Institutul Național de Să nătate Public ă [619318]

Institutul Național de Să nătate Public ă
Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile

Analiza evolu ției
bolilor transmisibile aflate în supraveghere

Raport pentru anul 2 017

București
2018

2

Analiza evo luției
bolilor transmisibile aflate î n supraveghere

Raport pentru anul 2 017

București
2018

3

Cuprins
Cap. I: Boli prevenibile prin vaccinare ………………………….. ………………………….. ……………… 4
1. Difteria ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 4
2. Rujeola ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 4
3. Rubeola ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 8
4. Parotidita epidemică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 9
5. Varicela ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 11
6. Tusea convulsivă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 12
7. Tetanosul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 15
8. Reacții adverse postvaccinale (RAPI) ………………………….. ………………………….. …………….. 16
Cap. II: Hepatitele virale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 21
1. Hepatita virală tip A ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 21
2. Hepatita virală tip B și tip C ………………………….. ………………………….. ………………………….. 24
Cap. III: Meningite ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 30
1. Meningita meningococică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 30
2. Meningita și meningo -encefalita TB ………………………….. ………………………….. ………………. 33
Cap. IV: B oli cu transmitere prin alimente și /sau factori de mediu ………………………….. . 34
1. Botulismul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 34
2. Boala diareică acută ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 36
3. Trichineloza ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 39
4. Leptospiroza ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 41
5. Bruceloza ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 44
6. Febra Q ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 44
7. Legioneloza ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 44
8. Rabia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 44
9. Antraxul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 45
Cap. V: Infecțiile respiratorii ………………………….. ………………………….. ………………………….. 46
1. Infecțiile respiratorii acute și gripa ………………………….. ………………………….. …………………. 46
2. Infecțiile Respiratorii Acute Severe (SARI) ………………………….. ………………………….. …….. 49
3. Scarlatina ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 52
Cap. VI: Boli trans mise prin vectori ………………………….. ………………………….. ……………….. 56
1. Malaria ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 56
2. Meningita cu virus West Nile ………………………….. ………………………….. …………………………. 58
3. Febra Denga ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 61
4. Infecția cu virusul Zika ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 63
5. Boala Lyme ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 63
Cap. VII: Boli cu transmitere sexuală ………………………….. ………………………….. ……………… 68
1. Sifilisul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 68
2. Gonoreea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 72
3. Infecția genitală cu Chlamydia ………………………….. ………………………….. ………………………. 75
Abrevieri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 77
Colectivul editorial: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 77

4

Cap. I: Boli prevenibile prin vaccinare

1. Difteri a

În România, există date despre di fterie încă din anul 1905, (cu excepția perioadei Primului
Război Mondial), ratele inițiale de incidență anuală a bolii fiind ridicate, cu valori de până la
117%000. După introducerea, în anul 1960, a vaccinării antidifterice s -a înregistrat o scădere
dram atică a incidenței bolii, iar din anul 1990 până în prezent nu a mai fost confirmat niciun caz
de difterie în țara noastră (în 1989 s -au înregistrat ultimele 5 cazuri).
Difteria este o boală prevenibilă prin vaccinare. În anul 2016, acoperirea vaccinală,
evaluată pe baza metodologiei unitare care a avut în vedere toți copiii înscriși pe listele medicilor
de familie, indică o acoperire cu 3 doze de vaccin cu componentă difterică de 89,1% la vârsta de
18 de luni.
2. Rujeola

Dacă în perioada 1960 – 1980 valor ile incidenței rujeolei în România se mențineau
crescute (aproximativ 120 %000), acestea au înregistrat o scădere dramatică odată cu introducerea
vaccinării antirujeolice (1979) și au continuat să scadă, urmare a multiplelor intervenții de
sănătate publică, așa cum relevă graficul de mai jos (Fig.1) :

020406080100120140160Nr. cazuri la 100 000 locuitori
AnIncidența multianuală a rujeolei în România, 1960 -2017
Introducerea
vaccin ării, 1979Introducerea dozei a
doua, 1994Campanie de vaccinare în
masă,1998/1999
Introducerea
supravegherii nominale,
1999

Fig. 1 I ncidenț a multianuală a rujeolei în România (1960 -2017)

5
În anul 201 7, în cadrul sistemului de supraveghere a rujeolei, la nivel național au fost
detectate 9076 de cazuri confirmate [ 3887 cu laborato rul, 5080 prin legatură epidemiologică și
109 doar pe criterii clinice (părinții refuzând recoltarea serului)].
Au fost raportate 26 decese prin rujeolă.

Distribuția cazurilor de rujeolă confirmate în anul 201 7, după luna de debut a rash -ului
indică o c reștere importantă a numărului acestora în prima jumatate a anului , „vârful ” fiind atins
în luna martie așa cum se observă în graficul de mai jos :

Fig. 2 Distribuția cazurilor confirmate de rujeol ă dupa saptamâna de debut a rash -ului, România, 201 7

Incidența la nivel național în anul 201 7 a fost de 46,2%000 locuitori, de 3,8 ori mai mare
decât în anul 201 6 (12,2%000).
Genotipul tulpinii de virus rujeolic identificat (B3) este diferit de genotipul tulpinii endemice din
țara noastră (D4).
Distribuția pe județe a ratelor de incidență a rujeolei în anul 201 7 este ilustrată în harta de
mai jos care a fost realizată luând în considerare rata de incidență națională (Fig. 3) :

6

Fig. 3 Distribuția geografică a incidenței rujeolei în România, 201 7

În 201 7, cea mai mare rată de incidență a rujeolei s -a înregistrat în județele Satu Mare
(249,3/100000) și Caraș -Severin (214,6 /100 000) urmate de județele Brașov (147,1/100000),
Timiș (135,9 /100 000) , Călărași (133, 5/100 000) și Arad (123/100000).
Cei mai afectați au fost copiii aparți nând grupei de vârstă sub 1 an ( 848,9 %000) urmată de
grupa de vârstă 1 -4 ani ( 419,6 %000) și grupa de vârstă 5 -9 ani ( 168,2 %000), grupa de vârstă 10 –
14 ani ( 75,5%000) și grupa de vârstă 15 -19 ani ( 47,6%000) :

02004006008001000
sub 1 an 1-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15-19 ani ≥ 20 aniNr. cazuri la 100 000 locuitori
Grupe de v ârstăInciden ța cazurilor de rujeol ăpe grupe de v ârsta în Rom ânia,
2017
N=9076

Fig. 4 Distribuția geografică a inci denței rujeolei în România, 2017

7
Actuala epidemie de rujeolă a afectat în special copiii cu vârsta sub 1 an (care nu sunt
eligibili la vaccin area RRO conform calendarului).
Distribuția cazurilor de rujeolă conf irmate în 201 7 pe grupe de vârstă și pe status vaccinal
este prezentată în tabelul de mai jos .

Tabel I. Distributia cazurilor de rujeola pe grupe de vârst a și status vaccinal, Romania 2017

Nr. doze vaccin
în antecedente Grupa de vârst ă
<1 an 1-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15-19 ani 20-29 ani ≥ 30 ani Total
0 1681 2970 1500 650 427 467 559 8254
1 0 274 162 82 50 17 20 605
2 0 0 80 61 35 33 8 217
Total 1681 3244 1742 793 512 517 587 9076

A fost inregistrată o mortalitate ridicată ( 2,9/1000), o proporți e de 53 ,8% fiind
reprezentată de decese la copii cu vârsta sub 1 an.
Rujeola face parte din categoria bolilor prevenibile prin vaccinare, vaccinarea antirujeolică
(cu vaccin combinat rujeolă – rubeolă – oreion RRO), fiind inclusă în Programul Național de
Vaccinare.
Vaccinul RRO a fost introdus în calendarul național începând cu anul 2005, acoperirile
vaccinale menținându -se o perioadă de timp peste 95% (ținta OMS); din 2010 valorile acestor
acoperiri vaccinale au avut o tendință des crescătoare, situându -se în 2017 la 87% (doza I) și la
74,7% (doza a -II-a) (Fig. 5). Acest lucru se datorează într -o oarecare măsură și scăderii încrederii
în beneficiile vaccinării concretizată prin refuzul părinților de a -și vaccina copiii.
50%55%60%65%70%75%80%85%90%95%100%
ANAcoperirea vaccinal ăcu RRO 1 și RRO 2
Rom ânia, 2005 -2017
Acoperirea vaccinal ă(%)
AV% RRO1
AV% RRO2

Fig. 5 Acoperirea vaccinală cu doza I si, respectiv, doza a -II-a de vaccin RRO în România, în perioada
2005 – 2017

8
În grupurile de populație la care acoperirea vaccinală se menține sub nivelul optim, se
acumulează în timp un număr mare de susceptibili care reprezintă un real potențial pent ru apariția
epidemiilor.

3. Rubeola
În anul 201 7, în România au fost raportate 9 cazuri de rubeolă, dintre care 6 cazuri
confirmate cu laboratorul și 3 cazuri clasificat e ca posibil pe baza criteriilor clinice și nu a fost
raportat niciun deces. Inciden ța la nivel național a fost de 0,0 4%000 locuitori, de 1,5 ori mai mică
decât în anul 201 6 (0,06%000). De la ultima epidemie de rubeolă, când s -a înregistrat o incidență
97,5%000 în 2012, valorile au început să scadă, după cum se poate observa din graficul de mai
jos:

Fig 6 Incidența cazurilor de rubeolă, România, 2007 -2017

Pe teritoriul României au fost înregistrate cazuri de rubeolă în 8 județe, cele mai multe
cazuri fiind înregistrate în județul Timi ș – 2 cazuri și în județele, Buzău, Bistrița Năs ăud, Cluj,
Constanța, Sibiu, Neamț , respectiv Vrancea – câte un caz.
Din analiza datelor centralizate, ratele de incidență specifică pe grupe de vârstă și pe sexe
au fost 1 an ( 2,0%000 masculin), 1 -4 ani (0,3%000 feminin), 10 -14 ani (0,2%000 feminin ), 20-
24 ani(0,6%000 masculin), 30-34 ani(0, 2%000 feminin ) și 35-39 ani(0,1%000feminin) . Raportul
cazurilor de rubeol ă, înregistrate în anul 201 7 pe cele două sexe este masculin: feminin= 1, 2:1.

9

Fig 7 Incidența cazurilorde r ubeolă, pe grupe de vârstă și sex, România, 2017, n=9

Din totalul cazurilor de rubeolă nu s-a înregistrat niciun caz de rubeolă la gravide, la
grupa de vârstă fertilă fiind înregistrat e 2 cazuri: la grupele de vârstă 33 ani, respectiv 36 ani.
Distribuția cazurilor de rubeolă în funcție de statusul imun a fost: 2 cazuri vaccinate cu
doua doze de RRO în antecedente, 3 cazuri vaccinat e cu o doză RRO dintre care 2 cazuri cu
vârst ele de 10 luni și respectiv 17 luni au fost vaccinate cu 44, respectiv 95 de zile înainte de
debutul simptomato logiei și 4 cazuri nu au fost nevaccinate.
În cadrul sistemului de supraveghere a sindromului rubeolic congenital (SRC), în anul
2017 au fost raportate un număr de 19 cazuri suspecte IRC/SRC din județele: Bacău, Botoșani,
Brașov , Iași, Neamț, Suceava, Va slui, Vrancea și municipiul București , clasificate astfel: 1 caz
confirmat IRC cu SRC, 1 4 cazuri probabile SRC și 4 cazuri infirmat e.
În anul 201 7, incidența cazurilor confirmate și probabile SRC a fost de 8,47 %000 nou –
născuți vii și a fost înregistrat 1 deces.

