2017 UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA ” DIN SIBIU FACULTATEA DE MEDICINĂ SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR… [619464]

Sibiu
2017 UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA ” DIN SIBIU
FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT: [anonimizat]
2017 UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA ” DIN SIBIU
FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT: [anonimizat]
2017 CUPRIN S
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 6
Capitolul 1 NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ………………………….. ………………………….. …..7
Tubul digestiv ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 7
1.1.1. Cavitatea bucală ………………………….. ………………………….. ………………………….. .7
1.1.2. Faringele ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 7
1.1.3. Esofagul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 7
1.1.4. Stomacul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 8
1.1.5. Intesti nul subțire ………………………….. ………………………….. ………………………….. 8
Capitolul 2 HEMORAGIA DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ ………………………….. ………………………….. …..9
2.1 Definiție ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 9
2.2. Clasificare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 9
2.3 Etiologi e ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 10
2.4 Tablou clinic HDS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 13
2.5 Diagnostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 14
2.6 Examenul clinic: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 16
2.7 Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 18
Procesul Nursi ng ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 21
CAPITOLUL 3 ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE PACIENTULUI CU HDS ………………………….. …….. 26
3.1. Internarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 26
3.2. Asigurarea condițiilor de mediu ………………………….. ………………………….. ……………….. 26
3.3. Asigurarea igienei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 26
3.4. Alimentația bolnavului ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 26
3.5. Plan de îngrijire ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 27
Tehnica efectuată la pacienții cu hemoragie superioară digestivă ………………………….. ……….. 28
PARTEA PRACTICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 30
CAPITOLUL 4. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 30
4.1 Importanța lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 30
4.2 Scopul lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 30
4.3 Ipoteza de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 30
4.4 Material și metodă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 31
Rezultate și discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 33
CAZ CLINIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 45
Capitolul 5 CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 49

Sibiu
2017 Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 50

Sibiu
2017

” Prima bogăție a omului este sănătatea. ”
Ralph Waldo Emerson

6

INTRODUCERE

Îngrijirea bolnavului este o muncă de mare responsabilitate, care cere
personalului sanitar o pregătire profesională multilaterală și calități morale deosebite.
Această activitate aduce multe satisfacții celui care o îndeplinește cu dragoste,
devotament și conștiinciozitate.
Scopul îngrijirii bolnavilor este vindecarea lor. Această muncp trece printr -o
serie de faze in termediare, însă obiectivul principal al îngrijirii rămâne întotdeauna
alinarea suferințelor. Pentru a înțelege omul bolnav, trebuie să analizăm manifestările
afecțiunii lui.
Oricine a fost bolnav, știe cât prețuiește un zâmbet și un cuvânt încurajator, o prezență
afectuoasă, sentimentul că ți se acordă toată atenția și că suferința ta este unica
preocupare a celor care stau în preajma ta. Chiar dacă există dificultăți în rezolvarea
diferitelor cazuri și sunt create diferențe de la caz la caz în timpul acor dat, bolnavul nu
trebuie să aibă impresia că preocupările noastre sunt preferențiale și cu atât mai mult că
sunt legate de interesele noastre.
Iubirea și înțelegerea suferinței, respectul față de omul bolnav prin vorbă,
atitudine, fapte, întregul comportament până la cel mai mic amănunt, ordinea în tpate
manifestările, încrederea calmă și măsurată, căldura în relațiile cu pacienții, sompatia
inspirată sunt nu numai calități umane dar li factori importanți în reușita acțiunilor
terapeutice.
Marele Profesor Universitar Bictor Papilian îi spune lui Valeriu Anania: ”
Medicina, dragule meu, e mai întâi o artă sau dacă vrei în final uită -te dacă vrei la
preparatele acestea anatomice. Mai târziu vei înțelege din ele ce sublimă operă de artă
este omul. Să -l tratezi pe bolnav ca atare: o operă deteriorată de timp sau agenți
patogeni, pe care dumneata cu arta dumitale -ți propui să -l restaurezi, pe cât se poate, în
frumusețea ei originală. ”

Valeriu Anania (”Rotonda plopilor aprinse”)

7
Capitolul 1 NOȚ IUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

Aparatul digestiv cuprinde două componente: tubul digestiv și glandele anexe.
Tubul digestiv include: faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire și intestinul gros.
Glandele anexe includ: glandele sudoripare, ficatul, vezicula biliară și pancreasul.
Ambele componente ale aparatului digestiv îndeplinesc două funcții majore:
-digestia (transformarea alimentelor în fracțiuni ce pot fi absorbite și transportate în
organism),
-eliminarea produșilor de excreție . [1]

Tubul digestiv
Din punct de vedere structural tubul digestiv este format din 4 tunici:
1. Tunica mucoasă (tunica internă) e ste formată dintr -un:
-epiteliu pavimentos stratificat în cavitatea bucală, faringe și esofag
-epiteliu cilindric unistratificat de la stomac în jos.
2. Tunica submucoasă formată dintr -un țesut conjunctiv lax(rețeaua vasculară și plexul
Meissner)
3. Tunica musculară formată din fibre musculare striate și din fibre musculare netede.
Sfincterele esofagian, cardial, piloric, Oddi, ileo -cecal, anal se formează prin
îngroșarea musculaturii circulare. La niveulul tuncii musculare se găsește plexul
nervos vegetativ Auerbach.
4. Adventicea (tunica externă) este formată dintr -un țesut conjunctiv lax. [1]

1.1.1. Cavitatea bucală este porțiunea inițială a tubului digestiv, este împărțită de
arcadele dentare în: vestibul bucal și cavitatea bucală propriu zisă.
1.1.2. Faringele se află între cavitatea bucală și esofac, fiind un organ comun
pentru aparatul digest iv și respirator. Având un rol important în procesul de
deglutiție
1.1.3. Esofagul este segmentul musculo -membranos, tubular situat între faringe și
stomac; are o lungime de 25 -30 cm. Prezintă 3 strâmtori fiziologice:
-cricoidiană,
-la nivelul încrucișării cu cro sa aortei,
-cardia care se opune refluxului gastroesofagian.
Fibrele musculare se dispun în două straturi:
-intern (conține fibre circulare)

8
-extern (conține fibre longitudinale).

1.1.4. Stomacul se află în cavitatea abdominală, între esofag și intesti nul subțire.
Stomacul prezintă:
– 2 fețe: anterioară și posterioară
-2 margini sau curburi: marea curbură și mica curbură.
-2 orificii: cardia si pilor.
Topografic și funcțional stomacul are două porțiuni:
– verticală, formată din fornix și corpul stomacului
– orizontală formată din antrul și canalul piloric.
Rolul stomacului este acela de rezervor, dar intervine și în procesul de digestie prin
intermediul sucului gastric.
Sucul gastric este cel mai acid suc digestiv, conținând:
– enzime
– acid clorhidric
Mucusul gastric are rolul de a proteja mucoasa gastrică de diverse acțiuni nocive.
1.1.5. Intestinul subțire se află între pilor și valvula ileo -cecala, este format din 3
porțiuni:
– duodenul reprezintă porțiunea fixă, având o lungime de 25 -30 cm, este sub
formă de potcoavă;
– jejunul și ileonul, reprezintă porțiunile mobile; mucoasa prezintă vilozitățile
intesinale care cresc suprafața favorizând procesul de absorbție.
Inervația intestinului subțire este asigurată de fibre simpatice și parasimpatice.
La nivelul int estinului subțire contiună procesele de digestie sub acțiunea sucului
intestinal care conține:
– peptidaze care acționează asupra di -, tri-, și polipeptidelor pe care le
hidrolizează până la aminoacizi,
– dizaharidaze care descompun dizaharidele în monoza haride,
-lipaza care descompune lipidele în acizi grași și glicerol.
Funcția motorie a intestinului subțire este reprezentată de mișcări segmentare și mișcări
peristaltice.

9
Capitolul 2 HEMORAGIA DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ

2.1 Definiție

Hemoragiile digestive superioare definesc o urgență medico -chirurgicală
caracterizată prin extravazarea sângelui în segmentele superioare ale tubului digestiv
(esofac, stomac, duoden) și care se exteriorizează prin hematemeză și/sau melenă.
[2]
Din totalul internărilor în serviciile de chirurgie și gastreo -enterologie hemoragiile
digestive superioare (HDS) reprezintă 1 -2%. Mortalitatea globală este încă ridicată,
10-20%, crescând la 25 -50% în hemoragiile masive. Atunci când bolnavul a pierdut
peste 25% din volumul sanguin. În 85% din cazuri hemoragia se oprește spontan sau
în urma măsurilor terapeutice cu caracter conservativ; 15 -20% dintre bolnavi
reclamă intervenție chirurgicală. [2]

2.2. Clasificare
1.Anatomopatologic HDS sunt:
– esofagiene
– gastrice
– duodenale
2. Etiologic
– afecțiuni digestive
– afecțiuni extradigestive
3. Prognostic, în funcție de gravitatea hemoragiei
– mici
– medii(ușoare)
– mari(grave)
-cataclismice – duc la moarte în câteva minute [2]
Etiopatogenie
Particularități etiopatogenice a le HDS :

10
– HDS constituie, de obicei, o complicație acută a unei afecțiuni cronice cunoscute
(ulcer gastro -duodenal, ciroză)
– HDS poate constitui primul simptom al unei afecțiuni digestive sau
extradigestive asimptomatică până în momentul apariției hemoragiei
– HDS poate fi o complicație ce apare la bolnavii cu insuficiență multisistematică
pe fondul ulcerului de stres, ulcerații de stres.
2.3 Etiologie
A. Afecțiuni digestive:
1. Ale tractului eso -gastro -duodenal :
Esofagiene:
– Varice
– Esofagită acută corozivă
– Ulcer peptic
– Tumori benigne și maligne
– Diverticuli
– Traumatisme
– Prin corpi străini sau explorări endoscopice
– Dilatații instrumentale
– Sindromul Mallory -Weiss
Gastroduodenale :
– Ulcer
– Ulcerul peptic postoperator
– Gastrita acută și cronică
– Hernia hiatală
– Sindromu l Menetrier
– Tumori benigne si maligne
– Prolapsul de mucoasă gastrică
– Diverticuli
– Corpi străini
– Duodenită
– Ampulomul vaterian
– Sifilis
– TBC

