila, pietrișurile, nisipurile, gresiile, sarea.
În județul Tul cea printre rocile de construcție se exploatează rocile vulcanice de natură
porfirică (dealul Consul, Cârjelari și Camena) și granițele (zona Măcin, Turcoaia, Cerna).
Calcarele sunt exploatate ca roci de construcție în Bidida, Zebil, Malcoci Sud, Trei Fânt âni.

12
Se extrag, de asemenea, calcare grezoase de la cariera Baschioi (Nicolae Bălcescu), și
dolomitice de la Mahmudia, Cârlejani și Codru Babadag. La sud de Revărsarea se extrage
diabazul. Există de asemenea multe alte puncte de extracție, care satisfac ne voille locale: Baia,
Nalbant, Ciucurova. (Sursă: https://www.cjtulcea.ro )

1.4.2 Resurse naturale regenerabile
Dintre resursele nat urale regenerabile fac parte: resursele de apă, constituite din apele
de suprafață – râuri, lacuri, fluviul Dunărea și apele subterane, solul, fauna, flora, pădurile,
energia solară și eoliană. O categorie aparte de resurse o reprezintă apele minerale
(carbogazoase, sulfuroa se, feruginoase etc.) și apele geotermale.
Aceste resurse pot fi folosite pe termen nelimitat, dacă sunt folosite rațional. Exploatarea
acestora într -un regim care depășește regimul lor natural de regenerare duce la diminuarea
și, în cele din urmă, la e puizarea lor.
Resursele naturale regenerabile Dobrogei sunt diversificate, dar la rândul lor limitate.
Dintre acestea cele mai importante sunt: resursele de apa, sol, fauna, flora si paduri, energia
eoliană. Podișul Dobrogei reprezintă una din cele cinci zon e cu potențial energetic eolian
identificate la nivelul tarii.
Vînturile predominante bat 270 zile pe an cu viteze de peste 7 m/sec. Resursa de apa
reprezinta potentialul hidrologic format din apele de suprafata si subterane, în regim natural
si amenajat. Dunărea si Marea Neagră constituie ecosisteme distincte care, pe teritoriul
apartinând României, au o importanta economica si ecologica aparte.
Dunarea este sursa de apa pentru diverse folosinte si sursa de hrana (fauna piscicola). În
acelasi timp, dator ita unor caracteristici naturale exceptionale (volumul de apa al fluviului)
are influenta si asupra celorlalte elemente naturale, precum si asupra navigatiei. Astfel, o
buna parte din exporturile si importurile tarilor central -europene, fara acces la mare sau cu
acces la alte mari, folosesc în prezent calea navigabila a Dunarii si a Marii Negre.
Delta Dunării constituie una dintre cele mai întinse zone umede din lume – ca habitat al
pãsãrilor acvatice; cea mai vastã zonã de stufãrișuri compacte de pe Pãmânt și un a devãrat
muzeu al biodi versități.

3
Preocupările privind valorificarea potențialului eolian nu sunt de dată recentă dovadă
fiind și stația eolienă experim entală dezvoltată de ICPE la Agigea, în apropiere de portul
comercial Constanța Sud – Agigea. Importante contribuții în domeniu sunt aduse de către
Georgeta Bandoc în anul 2004 prin lucrarea sa de doctorat intitulată Potențialul eolian al
litoralului Mării Negre, în care evaluează potențialu eolian de la malul mării dar și determinarea
pretabilitatea de dezvoltare a proiectelor energetice în Dobrogea .
Valorificarea potențialului eolian din Dobrogea s -a dezvoltat exponențial în ultimii
ani p rin punerea în exploatarea a unor parcuri eoliene de mare capacitate racordate la rețeaua
naționala de transport a energiei electrice. Cele 92 de parcuri eoliene din județul Constanța
aflate în exploatare sau în fazele de avizare și construcții pot genera peste 5000 MW în rețeaua
elctrică națională în condiții de exploatare simultană.
Puterea proiectelor de energie eoliană variază între un MW si 600 MW (proiectul
Cogealac – Fântânele, cel mai mare proiect eolian terestru din Europa). Posi bilitatea de a
produce o cantitate foarte mare de energie alternativă coroborat cu energia produsă de alte
proiecte similare din județul Tulcea și a cantității mari de energie nugleară injectată de către
cele doua reactoare ale CEN Cernavoda, crează o pres iune uriașă asupra rețelei de transport a
Transelectrica. Acesta este motivul pentru care spațiul dobrogean face parte din proiectele de
dezvoltare a infrastructurii de transport electric prin rețele de 400 MW . (Sursă:
http://www.unibuc.ro ) .
În figura nr .5 putem observa harta parcurilor eoliene din județul Constanța cu tot cu
intensitatea acestora.

4

Figura nr. 5- Harta parcurilo r eoliene din județul Constanța (Sursă: http://www.unibuc.ro )
În ceea ce privește energia eoliană, județul Tulcea are un potențial energetic net superior
față de alte județe ale tării. Energia eoliană folosită foarte puțin în trecut (mori de vânt), în
prezent atrage atenția unor investitori cu potențial economic mare. Podișul Dobrogei reprezintă
una din cele 5 zone cu potențial energetic eolian identificate la nivelul tării. Vânturile
predominante bat 270 zile pe an cu viteze de peste 7 m/sec.
Potențialul energetic eolian a început să fie valorificat prin derularea unor investiții de
construire de parcuri eoliene în diferite zone ale județului, respectiv amplasarea centralelor
eoliene în zona comunei Baia, comunea Valea Nucarilor, comunei Topol og, comunei
Casimcea, zona orașului Măcin.
Sunt derulate alte investiții pentru construirea de parcuri eoliene mari cu turbine eoliene
de mare capacitate în zonele Agighiol, Casimcea, Stejaru, Cerna, Mahmudia, Beștepe. (Sursă:
https://www.cjtulcea.ro )

5
2. BIODIVERSITATEA ÎN JUDEȚELE CONSTANȚA ȘI TULCEA

Biodiversitatea este variabilitatea dintre organismele vii provenite din ecosisteme
acvatice și terestre, precum și dintre complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde
diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii și dintre ecosisteme. Biodiversitatea sau
diversitatea biologică este reprezentată de ansamblul faunei și florei de pe glob.
Speciile și ecosistemele sunt produsul a milioane de ani de evoluție, timp în care au
reușit să prospere, să se înmulțească și să dispară, parțial sau total. S -a constatat, de -a lungul
anilor, că activitatea umană a condus la pierderea diversității biologice. (Mihăeși, 2003)

