Cum v a arăta formarea cadrelor didactice în România anului 2030 [619293]

1
Cum v a arăta formarea cadrelor didactice în România anului 2030?
Reflecție de Cristina Sînziana Buliga (Spistyak)
An 2, Master Învățare, Inovare și Coaching în Educație

UNESCO atrăgea atenția într -un document în toamna lui 20161 că lumea are nevoie de 69 de
milioane de noi cadre didactice pentru a atinge Obiectivul 4 de Dezvoltare Durabilă, anume
Educație de calitate – Garantarea unei educații de calitate și promovarea oportunităților de
învățare de -a lungul vieții pentru toți . Conform INS2, în Români a, numărul profesorilor care au
început anul școlar 2016 -2017 era de peste 2 30.000, echiv alentul a 15 elevi la un cadru didactic.
Neluând în calcul cauzele ce țin de scăderea numărului de elevi în țara noastră, aceste date la
nivelul României, comparativ cu situația globală, nu sunt atât de îngrijorătoare – profesori poate
că sunt suficienți. Steagul sus ar trebui să fie reprezentat totuși prin nevoia de educa ție de calitate
evidenț iată în Obiectivele Mondiale. Inclusiv în România.
Dorința de a cunoaște îndeaproape sistemul educațional românesc, de la firul ierbii, m -a îndemnat
să aplic și să fac parte din prima generație de profesori susținuți de programul Teach for Romania.
Am predat, suplinitor fiind, limba engleză și chiar și fizică, într -o comunitate rurală cu foarte mari
provocări din județul Călărași.
Coaliția pentru Educație atrage aten ția public3 faptul că “Performanța elevilor este legată de
statutul lor socio -economic. Toate evaluările de sistem confirmă diferen ța de 1 sau 2 ani școlari
dintre copii cu medii de rezidență diferite .”. De asemenea, în raportul din 2017 World Vision și
ARACIP, “Investiția în educația copiilor din mediul rural ” găsim că “Acordul de pa rteneriat cu
România, 2014 -2020 menționează explicit apartenența la mediul rura l ca factor de risc educațional.
Analizele datelor existente, precum și cercetările realizate în ultima perioadă, confirmă această
stare, de defavorizare, a mediulu i rural, atât în privința resurselor existente (la nivelul familiei,
comunității, unității școlare), cât și, pe cale de consecință, în privința rezultatelor obținute de
unitățile școlare de la sat, atât pe dimensiunea ”participare școlară”, cât și pe dimen siunea
”rezultatele învățării. ”. Ceea ce este confirmat și de realitatea pe care am experi mentat-o personal .

1 https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000246124
2 http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/sistemul_educational_2017_r.pdf
3 http://coalitiaedu.ro/noutati/romania -ramane -tara-u-e-cu-cea-mai-mica -investitie -educatie /

2
Ce m -a ajutat să supraviețui esc într -un mediu ostil – fizic (lipsă căldură iarna , lipsă apă curentă,
toaletă exterioară etc.) și psihic ( violență, atmosferă apăsătoare, lipsa motivației, lipsa
perspectivelor etc.)? Spriji nul organizației , încrederea în schimbare și în educație de calitate ¸
oportunități de formare de calitate , axată pe nevoi reale, mentori, comunitate de practică și
învățare , rețea internațională, schimb de bune practici .
Având acest bagaj valoros, mă simt încrezătoare să reflectez la cum ar fi mai bine sau eficient sau
strategic să fie gândită formarea cadrelor didactice . Cu acest gând pornesc un exercițiu de
imaginație , având în minte că presiunea obiectivului 4 la nivel global va fi fost resimț ită în
îmbunătățire și în România până în 2030.
>>> Sunt proaspăt absolvent de liceu și mă tentează cariera de profesor, mai ales având în vedere
suportul în consiliere pe care l -am primit în ultimii ani. Se pare că mi s -ar potrivi. Sunt pasionat
de învățare, îm i place enorm să lucrez cu cei mici, întotdeauna am fost c urios de magia științelor
exacte și printre valorile mele se numără exce lența și determinarea. În țara mea de vreo 20 de ani
se tot muncește să fie readusă demnitatea profesiei de cadru didactic în spațiul public , deci mă simt
confortabil pentru încr ederea domeniului public și privat în educație. În plus, salariul și resursele
puse la dispoziție îmi vor da avânt.
Am ales geografia . În prezent, după cei 3 ani de licență, ca să pot să fiu profesor îmi este necesar
încă un an de pedagogie, unde didactica disciplinei primeaz ă alături de do bândirea competenței de
facilitare a învățării. Cel mai mult îmi place că am dibu it tainele înv ățării creierului prin practică.
Dar nu este o practică ca pe vremuri – ci este stagiu de pregătir e sau ucenicie de un semestru,
alături de profesor i experimentați, atât la oraș, cât și la sat. Există și un stimulent financiar, doar
sunt asistent de cadru didac tic. Știu că mai am de muncă o groază, dar anul acesta m -a ajutat să
îmi concentrez toate resursele pe drumul pe care l -am pornit.
În timpul anului pedagogic de pregătire am avut parte de teme d e studiu și ateliere pe subiecte
actuale, pe lângă Fundamentele Pedagogiei, care să îmi ofere un background folositor în viitoarea
activitate : Educa ție Media, Diversitate Culturală, Tehnologie și Inovație în Educație, Dezv oltare
comunitară, Comunicare și Managementul Conflictelor , Teacher Leadership și altele.
Urmează 2 ani în rolul de debutant . Am ajuns în școala X (nu intru în subiectul
titularizare/examene/posturi, căci nu este locul aici). Fiind în zona rurală, cu mai multe provocări,
după cum se știe de multă vreme, a m parte de un mentor specializat, cu experiență, atât din afara