2. Ale altor segmente digestive (ficat, pancreas, splină, vase mezenterice):

– Ciroză hepatică
– Hemangiomul hepatic
– Traumatisme hepatice
– Cancerul coledocian

11
– Splenopatia
– Pancreatita acută
– Pancreatita cronică
– Pseudochistul și chistul pancreatic
– Cancerul pancreasului
– Trmboza venei porte, a arterei splenice
– Obstrucția venelor suprahepatice (sindromul BUDD -CHIARI)
– Anevrismul arterei hepatice

B. Afecțiuni extradigestive
1. Hemopatii : hemofilia, purpura HENOCH, purpura alergică, leucemii
2. Vasculopatii: ateroscleroza, hipertensiunea arterială, anevrismul disecant de
aortă
3. Boli sistemice: periarterita nodoasă, mielomul multiplu, sarcoidoza și
amiloidoza digestică
4. Boli renale: uremia
5. Stări de stress: traumatisme cranio -cerebrale, leziuni cerebrale, operații
intracraniene, șocul toxico -septic, arsuri
6. Cauze iatrogene: aspirină și derivații acidului salicilic, fenilbutazonă,
indometac inul, steroizii, anticoagulante.
Boala ulceroasă se complica frecvent cu HDS. Sursa și patogenia hemoragie pot fi:
– Fistula vasculară:
o Prin erodarea unei artere de către ulcerul angioterebrant determină
hemoragii mari și grave.
o Mai frecvent pot fi erodate de ulcerele cronice, caloase penetrante în
artera coronară sau ramurile acesteia, artera pilorică, artera
gastroduodenală.
o Mai rar artera splenică
o Ulcerele acute pot produce hemoragii prin erodarea unei arteriole din
submucoasă
– Hemoragii mucoase
o Prin ruper ea capilarelor dilatate din zona de gastruodenită periculoasă
sau extravazarea sângelui din țesutul de granulație bogat vascularizat la
baza ulcerului.
o În stenoze, proximal apare o gastrită de stază, cu mucoasă tumefiată,
friabilă și exulcerații superficia le ce constituie surse ale hemoragiei.
Hipertensiunea portală (HTP) – este o creștere a presiunii în vena portă peste
200mmH2O sau peste 15 mmHg (normal 100 -140 mm H2O, 7 -10 mmHg) în prezența
unei presiuni normale în vena cavă.

12
Cauze:
– Boli obstructive preh epatice: atrezia sau stenoza portală congenitală, tromboza
venei porte, compresiuni extrinseci, degenerare cavernoasă
– Boli obstructive intrahepatice:
o Ciroza
o Hepatita alcoolică
o Neoplasmul hepatic
o Schizostomioza
o Fibroza hepatică congenitală
o Scleroza hepatoportă
o Boli renoocluzive
– Boli obstructive posthepatice:
o Sindrom Budd -Chiari
o Pericardita constrictivă
– Flux portal excesiv:
o Fistulă arterio -venoasă între artera hepatică și vena portă
o Fistulă arterio -venoasă între artera și vena splenică
Manifestările c linice ale sindromului de hipertensiune portală sunt:
– Varicele esofagiene
– Splenomegalia cu sau fără hipersplenism
– Ascită
– Encefalopatie portală
În cadrul HTP ne interesează varicele esofagie ne, locul de pornire al hemoragie
digestive superioare. Varicele se dezvoltă în 1/3 inferioară a esofagului și regiunea
cardiotuberozitară. Deseori observăm dilatații ale venelor periesofagiene și foarte rar
varice extinse pe întreaga suprafață a esofagului. Venele dilatate se superficializează iar
mucoasa endoluminală se poate rupe ducând la o hemoragie digestivă gravă. [2]
Timpul scurs de la apariția varicelor până la primul episod hemoragic este variabil, în
medie 2 -3 ani. Ruptura varicelor este provocată de sumarea mai multor factori:
– Creșterea exagerată a presiunii ve noase
– Tulburări trofice ale mucoasei consecutive anoxiei prin stază venoasă
– Regurgitarea sucului gastric acidopeptic rezultă esofagita de reflux
– Acțiunea mecanică a bolului alimentar
– Esofagita postalcoolică
– Modificări inflamatorii ale peretelui venos
– Fragi litate vasculară crescută la cirotici asociată cu tulburari de coagulare
Ulcerele de stress – constituie o formă etiopatogenică deosebit de gravă și care au
crescut ca frecvență în ultimul timp. [2]

13
– Starea de stress poate determina leziuni acute digestive, c are au ca expresie
clinică HD și/sau perforația digestivă
– Ulcerul de stress se definește ca o pierdere de substanță apărută pe o mucoasă
gastro -duodenală anterior sănătoasă fără modificări inflamatorii locale.
– Ulcerațiile sunt localizate mai des pe stomac(fundus) decât pe duoden, mai mult
îm suprafață decât în profunzime, sunt mai frecvent multiple decât unice, au o
evoluție rapidă spre complicații, mai frecvent hemoragia decât perforația
– În raport cu profunzimea leziunii MOUTIER le clasifică în: abr azive, eroziunea
sau exculcerația pătrunde până în submucoasă, ulcerul pătrunde până în stratul
muscular. [2]
Tumorile gastrice maligne și benigne, sindromul Mallory -Weiss, cât și alte cauze
rare de hemoragie constituie etiologia a 7 -15% din HDS. Într -un nu maăr redus de cazuri
HDs rămâne necunoscută datorită unor leziuni ce nu pot fi eviențiate cu mijloacele de
investigare folosite sau sunt deja vindecate în momentul examinării.

2.4 Tablou clinic HDS
Manifestări:
a. Hematemeză: reprezintă eliminarea prin vărsă tură de sânge digerat, în zaț de
cafea, amestecat cu resturi alimentare. Hematemeza cu sânge roșu survine în caz
de: rupturi esofagiene; hemoragie gastrică abundentă. [3]
Întotdeauna hematemeza este urmată de melenă.
b. Melena reprezintă eliminarea unor scaune de culoare neagra ca păcura, păstoase,
lucioase, de consistență moale. [3]
o 50% din HDS se manifestă doar prin melenă
o Melena poate continua 5 -7 zile după oprirea hemoragiei
o Pentru ca melena să fie evidentă: sângerarea trebuie să fie de minimum
60 ml, iar sâ ngele să stagneze cel puțin 8 ore în tubul digestiv;
Forme particulare de hemoragie digestivă superioară:
– În caz de melenă reținută, scaunul este bine format, dar de culoare neagră.
– Dacă sângerarea este masivă (peste 1000ml), iar tranzitul intestinal este
accelerat: scaunul va conține sânge roșu, nedigerat (se poate confunda cu
hemoragia digestivă inferioară).
Manifestări asociate HDS:
a. În cazul sângerărilor importante: apar manifestări datorate hipovolemiei și
anemiei acute post -hemoragice
o Paloare, transp irații
o Tulburări neurologice: amețeli, lipotimii, uneori sincope;

14
o Tulburări cardiovasculare: hipotensiune arterială, tahicardie, puls rapid și
slab(filiform).
b. În cazul sângerărilor mici și repetate: apar manifestări de anemie feriprivă,
cefalee, amețeli, palpitații, astenie.

2.5 Diagnostic
În practică, în fața unui bolnav cu HDS se cer clarificare rapid mai multe probleme:
1. Recunoașterea HDS
2. Precizarea topografiei
3. Evaluarea gravității
4. Dacă hemoragia continuă sau s -a oprit
5. Precizarea etiologiei . [2]

1. Recunoașterea HDS – poate fi extrem de ușoară dar și extrem de grea. Anamneza
și examenul scaunelor exclud falsele melene provocate de ingestia de săruri de
fier, cărbune medicinal, alimente preparate din sânge, unele fructe și legume
(spanac, afine, mure). De asemenea trebuie eliminate falsele HDS provenite din
sângele înghițit după un epistaxis sau hemoptizie.
2. Precizare topografiei : după confirmarea diagnosticului de HD, în etapa
următoare trebuie stabilit dacă hemoragia digestivă este superioară, mijlocie
(intestin subțire) sau inferioară (colon și rect). Sunt posibile și sângerări
multiple, etajate, bolnavii prezentând leziuni bipolare cu risc hemoragic (polipi,
varice esofagiene, ulcer gastro -duodenal +hemoroizi sau tumori colo -rectrale)
3. Evaluarea gravit ății: ne orientăm după criterii clinice (vasomotorii și
hemodinamice) și de laborator. Cea mai acceptată clasificare a HDS pe grade de
gravitate este cea a lui ORFANIDI.