2.1 Arii protejate din zona costieră a Dobrogei

Ariile protejate prezintă modalitatea cea mai e ficientă pentru protecția și conservarea
habitatelor naturale valoroase, a speciilor endemice, subendemice, rare sau periclitate sau a unor
zone importante pentru migrația și cuibăritul păsărilor. Spre deosebire de zona costieră nordică
a României care est e complet integrată în cadrul Rezervației
Biosferei Delta Dunării, zona de la sud de Capul Midia, unde sunt concentrate
majoritatea activităților economice și turistice, a suferit în ultimii 50 -60 de ani de declin evident
al biodiversităț ii, odată cu extinderea stațiunilor și intensificarea activităților tu ristice.
Acest declin a determinat dispariția unor specii rare de floră și faună, menționate în
literatura de specialitate de la jumătatea secolului al XX -lea. Pierderil e de biodiversitate au avut
loc pe fondul absenței unor măsuri eficiente de conservare a habitatelor naturale, a speciilor
valoroase ale florei și faunei costiere.
De-a lungul litoralului sudic românesc, protejarea biodiversității se rea lizează în
condiții relativ bune în cadrul unor arii protejate, dintre care doar una terestră de interes floristic
(Rezervația de dune marine de la Agigea), alte două fiind zone umede de importanță
avifaunistică (Rezervația Mlaștina Hergheliei și Lacul Tec hirghiol). La acestea se adaugă în
zona costieră nordică Rezervația Biosferei Delta Dunării, “sit Ramsar” și zonă de Patrimoniu
Natural și Cultural al omenirii. Deși suprafața cumulate a ariilor protejate din zona costieră
sudică a României ajunge la cca 1333 ha, cea mai mare parte (1227 ha) este deținută de Lacul

6
Techirghiol. (Făgăraș, Skolka, Anastasiu, Cogălniceanu, Negrean, Bănică, Tudor, Samoilă,
2008)

2.2.1 Rezervația Bi osferei Delta Dunării (RBDD)
RBDD este al doilea complex de zone umede din Europa ca mărime (după delta
fluviului Volga), cu o suprafață de 478 km pătrați din care 3446 km pătrați (82%) aparțin
României și restul de (18%) Ukrainei (Bavaru et al., 2008). În figura nr. 6 putem observa că
Delta Dunării este o rețea complexă de râuri, canale, lacuri, și mlaștini precum și de păduri,
pajiști, pășuni nisipoase și dune, cu o bogată flora și faună.

Figura nr.6 – Rezervația Biosferei Delta Dunării (S ursă: http://www.ddbra.ro )
Cuprinde delta propriu – zisă, lunca Dunării (în amonte de la Tulcea până la Cotul
Pisicii), Complexul Lagunar Razelm – Sinoe cu ansamblul de grinduri marine din sudul deltei

7
(grindurile Chituc, Saele, Lupilor) și apele teritoriale ale Mării Negre de la nord de Sulina până
la sud de lacul Sinoe, atingând ca limită estică izobată de 20 m.
Delta Dunării prezină o multitudine de biotopuri și o considerabilă biodiversitate, ceea
ce o face unică atât în Europa cât și între sisteme deltaice din lumea întreagă. Cercetările au
arătat ca în cele 30 de tipuri de ecosisteme deltaice din lumea întreagă. Cercetările au arătat că
în cele 30 de tipuri de ecosisteme deltaice (23 naturale și 7 antropice) se află 5429 de specii de
plante, fungi și animale. În delta se află 180.000 ha de suprafață de plaur, cee ace reprezintă cel
mai mare habitat de acest tip din lume. Delta adăpostește 4 specii de plante acvatice protejate
prin Convenția de la Berna: Angelica palus tris, Aldrovanda vesiculosa, Trapa natans și Salvinia
natans.
În zona RBDD au fost inventariate 3590 specii de animale, dintre care 91 specii de
moluște, 2244 specii de insect, 135 specii de pești, 10 specii de amfibieni, 11 reptile, 331 specii
de păsări (dintre care 176 clocesc aici) și 42 specii de mamifere. Dintre insecte, 237 specii au
fost pentru prima data înregistrate aici; 45 specii sunt noi pentru România iar 13 specii sunt noi
pentru știință.
Dintre speciile de flora, în RBDD se cunosc 1839 tax oni, dintre care 678 specii de alge
macrofite, 107 specii de licheni, 38 specii de macromicete și 1016 specii de plante vasculare.
Astăzi 80% din Delta Dunării este păstrată în stare natural, incluzând 18 zone strict
protejate, zone tampon, zone de tranziție și zone de restaurare ecologică. Cele 18 zone strict
protejate sunt: Roșca -Buhaiova, Pădurea Letea, Lacul Răducu, Lacul Nebunu, Vătafu –
Lunguleț, Pădurea Caraorma n, Sărăturile de la Murighiol, Arinișul Erenciuc, Insula Popina,
Sacalin -Zătone, Periteașca -Leahova, Capul Doloșman. Grindul Lupilor, Istria -Sinoe, Grindul
Chituc, Lacul Rotundu, Lacul Potcoava, Lacul Belciug.
Zona litorală a deltei se întinde de la nord d e Sulina pâna la extremitatea sudică a Lacului
Sinoe. În zona de coastă, confluența dintre apele Dunării și cele ale Mării Negre este de o
deosebită importanță deoarece asigură bogate resurse de hrană pentru păsările acvatice din care
multe se refugiază ai ci, în condițiile unui climat mai bland în perioada iernii. Aproximativ 70%
din speciile de păsări din Delta Dunării hibernează și se odihnesc între brațul Sfântului
Gheorghe și Lacul Sinoe. (Făgăraș, Skolka, Anastasiu, Cogălniceanu, Negrean, Bănică, Tudor ,
Samoilă, 2008)

8
2.2.2 Lacul Techirghiol
Fost liman fluvio -marin, lacul Techirghiol este cel mai mare lac salin din România, cu
o suprafață de 1226,97 ha, adâncime de maximum 9 m și salinitatea de cca 70 g/l. Lacul este
amplasat în zona costieră, între l ocalitățile Eforie Nord și Tuzla. La sfârșitul lunii martie 2006,
lacul Techirghiol a fost declarat sit Ramsar, fiind inclus pe lista zonelor umede de importanță
internațională, în special ca habitat al păsărilor de apă. În prezent, lacul și zonele din jur ul
acestuia formează una dintre cele mai importante arii de importanță avifaunistică din Dobrogea,
cu o suprafață de 3035,3 ha.
Lacul este împărțit de 2 baraje în 3 porțiuni cum putem vedea și în figura nr. 6, dintre
care cea estică este cea mai mare și c ea mai sărată, cea mijlocie este salmastră iar cea vestică și
cea mai mică situată la coada lacului, cunoscută cu numele de lacul Zarguzon este dulce.