4. Parotidita epidemică

Incidența infecției urliene în anul 201 7 a fost de 1,6 %000 de locuitori, comparativ cu 3,2
la %000 de locuitori în anul 201 6. Scăderea incidenței se poate datora scăderii fondului receptiv ,
ca urmare a vaccin ării int roduse î n anul 2004 -2005.
Pe parcursul anului 201 7, 25 din cele 42 de direcții de sănătate publică județene, au
raportat 356 cazuri suspecte de infecție urliană. Nu a fost raportat niciun deces. Cele mai multe
cazuri au fost notificate de județele: Ia și (127), V âlcea (38), Neamt și Olt (17).
Din totalul cazurilor suspecte notificate, 40 au fost infirmate, restul de 316 fiind
clasificate, conform definiției de caz din metodologie, astfel: 190 posibile, 56 probabile și 70
confirmate.
Distribuția cazurilor de infecție urliană (N = 316) pe județe, România, 2017

10

Fig. 8 Distribuția cazurilor de infecție urliană (N = 316) pe județe, România, 2017
Pentru cazurile de infecție urliană clasificate în baza fișelor de supraveghere primite de la
DSP județene, raportu l masculin/feminin a fost de 1,46 (188:128) , iar distribuția pe grupe de
vârstă este redată în figura de mai jos. Mediana vârstei cazurilor a fost de 14 ani (interval 0 – 67
ani).

Fig. 9 Distribuția pe grupe de v ârstă a cazurilor de infecție urliană, Româ nia, 201 7
Din totalul cazurilor, 50, 94% aveau antecedente vaccinale.
Din cele 70 de cazuri confirmate, 22 (31,42%) erau vaccinate cu o singură doză de ROR,
insuficient pentru a asigura protecție în fața infecției.
Intervalul mediu între ultima doză de va ccin și apariția simptomelor a fost de 6 ani.

11
5. Varicela
În anul 2017 , în România au fost raportate 33.651 cazuri de varicelă și nu a fost raportat
niciun deces. Incidența, la nivel național, a fost de 171 ,3%000 locuitori, în scădere față de anul
2016 , când a fost de 207,5 %000 locuitori.
Distribuția ratelor de incidență a var icelei în România, în ultimii ani (2007 – 2017) este
prezentată în graficul de mai jos. Valorile incidenței se mențin ridicate, calendarul de vaccinări
din România neincluzând vaccinar ea antivariceloasă.

Fig. 10 Incidenț a cazurilor de varicelă, România, 2007 -2017

Distribuția geografică a incidenței varicelei în România, 201 7

Fig. 11 Distribuția geografică a ratelor de in cidență a varicelei în anul 2017

12
Cea mai mare rată de incidență a varicelei a fost înregistrată în județele: Covsna, Harghita,
Sălaj, Cluj, Bihor, Neamț (incidență mai mare de 300 la 100.000 de locuitori), urmate de județele:
Galați, Bistița -Năsăud, Tulcea, Dolj, Sibiu, Mehedinți, A lba, Ialomița, Mureș (incidență între 200 –
299 la 100.000 de locuitori).
Din analiza datelor centralizate, ratele de incidență specifică pe grupe de vârstă indică
faptul că, cele mai afectate grupe de vârstă au fost: 1-4 ani (1370 ,7%000) și 5 -9 ani
(1046 ,6%000), urmate de grupa de vârstă 10 -14 ani (47 1,7%000).

Fig. 1 2 Incidenț a cazurilor de varicelă pe grupe de vârstă , România, 2017
6. Tusea convulsivă

În anul 2017, au fost raportate la Direcțiile de Sănătate Publică Județene și a municipiului
București și au intrat în sistemul de supraveghere 207 cazuri suspecte de tuse convulsiv ă, cu 21%
mai pu ține fa ță de anul precedent. Dintre acestea, 45 de cazuri au fost clasificate final ca și
confirmate, 50 probabile, 75 infirmate, iar 37 au rămas posibile.
La fel ca în anul 2016, cazurile confimate au reprezentat mai puțin de un sfert din
numărul celor intrate în sistemul na țional de supraveghere.
Cele 95 cazuri de tuse convulsiv ă din anul 2017 corespund unei inciden țe de
0,5%000, în usoar ă creștere fa ță de anul precedent (0,4%000 ).
Evoluți a multianual ă a incidenței tusei convulsive în perioada 1999 -2017, în Români a,
este prezentată în graficul de mai jos.

13

Fig. 13 Incidenta tusei convulsive, România, 199 -2017

Se observ ă trei v ârfuri de inciden ță, cel mai recent fiind înregistrat în anul 2008, la o
valoare apropiat ă de cea din anul 2000. Amintim faptul c ă până în anul 2008 (por țiunea albastr ă a
curbei) confirmarea cazurilor s -a făcut în special pe criterii clini ce, la care s -a adăugat uneori și
formula leucocitar ă. Ulterior confirmarea s -a făcut pe baza rezultatului pozitiv la examenul
serologic (titrare Ac aglutinanti anti – B.pertussiss) si, în mult mai mic ă măsură, pe baza
rezultatului pozitiv la cultur ă sau R T-PCR.
S-au introdus cazuri posibile în sistemul de supraveghere într-un num ăr de 33 jude țe, cu 2
mai puțin e față de anul 2016. În nouă județe nu s-a introdus niciun caz: Arad, Bihor, Covasna,
Dolj, Giurgiu, Hunedoara, Satu Mare, Sălaj , Vaslui.
În ceea c e prive ște luna debutului, la 77% din cazuri aceasta s-a situat în intervalul mai –
august.
Referitor la d istribuți a geografică a cazurilor, pe primele locuri s -au situat județele
Harghita și Timiș .
Distribuți a pe județ e a cazurilor de tuse convulsiva, Rom ânia, anul 201 7 (N=95)

14

Fig. 14 Distribuția pe județe a cazurilor de tuse convulsiv ă, România, anul 201 7

Cele mai mari valori ale incidenței specifice pe grupe de vârstă s-au înregistrat, și în anul
2017, la grupa de vârst ă 0-4 ani, urmata de grupa de vârst a 5-9 ani, ambele valori fiind în creștere
față de anul precedent.
Dintre toti anii mentionati, în anul 2017 a fost inregistrat ă cea mai mare valoare a
inciden ței la grupa de v ârstă 0-4 ani (5,4%000).

Fig. 15 Incidența specifică pe grupe de vârstă, a tusei convulsive, România, anii 2009 – 2017

4% din cazuri fuseser ă vaccinate corespunz ător v ârstei, propor ție cu 15% mai mic ă față de
anul precedent. D istribu ția celor 93 cazuri eligibile pentru vaccinare, în funcție de num ărul de
doze de vaccin cu componenta pertussis în antecedente, a fost urm ătoarea: 4 cu cinci doze (4%) , 0
cu patru doze , 2 cu trei doze , 2 cu două doze , 3 cu o doza și 82 fără nicio doz ă (88%) . Propor ția
cazurilor vaccinate cu 4 sau 5 doze (4%) a sc ăzut cu 17% fa ță de anul precedent. Din cele 117

15
cazuri vaccinate cu 5 doze în perioada 2009 -2017, cele mai multe au provenit din jud. Sibiu (31)
și mun. Bucuresti (28). Ultima doz ă de vaccin cu componenta pertussis a fost administrat ă la
acești adolescen ți/adul ți tineri în perioada 1992 -2005. Perioada îndelungat ă care a trecut între data
administrarii ultimei doze de vaccin și data debutului (media = 16 ani, mediana = 15 ani, minima
= 12 ani, max ima = 24 ani) a avut drept consecin ță scăderea imunit ății post -vaccinale, f ăcând
posibil ă îmboln ăvirea. Pe primele locuri la cazurile nevaccinate corespunz ător v ârstei continu ă să
se situeze refuzul și neprezentarea.
În anul 201 7 în anul 2017 au fost comunicate la CNSCBT 8 focare suspecte de tu se
convulsiv ă, cu 3 mai multe fa ță de anul precedent, din care 7 confirmate (fa ță de 4 în anul 2016) ,
provenind din jude țele Constan ța, Harghita, Ialomi ța, Iași (2), Prahova și Timiș .

7. Tetanosul

În anul 2017, au fost înregistrate în România 7 cazuri de tetanos, incidența la nivel
național fiind de 0,035%000, aceeasi valoare ca și cea înregistrată în anul precedent.
În anul 2017, rata incidenței anuale pentru tetanos s -a situat sub valoarea medie de
0,04%000 înregistrată în ultimii 10 ani. Tendința mul tianuală este descendentă și poate fi
observată în graficul de mai jos:

Fig. 16 Tetanos, rata incidenței anuale, România, 2008 -2017
Din cele 7 cazuri de tetanos confirmate, 3 nu fuseseră vaccinate antitetanic, 3 aveau
schema de vaccinare incompletă sau u n interval mai mare de 20 de ani de la ultima vaccinare, iar
pentru o persoană, antecedentele vaccinale au fost necunoscute.
Cele mai multe cazuri s -au înregistrat la grupele de vârstă <15 ani și > 65 ani (c âte 3), cum se
poate observa în graficul de mai j os:

16

Fig. 17 Distribuția cazurilor de tetanos pe grupe de vârstă, România, 2017
Toate cazurile au fost înregistrate la persoane de sex masculin. Ponderea pe medii de
rezidență rural/urban a fost de 5:2.
Din cel e 7 cazuri de tetanos confirmate au fost form e clinice severe, 4 dintre acestea
soldându -se cu deces.

8. Reacții adverse postvaccinale (RAPI)

În anul 2017, în cadrul sistemului de supraveghere a reacțiilor adverse post -vaccinale indezir abile
(RAPI) au fost primite 127 de rapoarte pentru cazuri cu d ebut în anul 2017, cu 32,2% mai multe
față de anul precedent (86). Pe baza informațiilor menționate în definițiile de caz din metodologia
de supraveghere și a informațiilor obținute din investigarea cazurilor suspecte RAPI, acestea au
fost clasificate ast fel:
-106 (84,3%) dintre care: 92 asociate cu componentele vaccinului și 14 asociate erorilor
programatice.
-21(16,5 %) infirmate dintre care: 17 coincidente și 4 reac ții minore locale care nu respect ă
definiția din metodologie.

17

Fig.18 Distribuția caz urilor suspecte RAPI în funcție de clasificare, Romania, 2017
Evoluția numărului de rapoarte pentru cazurile suspecte RAPI cu debut în anul 2017, trimise la
CNSCBT în cadrul sistemului național de supraveghere, precum și a numărului de cazuri
confirmate c a RAPI în perioada 2006 -2017, este prezentat ă în graficul de mai jos:

Fig. 19 Distribuția cazurilor suspecte și cazurilor confirmate RAPI, România, 2006 -2017
În anul 2017, într- un număr de 27 județe (64.3%) s-au raportat cazuri suspecte de RAPI cu debu t
în anul 2017. La nivelul j udețul ui Iași s-a introdus cel mai ma re număr de cazuri în sistem (19
cazuri), urmat de județul Mure ș (15) și de municipiul București (13).

18

Fig. 20 Distribuția cazurilor suspecte RAPI, pe județe în funcție de clasificare, România,
2017
Pentru c ele 107 cazuri confirmate cu RAPI în anul 2017 au fost administrate 110 doze de vaccin;
respectiv pentru 6 (5,6 %) cazuri au fost administrate doua tipuri de antigene vaccinale simultan
astfel:
 într-un caz vac cinul antirabic a fost administrat simultant cu vaccinul VTA
 în 3 cazuri vaccinul DTPa -VPI-Hib-Hep B a fost administrat cu vaccinul
pneumococic polizaharidic conjugat (13 -valen țe, adsorbit)
Tabelul nr. II Distribuția dozelor de vaccin administrate cazurilo r de RAPI confirmate
pentru anul 2017, în funcție de tipul de antigen vaccinal si rangul dozei
Tipul antigen doze vaccin/ rang Nr.
cazuri
RAPI
confirmat 0* I II III IV V
DTPa -VPI 0 16 0 0 0 43 59
ROR 20 5 5 0 0 0 30
DTPa -VPI-Hib-Hep B 0 5 3 1 0 0 9
Vaccin pneumococic
polizaharidic conjugat
(13-valent, adsorbit) 0 6 1 0 0 0 7
GripalTrivalent 0 2 0 0 0 0 2
VTA 0 1 0 0 0 0 1
dTPa 0 0 0 0 0 1 1

19
Tipul antigen doze vaccin/ rang Nr.
cazuri
RAPI
confirmat Antirabic 0 1 0 0 0 0 1
Total 20 36 9 1 0 44 110
*pentru 18 cazuri de RAPI dozele de antigen vaccinal R OR au fost administrate în Campania suplimentara de
vaccinare la v ârstele din intervalul 9 -11 luni.
Cel mai mare număr de cazuri s -a înregistrat la copii din grupa de vârsta 5 – 9 ani ( 60,4%).

