Ata șamentul și influen țele acestuia asupra calit ății [619336]

1UNIVERSITATEA BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIIN ȚELE EDUCA ȚIEI
DOMENIUL PSIHOLOGIE

TEZA DE DOCTORAT
Ata șamentul și influen țele acestuia asupra calit ății
rela țiilor de cuplu în adolescen ță

– REZUMAT –

Coordonator știin țific:
Prof.Univ.Dr. Ruxandra R ĂȘ CANU

Doctorand: [anonimizat]
2012

2CUPRINS

INTRODUCERE
CAP. I. ATA ȘAMENTUL
I.1. Conceptul de ata șament
I.2. Teorii ale ata șamentului
I.2.1. Teoria etologic ă
I.2.2. Teoria psihanalitic ă
I.2.3. Teoria sistemic ă
I.3. Func țiile ata șamentului
I.3.1. Asigurarea sentimentului de securitate, r eglarea emo țiilor și a
activ ării
I.3.2. Exprimarea emo țiilor și a comunic ării
I.3.3. Baz ă pentru integr ările conceptuale
I.4. Modific ări ale teoriei lui Bowlby dup ă noile cercet ări
I.5. Clasificarea stilurilor de ata șament
I.5.1. Clasificarea stilurilor de ata șament la copii
I.5.2. Clasificarea stilurilor de ata șament la adul ți
I.6. Probleme generale legate de ata șament
I.5.1. Universalitatea ata șamentului
I.5.2. Stabilitatea ata șamentului
I.7. Anomalii ale ata șamentului
I.8. Riscuri și psihopatologie
I.9. Teoria ata șamentului și psihoterapia

CAP. II. ADOLESCEN ȚA – TINERE ȚEA
II.1. Caracteristici generale ale adolescen ței/ vârstei adulte tinere
II.2. Transformarea rela țiilor în cadrul familiei
II.3. Raportul p ărinte-copil și rela țiile de cuplu
II.4. Influen ța raportului p ărinte-copil asupra rela țiilor de cuplu
II.5. Rela țiile de cuplu din perspectiva personalit ății

3 II.6. Dezvoltarea sexual ă în tinere țe
II.7. Rela țiile de cuplu și dezvoltarea identit ății
II.8. Calitatea rela ției de cuplu
II.9. Studii psihologice asupra rela țiilor de cuplu/romantice

CAP. III. PSIHOTERAPIA DE CUPLU
III.1. Istoricul Terapiei Sistemice Familiale
III.1.1. Mi șcarea terapiilor familiale în Statele Unite
III.1.2. Evolu ția mi șcării psihanalitice
III.1.3. Difuzarea în Europa
III.1.4. Dezvoltarea diferitelor școli
III.2. Concepte de baz ă în Terapia sistemic ă familial ă
III.3. Terapia strategic ă
III.4. Terapia structural ă
III.5. Terapia de cuplu
III.6. Terapia comportamental ă de cuplu

CAP.IV. METODOLOGIA CERCET ĂRII
IV.1. Obiectivele
IV.2. Ipotezele
IV.3. Subiec ții investiga ți
IV.4. Metode și instrumente utilizate

CAP. V. REZULTATELE CERCET ĂRII: .
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA LOR
V.1. Analiza rezultatelor
V.2. Interpretarea rezultatelor
V.3. Interven ția în cadrul cuplurilor cu probleme
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

4Rezumat

Lucrarea de fa ță î și propune s ă investigheze o serie de aspecte care î și pun amprenta
asupra calit ății rela ției de cuplu. Este studiat ă influen ța pe care o pot exercita în acest sens
modelele parentale precum și tipul de ata șament existent între parteneri. Se încearc ă de
asemenea stabilirea unei leg ături între stima de sine și o serie de dimensiuni ale personalit ății
(neuroticism și extraversiune), pe de o parte, și calitatea rela ției, pe de alt ă parte. În scopul
studierii acestor aspecte, s-au efectuat cercet ări pe un lot de 70 de subiec ți, cu vârste
cuprinse între 17 și 30 ani. Principala condi ție pe care participan ții au trebuit s ă o
îndeplineasc ă, a fost aceea de a fi implica ți într-o rela ție de cel pu țin șase luni.
Interesul pentru aceast ă tem ă mi-a fost trezit în primul rând de faptul c ă, în cursul
adolescen ței și a vârstei adulte tinere, numero și tineri tr ăiesc pove ști unice de iubire, care nu
doar c ă ocup ă o pozi ție central ă în via ța lor la momentul respectiv, dar joac ă și un rol
important în ceea ce prive ște cursul general al dezvolt ării ulterioare a acestora. Un al doilea
motiv care m-a determinat s ă efectuez acest studiu, se refer ă la existen ța unui num ăr relativ
mic de cercet ări realizate pe tema amintit ă, în special în țar ă, în ciuda faptului c ă subiectul
ofer ă un vast domeniu de perspective care pot fi explora te.
Considerat ă drept o perioad ă tumultoas ă a vie ții, adolescen ța a oferit și continu ă să
ofere un vast material de studiu pentru diverse dom enii ale știin ței. Din perspectiva
psihologiei, unul dintre cele mai incitante capitol e ale vie ții tân ărului este constituit din
implicarea acestuia în rela ții sentimentale statornice și profunde cu persoane de sex opus.
Rela țiile de cuplu pot fi caracterizate drept o categori e special ă a rela țiilor de prietenie, ele
implicând intimitate, pasiune și angajament. Hazan și Shaver (1987), au conceptualizat
rela țiile de cuplu în termeni de ata șament. În acord cu aceast ă perspectiv ă, un partener
romantic este v ăzut ca o figur ă de ata șament, în timp ce iubirea romantic ă este definit ă ca
proces biologic de adaptare, care faciliteaz ă ata șamentul între doi parteneri sexuali. Aceste
rela ții exercit ă o influen ță remarcabil ă asupra dezvolt ării tân ărului, îns ă numeroase aspecte
ale acestora sunt insuficient explorate.

5Vârsta tinere ții aduce cu sine o maturizare confortabil ă a structurilor bio-psihice
așa încât subidentit ățile sociale, profesionale, maitale și parentale se echilibreaz ă armonios,
de îndat ă ce individul dobânde ște un statut și un rol adecvat. Vârsta tinere țiii este animat ă de
o via ță afectiv ă intens ă, cu un libido impetuos.
Se observ ă c ă nu de pu ține ori, individul traverseaz ă probleme de adaptare. S-a
constatat c ă tinerele sunt mai anxioase în raport cu procesul d e integrare socio-profesional ă,
eventualele insuccese provocând macul ări adânci asupra imaginii de sine.
Fără îndoial ă, multiplele evenimente existen țiale pe care le traverseaz ă individul la
vârsta tinere ții, au o intens ă coloratur ă afectiv ă.
Așa cum observ ă Thurber și Chiriboga (1975), tinerii se confrunt ă cu mai multe
evenimente de via ță decât adul ții de vârst ă medie sau decât persoanele vârtsnice. Modul cum
rezoneaz ă un asemenea eveniment, în forul interior al indivi dului, e cndi ționat mai mult de
optica acestuia fa ță de faptul în sine, decât de configura ția afectiv ă a evenimentului.
(lowenthal și colab.; apud. A.Birch, 2000).
Fără îndoial ă, orice modificare major ă a modului de via ță al individului, indiferent de
coloratura sa pozitiv ă sau negativ ă, genereaz ă o stare stresant ă.
Printre evenimentele cu care tinerii se confrunt ă frecvent, c ăsătoria mai ocup ă înc ă un
loc important, chiar dac ă a înregistrat o depreciere ce nu poate fi contesta t ă, inclusiv în
societatea româneasc ă a ultimului deceniu.
O opinie frecvent vehiculat ă în cultura occidental ă este c ă iubirea romantic ă
constituie unul dintre criterile cele mai des invoc ate pentru a întemeia o c ăsătorie sau o rela ție
similar ă.
Referitor la calitatea și amplitudinea capacit ăților umane de a iubi, mul ți autori,
printre care si R.Michael (2002), aten ționeaz ă c ă iubirea de sine e permisa funciar ă a iubirii
de cel ălalt, deoarece nu po ți oferi cuiva ceea ce tu însu ți nu cumulezi în tezaurul t ău
sufletesc.
Steingerg (1988) propune o teorie triunghiular ă a iubirii, care implic ă: angajare,
intimitate și pasiune. Conform acestui autor, calitatea iubirii depinde de ponderea fiec ărui
ingredient dintre cele trei men ționate. Evident, cea mai imbatabil ă iubire este aceea care
sintetizeaz ă, la cote înalte, toate aceste componente. Cert est e c ă iubirea poate supravie țui
numai între egali, ce nu manifest ă tendin ța de a lua „ostatici și care au înv ățat șă se iubeasc ă

6și s ă se pre țuiasc ă l ăuntric” (P.Ferrini, 2000, p.37). O dragoste conjuga l ă durabil ă seam ănă cu
o floare delicat ă, care reclam ă s ă fie alimentat ă și protejat ă prin efortul concentrat al ambilor
parteneri sau, altfel spus, este crea ția lor comun ă.
Desigur, iubirea nu se confund ă cu îndr ăgostirea, de aceea Osho (2002) recomand ă ca
decizia pentru c ăsătorie s ă fie lut ă într-o stare prozaic ă și nu într-una poetic ă. S-a constatat c ă
prezen ța complementarit ății psihofizice între parteneri în contextul unei s imilarit ăți
socioculturale (mediul de provenien ță , nivel de școlarizare, statut profesional) confer ă mai
mult ă longivitate unui cuplu (I. Mitrofan și N. Mitrofan, 1994). În plus a șa cum men ționeaz ă
A. Burgess (2003), decalajul de instruiere dintre p arteneri, în favoarea femeii, cre ște riscul de
divor ț cu 43%. Dorind s ă circumscrie cât mai detaliat aceast ă homogamie multicriterial ă,
care alimenteaz ă întemeierea unei c ăsătorii, P. Ilu ț (2000) adaug ă și alte criterii: similaritate
rasial ă, etnic ă, religioas ă, de mentalitate (sistem valorico-voca țional), de loisir, de vârst ă.
Fără îndoial ă armonia unei perechi este condi ționat ă și de modul în care partenerii
respectivi știu s ă se întâlneasc ă, s ă vibreze și în plan sexual. O atitudine sapien țial ă fa ță de
sexualitate ne îndeamn ă șă recuz ăm extremele, adic ă atât subaprecierea, dar și supra
aprecierea rela ților sexuale în economia unui cuplu. Sexualitatea a gresiv ă și vulgar ă pe care o
propag ă mass-media cu atâta generozitate și lips ă flagrant ă de limite, ca urmare a revolu ției
sexuale, se înso țește de multiple consecin țe nocive, atât în plan social cât și în plan
individual.
Ambientul unui cuplui cuplu conjugal nu este un spa țiu paradiziac, lipsit de tensiuni
și animozit ăți, iar legalizarea unei rela ții nu constituie o poli ță în alb, care s ă poat ă garanta un
viitor comun. Pe m ăsur ă ce anii trec, partenerii reu șesc s ă-și cunoasc ă întreaga geografie, iar
rutina, ca o carie nes ătul ă, distruge tot mai mult țesutul viu al cuplului. Chiar și sexul, ca
orice comportament repetitiv, se perimeaz ă, dac ă nu se iau m ăsuri de revitalizare.
Pericolul cel mai grav, ce poate primejdui integrit atea unui cuplu, este pierderea
libert ății, indiferent dac ă îl afecteaz ă doar pe unul dintre coechipieri sau pe amândoi
deopotriv ă. “Cea mai frumoas ă rela ție dintr-e doi oameni, observ ă A. Nu ță (2001, p.136),
este rela ția între dou ă libert ăți, iar o întâlnire dureaz ă tot atât cât dureaz ă libertatea”. Altfel
spus, so ții nu sunt gemeni siamezi, ceea ce înseamn ă c ă ei au dreptul elementar de a avea și o
fant ă de via ță extraordinar ă mariajului, adic ă propriile lor preocup ări, interese, prietenii etc.
desigur, permisivitatea unor asemenea momente de re spiro este condi ționat ă de respectarea

