DEFINIREA ȘI IDENTIFICAREA PUTERII ÎN SISTEMUL INTERNAȚIONAL CONTEMPORAN Coordonator Științific Doctorand Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș Szabo Noemi… [619283]

Universitatea Babeș – Bolyai,
Facultatea de Istorie și Filosofie

TEZĂ DE DOCTORAT
(REZUMAT)

DEFINIREA ȘI IDENTIFICAREA PUTERII ÎN SISTEMUL
INTERNAȚIONAL CONTEMPORAN

Coordonator Științific Doctorand: [anonimizat]. univ. dr. Vasile Pușcaș Szabo Noemi -Luiza

Cluj-Napoca
2012

2 CUPRINS
INTRODUCERE…………………………….. ……………… ……………………………………. ………………..5
CAPITOLUL I Sistemul inter național la începutul secolului XXI…………………… …….. .8
I.1. Problemele structurale ale sistemului internațional unipolar …………… ……… ..14
I.2. Efectele atacurilor teroriste din septe mbrie 2001 asupra sistemului
internațional……………………………………………………………………….. ………………….. ………16
Noua paradigmă post – septembrie 2001 …………. ……………………………….. ………18
I.3. Tendințe în cadrul sistemului internațional la începutul secolului X …………23
Globalizarea…………………………………………………………………. …………………. ………..23
Noi tendințe în cadrul sistem ului inter național….. ……………………………. ………24
I.4. Impactul actualei crize economice și financiare asupra sistemului
internațional……………………………………………………………………….. ……………………… ….30
CAPITOLUL II. Caracteristicile puterii în sistemul internațional
post Război Rece …………………………………………………………………………………………….. …..34
II.1. Definirea puterii în sistemul internațional con tempora n………………………… 34
II.2. Manifestarea puterii după sfârșitul Războiului Rece.. ……………………………. 42
II.3. Puterea hard și soft………………………………………………………. ………………………. …51
Puterea soft…………………………………………………………………… ………………………….. 52
CAPTOLUL III. Resursele puterii după sfârșitul Războiului Re ce………………………. 63
III.1. Puterea ca resursă și put erea ca rezultate comportamentale
(manifestare) …………………………………………………………………………………………………… 65
III.2. Tipuri de putere – din perspectiva resurselor și a comportamentelor……..67
Putere a militară – ca resursă………………………………………………………………………67
Caracterul războaielor……………………………………………………………………………….68
Manifestarea puterii militare…. ………………………………………………………………….73

3 Puterea economică – ca resursă………………………………………………………………….76
Manifestarea puterii economice……………………………….. ………………………………78
Interdependența economică……………………………………………………………………..80
Evoluția puterii economice……………………………………………………………………….8 2
Puterea cibernetică – ca resursă…………………………………………………………….. ….84
Manifestarea puterii cibernetice……………………………………………………………….86
Puterea structurală…………….. ……………………………………………………………………90
Puterea instituțională……………………………………………………………………………….91
Puterea productivă………………………………….. ………………………………………………92
Puterea discursului – ca resursă………………………………………………………………..93
Manifestarea puterii discursului…………………………………………………. …………..94
CAPITOLUL IV. Actorii internaționali și dezvoltarea capabilităților de putere
(capacitatea de conversie, strategia, cooperarea)………………………………………………….99
IV.1. Puterea smart…………………………. ……………………………………………………………104
IV.2. Strategia puterii smart a SUA……………………………………………………………….106
Cuantificarea puterii smart (conversie)………………………….. ………………………113
IV.3. Puterea smart a Uniunii Europene……………………………………………………….115
Uniunea Europeană post – Tratatul de la Lisabona…………………………………115
Strategia smart a Uniunii Europene………………………………………………………..116
CAPITOLUL V. Puterea și reconfigurarea sistemului internaționa l (forme și
tendințe) la începutul secolului XXI………………………………………………………………….123
V.1.Difuziunea puterii………………………………………………………………………………….123
V.2. Tr anziția de putere………………………………………………………………………………..130
Reîntoarcerea Asiei – ascensiunea Chinei………………………………………………..130

