Consimțământul soților în cadrul instituției căsătoriei [619455]

1
UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR ” BUCURESTI
FACULTATEA DE DREPT CLUJ -NAPOCA

Programul de studii DREPT

REFERAT DREPTUL FAMILIEI
Consimțământul soților în cadrul instituției căsătoriei

STUDENT: [anonimizat]
2021

2
Termenul ,,familie” provine din latină , unde familia, -ae înseamnă totalitatea membrilor
dintr -o casă sau gintă. Noțiunea de familie poate fi privită din două perspective: sociolog și
juridic.
Din punct de vedere sociologic, familia desemnează un grup de p ersoane unite prin
căsătorie, filiație sau rudenie și care se caracterizează prin comuni tate de viață, interese și
întrajutorare. Aici distingem două tipuri de familie: familia nucleară numită și familie simplă și
familia extinsă numită și familie compusă. Familia nucleară este acea familie compusă din soț,
soție împreună cu copiii minori care locuiesc și se gospodăresc împreună , iar familia extinsă
cuprinde pe lângă nucleul familial și alte rude sau alte generații.
Din punct de vedere juridic, noțiunea d e familie nu a fost definită î n Noul Cod civil, ci
oferă o descriere a acesteia în termenii art.48 alin (1) din Constituție și a art. 16 parag. 1 din
Declarația Universală a Drepturilor Omului , indicând căsătoria ca fiind principalul fundament al
familiei. O precizare importantă de natură să excludă orice posibilitate de interpretare este
cuprinsă în alin. (4) al art. 258 NCC, în sensul că în accepțiunea legii, căsătoria reprezintă
uniunea dintre un bărbat și o femeie, idee reluată în contextul condițiilor de fond pentru
încheierea căsătoriei art. 277 alin. (1) . Se observă că această reglementare respinge ideea unei
căsătorii între persoane de același sex.
Încheierea unei căsătorii valabile presupune anumite condiții de fond și de formă. Ne vom
îndrepta at enția asupra unei condiții de fond și anume consimțământul viitorilor soți. Aflată la
temelia familiei, căsătoria se încheie între un bărbat și o femeie prin consimțământul personal și
liber exprimat al fiecăruia. Această condiție expresă este reglementată de dispozițiile art. 271
NCC, dar și de art. 16 parag.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care stipulează:
,,căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimțământul liber și deplin al viitorilor soți”. În sens
restrâns, principiul dreptului persoanei de a se căsători prin consimțământul liber exprimat
înseamnă că voința concordantă a viitorilor soți este singurul factor subiectiv relevant și
indispensabil la încheierea căsătoriei.
În materie de acte juridice în general, noțiunea de consimțăm ânt are o dubla semnificație,
desemnând atât manifestarea de voință a unei persoane cu intenția de a produce efecte juridice,

3
cât și acordul voințelor pentru a crea între ele un raport juridic. Pentru a fi valabil, potrivit art.
204 C. Civ., consimțământu l părților trebuie să îndeplinească următoarele cerințe , cumulativ:
-să fie exprimat în cunoștință de cauză, adică să provină de la persoane cu discernământ ;
Această cerință decurge din caracterul conștient al actului juridic civil, în sensul că
subiectu l de drept civil trebuie să aibă puterea de a aprecia efectele juridice care se produc în baza
nanifestării sale de voință. După cum se poate deduce din art. 211 din Legea nr. 71/2011, lipsa
discernăm ântului înseamnă ,,incompetența psihică a persoanei de a acționa critic și predictiv
privind consecințele social -juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor și obligațiilor
civile” .
-să fie serios, adică să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice;
Această cerință se desprinde din esența actului juridic civil care este o manifestare de
voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice. Consimțământul nu trebuie să fie exprimat
în glumă, la baza întemeierii unei familii stă seriozitatea.
-să fie liber, adică să nu fie alterat de vreu n viciu de consimțământ .
Consimțământul trebuie sa fie neviciat, adică să fie exprimat liber în sensul că au fost
înlăturate limitările rasiale, religioase și juridice în ceea ce privește libera alegere între viitori soți .
Într-o formulă generală putem sp une că viciile de consimțământ sunt acele împrejurări care
afectează caracterul conștient și liber al voinței de a încheia un act juridic. Potrivit art. 1206
C.civ., viciile de consimțământ sunt următoarele: eroarea, dolul , violența și leziunea. În această
materie nu își găsește aplicare leziunea.
Eroarea reprezintă o falsă reprezentare a unor împrejurări esențiale și constituie viciu de
consimțământ la încheierea căsătoriei dacă se referă la identitatea fizică a celuilalt soț, sancțiunea
aplicabilă fiind nulitatea relativă. Nu constituie viciu de consimțământ eroarea cu privire la
identitatea civilă a soțului, de exemplu faptul că unul dintre soți nu a știut despre celălalt soț că
este divorțat sau că acesta are un copil din afara căsătoriei.
Potrivit ar t. 1214 alin. (1) C.civ., d olul este acel viciu de consimțământ care presupune
inducerea în eroare a unei persoane prin manopere frauduloase , pentru a o determina să încheie