7unor bariere morale, f ără de care s-ar derapa într-un lamentabil libertinaj. Glosând pe tema
libert ății în cuplu Kahlil Gibran (2000, p.19) recomand ă: “ține ți-vă al ături, dar nu chiar a șa
de aproape, c ăci coloanele templului în ălțate-s la anume distan ță , iar stejarul și chiparosul nu
cresc unul în umbra celuilalt”.
Ori, în realitate, majoriatatea partenerilor dintr -un cuplu promoveaz ă psihologia
controlului extern, ceea ce înseamn ă c ă fiecare are tendin țe de al pilota riguros pe cel ălalt și a
arunca integral asupra acestuia cupla tutuor disfun c ționalit ăților. Dezvoltând aceast ă tem ă W.
Glasser (2000), întemeietorul Institutului de Terap ie a Realit ății (1967), pledeaz ă f ără
echivoc pentru înlocuierea controlului extern cu te oria alegerii, ca un imperativ pentru
conservarea vitalit ății unui cuplu. În consonan ță cu aceast ă teorie dintre cele 10 axiome care
o polueaz ă, cea care se deta șeaz ă ca un veritabil cap de pot este certitudinea c ă nu-ți po ți
controla cu adev ărat decât propria ta via ță .
Fără îndoial ă, pân ă și proastele dispozi ții sunt contaminate în interiorul familiei. De
aceea, ele trebuie ținute sub control, adic ă s ă nu le arunc ăm asupra celuilalt cu aceea și
dezinvoltur ă cu care sunt deversate în mare de șeurile radioactive.
Rezult ă c ă orice tentativ ă de corec ție și reamenajare a unui cuplu reclam ă
aclimatizarea teoriei alegerii, ceea ce permite înl ocuierea teoriei constrângerii cu negocierea,
empatia și încurajarea.
Acela și autor lanseaz ă și conceptul de lume special ă (proprie fiec ărui om), lume ce
coexist ă cu cea real ă și gra ție c ăreia percepem diferit lumea, adic ă suntem atât de subiectivi.
Ei bine, animozit ățile și conflictele dintre oameni, în general și între partenerii maritali, în
particular, se nutresc mai ales din diferen țele ce separ ă lumile lor speciale. De aceea,
construirea unei rela ții armonioase cu cineva reclam ă cunoa șterea lumii lui speciale, adic ă a
oamenilor și a lucrurilor sale preferate precum și a ideilor și convingerilor lui majore. Astfel
spus un cuplu este coeziv și eficient dac ă fiecare partener a reu șit s ă-i descifreze și șă -i
respecte lumea special ă a celuilalt.
De asemenea constituie m ărturia unei certe în țelepciuni de via ță , ca membrii unei
căsnicii s ă intervin ă activ și în timp util pentru dezamorsarea oric ărui conflict, ca s ă previn ă
cronicizarea lui. A șa cum men ționeaz ă J. Dopson (1994) reu șita unei asemenea interven ții
este condi ționat ă de alegerea inspirat ă, atât a momentului când se intervine cât și a cadrului și
respectiv a metodei la care se apeleaz ă. Concret, timpul optim presupune ca partenerul s ă fie

8într-o stare destins ă și receptiv ă, categoric nu imediat dup ă venirea de la serviciu. Cât
prive ște spa țiul cel mai propice pentru o asemenea interven ție se refer ă la un loc agreabil, pe
cât posibil în afara c ăminului conjugal și ferit de prezen țe indiscrete (mai ales de proprii lor
copii). În fine, metoda cea mai fecund ă o constituie dialogul, un dialog impregnat cu
afec țiune și c ăldur ă, când ini țiatorul trebuie s ă evite, cu maxim ă precau ție, orice rechizitoriu
la adresa defectelor partenerului, concentrându-se exclusiv în a evoca doar propriile lui
dorin țe și probleme.
Din păcate, adeseori, când toate tentativele mai mult sau mai pu țin inspirate de
salvare a unui cuplu e șueaz ă, se ajunge la divor ț. Partenerii realizeaz ă atunci c ă, a șa cum
afirma psihologul american P. Hauk (1995, p.27), ve righeta nu este și „inelul de care este
prins ă cheia penitenciarului celuilalt”.
Pentru a cunoa ște un cuplu, trebuie s ă ținem cont de familia de provenien ță , de
prieteni sau de profesie. O personalitate stabil ă este capabil ă s ă stabileasc ă o coeren ță intern ă
între diferitele staturi care alc ătuiesc istoria. De asemenea, poate s ă modifice anumite aspecte
în structurarea istoriei f ără a-și pierde echilibrul. În cazul absen ței acestei adaptabilit ăți
cognitive, persoana va reac ționa cu rigiditate și este posibil s ă apar ă diferite tulbur ări psihice.
Este vorba, de exemplu, de persoane care sunt atât de dependente de istoria de apartenen ță
familial ă, încât nu pot s ă stabileasc ă o istorie adecvat ă individual ă și cu atât mai pu țin s ă
imagineze un cuplu, putând s ă apar ă tulbur ări, precum psihoze, anorexie, dependen țe de
alcool etc.
Cererea de terapie emerge din dorin ța de a ie și dintr-un haos cognitiv, rezultat dintr-o
insuficient ă func ționare a istoriei structurante. Terapeutul va putea , dup ă caz, s ă adopte o
abordare individual ă, de cuplu, de familie, în func ție de realitatea practic ă a situa ției. În
aceste abord ări terapeutice, utilizarea metodelor analogice sunt de o importan ță capital ă,
aceasta deoarece aspectele istoriei func ționeaz ă la un nivel „supracon știent”, fiind greu de
enun țat sau partajat cu al ții. Dou ă asemenea tehnici sunt în mod particular utilizate pentru a
explora în mod sistemic absolutul cognitiv: „sculpt urile sistemice” (Caille, 1995) și ”jocul
sistemic al gâ ștei” (Caille și Rey, 1995). Aceste sunt utilizabile la toate nive lurile de
apartenen ță descrise, îns ă vor fi descrise ca raportare la absolutul cognitiv al cuplului.

9În majoritatea cazurilor aplicarea acestor tehnici duce la rezultate corespunz ătoare,
excep ție fiind situa țiile în care unul dintre parteneri dore ște s ă nu divulge caracterul specific
al rela ției de cuplu.
Satisfac ția într-o rela ție de cuplu este un aspect complex care se bazeaz ă pe mai multe
tr ăsături principale, dar care este influen țat ă și de starea de satisfac ție/insatisfac ție general ă a
subiectului. Nemul țumirea fa ță de condi țiile de via ță economico-sociale, absen ța unui loc de
munc ă sau alte evenimente pot influen ța starea de nemul țumire general ă, insatisfac ția fa ță de
via ță , în general și fa ță de partener, în special. De multe ori partenerii d e cuplu sunt f ăcu ți
răspunz ători pentru toate inconvenientele care apar în via ța subiec ților și care contribuie la
gradul general de nemul țumire.
Prin consilierea individual ă și de cuplu, se dore ște cre șterea stimei de sine a
subiec ților, ca urmare a perceperii corecte a imaginii pe care partenerii o au despre ei și ca
urmare a modific ării propriei imagini de sine. Participarea la discu ții, analiza problemelor de
cuplu, discutarea eventualelor comportamente eronat e sau a celor gre șit în țelese pot conduce
la modificarea imaginii de sine a subiec ților și, implicit la modificarea stimei fa ță de propria
persoan ă în sensul cre șterii acesteia.
Structura tezei cuprinde 5 capitole: Capitolul I – Ata șamentul, Capitolul II –
Adolescen ței – Tinere țea, Capitolul III – Psihoterapia de cuplu, Capitolu l IV – Metodologia
cercet ării, Capitolul V – Rezultatele cercet ării: Analiza și interpretarea lor, Concluzii, urmate
de bibliografie și anexele de specialitate.
Prezent ăm în continuare con ținutul sintetic al acestora:
Capitolul I al lucr ării prezint ă conceptul de ata șament, teorii ale ata șamentului,
func țiile acestuia, clasificarea stilurilor de ata șament, probleme generale legate de ata șament,
anomalii ale ata șamentului, riscuri și psihopatologie, iar în ultima parte este prezenta t ă teoria
ata șamentului și psihoterapia.
Conceptul de ata șament reprezint ă un sistem emo țional de baz ă, a c ărui dezvoltare
condi ționeaz ă și este fundamentul s ănătății mentale. Diferitele defini ții existente ne spun c ă
ata șamentul este o leg ătur ă afectiv ă stabil ă pe care o persoan ă o poate stabili cu o alt ă
persoan ă. Comportamentul ata șamentului se manifest ă prin c ăutarea proximit ății și a
contactului cu persoana numit ă figura de ata șament.

10 Privind ata șamentul dintr-o perspectiv ă evolu ționist ă Bowlby subliniaz ă bazele
biologice ale ata șamentului în scopul supravie țuirii noii fiin țe. Dat ă fiind perioada lung ă a
copil ăriei la specia uman ă, pentru a proteja vulnerabilitatea copilului, mama și copilul au
tendin ța înnăscut ă de a se apropia unul de cel ălat. Ata șamentul este un sistem dual de
dragoste reciproc ă dintre cei doi.
Bowlby spune c ă fiin ța uman ă este dotat ă cu anumite tipare de comportament care
sunt activate de anumi ți stimuli specifici. Este vorba în special de conta ctul fizic cu copilul,
leg ănatul, mângâiatul, luarea în bra țe care servesc la lini știrea copilului. Plânsul copilului
mobilizeaz ă pe adult, iar zâmbetul copilului îl face fericit. Astfel ata șamentul pune bazele
socializ ării copilului.
Ata șamentul permite copilului s ă-și formeze un model al lumii, al lui îns ăș i și al
respectului de sine. Dac ă e un ata șament s ănătos copilul va achizi ționa autonomia și
competen ța dat ă de încrederea în sine. Ata șamentul slab va fi o ne șans ă pentru copil și va
duce la dezvoltarea unei personalit ăți necontrolate, impulsive. Ata șamentul constituie baza
pentru toate rela țiile ulterioare și un puternic predictor pentru dezvoltarea copilulu i și
adultului. Ata șamentul depinde atât de adult cât și de copil. Un copil dificil va avea șanse mai
mici de a-și construi un ata șament sigur deoarece el nu- și va putea recompensa mama în
interac țiunile cu ea.
Capitolul II al lucr ării prezint ă caracteristici generale ale adolescen ței și vârstei adulte
tinere, vârst ă amprentat ă de opozi ția dintre intimitate și izolare. Individul este preocupat
acum de realizarea unor rela ții statornice și profunde, cu un partener de sex opus. Dac ă
aceast ă încle ștare de for țe se soldeaz ă cu un succes, individul dobânde ște o evident ă abilitate
de a iubi și a se d ărui. Dimpotriv ă, în caz de e șec, individul se însingureaz ă, angajând rela ții
superficiale cu semenii s ăi.
Conform opiniei vehiculate de Levinson (apud. A.Bir ch, 2000), tinere țea se
subordoneaz ă etapei adulte timpurii, ce se extinde, pe o durat ă destul de mare, între 17-45
ani.
Capitolul III din lucrare prezint ă „Psihoterapia de cuplu”, istoricul Terapiei sistem ice
familiale, Terapia strategic ă, Terapia strucutral ă, Terapia de cuplu și Terapia
comportamental ă de cuplu – face referire la procesele și dinamica întâlnite în grup și descrie