4 Puterile Emergente……………………. ……………………………………………………………135
V.3. Guvernanța globală……………………………………………………………………………….140
Guvenanța globală în secolul XXI…………………………… ………………………………144
Grupuri informale de guvernanță……………………………………………………………145
Noul regionalism…………………………………………………………………………………… .148
Guvernanță globală eficientă…………………………………………………………………..151
CAPITOLUL VI. Studiu de caz – transformarea resurselor energetice în rezultate,
modelul Rusiei și al Turciei…………………………… ……………………………………………………155
VI.1. Importanța energiei ca resursă………………………………………………………………155
VI.2. Diplomația energetică…………………………………………….. …………………………….162
VI.3. Diplomația energetică a Rusiei………………………………………………………………163
Dialogul energetic cu UE…………………………………………………………………… …….169
Criza Energetică Ruso -Ucraineană………………………………………………………. …..173
Noua strategie energetică a Rusiei……………………………………………………………178
Energia ca sursă de atracție……… …………………………………………………………… …181
Concluzie…………………………………………………………………………………………………184
VI.4. Diplomația energetică a Turciei………………. ……………………………………………185
Resursele energetice ale Turciei……………………………………………………………….186
Strategia energetică a Turciei…………………………………………………….. ……………187
Concluzie………………………………………………………………………………………………. ..193
CONCLUZII………………………………………………………………………………………….. …………..195
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………….. 202

5 Cuvinte cheie: putere, sistemul interna țional post – Război Recece și post septembrie 2011 ,
manifestarea puterii, resursele puterii , puterea soft, puterea hard, puterea smart,
capacitate de conversie, difuziunea puterii, tranzi ția de putere, guvernan ța global ă,
ener gia, diploma ția energetică.
Puterea reprezintă capacitatea de a transforma resursele în obiective și rezultate.
Această capacitate se poate baza pe coerciție (capacitatea de a determina o entitate să
acționeze într -un anumit fel împotriva voinței ei, prin forță, intimidare, amenințar e sau
o altă formă de presiune directă) sau forme non -coercitive, ca manipularea sau
persuasiunea.
Odată cu sfârșitul Războiului Rece puterea nu mai este considerată în termeni
exclusivi militari. Globalizarea și interdependența au accentuat elementele ec onomice,
politice și sociale. În plus, statul nu mai reprezintă obiectul referent unic al securității
deși rămâne actorul principal în determinarea strategiilor de securitate
Obiectivul tezei reprezintă identificarea noilor tendințe în ceea ce privește
exercitarea puterii de către actorii sistemului internațional contemporan. De asemenea,
lucrarea își propune să găsescă raspuns unor întrebări precum: cum își exercită actorii
puterea în sistemul internațional în vederea îndeplinirii obiectivelor? care sunt i nstrumentele
puterii? care sunt provocările în noul context al globalizării și al erei informației ?
Astfel, primul capitol prezintă evolu ția și caracteristicile sistemului international post –
Război Rece. Prin urmare, sfârșitul Războiului Rece a deschis no i opțiuni strategice și
economice și o nouă actualitate a dinamicii instituționale. Integrarea lumii într -un
sistem al relațiilor economice și de putere dominată de SUA a dat curs globalizării
financiare și accelerării internaționalizării piețelor produsel or și activităților1. Sistemul
internațional a căpătat o dimensiune unipolară odată cu supremația SUA. Mai mult ,
sfârșitul Războiului Rece a generat condițiile pentru restructurarea sistemului
internațional. Acest fapt a reprezentat sfârșitul unei structur i de putere caracterizată de

1 Genevieve Schmeder, From the cold war to the new international disorder, The Hardship of Nations : Exploring
the Paths of Modern Capitali sm, Edited by Benjamin Coriat University of Paris XIII , Pascal Petit CEPREMAP –
CNRS, Paris, Geneviève Schméder Conservatoire national des arts et métiers, Paris, 2006, p.9