Fig. 2 1 Distribuția pe grupe de vârstă a cazurilor confi rmate RAPI, România, 2017, n=106
Din cele 106 de cazuri de RA PI confirmate în anul 2017, 84 au reprezent at apariții singulare
(79.3%), iar 22 cazuri au făcut parte din 7 clustere distribuite pe județele , astfel:
 Bistrița Năsăud – 2 clustere aparute dupa administrarea de DTPa -VPI
 Olt – 1 cluster ap ărut dup ă administrarea în aceea și sedin ță de vaccinare a vaccinului
pneumococic polizaharidic conjugat și a vaccin ului DTPa -VPI-Hib-Hep B
 Brăila, Călărași, Iași și municipiul București – câte un cluster apărut după
administrarea de DTPa -VPI
În urma investigării acestor clustere: 3 au fost asociate unor erori prog ramatice și 4 au fost
asociate cu componetele vaccinului administrat (vaccin DTPa -VPI, respectiv vaccin pneumococic
polizaharidic conjugat) .
Pentru cele 106 cazuri confi rmate de RAPI manifestările clinice conform defini țiilor din
metodologie care au dus l a clasificarea cazurilor sunt prezentate în tabelul urmator:

Tabel nr III Manifestarile clinice pentru cazurile de RAPI confirmate, Rom ânia, 2017,
n=106
Manifestari RAPI Num ăr cazuri
Febră 51

20
Manifestari RAPI Num ăr cazuri
Reac ție local ă sever ă 47
Limfadenit ă 5
Plâns persisten t 2
Convulsii 1
Total 106
Nu s-a înregistrat niciun deces la caz de RAPI.
În anul 2017, indicatorii de tendință centrală pentru intervalul dintre data vaccinării și data
debutului pentru cazurile confirmate cu RAPI au înregistrat următoarele valori:
– media = 3 zile
– mediana = 1 zi
– moda =1 zi
– minima = 0 zile ( 15 minute)
– maxima = 29 zile
Agentia Național ă a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) a comunicat la
CNSCBT informații despre 42 de cazuri de RAPI, primite de către Centr ul Național de
Farmacovigilență, de la consumatori sau de la personal medical din cadrul cabinetelor medicale
de familie, centre medicale, spitale, farmacii. În baza informațiilor furnizate, clasificarea acestora
ar fi: 14 confirmate, 6 infirmate și 22 nei dentificate.

21
Cap. II: Hepatite le virale
1. Hepatita virală tip A
În anul 2017, s -au înregistrat 2 .512 cazuri de hepatită virală A, incidența la nivel național
fiind de 12 ,8%000 locuitori; cu 27,3% mai mică decât în anul 2016.

Fig. 22 Incidența anua lă a cazurilor de hepatita virală A, România, 2008 -2017

În anul 2017, în funcție de data debutului, incidența hepatitei virale A a înregistr at o
creștere în luna noiembrie cu o valoarea maximă de 2,2%000 locuitori. Se observă incidențe
crescute ale cazuri lor în perioada ianuarie -martie, dup ă care a fost înrtegistrată o ușoară scădere
urmând să fie î nregistrată o evoluție ascendentă în perioada iunie -noiembrie, păstrându -se aceeași
sezonalitate ca și în anii precedenți, care sugerează legatura cu colectivit ățile și comunitățile.

Fig. 2 3 Incidența lunară HVA, România, 2017

22
Cazuri de hepatită virală A au fost raportate în toate județele României ex ceptând județele:
Arad, Brăila și Tulcea, fiind înregistrată o incidența maximă în județul Sibiu (65,5%000) și o
incidență minimă în județele Prahova, respectiv Neamț, Maramureș (0 ,7%000).

Fig. 2 4 Distribuția pe județe a incidenței hepatitei virale A, România, 2017

Ordinea descrescătoare a primelor 3 grupe de vârstă din punctul de vedere al incidenței
(cazu ri la 100.000 locuitori) este următoarea: 5 -9 ani (74 ,5%000), 10 -14 ani (51 ,9%000), 0 -4 ani
(32,8%000).

Fig. 2 5 Incidența hepatitei virale A pe grupe de vârstă, Romania, n=2512
Din cele 2 .512 cazuri de HVA, 50 ,2% au fost înregistrate la persoanele de sex masculin .

23
În ceea ce privește mediul de rezid ență: 61,1% cazuri provin din mediului rural și 38 ,9%
din mediului urban.
În anul 2017, au fost raportate prin investigații epidemiologice de către DSP -urile
județene:
– 123 de focare cu debut în a nul 20 17 totalizând 1 .466 cazuri
A fost considerat focar apariția a minim 2 cazuri confirmate cu hepatita virală A, care au
fost expuse la aceeași sursa, în același timp și loc. Județele în care s-au raportat cele mai multe
focare în anul 2017 sunt: Bihor (25 fo care); Iasi (17 focare) și Dolj (17 focare) , respectiv Sibiu (11
focare).
În anul 2017 au fost raportate 94 de focare în mediul rural cu un număr de 1 .205 ca zuri
hepatită virală A și 28 de focare în mediul urban cu un număr de 261 cazuri.

Fig. 2 6 Distr ibuția focarelor de HVA raportate în funcție de mediu și județ, România, 2017, n=123

În mediul rural cele mai multe focare au fost raportate în partea de Nord Vest 33 focare
(286 cazuri) și partea Nord Est a țării – 24 focare (375 cazuri). În mediul urba n cele mai multe
focare au fost raportate în Nord Vestul țarii – 15 focare (147 cazuri) și Sud Vestul țării- 6 focare
(69 cazuri) de hepatită virală A.
În 49 de focare din mediu rural au fost recoltate probe de apă din sursa de apă folosită de
către comuni tății și 30 ( 61,2%) de probe nu au fost corespunzătoare din punct de vedere
bacteriologic. În 7 focare din mediul urban au fost recoltate probe de apă și toate au fost
corespunzătoare din punct de vedere bacteriologic. În cadrul focarelor au fost raport ate 1 .636 de
cazuri de hepatită virală A, fiind identificați 11 .469 contacți, dintre care un număr de 2 .256
contacți (19,7%) au primit profilaxie prin vaccinare. Cele mai multe cazuri – 42,2% din rândul
celor raportate în focare, atât în mediul rural cât și în mediul urban, s -au observat la grupa de
vârstă 5 -9 ani.

24

Fig. 2 7 Distribuția cazurilor de HVA raportate în focarele din 2017, România

Focarele de hepatită virală A cu debut în anul 2017 și declarate închise, având cel mai mare
număr de cazuri, au evoluat:
– în localitatea Vurpăr ( Sibiu), în perioada 01.05.2017 – 20.12.2017 , într -o comunitate cu status
social precar care beneficiază de apă de la 2 fântăni și nu beneficiază de rețea de canalizare. Au
fost înregistrate 83 cazuri confirmate de hepa tită virală A, cu o rată de atac de 35,9%; c ele mai
multe cazuri (56; 67,5%) au fost înregistrate la grupa de vârsta de 5 -9 ani. Au fost identificați 153
contacților din grupele de vârstă 1 -15 ani, din tre care 88,9% au fost vaccinați . Rezultatele celor
două probe de apă recoltate din cele două fântâni au fost necorespunzătoare din punct de vedere
bacteriologic.
– în localitatea Soard ( Mureș) în perioada 23.06.2017 – 9.11.2017, într -o comunitate cu status
social precar care beneficiază de apă de la o cișme a stradală și nu beneficiază de rețea de
canalizare. Au fost înregistrate 50 cazuri hepatită virală A, cu o rată de atac de 20,3 %; cu cele mai
multe cazuri (31 ; 62%) înregistrate la grupa de vârsta de 5 -9 ani. Au fost identificați 105
contacților c u vârst e între 1 -15 ani, dintre care 25, 7% au fost vaccinați . Rezultatele probelor de
apă recoltate au fost necorespunzătoare din punct de vedere bacteriologic.
Cele mai multe focare s -au datorat nerespectării normelor de igienă, aglomerărilor și au evoluat în
comunități cu status social precar.

2. Hepatita viral ă tip B și tip C
În anul 2017 au intrat în sistemul national de supraveghere pentru hepatitele virale
tip B și C un număr de 238 cazuri, cu 28% mai puțin e față de anul precedent (329).
Evolu ția incidenței hepatitelor virale tip B și C, în Rom ânia, în perioada 2006 -2017 este
prezentat ă în graficul de mai jos. Continu ă trendul descendent pentru inciden ța raportat ă a
hepatitei virale tip B, în paralel cu varia ții minore, de la un an la altu l, pentru hepatita viral ă tip C.

25

Fig. 28 Evolutia incidenței hepatitei virale tip B și C, România, 2006 -2017
Incidența hepatitei virale tip B (0, 69%000) se situează sub rata de notificare înregistrată în
anul 2015 la nivelul EU (4,7%000).
Incidența hepatitei virale tip C (0,3 6%000) se situează cu mult sub media înregistra tă în
anul 2015 la nivelul EU (8,6%000).
Clasificarea cazurilor de hepatită virală tip B și C, intrate în sistemul național de
supraveghere în anul 201 7 (N=238), este prezentată în tabelul de mai jos:

Tabel IV Clasificarea cazurilor de hepatită virale B și C intrate în sistemul de supraveghere, 201 7

Hepatita virală tip B
În anul 201 7, medi a ratei inciden ței a fost depa șită cu peste 2 STDEV în județul Covasna.
Depășiri cu 1 STDEV ale mediei au fost înregistrate în județele Ia și, Călărași, Constan ța și
Vâlcea. În șapte jude țe (Br ăila, Giurgiu, Harghita, Satu Mare, Sălaj , Suceava, Tulcea) nu s-a
introdus niciun caz în sistemul national de supraveghere.

26

Fig. 29 Incidenta pe județe a hepatitei virale acute tip B, România, 201 7
În anul 2017, cele mai multe cazuri (28%) au fost înregistrate la grupa de v ârstă 35-44 an i. Rata
maxim ă de inciden ță specific ă s-a înregistrat la aceast ă grupă de vârstă la sexul masculin
(1,6%000), în timp ce la sexul feminin ea a fost înregistrat ă la grupa de v ârstă 45-54 ani
(1,3%000). Cu exceptia grupelor de v ârstă 5-14 ani și 45-54 ani, r atele de inciden ță au fost mai
mari la sexul masculin. Din cele 6 cazuri înregistrate la copii cu v ârstă sub 5 ani, 5 au avut v ârsta
sub 1 an, iar unul v ârsta de 4 ani (nevaccinat). Din cei 5 sugari, unul a avut v ârsta de 4 luni la data
diagnosticului și primise o singur ă doza de vaccin hepatitic B, 2 aveau vârsta de 5 luni, din care
unul nevaccinat, iar unul primise o singur ă doză de vaccin, iar al ți 2, în vârstă de 7 si, respectiv 8
luni, nu primiser ă nicio doz ă de vaccin.