CLASIFICAREA ORFANIDI
Gravitatea Hemoragiei

Semne Clinice Examinări Paraclinice
Hemoragii mici (ușoare) Pierderi mai mici de 500 ml
sânge (8 -10% din volumul
circulant) HT> 35%
HGB: 10 -12 g%
Hemoragii mijlocii (medii,
moderate) Pierderi între 500 -1500 ml (10 –
20% din volumul sanguin) HT= 25 -35%
HGB=8 -10g%
Hemoragii grave Pierderi în tre 1500 -2000ml
(30-40% din volumul sanguin) HT< 25%
HGB=5 -8%

15
Hemoragii foarte grave
(mortale) Pierderi 2000 -3000 ml (>50%
din sângele circulant)
Hemoragii cataclismice Viteza și volumul sângerărilor
duc la deces înainte de a se
putea interveni terapeutic

În afară de cantitatea sângerării gravitatea unei hemoragii mai depinde și de alti factori:
– Ritmul respirator: pierdera a 25% din volum într -un timp foarte scurt poate duce
la stop cardiorespirator
– Vârsta= aceeași pierdere de sânge poate fi b ine compensată la un tânăr viguros,
față de un bolnav vârstnic, tarat
– Repetarea hemoragiei la intervale scurte de timp – hemoragia prin repetiție
câștigă în criteriul de gravitate
– Originea hemoragiei – hemoragiile din varicle esofagiene rupte, în general sun t
multe mai grave decât celelalte.
Evaluarea cantității de sânge pierdut, cu aproximație, se poate face cu ocazia
examenului clinic:
– Se consideră că la un bolnav normotensiv, scăderea TA până la 100mmHG și
creșterea pulsului peste 100 bătăi/min., echivalea ză cu pierderea de 20% din
volemie. Atenție la hipertensivi, la care o TA de 130 -140mmHg poate constitui
expresia unei hemoragii importante. Creșterea pulsului cu 20 bătăi/min sau
scăderea TA cu peste 100 mmHg sugerează o depleție de peste 1000ml
– Măsurarea pulsului și TA comparativ în clino și ortostatism: creșterea frecvenței
cu sau peste 30 bătăi/min și scăderea TA cu sau peste 20 mmHG după ridicarea
bolnavului în ortostatism indică o pierdere de peste 20% din volumul circulant.
[2]
Criteriile unei hemoragii grave sunt reprezentate de următorii parametri:
o TA sistolica <100 mmHg semnifică o pierdere de 1500 ml sânge
o Puls >100/min
o Hemoglobină <88%
o Hematocrit <30 -28%
o Presiune venoasă centrală <2 cm H2O
o Diureza <40 ml/oră

– Insuficiența transfuziei de 100 0-1500 ml/2 ore (testul MERCADIER)
– Pentru o hemoragie gravă mai pledează pierderea colorației roz a crestelor
palmare, când mâna este întinsă.

16
4. Dacă hemoragia continuă sau s -a oprit : ne orientăm după aspectul și cantitatea
aspirației gastrice, parametrii h emodinamici, gradul anemiei, testul
MERCADIER. De acest punct depinde însăși conduita terapeutică: operăm sau
nu. Testul MERCADIER constă în a se administra bolnavului 1000 -1500 ml
sânge, având următoarele posibilități evolutive:
a. După administrarea sângelu i TA și P revin la parametrii normali și se mențin
la aceste valori și după terminarea transfuziei, semn că hemoragia s -a oprit.
Bolnavul se ține sub observație, nu se operează.
b. În timpul transfuziei P și TA au tendință sau revin la normal dar se prăbușesc
(P crește, TA scade) odată cu terminarea transfuziei. Hemoragie activă,
bolnavul se operează în urgență.
c. Dacă în timpul transfuziei P rămâne tahicardic iar TA sistolică mică sub 100
mmHg, înseamnă că este p hemoragie gravă cu ”robinet deschis” și necesită
intervenție chirurgicală de urgență.

5. Precizarea etiologiei , reprezintă ultima etapă a diagnosticului și este problema
cea mai complicată, care solicită deseori explorări de înaltă specialitate. Șansa
elucidării diagnosticului cauzal asupra conduitei tera peutice. Diagnosticul
etiologic a unei HDS se face cu acuratețe de 99% pe baza coroborării datelor
obținute prin:
o Examen clinic
o Examene de laborator
o Endoscopie
o Examen baritat esogastroduodenal
o Angiografie selectivă

2.6 Examenul clinic:
Anamneza:
o În formele grave de HDS se face rapid, fără a se insista pe amănunte
inutile, simultan cu măsurile terapeutice de prim ajutor (restabilirea
volemiei și oprirea sângerării)
o Poate oferi date suficiente care coroborate cu rezultatul examenului
obiectiv ne orient ează în 70 -75% din cazuri asupra diagnosticului.
o Antecedente
 Existența unui istoric de boală ulceroasă
 Abuzul de alcool
 Hepatita
 Diateze hemoragice
 Tratament anticoagulant de durată sau alte medicamente iritante
ale mucoasei gastrice (aspirina, indometacin , etc.)
 Traumatism în antecedente

17
 Disfagie (tumori de esofag)
Examenul obiectiv:
o Frecvența și caracterul P, TA
o Circulația periferică
o Gradul de umplere al venelor jugulare
o Elemente ce furnizează o imagine rapidă asupra volumului sanguin
efectiv circulant
Tușeul rectal este obligatoriu
o El confirmă melena sau evidențiază sânge roșu, fapt ce sugerează o HDS
masivă, care în contextul unui tranzit intestinal accelerat se
exteriorizează în 15 minute .
Exploarările paraclinice sunt reprezentate, în principal de anal ize de laborator și
de endoscopia digestivă superioară (EDS). Alte investigații parac linice, cum ar fi
examenul radiologic baritat (Ba -pasajul), cu radioizotopi (marcarea hematiilor cu
technetiu) sau arteriografia selectivă, sunt mai puțin utile în urgență . De un real folos,
însă este ecografia abdominală în urgență care aduce informații prețioase în cazul unei
heatopatii cronice (de exemplu, modificările ecografice din ciroza hepatică),
evidențierea unor tumori abdominale, a ectaziilor aortei abdominale et c. Tomografia
copmuterizată, cu sau fără substanțe de contrast, este de asemenea, utilă în stabilirea
unui diagnostic precis și a conduitei de urmat în cazul bolnavului cu HDS ce se prezintă
în urgență. [2]
Electrocardiograma (ECG) este obligatorie la toți pacienții cu HDS – poate pune
în evidență leziuni ischemice miocardice preexistente HDS sau induse de anemia
posthemoragică.
Analizele de laborator utile în urgență la pacientul cu HDS sunt:
– Hemoleucograma cu numărarea leucocitelor, eritrocitelor și a tro mbocitelor,
hematocrit, hemoglobina și indici eritrocitari;
– Explorarea funcției hepatice: transaminaze, bilirubina, colinesteraza (utile sunt și
gamma –GT, fosfataza alcalină)
– Examen sumar de urină
– Explorarea funcției renale: uree, creatinina; a funcției p ancreatice (amilaza,
lipaza serică);
– Ionograma serică, glicemie, parametri ASTRUP, teste de coagulare;
– Determinarea Rh, a grupului sanguin și a compatibilității de grup.
Investigarea radiologică simplă a toracelui sau/și abdomenului aduce informații
despre boala de bază sau afecțiunile asociate

18
Endoscopia digestivă superioară este o metodă diagnostică și terapeutică extrem de utilă
în HDS, reducând cu mult numărul intervențiilor chirurgicale și a rsicului mortalității
pacienților cu HDS. Aceasta trebuie efe ctuată cât mai precoce, de către persoane
calificate și antrenate în acest scop. Are o sensibilitate de 90 -95% și identifică tipul și
localizarea leziunii, determină sursa, caracterul, gravitatea și activitatea sângerării.

Clasificarea Forrest a HDS din p unct de vedere endoscopic:
– Tip I: – sângerare activă, pulsatilă, în jet
–continuă, în pânză
– Tip II: – stigmate de sângerare recentă
–cheag aderent la leziunue
–vas vizibil în crater

– Tip III: leziune cu potențial hemoragic.
Diagnosticul diferențial al HDS se face cu:
– Alte hemoragii digestive
– Alte afecțiuni: epistaxis de diverse etiologii (în special dacă sângele este
înghițit), cu afecțiuni cardiopulmonare – hemoptizia/sputa hemoptoică;
– Modificări ale colorației scaunului da te de consumul unor legume (sfecla roșie,
spanac), visecere (ficat), a unor medicamente (fier, bismuth, cărbune medicinal);
– Bila închisă la culoare sau lichidul de stază gastrică.
Evoluția HDS este, în 70 -80% din cazuri, spre vindecare spntană. Riscul de r esângerare
este mare în varicele esofagiene (70%), vaz vizibil Forrest II (57%), sau alte stigmate
(6%). Mortalitatea este în jur de 8 -10% fără EDS și ~4% cu EDS.
Complicațiile sunt de natură hematologică – anemia posthemoragică și coagulopatia de
consum, de natură hemodinamică, cu tot cortegiul de consecințe date de ischemia prin
hipoperfuzia organelor vitale: ischemia miocardică (până la IMA), ischemie cerebrală,
IRA oligoanurică. Demne de luat în seamă sunt și complicațiile bolii de bază, acidoza
metabol ică, ale medicației administrate (alergii, hepatite posttransfuzionale etc.) și nu în
ultimul rând complicațiile legate de EDS.