Figura nr. 6 – Limitele ariei de importanță avifaunistică a Lacului Techirghiol (după
„Bio diveristatea Zonei Costiere a Dobrogei dintre Capul Midia și Capul Kaliakra, 2008”)

9
Datorită concentrației ridicate în săruri, în apa lacului pot supraviețui doar specii cu
limite largi de eurihalinitate. Flora algală este reprezentată în principal prin alga verde
Cladophora vagabunda , una dintre componentele esențiale ale nămolului sapro pelic. Alte
specii de alge macrofite prezente în lac sunt Cladophora crystallina și Closterium acerosum .
Aceste alge alături de crustaceul Artemia salina sunt principalele organisme implicate în
formarea nămolului sapropelic.
Vegetația din apropierea mal urilor lacului Techirghiol este formată din asociații
vegetale specifice sărăturilor marine. Cele mai frecvente sunt asociațiile Suadedetum
maritimae, Salicornietum europea , Bassietum sedoidis, Atriplicetum tataricae . Datorită
salinității ridicate a apei l acului, vegetația palustră este slab reprezentată și se întălnește mai
ales către coada lacului unde apa este dulce și este formată în mare parte din stuf (Phragmites
australis), dar și alte specii higrofile precum: Scirpus lacustris , Butomus umbellatus , Lycopus
europaeus, Mentha aquatica, Polygonum amphibium ș.a.
Deosebit de interesantă este flora și vegetația stepică a colinelor din zona sud -vestică a
lacului Techirghiol, zona inclusă în limitele ariei de importanță avifaunistică. Colinele cu
altitudine maximă de 40 -50 m, pe alocuri cu calcare sarmatice la suprafață sunt cunoscute sub
denumirea de Dealurile bujorilor.
Lacul Techirghiol este cunoscut mai ales datorită avifaunei sale, aici fiind întâlnite
specii rare în România, unele periclitate pe plan mondial sau european. Acest lac reprezintă una
dintre principalele locuri de iernare din Europa pentru gâsca cu gât roșu ( Branta ruficollis ). Dar,
din această zonă au fost descrise peste 150 de specii de păsări clocitoare sau migratoare.
Dintre speciile d e păsări vulnerabile și amenințate din zona lacului Techirghiol conform
Clobal IUCN Red List, 2008; Directiva Păsări; Convenția de la Berna, Convenția de la Bonn),
amintim pe: Pelecanus crispus (pelicanul creț), Anser erythropus (gârlița mică), Branta
ruficollis (gâsca cu gât roșu), Aythya nyroca (rața roșie), Oxyura leucocephala (rața cu cap alb),
Circus macrourus (erete alb) , Falco Cherrug (șoim dunărean). (Făgăraș, Skolka, Anastasiu,
Cogălniceanu, Negrean, Bănică, Tudor, Samoilă, 2008)

10

2.2.3 Dunele marine de la Agigea

Rezervația naturală este situată la cca 10 km sud de orașul Constanța, în apropierea
Portului Constanța Sud – Agigea. Zona de cca 25 ha conform Legii nr. 5/2000, formată din dune
de nisip de origine marină, a fost declarat ă rezervație în anul 1939, datorită rarităților floristice
și faunistice descoperite în această zonă.
Rezervația se află în incinta Stațiunii Biologice Marine „Prof. Ioan Borcea ” și este
administrată de Universitatea „Al. I. Cuza ” din Iași. Este o rezervație mixtă, floristică și
faunistică, ce adăpostește în prezent peste 120 de specii de plante vasculare.
Este renumită mai ales datorită populațiilor locale mari ale unor specii rare în România,
precum Alyssum borzaeanum (ciucușoara de nisipuri), Ephedra distachya (cârcelul) sau
Convolvulus persicus (volbura de nisipuri). Alte rarități floristice prezente în zona rezervației
sunt: Silene Thymifolia (milițeaua de nisipuri), Leymus racemosus (perișorul de nisipuri),
Dianthus leptopetalus (garofița), Astragalus varius, Salvia aethiopis (jaleș), Seseli campestre,
Echinops ritro etc.
Din zona rezervației au fost ci tate în perioada interbelică specii foarte rare, astăzi
neregăsite în flora României, precum Medicago marina sau Calystegia soldanella (Pascal,
1962).
Dintre asociațiile vegetale se remarcă în zona rezervației următoarele: Secali sylvestri –
Alyssetum borzea nu (Borza 1931) Morariu 1959 și Carici colchicae – Ephedretum distachyae
(Prodan 1939) Morariu 1959.
Rezervația adăpostește de asemenea o faună interesantă, formată din insecte ( Mantis
religiosa, Myrme arleon formicius ), reptile ( Coluber jugularis caspius , Lacerta taurica ),
amfibieni ( Pelobates syriacus balcanicus ), diverse păsări migratoare ( Enberiza melanocephala ,
Melanacorypha leucoptera, Passer hispaniolensis, Asio otus ).
Multe rarități floristice și faunistice au dispărut din zona rezervației datorită
modificărilor de microclimat produse în urma construcției portului Constanța Sud- Agigea dar
mai ales în perioada 1975 -1990 când rezervația a fost părăsită, aici desfășurându -se diverse
activități economice. (Făgăraș, Skolka, Anastasiu, Cogălniceanu, Negrea n, Bănică, Tudor,
Samoilă, 2008)

11
În prezent, datorită unui proces natural de stepizare și ruderalizare a vegetației, favorizat
de depărtarea de mare și de modificările de microclimat din ultimii 30 de ani, se fac eforturi
pentru păstrarea în bune condiții a habitatelor de dune și a biodiversității specifice lor. În figura
nr. 7 vedem cu exactitate unde este poziționată rezervația.

Figura nr. 7 – Rezervația de dune marine de la Agigea
(după „Biodiveristatea Zonei Costiere a Dobrogei dintre Capul Midia și Capul Kaliakra, 2008”)

2.2.4 Mlaștina Hergheliei
Mlaștina Hergheliei este situată în apropierea plajei dintre stațiunile Venus și Saturn
lângă orașul Mangalia. Este un fost golf marin transformat în lagună și separat ulterior de mare
prin cordoane de nisip. În zona luciului de apă se află izvoare de apă mezotermale și izvoare
sulfuroase.
Mlaștina a fost declarată rezervație naturală mixtă, floristică și zoologică, în anul
2005, suprafața ei actuală fiind de 98 ha. În prezent este inclusă alături de Obanul Mare și
Peștera Movilei în situl Natura 2000 ROSCI0114, cu suprafața de 251 ha.