Fig. 30 Inciden ța specifică pe grupe de vârstă și sexe a cazurilor de hepatită virala acută tip B,
România, 201 7
Doar 2 cazuri de HVB cronic ă au întrunit criteriile din defini ția de caz. Acestea au fost
raportate în județele C ălărași și Covasna.
Valorile m axime ale ratei inciden ței pentru stadiul acut s -au înregistrat la adul ții din grupa
de vârstă 35-44 ani, urmat ă de grupa de vârst a 45-54 ani, în timp ce pentru stadiul cronic număr ul
de cazuri este mult prea mic pentru o compara ție relevant ă.

27

Fig.3 1 Incidența specifică pe grupe de vârstă și stadiu clinic a cazurilor de hepatită virala tip B, România, 201 7
Categoriile de transmitere posibile pentru hepatita viral ă acută tip B, men ționate cu
frecven ța cea mai mare, au fost cea no socomial ă (24,1%), urmat ă de cea hetero -sexual ă
(nr.parteneri ≥2, cu excluderea altor factori de risc posibili, dar cu includerea pacien ților
diagnostica ți cu ITS) (7,5%). în ceea ce prive ște posibila transmitere nosocomiala la cazurile de
hepatita virala acuta tip B, manevrele stomatologice au fost mentionate și în acest an cu frecventa
cea mai ridicata: 9,8% din totalul cazurilor de HVB acuta, cu 2,4% mai mare fata de anul 2016.
Un număr de 8 cazuri de hepatita viral ă acuta tip B sunt considerate de impor t, pentru
acestea fiind men ționat ă șederea în străinătate pe toata perioada de incuba ție (2 s ăptămâni-6 luni).
Calea de transmitere a fost cea heterosexual ă pentru 2 cazuri, sexual ă pentru 1 caz, non –
ocupational ă pentru 1 caz și necunoscut ă pentru 4 cazuri .

Hepatita virală tip C

Media ratei inciden ței a fost dep ășită cu peste 2 STDEV în județele Bihor și Ialomi ța.
Depășirea cu peste 1 STDEV a mediei a fost înregistrat ă în județele Br ăila, Boto șani și Neam ț.
În 18 jude țe nu s-a introdus în sistemul de supraveghere niciun caz , cu un județ mai puțin față de
anul precedent.

28

Fig. 32 Incidența pe județe a hepatitei virale acute tip C , România, 201 7
Ratele maxime de inciden ță s-au înregistrat la grupa de vârst ă 55-64 ani, at ât pentru sexul
feminin (0,8%000), c ât și pentru cel masculin (0,48%000).
Inciden ța specific ă pe sexe a fost de 0,4%000 la sexul feminin și de 0,3%000 la cel
masculin.

Fig. 33 Incidența specifică pe grupe de vârstă și sexe a hepatitei virale acute tip C , România, 201 7

Categoria de transmitere posibil ă, men ționată cu frecven ța cea mai mare, a fost cea
nosocomial ă (37,3%). În ceea ce prive ște posibila transmitere nosocomial ă la cazurile de hepatit ă
virală acută tip C , ca și în anul 2016, tratamentele injectabile în spital au fost men ționate cu
frecven ța cea mai ridicat ă: 16,4% din totalul cazurilor de HVC acut ă, valoare aproape dubl ă față
de cea din anul precedent (8,3%).
Trei cazuri de hepatit ă virală acută tip C au fost considerate de import, pentru acesta fiind
menționat ă șederea în străinatate pe toata perioada de incuba ție (2 săptămâni-6 luni). Calea de

29
transmitere a fost : la un caz în relatie cu ocupa ția (alta dec ât personal medico -sanitar) ; pentru 1
caz, injecta rea de droguri pe cale intra -venoas ă; iar pentru 1 caz, cea nosocomial ă.
Num ărul de test ări realizate în anul 201 7 pentru markeri de infec ție cu virus hepatitic B și
C, precum și rata pozitivit ății sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabel V Testările din anul 201 7 pentru markerii de infecție cu virus hepatitis B și C și rata
pozitivității a acestora

30
Cap. III: Meningite
1. Meningita meningococică
În anul 2017 s -a înregistrat un număr de 63 cazu ri confirmate și probabile de boală
meningococică, înregistrând valori relativ scăzute ale incidenței la nivel național (0,32%000), în
creștere cu 0 ,03 % 000 față de anul 2016 (0, 29%000).
Rata incidenței anuale a cazurilor confirmate și probabile de boală meningococică
înregistrate în România, în perioada 200 8-2017, prezentată în graficul de mai jos, evidențiază
faptul că în anul 2017 aceasta s -a situat sub valoarea medie (0,4%000) înregistrată în ultimii 10
ani:

Fig. 3 4 Boal a meningococică, rata incideței anuale, România, 2008 -2017
Incidența bolii meningococice, în ușoară creștere față de ultimul an, a prezentat cea mai
crescută valoare în luna iu nie.
0.000.010.020.030.040.050.06Nr. cazuri la %000 locuitoriBoala meningococic ă, rata inciden ței lunare, Rom ânia, 2017
Luna

Fig 35 Boala meningococică, rata incideței lu nare, România, 2016

31
Din cele 42 de județe, în 29 s-au raportat cazuri suspecte de boală meningococică.
Nu au fost raportate cazuri suspecte de boala meningococică în județele: Arad, Argeș, Bistrița
Năsăud, Gorj, Hunedoara, Maramureș, Mehedinți, Satu Mare , Sălaj, Suceava, Teleorman, Timiș
și Ilfov.

Fig. 36 Distribuți a cazurilor confirmate de boală meningococică pe județe, România , 2017

Distribuț ia cazurilor de boală meningococică pe grupe de vâ rstă, a eviden țiat predominanț a
cazurilor la grupa de v ârstă 0-4 ani: 30 cazuri ( 47,6%), urmată de grupele de vârstă: 15-19 ani – 8
cazuri (12,7%), 10-14 ani – 6 cazuri (9,5%) și 5-9 ani – 5 cazuri (7,9%).

Fig. 37 Distribuți a cazurilor de boală meningococică pe grupe de vârstă , România , 2017

32

Raportul pe sexe, masculin:feminin , a fost de 2 : 1 .

Distribuț ia cazurilor pe medii de rezidență a evidenți at o distribu ție a cazurilor ușor î n favoarea
mediului rural – 34 cazuri (54%) față de mediul urban – 29 de cazuri (46%).
Din totalul de 71 cazuri suspecte, 8 (11,3%) au fost infirmate (câte 1 din județele Alba, Botoșani,
Brașov, Buzău, Călărași, Constanța, Iași, Vaslui), iar 63 (88,7%) s -au clasificat astfel: 50
confirmate cu laboratorul, 13 probabile. Cele mai multe cazuri confirmate s -au înregistrat în Mun.
București – 7 (14%).
Cazurile probabile au fost cazuri în stare gravă și foarte gravă, cu septicemie și sdr. Waterhouse –
Friederichsen. Ele au fost clasificate astfel deoarece, chiar dacă rezultatul de laborator pentru
meningococ a lipsit uneori (probele biologice neputând fi prelevate din cauza stării grave a
pacienților), aceștia au prezent semne clinice caracteristice bolii meningococice.
Cea mai frecventă formă de manifestare clinică a fost meningita meningococică (52 %), urmată
de me ningococemie (30%), purpura (13%) și meningita cu meningococemie (5%).
Forma de boală a fost severă (50,8% ), medie (39,7%), ușoară (9,5%) din cazuri
S-a înregistrat un număr de 13 decese prin boală meningococică, la cazuri severe, unele (3)
depistate tard iv și care au decedat în primele ore de la internarea în serviciul de asistență
medicală.
Cazurile de deces s -au înregistrat la grupele de vârstă 0 -4 ani (6 cazuri), 40 -44 ani (2 cazuri), 10 –
14 ani, 15 -19 ani, 30 -34 ani, 35 -39 ani, 60 -64 ani (câte 1 caz).
Rata mortalității specifice prin boală meningococică pe teritoriul României în anul 2017 a fost de
0,066%ooo locuitori, iar rata de fatalitate a fost de 20,6%.
La 14 dintre cazurile confirmate (22 ,2%) s -a determinat serogrup de meningococ: serogrup B –
12 cazuri, serogrup A – 1 caz, serogrup Y – 1 caz. Pentru 5 cazuri nu s -a putut stabili serogrup,
dar a fost exclus serogrup B (ACYW135) .
Tabel VI . Rata mortalității specifice pe grupe de vârstă prin boala meningococică, România ,
2017
Grupa de vârstă Rata m ortalității
specifice
(%ooo loc.)
0-4 ani 0,617
10-14 ani 0,095
15-19 ani 0,093
30-34 ani 0,077
35-39 ani 0,066
40-44 ani 0,131
60-64 ani 0,073

33
2. Meningita și meningo -encefalita TB
În cursul anului 201 7 au fost raportate 29 de cazuri de meningi tă și meningo -encefalită
tuberculoasă, cu 2 mai puțin e față de anul precedent. Dintre acestea, 11 au fost clasificate
confirmate (cultur ă pozitiv ă) și 11 probabil e (PCR pozitiv sau microscopie pozitiva ), iar 7 au
rămas posibile.
Num ărul cazurilor confirma te și probabile (2 2) l-a dep ășit cu 2 pe cel din anul precedent.
Analiza d istribuți ei pe județe a acestor cazuri relevă faptul că ele au provenit din 14 județe, cu un
număr minim de 1 caz și un maxim de 4 cazuri ( jud.Vaslui ).
Analiza d istribuți ei pe gru pe de vârstă a cazurilor confirmate și probabile relevă faptul că
cele mai multe cazuri s -au înregistra t la copii din grupa de vârst ă 0-4 ani , precum și la 65 -74 ani.

Fig. 38 Distibuția pe grupe de vârstă a cazurilor confirmat e sau probabile de
meningita/meningoencefalita TB, România 201 7

Din cele 4 cazuri înregistrate la grupa de vârstă 0 -4 ani, 3 fuseseră vaccinate, iar
1 nevaccinat.
Din analiza d istribuți ei cazurilor pe sexe a rezultat c ă au fo st înregistrate câte 11 cazuri la
ambele sexe.
Au fost înregistrat e 3 deces e, câte 1 în jud.Brăila, Iași și Mureș , toate la sexul masculin ,
din grup ele de vârstă 15 -19 ani, 45 -54 ani și 65 -74 ani.

34
Cap. IV: Boli cu transmitere prin alimente și /sau fact ori de mediu
1. Botulismul

La nivel național, în anul 2017 rata incidenței cazurilor confirmate de botulism a fost de
0,07%000, valoare ușor mai scăzută comparativ cu cea inregistrata în anul precedent (0,08%000).
Rata incidenței anuale a cazurilor confirmate de botulism înregistrate în România, în
perioada 2008 -2017, prezentată în graficul de mai jos, a urmat un trend descendent:

Fig 39 Botulism confirmat, rata incidenței anuale, România, 2008 -2017

Rata incid enței lunare, prezentată în graficul de mai jos, reflect ă o incidență u șor mai crescută a
cazurilor de botulism în lunile februarie, martie, iulie și decembrie:

Fig 40 Botulism, rata incidenței lunare, România, 2017

35

În anul 2017, au fost raportate 21 c azuri suspecte de botulism, din care 14 cazuri au fost
confirmate cu laboratorul și 1 caz a fost clasificat ca și probabil. Cazurile de botulism au fost
înregistrate în județele: Argeș (2), Bihor (4 confirmate și 1 probabil), Buz ău (2), D âmbovi ța (1),
Hune doara (1), Ia și (2), Vaslui (1) și municipiul București (1), Distribuția geografică a cazurilor
confirmate este prezentată mai jos:

Fig. 4 1 Distribuția cazurilor confirmate de botulism pe județe, România 2017

Diagnosticul serologic complet (determinar ea tipului de toxină) a fost stabilit în toate cele
14 cazuri (toxina botulinică tip B). Cele mai multe cazuri de botulism au fost înregistrate la grupa
de vârstă 25 – 44 de ani (40%).