11 principale elemente de constituire fiind punctate e tapele și continuum-ul oferite de
modalitatea abordat ă.
Capitolul IV – “Metodologia cercet ării” și Capitolul V “Rezultatele cercet ării: analiza
și interpretarea lor” reprezint ă partea aplicativ ă a lucr ării în care sunt reg ăsite obiective,
ipoteze de cercetare cât și instrumentarul de specialitate utilizat în cadrul loturilor a câte 70
de participan ți fiecare, fiind surprinse în mod detaliat aspectel e analizei statistico-
psihologice. Tot aici este prezentat pe larg modelu l programului de inerven ție în cadrul
cuplurilor cu probleme, fiind exemplificate o serie de exerci ții și alte elemente care au fost
utilizate pe parcursul procedurii.
Ultima parte a lucr ării este rezervat ă concluziilor care valideaz ă în principal
cercetarea de fa ță și este urmat ă de o bibliografie cu numeroase titluri și cu anexele necesare.
Lucrarea de fa ță î și propune s ă investigheze o serie de aspecte care î și pun amprenta
asupra calit ății rela ției de cuplu. Este studiat ă influen ța pe care o pot exercita în acest sens
modelele parentale precum și tipul de ata șament existent între parteneri. Se încearc ă de
asemenea stabilirea unei leg ături între stima de sine și o serie de dimensiuni ale personalit ății
(neuroticism și extraversiune), pe de o parte, și calitatea rela ției, pe de alt ă parte. În scopul
studierii acestor aspecte s-au stabilit urm ătoarele obiective și ipoteze:
Obiectivele acestei lucr ări pot fi împ ărțite în dou ă categorii: obiective generale
și obiective specifice sau opera ționale.
A. Obiective generale:
– Obiectivul nr.1 : Stabilirea modului în care modelul parental exerc itat în copil ărie
își pune amprenta asupra calit ății rela ției de cuplu a tân ărului.
– Obiectivul nr.2 : Studierea rela ției existente între diverse dimensiuni ale
personalit ății și calitatea rela ției de cuplu a tân ărului.
– Obiectivul nr.3 : Realizarea unor compara ții între subiec ții cu diferite stiluri de
ata șament în ceea ce prive ște calitatea rela ției romantice.
– Obiectivul nr. 4 : Stabilirea existen ței unei leg ături între nivelul stimei de sine a
tân ărului și calitatea rela ției de cuplu.

12 B. Obiective specifice:
– Obiectivul nr. 1 : Eviden țierea unor diferen țe care apar între subiec ții cu diverse
tipuri de modele parentale în ceea ce prive ște calitatea rela ției de cuplu.
– Obiectivul nr. 2: Acest obiectiv vizeaz ă ob ținerea unui r ăspuns la întrebarea ”Cine
este mul țumit în cadrul rela ției?”. Se urm ăre ște leg ătura existent ă între neuroticism și
calitatea rela ției, precum și leg ătura între extraversiune și calitatea rela ției de cuplu.
– Obiectivul nr. 3: Identificarea stilului de ata șament care influen țeaz ă într-o
manier ă pozitiv ă calitatea rela ției de cuplu și totodat ă a stilului de ata șament care exercit ă o
influen ță negativ ă asupra acestui tip de rela ție.
– Obiectivul nr. 4: Realizarea unor compara ții între subiec ții cu diferite valori
ob ținute la scala de evaluare a stimei de sine în ceea ce prive ște calitatea rela ției de cuplu.

IPOTEZE
În vederea atingerii obiectivelor mai sus men ționate, au fost avansate urm ătoarele
ipoteze de lucru:
– Prima ipotez ă: Subiec ții care au beneficiat de un model parental democrat ic în copil ărie,
vor ob ține scoruri mai bune la scala de evaluare a satisfa c ției în rela ție, comparativ cu
subiec ții care au beneficiat de un model parental permisiv sau autoritar.

– A doua ipotez ă: Scorurile înalte ob ținute la dimensiunea neuroticism vor influen ța într-o
manier ă negativ ă calitatea rela ției de cuplu. Se a șteapt ă s ă existe o leg ătur ă pozitiv ă între
extraversiune și calitatea rela ției.

– A treia ipotez ă: Subiec ții cu un stil de ata șament sigur vor beneficia de mai mult ă
satisfac ție în cadrul rela ției de cuplu, comaparativ cu subiec ții care prezint ă un tip de
ata șament evitant .

– A patra ipotez ă: Exist ă o corela ție între stima de sine și satisfac ția în rela ția de cuplu.

13 SUBIEC ȚII INVESTIGA ȚI
În cadrul acestui studiu au participat un num ăr de 70 de subiec ți, cu vârste cuprinse
între 17 și 30 ani, dintre care 35 de b ărba ți și 35 de femei.
Cei mai mul ți dintre subiec ții no ștri s-au încadrat în categoria de vârst ă 26-28 ani,
unde avem un num ăr de 28 de subiec ți. Urmeaz ă ca num ăr de subiec ți categoria de vârst ă 23-
25 de ani cu un num ăr de 18 subiec ți; categoria 17-22 de ani cu un num ăr de 15 subiec ți și
categoria 29-39 ani cu un num ăr de 9 subiec ți.
Aceast ă distribu ție se explic ă prin faptul c ă majoritatea subiec ților no ștri au fost
studen ți, iar printre ace știa se întâlnesc mai frecvent categoriile de vârst ă care la noi au
pondere maxim ă. A șa cum am precizat și mai sus, singura condi ție pus ă subiec ților pentru a
participa la cercetare, a fost s ă fie implica ți într-o rela ție de cel pu țin 6 luni.
Am ales un num ăr egal de b ărba ți și femei pentru ca rezultatele noastre s ă fie mai
semnificative și pentru a surprinde pentru ambele sexe influen ța ata șamentului asupra
calit ății rela ției de cuplu.
Am apreciat c ă cei care și-au început activitatea sexual ă la o vârst ă prea fraged ă ar fi
putut avea rela ții de cuplu care s ă fie considerate e șecuri, iar acestea s ă influen țeze
comportamentul subiectului în viitoarele rela ții de cuplu. Lipsa de experien ță , de maturitate
afectiv ă și absen ța unui sistem de valori bine structurat, în momentu l începerii vie ții sexuale
poate constitui un handicap în finalizarea fericit ă a primei rela ții de cuplu, iar acest fapt s ă î și
pun ă amprenta și asup ăra rela țiilor viitoare
Principala condi ție pe care participan ții au trebuit s ă o îndeplineasc ă, a fost aceea de a
fi implica ți într-o rela ție de cel pu țin șase luni. Testarea s-a def ăș urat în condi ții similare
pentru to ți subiec ții. Ace știa au avut posibilitatea de a opta dac ă doresc sau nu s ă participe la
aceast ă cercetare, garantându-li-se p ăstrarea anonimatului.

METODE ȘI INSTRUMENTE UTILIZATE
În vederea realiz ării acestui studiu au fost utilizate cinci probe ps ihologice: o scal ă
pentru evaluarea satisfac ției în cuplu (Index of Marital Satisfaction), testu l Big Five pentru
evaluarea unor dimensiuni ale personalit ății (neuroticism și extraversiune) și un chestionar
pentru stabilirea tipului de ata șament între parteneri (Experiences in Close Relationships
Questionnaire). S-a utilizat, de asemenea, chestion arul pentru evaluarea autorit ății parentale

14 (Parental Authority Questionaire) și o scal ă pentru stima de sine (Seelf Esteem Scale). În
continuare, vom prezenta fiecare prob ă în parte, caracteristicile ei, modul de aplicare și
instructajul prezentat subiec ților.

A. Index of Marital Satisfaction (IMS):
IMS este un instrument de 25 de itemi, construit p entru a m ăsura gradul și
severitatea unei probleme pe care o are un partener în rela ția de cuplu. Nu caracterizeaz ă
rela ția ca o entitate unitar ă, dar m ăsoar ă limitele între care unul dintre parteneri percepe
problemele în rela ție. Scorurile mai mici de 30 (+/- 5) indic ă absen ța unei probleme clinic
semnificative în aceast ă arie. Scorurile peste 30 sugereaz ă existen ța unei probleme, pe când
scorurile care dep ăș esc valoarea 70 indic ă existen ța unui stres sever cu posibilitatea clar ă ca
persoana care ob ține acest scor s ă utilizeze violen ța pentru a face fa ță situa ției.
Aceast ă scal ă poate fi utilizat ă atât în cazul cuplurilor maritale, cât și în cazul
cuplurilor non-maritale. Cei care au r ăspuns la IMS în etapa de dezvoltare a acestei scale ,
erau indivizi nec ăsători ți sau c ăsători ți, popula ții clinice sau neclinice, liceeni, studen ți, etc.
Scorarea se realizeaz ă prin inversarea scorurilor la itemii 1, 3, 5, 8, 9 , 11, 13, 16, 17,
19, 20, 21 și 23. Rezultatul ob ținut se adun ă cu scorurile la itemii r ăma și, apoi se scade
num ărul itemilor completa ți și se înmul țește cu 100. Ceea ce se ob ține se divide la num ărul
de itemi completa ți înmul țit cu șase. Se va ob ține o scal ă de la 0 la 100, în care scorurile
înalte indic ă o mai mare severitate a problemei.
IMS are un coeficient alpha de 0, 96, ceea ce indi c ă o consisten ță intern ă excelent ă.
Instructajul: ”Acest chestionar este destinat a m ăsura gradul de satisfac ție pe care îl
sim țiți în cadrul rela ției dumneavoastr ă. Nu este un test, deci nu exist ă r ăspunsuri bune sau
proaste. R ăspunde ți la fiecare item pe cât de corect pute ți, prin plasarea unui num ăr în stânga
fiec ărei afirma ții: 1= niciodat ă, 2= foarte rar, 3= rar, 4= câteodat ă, 5= o bun ă parte a
timpului, 6= de cele mai multe ori, 7= întotdeauna .”

B. Modelul Big-Five al personalit ății
Instrumentul Big Five cuprinde un num ăr de 300 de itemi și poate fi utilizat cu
succes în diverse arii aplicative, r ăspunzând unor scopuri diagnotice și prognostice. Fiecare
răspuns este evaluat pe o scal ă de la dezacord total (1 punct) pân ă la acord total (5 puncte).

