Prețurile la benzină și motorină iarăși au [619095]

1
MINISTERUL EDUCAȚIEI , CULTURII ȘI CERCETĂRII AL
REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării
Departamentul Teoria și Practica Jurnalismului

GENURILE INFORMATIVE ÎN PRESA TIPĂRITĂ : ASPECTE
EVOLUTIVE

Teză de licență de cercetare

Conducător științific: TOACĂ MARIANA,
doctor în științe ale comunicării,
lector universitar

Autor: BALACCI NICOLETA

Chișinău, 2018

2
CUPRINS

INTORODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 3
CAPITOLUL I : ABORDARI TEORETICE PRIVIND GENURILE INFORMATIVE ȘI
EVOLUȚIA LOR ÎN PRESA TIPĂRITĂ ………………………….. ………………………….. ……………… 7
1.1 Rolul și menirea genurilor informative în presa tipărită. Aspecte evolutive. ……………. 7
1.2 Tehnici specifice de elaborare si redactare a materialelor informative ………………. 23
CAPITOLUL II : TENDINȚELE GENURILOR INFORMATIVE ÎN PRESA TIMPULUI.
STUDIU DE CAZ: ZIARUL PLUGARUL ROȘ /MOLDOVA SOCIALISTĂ /MOLDOVA
SUVERANĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 32

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………….. ……………………… 53
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 58
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 60

3
INTRODUCERE
Procesul de difuzare a realității pornește odată cu efectuarea și punerea în circuit a
materialelor ju rnalistice de natură informativă , care au misiunea de a răspândi informațiile
generale și să profileze, în cele din urmă, proporțiile adevărate ale evenimentelor, fenomenelor,
manifestațiilor etc. Informarea pe larg și la nivel pluridimensional a consumatorilor de informații
se realizează cu scopu l de a diminua vidul informațional și ezitarea cunoașterii problemelor și
fenomenelor existente, or, absența informațiilor pot duce la detașarea unor zvonuri, deseori
nejustificate, care pot tulbura situația de moment. Însă, pentru ca un eveniment să poată fi transpus
într-o formă de expresie caracteristică genurilor informative, el trebuie să posede caracter ul de
noutate. Noutatea, ca principiu fundamental a genurilor informative, se regăsește în faptul ziaristic
care poate fi repreze ntat prin intermediul unor constatări în formă scrisă sau prin informații
factologice. Nu orice eveniment public , însă, poate alcătui un subiect pentru un eventual material
jurnalistic, or pentru a ajunge în vizorul ziaristului și, în cele din urmă, în pag inile ziarel or,
evenimentul trebuie să conți nă anumite trăsături specifice, valori, să coincidă cu anumite norme
etc. Totalitatea de evenimente, manifestări și întâmplări ce au avut loc nu ajung îndată în presă.
Acestea sunt evaluate din perspectiva nivelu lui de încadrare în problematica unei instituții de
presă, și din punctul de vedere a concordanței acestora cu materialele publicate referitor la un
subiect anume – atribute care, la fel, pot ajunge a fi procedee de evaluare a valorii informaționale
a even imentului.
Actualitatea temei rezidă în evoluția îndelungată pe care au parcurs -o genurile
informative în presa scrisă. Proximitatea spațială și temporală sunt elementele definitorii în
analizarea parcursului istoric a difuzării informației în masă. Evoluția a avut loc treptat, în funcție
de abilitățile de comunicare pe care le aveau oamenii într -o perioadă anume, deoarece ziarele
constituiau primul instrument de comunicare în masă. Până la apariția tehnologiilor, cele mai
importante vești erau răspândite, de la om la om, prin intermediul graiului viu. Oamenii au simțit
mereu nevoia de a comunica, de a stoca cele ma i importante informații, care, ulterior, vor fi
transmise din generație în generație. Dezvoltarea limbajului și producerea materiilor prime
necesare au contribui t la apariția tiparului. În urma producerii acestor schimbări radicale
comunicarea a înregistr at un impact deosebit, iar presa tipărită reprezenta un canal desăvârșit de
informare în masă. Treptat, ziarele s -au bucurat de un progres impunător și au apărut primele
publicații specializate pe anumite domenii, cum ar fi: social, politic, economic și cultural. Din acel
moment presa tipărită deținea rolul de formator de opinie. Ea determina reacțiile publicului larg
cu privire la materialele difuzate. Presa scrisă este cea la care te poți întoarce ori de câte ori ai

4
nevoie, ceea ce nu am putea spune și în cazul rad ioului sau televiziunii. Aceasta conține unele
particularități de care publicul larg este interesat: vizualizarea și argumentarea. Atenția publicului
este captată prin prisma ilustrațiilor, fotografiilor și textelor. Datorită scopurilor sale primo rdiale
de formare, influențare și mani pulare a opiniei publice – presa este considerată ca fiind „ce-a de-a
patra putere în stat ”. Zilnic suntem martori sau participanți la o serie de evenimente ce au loc în
societate. În general, r ealitatea este una, însă aceasta este reflectată de fiecare instituție mass -media
în mod diferit. După cum ne demonstrează realitatea cotidiană, genurile informative și -au sporit
prioritatea și au devenit pe larg utilizat e în presa tipărită. Publicarea genurilor informative s e face
posibilă în urmă colectării a celor mai de preț informații din mediul î nconjurător, ce vizează
întreaga societate. Scopul de bază a materialelor informative presupune nevoia de a cunoaște și de
a stăpâni un capital informațional bogat în materie. Ac tualitatea temei e ste determinată și de
importanța modului în care presa reflectă genurile informative. Prin intermediul lor, consumatorii
de informații își d ezvoltă abilitatea de a -și forma propriile viziuni referitor la un anumit subiect.
Acestea fac posibilă existența unui ciclu informațional continuu. Cercetarea propriu -zisă este
necesară pentru a vedea dacă mass -media a luat în serios rolul primordial d e informator a l
publicului larg. Reieșind din cele expuse, studiul de față c ercetează potențialul
informațional al genurilor jurnalistice, în presa timpului.
Ipoteza (descriptivă): Mass -media este un instrument ce contribuie la informarea maselor
și la crearea opiniei publice, în speci al, prin prisma genurilor informative, precum: știri, dări de
seama, interviuri și reportaje.
Scopul cercetării date este de a determina evoluția sau involuția g enurilor informative în
presa tiparita din Republica Moldova, din perioada sovietică până în prezent. Obiective le schiț ate
pentru realizarea scopului propus sunt urmă toarele:
 Determinarea abordărilor teoretice în viziunea cercetătorilor și autorilor
privind aspectele definitorii ale genului informativ;
 Examinarea potențialului informațional din presa națională;
 Determinarea frecvenței apariț iei genurilor informative;
 Identificarea tendinț elor genurilor informative pe parcursul timpului;
 Analiza cantitativ -calitativă a materialelor informative de pe paginile ziarelor naționale
din perioada sovietică și cea contemporană .
Suportul metodologic și teoretico -științific al lucrării: În procesul cercetării științifice
există modalități care, prin caracterul lor specific, mediază perceperea realității din perspectiva

5
unor domenii. Utilizarea unor modalități de gândire proprii pentru anumite disciplini individuale,
deținând însă un nivel ridicat de generalitate, care le face practicabile în cele mai diverse
specialități a dus la formarea unui grup de metode care contribuie la îmbunătățirea metodologiei
cercetării. Printre acestea se regăseș te metoda istorică, utilizată î n prezenta teză de licență. Aceasta
metodă reprezintă o imagine imparțială a istoriei unor manifestații, a dinamicii si a evoluției lor,
în general. Obiectivul pe care îl vizează această metodă, nu poate fi redus la înregistrarea empirică,
a diversității cronologice, ci prevede elucidarea legitățil or ca re urmărește parcursul istoriei, în
general.
Pentru a realiza prezent a lucrare și anume studiul de caz al teze i de licență am recurs la
metoda analizei de conținut. Analiza de conținut este o metodă calitativ -cantitativă de interpretare
a mesajului mediatic, pe care am utilizat -o cu scopul de a descrie obiectiv și sistematic întreg
conținutul comunicării pentru ca, ulterior, să pot formula diferite concluzii referitor la sub iectul
comunicării, indi vidualitatea celui care comunică , contextul în care decurge comunicarea și
aspectele definitorii ale acesteia.
De aseme nea, o altă metodă la care am r ecurs pentru a înțelege mai bine lucrurile a fost
metoda comparație i. Metoda data este privită drept o abordare meto dologică distinctă. Aceasta a
făcut posibilă încercarea de a identifica care sunt elementele asemănătoare în cazurile studiate ,
daca exista situații în care aceste elemente au variat în ac elași mod.
Metoda analizei documentelor – studiul documentelor oferă o diversitate a informațiilor
obținute prin interme diul celorlalte metode utilizate și face posibilă elaborarea unor modele
explicative ale unor fen omene sociale. În prezenta teză au fost analizate documentele scrise și
anume: materialele de presă din ziarele „Plugarul Roș”; „Moldova Socialistă” și „Moldov a
Suverană”.
O altă metodă pe care am utilizat -o a fost metoda observației. Această metodă completează
toate celelalte metode aplicate în această cercetare și este o etapă de valoare, de debut a demersului
sociologic, î n general. Prin intermediul ei am putut identifica aspectele evolutive ale genurilor
informative , ce au avut loc de -a lungul timpului , in cele trei publicatii periodice
analizate.
Gradul de investigare a temei a constituit -o manualele în domeniul jurnalismului. În
calitate de fundament teore tico-științific au fost edițiile lui Mihai Coman ,,Manual de
Jurnalism” și ,,Introducere în sistemul Mass media”. De asemenea , un suport didactic foarte util
au fost și cărțile lui Dumitru Coval: ,, Genurile presei sovietice ” și ,,Problematica presei scrise”;
Cartea ,, Genurile presei sovietice ” editată la Chiși nău, de Cartea Moldovenească, a servit drept
un suport metodologic destionic și a fost cea la care am făcut cel mai mult referire, deoarece are

6
tangență directă cu tema tezei de licență. De asem enea, cărțile de mare valoare au fost și: Mark
Grigoryan „Manual de jurnalism”; Stepanov Georgeta ,,Introducere în studiul
jurnalismului” .
Noutatea temei investigate: Materialele ce cuprind aria genurilor informative, în cele trei
publicații periodice analizate, atât din perioada sovietică, cât și cea contemporană, au un caracter
specific unui ziar de partid. Într -un număr mare de materiale, informația publicată prezintă latura
avantajoasă al partidului politic. De asemenea, ac este trei ziare nu au fost studiate dintr -o
perspectivă multiplă, i ar analiza lor minuțioasă din diferite unghiuri de vedere subliniază elementul
inovator al lucrării.
Structura lucrării: Capitolul I cuprinde două subcapitole în care sunt prezentate reperele
teoretice ce vizează jurnalismul de informare. În primul subcapitol sunt precizate aspectele
definitorii a le genului informativ , în general. Pe când cel de -al doilea supcapitol presupun e
tehnicile de elaborare și redactare a le materialelor informative. Capitolul I I presupune un studiu
de caz care este realizat în baza criteriilor teoretice evidențiate în capitolul precedent. Acesta
conține practici a genul ui informativ și include analiza a trei publicații periodice: „Plugarul Roș ”,
„Moldova Socialistă” și „Moldova Suverană”. În capitolul dat sunt analizate strategiile de realizare
a speciilor genului informativ și progresul acestora, transformările care au avut loc pentru
adaptarea noilor cerințe impu se de consumatorii de informații .