12
Specificul acestei mlaștini eutrofe constă în prezen ța pe malurile sale a unui amestec
de asociații vegetale higrofile, mezo -higrofile și halofile. Este de asemenea un important loc de
cuibărit și de pasaj pentru o serie de păsări rare.
Din zona rezervației sunt menționate 132 specii de plant e vasculare (Făgăraș, 2007b)
și 22 de ascociații vegetale (Făgăraș, 2007c), unele specii specifice zonelor umede costiere:
Najadetum marinae Fukarek 1961, Cladietum marisci Allorge 1922, Typhetum laxmannii
Nedelcu 1969, Schoenoplectetum tabernaemontani , etc.
Dintre raritățile floristice întâlnite în zona rezervației menționăm pe Carex extensa,
Polypogon monspeliensis, Typha laxmanni, Trifolium angustifolium (Făgăraș, 2007b).
Rezervația este cunoscută însă mai ales pentru speciile de păsări care cuibăresc sau trec pe aici.
Păsările pot folosi alternativ cele două ecosisteme învecinate (litoral și lacustru), atât pentru
odihnă cât și pentru hrănire. Frecvent cormoranii mari (Pha lacrocorax corbo sinensis) se
odihnesc pe mlaștină și pescuiesc pe mare, iar pescărușii (Larus spp.) sunt într -o continuă
pendulare între aceste două zone.
Din zona mlaștinii au fost menționate 132 de specii de păsări (Gache, 2004), dintre
care unele rare și foarte rare în România: Gavia arctica, Aythia marila, Grus grus, Podiceps
grisegena, Ardeola ralloides, Platalea leucorodia, Anas penelope, Anas strepera, Calidris alba
ș.a. Mlaștina Hergheliei este un important culoar de migrație dar t otodată loc de odihnă și
hrănire pentru multe dintre păsările de pasaj care cuibăresc în Delta Dunării, cum ar fi pelicani
(Pelecnus onocrotalus ).
Cu toate că știm că mlaștina se află în imediata apropiere a plajei aglomerate dintre
stațiu nile Venus și Saturn, în sufăriș cuiăresc o serie de păsări acvatice: chire de baltă ( Sterna
hirundo ), cormorani mici ( Phalacrocorax pygmaeus ), lebede de vară ( Cygnus olor ), rațe mari
(Anas Platyrhynchos ), lișițe ( Fulica atra ) etc. Unele dintre ele, cum ar fi cormoranul mic,
iernează aici în număr destul de mare. Păsările acvatice nu sunt singurele care beneficiază de
habitatul acestei mlaștini. Numeroase specii din ordinul Passeriformes poposesc pe maluri sau
își găsesc adăpost temporar în stufăriș. (Făgăr aș, Skolka, Anastasiu, Cogălniceanu, Negrean,
Bănică, Tudor, Samoilă, 2008) În figura nr. 8 vedem unde este poziționată Herghelia.

13

Figura nr. 8 – Rezervația Mlaștina Hergheliei Mangalia (după „Biodiveristatea Zonei
Costiere a Dobrogei dintre Capul Midia și Capul Kaliakra, 2008”)

14
2.3 Fauna județului Constanța și Tulcea

În regiunea de stepă, cea mai extinsă în limitele județului Constanța, fauna prezentă se
caracterizează printr -un număr mare de păsări și rozătoare care -și găsesc hrana din belșug. În
condițiile actuale, când o mare suprafață acoperită cu stepă spontană, a fost ocupată de culturile
agricole, numărul de specii și exemplare a scăzut simțitor.
Noile condiții agrotehnice sunt strâns legate de cele climatice și determină fluctuații
ale populațiilor , fapt evidențiat prin variația densității mamiferelor și reptilelor. Printre speciile
caracteristice stepei din județul Constanța se nu mără popândăul (Citellus citellus ) cel mai
dăunător și iepurele ( Lepus europaeus ) cel mai bine apreciat. Se mai întâlnesc, în număr
mare orbetele mic (Spalax leucodon ), șoarecele de câmp (Microtus arvalis) , șobolanul
cenușiu (Rattus norvegicus ).
Dintre an imalele carnivore putem aminti dihorul de stepa (Mustela
eversaani ), dihorul pătat (Vormella peregusna ), hamster romanesc (Mesocri cellus
newtoni ), șarpele rău (Coluber jugularis caspius ). Reptilele sunt reprezentate prin gușterul
vărgat (Lacerta trilineata dobrogica ), șopârla de stepă (Lacerta taurica taurica ) broasca
țestoasă dobrogeană (Testudo greaeca ibera ). (Figura nr. 9)
Numărul mare de insecte este dominat de către lăcustarul ( Stuarnus roseus ), zebrina
(Zebrinan varmensis ), călugărița ( Mantia religiosa )- figura nr.10, scarabeul ( Scarabaeus
affinis ), croitorul ( Calamobius fillum ), greierul borțos ( Bradyparus dasypus ) etc.
În urma extinderii terenurilor agricole și a vânatului unele specii de im portanță
cinegetică și -au redus drastic numărul aparținând în prezent în mod accidental în fauna
județului Constanța – dropia (Otis tarda ) și spurcaciul (Otis tetrax orientalis ).
Dintre părări amintim potârnichea ( Perdix perdix ), graurul ( Sturnus vulgaris ),
coțofana ( Pica pica ), uliul porumbar ( Accipiter gentilis ), uliul șerpar ( Cicaetus gallicus ),
prepelița ( Coturnix coturnix ), ciocârlia ( Alauda arvensis ).
În lacurile din lungul litoralului și pe malul Dunării sunt întâlnite frecvent exemplare
de: șarpele de apă, pești importanți pentru pescuit (crap, biban, șalău etc.) și numeroase păsări:
chiriachițe ( chilidonias ), pescăruș ( Laurus argentatus , Laurus minutus ), cormoranul
(Phulacrocorax curbo ), stârci ( Gavia aectic a), fugaci ( Tringo ), piciorongul ( Himanotopus ),
gâște ( Anses ) și rațe ( Anas ), majoritatea oaspeți de primăvară.

15
Pe nisipurile maritime, care însoțesc plajele și cordoanele litorale, fauna este
reprezentată prin numeroase cochilifere: scoicile japoneze (Donatx trunculus ), unghiuțele
multicolore (Tellina ), scoici albe (Mya arenaria, Cardium ), bancuri de midii (Mytillus
gaeloprovincialis ), stridii (Osterea edule ), melcii sunt reprezentați prin ochișorul (Cyclope
neritea ), rapana (Rapana thomasiana ), iar cru staceii prin – crabul de nisip (Portunus ) și crabul
sidefiu (Xantho Poressa ) ș.a.
În zona silvostepei și pădurii fauna găsește condiții mai bune de hrană și adăpost
întâlnind o mai mare varietate de specii cu efective numeroase. Putem aminti – șoimul
dunărean (Falco cherrus danubialis ), pajura de stepă (Aquila rapax orientalis ), uliul
alb (Circus macrubus ), vulturul codalb (Heliaetus albicilla ), bufnița mare (Bubo bubo ) ș.a.
Dintre mamifere amintim pisica sălbatică ( Felix silvestris ), vulpea roșie ( Vulpes
vulpes ), jderul de scorbură ( Martes martes ), ariciul ( Arinaceus europaeus ), liliacul ( Rinolophus
terrumequinum ).
Dintre mamiferele mai rar întâlnite la noi în fauna țării noastre putem aminti unele
specifice Dobrogei : vulpea cărbunăreasă (vulpes melangaster ), pârșul de copac (Dryomis
nitedula ), mic cu coada stufoasă, jderul de piatră (Martes faino ), de talie mică și cu blana mai
deschisă la culoare, dihorul pătat (Vormela peregusna ), care trăiește numai în Dobrogea .
Alături de aceștia se întâlnesc foarte des mistreții (Sus scrofa attila Thomas ), veverița (Sciurus
vulgaris L .), dihorul de stepă (Mustela eversmanic Less ), bizamul (Ondatra sibettica L. ).
În fauna județului Constanța au fost colonizate câteva specii cu valoare
cinegetică: muflonul (Ovis musimon ), fazanul (Phasianus ), căprioara (Capreolus capreolus ).
Mai putem aminti specii diferite care trăiesc pe aceste meleaguri – broasca râioasă (Bufa
vinidis ), năpârca (Anquis fragilis colchi ) etc.
Fauna piscicolă este foarte interesantă și variată spre deliciul turiștilor pescari
– crapul (Cyprinus carpio ), carasul (Carassius ), plătica (Abrumis brunica ), babușca (Rutilus
rutilus) , specii marine – cambula (Pleuroneclus slesus ), calcanul (Rhombus maeoticus )
și delfinii – porcul de mare (Phocaena phocaena ), rechinul (Squalus achantias ). (Sursă:
http://www.constanta -tours.com )