15 Cinci dimensiuni majore ale personalit ății pot fi evaluate prin intermediul acestei probe.
Aceste dimensiuni au fost denumite astfel: extraver siune, agreabilitate, con știinciozitate,
neuroticism și cultur ă sau deschidere c ătre experien ță . În lucrarea de fa ță , doar dou ă dintre
dimensiunile prezentate au fost utilizate. Este vor ba despre extraversine și neuroticism.
Dimensiunea extraversiune / introversiune acoper ă 10 % din varian ța total ă a
comportamentului, iar principalele caracteristici a le acestui factor sunt sociabilitate, spirit
gregar, asertivitate, activism, c ăutarea excita ției și bun ădispozi ție.
Dimensiunea stabilitate / instabilitate emo țional ă sau neuroticism, are ca t ăsături
principale anxietatea, iritabilitatea, depresia, su gestibilitatea, impulsivitatea și
vulnerab ilitatea. Acoper ă 6 % din varian ța total ă a comportamentului.
Subiec ții vor primi urm ătorul instructaj: ”Exprima ți-vă acordul sau dezacordul pentru
fiecare dintre urm ătoarele afirma ții, pe o scal ă de la dezacord total pân ă la acord total. Nu
exist ă r ăspunsuri bune sau rele, aceast ă prob ă nu reflect ă inteligen ța sau cuno știn țele voastre.
Nu exist ă limit ă de timp dar încerca ți s ă lucra ți repede, f ără a cugeta foarte mult. Dac ă nu
în țelege ți sensul unei afirma ții, sau ceea ce ave ți de f ăcut, v ă rog s ă m ă întreba ți și v ă voi
explica imediat. Nu sunt accepate r ăspunsurile la care a ți ales mai multe variante de acord.
Răspunsurile sunt confiden țiale, este foarte important s ă fi ți sinceri în r ăspunsurile date.”
În func ție de tipul de acord exprimat, se va acorda un punc taj de la 1- 5 pentru fiecare
item, dup ă cum urmeaz ă: dezacord total- 1 punct, dezacord moderat- 2 punc te, neutru- 3
puncte, acord moderat- 4 puncte și acord total- 5 puncte. Se vor însuma punctele ob ținute
pentru fiecare dimensiune. Exist ă o serie de itemi inversa ți atât pentru extraversiune (72, 152,
157, 162, 167, 182, 187, 192, 197, 212, 217, 222, 2 27, 242, 247, 252, 257, 262, 267, 272,
277, 282, 287, 292, 287), cât și pentru neuroticism (156, 176, 181, 186, 196, 201, 206, 211,
216, 221, 226, 231, 236, 241, 246, 251, 256, 261, 2 66, 271, 276, 281, 286, 291, 296).

C. Experiences in Close Relationships Questionnaire (ECR)
Proba, elaborat ă de Brennan, Clark și Shaver (1998), con ține un num ăr de 36 de
itemi. Surprinde o clasificare în patru categorii a stilurilor de ata șament, definind dou ă
dimensiuni: anxietate și evitare în cadrul rela ției de cuplu. Aceste dou ă dimensiuni pot fi
utilizate ca axe pe care scorurile subiec ților s ă fie înregistrate. Vor rezulta astfel patru
cadrane, fiecare cadran fiind specific unui anumit stil de ata șament

16 Stilului de ata șament preocupat îi corespunde un scor ridicat pe ax a anxietate și un
scor redus pe axa evitare. Subiec ții ce ob țin scoruri ridicate pe axa evitare și scoruri reduse pe
axa anxietate, vor apar ține stilului de ata șament evitant. Scorurile ridicate la ambele
dimensiuni, indic ă faptul c ă subiec ții sunt tem ători în ceea ce prive ște rela ția de cuplu. Un stil
de ata șament sigur presupune ob ținerea unor scoruri mici, atât pe axa anxietate, câ t și pe axa
evitare
Subiec ții vor primi urm ătorul instructaj: “ Exprima ți-vă acordul sau dezacordul pentru
fiecare din urm ătoarele afirma ții, pe o scal ă de la 1 (dezacord puternic) la 7 (acord puternic). ”
În func ție de tipul de acord exprimat, se va acorda un punc taj de la 1 la 7 pentru
fiecare item dup ă cum urmeaz ă: dezacord puternic- 1 punct, dezacord moderat – 2 puncte,
dezacord- 3 puncte, neutru – 4 puncte, acord – 5 pu ncte, acord moderat- 6 puncte și acord
puternic – 7 puncte. Se vor însuma punctele ob ținute pe fiecare din cele dou ă dimensiuni,
anxietate și evitare, ținând cont de itemii inversa ți (3, 15, 19, 22, 25, 27, 29, 31, 33, 35).
Itemii corespunz ători dimensiunii anxietate sunt: 2, 4, 6, 8, 10, 12 , 14, 16, 18, 20, 22, 24, 26,
28, 20, 32, 34, 36. Itemii corespunz ători dimensiunii evitare sunt: 1, 3, 5, 7, 9, 11, 1 3, 15, 17,
19, 21, 23, 25, 27, 29, 31, 33, 35.
Calcularea coeficientului de consisten ță intern ă a probei Alpha Cronbach precizeaz ă o
valoare semnificativ ă de 0,737.

D. Parental Authority Questionnaire (PAQ)
Chestionarul con ține un num ăr de 30 de itemi și evalueaz ă trei tipuri de modele
parentale: autoritar, democrat și permisiv. R ăspunsurile se dau pe o scal ă Likert, de la
dezacord puternic (1), pân ă la acord puternic (5). Subiec ții trebuie s ă completeze chestionarul
de dou ă ori, o dat ă pentru mam ă și o a doua oar ă pentru tat ă. Fiec ărui model parental îi revin
câte 10 itemi, dup ă cum urmeaz ă: modelul parental autoritar: 2, 3, 7, 9, 12, 16, 1 8, 25, 26, 29;
modelul parental democrat: 4, 5, 8, 11, 15, 20, 22, 23, 27, 30 și modelul parental permisiv: 1,
6, 10, 13, 14, 17, 19, 21, 24, 28.
Instructajul dat subiec ților: „ Exprima ți-vă acordul sau dezacordul pentru fiecare din
urm ătoarele afirma ții, pe o scal ă de la dezacord puternic (1), la acord puternic (5) .”
În func ție de tipul de acord exprimat, se va acorda un punc taj de la 1 la 5 pentru
fiecare item, dup ă cum urmeaz ă: dezacord puternic – 1 punct, dezacord – 2 puncte, indiferent

17 – 3 puncte, acord – 4 puncte și acord puternic – 5 puncte. Se vor însuma punctele ob ținute pe
fiecare din cele trei dimensiuni. Scorurile pot var ia între 10 și 50 pentru fiecare dimensiune.
Cel mai înalt scor ob ținut indic ă tipul de model parental caracteristic.

E. Seelf Esteem Scale
Scala pentru evaluarea stimei de sine a fost const ruit ă în anul 1965, de c ătre M.
Rosemberg și cuprinde un num ăr de 10 itemi. Fiecare item este evaluat de subiec t pe o scal ă
de la 1 (acord absolut) la 4 (dezacord total). Scor urile pot varia între 10 și 40, punctajele mari
indicând un nivel ridicat al stimei de sine.
Instructajul dat subiec ților: „Pentru fiecare din enun țurile urm ătoare, exprima ți-vă
acordul sau dezacordul, pe o scal ă cu patru valori. Nu exist ă r ăspunsuri bune sau rele.”
Punctajul se va acorda în func ție de tipul de acord exprimat, dup ă cum urmeaz ă:
acord absolut – 4 puncte, acord – 3 puncte, dezacor d – 2 puncte, dezacord total – 1 punct. Se
va ține cont de itemii inversa ți (3, 5, 8, 9, 10).
Am calculat pentru toate probele aplicate coeficie ntul alpha-Cronbach (vezi tabelul
4.5.). În contextul m ăsur ării psihologice coeficientul alpha Cronbach este un indice care arat ă
dac ă m ăsurarea este demn ă de încredere și dac ă reflect ă mai mult scoruri adev ărate sau este
legat ă de anumite erori. O tr ăsătur ă de baz ă a definirii coeficientului de consisten ță este c ă,
reprezentând o propor ție a varian ței, ar trebui, în teorie, s ă se situeze între 0 și 1. Dar, în
practic ă pot s ă apar ă scoruri adev ărate sau eronate neobservabile și deci, încercarea noastr ă
de a estima consisten ța intern ă, s ă produc ă rezultate nea șteptate. „În practic ă, valorile
posibile ale estim ării consisten ței pot fi situate între minus infinit și 1 mai degrab ă decât între
0 și 1” (Nichols, 1999, p.1).
ANALIZA REZULTATELOR
În cercetarea de fa ță s-a pornit de la premisa conform c ăreia, o serie de leg ături și
diferen țe se vor stabili între diverse variabile psihologi ce, care au fost investigate prin
intermediul instrumentelor anterior prezentate. Pr elucrarea statistic ă a datelor s-a realizat
prin intermediul programului statistic SPSS 17.0.

18 Verificarea primei ipoteze :
„Subiec ții care au beneficiat de un model parental democrat ic în copil ărie, vor ob ține
scoruri mai bune la scala de evaluare a satisfac ției în rela ție, comparativ cu subiec ții care
au beneficiat de un model parental permisiv sau aut oritar.”
S-a pus problema, din punct de vedere statistic, d ac ă exist ă diferen țe semnificative în
ceea ce prive ște calitatea rela țiilor de cuplu la subiec ților investiga ți, și dac ă aceste diferen țe
sunt datorate hazardului sau faptului c ă subiec ții au beneficiat de modele parentale diferite în
cursul copil ăriei lor.
Marea majoritate a subiec ților no ștri afirm ă c ă tat ăl a utilizat un tip de model
parental democrat (36 de subiec ți, reprezentând 51,42%). Urmeaz ă în ordine descrescând ă
subiec ții care au beneficiat de un stil parental autoritar din partea tat ălui (23 subiec ți,
respectiv 32, 85%) și cei care au beneficiat de un stil patrental permi siv din partea tat ălui (11
subiec ți, respectiv 15,71%).
Rezultatul testului Levene este nesemnificativ stat istic, ceea ce indic ă faptul c ă
ipoteza nul ă este confirmat ă. Diferen țele care apar între diferi ți subiec ți în ceea ce prive ște
calitatea rela ției lor de cuplu, se datoreaz ă hazardului și nu modelului parental de care au avut
parte în copil ărie.
Astfel, prima ipotez ă a acestei cercet ări este infirmat ă: nu exist ă o corela ție
semnificativ ă între stilul parental de care au beneficiat subiec ții și satisfac ția lor în rela ția de
cuplu.
Mai mult decât atât, chiar dac ă nu semnificativ ă din punct de vedere statistic, o
diferen ță se înregistreaz ă între subiec ții cu un model parental democrat și cei cu un model
parental autoritar sau permisiv. Astfel, subiec ții cu un model parental democrat par a fi mai
satisf ăcu ți în cadrul rela ției lor de cuplu. Este un aspect explicabil dac ă ținem cont de faptul
că stilul parental democratic promoveaz ă respectul pentru om, ceea ce îl va înv ăța pe copil s ă
îi respecte pe al ții, s ă ia în considerare opinia celorlal ți, s ă accepte observa ții, având totodat ă
curajul s ă î și exprime punctul de vedere. Pe m ăsur ă ce va cre ște, independen ța care i s-a
acordat îl va ajuta s ă-și identifice propriile atitudini și s ă aleag ă meseria care i se potrive ște
cel mai bine, s ă î și îndeplineasc ă propriile vise, nu pe cele ale p ărin ților.