7
CAPITOLUL I : ABORD ĂRI TEORETICE PRIVIND GENURILE INFORMATIVE ȘI
EVOLUȚIA LOR ÎN PRESA TIPĂRITĂ
1.1 Rolul și menirea genurilor informative în presa tipărită. Aspecte evolutive
Corelația pe care mass -media o menține cu instituțiile sociale, politice, economice și culturale
provoacă reformularea unui întreg cadru general, supus mereu inovațiilor și apariției unor noi
provocări. Majoritatea dificultăților care sunt legate de tehnicile de producere ș i difuzare a
mesajelor din presă au trecut pe al doilea plan, prim -planul find captat de cercetările care se referă
la rezolvarea cadrului relațional dintre mass -media și societate. Aceste relați i sunt discutate, în
mare parte, prin intermediul unor concep te care au centrul de interes fixat pe trei segmente și
anume: funcțiile presei, efectele presei și rolurile presei. Așadar, presa formează niște sisteme de
conectare a oamenilor cu câmpul social. În activitatea de creație, în presa tipărită, jurnalistul f ace
posibilă comunicarea cu publicul țintă prin intermediul unor genuri și stiluri. Acestea au menirea
de a fi mesagere ale actualității imediate. Conform enciclopediei libere, Wikipedia „ Genul
ziaristic ” este o grupare de opere ziaristice, având comune mo dalitățile de prelucrare a informației
și a opiniilor despre ea, precum și at itudinea, tonul, stilul, maniera de prezentare a faptelor și
ideilor. Re zultă că genurile ziaristice (ca și genurile literare) sunt categorii ale prezentă rii.
Prezentarea presupun e forma externă (structura, corelația di ntre conținut și formă) și forma internă
(atitudinea, tonul, stilul, maniera de înfățișare a faptelor și ideilor). [22]
Dacă ar fi să ne referim la cuvântul „gen” ca o unitate aparte, atunci dicționarul „ Dictionary
of Media and Communications ” îi oferă următoarea semnificație: categoria de gen sau clasificarea
operei de artă bazată pe un obiect, temele și / sau stilul. [ 18]
Genul ziaristic presupune totalitatea mater ialelor jurnalistice grupate, ți nând cont atât de
subiect, atitudine, structură, maniera de prezentare a faptelor pe pagină de ziar, cât și publicul pe
care îl vizează informația oferită. Despre același eveniment, pe una și aceeași temă s -ar putea
scrie știri, articole , reportaje , anchete , pamflete sau și interviuri . Deci, conținutul ar putea fi, în
general, același, diferă doar prezentarea. Opera ziaristică combină aspectul esteti c cu cel științific.
În practica ziaristică cunoașterea genurilor este im portantă. Fiecare gen ziaristic se caracterizează
prin: conținut informațional, însușiri structural -compoziționale și particularități stilistice. Aceste
caracteristici pot fi considerate și posibile crite rii de clasificare a genurilor publicistice. [22]
Genurile jurnalistice, adică modurile diverse de a redacta un articol, consti tuie unul dintre
elementele fort e ale scrisului de presă astfel, acordându -le originalitate și varietate. De obicei,
alegerea genului se face înainte de redactare. Acest fapt este impus, de obicei, de modelul editorial

8
și vizual al publicației. Datorită faptului că genul va fi ales înainte de fi redactat ma terialul propriu
zis, vor exista câteva consecințe asupra:
1. Timpului indispensabil pentru culegerea informațiilor (ex. scurt pentru o știre și lung pentru
un reportaj);
2. Modului de a culege informațiile (prin intermediul documentării, telegramelor,
comunicatelor de presă, telefon, internet, activitatea pe teren etc.);
3. Tipului de scriere și timpului necesar pentru elaborarea materialului.
Genurile informative sunt strâns legate de funcțiile mass -mediei. Funcțiile mass -mediei au
fost întodeauna un aspect import ant și cercetat. Deși mijloacele de comunicare în masă, de -a lungul
existenței lor au avut de suferit din cauza modernizării și salturilor tehnologice , acestea nu s -au
schimbat radical, având o baza relativ stabilă. Stabilitatea sistemului mass -media este o consecință
a posibilității sale continue de a oferi funcții indispensabile pentru existența și reproducerea
sistemului social. Funcțiile pe care sistemul mass -media le oferă la nivel social fortifică stabilitatea
sa. De asemenea, atât timp cît societatea le consideră necesare, ne mai vorbind de multitudinea
shimbărilor tehnologice ale unor mijloace de comunicare în masă, de modificările impuse de noi
realități științifice dedicate comunicării, sistemul mediatic va supraviețui.
Funcțiile mass -mediei au fost dintotdeauna un subiect interesant pentru cercetători și au
fost studiate cu mare atenție, fiind conturate noi teorii ale comunicării. Mass -media a fost
considerată "centrul vital al vieții publice" o dată cu recunoașterea dreptului de a informa, critica
și comenta în toate statele democratice. În anul 1947, în State le Unite ale Americii, Comisia
Libertății P resei (Commission on Freedom of Press) a publicat un raport cu titlul: „O presă liberă
și responsabilă”. Scopul de bază a acesteia a fost crearea „Teoriei responsabilității sociale a
presei”, care a stimulat definirea funcțiilor mediatice.
Așadar, Comisia Libertății P resei a identificat cinci criterii, cu scopul de a evalua
corectitudinea și performanțe le demersului jurnalistic și ale instituțiilor mediatice, în lumea
anglofonă. Acestea sunt următoarele:
1.Relatarea veridică, logică și coerentă a evenimentelor curente.
2. Mass -media reprezintă un forum pentru comentarii, discuții și dezbateri critice.
3. Presa trebuie să redea proporțional grupurile care formează societatea.
4. Expunerea cerințelor și valorilor pe care le are societatea.

9
5. Presa trebuie să asigure liberul acces la informațiile de actualitate.
„Comisia a apărut ca urmare a unor vii dis cuții din societatea americană, imediat d upă
război, dezbateri care deplâ ngeau caracterul prea comercial și partizanatul presei. Criticilor
virulente le -a urmat necesitatea de a se postula responsabilitatea socială a presei, ajungându -se,
astfel, la cele cinci etaloane, care, toate, referă asupra a ceea ce se numește relația dintre mass –
media și societate. Din ele rezultă principalele funcți i mediatice:
a) de informare (diseminarea informației);
b) de interpretare (comentarea faptelor);
c) de exprimare (ex presivă);
d) funcția critică;” [21]
Pentru Comisia L ibertăți i Presei funcții le mediatice nu se pot manifesta decât datorită
acordului care se realizează între mass -media, consumatorul de informați i și autorități. Expresia
"responsabilitatea socială a presei" cere, automat, o reformulare a notiunei de "libertate a presei",
o schimbare a punctului de vedere prin care să se formeze în continuu interdependența între public
și autoritate. Din aceste considerente iese în evidență relația de echilib ru între drepturile
private și dreptul public.
În anul 1960, sociologul Charles Randolph -Wright a publi cat un studiu cu titlul "Analiza
funcțională și comunicarea de masă", unde precizează că mass -media satisface o serie de cerințe
la nivel globa l și contribuie la funcționarea subs istemelor sociale și a societăți i. Astfel, cercetătorul
a ajuns la următoarele re zultate și a distins trei funcți i și anume:
1. De supraveghere sau de informare;
2. Transmisia culturală;
3. Distracția;
Problema funcțiilor este una dintre cele mai discutate subiecte teoretice legate de existența
mass -media. Cercetatorul Mihai Com an s-a dedicat acestui subiect și ca urmare a identificat cinci
funcți i:
-Funcția de informare – funția dată răspunde nevoii publicului larg de a supraveghea lumea
înconjurătoare. Oferă publicului inf ormați i de actualitate imediată (din domeniul social, economic,
politic, cultural) și evenime nte anticipative. Acestei funcții î i revin genurile informat ive (știrea,
reportajul, ancheta , documentarul, interviul);