3
școlii, cât și unul din cadrul școlii. Știu că pot comunica cu ei să îmi împărtășesc atât succesele,
cât și obstaco lele, să găsim împreună soluții . În fiecare dintre cele 4 semestre din cadrul
“reziden țiatului didactic ” am parte de formări, pe care le aleg cu sprijinul mentorului meu. Am
oportunități de formare diverse, care să mă ajute să îmi urmăresc obi ectivele de dezvoltare .
Apreciez această încredere în asumarea propriului proces de creștere și faptul că MEN are o paletă
largă de parteneriate cu furn izori calificați de formare de calitate . Ce mai apare în curriculumul de
fomare continuă a profesorilor în prezent este domeniul autocunoașterii și leadershipului personal.
Aici apare acel empowerment care să îmi ofere combustibilul de a trece peste orice provocări la
clasă, în școală și în comunitate. Știu că ce se întâmplă în clasă pornește de la mine.
Un alt avantaj pe c are îl resimt acum este acela de Comunitate de Practică și Învățare a profesorilor
de geografie – regională și națională. Demult apusă e perioada competițională a cercurilor
pedagogice. Având acest start încă din anul de pregătire, pute m forma grupuri de lucru, echipe de
mentor -mentee, putem gândi proiect e în colaborare cu diferite ins tituții și compa nii, putem
împărtăși resurse și face schimburi de experiențe. Parteneriatele dintre școli din țară și școli din
Uniunea Europeană ne pun la dispoziție vizite de studiu și internshipuri pe perioada vacanței de
vară. La fiecare doi ani de acum înainte am posibilitatea de a mă pune la curent cu ultimele noutăți
în educație.
Cel mai important aspect al carierei pe care mi -am ales -o este faptul că nu mă simt singur. Mă simt
sprijinit, înțeles și încurajat să mă descopăr în acest rol și să mă îmbunătățesc continuu. Nu e de
mirare că rezultatel e elevilor su nt pe aceeași pantă ascendentă. <<<
Poate mai sunt elemente care mi -au sc ăpat, însă acestea menționate îmi par a fi prioritare pentru
formarea profesorilor din viitor ul României . Deși schimbările pot fi cu adevărat de reformă
puternică, nu am considerat în prezentul exercițiu ca fiind realiste toate modificăril e la care sperăm,
mai ales într -o umbrelă de timp așa restrânsă.
În concluzie, observ necsară consilierea liceenilor pentru o asemenea profesie, perioadă dedicată
pedagogiei, fără suprapuneri s au competiții cu materia disciplinei la licență, curriculum actual,
relevant, timp de ucenicie, timp pentru sprijin debutanți, focus pe dezvoltarea personală și
profesională depotrivă , sprijin prin mentori și comunități de practică, oportunitatea schimburilor
de experiență profesionale, diferențiere sprijin pentru comunitățile vulnerabile.
Cum va fi în realitate? Refle cția îmi va rămâne dovadă la care să revin peste 11 ani. Se poate.