19 Verificarea celei de-a doua ipoteze :
“Scorurile înalte ob ținute la dimensiunea neuroticism vor influen ța într-o manier ă
negativ ă calitatea rela ției de cuplu. Se a șteapt ă s ă existe o leg ătur ă pozitiv ă între
extraversiune și calitatea rela ției.”
Pentru testarea acestei ipoteze s-au calculat core la ții între factorii analiza ți, și anume
între: scorurile ob ținute la scala de testare a calitat ății rela ției de cuplu și scorurile ob ținute pe
dimensiunea neuroticism, iar pe de alt ă parte, între scorurile ob ținute la scala de testare a
calitat ății rela ției de cuplu și scorurile ob ținute pe dimensiunea extraversiune.
Pentru a realiza calculul corela ției am utilizat coeficientul de corela ție Bravais –
Pearson (r), unul dintre cei mai folosi ți indicatori de asociere în statistica psihologic ă. Dup ă
ob ținerea acestui coeficient, am urm ărit s ă afl ăm pragul de semnifica ție a coeficien ților
ob ținu ți.
Am presupus c ă neuroticismul va influen ța calitatea rela ției de cuplu, deoarece dac ă
acest aspect este în țeles în termeni de stabilitate-instabilitate psihoa fectiv ă (a șa cum
considera Eysenck în1975), atunci o persoan ă cu un coeficient mai mare de neurocticism,
adic ă o instabilitate psihoafectiv ă mai mare, va avea rela ții mai distorsionate decât o persoan ă
care are un coeficient de neuroticism mai mic.
Pentru a stabili mai exact care este tipul rela ției dintre dimensiunile extraversiune și
neurocism pe de o parte și calitatea rela ției de cuplu, pe de alt ă parte, am considerat necesar
să calcul ăm coeficien ții de corela ție dintre dimensiunile respective.
Corela ția, în sens larg, reprezint ă leg ătura reciproc ă dintre dou ă sau mai multe
fenomene, rela ție în care unul dintre termeni nu poate exista f ără cel ălalt; sau este privit ă ca
ca o dependen ță reciproc ă, ca o rela ție între dou ă fenomene sau procese între varia țiile c ărora
exist ă o anumit ă leg ătur ă.
Din punct de vedere statistic, corela ția este leg ătura (pozitiv ă sau negativ ă) între dou ă
variabile, una independent ă și una dependent ă (Dinc ă, 2003).
S-a observat c ă nu există corela ție între scorurile ob ținute la scala de testare a
calitat ății rela ției de cuplu și scorurile ob ținute pe dimensiunea neuroticism, fiind vorba de un
un prag, p > .05.
Un coeficient de corela ție semnificativ, la un p < .05, se înregistreaz ă între scorurile
ob ținute la scala de testare a calitat ății rela ției de cuplu și scorurile ob ținute pe dimensiunea

20 extraversiune. Având în vedere faptul c ă, la scala de evaluare a calit ății rela ției de cuplu,
scorurile mici indic ă satisfac ția în rela ție, putem afirma (luând în considerare semnul „–” a l
corela ției) c ă, cu cât gradul de extraversiune cre ște cu atât subiectul este mai satisf ăcut în
rela ția de cuplu.
Persoanele extravertite au tendin ța de a discuta problemele care apar în cuplu, de a le
analiza împreun ă cu partenerul și de a c ăuta solu ții comune pentru rezolvarea lor. Datorit ă
acestui fapt și rela țiile dintre parteneri vor fi mai afectuoase, mai de schise și bazate pe ideea
că pot discuta și rezolva împreun ă orice obstacol cu care se confrunt ă.
Subiec ții introverti ți sunt mai pu țin predispu și la discu ții deschise, preferând s ă
păstreze pentru ei problemele, nemul țumirile și îndoielile. În timp, acumularea acestora va
duce la sc ăderea satisfac ției în rela ția de cuplu, aceasta ajungând s ă fie considerat ă ca
nesatisf ăcătoare sau ca lipsit ă de în țelegere.
În concluzie, ipoteza num ărul doi este doar par țial confirmat ă.
Prelucrarea satistic ă indic ă un r = – .42, la un prag de semnifica ție, p<.01. Între cele
dou ă variabile se stabile ște, a șadar, o leg ătur ă foarte puternic ă. Semnul „-” ne indic ă faptul
că, atunci când scorurile pe dimensiunea extraversiu ne cresc, scorurile pe dimensiunea
neuroticism scad. Se poate astfel afirma c ă, persoanele extravertite sunt stabile din punct de
vedere emo țional.
Stabilitatea emo țional ă a celor doi parteneri contribuie, în mod esen țial, la natura
ata șamentului dintre ei și la stabilitatea rela ției în sine. Este important, pentru oricare dintre
cei doi membri ai rela ției de cuplu, s ă știe c ă are un partener stabil emo țional, cu care poate
discuta și pe care se poate baza în orice situa ție.
Verificarea celei de-a treia ipoteze :
„Subiec ții cu un stil de ata șament sigur vor beneficia de mai mult ă satisfac ție în
cadrul rela ției de cuplu, comaparativ cu subiec ții care prezint ă un tip de ata șament evitant .”
S-a pus problema, din punct de vedere statistic, da c ă exist ă diferen țe semnificative în
ceea ce prive ște calitatea rela țiilor de cuplu ale subiec ților investiga ți, și dac ă aceste diferen țe
sunt datorate hazardului sau faptului c ă subiec ții manifest ă stiluri de ata șament diferit fa ță de
partenerul lor de cuplu.
Testul Levene (F(3, 66) = 43,47, p<.01), este semn ificativ statistic, ceea ce indic ă
faptul c ă ipoteza nul ă este infirmat ă. Putem afirma deci, c ă diferen țele care apar nu se

21 datoreaz ă hazardului. Probabil, manifestarea într-o manier ă diferit ă a ata șamentului are efect
asupra calit ății rela ției de cuplu a subiec ților inclu și în studiu. Se confirm ă a șadar cea de-a
treia ipotez ă a acestei cercet ări.
Urm ărind valorile testului Games-Howell putem decela ur m ătoarele aspecte:
• Nu exist ă o diferen ță semnificativ ă în ceea ce prive ște calitatea rela ției de cuplu, între
persoanele care manifest ă un stil de ata șament sigur și persoanele care manifest ă un
stil de ata șament anxios.
• Exist ă diferen țe semnificative între subiec ții cu stil de ata șament sigur și cei cu un stil
de ata șament evitant sau preocupat. Având în vedere c ă scorurile mari ob ținute la
scala de satisfac ție în cuplu indic ă prezen ța conflictului și privind mediile prezentate
în tabelul 5.6, putem preciza c ă subiec ții cu un stil de ata șament sigur ob țin mai mult ă
satisfac ție în cuplu.
• Diferen țe semnificative apar și între subiec ții cu stil de ata șament anxios și cei cu un
stil de ata șament preocupat sau evitant. Mediile ne indic ă faptul c ă, rela țiile de cuplu
ale subiec ților cu un stil de ata șament preocupat sau evitant sunt mai slabe calitati v
decât cele ale subiec ților cu un stil de ata șament anxios.
• Nu exist ă o diferen ță semnificativ ă în ceea ce prive ște calitatea rela ției de cuplu, între
persoanele care manifest ă un stil de ata șament evitant și persoanele care manifest ă un
stil de ata șament preocupat.

Verificarea celei de-a patra ipoteze :
„Exist ă o corela ție între stima de sine și satisfac ția în cadrul rela ției de cuplu.”
Pentru testarea acestei ipoteze s-a calculat coefi cientul de corela ție, între scorurile
ob ținute la scala de testare a satisfac ției în cuplu și scala de m ăsurare a stimei de sine. Pentru
a realiza calculul corela ției am utilizat coeficientul de corela ție Bravais – Pearson (r). Dup ă
ob ținerea acestui coeficient, am urm ărit s ă aflu dac ă este semnificativ la un prag, p < .05.
S-a ob ținut un coeficient de corela ție, r = -.27, p <.05, care conduce la confirmarea
ipotezei mai sus men ționate. Semnul minus din fa ța coeficientului de corela ție indic ă
existen ța unei rela ții invers propor ționale între cele dou ă variabile, astfel c ă, atunci când una
din valori cre ște cealalt ă scade.

22 Trebuie amintit faptul c ă la scala de m ăsurare a satisfac ției în cuplu, scorurile mici
indic ă lipsa conflictului.
Cea de a patra ipotez ă formulat ă de noi la începutul cercet ării se confirm ă. Stima de
sine crescut ă coreleaz ă semnificativ cu valorile mici ale scalei de satisf ac ție în cuplu, adic ă
cu absen ța conflictelor. Persoanele cu încredere în for țele proprii și în propriile capacit ăți de
rezolvare a conflictelor vor avea o stim ă de sine crescut ă. În acela și timp, ele vor fi capabile
să exprime mai u șor ata șamentul fa ță de partener și vor avea satisfac ții mai mari în rela ția de
cuplu. Acest lucru se exprim ă., în mod evident prin absen ța conflictelor. Reciproca este și ea
valabil ă: cu cât ata șamentul este mai puternic, cu atât și imaginea de sine și deci, stima de
sine, vor fi mai mari în cazurile acestea.
INTERPRETAREA REZULTATELOR
Prima ipotez ă a acestei cercet ări se referea la faptul c ă, subiec ții care au beneficiat de
un model parental democrat în copil ărie, vor ob ține mai mult ă satisfac ție în rela ția de cuplu,
comparativ cu subiec ții care au beneficiat de un model parental permisiv sau autoritar.
Rezultatele statistice au infirmat îns ă aceast ă ipotez ă.
Ttinerii au trecut de perioada zbuciumat ă a pubert ății, și au ajuns în etapa în care î și
construiesc propriul drum și model de via ță , dup ă propriile valori. Dar acest sistem de valori,
ca și întregul lor comportament este influen țat de modul în care au fost crescu ți în copil ărie,
adic ă de stilurile educative adoptate de p ărin ții lor. Este normal, c ă tinerii care nu au v ăzut în
familia de provenien ță forme de manifestare a ata șamentului între p ărin ți în rela ția de cuplu,
vor avea mai mari dificult ăți în a-și manifesta, la rândul lor ata șamentul.
Uneori, chiar mediul familial din care tân ărul provine, l-a putut determina s ă
ac ționeze într-un mod diferit fa ță de cel cu care era obi șnuit. De exemplu, un tân ăr care de
mic a înv ățat c ă iubirea este condi ționat ă și trebuie dobândit ă prin supunere și chiar renun țare
la sine, în momentul în care se implic ă într-o rela ție de cuplu și simte c ă partenerul s ău îl
apreciaz ă și îl iube ște necondi ționat, va tinde s ă fac ă acela și lucru. Are loc în aceast ă situa ție
o modelare a comportamentului în func ție de partener, fiind l ăsate la o parte influen țele din
partea p ărin ților și dezvoltându-și acea capacitate de “a da și a lua” într-un cuplu.
În plus s ă nu uit ăm c ă și regulile și normele sociale, pe lâng ă cele familiale, pot
influen ța modul de manifestare al ata șamentului. În societatea european ă, primeaz ă ideea de
a-ți st ăpâni sentimentele și de a nu manifesta deschis ata șamentul fa ță de partener sau fa ță de