2.7 Tratament
Din fericire, în majoritatea cazurilor de HDS, sângerarea se oprește spontan dar
acest lucru poate fi grăbit, aj utat și întărit printr -o serie de m -suri terapeutice locale și
generale. În fața unei HDS grave trebuie să soluționăm două mari probleme:
1. Tratamentul imediat al hipovolemiei și a consecințelor sale

19
2. Tratamentul cauzei hemoragiei [2]

I. Prima problemă practică în fața unei HDS
– Unde se spitalizează bolnavii cu HDS?
o După evoluția imprevizibilă a acestor bolnavi cu posibilitatea apariției
necesității intervenției chirurgicale în orice moment considerăm că locul
cel mai potrivit de spitalizare este secția de chirurgie
o Excepție fac bolnavii cirotici, gravi, cu semne de insuficiență hepatică, la
care orice manevră chirurgicală este contraindicată. Aceștia se vor
interna în secția de terapie intensivă, implicând o strânsă colaborare între
chirurg și reanimator.
II. Măsuri de primă urgență :
– Repaus la pat în poziție orizontală, asigură oxigenarea creierului, combate
lipotimia
– Estimarea constanțelor vitale TA, puls, ritm respirator
– Asigurarea unei căi venoase sanguine de acces ( cateterizarea a 1 -2 vene)
– Recoltarea de sâ nge pentru următoarele determinări:
o Grup sanguin
o Hematocrit, hemoglobină, trombocite, eritrocite
o Discrazii sanguine
o Amoniemie
– Instituirea de perfucii cu soluții cristaloide și soluții de albumină umană
concentrată (5 -17,5%) până ce se execută probele de co mpatibilitate sanguină.
Dacă administrarea de sânge nu poate fi amânată până la determinarea grupei sanguine
se administrează sânge O(I), Rh( -), fără a depăși 750ml.
– Sondă gastrică – pentru oprirea sângelui din stomac, refrigerare și administrare de
hemosta tice și pentru a aprecia cantitatea de sânge pierdut și dacp hemoragia
continuă sau s -a oprit
– Oxigenoterapie
– Estimarea pierderilor sanguine
– Urmărirea diurezei orare – criterii de apreciere a perfuziei tisulare
– Liniștirea pacientului – nu constiuie un scop în sine, agitația fiind produsă de
hipoxie. De aceea tratamentul de elecție constă în ameliorarea acesteia din urmă.
Deoarece efectele combaterii hipoxiei nu sunt totdeauna imediate, se poate
administra i.v. diazepam 5 -10mg
– Examinarea completă a bolnavului

III. Refacerea volemică:
a. Ce perfuzăm?

20
o Administrăm sânge când hematocritul este sub 30% sau chiar 25% la
tineri sau persoane cu o biologie anterior neafectată și sub 35% la
vârstnici și bolnavi cu anumite afecțiuni: hepatici, anemici, coronarieni
o Se administrea ză sânge de la început la bolanvii cu tulburări de coagulare
și nu dispunem de posibilitatea de a utiliza factorul afectat
o Cel mai bun înlocuitor volemic este considerat combinația sânge +
soluții cristaloide și coloidale
b. Cât perfuzăm?
o Ideal ml/ml substitu tiv și rapid până ce valorile TA cresc și se mențin
peste 100 mmHg și dispare tahicardia
c. Calea de transfuzare:
o Inițial venele periferice de la membrele superioare, iar dacă acestea nu
sunt utilizabile, recurgem la abordul venos central prin:
 Cateterizarea venei subclavie, a jugularei interne sau
externe, a venei cefalice și crosei safenei interne
d. Corectarea inconvenientelor transfuziilor masive (peste 3 l în câteva ore):
o Administrarea de calciu gluconic sau clorat -1g la 500ml sânge
o Administrarea de tonicar dice pentru a evita decompensarea cardiacă
o Hemodializă la nevoie

IV. Hemostaza
Tratament medicamentos:
– Medicamentele specifice tratamentului HDS sunt cele antisecretorii: inhibitori
de pompă de protoni (IPP) (pantoprazol, omprazol) i.v. și blocanții de receptori
H2 i.v. (ranitidina, famotidina). Ideal tratamentul farmacologic se începe
înaintea EDS cu somatostatina în bolus i.v. 250ug, urmată de o p.e.v. de
250ug/oră, nu mai puțin de 24 ore. Un analog sintetic al somatostatinei este
octreotidul – goug bo lus i.v. apoi p.e.v. cu 25 -50 ug/oră, 1 -5 zile.
– Subsanțele vasoactive, dopamina, dobutamina, se indică după reechilibrarea
volemică. Antihemoragicele (vitamina K, adrenostazin, venostat, etamsilat) sunt
controversate. Tratamentul oral se indicp în HDS ușoa re/inactive, cu
antisecretoare (blocanți H2, IPP, sucralfat).
– EDS terapeutică permite hemostaza prin injectarea de s ubstanțe: salină,
adrenalină 1/10.000, substanțe sclerozante, alcool, cianoacrilat, trombină,
fibrină; se pot utiliza tehnici de hemostază endoscopică prin coagulare:
electrocoagulare (mono, bi sau multipolară), termocoagulare sau fotocoagulare
(laser cu argon). De asemnea, se folosesc și tehnici mecanice de hemostază
endoscopică: cliparea/ligaturarea în special a varicelor esofagiene rupte. [2]

21
Tratament chirurgical al HDS:
– Este indicat în sângerările masive și continue în care EDS și tratamentul
medicamentos eșuează. Acesta este alcătuit din: șuntul portosistemic:
portosistemic transjugular sau porto -cav (în cazul varicelor esofagiene), rez ecția
tumorilor (cancer esofagian, gastric etc.) după reechilibrarea volemică și în
condiții de siguranță oncologică și transplantul hepatic. [2]
Pentru a reduce riscurile la care sunt expuși pacienții cu HDS, precum și a numărului
crescut al celor care se prezintă în urgență cuHDS, este imperios necesară o profilaxie a
acestora prin educarea populației în vederea renunțării la fumat, a diminuării
consumului de alcool și a unei diete și a unui regim de viață echilibrat. De asemenea
instruirea în privința im portanței tratării infecției cu Helicobacter Pylori, a evitării
tratamentului cu AINS sau corticosteroizi. În HDS nonvariceale, pe lângă acestea,
tratamentul bolii de bază cu antisecretorii, trebuie realizat corect și complet.
Prostaglandinele de sinteză s unt considerate de elecție în gastritele hemoragice. În HDS
variceale se aplică aceașă conduită, mai puțin prostaglandinele, dar se pune accent pe
tratarea bolii de bază – ciroza hepatică – prin reducerea ascitei și a hipertensiunii
portale.

Procesul Nurs ing

Procesul de nursing este un proces organizat și planificat, o metodă rațională de
planificare și promovare a intervențiilor în scopul obținerii unei stări de sănătate pentru
individ, familie și comunitate. Este centrat pe pacient, reprezintă o metodă științifică de
rezolvare a problemelor actuale și potențiale ale acestuia în funcție de nevoile
biofiziologice, psihologice, socio -culturale și sprituale. Deaorece pacientul este o
entitate bine definită aflat în situații variate iar acțiunile asistentei medicale are un
proces dinamic, în fiecare etapă putându -se oține noi date despre pacient. Toate etapele
procesului nursing sunt în interrelație ceea ce face să fie un proces ciclic. Asistenta
medicală are responsabilitatea în toate cele cinci etape ale pr ocesului nursing.
Procesul de îngrijire este transformat într -o acțiune prin utilizarea planului de
nursing. [4]
Planul nursing este un document scris care sumarizează etapele procesului de nursing cu
ajutorul căruia se transmit fiecărei asistente date des pre pacient și datele despre
intervențiile efectuate.
Indiferent de terminologia utilizată trebuie să conțină:
– Aprecierea
– Diagnosticul nursing

22
– Obiective
– Intervenții
– Evaluarea
Procesul de nusing prezintă o serie de avantake, atât pentru asistenta medicală cât și
pentru pacient.
Avantaje pentru asistenta medicală:
– Perminte luarea deciziilor pentru rezolvarea problemelor pacientului
– Evidențiază legalitatea acțiunilor
– Crește profesionalismul
– Crește responsabilitatea
– Dă satisfacție muncii
Avantaje pentru pacien t:
– Beneficiază de îngrijiri calitative în funcție de nevoi
– Are asigurată continuitatea îngrijirilor, planul fiind accesibil echipe de sănătate
care are nevoi de reper de informații pentru fiecare problemă
– Determină pacientul să participe la îngrijiri și să se preocupe de obținerea unei
stări mai bune de sănătate
Abilități necesare pentru utilizarea procesului de nursing:
– Cunoșterea etapelor procesului de nursing
– Conducerea unui interviu în vederea obținerii de date
– Utilizarea comunicării verbale și nonverba le
– Capacitatea de a stabili o cale terapeutică
– Capacitatea de organizare a informațiilor obținute
– Capacitatea de decizie
– Competență și profesionalism de bază pentru fiecare intervenție planificată
– Etiologia diferitelor probleme
– Semne caracteristice proble melor de sănătate
– Factori de risc pentru problemele potențiale
– Valori normale ale parametrilor de sănătate
– Surse pentru implementarea strategiilor de nursing
– Tehnici de nursing respectiv: aparatură și instrumentar, mod de efectuare,
accidente
– Criterii de e valuare
– Drepturile pacientului

23
ACTIVITĂȚILE DESFĂȘURATE DE ASITENTA MEDICALĂ ÎN CADRUL
PROCESULUI DE NURSING:
– Colectarea informațiilor
– Verificarea datelor
– Stabilirea profilului pacientului
– Interpretarea datelor
– Elaborarea diagnosticului de nursing
– Stabilirea proprietăților
– Stabilirea obiectivelor
– Selectarea strategiilor de nursing
– Întocmirea planului de nursing
– Liniștea pacientului
– Acordarea suportului psihic
– Efectuarea intervențiilor autonome și legale
– Aprecierea răspunsului pacientului la interven ția efectuată
– Compararea răspunsului cu criteriile de evaluare
– Reanalizarea și modificarea planului de nursing

I. APRECIEREA – cuprinde:
1. Colectarea datelor
2. Validarea datelor
3. Organizarea datelor
4. Stablirea profilului de sănătate al pacientului
Toate deciziile și informațiile medicale se bazează pe informațiile obținute în această
etapă, motiv pentru care este considerată foarte importantă.
1. Culegerea de date
Metodele culegerii de date sunt:
a) Interviul
b) Observarea
c) Examenul fizic

a) Interviul:
– reprezintă dialogul dintre asistenta medicală și pacient
– este infuențat de personalitatea individului, de nevoile sale desăvârșite respectiv de
mediu

24
Tipuri:
– Interviu direct: urmează un plan stabilit. Se utilizează întrebări închise la care
pacientul poate răspunde prin DA sau NU sau câteva cuvinte. Poate fi utilizat în
cadrul pacienților cu dificultăți de comunicare sau cu un nivel ridicat de stres.
– Interviu indirect (anamneza) condus pe baza unor obiective dinainte stabilite și
urmărește clarificarea unor elemente impor tante.

b) Observarea:
– Se utilizează pe parcusul întregii actvități. Observarea este direcționată atât spre
pacient (stare fizică, mentală și emoțională) cât și spre mediul său (decelarea
pericolelor actuale și potențiale din mediu, factori care facilitează starea de bine
a pacientului)

c) Examenul obiectiv:
– Constă în examinarea sistematică a pacientului și are ca scop evidențierea
semnelor prin care se manifestă diferite boli. În acest scop se folosesc patru
metode, care apelează la simțurile examinatorului: inspecția, palparea, percuția,
auscultația.
Informațiile obținute în urma efecutării examenului obiectiv (semnele) le întregesc
pe cele obținute prin anamneză (simptomele), împreună cu care contribuie la
formularea diagnosticului.