16

Figura nr . 9– broasca țestoasă dobrogeană ( Testudo greaeca ibera ) (Sursă:
http://despretestoaseeee.blogspot.ro/ )

Figura nr. 10 – călugărița ( Mantis religiosa ) (Sursă: http://www.viata -salbatica.ro )

17
În ceea ce privește fauna județului Tulcea, există un număr de 163 de specii de
interes comunitar și 110 specii de interes național. Din cadrul nevertebratelor, putem enumera
9 specii de interes comunitar a căror conservare necesită dese mnarea ariilor speciale de
conservare conform anexei 3 a Ordonanței de Urgentă nr. 57/2007: Bolbelasmus unicornis ,
Cerambyx cerdo (croitor), Lucanus cervus (rădașcă), Morimus funereus , Osmoderma eremita
(pustnicul), Callimorpha quadripunctaria , Euphydryas maturna , Lycaena dispar și
Pholidoptera transsylvanica . În cazul amfibienilor și reptilelor sunt întâlnite un număr de 7
specii de interes comunitar, iar în ceea ce privește ornitofauna, există un număr de 100 de specii
de interes comunitar.
Din punct de vedere al mamiferelor, se conturează un număr de 10 specii de interes
comunitar: liliacul mare cu potcoavă ( Rhinolophus ferrumequinum ), liliacul comun
(Myotismyotis ), popândăul ( Spemophilus citellus ), grivan mic ( Mesocricetus n ewtoni ), șoarece
săritor de stepă ( Sicista subtilis ), lup ( Caniș lupus ), vidră ( Lutra lutra ), nurcă ( Mustela
lutreola ), dihor pătat ( Vormela peregusna ) și dihor de stepă ( Mustela eversmanni ).
(http://apmt1.anpm.ro )
Fauna Rezervației Biosferei Delta Dunării, conform Master Planului Deltei Dunării
este reprezentată printr -un număr de 3541 de specii, din care: 3061 de specii de nevertebrate
(182 de specii de rotifere, 253 de specii de viermi, 91 de specii de moluște, 115 specii de
crustacee, 168 specii de arahnide, 8 specii de diplopode și 2244 specii de insecte) și un număr
de 480 de specii de vertebrate (86 de specii de pești, 10 specii de amfibieni, 11 specii de reptile,
331 specii de păsări de păsări și 42 de specii de mamifere).

2.3 Vegetația județelor Constanța și Tulcea

În funcție de condițiile fizico -geografice pe teritoriul județului Constanța se găsesc
concentrate un număr mare de ecosisteme, diversificate, începând cu ecosistemele terestre
de stepă, silvostepă și pădure sfârșind cu ecosistemele acvatice, marine, lacustre, din lungul
litoralului și Dunării. În componența vegetației spontane se întâlnesc elemente central
europene, mediteraneene, balcanice, unele dintre ele fiind endem ice.
De-a lungul timpului, sub influența activității antropice, vegetația de stepă a cedat
în suprafață în favoarea culturilor agricole. Cea mai mare parte din teritoriul județului
aparține zonei de stepă, care a fost însă înlocuită prin cult uri de cereale și plante tehnice.

18
Pajiștea stepică uscată dobrogeană se deosebește în bună parte de pajiștea stepică
din restul tării, deoarece în Dobrogea se întrepătrund influențe pontice premaritime și
submediteraneene de tip balcano -moesi c, peste care a intervenit activitatea omului stabilit
aici din cele mai vechi timpuri.
După compoziția floristică, gradul de desțelenire și intensitatea păstoritului în
trecut distingem: pajiști stepice primare ca păiușul ( Festuca vallesiac a), colilia (Stipa
capillata ), pirul crestat ( Apropyrom cristatum ), alături de pârloagele stepice rudelizate din
firuța cu bulbi ( Poa bulbosa ), pelinița ( Artemisia austriaca ), aliorul ( Eupharbea stepposa )
ș.a.
Leguminoasele sunt puțin abunde nte, dar numeroase: Medicago mirima , Medicago
adbicularis , Medicago rigidula , Trigonella monspeliasa, Astragalus hamosus , Trifollium
arvense ș.a.
Speciile frecvent întâlnite alături de stejarul pufos ( Querqus pubescens ) și stejarul
brumăriu (Querqus pendunculiflora ) fac parte din subarboret reprezentat de elemente
submediteraneene cu frunze căzătoare – mojdreanul ( Fraxinus ornus ), elemente sudice –
pălurul ( Palius aculeatus ), iasomia sălbatică ( Jasminum fruticans ) și teiul ( Tilia tomentosa )
etc.
Zona de pădure ocupă în județul Constanța arealele cele mai întinse (cca 3% din
teritoriul acestuia). Pădurea este de tip balcanic, cu diferite specii de stejar cerul ( Quercus
cerris ), gâmița ( Quercus frainette ), stejarul brumăriu ( Querc us pedunculiflora ), stejarul
pufos ( Quercus pubescens ), alături de care întâlnim frasinul ( Fraximus excelsior ), jugastrul
(Acer campestre ), cârpinița ( Carpinus orientcilis ), teiul argintiu ( Tilia tomentosa ), teiul
pufos ( Tilia ptayphyllos ) și arțarul tătăr esc (Acer tataricum ) ș.a.
Vegetația Mării Negre este formată din asociații de plante – alge de mărimi și
culori diferite printre care cele brune (Cystoseira barbata) și iarba de mare (Zostera marina)
singura plantă cu flori din apele marin e românești. (http://www.constanta -tours.com )
Vegetația în județul Tulcea este caracterizată printr -o mare diversitate din punct
de vedere al habitatelor naturale, zona Dobrogei de N, reprez intă mediul de viață pentru un
număr mare de specii floristice, multe dintre ele endemice, rare, vulnerabile sau periclitate.
În conspectul florei Dobrogei se enumeră 1770 specii de plante pentru această zonă, ceea ce
reprezintă 52% din flora României și aproape 19% din flora europeană.
Pe teritoriul județului Tulcea, tinând cont de importanța la nivel europ ean, există
9 specii de plante de interes comunitar, motiv pentru care zonele din care se regăsesc au fost
desemnate arii speciale de conservare. Acestea sunt următoarele: Marsilea quadrifolia