Fig. 42 Distribuția cazurilor de botulism, pe grupe de vârstă, 2017

36
Analiza ponderii pe medii de rezidență a cazurilor de botulism evidențiază un procent
crescut de cazuri confirmate în mediul rural (80% – 12 cazuri).

Fig. 43 Ponderea cazurilor de botulism, în funcție de mediul de rezidenț ă, România, 2017
În toate cazur ile, alimentele posibil incriminate au fost produse alimentare: 11 pe bază de
carne, 2 pe bază de pește și 2 pe bază de legume .

2. Boala diareic ă acută
În perioda iunie -octombrie 2017 (s22 -s44), au fost raportate un număr de 36.825 cazuri
internate de boală diareic ă acută(BDA).

Cel mai mare număr total de cazuri (3.660 cazuri) din acest sezon s -a înregistrat în
săptămâna 31 a anului.
Numărul de cazuri de BDA internate se încadrează în media cazurilor din ultimele sezoane
de supraveghere.

37

Fig. 44 Evoluția cazurilorBDA internate , România, 2015 – 2017

Ca și în ceilalti ani, cele mai multe cazuri internate cu BDA au fost la grupele de vârstă 1 –
4 ani și 15 -64 de ani.

Fig. 45 BDA, ponderea numărului total de cazuri internate pe grupe de vârstă, Româ nia,
sezonul 2017

Cea mai mare rată de incidență estivală specifică a BDA s -a înregistrat la grupa de vârstă
sub 1 an (5371.6%000), iar cea mai mică la grupa de vârstă 15 -64 de ani (106,4%000).

38
În acest sezon nu s -a înregistrat niciun deces la grupa de vâ rstă <1 an. S -au înregistrat 7
cazuri de sindrom hemolitic uremic (SHU), toate s -au confirmat ca și sindrom hemolitic uremic
(SHU), doar 2 având ca și etiologie infecția cu E. coli producător de enterotoxine (STEC/VTEC) .
În județele sentinelă (Brăila, Cons tanța, Galați și Tulcea) se constată că:
– total discordant, față de tiparul înregistrat la nivel național (evoluție aproape constantă, cu o
singură scădere bruscă în s32), s -au înregistrat 4 vârfuri (în s31, s35, s41 și s43) și 3 scăderi mai
bruște (s34, s37, s40 și s42)
– scăderea numărului de cazuri internate se regăsește în supravegherea națională încep ând cu s33,
iar în cea sentinela cu s35.

Fig. 46 Evoluția numărului de cazuri internate cu BDA, la nivel național și în județele
sentinelă, România, sezonul 2017

Ponderea cazurilor diagnosticate internate în județele sentinelă a variat, de -a lungul
sezonului, între 64,3% și 89,1%.
În cadrul supravegherii cu laboratorul la nivel național s -a investigat un număr de 609.562
probe. La nivelul laboratoarel or DSPJ s -au lucrat 5,1% din probe, restul de 94,9% fiind lucrate la
nivelul altor laboratoare (din sistem public sau privat). Din totalul probelor 43,2% au fost
coproculturi, iar 56,8% examene coproparazitologice.
Un procent de 4,2% din coproculturi au fo st pozitive, depistându -se/ izolându -se următorii
agenți patologici:
– Rotavirus – 19,2%;
– Salmonella – 10,5%;
– alte patotipuri de E. Coli, în afara E. Coli O157 – 10,5%;
– Campylobacter – 7,8%;
– Shigella – 1,4%;
– Yersinia – 0,4%;

39
– alți agenți – 50,2%.
Nu s-a izolat vibrion holeric și nici E. coli O 157.
5,7% din examenele coproparazitologice au fost pozitive, majoritatea cu Giardia lamblia (71%).
3. Trichineloza
Rata incidenței anuale a trichinelozei în anul 2017 a fost de 0,69%000, în creștere cu
55,5% față de incidența anului 2016 .

Fig. 47 Trichineloza, incidența anuală, România, 2008 -2017
Număr total cazuri a fost de 136. Raportul cazurilor din mediul urban față de cel rural a
fost de 0,86/1.
Incidența sexului masculin (0,67%000) a fost mai mică decât incidența sexului feminin
(0,72%000). Raportul cazurilor pe sexe, masculin : feminin , a fost de 0,83 :1.
Cele mai mari valori ale incidenței s -au înregistrat în prima a anului, luna august(focar
Ilfov) și septembrie (focar Maramureș) cât și la sfâ rșitul anului(luna decembrie).

40

Fig. 48 Trichineloza, incidența lunară, România, 2017
Cele mai mari rate ale incidenței s -au înregistrat la grupele de vârstă 45 -49 de ani
(1,28%000) , 35 -39 ani (1,27%000), 30 -34 ani (1,16%000), 15 -19 ani (1,02%000) .

Fig. 49 Trichineloza, incidența pe grupe de vârstă, România, 2017
În anul 2017 au fost f ăcute inform ări pentru 13 focare suspecte de trichineloz ă, din care 4
s-au infirmat (fara examene etiologice la cazuri sau pentru carnea consumat ă). Raportarile pent ru
focarele de trichineloz ă confirmate au fost făcute de DSPJ : câte un focar pentru fiecare județ: în
luna ianuarie -Argeș, Bihor, Brașov, Caraș Severin, Mehedinți, în luna aprilie – Sălaj, în luna
august – Ilfov, în luna septembrie Maramureș, în luna decem brie Cluj, Sibiu, Acestea au apărut în
urma consumului de produse din carne neverificată de către autoritățile avizate pentru examen
trichineloscopic/înaintea emiterii buletinului de analize.
Sursa principală a fost porcul din gospodărie.

41
Cele mai afectate județe au fost: Bihor (4,6%000), Maramureș (3,86%000), Harghita
(3,27%000), Ilfov(2,60%000), Mehedin ți (2,40%000) datorită neverificării trichineloscopice a
cărnii provenite din gospodăria proprie sau din vânat, asociate obiceiurilor de a consuma carne
nepreparată/insuficient preparată termic.

Fig. 50 Distribuția cazurilor de trichineloză pe județe, România, 2017
4. Leptospiroza
Rata incidenței anuale a leptospirozei în anul 2017 a fost 0,40%000, în creștere cu 19,5%
față de anul 2016 (0,32%000).

Fig. 51 Leptospiroza , incidența anuală, România, 2008 -2017

42

Cele mai multe cazuri s -au înregistrat în a doua parte a anului, cu un maxim în luna august (12)
dintr -un total de 52 cazuri.

Fig. 5 2 Leptospiroza , incidența lunară, România, 2017

Proporția cazurilor de sex masculin a fost de 61,5%.

Fig. 5 3 Leptospiroza , pondere pe medii de rezidență, România, 2017

Incidența leptospirozei a fost mai mare în mediul rural (0,49%000) decât în mediul
urban(0,19%000).

43
Boala a afec tat în principal adulții, cu incidențele cele mai mari înregistrate la grupele
peste 45 de ani. A fost raportat decesul la 7 cazuri.

Fig. 5 4 Leptospiroza , incidența pe grupe de vârstă, România, 2017
Incidențele cele mai ridica te s-au înregistrat în județul Bihor (2,65%000), Neamț
(2,44%000), județul Tulcea (1,49%000), urmat de județul Suceava 1,43%000) .

Fig. 5 5 Distribuția cazurilor de leptospiroză pe județe, România 2017

44
5. Bruceloza
În anul 2017 au fost raportate 3 cazu ri suspecte de bruceloză în județul Harghita,
diagnosticul fiind confirmat serologic. Din cele 3 persoane, sex masculin, cu vârst e cuprinse între
43-68 ani, doar una a avut contact cu animale, la celelate dou ă nu a fost pusă în evidență sursa de
infec ție. Evolutia bolii a fost favorabil ă sub tratament la toate cele 3 cazuri.
6. Febra Q
În cursul anului 2017 , au fost raportate 48 de cazuri de Febr ă Q, cu 15 mai multe fa ță de
anul precedent. Acestea corespund unei incidențe de 0,24%000, cu 0,08 %000 mai mare f ață de
anul precedent și cu 0, 22%000 mai mic ă față de cea înregistrată la nivelul UE în anul 2014
(0,2%000) .
Distribuți a pe județe a cazurilor a fost următoarea: 12 în Dâmbovi ța, 12 Tulcea, 4 în
București , 3 Cluj, 3 Calarasi, 3 Harghita, 2 Constanta, 2 Ilf ov și câte 1 caz în județele Buzău,
Dolj, Giurgiu, Gorj, Ialomi ța, Olt și Teleorman.
Trei cazuri au fost înregistrat e la grupa de vârst a 0-4 ani, 1 la 5 -9 ani, 1 la 15 -19 ani, 2 la
20-24 ani, 3 la 25 -34 de ani, 11 la 35 -44 de ani, 10 la 45 -54 de ani, 10 la 55-64 de ani, 6 la 65 -74
de ani și 1 la 75 -84 de ani. Referitor la d istribuți a pe sexe, 37 de cazuri (77%) au fost înregistrate
la sexul masculin .
7. Legioneloza
În cursul anului 201 7, au fost înregistrate 19 cazuri de pneumonie cu Legionella , cu 17
mai multe față de anul precedent . Acest fapt s -a datorat îmbun ătățirii diagnosticului în unele
laboratoare spitalicesti, în special în INBI “Prof.Dr.Matei Bal ș”.
Rata notificării la nivelul țărilor EU/EEA în anul 201 5 a fost de 1,4%000 locuitori.
Din cele 19 cazuri, 15 au fost clasificate confirmate, iar 4 probabile.
Evaluarea riscului a fost realizată pentru 7 cazuri, iar rezultatul de laborator a fost pozitiv
pentru probele de mediu recoltate pentru 3 cazuri. Astfel, la acestea a putut fi stabilita filia ția
probabil ă între probele de mediu și caz.
Au fost gestionate, în colaborare cu DSP județene și a mun icipiului București , un număr
de 4 alerte, din care 3 confirmate. Dintre acestea din urmă , 2 au fost asociate cu unități de cazare
din România .
8. Rabia
În anul 2017, a fost raportat un caz suspect de rabie la om, dar care nu a fost confirmat.

45

9. Antraxul
În anul 2017, au fost raportate 12 cazuri suspecte de antrax cutanat, din care:
– 5 cazuri au fost confirmate (a fost izolat Bacilul anthracis din probe clinice): o persoană
(43 de ani, sex masculin) din județul Boto șani, o persoana (44 ani, sex feminin) din jude țul
Dolj și 3 persoane (47 ani, sex masculin, 39 ani, sex feminin și 38 ani, sex masculin) din
județul Călărași
– 3 cazuri a fost clasificate ca și probabile (rezultatele de laborator au indicat o creștere în
dinamică a anticorpilor anti B. Anthracis): o persoan ă (44 ani, masculin) din jude țul Dolj,
o persoană (60 ani,de sex masculin) din jude țul Giurgiu și o persoan ă (66 ani, masculin)
din județ ul Teleorman.

În anul 2017 s -au înregistrat cele mai multe cazuri de antrax (confirmat și probabil) din ultimii
zece ani:

Fig. 5 6 Distribuția cazurilor de antrax, România, 2008 – 2017

46
Cap. V: Infecțiile respiratorii

1. Infecțiile respiratorii acute și gripa

În sezonul 2017 – 2018, în România a existat o cocirculatie a virusurilor gripale tip A și tip B, cu
predominanța tipului B (66 ,4 % detecții din numărul total al cazurilor confirmate raportate) .

În cadrul supravegherii virologice au fost detectate 1 .751 virusuri gripale, un număr de 2 ,3 ori mai
mare faț ă de confirmările din sezonul precedent (758), din care :
 1.335 la cazurile clinice compatibile cu gripa (ILI) ,
 415 la cazurile de infecții respiratorii acute severe ( SARI și alte cazuri spitalizate) .