2. Validarea datelor – reprezintă procesul de confirmare și verificare a veridicității
informațiilor obținute. Este necesară când există o discrepanță între datele
obiective și cele subiective.

3. Organizarea datelor – constă în gruparea datelor în așa fel încât să faciliteze
identifi carea problemelor actuale și potențiale.

4. Stabilirea profilului de sănătate al pacientului.

II. DIAGNOSTICUL DE NURSING – permite punerea în evidență a
problemelor de dependență și surselor de dificultate ce le -a generat.

25
III. OBIECTIVE
Obiectivul de îngrijire v izează atitudinea, comportarea, acțiunea pacientului însuși
sau a familiei și colectivității. Are cinci caracteristici:
– Specificitatea
– Performanța
– Implicarea ( modul cum acționează pacientul)
– Observabilitatea

IV. INTERVENȚIA – permite asistentei medicale să acționeze pentru a corecta
probleme de dependență a pacientului să -și recapete independența sau un
oarecare nivel de independență.

V. EVALUAREA
Această etapă constă în analizarea rezultatelor obținute:
– Dacă rezultatele au fost adecvate
– Daca s -a obținut rezul tatul dorit
– Dacă au apărut date noi în evoluția stării pacientului
– Dacă este necesară reajustarea intervențiilor sau a obiectivelor, este o condiție
esențială a calității îngrijirilor.
Evaluarea trebuie să se facă cu regularitate și analizează două aspecte
– Rezultatul dorit
– Satisfacția pacientului [4]

26
CAPITOLUL 3 ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE
PACIENTULUI CU HDS

3.1. Internarea
Internarea în spital se face pe baza documentelor de identitate ale bolnavului,
biletul de trimitere/internare de la medicul de familie, dovada calității de
asigurat/neasigurat pe baza cărora se întocmește foaia de observație.
De la biroul de internări bolnavul este însoțit la garderoba/baie/duș pentru predarea
hainelor și pentru îmbăiere, apoi se va schimba în hainele d e spital. După prevenirea
măsurilor specifice pentru prevenirea infecțiilor intraspitalicești, bolnavul v -a merge în
secție el v -a fi primit de asistentă, aceasta îl v -a informa asupra regulamentului
spitalului și îi v -a da primele elemente de educație san itară. [5]

3.2. Asigurarea condițiilor de mediu
Saloanele trebuie să fie luminoase și cu o ventilație ireproșabilă, curate și dotate
cu mobilierul strict necesar. Se vor înlătura toți excitanții: auditivi, vizuali, olfactivi sau
gustativi cu efecte negat ive asupra sistemului nervos. Asitenta verifică și explică
pacientului cea mai bună poziție pe care trebuie să o adopte în pat, v -a asigura lenjerie
de pat și corp uscată și curată de câte ori este nevoie și v -a urmări pacientul să nu apară
complicații. [5]

3.3. Asigurarea igienei
Are scopul de a asigura confortul și igiena pacientului. Aceasta constă în
menținerea pielii în stare de curățenie perfectă și prevenirea leziunilor cutanate, fiind o
condiție esențială a vindecării. [5]

3.4. Alimentația bolnav ului
Disciplina alimentară nu este o dietă ci un mod de viață sănătos pe care trebuie
să îl însușească oricine, de aceea pacientu cu HDS trebuie să aibă un regim alimentar în
funcție de ceea ce îi perimite organsimul, dar trebuie să ținp cont de anumite r estricții pe
care asistenta i le va comunica.
Reluarea hidratării și a alimentației se va face treptat, prin testarea toleranței gastrice. La
început se dă ceai fără zahăr sau puțin dulce, ceai de mușetel, de mentă sau ceai calmant
gastric, lapte dulce int egral, brânză de vaci, iaurt proaspăt, frișcă proaspătă, smântână
proaspătă, făinoase, supă de legume. Concomitent în boala ulceroasă se vor administra
pansamente gastrice și antiseptice.

27
3.5. Plan de îngrijire
Obiective: asigurarea repausului
Măsuri de r ealizare:
– Repaus strict la pat în decubit dorsal, fără pernă (în hemoragiile masive – în
poziție Trendelenburg, pentru menținerea unei circulații cerebrale adecvate)
– Se interzice orice efort fizic (efortul fizic poate accentua hemoragia sau poate
agrava ta bloul clinic).
– Asistenta va liniști bolnavul și aparținătorii, recomandându -le calm și
cinvingându -i în același timp de necesitatea repausului
– Asistenta va colecta intr -un vas sângele eliminat de bolnav și -l va prezenta
medicului (în cazul bolnavilor inter nați)
– Asistenta va efectua curățirea gurii bolnavului cu capul așezat într -o parte fără a
deplasa bolnavul
– Supravegherea funcțiilor vitale și aprecierea clinică a gravității [6]
Măsuri de realizare: asistenta va urmări și nota pulsul, TA, diureza (în hemor agiile
masive urmărirea se va face din oră în oră).
Se va aprecia gravitatea:
– După cantitatea de sânge pierdut (hemoragie masivă – pierderi de 1500 -2000 ml
sânge; gravitate medie – pierderi de sânge de 500 – 1500ml; hemoragie ușoară –
pierderi de 50 -250 ml sânge);
– După modul cum s -a produs hemoragia (rapiditatea pierderii, brutal, repetat,
moderat) [6]

Aplicarea măsurilor terapeutice .
În afară de grija pentru repaus strict la pat al bolnavului , asistenta va aplica măsurile
indicate de medic.
Măsuri de realizare:
– Aplică punga cu gheață în regiunea epigastrică
– Pregătește sânge izogrup, izoRh și instalează transfuzia de sânge
– Administrează ( în cazul că se asociază) medicație hemostatică (gluconat de Ca,
vitaminele K și C, venostat, trombină, adrenostazin)
– Instalează perfuzie cu substituienți: Macrodex(Dextran 70), Rheomacrodex
(Dextran 40). În lipsă de soluție macromoleculară se poate perfuza ser fiziologic
sau glucozat, dar acestea au acțiune mai slabă pentru refacerea volemiei;
– Pregătește și administreaz ă, în cazurile indicate, sedative (fenobarbital,
diazepam) pentru calmarea stării de agitație.

28
– Uneori se recomandă aspirație gastrică ăentru evacuarea sângelui, întrucât
hemoragia se oprește mai ușor dacă stomacul este colabat. În plus, evacuarea
stomaculu i, oprind grețurile și vărsăturile, îl pune în repaus și favorizează
hemostaza. [6]

Tehnica efectuată la pacienții cu hemoragie superioară digestivă

Pregătirea pacientului pentru endoscopie digestivă superioară
Endoscopia digestivă superioară este o meto dă imagistică de investigație a
tractului gastro -intestinal superior (esofac, stomac, duoden). [5]
În afară de faptul că este o metodă foarte fiabilă de diagnostic imagistic, endoscopia
poate fi folosită și în scop terapeutic ( rezecția de polipi, scleroză sau ligatură de varice
esofagiene), dar și la recoltarea biopsiilor pentru examenul histopatologic.
Cum se efetuează endoscopia digestivă superioară?
Endoscopia digestivă se poate efectua atât în urgență (hemoragii digestive) cât și
în regim ambulator, de către medicul specialist gastroenterolog sau chirurg generalist,
specializat în endoscopie digestivă. Pentru realizarea endoscopiei se folosește un tub
flexibil ce prezintă la capătul distal o microcameră, numit endoscop. Procedura
endoscopică durează apr oximativ 30 de minute sau peste în funcție și de indicația
acesteia. [5]
Pacientul trebuie să întrerupă alimentația în seara precedentă zilei de endoscopie .
Repausul alimentar facilitează vizualizarea mucoasei digestive, previne vărsăturile și
aspirația. În cazul practicării în urgență, pentru golirea stomacului se va introduce o
sondă nazogastrică, ce va aspira conținutul gastric. Pentru a ameliora reflexul de
vărsătură apărut la introducerea endoscopului în faringe, se poate folosi un anestezi, sub
formă de spray care se administrează local. Pentru a evita mușcarea tubului endoscopic,
în cavitatea bucală se va introduce o piesă bucală ce va menține arcadele dentare
depărtate. Pacientul este rugat să se așeze în decubit lateral stâng, iar medicul va
introduce ușor endoscopul pe cale orală în faringe, ulterior în esofag, stomac și duoden.
În timpul introducerii endoscopului, pacientul va fi rugat să înghită pen tru a facilita
avansarea endoscopului. Imaginile obținute se vizualizează în timp real pe un monitor.
În timpul endoscopiei pacientul poate resimți un disconfort retrosternal sau epigastric.
La extragerea endoscopului pacientul poate resimți o senzație de vărsătură și crampe
abdominale care se ameliorează după aceea. Dacă efectul sedativ mai persistă, pacientul
se va simți puțin amețit și poate necesita însoțire. Se recomandă amânarea ingestie de
lichide și alimente până la dispariția efectului anestezic lo cal.