19
(trifoiaș de baltă), Agrimonia pilosa (turiță), Campanula roman ica (clopoțel dobrogean),
Echium russicum (capul șarpelui), Moehringia jankae (merinană),
Centaurea jankae (vinețele, dioc, zglăvoc), Potentillia emiliipopii (buruiană cu cinci degete),
Aldrovanda vesiculosa (otrățel), Centaurea pontica (vinețele, dioc, z glăvoc).
(http://apmtl.anpm.ro )

20
3. CARACTERISTICILE STĂRII AERULUI ȘI COMPARAREA EVOLUȚIEI
INDICILOR POLUATORI ÎN JUDEȚELE CONSTANȚA ȘI TULCEA

3.1 Calitatea aerului înconjurător în județele Constanța și Tulcea

În județul Constanța, calitatea aerului este monitorizată prin măsurători continue în
șapte stații automate amplasate în zone reprezentative. Poluanții monitorizați sunt cei pre văzuți
în legislația română , transpusă din cea europeană, valorile limită impuse prin Legea calității
aerului, 104/2011 având scopul de a evita, preveni și reduce efectele nocive asupra sănătății
umane și a mediului. În figura nr. 11 am prezentat unde sunt situate cele 7 stații de monitorizare
a calității aerului din județul Constanța.

Figura nr. 11 – Punctele unde sunt situate cele 7 stații de monitorizare a aerului (după
http://apmct.anpm.ro/ )

21
Componența rețelei automate de monitorizare a calității aerului este următoare: de tip
trafic sunt 2 stații, de tip industrial sunt 3 iar de fon d urban și suburban sunt câte 1.
Stațiile au fost amplasate conform „Criteria for EUROAIRNET, 1999”, astfel:
• Stația CT1 – Stație de trafic, am plasată în municipiul Constanța, zona Casa de Cultură
evaluează influența emisiilor provenite din trafic și monitorizează poluanții: dioxid de
sulf (SO2), oxizi de azot (N0 x/NO/NO2), monoxid de carbon (CO), benezen, pulberi în
suspensie (PM10).
• Stația CT2 – Stație de fond urban, amplasată în municipiul Constanța, zona parc
Primărie, monitorizează nivelele medii de poluare în interiorul unei zone urbane ample,
datorate unor fenomene produse în interiorul orasului cu pos ibile contribuții
semnificative datorate unor fenomene de transport care provin din exteriorul orașului.
Monitorizează aceeași poluanți ca și stația CT1 și parametrii meteo cum ar fi: direcția
vântului, presiunea, temperatura, ra diația solară, precipitații ș.a., aria ei de
reprezentativitate este de 100 m -1 km.
• Stația CT3 – stație de fond suburban este amplasată în orașul Năvodari – Tabăra Victoria
și monitorizează nivelele medii de poluare în interiorul unei zone suburbane, datorate
unor fenomene de transpor t care provin din exteriorul orașului și a unor fenomene
produse în interiorul orașului, de asemenea această stație monitorizează aceeasi poluanți
ca și stațiile CT1 ș i CT2 dar și parametrii meteo iar aria ei de reprezentativitate este de
1-5 km.
• Stația CT 4- Stație de trafic, a mplasată în municipiul Mangalia – zona parc arhelogic
evaluează influența emisiilor provenite din trafic și monitorizează aceeași poluanți ca și
celelalte stații.
• Stația CT5 – Stație de tip industrial, amplasată în municipiul Constanța, str. Prelungirea
Liliacului nr.6 evaluează influența surselor industriale asupra calității aerului , arie de
reprezentativitate 10 -100 m și monitorizează aceeași poluanți ca și restul stațiilor.
• Stația CT6 – Stație de tip industrial, amplasată în Orașul Năv odari – Liceu Lazăr
Edeleanu, evaluează influența surselor industriale asupra calității aerului, raza de
reprezentativitate este de 10 -100 m și monitorizează aceeași poluanți.
Măsurarea în puncte fixe a poluanților menționați se face aplicând metodele de referință
astfel:

22
– pentru SO2 conform ISO/FDIS (proiect de standard) „Aer înconjurător – determinarea
dioxidului de sulf” – metoda fluorescenței în ul traviolet;
– pentru NO2, NOx, conform ISO 7966/1985 „Aer înconjurător – determinarea
concentrației masice de oxizi de azot” – metoda prin chemiluminescență;
– pentru Pb conform ISO 9855/1993 „Aer înconjurător – determinarea conținutului de
plumb din aerosoli colectați de filtre” – metoda spectroscopiei cu absorție atomică;
– pentru PM10 conform EN 12341 „Calitatea aerului – procedura de testare pe teren
pentru a demonstra echivalența de referință a metodelor de prelevare a fracțiunii PM10 din
pulberi în suspensie” – principiul de măsurare se bazează pe colectarea pe filtre a fracțiunii PM10
a pulberilor în suspensie și determinarea masei acestora cu ajutorul metodei gravimetrice.
– pentru b enzen – metoda gaz -cromatografică;
– pentru CO conform ISO 4224 – metoda spectrometrică în infraroșu nedispersiv
(NDIR);
– Pentru O3 conform ISO 13964 – metoda fotometrică în UV.
La nivelul județului Tulcea functionează trei stații automate de monitorizare a calității
aerului ce fac parte din Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului (RNMCA),
amplasate în concordanță cu criteriile stabilite de directivele europene privind calitatea aerului,
în vederea protecției sănătății umane, a vegetației și ecosistemelor pentru a evalua influența
diferitelor tipu ri de surse de emisii poluante.
Acestora li se adaugă echipamente de laborator utilizate pentru măsurarea
concentrațiilor de metale grele: plumb (Pb), cadmiu (Cd) .
Calitatea aerului este exprimată statistic printr -o serie de indicatori, care descriu fenomenul de
poluare sub forma răspândirii în aer a unor substanțe reziduale poluante, rezultate preponderent
de activitățile antropice. Datele privind cantitatea poluanților la nivelul solului (la nivelul
aerului respirat) sunt furnizate de siste mele de monitorizate a calității aerului.
În județul Tulcea sunt 3 stații de monitorizare a calității aerului:
TL1- stație de tip trafic, stația este amplasată la cca 10 m de intersecția străzilor Isaccel, 1848
și Victoriei, intersecție cu trafic rutier i ntens;

23
TL2- stație de tip industrial, stația este amplasată la cca. 1,5 km față de platforma industrială
Tulcea Vest, în curtea S.C Transport Public S.A;
TL3- stație de tip suburban/trafic, stația este amplasată pe DN 22, la ieșirea din orașul Isaccea.
În figura nr.12, am amplasat pe hartă punctele unde sunt poziționate stațiile în județul Tulcea.