Fig. 57 Repartiția geografică a detecțiilor de virusuri gripale, România, sezon 2017 -2018

Ratele de inciden ță ILI + ARI (cazuri clinice compatibile cu gripa + infec ții respiratorii acute) au
avut valori comparabile cu cele înregistrate în ultimele 2 sezoane p ână în săptămâna S 05/2018,
după care au fost înregistrate valori mult mai crescute p ână în săptămâna 14/2018. Trendul a fost
sinuos datorită:
 perioadelor de subraportare din numeroasele “minivacanțe” și sărbători ;
 contactului scăzut în colectivițăti ca urmare a acestor “minivacanțe” .

47

Fig 58 Distribuția săptămânală a cazurilor ILI+ARI, România, 2015 -2018 (3 sezoane)

Au fost înregistrate 11 .527 cazuri ILI, de 3 ,5 ori mai multe comparativ cu sezonul
precedent (3301 ILI), cu apariția vărfului epidemic cu 7 săptămâni mai tarziu.

Fig 59 Distribuția săptămânală a cazurilor ILI, România, sezoanele 2016 -2017 și 2017 -2018

Cele mai multe cazuri de ILI s -au înregistrat la grupa de vârstă 15- 49 de ani (36.9%),
urmate de grupele 5 – 14 ani (17.9%) și 50 -64 ani (14.4%)

48

Fig 60 Distribuția a cazurilor ILI pe grupe de vârstă, România, sezon 2017 -2018

Ponderea internărilor afecțiunilor clinice compatibile cu gripa :
 din cele 11 .527 cazuri de afecțiuni clinice, compati bile cu gripa raportate, un procent de
44,6% s -au internat (5 .139 cazuri) ,
 cele mai multe cazuri care au necesitat internarea au fost persoanele cu vârstă > 65 de ani .
Tabel VII Ponderea cazurilor ILI internate pe grupe de vârstă
Total 0-1 an 2-4 ani 5-14 ani 15-49 ani 50-64 ani >65 ani
44.6% 55.7% 42.2% 36.4% 38.3% 50.3% 67.4%

Număr ul cazurilor con firmate cu gripă în cadrul supravegherii afecțiunilor clinice
compatibile cu gripa (ILI) a fost de 1335:
 447 cu virusuri gripale tip A :
 297 subtip H1 ,
 50 subtip H3 ,
 100 nesubtipate ,
 886 cu virusuri gripale tip B ;
 2 coinfec ție AH1 +B .
S-a observ at o pondere crescută a virusul gripal tip B încep ând cu săptămâna a doua a anului
2018, aceasta men ținându-se până la sfârșitul sezonului.

49

Fig 61 Distribuția săptămânală a virusurilor gripale în funcție de tip/subtip pentru cazurile
ILI, sezon 2017 -2018
Vaccinarea antigripală în sezonul 2017 -2018:
 Au fost distribuite de către MS 1.019.133 doze de vaccin gripal pentru vaccinarea grupelor
populaționale considerate la risc ;
 Au fost vaccinate 1.016.724 persoane, acoperirea vaccinală în populația generală în acest
sezon fiind de 5 ,2% , mai mare comparativ cu cea din sezonul precedent (2 ,5 %).

2. Infecțiile Respiratorii Acute Severe (SARI)

În sezonul 201 7/2018, sentinela SARI a funcționat în șase județe (Cluj, Constanța, Dolj,
Iași, Mureș, Timiș) și municipiul București , cu un total de 19 de spitale. Au fost validate 487 de
cazuri de SARI ( de 2,5 ori mai multe față de anul precedent), din cele 492 notificate.
Incidența SARI a fost de 12,7%000, cu 7,8%000 , mai mare față de cea din sezonul
precedent. Incide nța a fost de 12,7%000 în aria de accesibilitate a sentinelei SARI care a
reprezentat 20% din populația României. Prin extrapolare la întreaga populație a României,
numărul total de cazuri de SARI estimat a fost de 2435.
Din cele 487 cazuri, 84% au fost in vestigate cu laboratorul.
Rata totală a pozitivității a fost de 41,4%, iar rata pozitivității pentru virus gripal, de
38,4%.

Evolutia săptămânală a număr ului de cazuri de SARI și a etiologiilor detectate poate fi
observată în graficul de mai jos:

50

Fig. 62 Evolu ția săptămânala a cazurilor de SARI și a etiologiilor detectate, Rom ânia,
sentinela SARI, sezonul 2017 -2018
Imaginea sezonului 2017 -2018, proiectată pe cea a tuturor anilor anteriori de supraveghere
SARI, se prezintă as tfel:

Fig. 63 Evolu ția săptămân ală a cazurilor de SARI și a etiologiilor detectate, Romania,
sentinela SARI, perioada 2009/2010 – 2017/2018

51
Se observă depășirea pragului de intensitate mare a ep idemiei pe componenta de severitate
tocmai în anii cu co -circulație de virus gripal A(H1)pdm09 și B. Acest aspect poate veni în
sprijinul pregătirii rețelei sanitare, în vederea diminuării impactului asupra acesteia.
Sentinela SARI din Rom ânia a relevat fa ptul că, în sezonul 2017 -2018, la ceva mai multe
cazuri a fost detectat virus gripal tip A (82) față de B (76).
• Dintre cazurile confirmate internate în sectii/compartimente de (A)TI, la 52% a
fost detectat virus gripal tip A (include subtipurile H1 și H3 și cazurile nesubtipate/in curs de
subtipare; 46% cu virus gripal A(H1)pdm09), respectiv 48% cu tipul B.
• Dintre cazurile confirmate internate în alte sectii decat ATI, 52% au fost
confirmate cu tipul A (include subtipurile H1 și H3 și cazurile nesubti pate; 42% cu virus gripal
A(H1)pdm09), respectiv 48% cu tipul B.
Pentru 338 din cele 487 cazuri de SARI (69%) a fost men ționat ă, ca și complica ție,
insuficien ța respiratorie acut ă, iar pentru 255 (52%), pneumonia secundar ă bacterian ă.
Au fost înregistrate 129 decese confirmate cu virus gripal, din care 63 tip A, subtip
(H1)pdm09, 2 tip A, subtip H3, 4 tip A nesubtipat și 60 tip B, fa ță de 27 în întreg sezonul
precedent, din care 22 cu virus gripal tip A, subtip H3, 1 cu A(H1)pdm09, 3 tip A, nesubtipat și 1
tip B.
Evolu ția număr ului de decese confirmate cu virus gripal, dup ă săptămân a decesului, este
reprezentat ă în graficul de mai jos. Se observ ă că vârful număr ului de decese, dup ă săptămân a
decesului, a fost atins în săptămâna 9.

Fig. 64 Evolutia număr ului de decese confirmate cu virus gripal, dupa săptămân a
decesului, Romania , sentinela SARI, sezonul 2017 -2018

52
Caracteristicile deceselor confirmate cu virus gripal A(H1)pdm09, respectiv B, raportate la
CNSCBT (N=123), provenin d atât din sistemul sentinela SARI, cât și din cel de rutină, sunt
prezentate în tabelul de mai jos:
Tabel VIII Caracteristicile deceselor confirmate cu virus A(H1)pdm09 si, respectiv,
B, Romania, sentinela SARI, sezonul 2017 -2018

Se observă intervalul mare de timp între data debutului și cea a instituirii terapiei
antivirale, în conditiile în care aceasta ar trebui sa aibă loc în primele 48 de ore de la debut.

3. Scarlatina

În anul 201 7, în sistemul de supraveghere a cazuril or de scarlatin ă la copii cu vârsta ≤ 14
ani, au fost raportate 2.379 de cazuri suspecte de scarlatin ă din care 1922 au fost clasificate ca
fiind cazuri de scarlatin ă, restul (457 de cazuri) fiind infirmate . Din cazurile de scarlatin ă: 1541
(80, 2%) au fos t confirmate cu laboratorul, 47 (2, 4%) au fost clasificate cazuri probabile și 334
(17, 4%) au fost cazuri posibile . Incidența bolii în anul 201 7 la nivelul României pentru populația
≤ 14 ani a fost de 47,7%000 locuitori cu 9,5% mai mică decât în anul 201 6 când a fost 52,6%000
loc.
Cea mai mare inciden ță a cazurilor de scarlatin ă s-a înregistrat la grupa de vârst a 5-9 ani , urmat ă
de grupa de vârst a 1-4 ani.

53

0.020.040.060.080.0100.0120.0
<1 1-4 5-9 10-14Nr. cazuri/100000 loc.
Grupa de varsta (ani)Incidenta cazurilor de scarlatina pe grupe de varsta,
Romania, 2017
Fig. 6 5 Incidența cazurilor de scarlatină pe grupe de vârstă, România, 2017

Distribu ția cazurilo r pe genuri arat ă ca s-au înregistrat multe cazuri la genul masculin d ecât la cel
feminin.
M
54%F
46%Ponderea cazurilor de scarlatina pe genuri, Romania,
2017

Fig. 6 6 Ponderea cazurilor de scarlatină pe genuri, România, 2017

Cele mai multe cazuri s -au înregistrat în sezonul rece , cea mai mar e inciden ță fiind în luna martie.

54

0.01.02.03.04.05.06.07.08.09.0Nr. cazuri/100000 loc.Rata incidentei lunare a cazurilor de scarlatina,
Romania, 2017

Fig. 67 Inciden ța lunar ă a cazurilor de scarlatină, România, 201 7
Majoritatea cazurilor de scarlatină (66%) au avut domiciliul în mediul urban și numai 34 % în
mediul rural.
66%34%Ponderea cazurilor de scarlatina pe medii de
provenienta, Romania, 2017
urban rural

Fig. 6 8 Ponderea cazurilor de scarlatină pe genuri, România, 2017

Din punct de vedere al distribuției geografice cele mai mari incidențe s-au înregistrat în județele:
Brașov-261,7 %000, Sibiu -211,3%000, Dâmbovița -206,1 %000 . În județele Arge ș, Harghita și
Giurgiu nu s-a raportat niciun caz de scarlatină .

55

Fig. 69 Distr ibuția georgafică a incidenței scarlatinei, România, 201 7

Din totalul de 1 .922 de cazuri de scarlatină 139 cazuri ( 7,2%) s-au grupat în focare (109 cazuri
au costituit focare de colectivitate și 30 de cazuri focare familial e), restul fiind cazuri izolate.

56
Cap. VI: Boli transmise prin vectori
1. Malaria
În anul 2017 au fost înregistrate 15 cazuri confirmate de malarie de import. Nu s -a
înregistrat niciun deces.
Incidența malariei pentru anul 2017 este de 0,07%000, în scădere cu 28,6% față de anul
2016. În ultimii 10 ani există o tendință ascendentă a numărului de cazuri de malarie, pe fondul
mobilității crescute a persoanelor la nivel global și a nerespectării profilaxiei nespecifice
(protecție mecanică) și specifice (chimioprofilaxie).

05101520253035404550
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017Numar cazuri
AnNumar de cazuri malarie de import, Romania, 2008 -2017

Fig. 7 0 Distribuț ia cazurilorde malarie de import, România, 2008 -2017
În ceea ce privește motivul călătoriei au fost identificate urmatoarele:
 călătorie în scop lucrativ: 7 persoane,
 călătorie în scop turistic: 3 persoane,
 personal militar: 1 persoană,
 persoane care fac parte din echipaje maritime/aeriene: 1 persoană,
 persoane imigrante/refugiate în România provenind din țări endemice de malarie: 2
persoane,
 persoane venite în România din țară endemică pentru malarie, cu ocazia studiului
(student): 1 persoană.
Majoritate a cazurilor au fost înregistrate la cetățeni români, o persoana are dublă cetățenie
(gaboneză si română) iar două persoane au altă cetățenie decât română (afgană, nigeriană).