23 copii. În societatea american ă, ideea de manifestare liber ă a ata șamentului a devenit
încet ățenit ă și, de aceea, în acel tip de societate exprimarea at a șamentului se face mult mai
ușor.
O alt ă explica ție ar putea fi dat ă de faptul că, investigând subiec ți tineri care trebuie
să r ăspund ă la întreb ări privind rela țiile existente între ei și p ărin ți, din perioada copil ăriei și
pân ă în prezent, ar putea exista posibilitatea ca r ăspunsurile pe care ei le ofer ă, s ă exprime
mai degrab ă opinia curent ă despre conduita parental ă și mai pu țin o imagine obiectiv ă a
rela țiilor din perioada copil ăriei. Ei fac acum o apreciere a modului de manifest are a
părin ților fa ță de ei, în urm ă de 10-15 ani. Aceast ă apreciere poate fi eronat ă și stilul parental
să fi fost diferit de ceea ce î și amintesc subiec ții, sau de categoria la care ei în țeleg s ă
încadreze acest mod de comportare.
Tinere țea sau vârsta adult ă timpurie (20-30 de ani) este, dup ă Erikson (apud
Moldovan, B ăla ș-Timar, 2010), stadiul în care cei mai mul ți adul ți se angajeaz ă într-o rela ție
bazat ă pe dragoste și intimitate. Tinerii deja și-au început via ța sexual ă de mai mult ă vreme și
pân ă în momentul includerii în cercetare au avut una sa u mai multe rela ții de cuplu. Acest
fapt a dus la îmbog ățirea experien ței de via ță în acest domeniu și la încerc ări de corectare a
eventualelor erori din cauza c ărora s-au destr ămat rela țiile anterioare.
Un rol important pentru realizarea unei rela ții de cuplu stabile îl au comunicarea și
ata șamentul. Comunicarea între parteneri reprezint ă un sistem de vehiculare a informa țiilor,
atât în plan verbal, cât și nonverbal, atât con știent, cât și incon știent, sub forma unui dialog
complex, ale c ărui tipare, stil, profunzime, cantitate și calitate, func ționalitate și producere de
satisfac ții mutuale variaz ă de la o etap ă la alta, de la o situa ție la alta și de la cuplu la cuplu.
Ata șamentul este considerat în literatura de specialita te ca o leg ătur ă afectiv ă stabil ă
pe care o persoan ă o poate realiza cu o alt ă persoană. Comportamentul ata șamentului se
manifest ă prin c ăutarea proximit ății și a contactului cu persoana numit ă figura de ata șament .
În cazul nostru figura de ata șament este partenerul din rela ția de cuplu, cu ajutorul c ăeruia se
dezvolt ă și sentimentul de apartenen ță la cuplu și identitatea de cuplu. De fapt, ata șamentul
manifestat de parteneri constituie temelia de baz ă a oric ărei rela ții de cuplu stabile.
De și unii dintre tinerii inclu și în lot nu au beneficiat de un model parental adec vat, ei
au dobândit totu și abilit ățile sociale necesare pentru a putea s ă dezvolte o rela ție de cuplu
satisf ăcătoare.

24 În plus, tinerii au tendin ța de a-și alege drept parteneri persoane care împ ărt ăș esc
acela și tip de interese, atitudini și valori ca și ei. Astfel, satisfac ția în cadrul unei rela ții nu
este ob ținut ă în acela și mod în toate cuplurile. Nu putem vorbi de un șablon general valabil,
care s ă asigure garantat calitatea unei rela ții.
Mai mult decât atât, rela țiile de cuplu prezint ă o serie de tr ăsături comune cu
prietenia, fiind chiar considerate o categorie spec ial ă a acesteia. În multe situa ții tinerii vor fi
mult mai tenta ți s ă adopte în rela ția de cuplu, un model de raportare preluat dintr-o rela ție de
prietenie decât modelul preluat din familie.
Consider ăm c ă ar fi interesant ă o continuare a acestiu studiu, care s ă vizeze
influen țele re țelei de prieteni asupra rela ției romantice a tân ărului.
Cea de- a doua ipotez ă a acestei cercet ări a încercat s ă surprind ă influen țele pe care
dou ă dimensiuni ale personalit ății (neuroticismul și extraversiunea), le pot exercita asupra
calit ății rela ției de cuplu. Cu alte cuvinte, s-a c ăutat s ă se demonstreze c ă neuroticismul
influen țeaz ă într-o manier ă negativ ă calitatea rela ției de cuplu, în timp ce o leg ătur ă pozitiv ă
se stabile ște între extraversiune și satisfac ția în cadrul cuplului. Rezultatele ob ținute, indic ă
că aceast ă ipotez ă este doar par țial confirmat ă. Dup ă prelucrarea statistic ă a datelor, s-a
constatat c ă nu exist ă nici o leg ătur ă între neuroticism și calitatea rela ției, dar un scor ridicat
la dimensiunea extraversiune poate fi asociat cu ob ținerea satisfac ției în cuplu. În continuare
voi face o analiz ă a acestor rezultate.
Mai multe explica ții ar putea sta la baza faptului c ă nici o leg ătur ă nu a putut fi
identificat ă între neuroticism și calitatea rela ției de cuplu. Analiza datelor ne indic ă faptul c ă,
subiec ții participan ți la aceast ă cercetare au ob ținut scoruri medii la dimensiunea neuroticism
și scoruri foarte bune în ceea ce prive ște calitatea rela ției lor de cuplu. A șadar, nu se poate
discuta despre nivele ridicate ale instabilit ății emo ționale. Pe de alt ă parte, ar putea fi pus ă în
discu ție și durata rela ției de cuplu. Este demonstrat faptul c ă efectele neuroticismului asupra
rela ției de cuplu variaz ă foarte mult în func ție de perioada pe care aceast ă rela ție se întinde.
Și mai mult, aceste efecte sunt dovedite îndeosebi p e cupluri maritale. În cazul de fa ță este
vorba despre cupluri nec ăsătorite, care nu partajeaz ă aceea și locuin ță . Astfel, tinerii de și
petrec o cantitate însemnat ă de timp în compania partenerilor, nu sunt pu și în situa ția de a
gestiona acelea și probleme ca în cazul unui cuplu marital.

25 O alt ă explica ție care ar putea fi dat ă se refer ă la faptul c ă neuroticismul nu ar avea
efecte directe asupra calit ății rela ției de cuplu, ci indirecte. O mare parte a cercet ătorilor care
au realizat studii longitudinale cu privire la neur oticism, sus țin ideea conform c ăreia
persoanele care ating nivele înalte la aceast ă dimensiune, au tendin ța de a se căsători mai
repede, iar mariajele timpurii se destram ă cu mai mare u șurin ță .
Trebuie de asemenea men ționat c ă, în cadrul acestei cercet ări, informa țiile au fost
ob ținute din partea unui singur partener. O astfel de abordare examineaz ă asocierea care se
stabile ște între calitatea rela ției intime, perceput ă de persoana în cauz ă și propriile tr ăsături de
personalitate. Nu știm îns ă în ce manier ă un anumit nivel al neuroticismului persoanei
examinate, poate afecta calitatea rela ției pentru cel ălalt.
O serie de argumente pot fi prezentate pentru a su s ține leg ătura pozitiv ă ce se
stabile ște între extraversiune și calitatea rela ției de cuplu. Persoanele extravertite se pot
descrie ca fiind energice, calde, sociabile și asertive. Prefer ă s ă se afle în compania altor
persoane, lipsa timidit ății ajutându-le s ă ini țieze cu u șurin ță contacte noi și astfel s ă
beneficieze de suport din partea apropia ților. Aceste persoane au abilit ăți sociale foarte bine
dezvoltate, fiind capabile s ă rela ționeze adecvat în cadrul unei rela ții. Cu alte cuvinte, știu s ă
rezolve conflictele, s ă comunice ceea ce simt și s ă fac ă fa ță într-un mod adecvat situa țiilor
stresante.
O corela ție foarte puternic ă se stabile ște și între extraversiune și stabilitatea
emo țional ă. Exist ă deci toate premisele pentru ca persoanele extraver tite s ă ob țin ă satisfac ție
în rela ția de cuplu.
Cea de- a treia ipotez ă a acestui studiu, a urm ărit s ă eviden țieze leg ăturile care se
stabilesc între subiec ții cu diferite stiluri de ata șament, pe dimensiunea calitatea rela ției.
Astfel, se estima c ă subiec ții cu un stil de ata șament sigur vor beneficia de mai mult ă
satisfac ție în cadrul rela ției de cuplu, comparativ cu subiec ții care prezint ă un stil de
ata șament evitant. Rezultatele statistice, ob ținute în urma prelucr ării statistice a datelor, a
confirmat aceast ă ipotez ă.
Stilul de ata șament se refer ă la modele specifice de experimentare a rela țiilor de
cuplu. O persoan ă care dezvolt ă un stil de ata șament sigur în cadrul rela ției de cuplu, se simte
confortabil în intimitate, are siguran ța faptului c ă este iubit ă și valorizat ă de c ătre partener, pe
care îl percepe ca fiind cald și receptiv, dezvoltând în acest mod expectan țe pozitive cu

26 privire la rela ția de cuplu. Se explic ă a șadar motivul pentru care acest tip de persoane ob țin
satisfac ție în rela ția de cuplu.
La polul opus, se afl ă stilul de ata șament evitant, care presupune repliere pe sine și
disconfort resim țit în intimitate. Ei î și percep partenerul ca fiind neprotector și prefer ă s ă nu
depind ă de nimeni pentru a primi sprijin. Încearc ă s ă p ăstreze distan ța fa ță de cel ălalt pentru
a se ap ăra de o posibil ă respingere, refuzând în acela și timp s ă-și exprime sentimentele.
Suntem pu și în fa ța a dou ă tipologii total diferite. Persoanele cu un tip de ata șament
sigur, sunt caracterizate de un nivel ridicat al în crederii, satisfac ției și angajamentului și un
nivel sc ăzut de conflict. La persoanele cu un tip de ata șament evitant, propor țiile sunt
inversate, conflictul f ăcîndu-și loc mult mai adesea în rela ția de cuplu, nivelul încrederii,
satisfac ției și angajamentului fiind redus. Putem afirma c ă, în timp ce un stil de ata șament
sigur constituie un factor cert de protec ție a rela ției, un stil de ata șament evitant constituie un
factor de vulnerabilitate pentru dezvoltarea și men ținerea rela ției intime.
Cea de- a patra ipotez ă a acestui studiu, a urm ărit s ă eviden țieze modul în care
nivelul stimei de sine influen țeaz ă ob ținerea satisfac ției în cadrul rela ției de cuplu la adultul
tân ăr. Astfel, s-a presupus faptul c ă tinerii care înregistreaz ă scoruri înalte la scala de
măsurare a stimei de sine vor ob ține satisfac ție în cadrul rela ției de cuplu. Rezultatele
statistice, ob ținute în urma prelucr ării datelor, au confirmat aceast ă ipotez ă.
Imaginea de sine este definit ă de modul în care ne percepem propriile noastre
caracteristici fizice, emo ționale, cognitive, sociale și spirituale care contureaz ă și înt ăresc
dimensiunile eului nostru. În func ție de percep ția noastr ă la un moment dat al dezvolt ării
noastre, de ceea ce ne-am dori s ă fim sau ceea ce am putea deveni, putem distinge ma i multe
ipostaze ale eului nostru: eul actual, eul ideal și eul viitor. Imaginea de sine ne influen țeaz ă
comportamentele, de aceea este important s ă ne percem cât mai corect, s ă dezvolt ăm
convingeri realiste despre noi în șine.
Exist ă persoane care, de și au o înf ățișare fizic ă pl ăcut ă, se percep ca fiind fie prea
slabe sau prea grase, prea înalte sau prea scunde, insuficient de inteligente etc. Percep ția de
sine nu reprezint ă adev ărul despre noi, ci este doar o „hart ă” pentru propriul „teritoriu”, un
barometru al st ării noastre de bine. Rela țiile armonioase cu membrii familiei și cei din jur,
performan țele profesionale, asumarea unor responsabilit ăți în acord cu resursele proprii
indic ă o imagine de sine pozitiv ă, în timp ce absen ța motiva ției sau o motiva ție sc ăzut ă,