Figura nr.12 – Amplasarea stațiilor de monitorizare în județul Tulcea (după
http://apmtl.anpm.ro )
Aceste trei stații măsoară poluanții SO2, NO/NO2/Nox, O3, CO, PM10, COV iar
parametrii meteorologici măsurați sunt temperatura, viteza vântului, direcția vântului,
umiditatea rel ativă, presiunea atmosferică și solară și precipitațiile.
Poluanții monitorizați sunt cei prevăzuți în legislația română, transpusă din cea europeană,
valorile limită impuse prin Legea nr.104/2011 având scopul de a evita, preveni și reduce
efectele nocive asupra sănătății umane și a mediului înconjurător.
• Dioxidul d e sulf (SO2) – este un gaz incolor, cu miros înăbușitor și înțepător , SO2 rezultă
în principal, în urma arderii carburanților: cărbuni și petrol. Sursele staționare sunt
centralele termoelectrice, care ard combustibilii ca păcură, a căror emisii reprezintă cca
67% din totalul emisiilor de SO2; procese industriale ca cele folosite în rafinăriile de
petrol, oțelării, turnatorii, fabrici chimice etc. (MIHĂEȘI, 2003)

24
Dioxidul de sulf este în prezent considerat ca p rimă substanță nocivă din aer. Prezența
SO2 în a tmosferă constituie principala cauză a proceselor distructive asupra plantelor.
Efectele SO2 asupra omului se manifestă printr -o iritație a aparatului respirator .
(PUMNEA, GRIGOROIU, 1994).
• Oxizii de azot (NOx) – au în vedere monoxidul de azot (NO), gaz inc olor, care rezultă
din combinarea directă a azotului cu oxigenul, la temperaturi foarte înalte și dioxidul de
azot (NO2), gaz de culoare brună, rezultat din NO care în contact cu aerul formează
NO2. Sursele mobile sunt autovehiculele, sunt responasabile ap roximativ 50% de
poluarea cu NO2. Sursele staționare sunt responsabile de restul poluării, acestea fiind
utilitățile electrice, facilitățile industriale, construcțiile industriale și de locuit. Poluanții
principali provin de la arderea cărbunilor, păcurii, gazelor naturale, lemnului etc.
Emisiile de Nox amenintă sănătatea umană prin afecțiuni asupra căilor respiratorii.
(MIHĂEȘI, 2003)
• Monoxidul de carbon (CO) – este un gaz incolor, inodor, rezultat în principal, prin
arderea incompletă a diverșilor carburan ți (cărbune, petrol, benzină, lemn etc.) . Sursa
de poluare mobilă o reprezintă motoarele autovehiculelor iar cele staționare sunt:
instalațiile și centrele de ardere a carburanților (petrol, cărbune, lemn etc), incineratoare
pentru reziduuri solide etc. Câ nd CO este inhalat, blochează transportul oxigenului din
sânge (hemoglobina) producând amețeli, senzații de vomă și chiar moartea.
• Patriculele materiale – PM10 reprezintă o categorie de poluanți ai aerului care afectează
în mare măsură sănătatea umană. Ace stea includ în compoziția lor: nitrați, sulfați,
carbon organic, carbol elemental, praf și sare. Pot provenii din surse foarte diferite și au
o serie de proprietăți morfologice, chimice și fizice specifice. PM10, conform definiției
EPA (Environmental Prote ction Agency, USA), include mai mult de 50% particule
colectate de un sampler cu diametrul de 10 µm Da și curbă de penetrare de formă
specifică .
• Ozonul (O3) – este un oxidant foarte puternic, are miros caracteristic, are culoare
albăstruie și este foarte toxic. Se formează în atmosferă atât pe cale naturală, sub
acțiunea razelor solare sau în urma descărcărilor electrice dar și pe cale artificială în
urma reacțiilor unor poluanți proveniți de la surse de poluare terestre. Poluant este
ozonul din troposferă și nu cel din stratosferă care în ansamblu constituie stratul de O3
și care protejează viața pe pământ. Substanțele de bază ale formării O3 troposferic ,
provenite în cea mai mare parte de la autovehicule, sunt oxizii de azot (Nox), în principal

25
NO2 și COV. Odată cu formarea de O3, se produce pe cale fotochimică și asa numitul
„smog”, al cărui component principal este O3.
• Compuși organici volatili (COV) – cei mai reprezentativi compuși organici volatili sunt
produsele pretoliere: benzină, eter de petrol, acetonă, cloroform, esteri etc. COV provin
din surse de poluare mobile, autovehiculele în principal și din surse de poluar e
staționare, procesele industriale în care se ard combustibili (păcură, lemn), de
compostare a gunoaielor menajere și industriale. Impactul asupra mediului este
asemănător celui descris la ozon, deoarece COV și NOx contribuie în mod hotărâtor la
formarea gazului nociv, ozonul.

3.2 Tendințe privind concentrațiile medii anuale ale anumitor poluanți atmosferici
între anii 2008 -2015 în Constanța și Tulcea

Pentru a compara cât mai concret și mai sigur datele din cele două orașe, am luat
câte 3 stații din ambele județe, câte una din fiecare tip: CT1 – trafic, CT3 -fond suburban, CT5 –
industrial, la fel și pentru județul Tulcea, TL1, TL2 și TL3.
Din motive tehnice, pentru stațiile care nu apar în grafic nu există date sau datele
validate sunt insuficiente pentru a respecta criteriile de calitate conform Legii 104/2011, captura
de date pentru minim 75% din intervalul de timp calendaristic.
Tabelul nr. 13 – Concentrația medie anuală în județul Constanța 2008 -2015 (după,
www.anpm.ro )
POLUANT Tip
stație Concentrația medie anuală
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
SO 2 (μg/mc CT1-
Trafic 5,25 4,7 *** ** ** ** ** **
CT3-
Fond
suburb
an 7,8 *** *** *** *** *** 7.18 **
CT5-
Industr
ial 8,47 5,02 6,43 6,32 *** ** ** 5,753

26
Tabelul nr.14 – Concentrația medie anuală în județul Tulcea 2008 -2015 (după
http://apmct.anpm.ro/ )

POLUANT Tip
stație Concentrația medie anuală
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
SO 2(μg/mc) TL1-
trafic 5,88 5,48 3,37 5,02 5,26 4,99 – 16,94
TL2-
indus
trial 2,12 2,70 3,30 4,11 6,71 3,57 – –
TL3-
trafic
/subu
rban – – 3,75 6,89 6,89 5,30 – –

Figura nr.15 – Concentrația medie anuală în județele Constanța și Tulcea între anii 2008 -2015
(original , după http://apmct.anpm.ro/ )
În urma graficului studiat mai sus putem observa faptul că în anul 2016, județul Tulcea
a înregistrat o creștere de 16,74 în stația TL1, comparativ cu județul nostru care în același an a 5.25
7.8
8.47
5.88
2.124.7
5.02
5.48
2.76.43
3.37
3.3
3.756.32
5.02
4.11
6.895.26
6.71
6.894.99
3.57
5.37.18
5.75
16.74
C T 1 C T 3 C T 5 T L1 T L2 T L3CONCENTRAȚIA MEDIE ANUALĂ ÎN JUDEȚELE
CONSTANȚA ȘI TULCEA ÎNTRE ANII 2008 -2015
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

27
înregistrat o valoare de 5,75 în stația CT5. Această creștere din județul Tulcea se datorează
condițiilor de trafic intens din zona respectivă unde se află stația TL1 de tip trafic.