29
Rolul asistentei
– Înainte de examen
o Explicarea principiului endoscopiei
o Verificarea – pacientul este strict a jejun
o Verificarea aparaturii
o Scoaterea protezelor dentare (la nevoie)
o La indicația medicului, abord venos (dacă e necesară o ușoară anestezie)
– În timpul examenului
o Liniștirea pacientului
o Protecția pacientului
o Supravegherea pacientului pentru a menține capul aplecat înainte și a nu
se mișca
o ștergerea eventualelor secreții bucale cu comorese
o supravegherea piesei bucale
o supravegherea reac țiilor pacientului (grețuri, teamă etc)
– După examen
o Lasă pacientul să se odihnească culcat în decubit lateral
o Îi dă comprese pentru a -și șterge gura
o Măsoară TA și frecvența caridacă
o Explică pacientului că este necesar să nu mănânce 2h, timp necesar
pentru eliminarea anestezicului local (risc de rută falsă); v -a începe prin a
înghiți puțină apă [5]

Avantaje și inconveniente :
Avantaje :
– Examen simplu, realizat în general în ambulator, puțin costisitor
– Permite vizualizarea zonelor de explorat, practicarea biop siei și exerezei,
punerea diagnosticului
Inconveniente :
– Provoacă deseori vărsături
– Dureroasă la manevra de retroversie
– Nu lasă traseu obiectiv (numai la fotografiere sau video).

30
PARTEA PRACTICĂ
CAPITOLUL 4. INTRODUCERE

4.1 Importanța lucrării

Problemele nursing apărute la pacienții cu hemoragie digestivă superioară sunt
numeroase și necesită intervenții adecvate pentru a preveni eventualele complicații.
Asistenta medicală joacă un rol important în îngrijirea acestor pacienți, intervențiile
nursing fiind orientate spre ameliorarea problemelor.
Rolul ei, a asistentei medicale, este de a se implica activ în procesul de îngrijire
prin stabilirea de diagnostice nursing, administrarea medicației, monitorizarea efectelor
tratamentului, dar și în proce sul de sănătate prin informarea pacientului despre factorii
implicați în apariția hemoragie i digestive superioare .
Prin informarea pacienților despre factorii implicaț în apariția hemoragiei digestive
superioare și necesitatea respectării tratamentului (d oze corecte și corespunzătoare) se
pot reduce numărul bolnaviilor și a complicațiilor.

4.2 Scopul lucrării

Lucrarea de față își propune evaluarea factorilor etiopatogenetici, complianța la
tratament a pacienților cu hemoragie digestivă superioară, modul de informare
despre boală și tratament, profilaxia și prevenirea complicațiilor.

4.3 Ipoteza de lucru

Una din ipotezele acestei lucrări este că o mare parte a cazurilor de hemoagie
digestivă suerioară apar la persoane cu un orar alimentar dezorganizat care sunt supuse
unui stres mai mare, care are efecte patologice asupra organismului, consumul de alcool
sau tutun, ba chiar alte toxice care afectează stomacul și dăunează organsimului. Modul
în care pacientul se pliază la stilul de viață special poate avea efecte pozitive sau
negative.

31
4.4 Material și metodă

Lucrarea se bazează pe un lot de 227 de pacienți internați pe secțiile:
gastroenterologie, medicină internă, chirurgie generală și diabet zaharat, nutriție și boli
metabolice a Spitalului Clinic Județean Sibiu, internați în anul 2015 perioada ianuarie –
iunie.
La un lot de 20 de pacienți internați în perioada februarie – mai 2017 pe secția de
gastroenterologie și medicină internă s -a aplicat un chestionar.
Conținutul chestionarului este:
-model chestionar –

CHESTIONAR

Data internării: ……………………….
Vârsta pacientului: ………………….
Sexul M/F: ………………………………

1. Cunoașteți care sunt riscurile și complicațiile patologiei dumneavoa stră?
a. da, cunosc b. nu, nu le cunosc c. prea puțin

2. Ați fost informat de către cadrele medicale, inclusiv de asistenta/ul medical
despre boala dumneavoastră?
a.da, m -au informat b.nu, nu mi -au spus nimic c.mai mult sau mai puțin

3. Respectați un regim alime ntar care să prevină complicațiile patologie
dumneavoastră?
a.da, respect b.nu, nu am răbdare c.nu știam că trebuie

4. După cât timp v -ați hotărât să consultați medicul de la apariția primelor semne și
simptome?
a.imediat de la primele simptome b.după o săpt ămână c.altă perioadă

32
5. Credeți că fumatul/ consumul de alcool are o influență asupra patologiei
dumneavoastră?
a.da,desigur b.nu, nu cred c.nu știu d.nu contează

6. De câte ori mâncați pe zi?
a.de trei ori b.o dată c.de două ori c.când îmi e foame

7. Cam câte ore faceți pauze între mese?
a.nu țin cont b.cam 3 ore c.între 2 până la 4 ore d.nu știu

Pe lângă aceste două loturi de pacienți se adaugă planul nursing de îngrijire a
unei paciente internată cu diagnosticul de hemoragie digestivă superioară. Metod ele de
lucru aplicate la studiul de caz au fost următoarele.
În prima fază, la lotul principal de pacienți am utilizat ca și material de lucru
fișele de externare ale celor 227 de pacienți internați în perioada 01.01.2015 –
31.06.2015, secția de gastroenterologie, medicină internă, chirurgie generală și diabet
zaharat a Spitalului Clinic Județean Sibiu, având ca diagnostic principal hemoragia
digestivă superioară.
Datele rezultate au fost prelucrate statistic și discutate.
În faza a doua, la sublotul de pacienți, s -a utilizat ca și material de studiu
chestionarul adr esat unui numărt de 20 de pacienți internați în perioada februarie – mai
2017 internați pe secția de gastroenterologie și medicină internă a Spitalului Clinic
Județean Sibiu. Întrebările din chestionar au fost formulate pentru a se putea surprinde
aspecte privind cunoștințele generale ale pacienților în ce privește afecțiunea lor și
necesitatea unui regim alimentar și a unui stil de viață adaptat patologiei lor, și totodată
implicarea asistentelor medicale la îngrijirea pacienților și modul lor de a comunic a pe
tot parcursul spitalizării.
În cea de a treia fază s -a întocmit un plan nursing de îngrijire a unui pacient
internat în data de 08.05.2017 cu diagnosticul de hemoragie digestivă superioară, după
etapele procesului nursing care cuprind următoarele faz e:
– Culegerea de date
– Analiza și interpretarea datelor
– Obiective de îngrijire
– Intervenții nursing
– Evaluare

33
Rezultate și discuții

În perioada ianuarie – iunie 2015, la Spitalul Clinic Județean Sibiu au fost
diagnosticați cu hemoragie digestivă superioară 227 pacienți internați pe secția de
medicină internă, gastroenterologie, chirurgie generală și diabet zaharat.
Conform următorului tabel și a reprezentării procentuale grafic, hemoragia
digestivă superioară este cel mai des întâlnită pe secția de gastroen terologie. Tabel nr. 1
Această secție întrece procentual celelalte secții cu o diferență uriașă, și anume: sectia
gastroenterologie 79% din cazuri, secția de medicină internă 17% din cazuri, secția de
chirurgie generală 3% din cazuri, iar secția de diabet zaharat și nutriție 1% din cazuri.
Figura nr. 1
Figura nr. 1 Secția de internare a pacienților

Tabel nr.1 Secția de internare a pacienților
Sectia Nr. Pacienti Procent
Chirurgie generala 7 3,08
Diabet zaharat, nutritie si boli
metabolice 1 0,44
Gastroenterologie 180 79,29
Medicina interna 39 17,18

Pe lângă reprezentarea grafică a secției de internare a pacienților am urmărit
sexul care este cel mai expus acestei patologii.
3%1%
79%17%Sectia de internare a pacien ților
Chirurgie generala
Diabet zaharat,
nutritie si boli
metabolice
Gastroenterologie

34
Conform reprezentării grafice, hemoragia digestivă superioară este întâlnită la fel de des
si la pacienții de sex feminin dar și la pacienții de sex masculin.

Figura nr.2 Repartizarea pe sexe a pacienților

Tabel nr.2 Repartizarea pe sexe a pacienților
Sex Nr. Pacienti Procent
Feminin 113 49,78
Masculin 114 50,22

O altă reprezentare grafică prezentată este mediul de proveniență cel mai expus
hemoragiei digestive superioare.
Alimentația, stilul de viață, factorii de stres și responsabilitățiile de zi cu zi au o
intensitate mai mică sau mai mare în funcție de mediul d e proveniență. Astfel,
diferențele din mediu urban față de cel rural se pot observa și corela nu numai la cele
menționate mai sus, dar și la calitatea stării de sănătate. Tabel nr. 3
Așadar, în cele reprezentate mai jos se va putea observa faptul că pacien ții din
mediul de proveniență rurală sunt mai puțini față de cei din mediul urban. Cei
diagnosticați cu hemoragie digestivă superioară din mediul rural au fost în număr total
de 76, iar în schimb, restul de 151 au fost din mediul urban. Figura nr.3

50% 50%Sexul pacientilor
Feminin
Masculin

35
Figu ra nr.3 Repartizarea pacienților după mediul de proveniență

Tabel nr.3 Repartizarea pacienților după mediul de proveninență
Mediu Nr. Pacienti Procent
Rural 76 33,48
Urban 151 66,52

Cei mai expuși hemoragiei digestive superioare con form tabelului și graficului
de mai jos, au fost pacienții cu vârsta cuprinsă între 60 – 80 ani, urmată de categora de
vârstă 40 – 60 ani, apoi cei cu vârsta >80 ani, iar pe ultimele locuri sunt pacienții cu
vârsta cuprinsă între 20 – 40 ani și 0 – 20 ani . Tabel nr.4
33%
67%Mediu lde provenien țăal pacien ților
Rural
Urban

36
Figura nr.4 Repartizarea pacienților în funcție de vârstă

Tabel nr.4 Repartizarea pacienților în funcție de vârstă
Varsta Nr. Pacienti Procent
0-20 1 0,44
20-40 21 9,25
40-60 73 32,16
60-80 106 46,70
>80 26 11,45

Pe lângă toate aceste reprezentări grafice am mai urmărit și starea de sănătate a
pacienților la externare. În urma rezultatelor obținute am observat că din numărul total
de pacienți 213 au fost externați intr -o stare de ameliorare, 5 pac ienți au fost vindecați
iar 9 au deceda t.