6 balanța dintre SUA și Uniunea Sovietică. Din acel moment sistemul internațional s -a
aflat într -o continuă schimbare: de la unul unipolar caracterizat de supremația SUA, la
unul multilateral sau multipolar prin existența mai mul tor poli de putere, până la unul
puternic globalizat care include noi rețele caracterizate de noi forme de interacțiune,
difuziunea puterii, actori non -guvernamentali multipli, interdependență complexă și
noi provocări globale2.
Al doilea capitol descrie c aracteristicile puterii în s istemul internațional post
Război Rece . În urma analizei dinamicii puterii în cadrul sistemului internațional post –
Război Rece și post- septembrie 2001 pot fi identificate următoarele caracteristici
principale ale puterii: asim etria, difuziunea, tranzi ția și contextualitatea.
Mai mult, forțele identificate, care au modelat caracterul /natura puterii în
sistem după sfărș itul Războiului R ece sunt: globalizarea, revoluția informației
(extinderea utilizării internetului), interdepe ndența. Acestea au afectat natura puterii în
termenii reconsiderării resurselor și a modificării concentrării și manifestării puterii în
cadrul sistemului internațional. Pentru a surprinde mai bine dinamica și caracteristicile
puterii în cadrul sistemulu i internațional post -Război aceste evoluții au fost analizate
prin intermediul teoriei puterii a profesolului Joseph S.Nye Jr , care identifcă două
tipologii de bază ale puterii și anume, puterea soft și hard .
În continuare, capitolul al treilea identific ă resursele puterii după sfârșitul
Războiului Rece . Teoreticienii relațiilor internaționale abordează puterea din două
perspective: puterea ca resursă și puterea ca rezultate comportamentale (sau ca și
control asupra rezultatelor). În acest sens sunt anali zate diversele tipuri de puteri
precum : puterea militară, economic ă, puterea cibernetică, puterea discursului etc., din
perspectiva resurselor și a comportamentelor . Prin urmare putem constata că într -un
sistem internațional dinamic și complex cum este sit emul internațional al secolului XXI,
în care unitățile și interacțiunile sunt într -o dinamică continuă, puterea are un caracter
contextual. În acest sens, chiar dacă resursele puterii reprezintă o condiție în exercitarea

2 Vasile Pușcaș, Intercultural communication in managing global interdependence , paper presented at the
International Congress on ” Soft Power”, Institute for International Studies, November, 2009, Berlin, pp.1 -5

7 acesteia de către actorii din siste m, analizarea diferitelor resurse nu ne poate oferi decât
posibilitatea identificării unor tendințe și caracteristici la nivelul exercitării puterii.
Capitolul IV abordează dezvoltarea capabilităților de putere (capacitatea de
conversie, strategia, cooper area) ale actorilor internaționali . Aceasta implică capacitatea
actorilor de a converti resursele în rezultate. În cadrul acestui capitol este descrisă și
abordarea lui Joseph Nye în ceea ce prive ște conversia puterii prin conceptul de putere
smart (inteli gentă). Aceasta este definită prin capacitatea unui actor de a combina
resurse soft și hard de putere într -o strategie eficientă3.
Puterea și reconfigurarea sistemului i nternațional (forme și tendințe) la începutul
secolului XXI este descrisă în cadrul capitolului al cinc ilea. În actualul context
internațional, principalele caracteristici ale distribuției de putere în cadrul sistemului
sunt difuziunea puterii și tranziția puterii.
Sistemul internațional al secolului XXI este unul multipolar instituțion al
policentric și multiactor însemnând că grupuri non -statale precum corporațiile și ONG –
urile dețin o influență din ce în ce mai ridicată asupra problemelor cheie de ale agen dei
internaționale. Prin urmare , caracteristicile și tendințele sistemului intern ațional actual
relevă posibilitatea funcționării sistemului în absența unui lider (leadership) creând în
același timp premisele unui nou mecanism de guvernanță globală.4
Abordările inovatoare ale guvernan ței globale de secol XXI implică forme mai
ușoare de cooperare în comparație cu regimurile puternic reglementate moștenite din
secolul XX. În consecință, consultarea pare a înlocui reglementarea, codurile de
conduită prevalează în fața normelor obligatorii, inițiativele regionale scapă de
dezbaterile lung i în cadrul forumurilor multilaterale.5

3Joseph S. Nye, Jr, Responding to my critics and concluding thoughts , in Soft Power and US Foreign Policy, edited
by Ind erjeet Parmar and Michael Cox, 2010, pp. 215 -220
4 Parag Khana, Surge of the Second World , The National Interest, May -June 2012, pp.1 -6
5 Ibidem, p.19