27 agresivitatea defensiv ă, comportamentele de evitare, rezisten țele la schimbare sunt principalii
indici pentru o imagine de sine negativ ă.
Stima de sine reprezint ă modul în care ne evalu ăm pe noi în șine în raport cu propriile
aștept ări și cu ceilal ți și este direct propor țional ă cu con știentizarea valorii noastre. Fiecare
fiin ță uman ă este unic ă și are o valoare care merit ă s ă fie respectat ă. Valoarea unei fiin țe
umane este dat ă de suma comportamentelor, ac țiunilor și poten țialit ăților sale trecute,
prezente și viitoare. Capacitatea fiin ței umane de a se proiecta în viitor, de a- și con știentiza,
dori și anticipa devenirea prin raportarea la experien țele și succesele anterioare și credin ța
despre propria eficacitate contribuie la înt ărirea stimei de sine.
Increderea în sine depinde mai mult de capacitatea noastr ă de a face anumite lucruri,
în timp ce stima de sine reprezint ă rezultatul unei autoevalu ări și are un rol foarte important
în stabilirea identit ății noastre. O stim ă de sine pozitiv ă se bazeaz ă pe percep ția pozitiv ă
despre propriile noastre comportamente. De aceea es te important s ă ne respect ăm nevoile și
limitele pentru ca ac țiunile noastre s ă ne pun ă în valoare, s ă fie viabile în ochii no ștri.
Încrederea în sine nu este înn ăscut ă și nu depinde doar de educa ția pe care am primit-
o în copil ărie când p ărin ții no ștri ne-au înv ățat s ă facem împreun ă cu ei și ne-au stimulat s ă
ne asum ăm responsabilit ăți pentru a deveni autonomi în via ță . Încrederea în sine este realist ă
și predictibil ă, deoarece se sprijin ă pe rezultate concrete ob ținute în trecut, pe experien țele
reale pe care o persoan ă le-a tr ăit și care-i permit s ă prezic ă rezultatele la care se a șteapt ă în
viitor. Deci încredera în sine nu este oarb ă și prezint ă o anumit ă doz ă de incertitudine. Ea se
bazeaz ă pe con știentizarea propriilor cuno știn țe și competen țe într-un anumit domeniu, pe
rezultatele pozitive ob ținute anterior și este între ținut ă prin abordarea treptat ă a altor
experien țe în scopul de a fixa și transfera competen țele, precum și pentru a descoperi alte
competen țe de care nu eram con știen ți. Este important ca experien țele noi s ă fie abordate
treptat, deoarece e șecurile repetate la experien țe noi pentru care nu reu șim s ă g ăsim o
explica ție pot avea efecte negative asupra încrederii în si ne și a stimei de sine. Dac ă suntem
flexibili și putem recadra ac țiunile și experien țele noastre astfel încât s ă vedem partea bun ă,
pozitiv ă a lucrurilor și s ă înv ăță m ceva din ceea ce ni se întâmpl ă, reu șim s ă ne construim
încrederea în sine și s ă ne înt ărim stima de sine. Convingerile noastre ne dirijeaz ă
comportamentele, de aceea este important s ă p ăstr ăm acele convingeri care sunt bune pentru
noi și ne ajut ă s ă ne schimb ăm cadrele de referin ță . Abordarea unei situa ții dintr-o alt ă

28 perspectiv ă ne permite s ă ne schimb ăm reac țiile, s ă dezvolt ăm comportamente noi, mai
adecvate situa ției prezente și s ă ob ținem astfel rezultate mai bune în via ță .
Nivelul ridicat al stimei de sine contribuie la o ținerea satisfac ției în cadrul rela ției de
cuplu oferind celor implica ți sentimentul utilit ății, încredere în partenerul romantic, încredere
în for țele proprii, cooperare cu partenerul, sentiment de independen ță . În schimb ce un nivel
redus al stimei de sine contribuie la plasarea cont rolului în mâinile celuilat, apari ția
sentimentului de inutilitate, team ă de e șec, dependen ță fa ță de partener, gelozie.
Aplicabilitatea practic ă a cercet ării noastre const ă tocmai în partea de interven ție, prin
consiliere, în cazul cuplurilor care au rela ții disfunc ționale. Din lotul nostru de subiec ți, un
num ăr de 42 de subiec ți i-am încadrat în categoria rela țiilor disfunc ționale, fie datorit ă unei
satisfac ții sc ăzute în rela ția de cuplu, fie datorit ă unor stiluri de ata șament deficitare.
Orientarea cercet ării noastre st ă sub semnul paradigmelor prezente de abordare a
factorilor care contribuie la calitatea rela ției de cuplu la vârsta adult ă tân ără.
A fost studiat ă influen ța pe care o pot exercita în acest sens modelele par entale
precum și tipul de ata șament existent între parteneri. S-a încercat de ase menea stabilirea unei
leg ături între stima de sine și o serie de dimensiuni ale personalit ății (neuroticism și
extraversiune), pe de o parte, și calitatea rela ției, pe de alt ă parte.S-a pornit de la urm ătoarele
ipoteze: subiec ții care au beneficiat de un model parental democrat ic în copil ărie, vor ob ține
scoruri mai bune la scala de evaluare a satisfac ției în rela ție, comparativ cu subiec ții care au
beneficiat de un model parental permisiv sau autori tar; scorurile înalte ob ținute la
dimensiunea neuroticism vor influen ța într-o manier ă negativ ă calitatea rela ției de cuplu. Se
așteapt ă s ă existe o leg ătur ă pozitiv ă între extraversiune și calitatea rela ției; subiec ții cu un
stil de ata șament sigur vor beneficia de mai mult ă satisfac ție în cadrul rela ției de cuplu,
comaparativ cu subiec ții care prezint ă un tip de ata șament evitant; exist ă o corela ție între
stima de sine și satisfac ția în rela ția de cuplu.
Subiec ții inclu și în studiu au fost alc ătui ți dintr-un num ăr de 70 de subiec ți, cu vârste
cuprinse între 17 și 30 ani, 35 de b ărba ți și 35 de femei. Principala condi ție pe care
participan ții au trebuit s ă o îndeplineasc ă, a fost aceea de a fi implica ți într-o rela ție de cel
pu țin șase luni. Testarea s-a def ăș urat în codi ții similare pentru to ți subiec ții. Ace știa au avut
posibilitatea de a opta dac ă doresc sau nu s ă participe la aceast ă cercetare, garantându-li-se
păstrarea anonimatului.

29 În vederea realiz ării cercet ării au fost utilizate cinci probe psihologice: o sc al ă pentru
evaluarea satisfac ției în cuplu (Index of Marital Satisfaction), testu l Big Five pentru
evaluarea unor dimensiuni ale personalit ății (neuroticism și extraversiune) și un chestionar
pentru stabilirea tipului de ata șament între parteneri (Experiences in Close Relationships
Questionnaire). S-a utilizat, de asemenea, chestion arul pentru evaluarea autorit ății parentale
(Parental Authority Questionaire) și o scal ă pentru stima de sine (Seelf Esteem Scale).
În cercetarea de fa ță s-a pornit de la premisa conform c ăreia, o serie de leg ături și
diferen țe se vor stabili între diverse variabile psihologi ce, care au fost investigate prin
intermediul instrumentelor anterior prezentate. Pr elucrarea statistic ă a datelor s-a realizat
prin intermediul programului statistic SPSS 17.0.
Chestionarele referitoare la modelul parental au f ost completate atât pentru tat ă, cât și
pentru mam ă. Rezultatul testului Levene este nesemnificativ st atistic, ceea ce indic ă faptul c ă
ipoteza nul ă este confirmat ă. Diferen țele care apar între diferi ți subiec ți în ceea ce prive ște
calitatea rela ției lor de cuplu, se datoreaz ă hazardului și nu modelului parental de care au avut
parte în copil ărie. Prima ipotez ă a acestei cercet ări este infirmat ă: nu exist ă o corela ție
semnificativ ă între stilul parental de care au beneficiat subiec ții și satisfac ția lor în rela ția de
cuplu.
Pentru testarea celei de a doua ipoteze s-au calcu lat corela ții între factorii analiza ți, și
anume între: scorurile ob ținute la scala de testare a calitat ății rela ției de cuplu și scorurile
ob ținute pe dimensiunea neuroticism, iar pe de alt ă parte, între scorurile ob ținute la scala de
testare a calitat ății rela ției de cuplu și scorurile ob ținute pe dimensiunea extraversiune. Pentru
a realiza calculul corela ției am utilizat coeficientul de corela ție Bravais – Pearson (r), unul
dintre cei mai folosi ți indicatori de asociere în statistica psihologic ă.
Nu exist ă corela ție între scorurile ob ținute la scala de testare a calitat ății rela ției de
cuplu și scorurile ob ținute pe dimensiunea neuroticism. Un coeficient de corela ție
semnificativ, la un p < .05, se înregistreaz ă între scorurile ob ținute la scala de testare a
calitat ății rela ției de cuplu și scorurile ob ținute pe dimensiunea extraversiune: cu cât gradul
de extraversiune cre ște cu atât subiectul este mai satisf ăcut în rela ția de cuplu. Ipoteza
num ărul doi este doar par țial confirmat ă
La cea de a treia ipotez ă s-a pus problema, din punct de vedere statistic, d ac ă exist ă
diferen țe semnificative în ceea ce prive ște calitatea rela țiilor de cuplu ale subiec ților