57
Toate cazurile au avut proveniența infectării pe continentul african iar ca speci e predomină
Plasmodium falciparum (12 cazuri).
Tabel IX Distribuția în funcție de țara de călătorie și specia de Plasmodium a
cazurilor de malarie de import, România 2017
tara număr
total
cazuri SPECIA de Plasmodium
P.
vivax P.
falciparum P. ovale P. spp.
Afganistan 2 2 0 0 0
Nigeria 3 0 3 0 0
Africa Centrala 1 0 1 0 0
Gabon 1 0 1 0 0
Ghana 2 0 2 0 0
SierraLeone 1 0 1 0 0
Camerun 1 0 0 1 0
Chad 2 0 2 0 0
Congo 1 0 1 0 0
Thailanda 1 0 1 0 0
Total cazuri 15 2 12 1 0

Tabel X Distribuția pe se xe și grupe de vârstă a cazurilor de malarie de import, România ,
2017
Grupa
de
varsta Cazuri importate
Barbati Femei
0 – 4 0 0
5 – 10 0 0
11 – 20 2 0
21 – 30 1 2
31 – 40 4 2
41 – 50 3 0
50 + 1 0
TOTAL 11 4

58
Unitățile administrative din care s-au raportat cazuri de malarie sunt: București (4), Ilfov
(2), Vâlcea (2), Giurgiu (2) și câte un caz fiecare din următoarele județe: Bihor (1), Constan ța (1),
Maramureș (1), Argeș(1) și Olt (1)
Doar 1 caz a primit chimioprofilaxie anterior călătoriei.

2. Meningita cu virus West Nile
În cadrul sistemul de supraveghere al meningitelor/meningoencefalitelor produse de
virusul West Nile (WNv) s-au identificat anual (excepție anul 2002), cazuri de meningită West
Nile, așa cum putem observa în graficul de mai jos .
În anul 2017 s -au înregistrat 66 de cazuri, realizând o incidență de 0,3 %000 locuitori. S –
au înregistrat 14 decese (RF=21, 2%), toate cazurile decedate au avut boli asociate .
0.000.100.200.300.400.50
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017Nr. cazuri /100 000 locuitori
anulInciden ța cazurilor de neuro infec ție cu
WNv, Rom ânia, 1997 -2017
incidenta

Fig. 7 1 Incidența cazurilor de neuroinfecție cu WNv, România, 1997 – 2017
Distribuția în timp arată că majoritatea cazurilor au debutul în luna august (53%) urmat ă de luna
septembrie (43,9%).

59

051015202530354045
mai iunie iulie august septembrie octombrieDistribu ția cazurilor de neuroinfec ție cu WNv în
func ție de luna de debut, Rom ânia 2017
nr. cazuri
Fig. 7 2 Distribuția cazurilor de neuroinfecție cu WNv, în funcție de luna de debut,
România, 2017
Raportul cazurilor pe genuri a fost în fa voarea celui masculin (1,4:1).
59%41%Ponderea pe genuri a cazurilor de
neuroinfectie cu WNv, Romania 2017
MF

Fig. 73 Ponderea cazurilor de neuroinfecție cu WNv, pe sexe, România, 2017

Incidența cazurilor pe grupe de vârstă arată că cea mai afectată grupă de vârsta a fost ≥65 de ani
(incidența specifică 0,94%000).

60

0.000.100.200.300.400.500.600.700.800.901.00
15-24 25-44 45-64 ≥65Nr. cazuri/100 000 loc.
grupa de varstaIncidenta cazurilor de neuroinfectie cu WNv pe grupe
de varsta, Romania 2017
Incidenta/ 100 000
Fig. 74 Incid ența cazurilor de neuroinfecție cu WNv pe grupe de vârstă, România,
2017

Distribuția cazurilor pe medii de proveniență arată că, un număr mai mare de cazuri s -au
înregistrat în mediul urban decât în cel rural datorită aglomerărilor umane asociate lipsei
măsurilor de combatere a vectorilor.
55%45%Ponderea cazurilor de neuroinfectie cu WNv pe
medii de provenienta, Romania 2017
U R

Fig. 75 Ponderea cazurilor de neuroinfecție cu WNv, pe medii de proveniență,
România, 2017
Distribuția geografică a cazurilor arată că cele mai multe s -au înregistrat în partea de sud și sud
est a țării, cunoscută ca a rie endemică de infecție cu virus West Nile, dar s -au înregistrat cazuri și
în zona centrală și nordică a țării, județul Hunedoara fiind arie nouă afectată anul 2017 .

61

Fig 76 Distribuția cazurilor de neuroinfecție cu WNv dup ă județul de expunere, România ,
2017 (n=66)

3. Febra Denga

În anul 2017 au fost înregistrate 7 cazuri de febră Denga de imp ort, realizând o incidență
de 0, 04 %000 locuitori. Cazurile au prezentat formă clinică de bolă ușoară, nu s -a înregistrat
niciun deces.
Incidența cazurilor de febră Denga pentru anul 2017 este egală cu cea din anul precedent și în
ușoară creștere față de anul 2015 când s -a înregistrat o incidență de 0,03%000. În ultimii 10 ani
există o tendință ascendentă a numărului de cazuri de febră Denga înregistrate datorită călatoriilor
în țări endemice de febră Denga asociate lipsei aplicării masurilor de profilaxie nespecifică pentru
acesta.

62

0123456789
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017Nr. cazuri
anNumarul de cazuri de febra Denga inregistrate in
Romania in perioada 2008 -2017
Fig. 77 Numărul de cazuri de febră Denga de import, România, 2008 -2017

Ordinea descrescătoare după grupa de vârstă a fost 25 -34 ani (5 cazuri), urmată de 35 -44 ani (2
cazuri) ș i 15-24 ani (1 caz).
S-au înregistrat mai multe cazuri de febră Denga la persoane de gen feminin decât la cele de gen
masculin.
M
29%
F
71%Ponderea pe sexe a cazurilor de febra Denga,
Romania, 2017

Fig. 78 Febra Denga ponderea pe sexe a cazurilor, România, 2017
În ceea ce priv ește sezonalitatea, cazurile au fost înregistrate în perioadele reci la noi, acest lucru
fiind legat cel mai probabil de alegerea locului de petrecere a concediului de odihna, toate cazurile
avand ca scop al caltoriei, turismul.

63

Fig. 79 Febra Denga, dis tribuția lunară, România, 2017
În ceea ce privește țara de import: 3 cazuri au călătorit în Thailanda, 1 caz în India, 1 caz în
Gabon, 1 caz în Filipine și 1 caz în China.
Unitățile administrative în care s -au înregistrat cazuri de febră Denga s unt: Bucure ști (5 cazuri),
Argeș (1caz) și Bihor (1 caz).
4. Infecția cu virusul Zika
Ca răspuns la creșterea abruptă a numărului de copii născuți cu microcefalie și a cazurilor de
sindrom Guillain -Barré in perioada 2015 -2016, din America Latina și Caraibe, la 1 fe bruarie
2016, directorul general al OMS a declarat că, aceste clustere de cazuri de microcefalie și
tulburări neurologice, constituie o urgență de sănătate publică de importanță internațională
(USPII), în conformitate cu Regulamentul Sanitar International (2005).
Ca urmare a USPII, în România s -a instituit un sistem de supraveghere a infecției produse de
virusul Zika în scopul identificării cazurilor de infecție cu virus Zika la om, în vederea instituirii,
de către autoritățile responsabile, a măsurilor de sănătate publică.
În cadrul acestui sistem de supraveghere, în anul 2017, nu a fost confirmat niciun caz comparativ
cu anul 2016 când s -au înregistrat 3 cazuri.

5. Boala Lyme
În anul 201 7, au intrat în sistemul național de supraveghere și au fost clasi ficate final 839
de cazuri suspecte de boala Lyme, cu 22% mai multe față de anul precedent . Dintre acestea, 323
au fost confirmate ( 38%), 17 au fost clasificate ca probabile ( 2%), 461 infirmate (55%) și 38
posibile (5%).
Incidența bolii (cazuri confirma te și probabile) în perioada 2010 -2017 este prezentată în
graficul următor:

64

Fig. 8 0 Boala Lyme, incidența anuală, România, 2010 -2017

Analiza d istribuți ei cazurilor confirmate și probabile după anul/luna debutului evidențiază ,
ca și în anii preceden ți, un număr mai mare de caz uri în perioada caldă a anului. E xplica ția constă
în intensitatea mai mare a activit ății vectorilor în aceast ă perioad ă.

Fig. 8 1 Boala Lyme, distribuția cazurilor după anul /luna debutului, România, 201 7

În cartograma de mai jos este re prezentată incidența pe județ e a bolii Lyme în anul 201 7.

65

Fig. 8 2 Incidența pe județ e a bolii Lyme, Români a, anul 201 6 (n=340)

Analiza in ciden ței Bolii Lyme pe jude țe, prezentat ă în graficul urm ător, relev ă faptul c ă,
spre deosebire de ultimii 2 ani, c ând acelea și județe și în aceea și ordine descresc ătoare – Alba,
Sibiu și Sălaj , ocupau primele 3 locuri, depășind media statistic ă cu peste 2 devia ții standard, în
anul 2017 pe primul loc s -a situat jude țul Arge ș, iar un număr total de 5 județe au depășit media +
2 devia ții standard: Arge ș, Sibiu, Alba, Sălaj și Maramureș . Incidența bolii în județului
Dâmbovița a depășit media + 1 deviație standard.

Fig. 8 3 Incidența pe județ e a bolii Lyme, Români a, anul 201 7 (n=340)

66
Analiza inciden ței specifice pe grupe de vârst ă relev ă faptul ca pentru nicio grupă de
vârst ă valoarea înregistrat ă nu a dep ășit cu peste 2 devia ții standard media statistic ă, iar cele de la
grupa de vârst ă 25-34 ani și 45-54 ani au depășit media cu o devia ție standard.

Fig. 8 4 Incidența bolii Lyme pe grupe de vârstă , Români a, anul 201 6 (n=340)
Inciden ța specific ă pe sexe a fost mai mare la sexul feminin (2,1%000) fa ță de cel
masculin (1,3%000).
Ca și în anii precedenti, o propor ție mai mare de cazuri intrate în sistemul de supraveghere
(56%) au avut domiciliul în mediul urban.
Inciden ța specific ă a fos t și ea mai mare în mediul urban: 1,8%000, fa ță de 1,6%000 în
rural.
O posibil ă explica ție poate fi mai buna informare, precum și accesibilitatea și
adresabilitatea mai crescute la serviciile medicale, pentru popula ția din mediul urban.
Pentru toate cazu rile confirmate și probabile, o propor ție cu 33% mai mare fa ță de anul
precedent, a fost men ționat jude țul de expunere.
Referitor la cazurile confirmate și probabile aflate în Stadiul I (Boala localizat ă), cu
excep ția a 10 cazuri, jude țul de domiciliu a coincis cu jude țul de expunere. Pentru alte 3 cazuri,
expunerea a avut loc în alte țări EU: 2 în Germania și 1 în Grecia (cazuri de import).
Înțepătura de c ăpușă a fost men ționata pentru 81% din număr ul total al cazurilor
confirmate sau probabile, cu 14% mai multe fata de anul precedent. Pentru 89% din cazurile
confirmate sau probabile aflate în stadiul I, de boală localizat ă, a fost facut ă aceast ă mențiune.
Din punct de vedere al tabloului clinic, pentru 301 cazuri (confirmate/probabile),
reprezent ând 88% (cu 10% mai multe față de anul precedent) , a fost menționat s tadiul I –
Borrelioza incipientă , localizat ă. Dintre acestea, pentru 93% a fost men ționat eritemul migrator .
Borrelioza Lyme diseminat ă (st adiul II) a fost menționată pentru 33 de cazuri
(confi rmate/probabile) (1 0%), iar Borrelioza Lyme cronică (stadiul III), pentru 6 cazuri ( 2%).
Nu a fost înregistrat niciun deces.