10
-Funcția de interpretare – se referă la interpretările la care sunt supuse totalitatea evenimentel or în
mass -media. Acestei funcți i îi corespund genurile interpretative ale presei (e ditorialul,
comentariul, cronica ); –
Funcția de legătură – existența presei în perioada contemporană face ca oamenii să înțeleagă că
posedăm, în mare parte, aceleași valori, scopuri și idei.
-Funcția de culturalizare – odată cu trecerea timpului, presa din ce în ce mai mult transmite
publicului larg mesaje ce conți n modele și valori culturale, de formare a gând irii și propriului
comportament;
-Funcția de divertisment – oferă „produse ” prin care mass -media răspunde nevoii de odihnă și
relaxare, de evadare din rutină și din viață cotidiană.
În zilele de astăzi, jurnalismul de inf ormare constituie o funcție fort e în mass -media,
deoarece oamenii simt din ce în ce mai mul t nevoia de a cunoaște informați i despre evenimentele
ce ar putea să îi vizeze în mod direct. Mai mult decât atât, fluxul informativ contribuie la
anticiparea unor tendințe ale vieții economice, sociale, politice și culturale. Ac est fapt le oferă
posibilitatea , în cunoștință de cauză , de a lua anumite decizii din timp. Dimensiunea pragmatică a
acestei funcții este scoasă în evidență, în terminologia americană, prin utilizarea expresiei „funcție
de supraveghere”. Această îmbinare de cuvinte subliniază statutul instrumentului de control al
realului pe care îl are în mass -media. Din fluxul continuu de materiale jurnalistice ce ajunge spre
consumator, doar o parte din ele oferă informații de o utilitate imediată, cum ar fi: vremea, cursul
schimbului valutar, situația prețurilor la diferite produse, transport public și altele. O altă latură se
referă la acțiuni și procese ce nu influențează imediat deciziile și viață de zi cu zi (războaie sau
lovituri de stat din alte zone, descoperirea unei noi planete, o invenție nouă etc.) Cu toate acestea,
acest gen de informații formează u n indice cultural specific care completează cunoștințele
obținute prin alte canale sau experiențe anterioare. Totalitatea convingerilor și cunoștințelor
acumulate contribuie la formarea unei viziuni despre lumea înconjurătoare. Între indivizi și lumea
ce ii înconjoară există un intermediar, care selectează informația de un inters sporit, o „ambalează”
într-o formă accesibilă și o difuzează prin intermediul canalelor de comunicare, ușurând accesul
indivizilor la realitate. Mai mult decât atât, funcția de in formare presupune difuzarea unor
materiale generale, deoarece multitudinea fenomenelor în societatea contemporană solicită un
bagaj de cunoștințe vaste. Multilateralita tea fenomenelor ce au loc în societatea noastră cer un
bagaj de cunoștințe vaste și ma i ingenioase ; acesta nu mai po t fi dobândite doar prin experiențe
proprii sau prin contactul direct cu faptele și oamenii din mediul nostru imediat. Între oameni și
lume se infiltreaza lent un mediator, o instituție care adună informația de actualitate , o sel ectează,
o elaborează în forme accesibile pentru cititori și o difuzează prin intermediul canalelor mass –

11
media , ușurând , prin efortul ei de mediere, accesul societății la realitate, ceea ce înseamnă că un
număr din ce în ce mai mare de oameni, grupuri și chiar colectivități uriașe depind de mass -media
pentru a stăpâni, înțelege și judeca lumea înconjurătoare. Omul modern posedă o cunoaștere mai
amplă și ma i expresivă decât cea a stămoș ilor lui – dar, totuși cu mult mai puțin concretă decât
aceea dobândită, prin expe riențe directe, de repreze ntanții so cietăților de tip tradițional.
Odată c u apariția primelor ziare, genurile informative au ocupat un loc important în mass –
media, îndrăgit de societate. Acest fenomen s -a intensificat odată cu scurgerea vremii. Apariția
tehnologiilor de ultimă generație, cu o rapiditate sporită în difuzarea info rmației, nu au îndepărtat
prezența acesteia în coloanele presei tipărite.
Genurile informative influențează și manipulează opinia publică, interesele și hotărârile
oamenilor, chiar și gândirea dincolo de propria voință. Cercetătorii americani Paul L azarsfeld
și Robert King Merton au calificat această manipulare drept – „disfuncție de narcotizare ”. Aceasta
a putut fi observată, datorită faptului că oamenii depind din ce în ce mai mult de ziare, reviste,
emisiuni radiofonice sau televizate etc. Fluxul permanent de materiale difuzat de canalele mass –
mediei cuprinde aproape în întregime indivizii și societățile, nelăsându -le timp pentru reflectare,
de examinare și de analiză critică a versiunilor oferite. Profitând de o cantitate imensă de
informații, omu l modern poate deveni nepăsăto r, poate renunț a la simțul critic și la abordarea
activă a informațiilor. Drept consecință, creșterea consumului mass -media poate brusc să
transforme energiile individului, de la participare activă la cunoaștere pasivă. Pe lân gă toate
acestea, funcția de informare presupune și d ifuzarea unor materiale ce conți n informații
instrumentale. Aceasta își are originea din anul 1945, când timp de câteva luni, ziariștii din presa
scrisă din New York s -au aflat în grevă . Acest fenomen l-a interesat pe cercetătorul Bernard
Berelson care a urmărit în acea perioadă reacțiile publicu lui. El a precizat în studiul să u “What
Missing The Newspaper Means” (Ce înseamnă lipsa ziarelor), că publicul țintă nu d ucea atât de
mult lipsa inform ațiilor g enerale, cât cea referitoare la programele cinematografelor și repertoriile
teatrelor din regiune, a transportului public, schimbările vremii, la noutățile din magazine etc. În
cele din urmă s -a adeverit că rubricile din ziar care erau privite, într -o oare care măsură, cu dispreț
de către jurnaliști constituie o parte privelegiata și îndrăgită de către cititori. Datorită acestor știri,
oamenii dobândesc informații din mediul imediat, pe baza cărora își planific ă viață cotidiană. În
literatura de specialitate , acest tip de informații sunt numite de serviciu sau instrumente.
Pe lângă toate acestea, putem sublinia că cu țelul de a preciza nivelul de utitlitate pentru
consumatorii de informație, genurile informative întră într -o competiț ie unul cu celălalt.
Importanța evenimentelor nu sunt naturale sau neutre, deoarece ele prezintă realitatea prin
intermediul unui mod individual sau specific, însă luate împreună alcătuiesc un fel de mostră de

12
expunere a acesteia. Valorile propun o reproducere destul de concretă asupra genului de
eveniment, care va fi preponderent în legătură cu altele, pentru că ele alcătuiesc așa -zisul cod
ideologic, care este decisiv în procesul de selecționare a celor mai importante subiecte. Importanța
evenimentului este uniformă cu totalitatea de calități pe care acest a le conține. Astfel, importanța
genurilor informative capătă un rol de vârf în selecționarea paradigmatică a evenimentelor, ele nu
se bucură în egală măsură de structura sintagmatică a acestor evenimente în paginile pub licațiilor
periodice.
În mostrele de prezicere a evenimentelor și a problemelor care p ot deveni eventualele
subiecte de redare a jurnalismului, asemănările între principiile de evaluare a evenimentelor sunt
fără îndoială. Acest fapt se datorează eventualului eveniment care, mereu, creează o
interdependență între cele două concepte: noutatea ca fiind un caracter de bază al evenimentului
și interesul consumatorului de informații ca fiind un factor fundamental pentru asimilarea
acestuia.
În jurnal ismul de informare „practica obiectivității, aplicată în căutarea adevărului, a
încercat să desprindă reporterul, corespondentul, naratorul, de propriul mediu, de propriile
convingeri, de propriile simpatii și antipatii și să -l transforme într -o oglindă și chiar într -o lupa sub
care se petrec evenimente, tragedii, schimbări mai mari sau mai mărunte”. [8 , p. 96 -97] Mai mult
decât atât, informația ce este relatată prin intermediul canalelor de d ifuzare în masă trebuie să
conți nă și un aspect sau o forță de formulare potrivită, care este aleasă de către ziarist în funcție de
coeficienț ii multipli, precum: genul de e veniment, întinderea, consistența , însemnătatea, influență
sau consecință pe care el le produce, nivelul d e identificare a problemei de căt re societate,
concepți ile sociale în raport cu aceasta etc.
Modelul de redare a produsului mediatic care se referă la problemele sociale are o
însemnătate tot atât de mare precum și esență acestuia. Astfel, selectarea genului și a speciei
ziaris tice este condiționată de natura și amploarea evenimentului propriu -zis. Întâmplările și
circumstanțele care au specificul de noutate, care sunt în plină evoluție ori au avut loc recent, cere
acele aspecte de exprimare, prin prisma cărora se înfăptuiește procesul de informare, c um ar fi:
știrea, darea de seamă , interviul și reportaju l.
Atunci când un evenimen t, un fenomen sau vre -o problemă urmează a fi mediatizată prin
intermediul canalelor mass -media, genurile informative sunt expresiile cele mai potrivite pentru
utilizare, iar ma terialele cu caracter informativ sunt puse în circuit în momentul în care se produc
diverse evenimente noi ce țin de subiectul de reflexie a mass -mediei. Particularitățile acțiunilor în
jurnalismul de informare constă în țintă lui de a estima masivul infor mațional potențial, de a
distinge și selecționa problema și de a o reproduce, expune și a o transmite publicului larg.

13
Împrejurarea în care activează jurnalistul este multidimensional ă, dinamic ă, nelimitat ă, de aceea
presupune unele activități stricte de documentare, observare imediată, intervievare (țînând cont de
regulile de conduită atât morală, cât și profesională, a convențiilor legale, a pri ncipiilor
deontologice). În urma acestor activități sunt realizate materialele cu tentă informativă care
răspân dește informațiile mediatice și crează sau schimbă învățăturile, părerile și comportamentele
cititorilor.
În jur nalismul de informare, valoarea ridicată a produsului mediatic poate fi garantată în cazul
în care ziaristul se bazează, în mare parte, pe principiile reprezentative ale evenimentului și pe
viziunile lui actuale în legătură cu evenimentul propriu -zis. Pent ru fiecare segment de concepții,
ziariștii aleg acțiunea care va da o valoare maximă evenimentului, având în vedere și succesul
informațiilor factologice de la locul în care s -a desfășurat acțiunea, la fel și datele statistice actuale.
Drept consecință, re alizarea materialelor jurnalistice cu tentă informativă constituie acțiunea de
mediatizare în masă, sub expresia conceptelor și constatărilor a evenimentelor, chestiunilor,
manifestărilor, în general, și a atributelor individuale.
Din punctul de vedere a genurilor informative, oglindirea mediatică, a realității obligă
instituțiile mass -media eficacitate maximă. Operativitatea de manifestare reprezintă un coeficient
esențial în abordarea u nor probleme, or ea pune la dispoziție aptitudini de a reacționa rapid și de a
accelera atât societatea, cât și factorii de decizie să ia parte cât mai rapid posibil și să grăbească
rezolvarea acestora. A lua atitu dini intr -un mod rapid este un ț el in sine a ziaristului, dar cu condiția
că rapiditatea nu compromite trăsăturile produsului mediatic. În nici un mod nu pot fi explicate
circumstanțele când, din lipsa de timp, ziariștii pun in circuit materiale care nu au fost controlate
sau care nu se potrivesc și nu au nici o tangență cu reali tatea. Preocuparea binevoitoare al
ziaristului de a se afla printre cei care primii răspâ ndesc informația indispensabilă poate avea
consecințe distructive, or, o informație denaturată poate intensifica problema și poate cat aliza noi
contradicții.
Misiunea genurilor jurnalistice de informare este de a pune la dispoziție o im agine de
ansamblu, o perspectivă pentru cititori, de a reda manifestarea, or, nici o interpretare nu este
capabilă să fie mai intensă decât faptele din umbra acestuia. Cercetătoarea Barbie Zelizer consideră
că genurile informative „…se referă la informații noi despre un subiect cu un in teres public
oarecare, ce sunt împărtășite unei anumite părți din public, reflectând o anumită cultură sau
societate”. [16 , p. 35 ] Înlăturând particularitatea de noutate, putem observă c ă autorul evidențiază
importanța portretului psihosocial al cititorulu i în procesul de efectuare a ma terialelor jurnalistice
în etapa de separare a informațiilor adunate din masivul informațional potențial și de triare a acelor
cu putere de atracție pentru cititori, t otodată, evidențiind încărcătura mesajului prin care are l oc tot

14
ciclul ocupațiilor actorilor mediatici.
Un alt tip de informație care se încadrează în genul informativ este cea de prevenire,
deoarece mesajele presei nu presupun doar întâmplări care au avut loc d eja, dar și cele ce urmează
să aibă loc în viitorul apropiat. Din acastă cauza infor mațiile furnizate de presă conți n și o
dimensiune anticipativă. Deosebit de familiare și utile publi cului țintă sunt datele ce conți n
informații referitor la prevenirea uno r boli, accidentele rutiere, prognozele economico – financiare,
noi legi care sunt în vigoare, noi trasee și orare ale transportului public etc. Pe lângă acest amalgam
de informații, mass -media distribuie și informații vizând pregătirea publicului pentru c onfruntarea
cu o mulțime de evenimente inopinate și nedorite. Printre acestea se enumeră:
· Catastrofe naturale (cutremure, erupții vulcanice, furtuni etc.) ;
· Accidente (explozii, accidente rutiere, poluarea mediului înconjurător, emanații radio active
etc.);
· Crize (falimente, greve, scandaluri politice, acte de terorism etc.) .
De facto, multitudinea informațiilor de prevenire ar trebui să p ermită mobilizarea
colectivități i sau limitarea daunelor. Acest lucru va fi posibil doar în cazul în care oamenii își vor
schimba comportamentul, să ia măsuri de corecție, să evite anumite activități care pot dauna
mediului ambiant. Funcția de informare es te cea care fixează transparența raporturilor sociale și
difuzarea principiilor de cunoaș tere, de judecată și de opinie necesare înțelegerii mediului social.
De asemenea, poate fi considerată o funcție a procesului dem ocratic. Aceasta există datorită
genurilor informative, care sunt: știrea, darea de seama, reportajul și interviul.
Știrea este considerată centrul informativ fundamental. Aceasta reprezintă o relatare pe
scurt a unor fapte, evenimente, idei importante și de actualitate. Genul dat prezintă un interes sporit
pentru public, precizează, transformă și contribuie la formarea și con solidarea unor opinii sau
convingeri. Cu alte cuvinte, știrea este punerea în formă, șlefuirea și ierarhizarea datelor unui
eveniment real într -un discurs purtător de semnificăție și materializarea acestui discurs pe un
suport media. Așadar, știrea semnifi că documentul realizat în urma trecerii unui eveniment r eal
într-un eveniment mediatic. Știrea constituie informați i de ultimă actualitate, inedite, variate și de
interes general. În procesul de ev aluare a subiectelor jurnalistice, subie ctivitatea nu poate fi
eschivată. Ea determină întregul proces și nici un repor ter sau redactor de știri, oricâ t efort ar
depune pentru a se abține cu profesionalism de aceasta , nu va fi niciodată în putiință să o facă pe
deplin. Acest fenomen este cu atâ t mai pronunțat atun ci când evaluează subiectele creației
jurnalistice. Subiectivitatea nu este primul lucru pe care îl remarcă majoritatea tinerilor jurnaliști

15
care i ntră pentru prima dată într -o redacție de știri. Spre uimirea lor, ei nu sunt prea des nici martorii
unor lun gi controverse referitor la meritele vreunui subiect. Dimpotrivă, văd că numeroase
aprecieri ale știrilor sunt emise cu siguranță, aparent pe bază de instinct, și nu pe temeliile
științifice. Cu toate acestea, procesul este mult mai elaborat decât semnalea ză aparențele. Știrea ia
naștere datorită celor 3 elemente constitutive:
1. un eveniment care include un anumit tip de acțiune;
2. un articol de presă în care se relatează despre acest eveniment;
3. un public țintă căruia îi sunt adresate știrile prin intermediul mijloacelor de comunicare în
masă.
Elementele unei știri le formează răspunsurile pe care jurnalistul trebuie să le găsească la
întrebările pe care, eventual, li i -ar putea adresa cititorul:
· Cine? (este realizatorul even imentului) ;
· Ce? (s -a întâmplat) ;
· Unde? (a avut loc acțiunea) ;
· Când? (s -a desfășurat) ;
· De ce? (s -a întâmplat) ;
· Cum? (a avut loc) .
Aceasta este o paradigmă populară în literatura anglo -saxonă de specialitate denumită 5W: Who?
What? When? Where? Why? Pe lângă aceste întrebări de baza se mai adaugă și un H care provine
de la întrebarea How? Impor tanța ordinii a acestor întrebări nu va fi mereu a ceeași pentru un ziarist
bun. E a va fi ghidată de u nghiul de abordar e sau de natura evenimentului, nu de dorințele și
aspirațiile jurnalistului. Lista întrebărilor din această paradigm ă pot continua . Pe lângă toate aceste
întrebări, un bun ziarist trebuie să răspundă la oricare altă întrebare pe care cititorul și -o poate pune
în timpul lecturării informației. Nu trebuie să uităm că știrea este destinată unui public țintă, de
aceea trebuie să izbuteasca ușor la destinatar.
Așadar, jurnaliștii contează pe activitatea de modificare a date lor, faptelor adunate de la
punctul de desfășurare a unui eveniment în expunerea despre acesta din urmă cu scopul de a
reprezenta cât mai amănunțit, cu o gama de culori vii peisajul acțiunii ce se va contura la nivel de
cunoaștere a cititorului. Evenimentu l ce deja s -a desfășurat și forma lui de expresie nu sunt două

16
lucruri egale, deoarece primul constituie originea ce deduce apariția celei de -a doua, iar cea de -a
doua este în stare să oglindească despre primul în condițiile de îndeplinire a anumitor norme sau
concepte.
Potrivit jurnalistului american Curtis D. MacDougall, „Știrile comprimă toate activități le
curente care au un interes uman general, iar cea mai bună știre este aceea care îi interesează pe cei
mai mulți oameni”. [17, p. 183 ] Aceste gânduri înfățișează ipoteza referitor la împlinirea
necesităților informaționale ale audienței și acoperirea ari ei de interes a unui segment esențial din
contigentul publicului țintă. Valo rile specifice a unei știri sunt testate de mulțimea persoanelor
care au recurs la subiectul expus pen tru a se informa. Natura socială a știrii, mijloacele prin
intermediul cărora sunt orientate spre edu carea publicului țintă, având ca ț el formarea
comportamentelor individuale și pe cele colective, precum stimularea dezvoltării opiniei pulice,
prezintă o dovadă esențială că știre a raportează la prosperitatea socială, la tot ce captează atenția
publicului sau învață persoanele în relațiile, activitățile, gândurile, trăsăturile, sau
comportamentele sale. Particularitatea proeminentă a știrii este noutatea ce o poartă, fapt ce explic ă
interesul necontenit al jurnalismului pentru acest gen informativ.
A informa se referă la alegerea din multitudinea întâmplărilor reale acele fapte care pot
face subiect de știre. Pentru ca faptul selectat să aibă însemnă tate publicistică, jurnalist ul trebuie
să-i deslușească sensul, noutatea, mecanismele de producere și efectele posibile. Culegerea și
redactarea știrilor, în literatura de specialitate, reprezintă piatra de încercare în formarea ziariștilor,
garanția succes ului într -o profesie care a re ca scop primdordial informarea populației . Ca și oricare
alt gen jurnalistic, știrea este supusă unei tipologii. Conform criteriului s tructural -compozițional,
aceasta poate fi:
1. Flash -ul (specificul acestui tip de știri sunt concizia și oportunit atea de a reveni asupra
subiectului prin adăugarea unor elemente aflate mai târziu) ;
2. Știrea multiplă (o știre realizată din mai multe știri);
3. Relatarea sau darea de seamă (conține o informație desfășurată care se referă la un
eveniment, o acțiune, o manifestație, în cadrul cărora au fost analizate unul sau mai multe aspecte
de interes public. Există 4 tipuri de relatări: informativă, ste nografică, analitică, tematică);
4. Faptul divers.

Conform criteriului temporal știrea poate fi:

17
1. Activă (sunt concomitente cu evenimentul);
2. Pasivă sau istorică (care se referă la evenimente care s -au desfășurat deja. Ele se justifică din
cauza periodicităț ii publicăți ei sau din cauza amâ nării relatării despre un eveniment cu scopul de
a-i cunoaște consecințele integral. Importanța evenimentului trebuie să justif ice o astfel de
întârziere;
3. Anticipativă (conține informații care se referă la evenimentele previzibi le, care vor avea loc
în viitorul apropiat. Anticiparea ei în mass -media trebuie să se justifice prin interesul deosebit pe
care îl prezintă pentru cititori).

Conform criteriului spațial, știrea poate fi:
1. Internă (de pe teritori ul de unde este di fuzată publica ția periodică);
2. Externă (înafara teritoriul ui de unde este difuzată publica ția periodică).
Conform criteriului tematic, știrea poate fi: economică, politică, științifică, sportivă etc.
Darea de seama este o altă speci e ce se încadrează în componența genurilor infor mative.
Actualmente, aceasta poate fi întâlnită în presa periodică mai rar , însă, era un gen foarte îndrăgit
în perioada sovietică. Ea are drept scop de a expune într -un mod rapid esența evenimentel or ce au
avut loc recent, print re care se reasesc: adunările, conferințele, congresele, întâlnirile etc. Modelul
și felul în care sunt scrise dările de seamă încuviințează jurnalistului să prezinte cele mai
importante detalii de la eveniment ul propriu -zis, să reproducă co rect atmosfera, în care s -a petrecut
acțiunea. Pe lângă toate acestea, el trebuie să redea de la ce s -a produs evenimentul dat, cum a
decurs și cum s -a încheiat. Darea de seamă este acel gen informativ care îi permite autorului să
reflecte mediul extern, în care s -a desfășurat evenimentul. În cazul în care este necesar, jurnalistul
poate relata despre declarațiile pronunțate sau despre cele mai importante detalii discutate în ca drul
unei confe rințe sau adunări de o importanț ă majoră. Dacă ar fi să vorbim despre volumul ce trebuie
să îl cuprind ă o dare de seamă , acesta este diferit și variază de la caz la caz. Jurnalistul poate să îi
dedice acestui gen informativ de la câteva rând uri până la un număr întreg de ziar. La fel ca și
genul a nalizat anterior, darea de seamă comunică cititorului esență evenimentului. Aici putem
sublinia detaliile cum ar fi: unde și când a avut loc, cine a fost participant întru realizarea ei. În
paginile publica țiilor periodice din perioada sovietică, cele mai des utilizate sunt dările de seamă
desfășurate. Acestea relatează amănunțit despre evenimentele ce au avut loc pe parcursul unei zile
și ne ține la curent cu multitudinea de datalii care ar putea să ne intereseze. Trăsăturile

18
caracteristice ale dării de seamă alcătuiește un model foarte eficient și schimbător de informare în
masă despre cele mai importante vești din mediul politi c sau social. Darea de seamă ca gen
informativ este bine cunoscut încă din cele mai vechi publicații periodice, cum ar fi primul ziar
rusesc „Ved omosti Moskoskovo Gosudarstva” sau publicația periodică inițiată de Gheorghe
Asachi – „Albina”, unde se povestește cu detalii despre evenimentele ce țin de teatrul diferitor
operații militare, festivită țile de la curțile domnești, recepțiile date în cinstea soliilor străine etc.
Astfel, există câteva momente d e care jurnalistul trebuie să ți nă cont atunci câ nd vrea să scrie o
dare de seamă bine închegată. El trebuie să cunoască exact situ ația din sfera, teritoriul și
întreprinderea despre care urmează să scrie. De asemenea, el trebuie să sesizeze ce informații au o
însemnătate majoră și merită a fi publicate și care nu. Jurnalistul va fi responsabil de culegerea
datelor care, ulterior, vor fi evidențiat e în primul rând. Darea de seamă , fiind un gen informativ,
pune la dispoziția jurnalistului capacități nu mai mici decât ar putea oferi articolul de pre să,
reportajul sau corespondența , de a utiliza formele limbii și ale stilului. Printre acestea putem
evidenția figurile de stil și imaginile atât auditive, cât și vizuale. „Folosind în mod priceput
elementele schiței, unele procedee artistice de zugrăvire a reali tății, jurnaliștii se stăruie ca dările
de seamă să fie cît mai ilustrative, să zugrăvească cititorilor cît mai fidel tabloul de la consfătuire,
miting sau întâlnire.” [2 , p. 36 ] Procedeele stilistice ale limbii pot fi utilizate cu izbândă, în deosebi
în dările de seama care se referă la următoarele subeicte: festivaluri, competiții , sărbători etc.
Dările de seamă pot fi de mai multe tipuri și se diferențiază între ele, în primul rând, după metoda
utilizată la redac tarea genului. Darea de seamă stenografică este una dintre cele mai obișnuite, care
are ca ț el să prezinte consumatorilor de informații o fotografie veridică care a fost făcută în timpul
desfășurării unui eveniment. De obicei, această formă de redactare este folosită pentru reflectarea
unor informații care nu solicită comentariile desfășurate ale jurnalistului. Ai ci putem inc lude dările
de seamă publicate în urmă unor congrese ale unui partid politic, de la congrese sau întâlniri
importante – care sunt prezentate prin prisma unor stenograme. Elementul aprecierii este un
principiu care nu poate lipsi din dările de seamă . Anume acest principiu hotăr ăște partinitatea dării
de seamă ca un gen de mare însemnătate în presă sovietică. Aprecierea relevă din selectarea
fenomenelor, elementelor și principiilor despre car e se relatează în darea de seamă. Pe lângă dările
de seamă stenograf ice, mai ex istă și cele tematice care conți n o analiză desfășurată a faptelor,
adică , cu alte cuvinte, dări de seamă analitice. Acest tip de material, în mare parte, se dedică unei
anumite probleme. Executarea acesteia poate varia, deoarece jurnalistul une ori acordă o atenție
sporită doar unei replici sau convorbiri care se referă la subiectul abordat în material. Pe când
celelalte cuvântări care au fost expuse, sunt totalmente evitate sau reflectate pe sc urt. Așa tipuri de
dări de seamă , deseori, redactea ză agenția ATEM pentru a publi ca materiale ce țin de republică .

19
Acestea conțin informații diverse, cum ar fi: despre industria alimentară, agricultori, crescători de
animale etc. Aceste materiale urmăresc sco pul de a face cunoscută practica progr esistă ce are loc,
de exemplu, în industrie, agricultură și î n alte segmente ale economiei naționale. Pe lângă toate
acestea, ele mai urmăresc să transforme această practică valoroasă într -un bun al întregii societăți.
Reieșind din aceste circumstanțe, jurnaliștii m ai pract ică și scrierea dărilor de seamă referitor la
unele întruniri, ședințe și mitinguri prin prisma ierarhizării a faptelor expuse. Plus la toate astea,
autorii le mai și clasifică după criteriul tematic.
În presa de specialitate, de foarte multe or i sunt publicate dările de seamă analitice. Aceasta
se deosebește de cea tematică și stenografica prin prisma analizei desfășurate a acțiunilor ce au
avut loc în timpul ședinței. Analiza propri u-zisă poate fi diversă, aceasta ține doar de scopurile
inițiale ce și le -au propus autorul împreună cu redacția să le realizeze. Aceste mate riale cu tentă
analitică obți n, în cele din urmă, o formă extinsă a viziunilor, percepțiilor, gândurilor atât al
autorului , cât și a redacției referitor la problematica discutată. Expunand detalii referitor la
întâlnirea, mitingul sau consfătuirea care a avut loc și prezentând discursurile oratorilor, adică ale
reporterului principal și a persoanelor care au luat parte la discuție. Autorul dării de seamă va opta
pentru totalizarea practicii acumulate, cu scopul de a identifica pricina lacunelor și discontinuității,
în cazul în care acestea au fost admise. Darea de seama în cauza va conține elemente definitorii
care o vor alătu ră foarte mult de art icolul de presă și corespondența jurnalistică. Aceste materiale
pot fi identificate foarte ușor, deoarece acestea vor conține în text expuneri concrete care se vor
referi la întâlnirile din raioane, din oraș sau de partid. În cazul în care autorii ar prezent a aceste
evenimente în forma unor dări de seamă atât tematice, cât și stenografice, publicațiile periodice nu
ar avea posibilitatea să exclu dă din materialele scrise repetă rile, enunțurile și alineatele ce vor
cutreieră și vor trece de la o dare de seamă la altă. Acest lucru, cu siguranță, va indispune publicul
larg și îl va lipsi de orice interes. Din aceste considerente, autorul trebuie să cunoasc ă amănunțit
situația de moment di n fiecare raion, deoarece jur naliștii, în orice dare d e seamă , expun doar o
singură problema, care e dedicată unui singur subiect. Atunci când materialul jurnalistic cuprinde
spusele unui orator, jurnalistul este în drept să comenteze aceste idei, să fie de acord cu ele s au să
le critice. Darea de seamă care cuprinde diverse obiecții constructive în adresa cuiva sau a ceva,
contribuie la îmbunătățirea lucrurilor într -un anumit domeniu și îl îndreaptă in direcția corectă pe
consumatorul de informații me diatice.
Un alt gen informativ pe care îl întâlnim î n paginile publicațiil or periodice este reportajul.
Dicționarul on -line www.dexonline.ro oferă urmatorea definiție pentru lexemul „ reportaj ”- specie
publicistică, uneori și cu valoare literară, informând operativ asupra unor realități, situații,
evenimente etc. [ 20] Conform enciclopediei libere Wikipedia, reportajul este o specie publicistică

20
care, în baza unor date culese la fața locului, infor mează opinia publică, cât mai real și nepărtinitor,
asupra problemelor de interes general sau constatate ocazional . [24] Așadar, reportajul este un gen
publicistic informativ, în care se relatează, prin intermediul unor mijloace literare, despre un
eveniment sau un fapt, pe baza informațiilor culese de la fața locului de către reporter. Acest gen
publicistic îmbină trei moduri de expunere, și anume: descrierea , narațiunea și dialogul
– reproducâ nd detaliat evenimentul propriu -zis. Ca specie jurnalist ică, reportajul trebuie să se
conformeze câtorva reguli forte menite să păstreze nota informativă: prin transparența relatării și
expunerea faptelor primordiale, dar și pe cea de reproducere veridică a unei întâmplări. Acest șir
de reguli permite cititoru lui să descopere și să ia in considerație cele mai însemnate fapte .
Unul dintre cei mai cunoscuți autori de reportaje literare din spațiul românesc este
renumitul publicist Geo Bogza, care mai este considerat și părintele reportajului literar
românesc. Geo Bogza definește reportajul ca fiind „povestirea în chip realist a unor fapte
reale…Contactul cu realitatea este prima condiți e a reportajului, reporterul, ca și Anteu, capătă
putere cînd atinge pămîntul”. [ 23] Diferența cea mai vizibilă dintre știre ș i reportaj este cea că
știrea informează doar despre un fapt sau altul, pe când reportajul este o expunere treptată a unui
eveniment sau a unor fapte, surprinse în ipostaze esențiale în plin proces de dezvoltare. Reportajul
este genul de presă care capătă greutate datorită personalității ziaristului creator.
Particularitățile definitorii ale reportajului sunt: operativitatea, competența, contactul direct
cu realitatea, caracterul exact al relatării, veridicitatea și autenticitatea. Valoarea tipi că solici tată
unui reportaj , evident, este veridicitatea. Jurnalistul trebuie să prezinte evenimentul așa cum s -a
desfășurat, fiindcă el este martorul ocular și activ. Reporterul trebuie să se dea în goana atât după
fapte valoroase, cât și după cele secundare. Aces ta trebuie să fie concentrat la reacțiile celor
prezenți la fața locului, să -i examineze și să noteze detaliile remarcate. O altă particularitate
fundamentală a reportajului este efectul prezenței, care este posibil ă datorită detaliilor
oferite. „Reportaju l este compatibil cu aproape orice eveniment ori situație. Cît privește stilul,
acesta poate varia oricît…” [15, p. 244]
Reportajul este unul dintre cele mai dinamice genuri jurnalistice prin prisma căruia este
pus în valoare masivul informațional potențial. De asemenea, acesta este acel gen inf ormativ căruia
îi revine rolul de a istorisi despre un eveniment anume, notat și proiectat de către reporter, care
este, totodată, martor ocular și protagonist. Comparativ cu știrea, genul informativ care og lindește
evenimentele concis, pe scurt, reportajul le reproduce în întregime, or, scopul acestui gen este de
a desluși și de a face o legătură între succesivitatea fazelor, proceselor, personajelor care au luat
parte la eveniment, să transfere consumatorul de informații în centrul evenimentului. Sarcina
fundamentală a reportajului întodeauna a fost cea de a -l caracteriza în prim plan pe om, în acest

21
fel și produsul mediatic obține o înfățișare umanizată. În reportajele scrise de către ziariștii de p e
terito riul Republicii Moldova mereu au fost oglindite problemele curente cu care se confruntă
societatea, fiind reflectate destinele oamenilor și destinele diverselor paturi sociale.
Trăsăturile unui reportaj:
1. Actualitatea – aceasta sporește interesul cititorului față de reportaj;
2. Autenticitatea – este o trăsătură pe care reporterul nu trebuie să o neglijeze, deoarece aceasta
ține de stilul celui care o scrie;
3. Atitudinea – contea ză prezența reporterului la fața locului și poziția sa față de faptele relatate;
4. Plasticitatea – ziaristul face apel la mijloace și procedee literare cun ar fi: narațiunea,
dialogul, portretizarea), imagine a artistică: figure de stil (ex. metaforele, epitetele, comparațiile)
sau demanieră (ex. ironia).
Tipologia reportajului se face posibilă datorită unor criterii. După temă , reportajul poate fi:
De specialitate:
1. Social ;
2. Economic ;
3. Politic ;
4. Cultural ;
5. Etc.
De informare generală:
1. De călătorie ;
2. De fapt divers ;
3. Portret ;
4. Publicitar ;
Cele mai des întâlnite reportaje în presă sunt cele de atmosferă , de eveniment și de
probl emă. Prin intermediul reportajului de atmosferă se simte prezența reporterului la evenimen t,
implicarea și participarea sa . Ceea ce necesită atât deprinderi pur jurnalistice, cât și o viziune mai
detaliată și mai creatoare asupra realității. De aceea, în acest caz va fi mult mai bine observat

22
jurnalismul literar decât de relatare. Întrebarea la car e răspunde ziaristul în reporta jul de atmosferă
este „cum?”.
Reportajul de eveniment are dimensiuni reduse pentru a corespunde unei pagină ri rapide,
și este publicat, de regulă, a doua zi după documentare. Din acest motiv, etapele de pre –
documentare, documentare pe teren, fixare a planului, redactare și revizuire a textului sunt
efectuate în doar câteva ore. Un unghi de abordare și un stil al reporterului original va capta cu
adevărat a tenția cititorului.
Reportajul de problemă conține date exacte, statistici, și informații referitor la problemele
cu care se confruntă societatea la mo mentul de față (ex. Fumatul în locurile interzise, transportul
public arhiplin, drumurile rele, salubritatea etc.). Un astfel de reportaj începe cu un fapt sau cu un
caz concret. „Reportajul nu este așadar apanajul jurnalistului privelegiat. Reportajul ilu strează cea
mai frumoasă atribuție a scrisului de presă: prezentarea vieți i sub toate formele ei, în toată
amploarea și în toate circumstanțele.” [ 15, p. 239 ]
Interviul este un alt gen informativ prin care se pun într -un circuit neîntrerupt anumite
concepte. Cu largi tendințe spre analitic, interviul descrie sau comentează info rmații, evenimente,
idei în urma unei întâlniri. Acesta are un scop bine definit, chibzuit de către jurnalist, având un
dialog cu unul sau mai mulți intervievați c are,ulterior, va apărea în presa scrisă sub forma unei
discuții. Dictionarul „ Dictionary of Media and Communications ” pune la dispoziție următoarea
definiție „interviul – este o întâlnire în timpul căreia un jurnali st sau un mesager de radio sau
televiziu ne întreabă pe cineva întrebări relevante despre un subiect .” [19] Așadar, interviul
presupune un demers, o acțiune a jurnalistului cu un anumit scop redacțional pentru a transmite o
informație de valoare cititorilor. Jurnalistul nu este un simplu grefier, ci are o atribuție de mare
importanț ă, deoarece adresează întrebări de interes public. „Interviul constă în a consemna în
cursul unei convorbiri, spusele unei persoane. Jurnalistul rămîne în umbră, rolul lui fiind de a
facilita exprimarea interlocutorului . Interviul n u este așadar un prilej pentru ca jurnalistul să iasă
la rampă, o ocazie de a -și flata propriul ego. Cu toate acestea, de la început (ideea interviului) pînă
la sfârșit (redactarea și pregătirea pentru tipar), jurnalistul trebuie să controleze întregul proces.”
[15, p. 256 ]
Dintre toate genurile jurnalistice, interviul răspunde în cea mai mare parte dorinței omului
de a întreține un dialog. Jurnalistul devine purtătorul d e cuvînt al cititorului. Reușita interviului,
depinde într -adevăr de intuiția jurn alistului intervievator de a găs i întrebările la care beneficiarii
de informație doresc să afle răspunsul. Prin intermediul interviului consumatorul de presă are
senzația participării directe la discuție. P e de altă parte, jurnaliștii cultivă genul din dorința de a -și
informa publicul direct de la sursă, operativ și echidistant. „În realizarea unui interviu, ziaristul va

23
întâlni două situații inconfortabile: logoreea interlocutorului sau, dimpotrivă, ostilit atea sa .
Rareori, un interviu decurge fără incidente majore, fără poticneli sau chiar refuzuri. Cu talent,
răbdare și multă pricepere, jurnalistul va reuși să ia să cu bine din orice încercare. ” [11, p. 186 ]
Tipurile de interviu identificate de către jurnalistul, profesorul și scriitorul Curtis D.
MacDougall sunt:
1. Interviul factual (de informare);
2. Interviul portret (de personal itate);
3. Interviul opinie.
În funcție de scopul investigării:
1. Interviu de context – este un text suplim entar care completează scriitura principa lă;
2. Interviu magazin – este dest inat magazinelor, are la baza sa o discuție mai liberă;
3. Interviu cheie – presupune o țintă concretă.
„Oricum s -ar numi el, nici un jurnalist nu uită că este întâi de toate, reporter. Și nici un reporter nu
uită că este înainte de toate un intervievator. ” (Hugh Sherwood, The Journalistic Interview, 1972) .
[10, p. 205 ]

1.2 Tehnici specific e de elaborare ș i redactare a materialelor informative
Genurile presei este un proces care a evoluat în timp și a cunoscut în ultima vreme un
progres fără precedent. Toat e acestea se datorează perfomanț ei tehnicilor de comunicare în masă,
prin intermediul cărora totalitatea de informații circulă peste tot. De la începuturile sale, până în
prezent, jurnalismul a răzbătut o cale lungă spre inițiere. Inițial, acesta era o simplă pasiune care
s-a dezvoltat și a ajuns să fi e o profesie îndrăgită de către oameni. Materialele informative care le
găsim în presa tipărită au la baza anumite principii după care se conduc și anume: au o idee bine
definită de la bun început, un mesaj care va fi transmis consumatorului de informații și are loc
datorită acțiunilor întreprinse în procesul de producție. Producția de materiale jurnalistice este una
deosebită, deși mass -media este considerată drept o instanță profesională și instituțională care are
o conștiință a datoriei față de cititori. Pe lângă toate acestea, instituțiile de presă mai sunt și afaceri
care cuprind informații și publicitate cu menirea de a aduce un profit suplimentar. „După
descoperirea tiparului, odată cu apariția de noi clase sociale interes ate să participe la gestiunea

24
puterii, la dezbaterea ideilor și la accesul de informații, pe măsură ce mase tot mai largi erau
alfabetizate , tipografiile au început să imprime – alături de Biblii, texte de legi, document e
religioase ori acte de cancelă rie – și cărți, almanahuri, buletine, reviste și apoi publicații cotidiene.
În față unei asemenea explozii de produse, distribuind informații și idei, instituțiile puterii au fost
nevoite să găsească răspuns la o întrebare dezarmantă prin simplitatea ei, dar strivitoare prin
implicaț iile politice și sociale: cine are dreptul să editeze și difuzeze cărți, ziare și reviste ”. [1,
p.127 ] Desigur că la asemenea întrebări nu există un răspuns simplu. De aceea, nicăieri nu a fost
constatat încă un singur sistem normativ potrivit unei misiuni unice atribuite mass -mediei. Ba din
contra, evoluția mass -mediei dovedește că legătura sa cu ideologiile, cu constituțiile și cu sistemele
legislative a captat aspecte cu totul deosebite.
Commission on Freedom of Press a distins cinci principii cu scopul de a aprecia
veridicitatea și reușitele demersului jurnalistic și ale instituțiilor media. Printre acestea se enumeră:
1. Expunerea veridică și coerentă a evenimentelor de ultimă oră , comunicare căreia i se acordă
o valoare.
2. Media alcătuiește un forum pentru observații și discuții critice.
3. Presa trebuie să redea proporțional mulțimea de grupuri care alcătuiesc societatea în
ansamblu.
4. Expunerea nevoilor și valorilor pe care le are societatea.
5. Presa trebuie să asigure accesul complet la informațiile de actualitate.
Sistemul de producere a informațiilor, asemenea unui proces industrial, aspiră să -și reducă
mijloacele uzuale de reperare, clasare și tratare. Reperare – nu doar cu scopul unei prevederi a
informației repartizate și anunțate (de sursele oficiale sau instituționale), dar car e reprezintă o parte
a realități i sociale și un rezultat al investigației, interesului jurnalistului (informația discretă).
Clasarea – nu doar a evenimentelor, ci ținând cont de țintele și sistemul de organizare ale
întreprinderilor de presă. Tratarea și prezentarea materiei prime este un supliment pentru selecția
inițială. Aprecierea caracterului deosebit al unor evenimente, depinde de cunoașterea pe care o au
jurnaliștii și de interesul pe care îl are publicul referitor la acestea. Jurnaliștii preferă evenimentele
care se evidențiază prin originalitate, caracte rul senzațional, impresionant. Valorificarea
emoționalității publicului reprezintă o cerință a logicii comerciale care prevalează pe piața
produselor mass -media. De obicei, sursele care ți n de sfera puterii sau de lumea celebrităților
produc evenimente însemnate. „Ziaristul este dependent de surse. Dar aceast ă dependență nu are

25
un sens unic. La rândul lor, sursele au ne voie de ziariști pentru a -și ad uce mesajele la cunoștința
publicului. ” [5, p. 17]
Unii pândesc inf ormația, pe când alții aspiră ca o anumită informație să fie difuzată de mass
– media. Jurnalistul caută informația care răspunde cel mai bine cerințelor unei știri sau oricărui
alt gen publicistic. Sursele posedă informații și încearcă să -și adapteze propunerea la cerere.
Înțelegerea se înscrie astfel și în produsul negocierii, în cazul dat știrea. Într -un final, miza
negocierii este supravegherea producției jurnalistice. Pentru a asigura un flux continuu cu știri
procesul de creare a materialelor aspir ă să instituționalizeze legătura dintre ziariști și cele mai de
seama surse. Sursele pot fi: un extras din document, un citat preluat, mărturia etc. Sursele sunt un
element foarte important în elaborarea materialelor ziaristice. Datorită lor mesajul final are o
credibilitate cu mult mai spo rită.
Conform criteriului statutului sursei, aceasta poate fi: instituțională, oficială, grupurile d e
presiune, liderii de opinie și „olimpienii”. Sursele instituționale păstr ează o legătură stabilă cu
presa . Aflându -se la rădăcina multor informaț ii, uneori chiar și a unor evenimente , acestea sunt
capabile să garanteze un control indirect asupra conținutului redacțional în ceea ce le vizează.
Mesajele instituționale din presă sunt dominante. De facto, aceste surse sunt:
1. Organele executive;
2. Administrațiile de stat;
3. Organismele parapublice;
4. Mari instituți i ale statului;
5. Organisme permanente care au ca țintă o manifestare periodică;
6. Partidele politice și grupările profesionale;
7. Tribunalele, servic iile de poliție, pompierii, salvarea;
8. Grupările asociative.
Sursele oficiale: sunt acel e surse care pot oferi informați i exclusive, printre care se
regăsește președenția, guvernul, ministerele.
Grupur ile de presiune: depune efort ca să-și im pună interesele materiale ș i cele ideologice.
Atunci când este vorba despre vre -un eveniment este participant direct sau indirect, practicând o
forțare asupra întreprinderii de presă, a conducătorilor săi, a redacției propriu -zise sau asupra unui
jurnalist. Ele tind să fie băgate în seama de mass -media și prin intermediul ei să aibă un efect

26
asupra opiniei publice. Acest segment îi revine sindicatelor sau unor asociații.
Liderii de opinie – sunt niște oameni influenți în procesul de formulare a d eciziilor
publicului. De a semenea, aceștia constituie o sursă necesară pentru jurnaliști.
„Olimpienii” – una din sursele activ exploatate de presă. Acestea sunt celebritățile din orice
domeniu.
Conform criteriului modalității de acces al jurnaliștilor că tre surse distingem următoarele surse:
a. directe (contactul direct cu sursa la fața locului, în timp ce se desfășoară evenimentul);
b. indirecte ( de care pot face rost din rutina zilnică, exemplu fiind conferințele de presă).
Conform criteriului duratei colaborării cu mass media, distingem surse:
a. Permanente – oferă informații regulat și reprezintă un exp onent sigur, de încredere (ex.
agențiile de presă, corespondenții permanenți, colegii de breaslă care activează la o redacție
concurență etc.);
b. Ocazionale – cu aceste surse este luată legătura doar cu ocazia unui eveniment.
Conform stării fizice:
a. Scrise – rapoarte, broșuri, pliante etc.
b. Specifice – judecătoriile, președenția, pompierii etc.
Credibilitatea este un aspect important atunci când ziaristul scrie un material pentru presa
scrisă. De aceea, privelegiate sunt atât agențiile de presă, cât și sursele oficiale. Acestea dispun de
o varietate de date și informații în a numite domenii. „Toat e aceste surse privelegiate, principali
furnizori de informație ai întreprinderilor de presă prin accesul regulat în mass -media și capacitatea
lor de a oferi știri bune (ele au inițiativa informației și adesea a evenimentelor – „pseudo –
evenimentele”), exe rcită o influență asupra opiniei publice, încercând să -și impună prin „realitatea
mediatică” propria viziune asup ra realității sociale. În măsura în care accesul la mass -media
constituie pentru unii un mijloc de a -i influența pe ceilalți actori ai vieții sociale în redefinirea
realității, acest acces reprezintă un potențial instrument de putere.” [5, p. 20 ]
Metodele de colectare a informațiilor de către ziariști se disting în trei tipuri: documentarea,
observația și intervi evarea. De obicei, un material bun care apare în publicațiile periodice și are o
încărcătură informațională sporită reprezintă efectul îmbinării celor trei metode. Misiunea
ziariștilor nu este doar cea de a informa, ci și de a explica anumite lucruri. În p rimul rând, reporterul
trebuie să se documenteze înainte de a merge p e teren. Acest lucru îl va ajuta să afle cât mai multe

27
detalii de spre subiect sau despre persoana cu care urmează să interacționeze. Documentarea se
realizează prin intermediul unor surse scrise, documente, biografii, prin intervievare și observa ția
proprie. În cazul în care evenimentul este previzibil, ziaristul trebuie să decurgă și la o pre –
documentare. Aceasta îl va ajuta să verifice riguros toate informațiile obținute, precum: unele d ate,
statistici, ortografia corectă a numelor et c.
Împrumutată din sociologie și antropologie, observația este o metodă prin intermediul
căreia se poate face rost de informații necesare pentru elaborarea ma terialelor jurnalistice. Aceasta
poate fi aplicată atât cu, cât și fără dezvăluirea identității reporterului. Dezvăluirea identității poate
duce la schimbarea atitudinii a persoanei observate (prudență sporită sau, dimpotrivă,
deschidere). Observația este o practică obișnuită pentru rep orteri.
Munca reporterului este una dintre cele mai importante în activitatea unei redacții. De
aceștia depind atât conținutul, cât și calitatea oricărei publicații în ziar. De asemenea, selecția
evenimentelor este aleasă de el însuși (ce subiecte să devină cunoscute cititorilor și care să r ămână
în umbră). Culegerea informațiilor este m isiunea de bază a reporterului, ci n u cea de redactare. Pe
lângă aptitudinile pe care le are reporterul, aces ta trebuie să aibă în posesia sa și anumite ustensile
care îl vor ajută în elaborarea unor m ateriale jurnalistice bune. Ace stea sunt:
1. Carnetul de notițe și pixul – se recomandă utilizarea unui carnet la birou și altul pe teren;
2. Agenda – în ea trebuie să fie scrise datel e referitor la persoanele cu care reporterii vor
contacta;
3. Reportofonul – poate fi de mare ajutor în activitatea reporterului, deoarece are posibilitatea
să înregistreze cele mai valoroase detalii a discuției;
4. Stenografia – un obiect util, deoarece permite notarea datelor în ritmul în care acestea sunt
pronunțate de interlocutori;
5. Dactilografierea – este un plus pen tru ziariști care cunosc „metoda oarbă”. Aceasta permite
dactilografierea rapidă, într -un timp relativ scurt, fără vre -un contact vizual;
6. Cunoașterea computerului – datorită acestui dispozitiv procesul redacțional devine cu mult
mai simplist și eficace;
7. Aparatul de fotografiat – este util, deoarece jurnaliștii pot prinde cadre interesante la un
eveniment remarcabil;
8. Cunoașterea limbilor străine – lărgește mult orizonturile reporterului. Pe parcursul activității
sale, acesta nu va intani dificultăți de a comunica liber cu persoanele din straintate.