30 investiga ți, și dac ă aceste diferen țe sunt datorate hazardului sau faptului c ă subiec ții
manifest ă stiluri de ata șament diferit fa ță de partenerul lor de cuplu
Testul Levene (F(3, 66) = 43,47, p<.01), este semn ificativ statistic, ceea ce indic ă
faptul c ă ipoteza nul ă este infirmat ă. Putem afirma deci, c ă diferen țele care apar nu se
datoreaz ă hazardului. În concluzie putem afirma c ă subiec ții care experimenteaz ă un stil de
ata șament sigur în copil ărie ob țin mai mult ă satisfac ție în rela ția de cuplu decât subiec ții care
experimenteaz ă un stil de ata șament evitant. Între aceste dou ă stiluri se situeaz ă stilul de
ata șament tem ător și cel preocupat. Subiec ții care experimenteaz ă unul dintre aceste ultime
dou ă stiluri ob țin o satisfac ție medie în rela ția de cuplu. Calitatea rela ției de cuplu este
influen țat ă și de nivelul stimei de sine, putând observa c ă subiec ții cu un nivel ridicat al
stimei de sine ob țin satisfac ție în cadrul rela ției du cuplu., la fel cum exist ă o corela ție
semnificativ ă între scorurile înalte pe dimensiunea extraversiu ne și satisfac ția ob ținut ă în
cadrul rela ției de cuplu.
Rela țiile de cuplu pot fi caracterizate drept o categori e special ă a rela țiilor de
prietenie, ele implicând intimitate, pasiune și angajament Probabil, manifestarea într-o
manier ă diferit ă a ata șamentului are efect asupra calit ății rela ției de cuplu a subiec ților inclu și
în studiu. Se confirm ă a șadar cea de-a treia ipotez ă a acestei cercet ări.
Cea de-a patra ipotez ă a acestui studiu, a urm ărit s ă eviden țieze modul în care nivelul
stimei de sine influen țeaz ă ob ținerea satisfac ției în cadrul rela ției de cuplu la adultul tân ăr.
Astfel, s-a presupus faptul c ă tinerii care înregistreaz ă scoruri înalte la scala de m ăsurare a
stimei de sine vor ob ține satisfac ție în cadrul rela ției de cuplu. Rezultatele statistice, ob ținute
în urma prelucr ării datelor, au confirmat aceast ă ipotez ă
Aplicabilitatea practic ă a cercet ării noastre const ă tocmai în partea de interven ție, prin
consiliere, în cazul cuplurilor care au rela ții disfunc ționale. Din lotul nostru de subiec ți, un
num ăr de 42 de subiec ți i-am încadrat în categoria rela țiilor disfunc ționale, fie datorit ă unei
satisfac ții sc ăzute în rela ția de cuplu, fie datorit ă unor stiluri de ata șament deficitare.
Subiec ții no ștri au intrat într-un program de consiliere individ ual ă și de cuplu care a
durat o perioad ă de 3 luni de zile cu o frecven ță de dou ă ședin țe pe s ăpt ămân ă, fiecare
ședin ță ținând 2 ore.
Dup ă cele trei luni cât a durat intervenm ția, subiec ților li s-a cerut s ă r ăspund ă din
nou la cele trei probe referitoare la stilul de at a șament, stima de sine și satisfac ția în rela ția

31 de cuplu. Rezultatele ob ținute la sfâr șitul interven ției au fost de asemenea sintetizate în tabele
și grafice.
Dac ă la începerea programului de consiliere nu aveam ni ci un subiect din cei 42 cu
probleme în cuplu, care s ă se situeze în primele trei grupe valorice din punc t de vedere al
satisfac ției rela ției de cuplu, dup ă încheierea programului avem 2 subiec ți cu satisfac ție foarte
bun ă, 5 cu satisfac ție bun ă, 17 cu satisfac ție peste medie, numai 8 cu satisfac ție sub medie și
nici un subiect în ultimele dou ă grupe valorice (satisfac ție slab ă și foarte slab ă).
To ți cei 42 de subiec ți inclu și în programul de consiliere au beneficiat de pe ur ma
acestuia, fapt eviden țiat de clasarea subiec ților în grupele valorice superioare dup ă
încheierea consilierii.
Satisfac ția într-o rela ție de cuplu este un aspect complex care se bazeaz ă pe mai multe
tr ăsături principale, dar care este influen țat ă și de starea de satisfac ție/insatisfac ție general ă a
subiectului. Nemul țumirea fa ță de condi țiile de via ță economico-sociale, absen ța unui loc de
munc ă sau alte evenimente pot influen ța starea de nemul țumire general ă, insatisfac ția fa ță de
via ță , în general și fa ță de partener, în special. De multe ori partenerii d e cuplu sunt f ăcu ți
răspunz ători pentru toate inconvenientele care apar în via ța subiec ților și care contribuie la
gradul general de nemul țumire.
Consilierea, individual ă și de cuplu, a dus la cre șterea stimei de sine a subiec ților, ca
urmare a perceperii corecte a imaginii pe care part enerii o au despre ei și ca urmare a
modific ării propriei imagini de sine. Participarea la discu ții, analiza problemelor de cuplu,
discutarea eventualelor comportamente eronate sau a celor gre șit în țelese au dus la
modificarea imaginii de sine a subiec ților și, implicit la modificarea stimei fa ță de propria
persoan ă în sensul cre șterii acesteia.
În momentul în care subiec ții s-au v ăzut și au în țeles c ă sunt aprecia ți de parteneri, c ă
sunt valoriza ți de ace știa și-au îmbun ătățit modul de a se privi pe ei în șiși și au sc ăzut
considerabil evalup ările negative sau depreciative
Consider ăm ata șamentul ca cel mai important factor al rela ției de cuplu. De aceea un
ata șament sigur bazat pe încredere reciproc ă pe acceptare și toleran ță , pe în țelegerea și
discu țiile dintre parteneri pare s ă fie cel mai adecvat stil pentru a rela ție de cuplu de durat ă și
solid ă.

32 Subiec ții no ștri și-au modificat stilul de ata șament, lucru care este posibil și la vârsta
adult ă. Cel mai mult se pare c ă au beneficiat cei care prezentaser ă ini țial un stil anxios. Prin
modificarea stimei de sine și a satisfac ției în cuplu, care s-au deplasat spre polul pozitiv , s-a
putut realiza șiu modificarea stilului de ata șament manifestat: anxietatea scade atât referitor
la teama de a pierde partenerul, cât și referitor la teama de a nu fi r ăni ți în rela ție. Consilierea
a contribuit la cre șterea siguran ței în rela ție a persoanelor anxioase, care au realizat în urma
discu țiilor cu terapeutul și cu partenerul c ă acesta le este devotat și ata șat și c ă temerile cu
care s-au confruntat nu î și aveau rostul.
La finalul programului de interven ție un num ăr de 37 din cei 42 de subiec ți cu
probleme de ata șament prezentau un ata șament sigur, fiind con știen ți c ă de atitudinea lor
depinde și pe mai departe evolu ția rela ției de cuplu. Au mai r ămas îns ă 2 subiec ți care
prezint ă în continuare un ata șament anxios, doi cu ata șament evitant și în fine, unul cu
ata șament preocupat. Ca și pentru problema satisfac ției în rela ția de cuplu, consider ăm c ă și
aici intervin factori externi care determin ă incapacitatea acestor subiec ți de a manifesta un stil
de ata șament care s ă fie mai adecvat unei rela ții de cuplu.
Succesele ob ținute de programul nostru de interven ție eviden țiaz ă faptul c ă subiec ții
în cauz ă aveau realmente nevoie de ajutorul unui consilier pentru consolidarea rela ției lor de
cuplu.depistarea precoce a unor ata șamente disfunc ționale și includerea subiec ților în
programe de consiliere ar contribui la evitarea cre șterii num ărului de divor țuri sau a
num ărului de subiec ți marca ți de psihotraume în urma separ ării de partener.

33 Bibliografie selectiv ă

• Adler, H.J., Mellenbergh, G.J. (eds.) (1999), Research Methodology in the Social
Behavioural & Life Science , Sage Publ., London
• Albu, M. (2000), Metode și instrumente de evaluare în psihologie , Editura Argonaut,
Cluj- Napoca
• Bowlby, J. (1980), Attachment and looss: Vol. III Loss, 2nd., New York: Basic Books
• Clocotici, V., Stan, A. (2000), Statistic ă aplicat ă în psihologie, Editura Polirom, Ia și
• Cosnier, J. (2002), Introducere în psihologia emo țiilor și a sentimentelor, Editura
Polirom, Ia și
• Dinc ă, M. (2003), Metode de cercetare în psihologie , Editura Universit ății
Independente „Titu Maiorescu”, Bucure ști
• Freud, S. (2000), Opere: vol. III. Psihologia incon știentului , Editura Trei, Bucure ști
• Hayes, N., Orrell, S. (2007), Introducere în psihologie, Editura All, Bucure ști
• Hăvârneanu, C. (2000), Metodologia cercet ării în știin țele sociale, Editura Erota, Ia și
• Ilu ț, P. (2000), Iluzia localismului și localizarea iluziei, Editura Polirom, Ia și
• Jurc ău, N., (coord.), (2006), Psihologia educa ției, Editura UTPRES, Cluj-Napoca
• Liiceanu, G. (2001), Declara ție de iubire, Editura Humanitas, Bucure ști
• Michael, R. (2002), Sufletul pereche te cheam ă, Editura For You, Bucure ști
• Mikulincer, M., Birnbaum, G., Woddis, D., & Nachmia s, O. (2000), Stress and
accesibility of proximity-related thoughtts: Explor ing the normative and
intraindividual components of attachment theory, Journal of Personality and Social
Psychology
• Mitrofan, I. (2003), Cursa cu obstacole a dezvolt ării umane – psihologie,
psihopatologie, psihodiagnoz ă, psihoterapie centrat ă pe copil și familie, Editura
Polirom, Ia și
• Mitrofan, I., Ciuperc ă, C. (2002), Psihologia vie ții de cuplu-între iluzie și realitate ,
Editura SPER, Bucure ști
• Mitrofan, I., Ciuperc ă, C. (2002), Psihologia și terapia cuplului , Editura Sper,
Bucure ști

34 • Moldovan, O. D., Ignat, S., B ăla ș-Timar, D. (2009), Fundamentele psihologiei I,
Editura Universit ății „Aurel Vlaicu”, Arad
• Moldovan, O. D., Ignat, S., B ăla ș-Timar, D. (2010), Fundamentele psihologiei II,
Editura Universit ății „Aurel Vlaicu”, Arad
• Munteanu, A. (2004), Psihologia vârstelor adulte și ale senectu ții , Editura Eurobit,
Timi șoara
• Nu ță , A. (2001), Inocen ță și închipuire. Psihologia rela ției de cuplu, Editura Sper,
Bucure ști
• Nu ță , A. (2002 a), Psihologia comunic ării în cuplu, Editura Sper, Bucure ști
• Partenie, A. (2000), Metode de cercetare psihologic ă a personalit ății, Editura
Augusta, Timi șoara
• Pease, A., Pease, B. (2001), De ce b ărba ții se uit ă la meci și femeile se uit ă în
oglind ă?, Editura Curtea Veche, Bucure ști
• Popa, M. (2008 ), Statistic ă pentru psihologi. Teorie și aplica ții SPSS , Editura
Polirom, Ia și
• Radu, I. (coord.) (1993), Metodologie psihologic ă și analiza datelor, Editura Sincron,
Cluj-Napoca
• Răș canu, R. (coord.), (2010), Psihologie clinic ă: de la tradi ție la modernitate , Editura
Universit ății din Bucure ști, Bucure ști
• Răș canu, R. (2003), Psihologie și comunicare, edi ția a II-a, rev ăzut ă și ad ăugit ă,
Editura Universit ății din Bucure ști, Bucure ști
• Răș canu, R. (2004), Introducere în psihodiagnoza clinic ă, partea I, Editura
Universit ății din Bucure ști, Bucure ști
• Răș canu, R. (2004), Introducere în psihodiagnoza clinic ă, partea II, Editura
Universit ății din Bucure ști, Bucure ști
• Rosenstein, D.S., & Horowitz, H.A. (1996), Adolescent attachment and
psychopathology , Journal of Consulting and Clinical Psychology, 64 , 244-253.
• Schaffer, H. R. (2005), Introducere în psihologia copilului , Editura ASCR, Cluj-
Napoca