4
un act juridic. În cadrul instituției căsătoriei , dolul apare atunci când unul di ntre soți folosește
mijloace viclene în scopul de a -l determina pe celălalt să încheie căsătoria. În practica judiciară s –
a reținut vicierea consimțământului prin dol c ând a fost ascunsă o boală gravă , când starea de
graviditate rezultată din relațiile int ime avute înainte de căsătorie a fost ascunsă. Dolul trebuie să
poarte asupra unor calități esențiale ale viitorului soț pe care dacă acesta le -ar fi cunoscut nu ar fi
încheiat căsătoria.
Violența presupune amenințarea unei persoane cu un rău de natură s ă îi producă, fără
drept, o temere ce o determină să încheie un act juridic pe care altfel nu l -ar fi încheiat. S -a
hotărât că în cazul în care la încheierea căsătoriei consimțământul unuia dintre viitorii soți a fost
viciat prin violență exercitată de tat ăl acestuia, căsătoria va fi declarată nulă dacă acțiunea a fost
introdusă în termenul legal.
În cadrul instituției căsătoriei, existența consimțământului este o cerință fundamentală și
indispensabilă a actului juridic al căsătoriei, însă nu și suficien tă. Acesta mai trebuie să fie actual,
să fie dat personal și simultan de viitorii soți, să fie constatat de către ofițerul de stare civilă.
Consimțământul trebuie să fie exprimat în momentul celebrării căsătoriei în public, în fața
ofițerului de stare ci vilă. Consimțământul se exprimă personal de fiecare soț, fiind exclusă
încheierea căsătoriei prin reprezentare. De asemenea, consimțământul se exprimă simultan, adică
soții trebuie să fie prezenți împreună în fața delegatului pentru a -și da consimțământul la
căsătorie. În cazul persoanelor care nu aud sau nu pot vorbi, consimțământul acestora se va lua
prin interpret. La fel se va proveda și în cazul persoanelor care nu cunosc limba oficială în care se
desfășoară ceremonia căsătoriei. Ofițerul de stare civi lă va putea declara căsătoria încheiată doar
după ce va constata direct că viitorii soți și -au exprimat liber în fața sa consimțământul.
Lipsa consimțământului la căsătorie poate fi de două tipuri: materială sau psihică. Lipsa
materială apare în situația în care ofițerul de stare civilă este în eroare cu privire la
consimțământul viitorilor soți . De exemplu, unul dintre soți nu răspunde la întrebarea privind
încheierea căsătoriei sau răpunde negativ, iar ofițerul de stare civilă încheie căsătoria.
Lipsa psihică duce la încheierea unei căsătorii fictive. De exemplu în situația în care unul
dintre soți este lipsit de facultățile sale mintale în acel moment și răspunde afirmativ la întrebarea
privind încheierea căsătoriei. În această situație se află pers oanele debile mintal sau alienatul

5
mintal. De asemenea, determină lipsa unui consimțământ conștient și hipnoza, delirul, starea de
ebrietate totală precum și alte boli grave.
În concluzie, consimțământul viitorilor soți este unul dintre principiile care stau la baza
întemeierii unei familii. Orice căsătorie care este încheiată fără consimțământ, în mod fictiv, duce
la o nulitate absolută.

6
Bibliografie:
1. N. C. Aniței, Dreptul familiei , Edit. Hamangiu, București, 2012
2. G. Boroi, C.A.A nghelescu , Curs de Drept Civil, Partea General ă, Edit. Hamangiu,
București, 2012
3. FA. Baias, E. Chelaru, R.Consta ntinovici, I.Macovei, Noul Cod civil Comentariu pe
articole ediția 2 , Edit. C.H.Beck, București, 2014
4. D. Lupascu, C. M. Crăciunescu, Dreptul familiei, edi ția a IV -a, Edit. Universul Juridic,
București, 2020

LEGISLAȚIE
5. *** Codul Civil
6. *** Constituția Român iei
7. *** Declarația Universală a Drepturilor Omului
8. *** Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil