Relansarea Judeţului Alba Ca Destinaţie Turistică Internă Şi Internaţională [619134]

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm CAP. 1 NOȚIUNI PRIVIND DESTINAȚI ILE TURISTICE

1.1. Conceptele de destinații turistice

Conceptul de „destinație turistică” a căpătat un sens nou, adecvat stadiului actual al economiei
țărilor dezvoltate.
Dacă în literatura de specialitate (din păcate puțin cunoscută în România) modificarea
conceptului a început încă din deceniul nouă al secolului XX, în economia reală îl întâ lnim în
jurul anului 2000, prin organizarea „destinațiilor turistice” mai ales în SUA, apoi în Europa de
Vest.
Până în deceniul opt al sec.XX „destinația turistică” a avut un conținut clasic, corespunzător
etapei turismului de masă, corespunzător producți ei de masă, inclusiv în sfera serviciilor.
În accepțiunea clasică prin „ destinație turistică” se poate înțelege o țară, o regiune din
cadrul unei țări, un oraș, un sat sau o stațiune.
O destinație turistică poate fi reprezentată de orice unitate teritoria l-administrativă
(țară,regiune în cadrul unei țări ,oraș,sat,stațiune ,etc.) a cărei economie este dependentă de
creșterea semnificativă a încasărilor provenite de la turiști. Poa te deține una sau mai multe
resurse turistice naturale și antropice.
O altă abordare prezintădestinația turistică drept loc sau spațiu geografic unde un
vizitator / turist se oprește, fie pentru una sau mai multe nopți de cazare, fie pentru o scurtă
perioadă de timp sau reprezintă punctul terminus al vacanței turiștilor, unde aceș tia își
consumă cea mai mare parte a timpului.
Destinația și modul în care este promovată, incită oamenii să o viziteze, ea fiind cea
care poate energiza întreaga industrie turistică. Astfel, destinațiile turistice reprezintă baza
activității turistic e, punctul de legătură al numeroaselor componente ale turismului.
Atragerea vizitatorilor spre o anumită destinație aduce profit economic și social, atât la
nivel local cât și național.
Acest concept a evoluat și este explicat în numeroase variante:
a) Reprezintă un produs, dar în acelați timp și mai multe produse turistice.
Astfel, o destinație este o singură entitate(de exemplu România) care poate include
în are ei geografică destinații tiristice mai bine conturate din punct de vedere
turistic. Aceste destinații pot fi localități, stațiuni etc.(București, Sibiu, Sovata,
Covasna, Munții Bucegi, Delta Dunării, litoralul Mării Negre etc.);

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 b) Destinația este atât o entitate fizică (spațiu geografic) cțt și o entitate socio –
culturală, definite prin istorie, po por, respectiv tradiție și mod de viață.
c) Destinația poate fi un concept mental al potențialilor turiști, respectiv ceea ce
gândesc ei referitor la destinația respectivă;
d) Uneori, destinația încorporează elemente existente în mai multe zone sau țări ( de
exem plu o corazieră pe Dunăre se poate desfășura pe teritoriul mai multor state,
respectiv pe mai multe zone în interiorul fiecărui stat).

1.2.Caracteristicile, tipologia și competențele ale destinațiilor turistice

În ceea ce privește elementele component ale unei destinații turistice întâlnim mai
multe abordări în literature de specialitate. Astfel, unii autori disting trei categorii de
elemente ale unei destinații turistice după cum urmează:
 Elemente constitutive de bază numite și “inimă” sau “miezul” des tinației.
Este vorba de localizarea geografică, climatul, flora, faună, siturile istorice și
arhitectonice de la fața locului;
 Elemente periferice natural precum împrejurimile destinației, populația locală,
ambianța generală;
 Elemente periferice create și anume facilitate și modalități de divertisment,
structure de cazare și de alimentație, servicii comerciale, infrastructura de
transport.
Un alt punct de vedere structurează astfel componentele unei destinații:
 Natura, resursele turistice natural în principal reprezentând în cele mai multe
cazuri motivația deplasării turiștilor dar și elemental stimulator al interesului
vizitatorilor;
 Climatul. De multe ori, turiștii călătoresc în scopul schimbării climatului.
 Cultura. În această categorie inculdem atât patrimonial construit precum
muzee, case memorial, clădiri de patrimoniu etc. cât și patrimonial neconstruit
respectiv obiceiuri, tradiții, stiluri de viață etc..
O altă clasificare este cea care împarte componentelr unei destinații turistice în patru categorii
și anume:

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm 1. Punctele de atracție turistică prezente la destinația turistică sunt cele care determină în
mod hotărâtor și decisive alegerea unui loc pentru petrecerea vacanței sau a
concediului, influențând în același timo și comportamentul turiștilor.
În rândul acestora se înscrie patrimonial natural(peisaje natural, râuri, lacuri, mare,
plajă, parcuri și rezervații natural, climatul, flora, fauna etc.), patrimonial architectonic
(construcții de patrimoniu dar și conte mporane), patrimonial cultural (teatru, muzica,
folclor, muzee etc.), patrimonial industrial (fabric, mori, alte elemente de arhitectură
industrial), atracțiile sociale (limba, cultura, stilul de viață al populației gazdă), atracții
sportive (stadioane, să li de sport, patinoare, pârtii de schi etc..);
2. Facilitățile și servicile de la destinația turistică. În raport cu elementele de patrimoniu
prezentate anterior care reprezintă “material primă” a turismului, aceste facilitate vin
doar să întregească un produ s touristic, respectiv să creeze condiții pentru odihnă,
hrană, deplasare, satisfacerea nevoilor cotidiene ale turiștilor. Unele dintre aceste
facilitate sunt chiar indispensabile vizitatorilor. De asemenea, cu cât destinația
turistică este mai îndepărtată de locul de reședință, cu atât dotările de aceste gen
trebuie să fie mai numeroase și mai diverse astfel încât să -I creeze turistului condiții
optime pentru petrecerea unui sejur agreabil. Astfel, este caul spațiilor de cazare
(hoteluri, moteluri, pensiun i turistice, campinguri, vile etc.), structurilor de
alimentație (restaurant cu specific, baruri, cafenele, cofetării, patiserii, fast -food-uri
etc.), mijloacelor și modalităților de transport (autobuze, tramvaie, trolebuze, taxiuri,
metrou, rent a car, t eleferic, telescaun, telegondolă etc.), altor servicii (centre de
informare turistică, pompieri, poliție, servicii medicale, servicii de pază și protective
etc.);
3. Căile de acces către destinația turistică . Acestea influențează în mod direct distanța
de dep lasare, durata deplasării, costul deplasării către destinația turistică. Aici include
infrastructura generală (drumuri naționale, autostrăti, drumuri județene, căi ferate,
poduri, aeroporturi, porturi, posibilități de alimentare cu apă, gaze, energie,
comb ustibil, canalizare, căi de comunicație, telecomunicații, unități comerciale și de
prestări servicii), echipamentele de transport (capacitatea și viteza de deplasare a
mijloacelor de transport, gradul de confort), reglementările guvernamentale în
domeniul trasnportului.
4. Imaginea destinației turistice . Imaginea reprezintă totalul percepțiilor și convingerilor
pe care le au oamenii în legătură cu respective destinație turistică. Datorită faptului că
oferta turistică este opacă, atunci produsul touristic cât ș i destinația turistică sunt
alcătuite dintr -un ansamblu de imagini ce reprezintă sinteza informațiilor provenite din
diferite medii precum agenția de turism ( pliante, prospecte, fotografii, reviste),
amintirile unei călătorii anterioare, vizitele unor pri eteni sau membrii ai familiei, cărți
citite, mass -media.

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 În consecință, putem aprecia faptul că o destinație turistică cuprinde două component
majore și anume:
 Atracții turistice include centre ale vizitatorului, parcuri tematice, construcții și
proprietă ți istorice, vechi monumente, muzee, grădini zoologice, parcuri și
grădini, atracții naturale (precum rezervații natural, plaje, puncte de belvedere,
peisaje deosebite etc.), centre sportive, teatre, cinematografie etc.;
 Facilitățile tristice ce cuprind ho teluri, case de oaspeți, restaurant, parcuri de
distracții, campinguri, hoteluri pentru tineret și centre de informare turistică.

Figura nr. 1.1.: Componentele unei destinați turistice

În Scoția, de exemplu, destinația turistică înseamnă o facilitate sau o atracție permanentă
care11:
ș atrage sau este utilizată de către vizitatori; și care este deschisă publicului fără o rezervare
anterioară în timpul orelor de funcționare normală; și care este recunoscută de VisitScotland.
Indiferent de ti pul destinației, activitatea de marketing are drept scop crearea unei imagini
favorabile a destinației turistice la nivelul segmentelor țintă de vizitatori, conceperea unor
instrumente de susținere și difuzare a imaginii și promovarea imaginii destinației în zonele de
origine.
Clasificarea destinațiilor turistice d in punctul de vedere al specificului produsului turistic
comercializat:
– destinații turistice clasice. Este cazul orașelor care dispun de un patrimoniu arhitectural,
cultural și istoric bogat și divers. Acestea pot fi vizitate pe perioade mai scurte sau mai lungi
de timp, de la o zi la 10 -12 zile. Spre exemplificare, putem menționa Parisul, Atena, Roma,
Budapesta, Sucureștiul etc.. Tot în această categorie pot fi incluse și multe dintre stațiunile
montane, de litoral sau balneare cu tradiție în turism precum Saint Tropez, Kitzbtlhel, Âspen,
Băile Herculane etc.; destinații turistice naturale cum ar fi Delta Dunării, Parcul național
Retezat, Rezervația Sercftgeti din Tanzania, Cascada Niagara sau Parcul național Yellow stone
din Statele Unite ale Americii. Aici turiștii vin pentru a admira peisaje deosebite sau pentru a
intra în contact cu resursele naturale specifice (floră, faună -monumente ale naturii,
endemisme, lacuri, cascade, peșteri, gheizere etc.); destinații (zo ne) de coastă, reprezintă o
prelungire a liniei de coastă (exemplu: Costă Blanca de pe Riviera Venețiană) sau poate fi o
stațiune de coastă (exemplu: Taormina în Italia). Insulele, ca destinații turistice populare, sunt

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm și ele acceptate în această categori e (exemplu: Tenerife, Corfu). însă, grupurile de insule nu
intră în această categorie (exemplu: Canare);
-destinații turistice pentru practicarea turismului de afaceri. Acestea sunt importante centre
industriale și comerciale unde regăsim facilități și dot ări turistice numeroase și variate la un
nivel de confort ridicat (patru și cinci stele), o infrastructură de transport dezvoltată, diverse
posibilități de agrement, existența în apropiere a unui aeroport internațional. Trebuie să dețină
centre de conferin țe și/sau centre expoziționale. Aceste orașe trebuie să atragă un număr
important de oameni de afaceri. Exemple: Paris, Berlin, New York, Manchester, Barcelona,
Haga, Lille etc.;
-destinații rurale situate la o anumită distanță de centrele urbane. Sunt are ale care cuprind
numeroase atracții precum munți, lacuri, păduri, dealuri etc.;
-destinații turistice culturale. Este cazul diverselor localități, sate sau chiar stațiuni care sunt
recunoscute pentru faptul că și -au păstrat atracțiile istorice și moșteniri le sau cultură specifice.
Exemplele includ numeroase capitale culturale precum Paris, Viena, Budapesta sau Roma dar
și destinații turistice de dimensiuni mai mici precum Sevilla, Bruges. Pot fi, de asemenea,
destinații incluse pe lista Patrimoniului Mondia l UNESCO precum Dubrovnik, Sighișoara;
destinații turistice ‘pentru o noapte Este vorba de acele localități sau stațiuni în care se pot
practica excursii. Ele sunt situate de obicei la distanțe scurte și medii față de zona de
reședință; destinații turistic e pentru șederi scurte. Acestea sunt, în general, orașe de mai mici
dimensiuni în care există obiective turistice de patrimoniu (unele chiar celebre) care le fac
atrăgătoare. Exemple: Pisa în Italia și Bruges în Belgia;
Parcuri tematice. Sunt destinații tu ristice create special pentru turiști și dispun de toate
facilitățile necesare în același loc. Spre exemplificare putem menționa Disneyland Paris sau
diverse centre de vacanță precum Center Parcs.
Consiliul pentru Educație al Orga nizației Mondiale a Turism ului definește destinația
turistică precum „un spațiu cu granițe fizice fi administrativei care îi definesc managementul;
și im agini și percepții care îi definesc competitivitatea pe piață". În același context,
organizația în cauză prezintă într -un documen t elaborat pentru implementarea sistemului de
suport al calității în cazul unei destinării turistice locale o altă abordare a destinației turistice,
aceasta reprezentând un ansamblu al ofertanților publici și privați de servicii turistice în
interiorul graniței unei unități teritorial -administrative.

În altă ordine de idei destinațile turistice sunt locuri care atrag vizitatorii pentru o
ședere temporară, ce aparțin unor continente, țări, state, provincii, orașe, sate, în scopul
transformării lor în st ațiuni turistice12. Aceste destinații turistice sunt în mod esențial
comunități bazate pe granițele guvernamentale locale.

Organizația Mondială a Turismului definește destinația turistică locală ca un spațiu
fizic în care un vizitator își petrece cel puț in o noapte. Ea include produse turistice precum
servicii de suport și atracții turistice care îi permită turistului potențial să le consume și
viziteze într -o singură zi. Asemenea areale dispun de populație gazdă precum și de autorități
locale care conluc rează în scopul transformării într -o destinație turistică majoră la nivel
național și chiar internațional. Insă, nu toate destinațiile turistice sunt binevoitoare cu prezența
turiștilor. Gradul de receptivitate depinde de așezarea geografică, climat, capac itatea,
sensibilitatea și numărul resurselor turistice, suprafața localității, numărul de locuitori,
atracțiile turistice culturale. Multe asemenea locuri au puține șanse economice altele decât
turismul. Prin urmare, destinația turistică este, probabil, u nul dintre cele mai “dificile”

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 produse de pe piață, implicând un număr mare de decidenți, un brand al cărui manager are un
control foarte mic.
Diversitatea și complexitatea destinațiilor turistice determină o dezvoltare anevoioasă a
brandului în cazul org anismelor de turism locale, naționale, regiona sau internațională.

Pilonii dezvoltării durabile a destinației turistice
Tabel nr. 1.1.
PILONUL DE MEDIU PILONUL ECONOMIC PILONUL SOCIO –
CULTURAL
Transportul turistic Importanța economică Forța de muncă
Modul de utilizare a
trenurilor/protejarea
peisajelor Dispersia economică Pregătire și Educație
Biodiversitatea Capacitatea și gradul de
ocupare în cazul structurilor
de cazare Dreptul de proprietate asupra
trenurilor
Activitățile turistice și
infrastructura turistică Durata media a sejurului Rata criminalității
Energia Calitatea/gradul de satisfacție
al consumatorilor/loialitatea
consumatorilor Calitatea vieții
Ape/canalizare Dependența de o piață unică Implicarea altor sectoare
locale în act ivitatea turistică
Utilizarea materiilor prime Managementul inovării Tradițiile și cultura locală
Deșeuri Cooperarea Protecția nefumătorilor
Eticheta ecologică Eforturi de marketing Implementarea politică a
principiilor dezvoltării
durabile
Alimente locale/organice Participare și transparență
Schumbările climatice
Zgomotul
Mirosul
Informarea turiștilor și a
populației gazdă cu privire la
aceste aspecte

Sursă: Comploi Kewin, Muhar Andreas, Analysis of Sustainability Certification Criteria for
Tourism Destination Labelling, Viena, Austria.

În concordanță cu definiția Organizației Mondiale a Turismului din anul 1995 destinația
turistică este un loc important vizitat de către turiști. Astfel, putem face distincția între mai
multe ca tegorii de destinații turistice clasificate după cum urmează:
1. Din punct de vedere geografic, destinațiile turistice sunt clasificate în funcție de
punctul cardinal unde sunt localizate:
 Destinații turistice nordice;
 Destinații turistice sudice;

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm  Destinații turistice vestice;
 Destinații turistice estice;

2. Din perspectivă economică întâlnim următoarele categorii de destinații turistice;
 destinații turistice ieftine și accesibile majorității turiștilor, celor ca venituri submedie
și medii. Astfel, turiștii chel tuiesc sume reduse;
 destinații turistice de lux accesibile celor cu venituri ridicate, vizitatorii cheltuind sume
mari de bani;
3. Din punctul de vedere al localizării față de reședința turiștilor:
 destinații turistice situate la distanțe scurte (până la 50 d e kilometri);
 destinații turistice situate la distanțe medii (între 51 și 100 de kilometri);
 destinații turistice situate la distanțe mari și foarte mari (peste 100 de kilometri).
4. Din punctul de vedere al modului de manifestare a concentrării sezoniere :
 destinații turistice permanente care sunt vizitate de turiști pe toată durata
anului calendaristic, aici încadrându -se destinațiile turistice balneare și cele
urbane.

Figura nr. 1.2.: Modulul de manifestare a concentrării sezoniere în cazul
destinațiilor turistice balneare și celor urbane

După cum se observă din figurai nr. 1.2. în cazul orașele și al stațiunilor balneare nu întâlnim
concentrări sezoniere semnificative.
 destinații turistice sezoniere care sunt vizitate numai în. anumite pe rioade ale
anului, în rest, activitatea turistică este modestă. În acest caz, în zonele cu
climă temperată întâlnim două tipuri de destinații turistice sezoniere clasificate
în funcție de perioada de concentrare a cererii turistice. Această evoluție se
datorează faptului că resursa turistică se află la nivelul maxim al calității sale o
perioadă scurtă de timp din an sau în mai multe perioade ale anului
calendaristic. Așadar, întâlnim două tipuri de destinații turistice sezoniere:
a. cu un singur vârf de sezon – zona de litoral.

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004

Figura nr. 1.3.: Modul de manifestare a concentrării sezoniere în cazul destinațiilor
turistice de litoral

b. cu două vârfuri de sezon – zona montană.

Figura nr. 1.4.: modul de manifestare a concentrării sezoniere în cazul destinațiilor
turistice montane

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm
5. după motivul (opțiunea) vizitării unei destinații turistice:
 destinații turistice care constituie motivul principal al unei călătotiipfp i
destinații turistice câre constituie motivul secundar al unei călâtd piî |jjj
 destinații turistice care sunt vizitate în mod "accidental.

Deci, o destinație turistici se referă la o localizare geografică ce prezintă caracteristici
particulare care oferă turistului motive pentru vizitare.
În acest, context, două laturi ale unei destinații turistice pot fi identificate și anume,
cea reală, fizică în raport cu cea pe care o percepe turistul, aceasta din urmă fiind creată și
influențată în principal de imaginea construită de către touroperatori sau organismele de
profil.
Iniția l, în literatura de specialitate au fost prezentate cinci elemente cheie legate de
activitatea de planificare a unei destinații turistice, respectiv, granița teritorială, accesul
diverselor categorii de turiști proveniți din toate colțurile lumii cu un cor idor intern de trafic,
atracții turistice complexe, un interior atractiv precum și căi de intrare și de ieșire de pe
teritoriul în cauză.
Din altă perspectivă, se consideră că în interiorul unei destinații turistice există
anumite puncte de concentrare ga întregii activități turistice, respectiv a resurselor turistice și
a bazei tehnico -materiale turistice.
Este evident faptul că activitatea turistică este condiționată de relația cerere -ofertă
turistică dar și de evoluția preferințelor consumatorilor. Turiș tii se deplasează către o nouă
destinație turistică în scopul experimentării unor noi senzații, însă, așteptările și preferințele
lor ca și motivațiile care stau, la baza alegerii unei noi destinații turistice vor fi condiționate
de influența caracteristic ilor locului de origine. De aceea, cererea turistică reprezintă un factor
importații care trebuie să fie luat în considerare în planificarea și amenajarea unei destinații
turistice, în special de către administrațiile locale.
Așadar, cererea turistică reprezintă un element definitoriu pentru o destinație
turistică. În al doilea rând, trebuie să luăm în calcul și termenul de regiune turistică de
destinație care reprezintă un areal geografic în care se concentrează activitatea turistică, fiind
un loc pe care îl alege o persoană în scopul vizitării, în care își petrece cel puțin o noaste. În
interiorul unui areal geografic serviciile turistice se concentrează în locuri speciale numite
noduri , respectiv clustere ale atracțiilor și serviciilor turistice care, îm preună, formează o
subdesfinație turistică locală. Structura spațială a acestor noduri ia formă a trei cercuri
concentrice. Miezul este în centru, el fiind reprezentat fie de o atracție turistică, fie de un
peisaj deosebit, fie de un monument. El este în conjurat de un spațiu de contemplare care
satisface turistul atât din punct de vedere fizic cât și psihic. La rândul lui, acest spațiu este
împrejmuit la exterior de zona serviciilor și facilităților care susțin activitatea turistică. Aceste
noduri cuprind două elemente principele independente și anume:
1. complexul turistic care este reprezentat de orice atracție turistică care îl determină pe
turist s -o viziteze sau s -o vadă. Termenul se referă la una sau mat multe atracții
turistice individuale care generează interes pentru turist și îl încurajează pe acesta să
călătorească spre asemenea destinații;
2. nucleul (miezul) definit că elementul central de atracție turistică al unei destinații
turistice.
Pentru a completa conceptul de nod trebuie menționate și serviciile care acoperă o largă
paletă de facilități precum cazarea, alimentația, tratamentul, agrementul, servicii comerciale
etc.. Aceste elemente sunt necesare pentru o destinație turistică având și o valoare economică
ridicată. însă, elementul central al unei destinații turistice este reprezentat de atracțiile
turistice, aceste servicii situându -se pe locul secund ca importanță. Cu toate acestea, în ultimii

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 ani, divizarea dintre servicii și atracții are tendința de a dispărea, în prezent existând tendi nța
de integrare a atracțiilor cu serviciile, ca o caracteristică de bază a imaginii turistice și care
este prezentată într -un mod în care turistul o va percepe ca fiind unică.
Modul în care turistul va percepe imaginea unei destinații turistice depinde în mod
hotărâtor de „ markeri ”, adică cei care oferă toate acele informații care „îmbracă” o atracție
turistică, care pot fi de natură promoțională sau doar informativă și care, în general, reprezintă
factori fundamentali în alegerea unei destinații, încurajâ ndu-1, în același timp, să se deplaseze
către sau în interiorul unei destinații. Aceste persoane oferă informații cu privire la atracțiile
turistice, la programul unei zile, la itinerariile posibil de parcurs, de cele mai multe ori oferind
numeroase argume nte pentru prelungirea șederii.
Căile de acces către o destinație turistică reprezintă și ele elemente definitorii pentru o
destinație turistică. Ele pot fi localizate central sau pot face trecerea graduală de la o destinație
turistică la alta. Acestea joa că un rol important, atât din punct de vedere fizic cât și psihologic
în configurarea unei destinații turistice, atâta timp cât constituie primul contact al turistului cu
destinația, indicând însă și sfârșitul unei călătorii sau zile turistice, îl orientea ză pe turist în
interiorul unei destinații etc.. Căile de acces reprezintă prima imagine pe care turistul o vede
atunci când intră în contact cu o destinație, de multe ori cea care îi rămâne în memorie. în
interiorul unei destinații turistice trebuie să re găsim multiple căi de acces, iar cele de intrare
trebuie să difere de cele de ieșire pentru a evita aglomerarea și ambuteiajele în perioadele de
sezon turistic sau în week -end-uri.
În interiorul unei destinații turistice trebuie să existe și căi de circula ție care să permită
turiștilor deplasarea între diversele atracții turistice, noduri și facilități. Modalitățile de
transport permise în interiorul unei destinații pot reprezenta unul dintre factorii ce stau la baza
alegerii unei anumite destinații.

1.3. IMAGINEA ȘI BRAND -UL DESTINAȚIEI TURISTICE

O imagine pozitivă a unei țări va determina întotdeauna deplasarea unor fluxuri
importante de turiști care să contribuie la sporirea veniturilor țării de destinație turistică. Chiar
dacă autoritățile nu se implică în crearea unui brand de țară care să fie promovat intens la
nivel internațional, Internet -ul poate fi un liant și un mijloc de promovare în acest sens, prin
intermediul fotografiilor și a filmulețelor pe care turiștii le pot posta în urma vizitel or turistice
întreprinse fe diverse țări ale lumii.
Imaginea se construiește, se întreține, nu trebuie lăsată la voia întâmplării, înseamnă
notorietate și poziționare .
O bună reflectare a imaginii unei țări este dată de ceea ce apare fi presa străină despr e țară
respectivă (în special despre experiențele turiștilor în diverse țări ale lumii), aceasta fiind și
una dintre modalitățile principale de formare a imaginii unei țări, fie ea bună sau mai puțin
bună.
În practică, accentul pus de fiecare țară, în camp ania de promovarea propriei imagini, pe
cele patru dimensiuni, respectiv turism, exporturi, investiții străine directe, politica externă,
variază în funcție de avantajele sale competitive precum și de esența imaginii sale deja
existente. Promovarea turismu lui prin imaginea de țară presupune publicitate în media

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm internațională, făcută de instituții specializate ale statului și de asociații profesionale în
domeniu, însoțită de o promovare mai concentrată făcută de asociații și firme de turism, la
nivel indivi dual.
Imaginea unei destinații conține calități, atribute, elemente funcționale, psihologice,
comune dar și unice și acoperă aspecte politice, economice, turistice, istorice și culturale.
Țările care atrag un număr important de turiști, în special cele car e dispui de un mediu
ambiant nepoluat și de un stil de viață ridicat al populației gazdă au o oportunitate unică de a -i
transforma pe turiști în consumatori loiali și fidelii produselor și serviciilor turistice și chiar în
promotori neoficiali ai țării res pective.
În urma evaluării imaginii actuale a unei destinației turistice, se va construi în continuare
nouă imagine care să pună în evidență punctele forte identificate anterior și să atenueze
punctele slabe. Așadar, pentru că imaginea unei destinații turi stice să fie eficientă și să aibă
un impact major asupra publicului țintei trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
 să fie reală;
 să fie credibilă;
 să fie simplă;
 să fie atrăgătoare;
 să fie distinctivă.
Ulterior creării imaginii unei destinației turistice, urmează identificarea și/sau crearea unor
instrumente de propagare a acesteia precum:
– sloganurile. Acestea pot sintetiza, Într -o singură propoziție sau frază, viziunea
asupra destinației turistice. Ex emplu: România – „Come aș a tourist, leave aș a
friend” -,,Vii ca turist, pleci ca prieten”; Romania -„Land of choice”; India –
„Incredible India” – „India Incredibilă", Egipt -„Nothing compares to Egipt” –
,.Nimic nu se compară cu Egipt”, Jamaica -„Once you go know ”-„Jamaica -„O dată
dacă mergi știi”, Seul – „Soul of Asia” -„Seul -Sufletul Asiei", „Korea Sparkling” –
„Korea scânteietoare”; Dubai -„Welcomes the world” etc.;
simbolurile vizuale precum un monument de arhitectură spre exemplu;
evenimentele (artistice, cultural e, sportive) care reprezintă o modalitate adecvată pentru a
transmite informații cu privire la o destinație și de a influența opinia publică.
Asociația Americană de Marketing definește brandul ca „un nume, un termen, un
semn, un simbol, un desen, sau o com binație a acestora, destinate pentru a identifica bunurile
sau serviciile unui vânzător sau grup de vânzători în scopul diferențierii lor față de cele ale
competitorilor”.
În orice țară, cel mai important obiectiv al brand -ului este cel economic. Cele cinc i
componente majore pentru un brand de țară eficient sunt următoarele :
1. stimularea turismului intern dar și internațional prin atragerea unui număr cât mai
mare de turiști;
2. stimularea investițiilor străine dar și sprijinirea afacerilor autohtone;
3. expansiun ea exporturilor dar și stimularea vânzărilor pe piața internă a produselor
locale;
4. dobândirea unui rol din ce în ce mai important în organizațiile internaționale și
în afacerile internaționale ;
5. sporirea încrederii și mândriei populației rezidente.
Brandul unei destinații turistice definește o construcție simbolică care subliniază într -un
mod pozitiv, memorabil, atractiv, unic, relevant și durabil calitățile unei națiuni. Prin urmare,
Ipersoană ie are despre un anume areal turistic. Aceste percepții și/sau p reconcepții determină
dezvoltarea unei țări, cel mai frecvent a turismului, a exporturilor și a investițiilor directe,
În industria ospitalității, brand -ul este fundamental în obținerea unui avantaj competitiv.

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004

Figura nr. 1.5.: Cele șase dimensiuni ale brand -ului de țară
Sursă:www.placebrands.com

Se poate observa din figura anterioară ca turismul ocupă un loc important în brand -ul
de țară, fiind cel mai vizibil aspect în această ecuație deoarece; în multe țări ale lumii,
primește un s uport financiar considerabil din partea guvernanților fiind principalul instrument
de marketing la nivel național. Este industriale creează cele mai multe locuri de muncă la
nivel internațional, atrage investiții majore și conduce la dezvoltarea regională.
Calitatea serviciilor și produselor exportate trebuie să fie superioară în raport cu cea a
competitorilor. În aceste circumstanțe, brand -urile de export reprezintă o marcă importantă
pentru fiecare țară în parte.
Brandul de țară are multe de spus în momen tul în care se pune problema atragerii investițiilor
străine directe.
De asemenea, țările sunt judecate și după politicile interne și extern inițiate de
conducătorii respectivi. Cele două tipuri de politici trebuie să fie coordonate astfel încât să
revigor eze brand -ul de țară.
Nu este mai puțin adevărat faptul că brand -uirea unei țări trebuie să înceapă din
interior deoarece brand -ul unei țări este promovat în mod frecventă către rezidenți.
Campaniile de promovare a brand -ului de țară trebuie să furnizeze p opulației locale
sentimentul de mândrie națională.
Nu în ultimul rând, cultura penetrează toate sferele vieții, inclusiv pe cele științifice.
Cultura unei națiuni este cea care leagă trecutul cu prezentul, care arată calitatea spirituală și
intelectuală a unui popor.

Crearea unui brand de țară presupune parcurgerea a șase etape13:
1. formarea unui grup de lucru care să aibă reprezentanți din guvern; industrie, arte, educație
și media;
2. stabilirea modului în care o națiune este percepută atât la nivel naț ional cât și internațional
prin intermediul unor instrumente de cercetare cantitativă și calitativă;
3. stabilirea punctelor forte și slabe ale unei țări și compararea lor cu rezultatele obținute prin
cercetări similare indiferent dacă ele provin din țară sau din afara acesteia;
4. creearea unei idei centrale, puternică și simplă, pe care să se bazeze strategia și care să
capteze calitățile unice ale unei națiuni;
5. coordonarea mesajelor, în special în ceea ce privește turismul, investițiile și exporturile;
BRAND

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm 6. constituirea unui sistem de legătură în cadrul grupului de lucru, în scopul implementării
programului și încurajarea acțiunilor de sprijin pentru organizațiile corespunzătoare din
comerț, industrie, media ș.a..

Figura nr. 1.6.: Interconexiunea identitatea brand -ului, poziționarea brand -ului,
imaginea brand -ului
Sursă: adaptare după Zafar U. Ahmed, Creating a Concept Around an Idea or a State of
Mind

Crearea brand -ului unei destinații turistice presupune un set activități de ma rketing după cum
urmează14:
 crearea undi nume, simbol, logo sau alte scheme care chiar identifică și diferențiază o
destinație turistică;
 să exprime în mod consistent așteptările unei vacanțe memorabile care sunt asociate în
mod unic cu o destinație turist ică;
 să servească la consolidarea conexiunilor emoționale dnitre turiști și destinația
turistică;
 să reducă costurile de căutare ale unui consumator de turism și a riscurilor percepute.
Toate aceste activități, împreună, servesc la creearea unei imagini po zitive a destinației
turistice influențând alegerea consumatorului de turism.
Turismul și brandul de țară sunt două noțiuni între care există o strânsă legătură deoarece
o imagine pozitivă a unei țări va determina atragerea unui număr important de turiști dar și un
turism de calitate vă crea o imagine bună destinației turistice în cauză.
Un grup de specialiști elaborează la nivel internațional, anual, un top al țărilor lumii din
punctul de vedere al brandului de țară. Astfel, în anul 2012 , situația se prez entă în felul
următor:

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 1. Australia a avut cel mai puternic brand de țară, specialiștii apreciind|că țară
beneficiază de o paletă largă de oferte precum aventură, relaxare, peisaje pure și
gastronomie diversificată, mai ales cea bazată pe fructe de mare;
2. Canada , specialiștii apreciind că este o tară excepțională, beneficiind de toate
lucrurile valoroase pentru a fi un brand puternic: frumuseți naturale și urbane, calitate
a vieții, diversitate, cultură, divertisment, gastronomie, infrastructură pentru afac eri,
stabilitate și deschidere;
3. Statele Unite ale Americii . Experții spun că această țară continuă să fie un magnet
pentru turiști pentru spiritul său simpatic, distractiv dar și datorită faptului că este un
gigant al divertismentului și afacerilor, furniz ând o paletă largă de experiențe diverse
și bogate;
4. Italia este țara care promovează pe piața turistică tot ceea ce are mai bun: leagănul
bucătăriei, gastronomiei și artei, romantica Veneție, istoria Romei și chiar frumusețea
bărbaților și a femeilor;
5. Elve ția este bine stabilit, a dezvoltat cu succes un clar profil atractiv fiind în
concordanță cu promisiunile brand -ului;
6. Franța are o identitate locală puternică (vin, muzică, modă, limbă, tradiție și cultură)
dar și abilitatea de a încărca brand -ul de țară cu emoție: frumusețe, calitatea vieții,
romantism;
7. Noua Zeelandă oferă ceea ce promite. Brand ui acestei destinași turistice a folosit
efecte emoționale puternice: calitate, bunăstare, siguranță în exploatare, schimburi
culturale și peisaje pure;
8. Marea Bri tanie are un brand bine realizat și promovat care utilizează toate resursele
naturale și culturale ale țării;
9. Japonia are deja un profil puternic al brand -ului. Ceea ce se poate observa este faptul
că întotdeauna așteptările turiștilor sunt depășite în această țară. Diversitatea și cultura
Japoniei ca și un yen puternic reprezintă o combinație eficientă;
10. Suedia are șarmu l Europei dar într -un sens misterios și deosebit. Ea oferă turiștilor o
varietate de aventuri, dovedindu -se o destinație turistică puternică.

Se poate observa că în cazul Franței care reprezintă prima destinație turistică a lumii,
experții apreciază faptu l că brand -ul său din punctul de vedere al compoziției este unul situat
doar pe locul șase mondial. Cu toate acestea, brand -ul de țară s -a dovedit a fi eficient ca
urmare a fluxurilor turistice majore deplasate spre Franța.

De asemenea, studiul în cauză a realizat numeroase clasamente ale țărilor lumii prin
prisma diverselor criterii, respectiv caracteristici și componente ale ofertei turistice. În cele ce
urmează, vor fi prezentate țările situate pe primul loc în cazul diverselor elemente particulare:
 autenticitatea -oferirea de experiențe și culturi distincte, originale și unice. Noua
Zeelandă este țara dedicată menținerii esenței sale adevărate și unice -natură, cultură și
populație;
 istorie -un trecut magnific celebrat de către locuitori și turiști deopotr ivă. Egiptul are
una dintre cele mai vechi și interesante istorie a lumii, rămânând destinația turistică
care trebuie vizitată de fiecare generație;
 artă și cultură -o cultură înfloritoare a artelor plastice, arhitecturii, literaturii și artelor
spectacolul ui. Arhitectura faimoasă, arta și muzica, determină ca Italia să aibă cel mai
puternic brand de țară din această categorie;
 modalități de cazare -o varietate superioară a modalităților de cazare. Emiratele
Arabe Unite continuă să creeze un brand puternic pe ntru ospitalitate, promovând

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm stațiuni și structuri de cazare datorită arhitecturii unice, serviciilor de primă clasă și
luxului;
 accesibilitate (ușor de călătoritj -posibtlitățile de a intra și de a ieși ușor dintr -o țară,
dar și de a călători în interior. Olanda, cu cel mai eficient aeroport și sistem de
transport la nivel național, determinând ea orice călătorie înspre, dinspre, în jurul și în
interiorul țării să fie facilă;
 siguranța -cea mai stabilă și sigură. Cea mai mică rată a criminalității, cele mai înalte
standarde de securitate și în sistemul de sănătate, un guvern stabil, toate acestea fac
din Norvegia cea mai sigură țară în anul 2012;
 odihnă și relaxare -idealul de liniște. Maldive , cu unicul concept „o insulă, o
stațiune”, oferă o seninătate și o intimitate pe care nu le găsești nicăieri în altă parte;
 frumusețe naturală -o topografie fizică frapantă. Munții, plajele, lacurile de o rară
frumusețe, pădurile verzi, râurile înspumate, peisajele deosebite și de o rară frumusețe
sunt reprezentative pen tru Noua Zeeiandă ;
 plaje -plaje curate cu un peisaj terestru și marin deosebit. Maldive , înconjurată de
Oceanul Indian, cu un nisip alb și lagune albastre, plajele de aici sunt considerate cele
mai frumoase din lume;
 viața de noapte -baruri, cluburi de noapte numeroase. Viața de noapte din Japonia
este o combinație eclectică a barurilor stil vestic, cluburilor și discotecilor cu scene de
noapte tradiționale, parte a societății japoneze de secole;
 cumpărături -accesibil, divers și mult iple alegeri. Călătorii din toată lumea continuă
să se bucure de posibilitățile multiple de fi efectuare a cumpărăturilor din Statele
Unite ale Americii ;
 gastronomle -experiențe și oferte culinare superioare. Ingredientele regionale diverse,
aromele simple și bogate și inventivitatea, pot crea o călătorie culinară de neuitat în
Italia ;
 sporturi și activități în aer liber -cele mai bune condiții, terenuri și oportunități
pentru sporturi de apă și pe uscat. Australia este considerată țara situată pe primul loc
mondial din acest punct de vedere datorită multiplelor posibilități de practicare a
diverselor sporturi precum alpinism, surf, schi, scufundări și multe altele;
 populație locală prietenoasă -Iocuitori ospitalieri care îi fac pe vizitatori să se simtă
confortabil. Căldura și ospitalitatea populației o ajută pe Noua Zeeiandă să fie cea
mai populară destinație turistică în prezent;
 familie -creează condiții pentru derularea unor activități diverse pe care le oferă
vizitatorilor de toate vârstele. Varietatea activităților în aer liber din Canada , atracțiile
turistice naturale, evenimente și descoperirile culturale ce pot fi exploatate, fac ca
această țară să fie țara situată pe primul Ioc din acest punct de vedere;
 valoarea banilor -oferă multe În schimbul prețului plătii. Faimoasă pentru cultura
autentică, plajele spectaculoase, viața de noapte , Thailanda este una dintre cele mai
accesibile de stinații turistice ale lumii;
 steaua de la răsărit -pe drumul de a deveni destinație turistică majoră. Găzduind
Jocurile Olimpice din anul 2008, China a devenit una dintre cele mai vizionate
destinații turistice din lume. Vechile civilizații, frumusețea nat urală, comorile artistice,
fac din China o stea ce a răsărit deja pe firmamentul destinațiilor turistice mondiale;
 standardul de viață -țări cu cea mai mare calitate a vieții. Suedia este țara cu cele mai
înalte standarde ale vieții, precum inflație scăzută , un sistem superior al pensiilor
private;

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004  ideal pentru afaceri -țările considerate cele mai bune în domeniul afacerilor. Statele
Unite ale Americii au cea mai diversificată economie oferind cele mai bune
oportunități pentru afaceri;
 ușurința în realizarea afacerilor -existența unei culturi a afacerilor. Cu o economie
robustă, Canada este deschisă tuturor limbilor, culturilor și oportunităților de afaceri;
 noi destinații pentru afaceri -locul în care oamenii își doresc cel mai mult să facă
afaceri. În acest ca z, Japonia este destinația favorită, fiind o țară prosperă;
 conferințe -destinația preferată pentru organizarea de conferințe. Japonia este din nou
țara aleasă cel mai mult la nivel internațional pentru conferințe și convenții deoarece
oferă avantaje tehnol ogice, numeroase și diverse facilități pentru întruniri;
 prelungirea unei călătorii de afaceri -locul în care turiștii vor să -și prelungească o
călătorie de afaceri și să o transforme într -o vacanță personală. Australia este liderul
mondial din acest punct de vedere care oferă deopotrivă oportunități și facilități pentru
afaceri dar și o largă paletă de atracții turistice;
 libertate politică -țara renumită pentru instituțiile sale democratice și libertățile civile.
Olanda este țara cea mai „liberală” în acest caz, spre exemplu prin legalizarea
eutanasiei, a utilizării drogurilor ușoare etc.;
 cea mai dorită pentru a locui -acolo unde oamenii aleg să locuiască, în afara țării
natale. Australia este cea aleasă datorită locuitorilor prietenoși, climei ideale,
frumu seților naturale, stabilității guvernamentale;
 calitatea produselor și serviciilor -creatorul serviciilor și produselor de cea mai înaltă
calitate. De -a lungul secolelor Japonia și-a construit un renume global în ceea ce
privește produsele și serviciile de calitate;
 dorința de o vizita/revizita -țara pe care turiștii doresc cel mai mult s -o viziteze sau
în care să se reîntoarcă. Multitudinea activităților în aer liber, căldura și ospitalitatea
populației gazdă precum și o frumusețe naturală captivantă fac di n Noua Zeelandă
una dintre cele mai dorite țări;
 tehnologie avansată -țara în care ultimele tehnologii sunt pregnante. Bineînțeles că
Japonia deține supremația în acest caz, având contribuții notabile în domeniul
electronic, al automobilelor, robotică indus trială etc.;
 mediu -cel mai orientată spre protejarea mediului. Politica Suedie pentru o dezvoltare
durabilă își propune să rezolve probleme majore de mediu pentru generațiile viitoare;
Din păcate, România nu se situează în nici un clasament dintre cele am intite anterior
tocmai datorită faptului că țara noastră nu și -a construit un brand de țară puternic și eficient.
Încercări au fost de -a lungul timpului dar guvernanții au schimbat de fiecare dată orientarea
campaniilor promovate de predecesori. De aceea, principala sursă de venituri care poate
contribui în mod serios la dezvoltarea și modernizarea țării noastre, turismul, nu este luat în
considerare de nici un decident din organizațiile de profil locale și naționale.
Cu ajutorul unei strategii coerente, pr intr-o anumită asociere de imagini și trecerea treptată
la un procedeu de implementare în câmpul perceptori al opiniei publice europene a o serie de
lucruri ce vor duce la o schimbare treptată a unui mod de gândire negativ despre România ,
iar ulterior stre curarea unor informații prin intermediul unei strategii de comunicare care să fie
capabilă să determine câștigarea unei anumite cote de simpatie, toate acestea pot ajuta țara
noastră să fie privită într -un context mult mai favorabil decât în prezent.

CAPITOLUL 2 REGIUNI ȘI DESTINAȚII TURISTICE ÎN
ROMÂNIA

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm

Pe un teritoriu relativ restrâns ca întindere România posedă o mare varietate de
forme de relief (munți și dealuri submontane înalte, podișuri și dealuri joase, câmpii și lunci
largi, o deltă amplă și un țărm marin), toate acestea conferindu -i o caracteristică unică pe
continentul european.
Rețeaua hidrografică a țării noastre se înscrie printre cei mai importanți factori
generatori de turism, cu un foarte ridicat potențial ce oferă condiții optime de recreere și
agrement1. De asemenea, întâlnim o diversitate a speciilor de floră și faună, multe dintre ele
fiind declarate monumente ale naturii, unele fiind de un mare interes cinegetic.
România prezintă numeroase avantaje turistice competitive majore comparativ cu
celelalte țări ale Europei, precum:
1. resurse turistice bogate și variate precum Marea Neagră, Delta Dunării și fluviul
Dunărea;
2. ape minerale ș i termale (subsolurile românești în momentul de față conțin peste 1/3
din resursele de ape minerale europene și o serie întreagă de resurse minerale unice
sau cu slabă răspândire pe plan european: gazele de mofetă din zona Carpaților
Orientali, nămolurile sapropelice de la Lacul Sărat sau Techirghiol)2, peisaje montane
deosebite, Vulcanii Noroioși, potențial speologic de excepție (pestel4 000 de peșteri)
etc.;
3. un potențial natural ridicat pentru dezvoltarea turismului de schi;
4. obiceiuri, tradiții, arhitec tură locală bine păstrate și valoroase, România fiind o insulă
de latinitate într -un ocean slav;
5. patrimoniu cultural -istoric și etno -folcloric de mare valoare și atractivitate turistică;
6. ospitalitatea localnicilor;
frumusețea cadrului natural și monumentel e istorice de valoare națională și internațională
creează premisele obținerii unui important aport economic din sfera turismului rural. Acesta
prezintă o mare cerere pe piața de desfacere turistică, jmplică investiții reduse și grad de risc
scăzut, repreze ntând totodată o resursă pentru forța de muncă rurală. în același timp, turismul
rural are și o puternică componentă ecoturistică și oferă o cale de integrare în Uniunea
Europeană a societății rurale românești3;
 localizare geografică favorabilă;
 resurse pentru dezvoltarea unor noi produse turistice;
 existența a numeroase areale naturale protejate;
 păstrarea unui mediu natural nealterat de prezența și activitățile umane;
 prezența unei treimi din populația de carnivore mari din Europa;
 păstrarea în mediul natural nealterat a unor exemplare de floră și faună caret alte țări
au dispărut sau nu mai pot fi vizitate decât în captivitate;
 prezența Strategiei de Ecoturism a României care are drept scop transformai țării
noastre într -o destinație ecotur istică pe plan european și mondial ecoturismul fiind o
formă de turism „la modă” în prezent, pretutindeni. Se remarcă o creștere a numărului
de locuri de cazare în Delta Dunării și orașul Tulcea, cea mai concentrată zonă de
dezvoltare a ecoturismului în Ro mânia:
 existența “Strategiei Autorității Naționale pentru Turism” precum și a “Master
Planului pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007 -2026”;
 lansarea programului „Steagul Albastru — Blue Flag” care este un program
internațional ce premiază plajele și porturile de agrement pentru călită» acestora;
lansarea programului „Centre de informare turistică”;

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004  33 de situri aflate pe Lista patrimoniului mondial UNESCO precum biserica de lemn
mai ales din Maramureș, mănăstirile și bisericile din Moldovă; siturile săsești cu
biserici fortificate din Transilvania, cetățile dacice din Munții I Orăștiei, Mănăstirea
Horezu, Centrul istoric Sighișoara și Delta Dunării. Se adaugă din anul 2005
declararea tradiției românești a Călușului – drept – capodoperă a patrimoniului o ral
imaterial al umanității;
 privatizarea aproape integrală a structurilor de cazare aflate în patrimoniul statului, în
proporție de 92%;
 creșterea volumului investițiilor de modernizare a structurilor turistice de primire și
alimentație private;
 intrarea pe piața turistică a operatorilor mondiali Mariott, Hilton, Holiday Inn, Best
Western a avut un impact semnificativ în creșterea calității servicilor oferite turiștilor,
reflectată în evoluția locurilor în hoteluri de categorii superioare;
 lansarea și imp lementarea „Programului național de pregătire a personalului din și
pentru industria hotelieră și turism”4.

Distribuția suprafeței, populației și populației ocupate în hoteluri și restaurante, pe
regiuni și județele din România, în anul 2015
Tabelul nr. 1.2.

Regiune de
dezvoltare/județe Suprafață totală
(km²) Populația totală
(număr persoane) Populația ocupată în
hoteluri și
restaurante
(mii persoane)
România 238913

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm

Din tabelul nr. 1.2. rezultă că Regiunea de Dezvoltare ………. deține supremația atât din
punctul de vedere al numărului de locuitori cât și al suprafeței. În ceea ce privește importanța
turismului în regiune, respectiv populația ocupată în hoteluri și restaurante.

AICI FIGURA

Analizând figura nr. 2.1. se poate observa că Regiunea de Dezvoltare Nord -Est prezintă cel
mai mare număr de locuitori (3 718 022 persoane) ceea ce reprezintă 17,3% din totalul
României. La polul opus se situează Regiunea de Dezvoltare Nord -Vest (1 924 687 persoane),
eu o pondere în total de 8,9%. Una dintre motivațiile acestei stări de fapt este legată și de
numărul județului componente, respectiv Regiunea Nord -Est este alcătuită din șase județe, în
timp ce Regiunea Vest cuprinde doar patru județe.

Ca parte a teritoriului cunoscut și sub numele tradi țional de Moldovei Regiunea de
Dezvoltare Nord -Est din România a fost considerată mult timp ca! un avanpost puțin
jcunoscut al Europei. În prezent, această regiune constitaiii granița de Est pentru NATO și
pentru Uniunea Europeană. Din punct de vedere geog rafic, teritoriul regiunii este o îmbinare

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 armonioasă a tuturor formetor de relief. Munții sunt bogat împăduriți, se întâlnesc multe
lacuri, podgorii și ferme agricole în câmpii. Mici sate se regăsesc peste tot, majoritatea lor
urmând tradiții și obiceiuri le locale care au fost respectate de secole. Este cea mai întinsă
regiune a României, având o suprafață de 36 850 km2 (15,46% din suprafața totală a țării).
Are granițe externe cu Ucraina și Republica Moldova. În componența sa sunt șase județe:
Bacău, Boto șani, Neamț, Iași, Suceava și Vaslui. Cu o densitate a populației de 101,3
locuitori/km ², Regiunea Nord -Est ocupă locul al doilea în ceea ce privește densitatea după
Regiunea București -Ilfov. Populația regiunii este localizată cu precădere în mediul rural
(56,6%).
Regiunea de Dezvoltare Sud -Est are în componență județele Brăila, Buzău,
Constanța, Galați, Tulcea și V rancea, totalizând 35762 km², ceea ce reprezintă 15,0% din
suprafa ța totală a țării. Are graniță comună cu: Bulgaria la sud; Regiunea Sud -Munte nia la
sud și sud -vest; Regiunea Centru la vest; Regiunea Nord la nord; Republica Moldova și
Ucraina la nord -est și are granița naturală cu Marea Neagră la est pe o lungime de 245 km.
Regiunea Sud -Muntenia , cu o suprafață de 34 453 km² reprezentând 14,4 % din
suprafața României, este situată în partea de sud -sud-est a acesteia, învecinându -se la nord cu
Regiunea Centru, la est cu Regiunea Sud -Est, la sud cu Bulgaria, limita fiind dată de granița
naturală – fluviul Dunărea iar la vest cu Regiunea Sud -Vest.
Prezența în sudul regiunii a fluviului Dunărea îi conferă acesteia posibilitatea de a avea
comunicații cu cele opt țări riverane, iar prin intermediul canalului Dunăre -Marea Neagră, de
a avea ieșire la Marea Neagră și, deci, acces la Portul Constanța – principala poartă maritimă a
țării.
Existența în centrul regiunii dar nefăcând parte din aceasta a capitalei țării, București, parte
componentă a Regiunii București -Ilfov, constituie prin infrastructura socială și instituțională
existentă și prin aeroportul i nternațional Otopeni, un real avantaj.
Nefiind o structură administrativă, Regiunea Sud -Muntenia este formată din șapte județe
(Argeș, Călărași, Dâmbovița, Ialomița, Giurgiu, Prahova și Teleorman), 15 municipii, 28 de
orașe și 481 comune cu 1552 sate.
Regi unea Sud – Vest Oltenia este situată în partea de sud – vest a României,
acoperind 29 212 km², adică 12,2% din su prafața României, Din punct de vedere
administrativ, include cinci județe (Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea), cu localitățile
structurate, în anul 2014, în 40 municipii și orașe, dintre care 11 municipii, 408 comune și
2070 sate.
Granițele regiunii sunt: în nord și nord – vest, județele Alba, Hunedoara și Sibiu; în est,
județele Argeș și Teleorman; în vest, județul Caraș – Severin; în sud și su d – vest, Republica
Bulgaria și Republica Serbia. Este o regiune izolată din punct de vedere geografic. Este
caracterizată de o populație rurală larg răspândită (în jur de 55,0% ), cu o densitate a
populației de 80 locuitori/km².
Regiunea este situată în fața Carpaților, în nordul Dunării. Carpații Meridionali și
Dunărea formează în nordul și în sudul regiunii granițele naturale ale Olteniei. Dunărea,
important coridor european de transport, reprezintă granița cu Bulgaria și cu Serbia pe o
distanță de 417 km.
Teritoriul dintre fluviul Dunărea, râul Olt și Carpații Meridionali, provincia istorică
Oltenia, este dispusă pe trei zone de relief care se succed de la nord la sud: la nord, versantul
sudic al Munților Vâlcan și Parâng și versantul sud -estic al Munț ilor Godeanu și Mehedinți, în
centru, Subcaipații Olteniei, Podișul Getie și Depresiunea intercolinară Târgu Jiu , iar la sud
Câmpia Olteniei.
Regiunea Vest a fost constituită prin asocierea județelor Arad, Caraș – Severin,
Hunedoara și Timiș. Este situată în partea de vest a României, la granița cu Ungaria și Serbia,
având o suprafață de 32 034 km², reprezentând 13,4% dui | suprafața țării. Regiunea este

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm comparabilă din punctul de -vedere al suprafeței du j tati precum Republica Moldova sau
Belgia⁵.
Regiunea Nordr -Vest este așezata în nord -vestul României și se învecinează în vest
cu Ungaria, în nord cu Ucraina, în sud cu Regiunea de Dezvoltare Centru și Regiunea de
Dezvoltare,Vest, iar în est cu Regiunea de Dezvoltare Nord -Est. Poziția, geografică a regiunii
este favorabilă, aceasta situându -se la intersecția unor importante drumuri europene.
Regiunea de Dezvoltare Centru are în componența sa șase județe din centrul
României: Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu. Cu o suprafață de 34 100 km ²,
repreze ntând 14,3 % din teritoriul României, Regiunea Centru ocupă locul al cincilea între
cele opt regiuni de dezvoltar e. Prin situarea ei în centrul țării, Regiunea Centru se învecinează
cu șase din celelalte șapte regiuni de dezvoltare.
Regiunea de Dezvoltare București -Ilfov, constituită din municipiul București –
capitala României – și județul Ilfov, este situată în sudul țării, în partea centrală a Câmpiei
Române. Suprafața totală a regiunii este de 1 821 km ², din care 13,1% reprezintă teritoriul
administrati v al Municipiului Bucure ști și 86,9% al județului Ilfov. Cele două entități care
alcătuiesc regiunea sunt, totodată cele mai mici unități teritorial -administrative ale României
din punctul de vedere al întinderii.

Capitolul 2.1. RESURSELE ȘI PRINCIPALELE DESTINAȚII TURISTICE DIN REGIUNEA
DE DEZVOLTARE NORD -EST

Geografic, teritoriul regiunii este o îmbinare armonioasă a tuturor armelor de relief. Munții
sunt bogat împăduriți, se întâlnesc multe lacuri, podgorii și ferme agricole în câmpii. Mici
sate se regăsesc peste tot, majoritatea lor urmând tradițiile și obiceiurile locale care au fost
respectate de secole.
Regiunea de Dezvoltare Nord -Est are un mare număr de oferte turistice, iar toți cei
care o vizitează o îndrăgesc și apreciază faptul că zona nu a fost afectată excesiv de poluarea
industrială și agricolă.
Obiceiurile și tradițiile încă existente în zonele rurale surprind și fascinează pe mulți
dintre vizitatorii străini. Populația rurală este conservatoare și religioasă, respectând de sute
de ani a ceeași cultură tradițională. Fiecare zi este fascinantă în aceste sate pentru cei care
apreciază comuniunea existentă între oameni fi natură. Moldovenii sunt extrem de ospitalieri.
O trăsătură aparte reprezintă modul în care românii apreciază regiunea isto rică
Moldova, astăzi Regiunea de Dezvoltare Nord -Est, ca fiind o zonă bogată în tradiții culturale.
Mulți dintre poeții, scriitorii și artiștii români sunt originari din Moldova, renumiți fiind
Nicolae Iorga, autorul a peste 2000 de cărți și articole, comp ozitorul George Enescu și poetul
național Mihai Eminescu.
Moldova este o zonă bogată în tradiții culturale autentice, din păcate aproape
necunoscute în afara granițelor României. Muzee interesante există în fiecare dintre orașele
principale din regiune și, uneori, chiar și la sat. Unele dintre acestea păstrează mărturii din
timpuri de mult apuse: epoca Neolitică, Getică și pre -Romană, iar altele au exponate care
exemplifică tradițiile și cultura zonei. Acestea sunt completate de case memoriale, galerii de
artă, anticariate sau expoziții, în fiecare dintre orașele mari. Dar viața culturală de aici nu este
doar o exponată, regiunea trăiește intens din punct de vedere cultural și artistic în orice sezon
al anului prin festivaluri, concerte de muzică clasică, po p, dance și rock. Iar teatrul și
festivalurile teatrale joacă un rol foarte important în viața acestei regiuni. Un alt punct de
atracție sunt festivalurile rurale.

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 Unele dintre ele sunt obiceiuri tradiționale sau sărbători religioase care marchează
viața r urală din întreaga regiune, iar altele sunt activități locale, cu foarte puțină publicitate
sau participare din exterior. Pe aceste meleaguri sunt păstrate și transmise din generație în
generație meșteșuguri tradiționale, iar produsele specifice sunt reali zate prin utilizarea unor
tehnici străvechi. Confecționatul costumelor și măștilor populare, olăritul, țesutul, arta
prelucrării lemnului sunt doar câteva dintre acestea. Bucătăria moldovenească și ouăle
încondeiate reprezintă un alt punct de atracție al r egiunii.
Județele Suceava, Neamț și Bacău sunt recunoscute pentru maiestuozitatea masivilor
muntoși și farmecul aparte al celebrelor mănăstiri. Zona de Est – județele Botoșani, Iași și
Vaslui își impresionează vizitatorii cu variate atracții turistice djnt re care se remarcă
localitățile rurale tradiționale, neatinse de poluare, cu biserici străvechi și multe alte locații
interesante, încărcate de cultură și istorie, ce merită să fie vizitate. Prin modul de viață simplu,
apropiat de natură și păstrarea tradi țiilor strămoșești, prin ospitalitatea lor, locuitorii acestei
zone completează tabloul pitoresc oferit turiștilor dornici de inedit.
Regiunea Nord -Est are un mare potențial ca centru european de turism. Separată de
Vestul Europei prin impresionantul lanț Carpatic, o mare parte a Regiunii este încă
neexplorată și necunoscută pentru turiștii străini.

Județele Suceava, Neamț și Bacău sunt recunoscute pentru maiestuozitatea masivilor muntoși
și farmecul aparte al celebrelor mănăstiri.
Zona de Est – județele Botoșani, Iași și Vaslui își impresionează vizitatorii cu variate de
atracții turistice, dintre care se remarcă localitățile rurale tradiționale, neatinse de poluare, cu
biserici străvechi și multe alte locații interesante, încărcate de cultură și istorie, ce merită să
fie vizitate.
Principalele atracții turistice în Regiunea Nord -Est:
Zonele montane:
-Lanțul Munților Carpați, aflat la granița de vest a regiunii, este acoperit de pășuni alpine și
păduri bogate în floră și faună.
O întreagă gamă de sporturi montane pot fi practicate în această regiune: rafting, alpinism,
schi, ciclism montan, călărie.
Mănăstirile cu fresce exterioare:
-În secolul al XV -lea și al XVI -lea au fost ctitorite o serie de mănăstiri unice, aflate astăzi în
patrimoniul internațional al UNESCO.
Elementul specific al acestora îl constituie frescele exterioare, pictate în stil bizantin.
Multe dintre aceste mănăstiri sunt localizate în istoricul ținut al Bucovinei (județul Suceava)
Saline:
-Salinele de la Târgu Ocnă (Bacău) și Cacica (S uceava) sunt adevărate muzee subterane și
stațiuni de tratament.
Vizitatorii care se plimbă prin tunelurile și capelele din adâncuri sunt încântați de ceea ce văd.
Ei pot practica aici o serie de sporturi sau se pot recrea în clinicile special amenajate în mine
și recomandate în special pentru tratarea afecțiunilor respiratorii.
Stațiunile balneare:
-În lanțul carpatic se află numeroase stațiuni balneare, renumite pentru izvoarele cu apă
termală și minerală.
Ele reprezintă cea mai importantă sursă de ape m inerale din sud -estul Europei. Pacienți din
întreaga Europă vin aici pentru tratarea diferitelor afecțiuni.
Cele mai populare stațiuni de acest gen sunt cele din Slănic Moldova (Bacău), Vatra Dornei
(Suceava) și Bălțătești (Neamț).
Parcuri și rezervații naturale:
-Județul Bacău are rezervații forestiere naturale la Runc -Racova și Pârâul Alb.

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm -In Botoșani exista o rezervație naturală forestiera : Tudora și una geologica : Stanca Costești.
-In județul Neamț exista un Parc Național : B icaz/Ceahlău și o rezervație de zimbri : Vânători.
-Rezervația geologica de la Dealul Repedea și cea botanică din Valea Lungă se găsesc în
județul Iași.
-Județul Suceava este cel mai bogat în rezervații, printre acestea figurând: Rarau -Giumalau,
Lunca Zămo ștea, Slătioara, Pojorâta și Zugreni.
-In Județul Vaslui exista rezervații forestiere la Balteni, Badeana, Seacă Movileni și
Harboanca -Brahasoaia, rezervații paleontologice la Mânzați și geologice la Nutasca -Ruseni.
Lacuri:
-Una dintre cele mai puțin cun oscute caracteristici ale acestei regiuni este marele număr de
lacuri și iazuri.
Multe dintre acestea sunt situate în județele din estul regiunii – Botoșani, Iași, Vaslui și sunt
adeseori înconjurate de păduri.
Abundenta piscicolă face din pescuit principa la atracție, însă această activitate se poate
desfășura doar pe cont propriu, neexistând deocamdată oferte de excursii special organizate
pentru pescuit.
TABEL!!!!!!!

Capitolul 2.2. RESURSELE ȘI PRINCIPALELE DESTINAȚII TURISTICE DIN
REGIUNEA DE DEZVOLTAR E SUD -EST

Mai mult de 2/3 din suprafața totală a regiunii o reprezinlă câmpia și dealurile joase. Partea de
nord-vest cuprinde și o porțiune a Carpaților de Curbii Confluența Dunării cu cei doi mari
afluenți ai săi, râurile Șiret și Prut (joncțiunea a u nor vechi și importante drumuri comerciale)
are loc în cadrul acestei regiuni. Dunărea continuă până se bifurcă în trei brațe: Chilia, Sfântul
Gheorghe și Sulina, formând cea mai mare deltă din Europa.
Regiunea Sud -Est cuprinde regiunea istorică Dobrogea , care separă două lumi
diferite, Stepele Euro -Asiatice și Europa Mediteraneană. Această zonă a fost străbătută de
triburile migratoare venite dinspre est, către zona mai călduroasă a Balcanilor și din Asia
Mică, în căutare de cuceriri. Astfel, Dobrogea a fo st cutreierată de pătorii și agricultorii geți,
călăreții sciți,, negustorii eleni, soldații din legiunile romane și marinarii de pretutindeni.
Clima este temperat -continentală cu ierni geroase în vest și mai moderate în sudul
regiunii. Zona câmpiei Dunări i are de regulă veri caniculare și ierni blânde. În partea de est,
influențată de Marea Neagră care amână răcirea și încălzirea aerului, sunt toamne lungi și
primăveri târzii.
Dobrogea este bogată în minereu de fier, pirită de cupru, sulfuri complexe de pl umb și
zinc, cuarț, granit, marmură și piatră de var. Platforma continentalii Mării Negre conține
rezerve semnificative de minerale și hidrocarburi, exploatate cu echipamente de foraj marin,
produse în România. Alte rezerve de hidrocarburi lichide și gazoa se sunt situate în județele
Brăila, Buzău, Vrancea și Galați. Singuw depozit de petrol la suprafață din Europa se află în
zonele Berea și Monteoru din județul Buzău. La însurăței, în județul Brăila, s -a pus în
evidență un izvor de apă geotermală sulfuroasă cu calități terapeutice deosebite. Cantități
însemnate de sare sunt extrase de la: Sari -Bisoca, Mânzălești și Viperești. Balastierele
resursele de lâess constituie importante materii prime pentru construcții.
Apă și nămolul din lacurile sărate de la Techi rghiol, Nuntași, Lacul Sărat, Movila
Miresii, Amară și Balta Albă sunt vestite pentru efectul lor terapeutic.
Mai mult de jumătate din terenurile fertile ale Câmpiei Bărăganului, cunoscută drept
„grânar al țării", sunt situate pe teritoriul regiunii Sud-Est.

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 Delta Dunării și Insulă Mică a Brăilei ale căror floră și faună sunt considerate unice
în Europa constituie rezervații naturale cu o atracție turistică jj țmsebită.
O caracteristică a regiunii este potențialul turistic ridicat. Aici există lacuri naturale cu
proprietăți terapeutice, vulcanii noroioși, rezervația din Delta Dunării, Insulă Mică a Brăilei și
litoralul Mării Negre. Cel mai bine reprezentat este turismul de litoral, litoralul Mării Negre
cuprinzând 13 stațiuni cu 814 structuri de primir e turistică, situate de -a lungul a 70 km de
coastă între stațiunile Năvodari și Mangalia.
În zona Soveja – Lepșa din Vrancea se remarcă, pe lângă un peisaj pitoresc, un aer
nepoluat, cu concentrație mare de ozon.
Regiunea prezintă un cadrul propice pentru dezvoltarea agroturismului. Înființarea tipurilor de
structuri de primire specifice, luând amploare în județele Buzău, Tulcea și Vrancea.
TABEL

Turismul în regiune este caracterizat de existența unor resurse naturale specifice, cum
ar fi litoralul Mării Negre și Delta Dunării, stațiunile balneo -climaterice renumite în țară și
străinătate, pensiuni agro -turistice (în special în zonele montane din Vrancea și Buzău și în
Delta Dunării). De asemenea, turismul ecumenic este prezent în regiune, în special prin
mănăstirile din nordul Dobrogei, din munții Buzăului și Vrancei, zona Galați, precum și prin
turismul cultural prezent prin existența vestigiilor culturale (situri arheologice, case
memoriale).

Regiunea Sud -Est concentra în anul 2014, circa 1/5 din total ul structurilor de primire
turistică, cele 974 structuri dispunând de o capacitate de cazare în funcțiune de peste 14,3
milioane locuri -zile (21% din total capacitate la nivel național). În același an, acestea au
înregistrat peste 1,13 milioane sosiri turi stice (16,1% din total național) și peste 4,0 milioane
înnoptări (22,5% din total național).

Peisajul turistic al litoralului Mării Negre își găsește rar echivalent în lungul coastelor
continentului european, fiind de o unicitate specifică. Litoralul Mări i Negre este renumit și
pentru practicarea turismului balneoclimateric. Complexul format din apă, nisip, aer și soare
are efecte terapeutice, face miracole pentru oamenii care caută un loc benefic pentru sănătate.
Aerul este bine ionizat cu aerosoli marini care, împreună cu influența valurilor, generează
cure speciale de talasoterapie; mai mult, unele stațiuni precum Eforie Nord, Mangalia,
Costinești, Neptun, Techirghiol sunt atât stațiuni de agrement cât și stațiuni balneoclimaterice.

Numeroasele servicii oferite pe litoral (cluburi pentru copii, piscine interioare și exterioare,
piscine pentru copii echipate cu tobogane, spații de joacă, spații verzi amenajate pentru
activități sportive în aer liber, dotări pentru servicii SPA și săli de fitness, etc,) au dus la
dezvoltarea turismului de agrement. Având o salinitate redusă în comparație cu alte mări
continentale (numai 17%), turiștii pot practica fără reținere sporturi sub -acvatice și nautice.

Delta Dunării, a doua deltă ca mărime din Europa (după cea a f luviului Volga), reprezintă o
atracție deosebită de o mare valoare științifică și cu un potențial turistic ridicat, în special
după includerea să în anul 1990, împreună cu alte zone naturale adiacente, în Rezervația
Biosferei Delta Dunării.

Valorile natur ale și culturale ale Deltei Dunării constituie resurse valorificabile prin
practicarea următoarelot tipuri de turism:

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm • Turismul pentru odihnă și recreere (practicat prin intermediul serviciilor operatorilor de
turism);

• Turismul de cunoaștere (itinerant), practicat fie individual, fie prin intermediul excursiilor
organizate explorând varietatea peisajului sălbatic, combinând plimbările cu bărci propulsate
manual pe canale pitorești cu drumeții de -a lungul canalelor sau pe grindurile fluviale și
marine, etc;

• Turismul specializat – științific (pentru specialiști, cercetători, studenți);

• Agroturismul (turiștii sunt găzduiți și însoțiți de localnici pentru a vizita Delta Dunării);

• Turismul pentru pra cticarea sporturilor nautice (localitatea Crișan);

• Turismul pentru practicarea pescuitului sportiv foarte apreciat de vizitatorii de toate
vârstele, în orice sezon, pentru orice specie de pește, și vânătoare sportivă.

• Specific pentru Delta Du nării este turismul de nișă (ex: bird watching, foto -safari). În
Delta Dunării sunt specii rare care lipsesc din alte zone ale continentului: 30 tipuri de
ecosisteme și 5.429 specii – dintre care 1.839 specii de floră și 3.590 specii de faună, având în
vedere că în Delta Dunării trăiesc 331 specii de păsări de apă care includ cea mai mare parte a
populației Europene de pelican comun (Pelecanus onocrotalus) și pelican creț (Pelecanus
crispus), 60% din populația mondială de cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeu s) precum și
50% din populația mondială de gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis) (pe perioada iernii).

Lacurile și izvoarele terapeutice sunt localizate în județele Brăila, Buzău și Constanța, care
concentrează stațiuni balneoclimaterice de interes local sau național, amenajate cu baze de
tratament (Lacu Sărat, Soveja, Sărata Monteoru, Băile Siriului, Eforie Nord, Techirghiol,
Mangalia, Saturn).

În județele Brăila și Galați se află două zone importante în ceea ce privește protejarea
avifaunei și a zonelor umede. Parcul Natural Baltă Mică a Brăilei din județul Brăila este
singura zonă rămasă în regim hidrologic natural (zonă inundabilă), după îndiguirea, în
proporție de cca. 75%, a fostei Bălți a Brăilei și conservă importante valori ecologice, el fiind
declarat sit Ramsar de importanță internațională. Parcului Natural Lunca Joasă a Prutului
Inferior din județul Galați conservă o diversitate impresionantă de habitate și specii
caracteristice zonelor umede de interes național și european, ceea ce a condus la includerea
acestuia ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Principalele forme de turism ce se pot practica în aceaste arii protejate sunt: bird watching în
turnuri de observare amenajate, pescuit sportiv, agroturism, turi sm științific, turism
educațional, turism nautic, drumeții, turismul de week -end. Stațiunea Blasova, situată în
Insulă Mare a Brăilei, reprezintă o zonă de interes turistic pentru practicarea pescuitului
sportiv și a vânătorii, fiind o importantă zonă de a grement.

Arealul muntos al regiunii este localizat în județele Buzău și Vrancea. Prin înălțimile lor
remarcabile față de vecinătăți, munții Vrancei predomină Carpații de Curbură.

Regiunea prezintă un cadru propice pentru practicarea agroturismului, care a luat amploare în
județele Buzău (Gura -Teghii, Lopătari, Bisoca, Cătina, Calvini) și Vrancea (Lepșa, Soveja).

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004
Vrancea are un relief remarcabil de variat, cu o reprezentare echilibrată a tuturor formelor de
relief ce se pretează activităților turistice:

– Zona de câmpie prezintă Valea Șiretului, cu unele porțiuni de luncă prezervând un habitat
natural bine conservat, propice dezvoltării eco -turismului și turismului activ de tip foto -safari,
bird watching;

– Zona dealurilor se caracterizează prin su prafețe extinse de podgorii nobile și renumite,
care pot fi valorificate prin turismul uval (viticol);

– Zona montană a județului are un specific diferit de majoritatea zonelor montane din județ,
fiind caracterizate de o împădurire abundentă, cel mai atractiv punct de observație situându -se
pe drumul care leagă Lepșa de Soveja.

Cele 19 arii protejate și un parc natural au o atractivitate turistică deosebită, incluzând
fenomene rare în România (“Focul Viu” de la Andreiașu de Jos, păduri de tisă – Pădurea
Cenaru, turbării active – Lacul Negru, etc). Biodiversitatea ridicată din munții Vrancei oferă
pasiona ților de vânătoare un fond cinegetic bogat.

În județul Buzău principalele punctele de atracție sunt: Platoul Meledic, sistemul de peșteri de
sare din zona Meledic, Comună Mânzălești), Muntele de sare, Vulcanii Noroioși, Muzeul
chihlimbarului.

Drumul Cram elor este un produs turistic lansat de ANTREC Buzău în anul 2008, prin care
turiștii care vizitează județul au posibilitatea de a degusta vinurile buzoiene la Stațiunea de
cercetări Pietroasă, crama La Certa (Fîntesti -Năeni), Domeniile Săhăteni, Domeniile Franco –
Române sau Pensiunea La Butoaie (Pietroasele).

Echitația poate fi practicată la cele două herghelii pentru creșterea cailor de rasă (la Rușețu –
rasele semigreul românesc, trăpașul românesc și la Cislău – rasa pur sânge englez).

Potențialul turist ic al regiunii este legat de patrimoniul cultural, care cuprinde vestigii istorice,
edificii religioase și culturale, monumente și muzee. Obiectivele cu caracter religios cuprind
un număr însemnat de mănăstiri, localizate în toate județele. Înființate în c ea mai mare parte
în secolele trecute, o parte din mănăstirile din Regiunea Sud -Est sunt adesea foarte valoroase
din punct de vedere istoric și/sau artistic, unele oferind și facilități de cazare.

Numeroase vestigii istorice, edificii religioase, muzee, m onumente și obiective turistice atrag
turiștii an de an:
– Tezaurul de la Pietroasele Buzău sau Cloșca cu puii de aur;
– Așezare dacică -Cultura Monteoru (în punctul "Cetățuia"), Comună Dumbrăveni, satul
Cândești, județul Vrancea;
– Cetatea Histria (Const anța), cea mai veche așezare grecească de pe teritoriul României,
întemeiată în 657 î.Hr de coloniștii greci, veniți din Asia Mică și numită acum „Pompeiul
românesc”;
– Cetatea Tomis în Constanța (sec.VI î.Hr.) care păstrează valoroase vestigii din anticu l
orașul portuar; Acvariul Constanța, prima secție a Complexului Muzeal de Științe ale Naturii,
amplasat la malul mării pe faleza Cazinoului, în imediata vecinătate a acestuia, este și primul
acvariu public din România și a fost inaugurat la 1 mai 1958. Es te cea mai mare instituție de

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm acest gen din țară, deși ulterior și alte muzee de științe ale naturii au înființat secții cu același
profil;

– Delfinariul din Constanța care și -a început activitatea la 1 iunie 1972, constituind prima
formă muzeistică de a cest gen din țară și prima din sud -estul Europei la acea dată. În
amfiteatrul cu piscină și în bazinul acoperit, se organizează demonstrații cu delfini și lei de
mare;
– Faleza Dunării din municipiile Brăila și Galați este un loc de promenadă unde constru cțiile
moderne se îmbină armonios cu arhitectură începutului de secol XX (gara fluvială din Brăila),
peisajul fluvial fiind completat de o bogată colecție de monumente de artă (sculpturi);
– Grădina Botanică din municipiul Galați face parte din Complexul Muzeal de Științele
Naturii Galați, aici putând fi admirate 260.846 de exemplare de arbori, arbuști și flori, din
1.542 de specii, unele foarte rare, aflate pe cale de dispariție.

Concertele, festivalurile naționale și internaționale, concursuri și alte e venimente tradiționale
care se desfășoară în Regiunea de Dezvoltare Sud -Est sunt un alt punct de atracție turistică.

În concluzie, se poate spune că Regiunea Sud -Est este caracterizată printr -un potențial turistic
ridicat și divers. Patrimoniul bogat de r esurse naturale, precum și patrimoniul cultural
favorizează practicarea multor tipuri de turism cum ar fi: turismul de litoral, montan, de
croazieră, turismul rural și ecologic, turismul cultural și religios.

Capitolul 2.3 . RESURSELE ȘI PRINCIPALELE DESTINAȚII TURISTICE DIN
REGIUNEA DE DEZVOLTARE SUD -MUNTENIA

Relieful Regiunii Sud -Muntenia caracterizat prin varietate și dispunere în amfiteatru
cuprinde trei forme majore de relief: munte -9,5 %, deal -19,8%, câmpie și luncă -70,7%.
Dacă pentru cele patru județe din Sud (Ialomița, Călărași, Giurg| Teleorman) formă
caracteristică de relief este câmpia, celelalte trei județe din Nord (Argeș, Dâmbovița, Prahova)
cuprind atât câmpia cât și dealurile și munții din această zonă găsindu -se cele mai mari
altitudini muntoase ale țării – vârfurile Moldoveanu (2544m) și Negoiu (2535m) din Masivul
Făgăraș și vârful Omu 2505 m) din Masivul Bucegi.
Rețeaua hidrografică destul de bogată este dominată de fluviul Dunărei în care se
varsă principalele râuri ale regiunii (Olt, Argeș, Dâmbovița, Ialomița, Prahova). Aceasta este
completată de o serie de lacuri naturale și antropice cu folosință complexă.
Clima luată în ansamblu este , temperat -continentală moerată, cu temperaturi medii
anuale între 10°C -12°C în partea de Su d și 2°C -6°C în partea de Nord și cu un regim al
precipitațiilor atmosferice caracterizat de următoarele cantități medii anule: 504 mm -600 mm
în zona de câmpie și 1000 mm -1300 mm în zona montană.
Flora și fauna de o mare diversitate constituie o altă bogăț ie naturală a regiunii.
Terenurile ocupate cu păduri și vegetație forestieră dețin 19,3% din suprafața regiunii,
reprezentând o sursă importantă de masa lemnoasei și un mediu propice pentru fauna de
interes cinegetic1.
Principalele puncte de atracție turis tică pentru practicarea sporturilor de iarnă și a turismului
de week -end le constituie staț iunile montane de pe Valea Prahovei -Masivul Bucegi, acestea
dispunând de o rețea hotelieră care acoperă în mare parte necesitățile de cazare și de o
infrastructură t uristică adecvată . Turismul balnear se poate practica în cadrul a trei stațiuni
balneoclimaterice (Slănic -Prahova, P

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 ucioasa și Amară), spațiile de cazare și bazele de tratament existente cât și calitatea serviciilor
fiind în mare parte necorespunzătoare. Comparativ cu zona de nord, zona de sud a regiunii și,
în special, zona riverană fluviului Dunărea deține un potențial turistic neexploatat suficient
până în prezent, dar care în timp poate deveni prin investiții susținute o alternativă la turismul
clasic montan.
Regiunea este atractivă din punct de vedere turistic și datorită existenței în cadrul
acesteia a unor valori culturale, a unor monumente cultural -istorice și a unor parcuri naturale
sau naționale situate în Munții Bucegi și Munții Piatra Craiului.
Principalele atracții turistice în Regiunea Sud -Muntenia:
 Județul Prahova:
– Castelul Peleș, reședința de vară a primului cuplu regal al României, regele Carol I ( 1866 –
1914) și regina Elisabeta, a fost construit între 1873 și 1914, la dorința suveranului, după
planurile arhitecților Johannes Schultz și Karel Liman. Edificiul a fost decorat de celebrii
creatori, J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din
Viena. Castelul Peleș este considerat cel mai important ansamblu arhitecto nic de tip istorist
din România, având caracter de unicat și prin valoarea sa istorică și artistică, rămâne unul
dintre cele mai importante și frumoase monumente din Europa.
– Stațiunea Predeal este una din cele mai căutate stațiuni de schi din România. Situându -se la
o altitudine de 1030 metri are o climă montană cu ierni reci și o medie de 50 de cm. a stratului
de zăpadă.
– Stațiunea Azuga este o stațiune Climaterică cu 6 părții de schi, una dintre ele fiind Sorica,
prima pârtie de schi din România care a fost omologata de Federația Internațională de Schi.
– Stațiunea Sinaia este situată pe raul Prahova la o altitudine de 750 -1050 metri.
– Castelul Cantacuzino a fost construit de Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832 -1913)
descendentul unei familii nobiliar e bizantine, atestate din 1094. El a fost om politic, primar al
capitalei (1869 -1870, 1913), ministru în mai multe guverne, prim ministru (1899 -1900, 1904 –
1907) și Președinte al Partidului Conservator (1899 -1907). Castelul a fost construit între anii
1901 și 1908, pe locul unei case de vânătoare a familiei, după planurile arhitectului Grigore
Cerchez, în stil neoromânesc. Are forma unui patrulater, cu latura sudică deschisă. Castelul se
întinde pe o suprafață de 3148 mp, iar curte și grădina pe 3,5 ha.
Dome niul, care cuprinde și 970 ha de pădure, oferă o priveliște incredibită asupra
munților Bucegi, de pe terasa Castelului putând fi admirată întreaga stațiune montană Bușteni.
Interioarele sunt frumos decorate, picturile membrilor familiei Cantacuzino sunt r ealizate pe
piele de Cordoba. Ceramică este italiană, mozaicul românesc, fiind completate de tavanele
sculptate, casetate și pictate cu motive florale.
Balustradele din fier forjat sau din lemn, scările din marmură de Carrara, coloanele
interioare decorate în stil brâncovenesc și vitraliile compun din Castelul Cantacuzino o
adevărată bijuterie arhitecturală. Unul dintre elementele principale ale Castelulu i se regăsește
în sala de bal acolo unde poate fi admirată o colecția de heraldică, unică în țara noastră.
O altă frumoasă amintire a vremurilor trecute este și biserica aflată pe domeniul
Castelului Cantacuzino, un lăcaș ridicat în perioada 1933 -1936. Bi serica a fost adusă de
familia Cantacuzino din Maramureș și a fost sfințită în prezența Reginei Maria.
Începâd din 2015, etajul superior al monumentului găzduiește Galeria de Artă a
Castelului Cantacuzino, un spațiu unde au fost expuse atât lucrări grafice ale unor pictori
precum Salvador Dali, Pablo Picasso, Marc Chagall, Vincent van Gogh, cât și pictură
contemporană, unul dintre artiștii prezenți fiind Andrei Gamarț.
– Crucea Eroilor Neamului este un monument construit între anii 1926 -1928 pe Muntele
Cara iman, la altitudinea de 2291 m, pentru a cinsti memoria eroilor neamului căzuți în Primul
Război Mondial. La baza vârfului Caraiman se află orașul Bușteni.

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm – Sfinxul din Munții Bucegi este un megalit antropomorf situat la 2216 m altitudine. Originea
numelu i Sfinxului este datorată asemănării sale cu un cap uman, mai exact cu Sfinxul
Egiptean, formarea lui fiind datorată eroziunii eoliene (vântului). Format dintr -un bloc mare
de piatră ce a căpătat forma de astăzi într -un timp foarte îndelungat, Sfinxul din Bucegi, aflat
pe platoul Bucegi, măsoară 8 metri în înălțime și 12 metri în lățime.

 Județul Argeș:
-Mănastirea Curtea de Argeș a fost construită de Neagoe Basarab (1512 – 1517) pe locul
vechii mitropolii (1359). Pictura interioară, realizată de zugravul D obromir, a fost terminată
în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumați. Ea este păstrată fragmentar în Muzeul
Național de Artă din București. Reparată de câteva ori, biserica a fost restaurată (1875 – 1886)
de arhitectul francez André Lecomte du Noüy, disc ipol al lui Eugène Viollet -le-Duc, care i -a
adus și unele modificări care au diminuat valoarea istorică a monumentului. Construită din
piatră fățuită și profilată, biserica are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii Vodița
ÎI, reluat ulterior și în alte construcții (mitropolia din București, biserica fostei mănăstiri
Cotroceni, mănăstirea Tismana etc.);
– Biserica Mănăstirii Argeșului a fost construită la sf. sec. XIX, pe vremea regelui Carol I,
deodată cu resturarea mănăstirii. Clădi rea neobișnuită a fost construită în stil german, și
pentru a oferi o securitate sporită clopotului adus de la Mănăstirea Cozia, partea superioră a
turnului a fost construită după amplasarea clopotului.
– Legenda spune că Meșterul Manole pentru a opri dărâ marea pereților și -a zidit în zidurile
mănăstiri soția. Când el a văzut minunata construcție i -a întrebat pe cei 10 meșteri dacă mai
pot construi o mănăstire și mai frumoasă decât aceasta. Meșterii au răspuns afirmativ, iar
domnitorul, pentru a împiedica c onstruirea unei mânăstiri mai frumoase, a dispus demolarea
schelelor, iar meșterii au rămas blocați pe acoperiș. Ei și -au făcut aripi din șindrile și s -au
aruncat, dar toți au murit.

Capitolul 2.4. TURISTICE DIN REGIUNEA DE DEZVOLTARE SUD -VEST
OLTENIA

Teritoriul dintre fluviul Dunărea, râul Olt și Carpații Meridionali provincia istorică
Oltenia , este dispusă pe trei zone de relief, care se succed de la nord la sud: la nord, versantul
sudic al Munților Vâlcan și Parâng (altitudine maximă -Parângul Mare -2519 m) și versantul
sud estic al Munților Godeanu și Mehedinți, în centru, Subcarpații Olteniei, Podișul Getic și
Depresiunea intercolinară Târgu Jiu, iar la sud, Câmpia Olteniei. Județele Gorj și Vâlcea sunt
în partea de nord a regiunii, în sud se g ăsesc județele Dolj și Olt, ale căror teritorii se află în
Câmpia Română, iar în vest județul Mehedinți.
Regiunea Sud -Vest Oltenia este străbătută de numeroase râuri, cele mai importante fiind Oltul
șl Jiul, ce curg de la nord la sud, și de fluviul Dunăre de la vest la est. Principalele lacuri
naturale sunt situate la Bistreț Zăton (județul Mehedinți) și Câlcescu (lac glaciar din județul
Vâlcea). Lacul Bistreț este al doilea că dimensiune din țară, cu o suprafață de 1867 hectare. În
Oltenia există alte șase lacuri artificiale dintre care două lacuri din județul Mehedinți se
situează ca dimensiune pe primul și al doilea loc ca mărime la scară națională: Ostrova Mare
(40 000 hectare suprafață) și Porțile de Fier (10 000 hectare suprafață). În județul Vâlcea, pe
râul Lotru se află lacul de acumulare Vidră (la o altitudine de 1289 m, cu o suprafață de 1035
hectare și o adâncime maximă la baraj de 109 m, cu o lungime de 9 km), a cărui apă este

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 utilizată pentru hidrocentrala Lotru 1 Ciunget, cea mai mare de pe râ urile interioare. Apele
acestor lacuri artificiale sunt exploatate pentru producția de energie.
Datorită poziției regiunii, aceasta este influențată de către standardele mediteraneene
climatice, mai mult decât de sistemele temperat -continentale, ce afectea ză regiunile
învecinate. În general, este mai cald în Regiunea Sud -Vest Oltenia decât în regiunile centrală
și nordică, iar ploile variază de la un an la altul.
Regiunea Sud -Vest Oltenia oferă, prin varietatea formelor de relief de care
beneficiază, resurs e naturale diverse, deosebit de valoroase . Zona de câmpie a Olteniei este
una dintre cele mai fertile din Europa Centrală și de Est.
Munții , acoperiți de păduri și pășuni alpine, constituie un important potențial turistic
și hidroenergetic, încă insuficient folosit.
Vegetația forestieră ce acoperă teritoriul regiunii este formată din foioase (stejar, fag,
ulm, carpen, frasin, paltin, tei ș.a.), până la 1000 – 1400 m și conifere (brad, molid, pin, zadă
ș.a.), până la 1800 m.
Fauna este bogată și va riată, interesantă din punct de vedere cinegetic prin cerbi,
căprioare, urși, vulpi, mistreți, capra neagră, râsul, cocoșul de munte.
Poziția geografică a Regiunii Sud – Vest Oltenia oferă multiple posibilități de practicare a
turismului.
Există numeroase obiective turistice cum ar fi: Drumul Oltului, Valea Lotrului până la
stațiunea Voineasa, mănăstirile Horezu, Tismana, Cozia și Tumu, stațiunile
balneoclimaterice Olănești, Căciulata, Călimănești, Govora, peșterile Muierii, Polovragi și
Cloșani, castrul și termele romane din apropierea orașului Drobeta Tumu Severin, din timpul
domniei împăratului Hadrian și complexul hidroenergetic Porțile de Fier.
Celebrele opere, de notorietate internațională ale marelui sculptor român Constantin
Brâncuși (“Masa tăcerii”, “Coloana Infinitului” și “Poarta sărutului”), monumente istorice
diferite, bogăția elementelor de folclor, arta populară, arhitectura pot fi elemente importante în
dezvoltarea turismului itinerant.
O componentă esențială în dezvoltarea localităților rural e o reprezintă dezvoltarea
agroturismului la nivelul întregii regiuni cu implicații asupra dezvoltării meșteșugurilor
tradiționale: țesut, olărit, cojocărit, pentru realizarea de produse artizanale.
Oltenia cuprinde, de asemenea, 201 302 hectare de zone pr otejate (14% din suprafața totală de
zonă protejată a României), ce cuprind parcuri naționale, parcuri naturale, rezervații
științifice, naturale și monumente ale naturii.
Principalele destinații turistice din regiunea Sud -Vest Oltenia:
– Stațiunea Rânca se afla în Masivul Parâng la o altitudine de aproximativ 1600 metri și
dispune de 5 părții de schi.
– Coloana Infinitului este o sculptură a sculptorului român Constantin Brâncuși, parte a
trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infi nită, Poarta
sărutului și Masa tăcerii concepute și executate de acesta. Inaugurată la 27 octombrie
1938, coloana are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 16 moduli octaedrici
suprapuși, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câ te o jumătate de
modul. Modulii erau numiți „mărgele” de către autorul lor, Brâncuși.
– Poarta sărutului, care se află amplasată pe aleea de la intrarea din parcul orașului, este
dăltuită din piatră poroasă, extrasă din carierele aflate în împrejurimi, fiind alcătuită
din coloane groase, paralelipipedice, ce sprijină o arhitravă cu dimensiuni mai mari
decât ale coloanelor, având lățimea de 6,45m, înălțimea de 5,13m și grosimea de
1,69m.
– Masa tăcerii, alături de Coloană Infinitului și Poarta Sărutului reprezin tă una din cele
trei piese de sculptură monumentală ale Ansamblului Monumental din Târgu Jiu a
sculptorului român Constantin Brâncuși .

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm – Muzeul Gorjului a luat naștere în orașul de pe Jiu, la sfârșitul secolului al XIX -lea grație unor
oameni iubitori de cult ură, al căror scop era ridicarea spiritualității gorjene. Instituția se număra
printre primele muzee din țară și își are originea în preocupările istorice ale aceluia care este
fondatorul sau, institutorul Alexandru Ștefulescu (1856 -1910), care în 1893 a î ntemeiat o
colecție istorică și arheologică, a școlii primare de băieți din Targu -Jiu, unde funcționa ca
învățător și director. Pasionat de istorie, de trecutul acestui județ numit pe bună dreptate
istoric și pitoresc, Alexandru Ștefulescu a strâns în juru l său oameni de cultură, care l -au
ajutat și susținut în inițiativele sale precum profesorul Iuliu Moisil, inginerul Aurel Diaconovici și
artistul plastic Vitold Rola Piekarski
– Mănăstirea Tismana este cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească, av ând un
rol primordial în menținerea credinței ortodoxe de -a lungul a peste 600 de ani. Mănăstirea se
află pe teritoriul orașului Tismana din județul Gorj, la 36 de km de orașul Târgu -Jiu.

Capitolul 2.5. RESURSELE ȘI PRINCIPALELE DESTINAȚII TURISTICE
DIN REGIUNEA DE DEZVOLTARE VEST

Regiunea Vest se caracterizează printr -un relief variat și armonios distribuit în zone
de deal, munte și câmpie care coboară în trepte de la est la vest. Sectorul montan al regiunii
este reprezentat, de unități montane ap arținând Carpaților Meridionali și Occidentali. în plus,
apar variate forme de relief carstic.
Se remarcă și peisaje montane deosebiț de atractive cu piscuri,, vârfuri, păsuri,
trecători etc., cu o valoare peisagistică deosebită. Cea mai mare parte a Regiu nii Vest este
dominată de climatul temperat continental de tranziție cu influențe submediteraneene. Din
punct de vedere hidrografic, rețelele de suprafață aparțin bazinelor Mureșuloi, Crișului Alb,
Crișului Negru, Begăi, Timișului, Canișului, Nerei,Cemei ș i Jiului. Trebuie remarcat faptul că
toate cursurile de apă ale regiunii sunt afluențe fluviului Dunărea care reprezintă cel mai mare
curs de apă din Regiunea Vest întâlnim și lacuri glaciare și carstice precum și defileele
Dunării, Mureșului,Jiușui și Cri șului Alb.
Regiunea Vest prezintă o floră și faună variate . Vegetația aparține din punct de
vedere fitogeografic atât regiunii central -europene cât și subregiunii mediteraneene. Cea mai
mare parte a vegetației aparține zonei de silvosteoi.
Această regiune este una dintre puținele din țară unde poate fi observai o diversitate de
elemente rare de faună și unde, pe o suprafață restrânsă, poate fi întâlnit un număr mare de
specii de păsări care pot fi oaspeți de iarnă sau de vară,specii de pasaj sau sedentare. Se
adaugă un bogat fond forestier și cinegetic.
Pe teritoriul Regiunii Vest se află vestigii arheologice precum așezări dacice, castre
romane, mine ale cetăților feudale, castele medievale la Petica. Șoimoș, Șiria, Dezna,
Săvârșin, Pâncota, Grădiștea Munc elului, Costești, Blidara, Piatra Roșie etc.. De asemenea,
întâlnim monumente istorice și de artă de factură religioasă la Timișoara, Arad, Deva,
Hunedoara, Hălmagiu, Prislop, Densuș, Sântămăria Orlea, Strei etc.. Alte atracții turistice
importante sunt mo numentele de artă plastică și comemorativă cu o largă răspândire în
așezările urbane și rurale din toate cele patru județe componente ale regiunii, elementele de
etnografie și folclor și altele.
Principalele destinații turistice din Regiunea de dezvoltare Vest:
 Podul lui Traian a fost unul dintre cele mai lungi poduri din lume la acea vreme. A
fost construit între anii 103 -105 de către Apolodor din Damasc pentru a ușura
transportul trupelor și al proviziilor necesare campaniilor militare de cucerire a Daci ei.
 Castrul Roman Drobeta a fost prima cetate ridicată în Dacia de către împăratul Traian,
un castru de apărare și pază a podului peste Dunăre.

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004  Cetatea Medievală a Severinului a fost construită în vecinătatea Castrului Roman
Drobeta de către Regatul Maghia r pentru sprijin militar împotriva Taratului Bulgar de
Vidin. Cetatea dispunea de 6 turnuri de apărare, era înconjurată de două valuri
concentrice de piatră și un sunt cu apă .
Muzeul regiunii porților de fier: Drobeta Turnu Severin este un oraș tânăr, înființat la 1883.
Încă din primii ani de existență a lui, autoritățile locale au fost preocupate de strângerea și
păstrarea obiectelor antice apărute în timpul diferitelor lucrări ce proveneau de la construcțiile
romane sau feudale. Aceste construcții sunt:
– castrul roman Drobeta
– podul construit de Apollodor din Damasc la ordinul împăratului Traian
– termele romane
– fortificația poligonală din sec. XIII d. Chr.
– Biserica mitropoliei Severinului.
 Statuia Regelui Decebal are 55 de metri înălțime, 25 metri lățime și este sculptată într –
o stâncă de pe malul Dunării în dreptul Cazanelor Mici. Este cea mai înaltă statuie de
piatră din Europa. Proiectul a fost promovat și finanțat în perioada 1994 -2004 de către
omul de afaceri și istoricul Iosif Constantin Drăgan .
 Castelul Huniade din Timișoara, astăzi Muzeul Banatului, este cea mai veche clădire
din Timișoara, monument istoric construit de Ioan de Hunedoara în 1443 -1447 pe
locul unui vechi castel din timpu l rege lui Carol Robert de Anjou .
 Palatul Baroc adăpostește astăzi Muzeul de Artă din Timișoara. Palatul Vechii
Prefecturi, denumit și „Palatul Baroc”, reprezintă unul dintre cele mai valoroase
monumente istorice ale Timișoarei .
 Domul Romano -Catolic sau Catedrala Sfântul Gheorghe este o clădire în stil baroc,
construită între anii 1736 – 1744 cu un interior ce se remarca prin cele 9 altare decorate
în stil rococo și baroc (sculptate de Johan Müller), icoane vechi, orga în stil Ludovic al
XVI-lea și multe altele.
 Muzeul Satului Bănățtean își ține poarta larg deschisă ca să -i pășiți pragul și să intrați
curioși într -un spațiu pregătit să vă ofere imagini culturale adunate laolaltă despre
lumea de odinioară a satului bănățean.
 Mănăstirea Sfânta Ana este situată în ora șul Orșova pe defileul Dunării, unul dintre
cele mai frumoase locuri naturale din țara noastră. Ea este așezată pe coama Dealului
Moșului, care domină orașul Orșova. A fost ctitorită de către ziaristul interbelic Pamfil
Șeicaru, care a luptat în zona Orșov ei în calitate de sublocotenent al Regimentului 17
Infanterie în Primul Război Mondial.
 Cetatea Aradului este unul din cele mai importante monumente istorice existente, în
momentul de față, în zona de vest a țării. Ridicată în a doua jumătate a secolului a l
XVII -lea, cetatea a fost considerată ca una dintre cele mai impresionante fortificații
militare ale timpurilor respective.

TABEL !!!!

Capitolul 2.6. . RESURSELE ȘI PRINCIPALELE DESTINAȚII TURISTICE DIN
REGIUNEA DE DEZVOLTARE NORD -VEST

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm Cadrul natural al Regiunii Nord -Vest are forma unui amfiteatru ce coboară dinspre est
spre vest, mărginit în partea de nord -est de Ca rpații Orientali iar în partea de sud -vest de
Munții Apuseni. Arealul geografic corespunzi câmpiilor cuprinde Câmpia de Vest ce aparține
județelor Bihor și Satu -Mare iar partea centrală a regiunii, străbătută de râul Someș, o
constituie zona deluroasă suprapusă Podișului Someșan și Câmpiei Transilvaniei .
Clima exprimă etajarea reliefului, regiunea beneficiind de un climat temperat
continental cu veri călduroase, ierni friguroase și precipitații bogate.
Potențialul turistic natural este legat mai a les de relieful montan (etajat) la o
diversitate deosebită. De remarcat relieful montan glaciar (Munții Rodnei), relieful vulcanic
neogen (Munții Oaș, Gutâi, Țibleș) și relieful mozaicului petrografic din Munții Apuseni.
Potențialul speo -turistic al regiunii este reprezentat de numeroasele peșteri existente în
Munții Apuseni și Munții Rodnei, precum și de văile în chei și defilee ce oferă pe isaje
naturale de o deosebită frumusețe.
Fauna terestră constituie obiectul unor forme de turism aparte (cinegetic și piscicol).
In Regiunea Nord -Vest se deosebesc mai multe zone etnofolclorice, fiecare în parte
fiind unică prin particularitățile pe care l e prezintă portul popular, meșteșugurile țărănești,
tradițiile și obiceiurile practicate.
Zona etnografică a văii Crișului Repede suprapusă comunelor clujene și bihorene are drept
reper sate pitorești precum Lunca Viragului sau Valea Drăganului, renumite p rin mobilierul și
interiorul țărănesc tradițional. În zona etnografică Lăpuș ca element specific se remarcă
meșteșugul încondeierii ouălor și a picturii pe sticlă sau lemn, în zona etnografică Maramureș
este arhitectura tradițională remarcabilă a construcț iilor de lemn iar în zona Oaș s -au
conservat tehnici și unelte de muncă, tradiții și aspecte originale ale artei populare.
Frumusețea regiunii este întregită de existența unui număr mare de biserici de lemn,
construcții și instalații țărănești aflate încă în funcțiune (mori, vâltoare).

Principalele destinații turistice ale Regiunii Nord -Vest:
-Lacul Colibița, unul dintre cele mai faimoase atracții naturale din Bistrița -Năsăud, este situat la
aproximativ 900 m în inima Munților Călimani. Înconjurat de păduri de brad și molid și roci abrupte,
Lacul Colibița oferă peisaje cu adevărat spectaculoase, departe de agitația orașului. Este un loc
excelent pentru relaxare și totodată pentru multe alte activități precum pescuit, înot, călătorii cu barca,
excursii cu canoea sau barca cu pedale, drumeții pe trasee stabilite sau lungi excursii cu bicicleta.
– Salina Turda este clasată de către Business Insider ca cel mai frumos loc subteran din lume
și pe locul 22 dintre cele mai spectaculoase destinații turistice din lume, Salina Turda este un
veritabil muzeu de istorie a exploatării de sare. Ca atracții principale sunt, Galeria Franz Josef,
Mina Iosif ( sala de ecouri ) , Sala Crivac , Mina Rudolf , Mina Terezia Anton Mina. Salina
Turda a atras, de la deschiderea sa în 1992, mai mult de 2 milioane de turiști români și străini.
– Castelul Károlyi din Satu Mare este unul dintre cele mai vizitate obiective turisitice din
zonă.
– Biserica Rebrișoara este situată în Rebrișoara. Biserica din lemn Sf. Arhanghel Mihail și
Gavril a fost construită în 1721, fiind acum una dintre cele mai importate atracții din
Transilvania. Biserica se distinge prin elementele decorative, specifice artei populare precum
numeroase simboluri creștine prin care recrează atmosfera sacră.
– Calvaria este o oază de liniște se întinde în curtea și împrejurimile Bisericii Calvaria, situată
în Satu Mare în incinta vechii Cetăți Castrum -Zothmar. Construită inițial în 1844 în stil
neogotic, aceasta este una dintre cele mai vechi biserici din zonă. Cu toate acestea, din cauza
nisipului de la baza acesteia, fundația a cedat, iar zidurile s -au dărâmat în timp, motiv pentru
care biserica a a fost în întregime reconstruită înntre 1908 -1909 .
– Cetatea Oradea este un obiectiv de interes turistic major, poartă cult urală și de patrimoniu de
intrare sau ieșire în circuitele culturale din regiune, nucleu al turismului cultural și de
patrimoniu, pilon de dezvoltare durabilă urbană și centru multicultural european.

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 – Cimitirul Vesel din Săpânța, Jud. Maramureș este un a devărat muzeu în aer liber, a devenit o
atracție turistică datorită celor aproximatv 800 de cruci, pe care sunt sculptate diferite epitafe.
– Mănăstirea Peri este o construcție din lemn, realizată între anii 1998 și 2003 și este una din
cele mai înalte bis erici de lemn din lume, turla este vizibilă de la aproximativ 5 Km, întreaga
biserică are 78 de metri înălțime .
– Muzeul de etnografie care se află în cadrul expoziției pavilionare este prezentat tezaurul
creației populare materiale din cele patru zone etn ografice, cunoscute de -a lungul istoriei că
"țari" și anume: Țara Maramureșului, Țara Chioarului, Țara Lăpușului și Țara Codrului.
– Muzeul de artă începând din secolul XIX și în secolul XX în Europa au existat aproximativ
40 de Colonii artistice ca de exemplu cele Interior din expozitiede la Barbizon și Pont – Aven
– Franța, St. Ives – Anglia, Lare – Olanda, Skagen – Danemarca, Worpswede, Darmstadt –
Germania, Ascona – Elveția sau Szolnok în Ungaria.
Printre aceste colonii se numără și Colonia de la Bai a Mare întemeiata în 1896 – prin
deschiderea "Școlii particulare de pictură" condusă de Simion Hollosy (1857 -1918) .
– Muzeul de Arheologie de la inaugurare, la cumpănă dintre secolele XIX și XX, Muzeul din
Baia Mare și -a propus colectarea de obiecte valoro ase și variate din diferite domenii de
activitate, din cele mai vechi timpuri până în epoca modernă.
Colecția incipientă de arheologie, astăzi doar parțial păstrată, poate fi reconstituita pe baza
primelor registre de inventar și publicații ale muzeului. E a conținea piese extrem de diverse ca
factura și proveniență, dar și că importanță științifică, documentara și muzeistica, obținute în
cea mai mare parte prin donații.
TABELL !!!

Capitolul 2.7. . RESURSELE ȘI PRINCIPALELE DESTINAȚII TURISTICE DIN
REGIUN EA DE DEZVOLTARE CENTRU

Relieful Regiunii Centru cuprinde părți însemnate din cele trei ramuri ale Carpaților
Românești, zona colinară a Podișului Transilvaniei și depresiunile din zona de contact între
zona colinară și cea montană. Zona montană se în tinde pe 47% din suprafața Regiunii Centru,
ocupând părțile de est, sud și vest ale regiunii. Pe teritoriul Regiunii Centru se găsesc
numeroase vârfuri din Carpații Meridionali depășind înălțimea de 2000 m. Datorită înălțimii
și masivității lor, Carpații M eridionali au fost supranumiți "Alpii Transilvaniei". Ocupând
aproape în întregime teritoriul județelor Harghita și Covasna și părți însemnate din județele
Mureș și Brașov, Carpații Orientali au altitud ini medii (altitudinea maximă a Caipaților
Orientali î n Regiunea Centru este de 2100 m în vârful Pietrosu din Munții Căliman) și o
geneză diversă. Munții Apus eni, ocupând jumătatea de nord – vest a județului Alba, au
altitudinea medie redusă (înălțimea maximă, de 1849 m, este atinsă în vârful Curcubăta Mare
din Munții Bihor , la limita cu Regiunea Nord -Vest).
O caracteristică a Carpaților Orientali și a Munților Apuseni este prezența unor
depresiuni intramontane bine individualizate. Astfel, în Carpaț ii Orientali întâlnim
depresiunile Borsec, Giurgeu, Ciuc și întinsa depresiune a Braș ovului, iar în Munții Apuseni,
depresiunile Zlatna, Abrud și Câmpeni. Păsurile și trecătorile relativ numeroase din Carpații
Orientali și Munții Apuseni contribuie la aspectul : puternic fragmentat al acestor munți,
facilitând, în același timp, legăturile î ntre așezările de pe versanții opuși.
Zona colinară cuprinde Podișul Tâmavelor î n întregime și partea de est a Câmpi ei
înalte a Transilvaniei. Î n zona de contact dintre regiunea montană și cea colinară se găsesc

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm depresiunile Făgăr așului și Sibiului în partea de sud, Culoarul Alba Iulia – Turda în partea de
vest și dealurile subcarpatice și depresiunile Praid, Odorhei , Homoroade și Cristuru Secuiesc
în partea de est.
Clima din Regiunea Centru este temperat -continentală, variind în funcție de altitudine.
În depresiunile intramont ane din partea de est a regiunii se înregistrează frecvent inversiuni de
temperatur ă, aerul rece putând staționa aici perioade îndelungate. De altfel, loc alitatea Joseni
(județul Harghita ) este cunoscta drept polul frigului din România, iar cea mai scăzută
temperatură din țară s -a înregistrat tot în Regiunea Ce ntru în localitatea Bod ( -38,5°C).
Precipitațiile anual e însumează 550 l/m² în zonele depresionare din vest ul , regiunii, ajungând
la 1200 l/m² pe crest ele cele mai înalte ale Carpaților, cantitatea cea mai mare d e precipitații
căzute înregistrându -se în lunile iunie și mai.
Rețeaua hidrografică este bogată, fiind formată din cursurile superioare și mijlocii ale
Mureșului și Oltului și din afluenții acest ora, dintre care îi menționăm pe cei mai importanți:
Tâmavele, Sebeșul, Cugirul, Arieșul, Ampoiul (afluenț i ai Mureșului), Râul Negru, Bârsa,
Cibinul (afluenț i ai Oltului). Lacurile naturale sunt diverse ca geneză, cele mai cunoscute fiind
lacurile glaciar e din Munții Făgăraș, lacul vulcanic Sfânta Ana din Munții Hargh ita și Lacul
Roșu format prin bararea naturală a cursului râului Bicaz. Cele mai im portante lacuri
antropice sunt cele de baraj de pe râurile Olt și Sebeș, lacurile sărate din f ostele ocne de sare
de la Ocna Sibiului și Sovata (Lacul Ursu) și iazurile piscicole din Câmpia Transilvaniei.
Vegetația naturală este variată, prezentând o etajare altitudinală. Astfel, în regiunile
mai joase se întâlnesc păduri de foioase, iar la altitudini de peste 2 000 de metri , pășuni
subalpine și alpine, etajele intermediare fiind ocupate de pădurile de amestec de foioase și
conifere și de pădurile de conifere. In Câmpia colinară a Transilvaniei vegetația caracteristică
este cea de silvostepă.

Regiunea Centru este a doua regiune a țării din punct de vedere turistic, a vând
numeroase obiective turistice de prim ordin1:
 stațiuni montane, sporturi de iarnă: Poiana Brașov, Predeal, Păltiniș, Pârâul Rece,
Arieșeni, Izvorul Mureșului;
 stațiuni balneare: Sovata, Ocna Sibiului, Bazna, Covasna, Malnaș – Băi, Balvanyos,
Tușnad, Lacul Roșu, Borsec;
 cetăți medievale: Brașov, Sibiu, Sighișoara, Alba Iulia, Târgu Mureș, Făgăraș, Sebeș,
biserici fortificate, cetăți țărănești, castele medievale etc.;
 cetăți țărănești : Biertan, Valea Viilor (p atrimoniu UNESCO), Prejmer, Hărm an,
Câlnic;
 castele : Bran, Lazărea, Cetatea de Baltă, Brâncovenești, Gomești;
 muzee de istorie, artă, etnografie : Sibiu, Târgu Mureș, Brașov, Alba Iulia;
 agroturism; zona Bran, Mărginimea S ibiului, Corund, z ona cursului superior al
Arieșului;
 peisaje naturale spectaculoase în toate zonele montane.
TABEL !!!!!

CAPITOLUL 3 DESTINAȚII TURISTICE JUDEȚUL ALBA

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004

Județul Alba este așezat în partea central -vestica a țării, învecin ându -se la nord cu
județul Cluj, la est cu județele Mureș ș i Sibiu, la sud cu județul Vâlcea și la vest cu județele
Hunedoara, Arad și Bihor.
Face parte din Regiunea de dezvoltare Centru împreună cu județele Brașov, Covasna,
Harghita, Mureș și Sibiu.
Județul Alba este considerat leagănul istoriei și civilizației româneș ti, al etnogenezei
poporului român. Este o zonă de mare interes turistic atât pentru turiștii români cât și pentru
străini. Potențialul turistic al județului constă î n numeroasele vestigii ale trecutului milenar,
prin monumentele istorice, arhitectonice și de artă cât și prin peisajele variate și pitorești și
prin rezervaț iile naturale unice în România și în Europa. Obiceiurile și tradiț iile populare sunt,
de asemenea, un punct de interes pentru români și turiștii s trăini.

3.1. RESURSE TURISTICE NATURALE

Relieful județului Alba est dominat de formele înalte. Astfel, munții ocupă circa 52% din
suprafața sa, zonele de podiș și dealuri 26%, iar cele depresionare, inclusiv luncile râurilor,
22%². Altitudinea maxi mă este atinsă în Vârful lui Pătru – 2130 m (Munții Șureanu) în timp ce
altitudinea minimă a județ ului este de 210 m în Lunca Mureșului.
Principalele unități de relief de pe teritoriul județului sunt Munți Ș ureanu, o parte a
Munților Apuseni (Biharia -Muntel e Mare, Trascău, Metaliferi), Podișul Secașelor, Podișul jos
al Tâmavelor, Depresiunea Alba lulia-Turda și, parțial, Culoarul depresionar al Orăștiei.
Biharia -Muntele Mare este așezat la nord de Valea Arieș ului, cu altitudinea maximă
de 1848 m în vârful Curcubăta. La contactul dintre Biharia și Muntele Mare se află regiunea
carstică de renume european unde găsim peșterile Ghețarul de la Scărișoara, Cetățile
Ponorului etc.. Munții Trascău sunt cuprinș ii în întregime în județul Alba prezentându -se sub
forma unor culmi paralele, cel mai înalt vârf fiind Poenița (1438 m).
De remarcat în aceasta zonă sunt c heile spectaculoase respectiv, Cheile Aiudului,
Cheile Mănăstirii, Cheile Râmețului, Cheile întregalde, Cheile Cetii , Gălzii, Ampoiței etc..
Interesante sunt și străpungerile de calcar jurasic de la Piatra Cetii, Colții Trascăului,
Bedeleu, cele de pe văile Ampoiului și Ampoiței . Peșterile existente în zonă de o frumusețe
neasemuită, între care amintim: Poarta Zmeilor ,Vânătara -Huda lui Papară din culmea
Bedeleu, Peștera Liliecilor de pe valea Ampoiței, sunt o perpetuă surpriză pentru turiști,
dornici de cunoașterea minunilor create de natură de -a lungul milenilor3.
Munții Metaliferi intră pe teritoriul județului Alba n umai cu extremitatea lor estică,
fiind de mică altitudine, vârful cel mai înalt fiind Jidovul (1284 m). Vârful Mamut (773 m), ce
străjuiește spre vest municipiul Alba Iulia, repretintă ultima proeminență din extremitatea
estică a Munților Metaliferi. Munți i Șureanu (munții Sebeșului) reprezintă colțul de sud al
județului pe o suprafață destul de mare, fiind împăduriți pe suprafețe întinse .
Depresiunile județului Alba au forma unor câmpii etajate cu aspect de terase, de o
parte și de alta a râurilor care le drenează. Lunca Mureșului este inundabilă ceea ce explică în
parte lipsa așezărilor umane. Zonele depresionare și luncile râurilor au o importanță
economică deoarece sunt bogate în nisipuri și pietrișuri, folosite în construcții4.
Clima județului Alba este continental moderată cu etajare pe verticală în funcție de
altitudinea reliefului. Predomină influența circulației vestice care aduce mase de aer umed.

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm Insă, din direcțiile sud, sud -vest apar mase de aer tropical iar din părțile n ord, nord -est
pătrunde aerul rece de origine polară sau arctică. în zonele montane, temperaturile medii
anuale sunt de 2°C iar în Lunca Mureșului de 9,5°C. O caracteristică aparte a climei județului
Alba este existența topoclimatului cu efect de Fohn, prez ent pe versanții estici ai Munților
Apuseni spre culoarul Mureșului. Aici primăverile sunt timpurii, verile calde și senine,
precipitațiile mai reduse, toamnele lungi și însorite, fapt care creează condiții optime pentru
turism5. Precipitațiile variază de la 1100 mm în medie pe an în zona muntoasă, la media
anuală de 600 mm în zona mai secetoasă a Podișului Secașelor. în zonele muntoase și în
bazinele depresionare apar uneori inversiuni de temperatură.
Hidrografia. Cursul mijlociu al Mureșului (140 de km pe teritoriul județului Alba) este
râul care colectează o mare parte a apelor județului. Principalii afluenți ai acestuia pe partea
dreaptă sunt Arieșul, Aiudul, Geoagiul, Valea Teiușului, Valea Gălzii, Cricăul, Ampoiul,
Vințul etc.. Pe partea stângă Mureșul colectează Târnava Mare și Mică, Secașul Sebeșului,
Sebeșul, Pianul, Cugirul etc.. Pe teritoriul județului sunt și câteva lacuri, mai ales în zona
montană precum Iezerul Ighielului -comuna Ighiu, un lac de baraj natural situat în zona
carstică din Munții T rascău și Iezerul Șureanu din Munții Șureanu aflat într -o căldare glaciara
la 1790 m altitudine. Lacurile artificiale de baraj se găsesc pe cursurile râului Sebeș, lacul
Oașa, Lacul Tău și Lacul Cugir pe Râul Mic, afluent al Cugirului. In regiunea Ocna Mur eș se
întâlnesc lacuri artificiale cu apă sărată create în urma prăbușirii și inundării fostelor ocne.
Situații similare se întâlnesc în zona Roșia Montană, fiind o urmare a exploatării aurului în
aceeași parte a Munților Metaliferi. Regiunea de podiș prez intă o serie de lacuri naturale
formate în urma unor valuri de alunecare: Lacul Pănade, lacurile de la Băgau, Lacurile de la
Bria.
Vegetația, flora șf fauna: Flora județului Alba prezintă o mare varietate dar și o
atracție turistică deosebită în munții Șur eanu întâlnim păduri de stejar care sunt înlocuite
treptat, pe măsura urcării în altitudine, cu cele de făgete pure sau în amestec cu frasin, carpen,
paltin, arțar, tei. La peste 1700 m altitudine se află păduri de conifere. În munții Apuseni sunt
foarte r ăspândite pădurile mixte de foioase și conifere. Dealurile și podișurile din județul Alba
sunt acoperite cu păduri de foioase respectiv gorun, cer, stejar pufos, cireș sălbatic, carpen,
arțar, frasin etc.. Se întâlnesc însă și pajiști, fânețe sau terenuri agricole. În zona Târnavei și a
Albei I ulia sunt plantații de viță -de-vie. În Cheile Î ntregalde și în cele ale Râmeților crește
floarea de colț. La Piatra Cetii și Negrileasa întâlnim poieni cu narcise, renumite pentru
întinderea lor dar și pentru altitudi nea la care se găsesc. Renumit este și fagul împăratului care
de la Baia de Arieș care -și păstrează frunzele în timpul iernii. Pentru turiști dar și pentru
populația locală prezintă un interes aparte fructele de pădure ca zmeura, murele, afinele,
coamele, ciupercile, bureții etc., întâlnite peste tot în zonele păduroase. în Podișul Târnavelor
apare, insular, și fagul. în rest, vegetația de silvostepă este cea care domină, mai ales în
Podișul Secașelor. ,
În masivul Șureanu trăiește capra neagră iar în pădur ile de conifere întâlnim ursul
brun, jderul și cerbul carpatin. Dintre păsări putem menționa alunarul, cinteza alpină, cocoșul
de munte, potârnichea comună. Tot aici găsim și vipera comună, șopârla de munte, fluturi,
melci și insecte. în pădurile de foioas e trăiesc mistreți, vulpi, iepuri, căpriori, pisici sălbatice,
cerbi, veverițe, dihori, viezuri, lupi, iepuri. În Cheile Râmeților și pe Colții Trascăului
întâlnim acvila de munte. Î n general, speciile de păsări din județul Alba sunt de o mare
varietate și frumusețe precum rața sălbatică, prepelița, potârnichile, fazanii, sitarul,
porumbelul gulerat, cocoșul și găinușa de munte și altele.
Dintre fauna piscicolă putem aminti prezența păstrăvului în apele de munte, somnul,
crapul, mreana, cleanul, știuca, roș ioara, scobarul în apele Mureșului și Târnavelor.

3.1.1. PROTECȚIA MEDIULUI AMBIANT

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004

Județul Alba este unul dintre cele mai bogate din punctul de vedere al ariilor naturale
protejate.
În primul rând, trebuie menționat Parcul Natural Apuseni înființat în anul 1990 care se
întinde pe o suprafață de 76 064 ha, din care doar 28% se află pe teritoriul județului Alba,
restul aparținând județului Cluj (40%) și județului Bihor (30%), In cadrul ju dețului Alba,
Parcul Natural Apuseni se întinde pe teritoriul a cinci comune: Arieș eni, Gâ rda de Sus, Horea,
Albac și Scărișoara. Munții Apuseni, se individualizează printr -un peisaj carstic remarcabil
atât ca întinde re, cât și ca amploare și varietate a f ormelor. Zonele carstice au o hidrologie și o
morfologie distinctă rezultată ca urmare solubilității rocilor și a porozității secundare bine
dezvoltate. Trăsătura cheie a carstului e dezvoltarea unei rețele hidrologice subterane
particulare. Rezultă o vari etate enormă și uimitoare de microforme de relief atât terestre, cât și
subterane. Stâncăriile, pășunile montane și fenomenele carstice de suprafață sunt unități de
peisaj de interes major. Acestea sunt reprezentate de către doline, văi scurte oarbe (ale c ăror
ape se pierd în calcar prin ponoare, sorburi sau guri de peșteri), platouri carstice, văi seci,
lapiezuri, polii (depresiuni plane hidrografice închise, cu drenaj subteran), chei și defilee etc..
Multe plante posedă adaptări distincte pentru supravieț uirea în aceste medii carstice, care se
remarcă prin soluri de grosime mică, concentrații foarte mari de calciu și magneziu, și o
drenare puternică a apei în subteran care acționează ca și factori limită pentru vegetație.
Subsolul găzduiește cele mai impor tante și fragile habitate și ecosisteme din parc, peșterile.
Printre rezervațiile de interes județean se numără:
 Fânețele de pe Dealul Pripoc (10 ha) se întind pe suprafața comunei Dosta t, satului
Boz și orașului Sebeș. Este o rezervație botanică ce conțin e o vegetație de pajiște
xerofilă, foarte bogată în specii stepice, caracteristice Podișului Transilvaniei, unele
aflate pe cale de dispariție. Starea actuală a rezervației este destul de puternic afectată
de activitatea antropică. Pericolele care amenință rezervația sunt pășunatul excesiv,
eroziunea solului;
 Râpa Lancrămului (0,5 ha) se întinde pe suprafața comunei Dostat, satului Boz și
orașului Sebeș. Este o rezervație complexă (geologică și botanică) și constituie obârșia
unui torent, săpat în formațiuni sedimentare specifice Depresiunii Transilvaniei, în
cuprinsul căreia se mai păstrează o serie de rarități floristice, întâlnite doar în câteva
puncte din țară. Trebuie menționat faptul că Râpa Lancrămului a fost descoperită și
descrisă prima dat ă de marele botanist Alexandru Borza în anul 1959. Aceasta, în caz
că nu va fi protejată, este amenințată cu dispariția de vitele care o pășunează;
Grădina Botanică de la Blaj (9 ha) este o rezervație botanică, fiind cea mai veche gradină
botanică din lume , înființată pe lângă o școală secundară, în anul 1881. Aici sunt cultivate
plante din diverse zone ale globului, aclimatizate în seră și în aer liber, precum și numeroase
specii din floră spontană a Podiș ului Transilvaniei ș i din Munții Apuseni, atât plan te de stepă
și silvostepă; cât și plante specifice pădurilor de foioase. În cadrul Grădinii Botanice se gă sesc
peste 500 specii din 100 d e familii. Aproximativ jumătate din suprafață este ocupată de
sectorul sistematic și de cel ornamental, iar restul este ocupat de pădure, terasele de conifere și
foioase rare, la care se adaugă terenul ocupat de seră și de răsadnițe. De asemenea, se mai
cultivă numeroase plante de cultură: tehnice, medicinale și ornamentale;
 Pădurea Că rbunare a (195,3 ha) este situată în lo calitatea Veza, municipiul Blaj. Este
o rezervație botanică care reprezintă un rest din vechile păduri care acopereau în urmă
cu sute de ani Podișul Tâ rnavelo r, în momentul de față constituind un loc de agrement
și de pelerinaj la bisericuța aflată aici.

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm În județul Alba întâlnim și alte arii naturale protejate de importanță științifică dar și turistică
precum:
 Cheile Î ntregalde (comunele Întrega lde, Galda de Jos, 100 ha) este o rezervație
naturală geologică. Masivul sudic ce culminează în Vârful Pleșa Capre i constituie
partea cea mai interesantă din chei întrucât pe, versantul său nordic vegetează floarea
de co lț (Leontopodium alpinum varianta intregaldense), la una din cele mai joase
altitudini din țară (500 -800 m);
 Cheile Văii Cetii (comuna Galda de Jos, 3 5,81 ha), rezervație naturală complexă.
Cascadele din chei sunt printre cele mai spectaculoase, prezentând înălțimi de 4-8 m;
 Piatra Cetii (comuna Galda de Jos, 102 ha) este o rezervație naturală peisagistică. Este
reprezentată de o înălțime calcaroasă, pr oeminentă și izolată, înălțată până la 1233 m,
cu aproximativ 200 m deasupra culmilor netezite din jur. Este alungită pe direcția
nord-est-sud-vest și are aspectul unei creste formată din trei segmente: Piatr a Cetii, La
Călugări și Piatra Î naltă, cu versan ți abrupți, prăpăstioși, cu țancuri și hornuri.
Jumătatea nordică are versanții mai puțin abrupți și sunt acoperiți de pădure până în
partea superioară;
 Bulzul Gălzii (comuna Galda de Jos, 13,57 ha), rezervație naturală geologică. Piatra
Bulzului împreună cu Piatra Grohotișului,, Piatra Măgurii ș.a. din apropiere sunt
blocuri izolate de mari dimensiuni desprinse dintr -o faleza calcaroasă;
 Cheile Gălzii (comuna Galda de Jos, 30 ha) este declarată rezervație naturală
Complexă;
 Cheile Tecșeștilor (Comunele Înt regalde, Galda de Jos, Stremț 31 ha ), rezervație
naturală complexă. Cheile s -au format prin tăierea transversală a fâșiei de calcare și au
un caracter asimetric, cu versantul nordic care este un abr upt pronunțat și prăpăstios,
iar cel sudic cu înclinare ac centuată și acoperit de pădure. Abrupt ul nordic se
continuăpe circa 0,7 km cu un relief de creste, țancuri și stânci, lipsit de vegetație
arborescentă, care a fost inclus în aria de protecție. De fapt, acest relief pitoresc deține
atributele necesare pentru a constitui obiectul unei rezervații, mai mult decât Cheile
Tecșeștilor luate separat;
 Poiana cu narcise din Tecșești (comuna Galda de Jos, 9,55 ha), rezervație naturală
botanică. Porțiunea în care se mai păstrează în prezent din abundență narcisele ocupă o
suprafață foarte mică de circa 1 ha. În prezent, rezervația se întinde p ână la gardul care
separă livada de pășunea comunală, deci nu urmăreșteo limită fizico -geografică
precisă;
 Piatra Grohotișului (comuna I ghiu, 0,02 ha), rezervație naturală geologică;
 Iezerul Ighiel (comuna lghiu, 407 ha), rezervație naturală complexă. Are o adâncime
maximă de 9 m, adâncimea medie este de 4,3 m, lungimea maximă atinge 440 m iar
lățimea maximă este de 140 m. Lacul nu are scurgere de suprafață ci se drenează
subteran, ceea ce i -a făcut pe unii autori să -l considere lac carstic adăpostit într -o
dolină. Turismul este singura activitate care se desfășoară î n această rezervație.
 Piatra Poienii (comuna I ghiu, 1,32 ha), rezervație naturală geologică;
 Cheile Mănăstirii (satul Valea Mănăstirii, 15 ha), rezervație naturală complexă;
 Cheile Mănăstirii (satul Cheia, 40 ha), rezervație naturală complexă . În cuprinsul
cheilor își găsesc condiții optime de dezvoltare o gamă largă de elemente floristice,
realiz ându -se un interesant amestec de specii cu diferite cerințe ecologice;
 Vânătările Ponorului (Ponor și Sălciua, 5 ha). Zona protejată o formează întregul
aven în fundul căruia se află Peștera Dalbina, în care intră apele văilor Ponorului și
Poienii. Uriașul aven are o formă ovală, cu lungimea de circa 150 m, lățimea de 100 m
și adâncimea de 80 m.

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004  Peștera Ghețarul de la Scărișoara (Gârda de Sus, 1 ha), rezervație naturală speologică.
Este cea mai mare peșteră cu gheață din România și printre puț inele din lume și unicat
în sud -vestul Europei situată la această altitudine. Gheț arul are l8 -20 m grosime ș i un
volum de circa 75.000 m³, netopindu -se niciodată, deș i are vreo 3000 de ani);
 Peștera Ghețarul de la Vârtop (comuna Arieșeni, 1 ha), rezervaț ie naturală ;
speologică, situată la 1300 m altitudine, peștera a adăpostit trei urme de picior
aparținătoare unei populații de oameni de Neanderthal (una se găsește la de Speologie
„Emil Racoviță” Cluj -Napoca, celelalte fiind din pă cate fiind furate cu mulți ani în
urmă)7. În aceeași comună pot fi menționate și Avenul din Hoanca Urzicarului (1 ha,
rezervație naturală speologică), Peștera Coiba Mare (1 ha, rezervație naturală
speologică) are 447 m lungime, intrarea are 20 m înălțime și 15 m lățime fiind săpată
la baza unui per ete de 150 m înălțime, cea mal mare intrare de peșteră din România
(54 X 45 m = 2430 m² ), cel mai impresionant ponor din România8, Peștera Coiba
Mare (1 ha, rezervație naturală speologică) cu o lungime de 270 m, Peștera Gura Apei
(1 ha, rezervație naturală speologică), Huda Orbului (1 ha, rezervație naturală
speologică), Hodobana (1 ha, rezervație naturală speologică, cea mai ramificată
(labirintică) peșteră din România, respectiv una dintre cele mai labirintice din lume;
peștera are 22 142 m de galerii top ografiate, situate pe o extensie de doar 820 m
(coeficient de ramificare 27,009), fiind dezvoltată pe mai multe nivele, Avenul cu două
intrări (1 ha, rezervație naturală speologică), Izbucul Tăuzului (1 ha, rezervație
naturală speologică);
 Huda lui Papară (comuna Sălciua, 4,50 ha), rezervație naturală speologică. Este una
dintre cele mai interesante peșteri din Munții Apuseni -Trascăului ce se desfășoară de -a
lungul a 2000 m pe lângă un pârâu subteran, cu lacuri și cascade, săli spațioase și
sectoare înguste de mare spectaculozitate;
 Molhasurile Căpățânei (comuna Bistra, 5 ha), rezervație naturală botanică. Zona
protejată o reprezintă mlaștinile de înălțime din jurul celor patru lacuri oligotrofe,
grupate sub forma a două areale distincte;
 Șesul Craiului -Scărița Belioara (comuna Poșaga, 47,7 ha), rezervație naturală
complexă. Zona protejată este formată dintr -un mic platou calcaros suspendat precum
și din versanții calcaroși puternic înclinați, pe alocuri abrupți, ce coboară până la
Pârâul Belioara. Vegetația rezervației este variată și deosebit de interesantă. Pădurea
de pin silvestru de pe Șesul Craiului și pâlcurile de larice de pe Vârful Steanu și Colțul
Negru reprezintă fragmente relicte ale unor păduri străvechi;
 Iezerul Șureanu (comuna Cugir, 20 ha), rez ervație naturală complexă. Lacul glaciar
spre o lungime de 94 m și o lățime de 91 m, totalizând o suprafață de 0,59 h a;
 Cascada Vârciorog (comuna Arieșeni, 5 ha), rezervație naturală peisagistică. Cascada
are o înălțime de 15 m iar apa cade dintr -o singură săritură, săpând o mare scobitură.
In același context poate fi menționată și Cascada Pișoaia (comuna 5 ha) de 18 m
înălțime;
Râpa Roșie (Sebeș, 25 ha), rezervație naturală geologică. Depozitele detritice sunt constituite
din formate dintr -o alternanță de argile roșii, gresii cenușii și roșii, gresii albe friabile, marne
roșii-cărămizi, mame calcaroase albe. Aceste formațiuni sculptate într -o bogăție de forme au
făcut din Râpa Roșie un monument de o rară frumusețe peisagistică.
Prezența zonelor calcaroase î n multe zone din județ au dat naștere la o serie
impresionantă de chei de importanță locală și de mici dimensiuni dar care oferă peisaje
deosebite precum: Cheile Vălișoarei, Cheile Gărdișoarei, Cheile Ordâncușei, Cheile
Albacului, Cheile Văii Morilor, Chei le Poșegii, Cheile Runcului, Cheile Pociovaliștei, Cheile
Glodului, Cheile Cibului, Cheile Caprei, Cheile Ampoiței, Cheile Găldiței și Turcului, Cheile
Pravului, Cheile Piatra Bălții, Cheile Geogelului, Cheile Plaiului, Cheile Silosului.