67
Investigarea cu laboratorul, conform algoritmului din metodologia de supraveghere, a
cazurilor cu manifestări neurologice las ă de dorit . Îmbun ătățirea diagnosticului ar trebui sa devină
o prioritare și în contextul în care, încep ând cu anul viitor, neuroborrelioza devine raportabilă la
ECDC.

68
Cap. VI I: Boli cu transmitere sexual ă
1. Sifilisul
În anul 2017, s -a înregistrat un număr de 840 de cazuri de sifilis, incidența fiind de
4,28%000 de 1,1% mai mica față de cea din anul 2016. Cu toate că incidența cazurilor de sifilis
este în continuă scădere în ultimii 10 ani, România este incă una din țările cu incidența crescută
pentru sifi lis în rândul țărilor Uniunii Europene.

Fig. 85 Incidența cazurilor de sifilis, România, 2008 -2017

Incidențe crescute au fost înregistrate în județele, Brăila 13,4%000, Mureș 11,1%000,
Galați 10,9%000, Sibiu 10,3%000, Arad 9,7%000 în restul județelor v aloarea fiind sub 7%000.
Cea mai mică incidență ( 0,5%000) a fost înregistrată în județul Covasna. În județele Cara ș-
Severin, Dolj, Giurgiu nu au fost înregistrat niciun caz de sifilis.

69

Fig. 86 Incidența cazurilor de sifilis pe județe, România, 2017

Raportul cazurilor de sifilis între cele două sexe masculin:feminin este de 1,2:1.
În rândul persoanelor de sex masculin s -au înregistrat 454 cazuri de sifilis, iar incidențe
crescute au fost înregistrate la grupele de vârstă: 20 -24 ani – 10,4%000, 30 -34 ani-10,1%000 și
25-29 ani -8,8%000.
În rândul persoanelor de sex feminin s -au înregistrat 386 cazuri de sifils, iar incidențe
crescute au fost înregistrate la grupele de vârstă: 20 -24 ani -12,3%000, 25 -29 ani -11,8%000, și
grupa de vârstă 30 -34 ani – 10,6%0 00.

Fig. 87 Incidența cazurilor de sifilis pe grupe de v ârstă și sex , România, 2017

70

Fig. 88 Incidența cazurilor de sifilis pe grupe de vârstă și sex, România, 2017
Cele mai multe cazuri au fost depistate cu formă de sifilis latent (74,4,7%), fiind urmate
de cazurile cu: sifilis secundar (14,9%), sifilis primar (8,0%), sifilis terțiar (0,5%) și necunoscut
(2,2%).

Fig. 89 Distribuția cazurilor de sifilis în funcție de diagnostic, România, 2017, n=834

Dintre cazurile înreg istrate la persoanele de sex feminin, 115 (29,8%) au fost la gravide. În
rândul gravidelor diagnosticate cu sifilis: 23 (20,0%) cazuri au fost depistate în primul trimestru

71
de sarcină, 36 (31,3%) cazuri în al II -lea trimestru de sarcină și 56 (48,7%) cazur i în al III -lea
trimestru de sarcină. Din punct de vedere al testării gravidelor pentru HIV:
– 68 (59,1%) gravide au avut testul HIV negativ. Dintre gravidele testate negativ pentru
HIV: 28 au fost testate negativ pentru HVB și HVC, un caz a fost testat pozi tiv pentru
HVB și negativ pentru HVC, un caz nu a fost testat pentru HVC și a fost negativ pentru
HVB și 38 de cazuri nu au fost testate pentru HVB și HVC;
– 1 (0,9%) gravidă cu test HIV pozitiv nu a fost testată pentru HVB și HVC;
– 1 (0,9%) gravid ă cu test HIV, dar fara rezultat precizat rezulta tul nu a a fost testată pentru
HVB și HVC,
– 44(38,3%) gravide nu au fost testate HIV. Dintre acestea 40 gravide au fost testatate și au
avut rezultate negative pen tru HVB și HVC, o gravidă a fost testată pozitiv pe ntru HVC și
negativ pentru HVB, 2 gravide au fost testate negativ pentru HVB și netestate pentru
HVC și 1 gravidă a fost testată negativ pentru HVC și nu a fost testată pentru HVB;
– Pentru 1(0,9%) gravidă testarea HIV nu a fost precizată, nefiind preciza te rezultatele la
testele HVB și HVC..
Din punct de vedere al comportamentului sexual, în rândul cazurilor diagnosticate cu sifilis au
fost identificate 18 cazuri cu parteneri multipli, 23 cazuri de homosexuali.
Tabel XI Distribu ția cazurilor de sifilis î n funcție de comportamentul sexual, România,
2017
Sex Comportament sexual Total
Heterosexual Parteneri
multipli Homosexual Neprecizat
masculin 414 13 23 0 450
feminin 379 5 0 0 384
total 793 18 23 0 834

În rândul celor diagnostica ți cu sifilis în ceea ce privește factorii de risc (sex comercial, droguri):
– 9 persoane au declarat că practică sexul comercial : 6 persoane de sex feminin și 3
persoane de sex masculin.
– 6 persoane au declarat că utilizează droguri: 2 persoane de sex feminin și 4 persoane de
sex masculin.
Dintre pacientii diagnosticați cu sifilis, peste 45% nu au fost testati pentru HIV și peste 60% nu au
fost testați pentru HVB sau HVC.
Tabel XII Distribuția rezultatelor cazurilor de sifilis testate pentru HIV, HVB, HVC,
România, 2017
Rezu ltat testare HIV HVB HVC TOTAL
pozitiv 14 18 4 36
negativ 369 218 222 809

72
Rezu ltat testare HIV HVB HVC TOTAL
confidențial 4 NA NA 4
netestat 440 555 560 1519
necompletat 43 43 48 134
TOTAL 834 834 834 2502

Sifilisul congenital
În anul 2016, au fost înregistrate 6 cazuri de sifilis c ongenital, reprezentând 0,7% din
totalul cazurilor de sifilis, incidența cazurilor de sifilis congenital fiind 3,39 de la 100.000 nou –
nascuți vii. Cele 6 cazuri de sifilis au fost raportate în județele: Cluj -2 cazuri, Ilfov -3 cazuri și
Mures -1 caz.
2. Gono reea

În anul 2017, la nivel național au fost raportate un număr de 78 cazuri de gonoree,
incidența fiind de 0,39%000 în scadere față de anul 2016 cu 12,8%. Incidența istorică pentru
infecțiile cu gonococ 2008 – 2017 la 100.000 locuitori este prezentată în graficul de mai jos:

Fig. 9 0 Incidența cazurilor de gonoree, România, 2008 -2017
Dintre cele 41 de județe și municipiul București, în 22 județe nu s-a raportat niciun caz.
Incidența pe județe pentru gonoree, la populația generală este prezentată în gr aficul de mai jos:

73

Fig. 91 Distr ibuția incidenței cazurilor de gonoree pe județe, România, 2017

Din punct de vedere al repartiției pe sexe, în rândul populației de sex masculin au fost
raportate 72 cazuri de gonoree – cu cele mai multe cazuri înregis trate în mediul urban și în rândul
populației de sex feminin: 6 cazuri de gonoree, din mediul urban.

Tabel XIII Distribuția cazurilor de gonoree pe mediu și sex, România, 2017

Sex Mediul
Total urban rural
masculin 47 25 72
feminin 6 0 6
Total 53 25 78

Cele mai multe cazuri de gonoree la persoanele de sex masculin au fost înregistrate la
grupa de vârstă de 20 -24 ani -19 de cazuri, iar la persoanele de sex feminin la grupele de vârstă de
15-19 ani, respectiv 35 -39 ani – cu câte 2 cazuri.

74

Fig. 92 Distribuția cazurilor de gonoree pe grupă de vârstă și sex, România, 2017

Ca și modalitate de depistare: 2 (2,6%) cazuri au fost depistate în urma investigației
epidemiologice, 7(9,0%) cazuri în urma efectuării controalelor periodice 11(14,1%) de cazuri
depistate cu ocazia altor investigații și în 58(74.4%) cazuri au fost depiste pasiv. Dintre cazuri:76
au fost diagnosticate cu gonoree genito -urinară și doua cazuri cu altă formă de localizare..
Din punct de vedere al comportamentului sexual, calea de tra nsmitere a fost heterosexuală
în 75 cazuri, pentru 2 cazuri au fost declara ți parteneri multipli și pentru 1 caz – sugar infecția a
fost transmisă de la mamă.
Din rândul cazurilor de gonoree: 24 de persoane au fost testate pentru HIV dintre care o
persoan a a avut testul pozitiv și 14 persoane au fost testate pentru HVB și pentru HVC având
testele negative. Dintre persoanele testate pentru HIV, 11 au fost testate atât pentru HVB, cât și
pentru HVC.

Tabel X IV Distribuția statusului cazurilor de gonoree tes tate pentru HIV, HVB,
HVC, România, 2017
Status HIV HVB HVC TOTAL
pozitiv 1 0 0 1
negativ 23 14 14 51
confidențial 0 0 0 0
netestat 48 59 59 166
necompletat 6 5 5 16
TOTAL 78 78 78 234

75
3. Infecția genitală cu Chlamydia
În cursul anului 201 7, la n ivel național au fost declarate 2 1 de cazuri de infecție genitală cu
Chlamydia Trachomatis, incidența fiind de 0,1 1%000. Din cele 2 1 de cazuri, 18 cazuri s -au
înregistrat la persoane de sex masculin și numai 3 cazuri în rândul persoanelor de sex feminin, 10
cazuri fiind diagnosticate pasiv și 11 activ în urma controlului periodic( 1 caz), a investigatiilor
epidemiologice( 1 caz) și altor investigații ( 9 cazuri) . Cazurile de infecție cu Chlamydia au fost
raportate în 6 județe: și municipiul București.

Fig. 93 Distribuția cazurilor de Chlamydia pe județe, România, 201 7
Vârsta cazurilor este între 20 și 60 de ani, cu cel mai mare număr de cazuri înregistrat la
grupele de vârstă de 30-34 ani, respectiv 35-39 ani.

Fig. 94 Distribuția cazurilor de Chla mydia pe grupă de vârstă, România, 201 7

76
Calea de transmitere a fost heterosexuală pentru toate cazurile. În ce privește testarea
cazurilor pentru alte infecții cu transmitere sexuală (HIV, HVB, HVC):
– 4 cazuri au fost cu rezultat negativ pentru HIV, HVB, HV C;
– 5 cazuri nu au fost cu testate pentru HIV, HVB, HVC;
– 2 cazuri au fost cu rezultat negativ pentru HIV nu au fost testate pentru HVB, HVC
pentru 10 cazuri nu a fost completată nicio testare pentru infec țiile menționate .

77
Abrevieri
CNSCBT – Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile
GV – grupe de vârstă
Nr. – număr
F – sex feminin
M – sex masculin
S/s – săptămână
St- stadiu
Jud. – județ
mun.- municipiu
Ex.- examen
STDEV – devia ție standard
ITS- infectie cu transmitere sexuală
Loc.- locuitori
TB – tuberculoză
St. – stadiu
UE- Uniunea Europeană
Abrevieri auto pentru județ e
Populaț ia la 1 ianurie 2017: 19.644.350 locuitori
Pentru compara ții cu statele Uniunii Europene au fost folosite documente ale Centrului European
de Boli Tran smisibile ( ECDC ) (Annual Surveillance R eports)

Colectivul editorial:
– Dr. Adriana Pistol
– Dr. Odette Popovici
– Dr. Aurora Stănescu
– Dr. Rodica Popescu
– Dr. Anca Sirbu
– Dr. Lavinia Zota
– Dr. Alina Zaharia
– Dr. Denisa Janță
– Dr. Teodora Solom on
– Dr. Florin Popovici
– Dr. Ionel Iosif
– Dr. Radu Cucuiu

78

79

2018
INSP