8 În acest context s unt necesare diferite mecanisme pentru diferitele probleme.
Acestea pot fi implementate prin intermediul cooperării, integrării și
complementarietății răspunsurilor bilaterale, regionale și globale.
Următorul capitol al tezei cuprinde Studiu l de caz referitor la transformarea
resurselor energetice în rezultate, modelul Rusiei și al Turciei . Pentru a evidenția mai
bine modul în care actorii statali își utilizează resursele pentru atingerea rezultat elor,
studiul de caz analizează modul în care resursa energetică este utilizată de către actori
(diplomația energetică) în exercitarea puterii pentru atingerea rezultatului final.
Prin urmare, energia este un pilon central al politicii externe a Rusiei și o sursă
esențială a proiecției puterii sale politice actuale și a prestigiului său internațional. Fără
capacitatea sa de a produce și furniza energie, Rusia nu ar avea statutul pe care îl deține
azi. De asemenea, Rusia nu ar avea aceeași influență ca membr u al G8, nu ar suscita
atenția Statelor Unite precum o face în prezent, și nu ar avea aceleași relații privilegiate
cu mai multe state importante ale Uniunii Europene, în special cu Germania. Nu în
ultimul rând, Rusia ar prezenta un interes scăzut în rapor turile cu China.
Diplomația energetic ă a Rusiei reprezintă un model de transformare a resurselor
energetice în obiective diferite precum întărirea influenței Rusiei în regiunea Asiatică
preum și consolidarea puterii acesteia la nivel internațional.
Un alt exemplu relevant este cel al Turciei care folosește poziția sa geopolitică ca
țară de tranzit pentru resursele energetice ca instrument pentru atingerea obiectivelor
sale de politică externă . Politica energetică multilaterală a Turciei ca și coridor de tr anzit
al resurselor energetice, reprezintă o strategie de succes a transformării resursei
energetce în rezultat e adică atingerea obiectivului acesteia de a deveni o putere
regională.
Prin urmare, resursele energetice pot deschide atât pentru statele export atoare de
petrol și gaze naturale cât și pentru statele de tranzit calea către asigurarea unei poziții
influente în cadrul sistemului internațional. Prin urmare, resursele energetice au
evoluat în instrumente de politici eficiente pentru o gama largă de ță ri dezvoltate și în

9 curs de dezvoltare atât pentru atingerea obictivelor naționale cât și pentru extinderea
influenței la nivel internațional .
În concluzie, p uterea reprezintă un concept central în relațiile internaționale, dar
și un instrument fundamenta l de analiză în știintele politice și sociale. Definirea puterii
s-a dovedit o sarcină extrem de dificilă, întrucât acesta este un concept
multidimensional, cu sensuri multiple și uneori eluzive. Ca urmare, există o
multitudine de opinii referitoare la ce este puterea și cum poate fi ea măsurată.
Principalele paradigme teoretice abordează puterea din două perspective: puterea ca
resursă și puterea ca manifestare. Conceptul de putere în secolului XXI, este reflectată
de teoriile profesorului Joseph S. Nye Jr . care împarte puterea în trei categorii: puterea
hard (bazată pe coerciție și resurse mililtare) soft (bazată pe atracție, cooptare și resurse
culturale, ideologice etc.) și puterea smart (adică util izarea resurselor soft și hard în
cadrul unei strategi i de succes).
Evenimentele post -septembrie 2001 și mai ales eșecul campaniei militare din Irak
au avut un impact major asupra exercitării puterii în cadrul sistemului internațional atât
din punct de vedere al resurselor cât și din cel al strategiei. Aceast ă experiență a
demostrat pentru prima dată insuficiența instrumentelor militare (hard) în abordarea
noilor provocări și a dus la considerarea unor alte tipuri de resurse precum cele
ideologice, tehnologice și economice. În esență măsurarea puterii unui act or nu s -a mai
raportat doar la capabilitățile militare.
Prin urmare, globalizarea a forțat statele să regândească conceptul de putere . Mai
mult, revoluția informației a redus costurile comunicării datorită extinderii utilizării
internetului. În consecinț ă, a fost deschis accesul organizațiilor de rețele și indivizilor la
agenda internațională.
În acest sens , devine evident faptul că într -un sistem internațional dinamic și
complex cum este sistemul internațional al secolului XXI, în care structurile și
interacțiunile sunt într -o evoluție continuă, put erea are un caracter contextual.

10 Dacă în perioada Războiului Rece puterea însemna resursă militară și coerciție
puterea în cadrul secolului XXI este complexă și include noi resurse și strategii de
exercitare a acesteia de la cele tradiționale la cele mai inovatoare de tipul resurselor
cibernetice.
Conform cercetării din cadrul tezei , puterea înseamnă pe lângă resurse și
capacitatea de adaptare la noile provocări dar și flexibilitate în utilizarea și combinarea
diferitelor tipuri de instrumente pentru atingerea rezultatelor dorite.
În ceea ce privește influența la nivel internațional în termeni de putere, aceasta
depinde de capacitatea de integrare a noilor actori, de cooperarea cu aceștia în cadrul
sistemului internațional dar și de capacitatea de management a interdependențelor
complexe din cadrul sistemului.