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm Alte rezervații naturale geologice ce merită menționate sunt: Piatra Corbului, Detunata
Goală (coloane de bazalt), Detunata Flocoasă, Calcarele de la Valea Mică, Calcarele cu
orbitoline de la Piatra, Calcarele de la Ampoița, Pintenii din Coasta Jinei, Masa Jidovului,
Stânca Grunzii, Oul Arșiței, Piatra Bulbuci, Piatra Tomii, Piatra Varului, Piatra Boului.
Dintre rezervații naturale putem menționa: Dealul cu Melci (formațiuni puternic fosilifere
cu o vechime de 65 -70 milioane de ani), Tăul fără fund de l a Băgău (3,58 ha din care numai
0,42 ha oglindă de apă liberă, în rest lacul fiind acoperit cu plaur gros de 70 -80 cm), Pârâul
Bolii. O rezervație forestieră interesantă este Laricetul de la Vidolm.
În comuna Gârda de Sus întâlnim câteva rezervații natur ale speologice de importanță
locală precum Hoanca Apei, Avenul de la Tău, Pojarul Poliței, Avenul din Șesuri, Izbucul
Poliței, Izbucul Cotețul Dobreștilor, Peștera de sub Zgurăști (cel mai mare lac subteran
permanent din România (65 m lungime, 20 m lățime, 12 m adâncime – valori pentru nivel
mediu al apelor, cea mai mare acumulare permanentă de apă din peșterile României (lacurile:
Mare, Reck, Ascuns, din Sala Băilor de Nămol, Velența, Lung și Styx, cu un volum total de
apă de peste 25 000 m3 10)), Peștera Poarta lui Ionele.

3.2 RESURSE CULTURAL -ISTORICE, TEHNICO -ECONOMICE ȘI SOCIO –
DEMOGRAFICE

3.2.1. RESURSE CULTURAL -ISTORICE

Principalele atracții turistice antropice ale municipiului Alba Iulia urmează a fi prezentate în
cele ce urmează:
 Cetatea Alba Iulia – Porțile cetății
S-au construit șase porți, trei spre oraș și alte trei spre câmpul de instrucție din vest. Cetatea
este impresionantă atât prin elementele decorative cât și prin frumusețea celor șase porți ale
fortificației care s unt unice în toată arhitectura militară europeană . Din cele șase porți s -au mai
păstrat până în zilele noastre doar trei în forma inițială, Poarta I, III și IV, iar din poar ta II se
mai păstrează doar stâlpii laterali.
Poarta I este situată la extremitatea estică a ansa mblu lui fiind clădită în forma uni arc
de triumf prevăzut cu trei deschideri. D easupra arhitravei, încadrând stema Casei de Austria,
se află statuile lui Venus și Mart e flancate, la rândul lor, de reprezentările a două bombarde în
poziția de trag ere. Fațadele sunt decorate cu r eliefuri inspirate de mitologia antică.
Poarta a III-a este cea mai importantă și ma i impunătoare dintre porțile cetății care
asigură intrarea în fortăreața propriu -zisă. Monumentală, poarta principală de intrare în fort
reprezintă cel ma i important ansamblu sculptural al cetății. Spre est, poarta este încoronată de
statuia ecvestră a împăratului Carol al Vl-lea în timpul căruia s -a construit cetatea. Pe cornișă
apare reprezentată stema Austriei, vulturul bicefal având pe piept stema Trans ilvaniei.
Basoreliefurile din stânga reprezintă alegoria întoarcerii generalului biruitor asupra turcilor
primind macheta cetății Alba Iulia. In soclul statuii lui Carol al Vl -lea se află o mică încă pere
în care a fost întemnițat la 2 ianuarie 1785 Horea, principalul conducător al marii răscoale din
1785 -1785. Pe fațada interioară sunt prezente patru statui simbolizând marile virtuți :
Abundența, înțelepciunea, Cumpătarea și Forța;
 Catedrala Reîntregirii este cunoscută și s ub numele de Catedrala Încoronări i (aici au
fost încoronați suveranii României Mari la data de 15 octombrie 1922) și constituie
expresia artistică a unității naționale realizată prin actul din 1918. A fost construită în
perioada 1921 -1923 iar arhitectura sa a fost aspirată din biserica do mnească de la

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 Târgoviște și se înscrie în curentul romantic inițiat în arta românească în ultimele
decenii. Iconostasul, mobilierul și stranele au realizate din lemn de stejar, prezentând
aceleași motive decorative de ins pirație brâncovenească.
Ansamblul este dominat de un turn -clopotniță înalt de 58 m și terminat în formă de cupolă
sprijinită pe coloane. In prezent, aici se află sediul Arhiepiscopiei Ort odoxe din Alba Iulia;
 Catedrala Romano -Catolică a fost ridicată în secolul al XI II-lea și este cel mai
valoros mo nument al arhitecturii medievale timpurii din Transilvania, îmbinând
armonios elementele romantice cu cele gotice. Î n interiorul catedralei se af la
sarcofagul lui Iancu de Hunedoara alături de cele ale fratelui său Johannes Miles, a
fiului său ma i mare Ladislau (situate î n nava laterală sudică) și cele ale reginei Isabella
și a fiului său Ioan Sigismund (situate în nava laterala opusă);
 Muzeul Național al Unirii din Alba lulia se numără printre cele mai importante
instituții muzeale din România, a tât din punctul de vedere al patrimoniului său cât și al
prestigiului științ ific. Clădirea muzeului, prin bogăția plastică a fațadelor, reprezintă
cel mai important monument de arhitectură romantică din oraș. Clădirea are două etaje
și peste 100 de încăper i unde se află expoziția de bază, depozitele, biblioteca ș i
laboratoarele de restaurare. Î n fața sălii Unirii a muzeului se află un grup statuar cu
personalități de seamă care și -au adus contribuția la realizarea Marii Uniri;
 Monumentul Losenau . În parcul din fața Universităț ii 1 Decembrie 1918 se află un
mic monument ridicat în anul 1853 în memoria colonelului Ludwic von Losenau căzut
în lupta împotriva trupelor conduse de generalul Bem;
 Monumentul Custozza. În parcul din fața Universității "1 Decembrie 19 18, spre Sala
Unirii, se află un monument în formă de mic obelisc împrejmuit cu lanțuri grele
intercalate de ghiulele de tun. Monumentul a fost dezvelit în 1906 în amintirea
soldaților și ofițerilor din Regimentul 50 infanterie din Alba lulia căzuți în băt ălia de la
Custozza în timpul războiului austro -italian din 1866;
 Statuia ecvestră și basorelieful închinat lui Mihai Viteazul. Amplasată în fața palatului
princiar, statuia lui Mihai Viteazul a fost realizată în bronz de către sculptorul Oscar
Han (1968);
 Obeliscul. A fost ridicat în fața porții a IlI -a a cetății în anul 1937 din inițiativa
"Astrei" și cu contribuția populației, un frumos obelisc închinat memoriei
conducătorilor răscoalei de la 1784 -1785;
 Monumentul de pe Dealul Furcilor. Ridicat în cinste a martirilor răscoalei de la 1784 –
1785, Horea, Cloșca și Crișan, monumentul, un obelisc din piatră, marchează locul
unde au fost trași pe roată cei trei martiri;
 Bisericuța memorială "Mihai Viteazul" se află în vecinătatea zidurilor cetății, la 500 m
de Ob eliscul închinat eroilor martiri Horea, Cloșca și Crișan. Pe locul actualei
bisericuțe de lemn s -a aflat vechea ctitorie, din anul 1597, a voievodului unificator
Mihai Viteazul. Vechea catedrală din acest loc avea ca hram Sfânta Treime, simbol al
unității de credință și neam al celor trei țări românești. Ea nu s -a păstrat, fiind
dărâmată în totalitate de regimul habsburgic în anul 1714. însă, începând cu anul 1988,
se reconstruiește noua bisericuță pe același loc și cu același hram, sfințindu -se în anul
1992;
 Biblioteca Batthyaneum care dispune de peste 50000 cărți, 19000 documente, 1230
manuscrise, 596 incunabule și este una dintre cele mai valoroase colecții de acest gen
din România. Aici este păstrată și o parte a valorosului "Codex aurens" (secolul al
VIII-lea), pe foi fine de pergament, fiind scris cu aur. Acest vechi manuscris latin a
fost realizat din porunca împăratului Carol cel Mare (742-814). Textul manuscrisului
are 23 8 foi și Tetraevanghelul (adică evangheliile lui Matei, Lu ca și Ioan din Noul
Testame nt). Biblioteca Batthyaneum deține prima parte a Tetraevanghelului (respectiv

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm evangheliile lui Matei și Marcu), 111 foi , cealaltă parte cu evangheliile lui Luca și
loan (124 foi) se află în proprietatea Bibliotecii Apostolice Vatican din Roma (Pal. lat.
50). Coperțile 1 ș i 4 lucrate în plăcuțe de fildeș se află la Londra ș i Roma;
 „Traseul celor trei fortificații” este un obiecti v turistic unic in Europa care oferiă
visătorilor posibilitatea de a călători în timp de -a lungul a două milenii, printre
vestigiile a trei fortificații, din trei epoci diferite, construite succesiv pe acee ași
locație, fiecare nouă cetate incluzând -o pe cea veche: Castrul Roman (106 d.Ch. ),
Cetatea Medievală (secolele XVI -XVII) și Cetatea Alba Carolina, fortificație de tip
Vauban (secolul XVIII).
Meleagurile Albei Iulia sintetizează în port, datini și obiceiuri influențele mute din zona
Munților Apuseni, Mureșului, Sebeșului ori Secașelor, românii conviețuind în armonie cu
celelalte nații care s -au așezat de -a lungul istoriei p e aceste meleaguri. Vinul renumitelor
podgorii ale Albei, cântecele ș i doinele in spirate din folclorul autentic al Văii Mureșului și
Munților Apuseni, frumusețea portului, bunătatea și înțelepciunea oamenilor, toate acestea fac
din acest ținut o țară de le gendă.
În Alba Iulia există 36 de lăcașe de cult unde își desfășoară activitatea ortodocși, romano –
catolici, franciscani, greco -catolici, reformați, unitari, baptiști, protestanți, cultul mozaic și
alții, trăind într -un climat de toleranță și ecumenism.
Obiective turistice importante se regăsesc și în celelalte localități și comune ale județului
Alba Iulia.
Astfel, Monumentul de la Miraslău -Mirăslau este dedicat oștenilor lui Mihai Viteazul care
și-au dat viața în lupta de aici, la 8 septembrie 1600, fiind înfrânți de armata generalului
Basta. Valoros este și Monumentul de pe Câmpia libert ății-Blaj, ridicat în amintirea
Revoluției din 1848.
Mănăstirea Râmeț – veche – este una dintre cele mai vechi așezăminte ortodoxe monahale din
Transilvania, având o valoar e istorică și arhitectonică excepțională. O inscripție păstrată pe al
treilea strat de pictură din naos indică anul 1377. Înfățișarea bisericii o amintește pe cea a
numeroaselor ctitorii hunedorene ridicate de cnejii români în secolele XIII -XV la Densuș,
Strei, Sântă -Măria O rlea, indicând însă, prin unele diferențe, o fază mai evoluată a arhitecturii
românești din Transilvania, o desprindere de influențele arhitecturii gotice. Pe latura de nord –
vest se află vechea clădire din piatră a mănăstirii, locul pent ru un mic muzeu. Acest locaș,
datat la sfârșitul secolului al XVII -lea și începutul secolului al XVIII -lea, a adăpostit o
importantă școală românească amintită în anul 1792. Muzeul cuprinde o bogată colecție de
icoane pictate pe lemn, datate în anii 1774 -1792, o colecție de icoane pe sticlă provenită din
renumitele centre de iconari de la Nicula, Gherla, Laz, Maieri datate din secolul al XlX -iea.
Printre exponate se află și o interesantă colecție d e carte veche din secolele XVIII -XIX.
Printre cele mai valor oase obiecte de cult sunt prezente potire, cădelnițe, cruci, veșminte etc.
donate de mitropoiiții Moldovei și Țării Românești.
Biserica reformată din Teiuș a fost construită în secolul XIII, iar biserica catolică în
1448 de guvernatorul Ungariei Iancu de Hunedoara, așa cum se poate citi și pe timpanul
portalului apusean, unde se vede și corbul, emblema familiei Hunyadi. Biserica reformată este
cea mai veche dintre cele trei biserici declarate monumente istorice, din orașul Teiuș. Este una
din creațiile rem arcabile ale epoci i de tranziție din secolul al XIII -lea și al XI V-lea;
Biserica romano -catolică din Teiuș, al doilea monument arhitectonic în ordinea
vechimii, a fost construită din ordinul voievodului Transilvaniei Iancu de Hunedoara, în
amintirea luptei de la Sântimbru din anul 1442. Ea rămâne și azi, la peste 500 de ani de la
ctitorirea sa, una dintre puținele biserici de acest stil din România, iar altarele, amvonul și
corul sculptate în piatră sunt considerate unice în țara noastră. Numărul credincioș ilor
romano -catolici din Teiuș a scăzut, astăzi existând doar aproximativ 60 de credincioși.

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 Sinagoga din orașul Teiuș a fost construită datorită stabilirii evreilor, în secolul al
XVI-lea, pe care îi întâlnim și în alte localități apropiate Teiușului, la Partoș și Alba -lulia.
După stabilirea unui număr de câteva familii de evrei, toți comercianți, primul lucru a fost să –
și ridice un templu impunător în Teiuș, în anul 1897.
Biserica catolică din Teiuș păstrează o cruce pescuită din Mureș care, până în anul
1937, a fost postată în piața din centrul orașului. Faptul că localnicii au atribuit bisericii
numele de castel denotă existența în vremurile apuse și a unui castel în această zo nă.
Arheologii au și găsit în apropierea bisericii rămășițele unui perete masi v.

Principalele obiective turistice din comuna Ciugud sunt următoarele:
 situl arheologic de la Ciugud – Gorneț (așezări din epocile romană și medievală
timpurie);
 așezarea fortificată – Zidava;
 așezare neolitic – Dumbrava;
 necropolă tumulară -Hăpria;
 situl arheologic – Hallstatt de la Teleac ;
 biserica Ioachim și Ana -Drâmbar;
 biserica veche – Hăpria;
 monumentul eroilor din primul și al doilea război mondial la Ciugu d, Dumbrava și
Seușa;
 obelisc din primul război mondial la Hăpria.

În comuna Cricău înt âlnim următoarele obiective turistice:
 Piatra Craivii, vârful Sfledelașu, cascada de pe pârâul Cricău;
 cetatea dacică Apoulon (secolul I d.Hr.) la Craiva – Piatra Craivii;
 așezare din epoca bronzului timpuriu – vârful Sfledelașu;
 sit arheologic din epoca romană – Tibru;
 ansamblul bisericii evanghelice fortificate (secolele XIII -XV) – Cricău;
 monument – lângă biserica din vale;
 monumente funerare – George Muncus, Nicolae Muntean în Cricău și
 Victor Otoiu în Tibru.
În comuna Galda de Jos putem menționa Cetea cu urme ale culturii Hallstatt, tezaur
monetar din timpul lui Caesar si Augustus, depozite, ateliere și lănci; dovezile materiale și
documentare atestă apartenența la Voievodatul de la Bălgrad. Se consideră că istoria sa este
legată de existența în zonă, în secolul al XVI -lea, a episcopiei romane Geoagiu de Sus care
cuprindea satele de pe Valea Gălzii.
 Galda de Jos este pomenită și în documentele ce menționează o biserică de lemn
(1580) și castelul – secolul al XVII -lea. Localitatea este, însă dominată de castelul
familiei Kemeny ridicat la sfârșitul secolului al XlX -lea, peste vechiul castel medieval.
Astăzi, castelul adăpostește un centru de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică.
Alături se află bisericuța construită în secolul al XVII -lea (construcț ie de lemn, pictura
fiind datată la 1752).
 Galda de Sus a fost menționată într -un document din 1565, în vechea biserică
menționată la mijlocul secol ului al XVII I-lea, se păstrează o crace de mână din argint
de China. In biserică se păstrează și o valoroasă colecție de carte veche.
 Mesentea este dominată de prezența unei biserici de piatră din secolul al XVlII -lea
(1778), declarată monument istoric și care, conform inscripției din biserică 1674 se
pare că e ridicată pe vechea biserică de lemn. Ansamblul pict ural este deosebit de
valoros (tradițional bizantină), lucrarea aparținând lui Stan Zugravul ș i Popovici 1783.

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm La Benic găsim urmele unei biserici fortificate ridicată pe o înălț ime la marginea de nord a
satului din care se păstrează un alta r gotic din sec olul al XV -lea și o n avă transformată în
secolul al XVII -lea. La începutul secolului al XX -lea, pe Moșia nobilei Reinbold Chlotilde
exista o gradină parc cu piscină care conț inea 100 de specii de arbori cu esențe rare care, din
păcate, în prezent nu mai ex istă, fiind în cea mai mare parte defrișate. Tot de existența acestui
parc se leagă și existența celor patru exemplare de castani comestibili din satul Cetea.
Alte obiective turistice din comuna Galda de Jos sunt următoarele:
 Ansamblul bisericii reformate (secolele XIII — XVIII) – Benic
 Biserica reformată (secolele XIII -XVI, transformată) – ruine – Benic;
 Biserica Nașterea Maicii Domnului (secolul XV) – Galda de Jos;
 Biserica Sfinții Arhangheli (secolul XVII) – Galda de Sus;
 Biserica Cuvioasa Paraschiva ( 1782) – Mesentea;
 Zid de incintă, fragmente – Benic (secolele XIII -XVI, transformat în secolul XVIII);
 bustul lui Mihai Eminescu – Benic;
 bustul lui Teofil Francu;
 troița – monument al eroilor din primul și al doilea ră zboi mondial;
 obelisc – primul și al doilea război mondial – Cetea;
 troița – războiul de independență și primul război mondial – Mesentea.

În comuna Ighiu se remarcă:
 așezări din epoca bronzului în Bucerdea Vinoasă la Curături și în Ighiel la Piatra
Poienii;
 cetatea dacică APOULON – granița cu comuna Cricău;
 castru de pământ din epoca romană în Ighiu;
 necropolă romană în Șard;
 situri arheologice din epoca bronzului în Țelna;
 biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva în Ighiel – monument de arhitectură – secolul al
XVIII -lea;
 ruina bisericii de piatră Sfântul Nicolae în Bucerdea Vinoasă – secolul XVII;
 ansamblul bisericii evanghelice din Ighiu – secolele XV -XVHI;
 biserica Cuvioasa Paraschiva din Ighiu – 1724;
 ansamblul bisericii reformate din Șard – secolele XV -XVI11;
 Castelul Eszterhazy din Șard – secolul XVI;
 ansamblul conacului Teleky din Țelna – secolul XVIII;
 pivniță cu boltă, cu o inscripție gravată în piatră – 1897;
 monument al eroilor (primul și al doilea război mondial) • Bucerdea Vinoasă;
 obelisc (primul război mondial ) – Ighiel;
 monument ( al doilea război mondiali ) Ighiel,
 obelis c (primul război mondial) – Șard;
 vâltoare – Ighiel;
 troiță – Bucerdea Vinoasă;
 troiță (primul și al doilea război mondial) — Țelna;
 bustul lui Bod Peter – Ighiu ;
 monumente funerare : Elisabeta Florescu, Nicolae Florescu, Basiliu Andrea, Petru
Circo și Silvestru Morușca In Ighiu;
 ansamblul monumentelor funerare ale familiei Ioan Pop la Bucerdea Vinoasă;
Procopiu Costea și David Nicolae la Ighiel; Nicolae Pop Bota, Simeon Pop, Ioan
Dumitrean la Șard și Gregoriu Rat, familia Medrea ș i Berciu la Țelna ;

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004  Muzeul Etnografic și Religios Bucerdea Vinoasă – în curtea Bisericii Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavril.