0% 9%
32%
47%12%Repartizarea pacienților în funcție de vârstă
0-20
20-40
40-60
60-80
>80

37
Figura nr.5 Starea pacienților la externare

Tabel nr.5 Starea pacienților la externare
Stare Nr. Pacienti Procent
Ameliorat 213 93,83
Decedat 9 3,96
Vindecat 5 2,20

Pentru cel de -al doilea lot țintă, sublot s -a realizat un chestionar ce cuprinde un
total de șapte întrebări ce au avut ca scop principal urmărirea și surpinderea aspectelor
privind cunoștiințele generale ale pacienților în ce privește afecțiunea lor și necesitatea
unui regim alimentar, a unui stil de viață adaptat patologi ei lor, și totodată implicarea
asistentelor medicale la îngrijirea pacienților și modul lor de a comunica pe tot parcursul
spitalizării. Lotul este format din 20 de pacienți internați pe secția de gastroenterologie
și medicină internă a Spitalului Clinic J udețean Sibiu în perioada februarie – mai 2017.
Prima întrebare a chestionarului face referire la cunoștiințele generale a
pacientului legate de afețiunea sa, în mod special cunoștiințe legate de riscurile și
complicațile afecțiunii. Marea majoritatea din pacienții intervievați au răspuns afirmativ
în ce privește cunoașterea riscurilor și a complicațiilor, anume un procent de 50%. Într –
un procentdestul de mare au răspuns, de altfel, că prea puțin cunosc despre aceste
aspecte 35%, urmați de restul care nu c unosc nimic în privința aceasta, anume 15%.
Grafic nr.6
94%4%2%Starea pacientilor la externare
Ameliorat
Decedat
Vindecat

38
La întrebarea ”Cunoașteți care sunt riscurile și complicațiile patologiei
dumneavoastră?” s -au dat următoarele răspunsuri:
Tabel nr. 6 –Răspunsurile pacienților privind cunoștințele legate de riscurile și
complicațiile afecțiunii
Varianta de răspuns da, cunosc nu, nu cunosc prea puțin
Răspunsuri 13 4 9

Figura nr.6 Răspunsurile pacienților privind cunoștințele legate de riscurile și
complicațiile afecțiunii

La cea de a doua întrebare scopul principal a fost urmărirea activității asistentei
medicale în ce privește comunicarea cu pacientul, gradul de informare care aceasta îl
oferă și gr adul apropierii în relația asistent – pacient. Tabel nr.7 Astfel, la cea de a doua
întrebare a chestionarului s-au obținut următoarele rezultate:
La întrebarea ”Ați fost informat de către cadrele medicale, inclusiv asistenta
medicală despre afecțiunea dumneavoastră?” s -au dat următoarele răspunsuri:

50%
15%35%
da, cunosc nu, nu cunosc prea puțin

39
Tabel nr. 7 – Răspunsurile pacienților privind informarea de către cadrele
medicale, inclusiv a asistentei medic ale desprea afecțiunea acestora:
Varianta de răspuns da, m -au informat nu, nu m -au informat mai mult sau mai
puțin
Răspunsuri 12 3 5

Figura nr.7 – Răspunsurile pacienților privind informarea de către cadrele
medicale, inclusiv a asistentei medicale desprea afecțiunea acestora

Așadar, mai mult de jumătate din cei chestionați au răspuns afirmativ și s -au
arătat mulțumiți de modul de comunicare între ei și cadrele mediclae, doar 15% au spus
că nu au fo st suficient informați, iar ceilalți de 25% au fost informați mai mult sau mai
puțin, adică citez ”doar necesarul” sau ”cât am întrebat, mi s -a răspuns” – grafic nr.7
Prin cea de a treia întrebare a chestionarului: ”Respectați un regim alimentar
care să prevină complicațiile patologiei dumneavoastră?”, am încercat să verific cât iau
în serios pacienții diagnosticați cu hemoragie digestivă respectarea unui regim alimenta r
care poate avea o influență pozitivă sau negativă asupra stării de sănătate a stomacului.
Tabel nr. 8

60%15%25%
da, m-au informat nu, nu m-au informat mai mult sau mai puțin

40
Tabel nr.8 Răspunsurile pacienților cu privire la respectarea unui regim alimentar
Varianta de răspuns da, respect nu, nu am răbdare nu știam
că tre buie
Răspunsuri 11 8 1

Figura nr.8 Răspunsurile pacienților cu privire la respectarea unui regim
alimentar

Cei mai mulți din cei chestionați, adică 11 dintre aceștia au afirmat respectarea
unui regim alimentar corespunzător afecțiunii acestora. 8 dintre ei nu au răbdare, adică
nu rezistă tentației de a mânca orice, mai mult fiind înclinați spre a mânca ce au poftă,
atât cât le permite stomacul, iar doar unul din totalul de 20 a menționat că nu cunoaște
necesitatea unui regim alimentar corespunzător afecțiunii sale figura nr. 8
Următoarea întrebare a chestionarului, anume: ” După cât timp v -ați hotărât să
consultați medicul de la apariția primelor semne și simptome?” cu variantele de
răspuns:
a.imediat de la primele simptome b.după o săptămână c.altă perioadă
024681012
Variante de răspunsda, respect
nu am răbdare
nu știam că trebuie

41
Am urmărit cât de prompți sunt pacienții în a preveni complicațiile unei boli, de a se
trata din timp și cât de în serios i -au aceștia primele semne și simptome ale unei
afecțiuni de stomac. Tabel nr. 9
Tabel nr.9 Răspunsurile cu rpivire la consu ltarea medicului de la apariția
primelor semne și simptome
Varianta de răspuns imediat după o săptămână altă perioadă
Răspunsul 7 4 9

Figura nr.9 Răspunsurile cu pivire la consultarea medicului de la apariția
primelor semne și simptome

Cei mai mulți au răspuns că au lăsat să treacă o perioadă până au consultat un
medic. Aceștia au afirmat că nu au băgat în seamă durerile mai slabe în intensitate și au
amânat vizita la medic până s -au agravat. Inconștienți de complicațiile afecțiunii sau
măcar a existenței unei patologii. Cei care au consultat un medic ”imediat” au fost peste
35%, iar restul de 20% au ajuns la medic după aproximativ o săptămână. Figura nr. 9
Sunt mulți pacienți care suferă de anumite boli care impun restricția la consumul
de alcool sau la fumat, printre care și hemoragia digestivă superioară. Cei mai mulți
pacienți, deși conștienți de consecințele nerespectării acestor impuneri, continuă să 35%
20%45%
imediat după o săptămână altă perioadă

42
consume alcool sau să fumeze, chiar dacă efectele acestora se resimt puternic. Am
întâlnit pacienți care erau chiar în pericolul pierderii vieții dacă nu se renunța la unul din
aceste obiceiuri, și totuși refuza ideea de a se lăsa de fumat. Tabel nr.10. Așad ar, la
întrebarea ce viza consumul de alcool și a fumatului ca și efecte negative asupra
sănătății, s -au obținut următoarele:
Tabel nr.10 Răspunsurile pacienților cu privire la influența fumatului și a
consumului de alcool asupra afecțiunii lor
Varianta d e
răspuns Da, desigur Nu, nu cred Nu știu Nu contează
Răspunsuri 6 2 2 10

Figura nr.10 Răspunsurile pacienților cu privire la influența fumatului și a
consumului de alcool asupra afecțiunii lor

Cei mai mulți deși erau erau conștienți că fumatul și consumul de alcool
afectează negativ afecțiunea loc, au răspuns că "nu contează" și că nu pot renunța la
aceste obiceiuri. Majoritatea dintre ei erau bărbați. Aceștia au fost urmați de cei care au
afirmat că au renunțat la aceste obiceiuri datorită patolog iei lor, iar în egală măsură,
restul au răspuns că "nu cred" sau "nu știu" dacă alcoolul sau fumatul chiar au o
influență negativă asupra bolii cu care sunt diagnosticați. figura nr. 10
0246810
Variante de răspunsda, desigur
nu, nu cred
nu știu
nu contează

43
Se știe că cruțarea mecanică și chimică a stomacului precum și ritmicitatea
meselor, trebuie avute în vedere pe durata dureroasă. În faza de remisiune, alimentația
este liberalizată respectându -se orarul meselor și volumul acestora. Regimul alimentar
limitat din faza acută nu are efect de prevenire a recidivelor dacă este prelungit și în faza
de remisiune. În această perioadă măsurile igieno -dietetice individualizate pentru fiecare
bolnav se referă în special la ritmicitatea meselor, la evitarea distensiei mari gastrice și
la consumul alimentelor în stare de relaxare p sihică. De aceea, ultimele două întrebări
ale chestionarului fac referire la acest lucru. Astfel, la penultima întrebare " De câte ori
mâncați pe zi?" s -au obținut următoarele – tabel nr. 11
Tabel nr. 11 Răspunsurile pacienților la întrebarea referitoare la frecvența
meselor
Varianta de
răspuns de trei ori pe zi o dată pe zi de două ori pe zi când îmi e foame
Răspunsuri 8 1 5 6
Figura nr. 11 Răspunsurile pacienților la întrebarea referitoare la frecvența
meselor

0 2 4 6 8variante de răspuns
când îmi e foame de două ori pe zi
o dată pe zi de trei ori pe zi