3.3 Factorii determinanți și presiunile care afectează starea de calitate a aerului
înconjurător
Nivelul emisiilor de substanțe poluante evacuate în atmosferă se poate reduce
semnificativ prin puterea în practică a politicilor și strategiilor de mediu, ca de exemplu:
– Folosirea în proporție mai mare a surselor de energie regenerabile (eoliană, solară,
geotermală ș.a);
– Înlocuirea combustibililor clasici cu combustibili alternativi (biodiesel, eta nol);
– Utilizarea unor instalații și echipamente cu eficiență energetică ridicată (consumuri
reduse, randamente mari);
– Realizarea unui program de împădurire și creare de spații verzi (absorție de CO2,
reținerea pulberilor fine, eliberare de oxigen în atmosf eră).

3.3.1 Tendințe și prognoze privind poluarea aerului înconjurător în perioada 2010 -2015
în județele Constanța și Tulcea
3.3.3.1 Energia
Sectorul energetic, componenta majoră a infrastructurii economice reprezintă baza
dezvoltării ambelor județe. În contextul energetic, în prezent, dezvoltarea durabilă implică
satisfacerea cererilor de energie, nu prin creșterea furnizării acesteia (cu excepția energiilor
regenerabile), ci prin reducerea consumului, prin perfecționarea tehnologiilor , prin
restructurarea economiei și prin schimbarea mentalității privind utilizarea eficientă a energiei.
În județele Tulcea și Constanța, o sursă de producere a energiei electrice o reprezintă
turbinele eoliene ce utilizează sursa regenerabilă și anum e vântul de care dispun ambele județe,
datorită condițiilor climatice specifice. Energia eoliană este sursa de energie cu cea mai rapidă
dezvoltare la nivel mondial, o tehnologie durabilă și nepoluantă.

28
Activitatea de producere a energiei electrice din energie eoliană nu generează impact
asupra calității aerului. Această activitate este benefică pentru mediu, având în vedere că
utilizează ca materie primă energia regenerabilă, evită emisiile de gaze cu e fect de seră și nu
utilizează resurse naturale epuizabile.
Din sursele regenerabile de energie, energia eoliană este una din cele mai vechi
utilizată. La nivel mondial ecest tip de energie este folosit extensiv în prezent, energia eoliană
fiind sursa de energie cu cea mai mare creștere , în ultimii ani.
Acest tip de energie s -a dovedit a fi o soluție foarte bună la problema energetică
globală, energie care se pretează aplicațiilor la scară redusă. Principalul avantaj din punct de
vedere al mediului, al acestui tip de energie, este că nu produce deșeuri, substanțe poluante sau
gaze cu efect de seră.
În comparație cu spațialitatea unui parc eolian, procentul de ocupare a terenului este
întotdeauna subunitar, restul terenului păstrându -se și funcțiunea economică inițială. În tabelul
nr.16 și î n figura nr. 17 am prezentat valorile emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere din
sectorul de activitate energie din cele două județe, Constanța și Tulcea.

Tabelul nr.16 – Evoluția emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere și eutrofizare din sector ul de
activitate energie ( original , după www.anpm.ro )
tone 2010 2011 2012 2013 2014 2015
CT NOx 1000 2100 800 800
NH3 480 1400
SO2 50 40 35 33
TL NOx 840 635 604 660 773 6672
NH3 17 15 10 13 12 191
SO2 12 8 9 7 6 30

29

Figura nr. 17 – Evoluția emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere în perioada 2010 -2015, în
județele Constanța comparativ cu Tulcea ( original , după www.anpm.ro )
În urma graficului studiat mai sus, putem analiza foarte ușor evoluția emisiilor de Nox,
în județul Constanța având o usoară creștere în anul 2012, până la 2000 și puțin dar scăzând la
sub 1000 în anul 2013. Spre deosebire de județul Tulcea, ale căror emis ii de NOx, au avut o
perioadă oarecum constantă de -a lungul anilor 2010 -2014, sub 1000 și o creștere semnificativă
în anul 2015, peste 6000. Aceste valori ridicate ale emisiilor de NOx provin din instalațiile mari
de ardere, la care în anul 2015 a crescut cantitatea de combustibil utilizat.

Tabelul nr.18 – Evoluția emisiilor de poluanți precursori ai ozonului din sectorul de
activitate energie ( original , după www.anpm.ro )
tone 2010 2011 2012 2013 2014 2015
CT NOx 600 1900 450 550 400
CO 7800 5250 200 100
COV 1000 50 50 150 40
TL NOx 940 970 606 1582 950 6678
CO 1546 1498 1276 5 1616 8 1629 2 1307 2
COV 93 84 2516 3248 3255 2221
010002000300040005000600070008000
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2010 2011 2012 2013 2014 2015tone
CT TL Evoluția emisiilor de poluanți cu efect de acidifiere în
sectorul de activitate energie, pentru perioada 2010 -2015
Nox
NH3
SO2

30

Figura nr. 19 – Evoluția emisiilor de poluanți precursori ai ozonului din sectorul de activitate
energie, în județele Constanța și Tulcea, pentru perioada 2010 -2015 ( original , după
www.anpm.ro )
În figura de mai sus, putem observa foarte ușor cum emisiile de CO au scăzut treptat în
Constanța de la aproape 800 0 în anul 2010, la mai puțin de 500 în an ul 2015. De asemenea
aceste emisii au suferit fluctuații numerice de la un an la altul și în județul Tulcea ajungând de
de la cantități mult mai consistente la o scădere de 13000 în anul 2015 , la fel scăderi
semnificative au avut și emisiile de COV, în ambele județe. Nu putem spune același lucru și
despre emisiile de NOx , care în județul Tulcea au avut o creștere treptată de la u n an la altul,
ajungând la peste 6500, în anul 2015. Așadar putem deduce în urma graficului analizat că și
aici instalațiile mari de ardere și folosirea excesivă a combustibilului utilizat își lasă amprenta.

020004000600080001000012000140001600018000
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2010 2011 2012 2013 2014 2015tone
CT TL Evoluția emisiilor de poluanți precursori ai ozonului din
sectorul de activitate energie, pentru perioada 2010 -2015
NOx
CO
COV

31
Tabelul nr. 20 – Evoluția emisiilor de particule primare în suspensie din sectorul de activitate
energie (original, după www.anpm.ro )
tone 2010 2011 2012 2013 2014 2015
CT PM 10 14 23 10 7,5
PM 2,5 18 9 6,5
TL PM 10 0,195 0,175 1,689 2,183 2,185 2,408
PM 2,5 1,688 2,185 2,187 2,354

32

33

34