În comuna Vințu de Jos regăsim câteva obiective turistice imp ortante precum:
 ruinele cetății medievale Zebemic – Valea Vintului;
 ansamblul bisericii evanghelice, secolele XTV -XIX -Vințu de Jos;
 castelul Martinuzzi, 1551 -Vințu de Jos;
 ansamblul mănăstirii roraano -catolice, 1726^ Vințu de Jos;
 biserica "Adormirea Maicii Domnului , 1700 – Vințu de Jos;
 ansamblul bisericii evanghelice, 1300 -1350 – Vurpar;
 conacul Kendeffy -Horvath, secolele XVIII -Vurpar;
 monument al eroilor din primul și al doilea război mondial – Vințu de Jos.
În arealul actual al județului Alba indi ferent că vorbim despre comunitățile agricole ale
neoliticului, despre cele pastorale ale epocii bronzului, despre războinicii epocii fierului,
despre înfloritoarea perioadă a provinciei romane Dacia ori de segmentul temporal destul de
tulbure al migrațiil or post -aureliene etc, practic fiecare epocă istorică es te reprezentată
pregnant, cu descoperiri dintre cele maj semnificative.
În acest scop, demne de menționat sunt vestigiile așezării romane de la Brucla -Aiud (secolele
II-III d.Hr.), astăzi doar ruine, Cetatea -Aiud (secolele X III- XV) care face parte dintre cele
mai vechi fortificații urbane din Transilvania, Stanele Cetății Dacice -Căpâlna (secolele II
î.Hr.-106 d.Hr.), pe Dealul Cetate (la 610 m altitudine ), inclusă de Burebista în sistemul de
apărare al Sarmisegetusei Re gia; Cetatea dacică de Ia Cugir s-a constatat că l ocuirea dacică de
aici își are debutul aici cândva către sfârșitul secolului al II -lea Î.Hr., până la cucerirea
romană . Se adaugă Torques -ul dacic de la Inuri la care este un obiect de p odoabă având o
excelentă stare de conservare, fiind descoperit la sfârșitul secolului XIX pe teritoriul localității
Inuri, în prezent fiind păstrat la Muzeul Național Al Unirii din Alba Iulia. Tezaurul dacic de la
Lupu a fost descoperit întâmplător în anul 1978 în cimitirul nou al localității Lupu și constă
dintr -un vas de bronz și 10 piese de argint, fiind datat în secolul I Î.Hr. El a fost donat
Muzeului din Blaj a cest tezaur este de o importanță excepțională în ceea ce privește
cunoașterea unor aspecte a le religiei dacice11. Un alt tezaur important este cel dacic cu
obiecte de argint de la Sărăscău care a fost descoperit întâmplător în anul 1950. El conține un
număr de 21 de obiecte de podoabă, toate din argint și anume fibule, brățări, colane și inele.
Sunt și alte câteva castele vechi și valoroase pe teritoriul județului precum Castelul
Bethlen -Blaj (secolul al XV -lea) care, în prezent, găzduiește Muzeul orășenesc, Castelul
„Bethlen” -Cetatea de Baltă (1570 -1580), Castelul Teleky -Ocna Mureș (1742), Castel ul
Bethlen -Sânmiclăuș (1668 -1683), construit în stil renascentist târziu.
Biserica Evanghelică din Sebeș (secolele XIII -XIV) este o simbioză a stilului romanic
și gotic și reprezintă (prin vechimea și frumusețea sa), un valoros monument. Partea veche
exist ă din timpul invaziei tătare din anul 1241.
Dintre muzee putem aminti: Muzeul de Științe naturale -Aiud (1794), al doilea de acest
fel, ca valoare, din România, în cele cinci săli fiind expuse peste 3000 de insecte, fluturi,
păsări; Muzeul memorial „Avram I ancu” – Avram Iancu, în locul unde s -a născut, în 1824,
Avram Iancu, revoluționarul pașoptist, „Craiul munților”. Casa adăpostește documente și
proclamații alcătuite de el, obiecte personale ale acestuia, arme din timpul Revoluției de la
1848 -1849.
Pe teri toriul județului Alba regăsim și câteva case memoriale precum: Casa memorială
„Horea” -Horea, în locul unde s -a născut în 1730 Vasile Nicola -Ursu, zis Horea; Casa
memorială „Blaga” -Lancrăm (la 4 km de Țebea), în locul natal și de veci al filosofului și
scriitorului Lucian Blaga (1895 -1961).

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm Din punct de vedere etnografic, „Țara Moților’’ din acest județ este un focar de artă și
obiceiuri populare, distingându -se localitățile: Avram Iancu (tradiționala vatră a tulnicului
folosit de femei, unde ființează o ves tită echipă de tulnicărese); Bucium (cel mai bogat și mai
interesant port popular românesc din această parte a țării); Căpâlna (obiceiuri legate de
existența oierilor); Laz (școala populară de arte: țesături, cusături, pictură pe sticla); Săsciori
(ceramic ă roșie smălțuită și nesmălțuită); Șugag (școala populară de artă: cioplitul lemnului);
Vidra (așezare tipic moțească cu meșteri tulnicari și ciubărași). Ca o dominantă a fiecărei
expoziții etnografice este casa țărănească alături de mobilierul cu crestătu ri simple dar și
obiectele folosite Ia țesut dar și cele care fac parte din preocupările bărbaților. Spre exemplu,
Expoziția din Bucium atrage atenția prin frumosul costum buciumănesc sau minunatul tezaur
al cărților lui Ion Agârbiceanu la care se adaugă ș i obiecte legate de minerit. La Arieșeni și
Gârda un Ioc aparte îl ocupă țesăturile iar Ia Ciuruleasa este exemplificată tehnica producerii
varului. Expozițiile din Bistra, Poșaga, Ocoliș și Sălciua impresionează prin minunatele
costume populare atât femei ești cât și bărbătești, iar meșteșugul lemnului este frumos
evidențiat prin exponatele de la Horea și Vidra12, în expozițiile de la Bucerdea Vinoasă,
Cricău, Șard, Vințu de Jos se găsesc unelte și instalații tehnice folosite la culesul viei și
prepararea v inului, atrăgând atenția un teasc cu masa de piatră de la începutul secolului al
XlX-lea. Specifică zonei Sebeș este țundra lungă de lână surie, cafenie ori neagră ca
îmbrăcăminte pentru vremea rece iar mai spre munte își fac prezența cojoacele lucrate cu
migală și rafinament artistic în zona Sibiului.
De asemenea, o tradiție bine păstrată în județul Alba este Târgul de Fete de pe Muntele
Găina. Este o nedee populară care are loc în cea mai apropiată duminică de sărbătoarea
Sfântului Ilie (20 iulie). La ace st târg se adunau moții și crișenii, fiecare aducând produsele
lor tradiționale și cumpărâridu -le pe ale celorlalți. Este cea mai mare sărbătoare tradițională
românească în aer liber și reunește formații artistice din județele Alba, Hunedoara, Cluj,
Bihor, Arad și din alte județe ale țării, realizând un adevărat festival al cântecului și jocului, al
tradițiilor și datinilor strămoșești. Deschiderea tradiționalei sărbători o fac de mulți ani
tulnicăresele din Avram Iancu, instruite și organizate de pasionata și priceputa profesoară
Elena Pogan, fiică a satului Târsa în venele căreia curge sângele clocotitor al dragostei pentru
creația populară și patria străbună. Firesc, că și în zilele noastre, se înfiripau idile, povești de
dragoste ce se finalizau cu cerer i în căsătorie și chiar cu vânzarea și cumpărarea simbolică a
fetelor. Această manifestare etnoculturală a fost menționată prima dată în documente în anul
1816, iar în 1860 învățătorul Ioanete o descrie în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”.
Desfășu rarea târgului are loc într -o frumoasă poiană înconjurată de păduri de brad și situată la
înălțimea de 1467 m. Se spune că fetele veneau cu zestrea încărcată pe cai, iar cununia se
făcea pe loc de către preoți care veneau acolo în acest scop, tinerii plecâ nd apoi la casele lor.
Ceremonia era însoțită de cântece și jocuri cu „strigături”, veritabile probe de măiestrie și
iscusință, iar fetele „se luau”, nu se cumpărau. Astăzi, Târgul de Fete de la Găina s -a
transformat într -o mare sărbătoare folclorică, la c are își dau concursul locuitorii din zona
Munților Apuseni, din județele apropiate și chiar din ținuturi mai îndepărtate ale țării. Pentru
turiști, târgul mai oferă și produse artizanale specifice zonei: tulnice, vase de lemn
pirogravate, ceramică de Bihor și Zarand, unelte de lemn, țesături populate de casă și produse
culinare.

3.2.2. RESURSELE TEHNICO -ECONOMICE

În județul Alba putem menționa lacurile artificiale de baraj care se găsesc pe cursurile râului
Sebeș, lacul de acumulare Oașa (460 ha), Lacul Tău și Lacul Cugir pe Râul Mic, afluent al
Cugirului.

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 La Roșia Montană pot fi observate galeriile și puțurile din fostele mine romane. În
anul 1970 a luat naștere aici și o colecție muzeală în aer liber care cuprinde instalații tehnice
populare și industr iale vechi de exploatare a minereurilor aurifere. Colecția de instalații
miniere , una dintre cele mai vechi din țară, împreună cu galeria reprezintă vestigii de o
valoare documentară și turistică inestimabilă.

3.2.3. RESURSELE SOCIO -DEMOGRAFICE

La 1 iulie 2014 , populația totală stabilă a județului Alba era de 376 086 locuitori, cu o
densitate a populaț iei de 60,30 locuitori/km² , reprezentând 1,74% din populația României.
Populația feminină este mai numeroasă în județ reprezentând 50,6% (190 346 f emei) față de
49,4% populația masculină (185 740 bărbați). Majoritatea locuitorilor trăiește în mediul urban
intr-o proporție de 58,3% comparativ cu mediul rural în care se află 41,7% din populația
județului.
Din punctul de vedere al structurii etnice, în județul Alba 90,1% sunt români, 6,0%
maghiari, 0,8% germani, restul de 3,1% fiind de alte naționalități.
Clasificarea populației județului Alba după religie relevă faptul că ortodocșii sunt
majoritari cu 85,6%, urmați de reformați cu 4,3%, greco -catolici c u 3,9%, romano -catolici cu
1,5%, penticostali cu 1,5%, alte religii reprezentând 3,2%.
Repartizarea populației ocupate civile pe activități ale economiei naționale arată că
dintr -un total de 173 500 persoane ocupate, 28,8% activează în agricultură, vânătoa re și
silvicultură, urmează 28,6% în industrie și 26,7% în industria prelucrătoare. Restul de 15,9%
din populația ocupată a județului Alba lucrează în alte sectoare ale economiei.
Câștigul salariat nominal mediu net lunar în județul Alba a fost în anul 2014 de 980
lei/salariu.

3.3. DESTINAȚII TURISTICE ÎN JUDEȚUL ALBA

În județul Alba, întâlnim numeroase destinații turistice, începând cu orașele istorice
Alba Iulia și Sebeș, ruinele cetăților dacice de la Căpâ lna, Piatra Craivii , Cugir, zonele
viniviticole Bucerdea Vinoasă și Blaj, renumitul Parc Nștural Apuseni cu peisajele șale
deosebite, celebra Roșia Montană cu galeriile din fostele mine romane, numeroasele peșteri
din județ dar și rezervații, mănăstirea Râmeț, cheile spectaculoase săpate î n calca r de l a
întregalde, Râmeț, Tecșești, muzeele etnografice prezente la tot paștii în județ care păstrează
obiecte de v aloroase de patrimoniu. Se adaugă patrimoniul cultural rural cu renumitele centre
Meșteșugărești, tradiția prelucrării lemnului, arta ț esutu lui, a olăritului, pictura. Arieșeni și
Ocna Mureș sunt staț iunile vizitate de turiști pentru schi , sporturi extreme dar și tratamente
balneoclimaterice. Târgul de Fete de pe Muntele Găină reprezintă și el o destinație turistică
specifică județului Alba.

3.3.1. STAȚIUNEA ARIEȘENI

Arieșeni -este situată în munții Bihor la 1000 -1100 m altitudine, la izvoarele Arieșului
Mare (pe DN 75), fiind o stațiune climaterică propice practicării sporturilor de iarnă. Situată

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm la 950 m altitudine, la granița dintre județele Alba și Bihor, comuna Arieșeni este punctul de
plecare în traseele de escaladă și drumeție din Munții Apuseni. Pe timp de iarnă există
posibilități de schi pe pârtii amenajate și neamenajate. Există câteva centre de închirieri
echipament sportiv. Pârtia de schi are o suprafață schiabilă de 3,8 hectare cu diferite grade de
înclinare. Beneficiază de nocturnă pe toată întinderea. Comuna Arieșeni atrage din ce în ce
mai mulți iubitori ai schiului și ai muntelui. Frumusețea zonei, dar și obiectivele tur istice
transformă, treptat, localitatea din Munții Apuseni într -un loc aproape la fel de căutat ca și
stațiunile de pe Valea Prahovei. La Vârtop există o pârtie dotată cu un teleschi în lungime de
750 de metri și cu o capacitate de transport de 720 persoan e/oră, foarte solicitată de către
amatorii acestui sport. Pârtia are o lungime de peste 1000 de metri, este de nivel mediu,
diferența de nivel fiind de 250 metri. Dispune de instalație de nocturnă. Comuna dispune de
aproximativ 225 de locuri de cazare în p ensiuni, majoritatea acestora fiind foarte ușor de
găsit, având site -uri și adrese de Internet. Comuna Arieșeni are perspective mari de dezvoltare
prin turism. Obiectivele și peisajul deosebit conferă zonei un grad ridicat de interes turistic,
atât vara, c ât mai ales în anotimpul alb. Aici stratul de zăpadă persistă circa patru -cinci luni pe
an, pe versanții nordici, având o grosime medie de circa 60 -70 cm. Pantele line, distanțele
lungi și ponderea mare de drumuri forestiere sau drumuri de căruță face din Arieșeni un teren
ideal pentru cicliști. Aproape toate obiectivele sunt abordabile și pe bicicletă. De un pitoresc
deosebit sunt drumurile comunale prin cătune. Calul ca mijloc de deplasare tradițional, animal
de tracțiune, poate oferi o excelentă plimbare . Locul cel mai frecventat est e pârtia Vârtop atât
datorită diferenței de nivel și deschiderii largi spre șaua Vârtop cât și datorită curenților
deosebiți din zonă. Iama, teleschiul ușurează considerabil efortul depus pentru a ajunge in
punctul de lansare. Totodată, Bubești și mai puțin Galbena oferă o alternativă pentru
parapantă, dar mai puțin spectaculoasă.

3.3.2. STAȚIUNEA OCNA MUREȘ

Este o stațiune balneoclimaterică așezată la 258 m altitudine, pe stânga Mureșului și
dispune de lacuri saline și un climat continental -moderat Temperatura medie anuală este de
9°C (în iulie peste 20°C, în ianuarie sub -4°C). Căile de acces sunt: feroviare -gara Războieni
pe linia București -Brașov -Cluj Napoca -Oradea, apoi cu mijloacele auto până în stațiune,
rutiere -DN 1-E 15 A de la Alba Iulia sau Cluj Napoca, ca abatere din localitatea Unirea pe DJ
29. De un interes turistic deosebit în această stațiune su nt lacurile aflate pe masive de sare. A
fost declarată oraș în anul 1956 iar în prezent are aproximativ 15 400 locuitori și cinci
localități în subordine administrativă.
Dintre factorii naturali de cură trebuie menționate și apele minerale clorurate și
sodice din lacurile existente în locul vechilor saline. Aceste ape au o concentrație deosebit de
mare, de 266 grame/litru și sunt utilizate în tratarea unor afecțiuni precum cele reumatismale
abarticulare și degenerative (periartrite, tendinoze, artroze, poli artroze), neurologice periferice
(sechele după poliomielită, pareze), ginecologice (metroanexită cronică, cervicită cronică,
insuficiență ovariană), posttraumatismale (stări după entorse, luxații, fracturi). Dintre
instalațiile de tratament de aici amintim : solariu cu amenajări pentru aeroterapie și
helioterapie, instalații pentru electroterapie, instalații pentru băi calde, instalații cu apă
minerala sărată concentrată.
Prin urmare, potențialul turistic și baza tehnico -materială a turismului din județul Al ba
favorizează practicarea turismului cultural datorită unui fond cultural excepțional de o valoare
turistică și istorică inestimabilă, a celui de afaceri în structurile de cazare cu un grad ridicat d e
confort (trei și patru stele), turismul de week -end în satele din jurul orașului Alba Iulia, mulți
dintre locuitori deținând case de vacanță aici, turismului sportiv în stațiunea Arieșeni și în

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004 împrejurimile comunei dar și a schiului, a celui religios și de pelerinaje la valoroasele biserici
și mănăstiri din județ, a pescuitului și vânătorii sportive datorită prezenței unui valoros fond
cinegetic și piscicol, a turismului de tratament în stațiunea Ocna Mureș, a turismului
speologic în peșterile prezente pe teritoriul județului, a turismului științific și ecologic în
Parcul Natural Apuseni, a turismului uval în zonele vinivit icole din Blaj și Bucerdea Vinoa să.

CAPITOLUL 4 . ANALIZA SWOT A JUDEȚULUI ALBA

Puncte Tari:
 Resurse naturale și antropice (istorice și culturale) favori zante pentru dezvoltarea
economică a județului Alba bazată pe turism
 Posibilitatea de practicare multiformă a turismului; semnalizarea obiectiveor turistice
îmbunătățită (în aprox. 70 din cele 93 de rezervații)
 Posibilitatea de acces la atracțiile turist ice județene
 Potențial etnografic, cultural și de tradiții foarte ridicat
 Potențial ridicat pentru înființare de noi stațiuni turistice și noi investiții
 Serviciul Salvamont dezvoltat
 Deschiderea a 3 din cele 5 Centre de Informare și Dezvoltare Turistică preconizată
pentru anul 2014
 Există un logo al județului și o pagină web: www.turismalba.ro
 66 expoziții etnografice pe teritoriul județului
 Existența multor evenimente anuale de talie națională în județ

Puncte Slabe:
o Drumuri de acces lungi și greu de întreținut
o Existența unor zone industriale dezafectate, clădiri inadecvate
o Slabă amenajare peisageră adrumurilor
o Infrastructura de cazare și servicii aferente slab dezvoltată, mai ales în mediul urban
o Promovare turistică la nivel județean, regional, național și internațional insuficientă
o Slabă rețea de informații turistice la nivel județean
o Insuficiența personalului calificat pentru a asigura servicii turistice de calitate
o Serviciile conexe turismulu i (ghizi, închirieri echipamente etc) insuficient dezvoltate
o Lipsa organizării profesioniste a circuitelor turistice
o Număr redus de stațiuni turistice
o Capacități turistice existente exploatate doar pe perioada verii, deși există potențial și
pentru prac ticarea sporturilor de iarnă

Oportunități:
 Atragerea de investitori de marea anvergură în turism
 Implicarea unor autorități locale pentru înființarea și/sau reabilitarea de stațiuni
turistice și balneo -climaterice –Arieșeni, Albac, Șugag, Ocna Mureș, Vale a Sebeșului

http://www. transpor tscotland.gov.uk/reports/publications -and-guidance/road/j7818 -03.htm  Elaborarea unor studii de fezabilitate pentru dezvoltarea turismului, a meșteșugurilor
și a altor activități specifice în zonele rurale ale județului Alba
 Fonduri europene pentru realizarea de pensiuni
 Finalizarea proiectelor de reabilitare, protecție și conservare a patrimoniului cultural,
prin accesarea fondurilor specifice.

Amenințări:
 Construcții “parazit” care nu se încadrează în genul arhitectural local
 Practicarea unui turism necontrolat cu posibilitate de afectare a cadrului natural și
antropic
 Riscul pierderii unor tradiții și obiceiuri populare
 Economia subterană, practicarea turismului de slabă calitate
 Producerea anuală de incendii de pădure pe raza ocoalelor silvice din județ, în special
în zonele Aiud, Baia de Arieș, Blaj, Zlatna
 Creșterea poluării aerului și a nivelului de zgomot, din traficul rutier
 Agravarea condițiilor de mediu prin întârzierea acțiunilor în depoluarea terenurilor
afectate de activitățile industriale și miniere.

Principalele concluzii care se desprind în urma cercetării efectuate sunt următoarele:
1. Județul Alba face parte din regiunea cu cea mai mare concentrare teritorială a
patrimoniului construit, ce oferă o notă de pa rticularitate arhitecturală și
istorică favorabilă dezvoltării turismului cultural.
2. Mai mult de jumătate din comunele existente în județul Alba dispun de potențial
turistic, prezentând un însemnat grad de atractivitate turistică ceea ce face oportună
dezvoltarea turismului rural.
3. Dezvoltarea în continuare a turismului și diversificarea formelor de turism și
recreere, prin valorificarea patrimoniului natural existent
4. Conservarea patrimoniului cultural, tangibil și intangibil, pentru dezvoltarea
durabilă a turismului .
5. Realizarea de incubatoare de producție tematice pentru crearea lanțurilor de producție
pentru dezvoltarea meșteșugurilor și a serviciilor în turism.
6. Realizarea de centre de informare a activităților în domeniul turismului cultural.
7. Participare la târguri de turism
8. Realizarea de intervenții pentru îmbunătățirea infrastructurii de turism
9. Protejarea și dezvoltarea prudentă a peisajului în care există elemente istorice,
estetice sau ecologice
10. Formare și îndrumare în managementul propr ietăților și serviciilor pentru dezvoltarea
turismului

Pike S., Destination marketing organisations, Advances in Tourism Research, Elsevier, 2004