44
Din totalul de 20 a celor chestionați, opt dintre ei au răspuns că au un program în
ce privește frecvența meselor, acesta fiind de trei ori/ zi. Șase din 20 au afirmat că ei
mănâncă ori de câte ori simt nevoia, nerespectând neaparat un program al meselor, iar
într-un procent minimal au răspuns că mănâncă o dată pe zi. Restul, de 5, au afirmat că
de obicei mănâncă de două ori pe zi, evitân d mesele de seară. F igura nr. 11
Ultima întrebare a chestionarului a urmărit timpul alocat pauzelor între mese.
Reducerea cantității de HCl din stomac durează în m edie 40 -60 de minute după
consumul alimentelor. Regimul alimentar trebuie instituit precoce, divizat în mai multe
prânzuri relativ egale ca volum în medie 5 -6 pe zi, dar să nu fie prelungit mai mult de 4 –
6 zile, iar acesta trebuie adaptat la structura indi viduală a bolnavului. Tabel nr. 12
Astfel, la întrebarea ultimă a chestionarului, anume: " Cam câte ore faceți pauze între
mese", pacienții au răspuns:
Tabel nr. 12 Răspunsul pacienților cu privire la pauza între mese
Varianta de
răspuns nu țin cont cam 3 ore între 2 -4 ore nu știu
Răspunsuri 30% 40% 25% 5%

Figura nr. 12 Răspunsul pacienților cu privire la pauza între mese

30%
40%25%5%
nu țin cont cam 3 ore între 2-4 ore nu știu

45
Un procent de 40% au afirmat că respectă o pauză între mese de aproximativ 3 ore,
aceștia având program fix de mâncare. Ceilalți, de 30% nu țin cont de pauză, ei fiind cei
care mănâncă ori de câte ori simt foamea, 25% dintre cei chestionați au afirmat că fac
pauze între 2 -4 ore, iar restul de 5% nu știu acest lucru pentru că nu au urmă rit aceasta.
Figura nr. 12

CAZ CLINIC

Planul de îngrijire a unui pacient internat în data de 08 .05.2017 cu diagnosticul de
hemoragie digestivă superioară pe secția de gastroenterologie a Spitalului Clinic
Județean Sibiu.
Diagnostic principal medical: Hemoragie digestivă superioară. Ciroză hepa tică. Ulcer
duodenal.
Nume și prenumele: D.M.
Sex: Masculin
Vârsta: 56 ani
Motivele internării: hematemeză aspect ”zaț de cafea”, melenă, astenie, stări lipotemice.
Anamneza:
Antecedente heredo -colaterale: f ără importanță
Condiții de viață și muncă:
– Locuiește într -un apartament cu două camere luminoase și bu cătărie, baie,
împreună cu soția
Comportament (fumat, alcool): consumator de alcool
Istoricul bolii: Bolnavul este cunoscut cu TBC pulm onar, hepatită cronică, ciroză
hepatică .
Pacientul s -a prezentat la camera de gardă acuzând dureri în epigastru și grețuri.
Examen clinic general la internare:
– Stare generală bună, afebril

46
– Tegumente și mucoase normal colorate integre
– P= 70 bătăi/minut
– T.A. = 130/70 mm Hg
– Aparat digestiv elastic, dureri la palpare în epigastru și hipocondrul drept
Plan nursing
1. Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație :
– Dificultate în respirație, manifestată prin: anxietate, discomfort abdominal,
sonda naso -gastrică
– Dificultate în menținerea unei bune circulații, manifestată prin tahicardie,
hipotensiune arterială, colaps, stare de șoc

2. Nevoia de a se alimenta și hidrata
– Dificultate de a se hidrata și de a se hrăni, manifestată prin: inapetență, vărsături,
amețeală, s ete, anemie, dezechilibru hidroelectrolitic.

3. Nevoia de a elimina
– Alterarea mucoasei intestinale, prin prezența scaunelor melenice.

4. Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură
– Limitarea mișcărilor manifestate prin disconfort abdominal, amețeli, nelin ișt,
slăbiciune, oboseală

5. Nevoia de a dormi și a se odihni
– Alterarea confortului de a se odihni prin epuizare, insomnie, agitație, anxietate

6. Nevoia de a se îmbrăca și a se dezbrăca
– Alterarea ei manifestată prin dezinteres față de ținută, apatie

7. Nevoia d e a fi curat și de a proteja tegumentele
– Este alterată prin manifestări de anxietate, apatie

8. Nevoia de a -si menține temperatura corpului în limite normale
– Hipotermie, frisoane, tegumente reci, dezechilibru hidroelectrolitic

47

9. Nevoia de a evita pericole
– Repetarea hemoragiei prin hematemeză

10. Nevoia de a se recrea
– Dezinteres în a îndeplini activități recreative, manifestat prin slăbiciune,
oboseală, stare depresivă
– Dificultate în a îndeplini activități recreative, manifestată prin discomfort
abdominal și in toleranță la efort

11. Nevoia de a comunica
– Comunicare ineficace la nivel afectiv, manifestată prin anxietate

12. Nevoia de a învăța cum să -și păstreze sănătatea
– Dificulltate de a învăța , manifestată prin anxietate și lipsa de motivație

13. Nevoia de a fi ocupat și util
– Alterată prin manifestări de somnolență, depresie, diminuarea motivației

Intervenții nursing:
– Monitorizarea funcțiilor vitale
– Asigurarea unui mediu ambiant pentru combaterea anxietății
– Încurajarea pacientului să -și exprime gândurile și sentimentele în legătură cu
problemele de dependență
– Explicarea factorilor declanșatori ai hemoragiei
– Combaterea frisoanelor și a tegumentelor reci, acoperind bolnavul cu mai multe
pături
– Asigurarea repausului
– Oferirea modalităților de recreere
– Explorarea nivelului de cunoștiințe al bolnavului privind boala, manifestările ei,
măsurile preventive și curative.

48
Intervenții delegate:
– Recoltarea de sânge pentru examenele de laborator, în vederea aprecierii
anemiei și șocului hemoragic
– Menținerea igienei bucale
– Supravegherea scaunului pacientului
– Hidratarea pacientului parenteral și oral
– Administrarea tratamentului prescris de medic

Evaluare
– Pacientul are o bună respirație
– Este echilibrat circulator, hidroelectrolitic și psihic
– Pacientul cunoaște regimul dietetic ce trebuie respectat pentru prevenirea unui
nou episod
– Prezintă scaun cu aspect normal
– Este relaxat și se poate odihni
– Este afebril.

49
Capitolul 5 CONCLUZII

1. Atât genul feminin cât și cel masculin sunt în procentaj egal expuși hemoragiei
digestive superioare.
2. Cei mai mulți pacienți expuși hemoragiei digestive superioare au fost din mediul
urban in procentaj de 67%, iar restul de 33% fiind din mediul rural.
3. Categoria de vârstă cea mai expusă hemoragiei digestive superioare a fost
cuprinsă între 60 – 80 ani, aceștia fiind într -un procent de 46%, 73 de pacienți au
avut vârsa cuprinsă între 40 -60 ani, 26 de pacienți au fost cu vârsta >80, 21 de
pacienți au fost cu vârsta cuprinsă între 20 -40 ani iar un pacient a avut vârsta
cuprinsă ăntre 0 -20 ani.
4. Stare a pacienților la externare a fost următoarea: 213 pacienți au fost ameliorați,
5 pacienți au fost vindecați, iar restul de 9 au fost declarați decedați.
5. În urma reprezentării grafice cei mai mulți pacienți au fost internați pe secția de
gastroenterologie i ntr-un procent de 79%, următoarea secție fiin cea de medicină
internă 17%, apoi secția de chirurgie generală 13% și secția de diabet zaharat și
nutriție 1%.
6. 50% dintre cei chestionați au cunoștințe legate de riscurile și complicațiile
afecțiunii lor, 35% c unosc prea puțin, iar 15% nu dețin informații legate de
riscurile și complicațiile patologiei lor.
7. Legat de gradul de informare din partea cadrelor medicale, mai ales a asistentei
medicale către pacient despre afecțiunea acestora, 60% au afirmat că au fost
informați despre boala lor, 25% au răspuns că ”mai mult sau mai puțin”, adică
citez ”doar neceasrul” și ”cât am întrebat”, iar 15% au răspuns cp nu au fost
informați.
8. Jumătate din cei chestionați nu țin cont de efectele negative ale consumului de
alcool ș i a fumatului asupra stomacului, 2 au afirmat că nucred că aceste
obiceiuri chiar au efecte negative, alți doi nu știau acest lucru, iar doar restul de
6 pacienți nu consumă alcool sau tutun fiind în cunoștință de cauză a efectelor
acestora asupra bolii.
9. Pe tot parcursul tratamentului acordat de asitentă pacientului, oinformare și o
comunicare implicată ar crește rata procentuală a pacienților corespunzător
informați.
10. Sistemul poate împovăra sporirea și buna raportare a cadrelor medicale față de
pacienți, î nsă un interes mai profund și un timp puțin mai mult și mai deplin față
de pacient poate avea un impact major.
11. Un rol determinant și major în evoluția favorabilă a pacientului, dar și în rândul
populației, îl are munca în echipă, respectiv o bună colaborare între medic și
asistentă și o bună comunicare în relația pacient – asistent – medic.

50
Bibliografie

1. Luminiț a Beldean, Liliana Coldea, Alina Helgiu ” Aspecte nursing în afecțiuni
ale aparatului digestiv și renal ”. Editura Universității ”Lucian Blaga ” din Sibiu
2000, pag. 5 -8
2. Călin Molnar ”Noțiuni de patologie chirurgicală, specializarea asistență
medicală ”. Un iversitatea de medicină și farmacie Târgu Mureș 2015, pag. 90 –
102.
3. Mirela Cleopatra Tomescu ” Semiologie Medicală vol. III Semiologia aparatului
digestiv, Timișoara 2014, pag. 45 -50.
4. Titirică L, Nursing: Tehnici de evaluare și îngrijire acordate de asisten ții
medicali, Editura Viața Medicală Românească București 2001
5. Calam J. ”Helicobacter pylori and somatostatian Cells. Eur. J. Gastroenterol and
Endoscopy, 1998
6. Violeta Văcariu, Ghid de nursing. Editura Victor Babeș Timișoara 2012. Pag.
55-58