28
După ce reporterul s -a înarmat cu toate lucrurile necesare, poate trece ușor la treabă . Așa
cum știrea este una dintre cele mai îndrăgite materiale din presă, report erii trebuie să ți nă cont de
redactarea acesteia. Tipurile de redactare a unei știri sunt:
1) Piramida răsturnată sau inversată (tehnic ă americană) – elaborarea unei știri de acest gen
presupune prezentarea informației de bază în introducere, după care urmează informațiile
explicative și detaliile suplimentare care ajută să descriem circumstanțele în care s -a produs
evenimentul. În introd ucere găsim răspunsurile la 2 din cele 4 întrebări esențiale la care răspunde
știrea. În acest gen de construcție ma niera de expunere a conținutului urmărește scopuri concrete:
– prezintă esența știrii;
– captează interesul cititorului;
– ușurează efec tuarea unor modificări în pagina ziarului.
2) Piramida normală – interesul cititorilor este captat prin intermediul acumulării treptate de
informații și date. Elementul principal își are locul la baza știrii.
3) Tehnica combinată – constă în enunțarea elementului principal la început, după care urmează
celelalte elemente ce constituie relatarea, pe când prezentarea este întreruptă de scurte comentarii
sau comparații cu alte evenimente asemănătoare. Această construcție de re dactare a știrii este
utilizată, de obicei, în săptămanale.
În cazul dării de seamă , o dată ce jurnalistul a primit sarcina de realizare a l unui astfel de
material, el trebuie, în primul rând, să deducă țintele pe care le urmărește publicația periodică
pentru care va scri. Pre gătirea din timp are o importanț ă majoră și joacă un rol decisiv în scrierea
unei dări de seama. El trebuie să cunoasc ă cum stau lucrurile în sfera pe care urmează să o
abordeze. Dacă acest lucru este posibil, în ajun ziaristul trebuie să se informeze preventiv prin
anumite tactici și metode practice. Printre acestea se regăsește și întemeier ea unei discuți i cu
directorii întreprinderii, activiștii din organizațiile obștești, maniera în care este structurată
întrecerea socialistă, poziția pe care o ocupă întreprinderea. Aceste lucruri îi vor permite
ziaristului, ulterior, să fie prezent la șed ință, miting sau întâlnire cu un bagaj de cunoștințe bine
pus la punct referitor la subiectul care va fi abordat. La fel, acestea ii servesc drept avantaj,
deoarece ziaristul pe lângă cunoștințele acumulate va avea un punct de vedere asupra problematicii
înainte de a purcede la acțiune a de scriere.
Sursele principale care pot fi utilizate în actul de creație a dării de seama sunt notițele
însemnate pe parcursul desfășurării a unei adunări. Jurnaliș tii care se bazează doar pe memoria și

29
amintirile lor, pe notițele extrem de scurte din carnețel, pe reținerea numelor participanț ilor nu sunt
corecți și nu vor atinge niciodată limita succesului. Acest fapt poate fi ușor argumentat , deoarece
acest gen informativ cere informații exacte și ve ridice. Iar dacă evenimentul da t este supus și unei
stenografii, atunci ziaristul este obligat să citească stenograma de la întrunire. Pe lângă toate aceste
principii, darea de seamă necesită o corectitudine maximă cî nd este vorba despre numele și
prenumele oratorilor, inițialele, cifrele rost ite, informațiile de o importanț ă considerabilă discutate
în cadrul evenimentului. Pe lângă alte ge nuri informative, darea de seamă este considerată una
dintre cele mai operative. Chiar și ziaristul este supus, uneori, unor provocări cum ar fi prezentarea
materi alului final în câteva ore după ce evenimentul s -a epuizat. Așadar, făcând o concluzie per
ansamblu, putem spune că cu cât mai eficace și amănunțită va fi documentarea, cu a tât mai rapid
și calitativ va fi expus materialul în paginile ziarelor naționale.
Dacă ar fi să ne referim la reportaj, există anumite reguli în elaborarea acestuia de care
ziariș tii trebuie neapărat să ți nă cont. În primul rând, ziaristul trebuie să fie martor la eveniment,
să se afle la fața locului. Motivul acestei reguli este că un astfel de material nu -și are locul în
paginile ziarelor în lipsa efectului prezenței. „Totuși un text scris sub forma unor mărturii
reportericesti capătă curând aura unei narațiuni subiective, a unui text ce nu încearcă să ascundă
de cititor subiectivitatea autorului au înțelegerea lacunară a situației.” [4 , p. 126 ] Tocmai prin acest
fapt și se diferențiază un reportaj d e o știre. În reportaj autorul încearcă să fie cât mai obiectiv, pe
când în știre reporterul nu poate folosi persoană întâi, singular și nu își poate imp une părerea
proprie.
O altă recomandare esențială este cea că un reportaj relatează despre u n eveniment care s –
a desfășurat într -un loc anume, la o ora și o dată concretă. În reportaj nu trebuie să lipsească aceste
elemente care oferă cit itorului posibilitatea de a afla mai multe detalii. În caz contrar, materialul
va fi perceput că un text liter ar ce povestește lucruri abstracte care nu au nici o legătură cu
realitatea.
Cea de -a treia recomandare pentru zia riști este cea de a trece la scrierea report ajului,
imediat după prezența sa la eveniment. Acest lucru se explică prin faptul că în mintea reporterului
mai sunt prezente detaliile vii pe care le -a văzul pe teren. Detaliile sunt fundamentale în acest gen,
fiindcă datorită lor narațiunea devine mai însuflețită și prinde viață. Vorbirea directă își are și ea
aici locul, căci oferă o notă mai expresivă și firească textului scris , după care redactat.
Cea de -a patra recomandare constă în faptul că reportajul nu doar relatează, ci descrie
acțiunea prin intermediul unor imagini vizuale sau auditive, forțând cititorul să vadă și să audă.
Evident, un asemenea nivel de măiestrie poate fi atins prin intermediul dezvoltării spiritului de
observație, de a remarca lucruri și detalii minuțioase pe care alți oameni nu l e văd.

30
A cincea recomandare care ajută la realizarea unui bun reportaj este cea de a nu generaliza
peste măsură. Jurnalistul trebuie să scrie doar despre cele văzute cu ochii proprii. Generalizarea
informați ilor lacunare este egală cu inducerea cititorului în eroare. Doar prin multă muncă,
străduință, experiență și acceptarea unor reguli va fi posibilă elaborarea unui reportaj
bun.
La fel ca și știrea și r eportajul, interviul are la baza sa anumite reguli și norme de realizare.
Una dintre acestea sunt categoriile de întrebări din cadrul interviului care trebuiesc sau nu trebuiesc
să fie adresate intervievatului.
1. Întrebări deschise – aceste întrebări pune la dispoziție o scurtă introducere, după care urmează
discuția propriu -zisă oferind o anumită libertate în răspunsuri.
2. Întrebări închise – nu se recomandă utilizarea lor. Această categorie de î ntrebări prevede
unele restricți i. Răspunsurile trebuie să fie scurte, concrete și la subiectul discutat.
3. Întrebări principale – datorită acestor întrebări putem include aspecte noi subiectului și
însemnate în timpul discuției.
4. Întrebări secundare – ele urmează și se subord onează celor principale.
5. Întrebări neutre – nu sugerează un răspuns anume, sunt întrebările care îl relaxează pe
intervievat.
6. Întrebări leading – întrebări care sugerează un răspuns. Pot fi omise, deoarece nu se
recomandă utilizarea lor.
Prima întrebare î ntr-un interviu trebuie să fie bine punctată, dacă ea e potrivită
disponibilităților intervievatului și temperame ntului acestuia, reușita interviului este garantată. În
timpul d ialogului, ziaristul poate să țină cont de răspunsuri, pe ntru ca ulterior să nu întâlnească
dificultăți în formularea următoarei întrebări.
a. Prima întrebare poate fi exactă, introducînd cititorul, în miezul subiectului discutat;
b. În alte cazuri, prima întrebare va avea o încărcătură ușor critică, astfel, prov ocînd
interlocutorul la replică;
c. Prima întrebare se poate formula și într -un microportret al vorbitorului;

31
d. Când intervievatul este bine cunoscut de către ziarist, acesta îi poate propune colaborarea
pentru formularea primei întrebări. Se poate întâ mpla ca prima întrebare să fie adresată chiar de
interlocutor.
„Categoriile de întrebări care nu se recomadă a fi puse:
a. Întrebări car e dovedesc absența documentării;
b. Întrebări vagi, generale;
c. Mai multe înt rebări într -o singură formulare;
d. Întrebările lungi. O întrebare poate fi lungă atunci cînd reporterul polemizează cu
interlocutorul sau cînd citează informația ce contrazice spusele acestuia ;
e. Întrebă ri care se ju stifică. Dacă o întrebare n u se impune de la sine, atunci ea nu poate fi
ajutată de nimic, fiindcă întrebările care se justifică pun reporterul într -o poziție inferio ară;
f. Întrebările bipolare, la care se poate răspunde doar cu „da” sau „nu”;
g. Întrebările ipotetice ( ex: ce s -ar întîmpla dacă? Cum ați proceda dacă?) ;
h. Întrebările care conțin deja răspunsul;
i. De asemenea, trebuie să evităm următoarele formule de întrebări: nu vi se pare că? Nu credeți
că?” [ 23]

32
CAPITOLUL II: TENDINȚELE GENURILOR INFORMATIVE ÎN PRESA TIMPULUI.
STUDIU DE CAZ: ZIARUL PLUGARUL ROȘ/MOLDOVA SOCIALISTĂ/MOLDOVA
SUVERANĂ
Obiectivul de bază al presei tipărite constă în fortificarea circuitului informațional continuu
și multidimensional, fapt ce susține la formarea unei soci etăți informaționale, în care c onsumatorul
de informați i ar primi vești obiective despre multitudinea de evenimente ce au avut l oc atât în țară,
cât și în străi nătate. „Procesul de selectare a evenimentelor și de scriere a materialelor (ierarhizare,
sistem atizare, argumentare, redactare) se realizează în baza criteriilor: imparțialitate, corectitudine
și veridicitate. Doar astfel publicațiile periodice pot crea opinii individuale și de grup corecte,
contribuind, în acest mod, la instruirea social -politică a populației.” [13 , p. 135 ]
Totalitatea mesajelor distribuite prin int ermediul canalelor mass -media ți n la curent
oamenii cu un fenomen, o acțiune, un eveniment, explică sau prognozează desfășurarea acestora.
Mesajele despre care vorbim au o semnificație doar în cazul în care răspund la următoarele
întrebări: cine, ce, cînd, unde, de ce? Interesul sporit al publicului larg oferă valoare materialelor
publicate și este reprezentat de nevoia continuă a acestuia în autoreglare. Capacitatea genului
informativ de a atrage și menține atenția cititorului depinde de mai mulți parametri, care stau la
originea procesului informațional și reprezintă elementele definitorii ale jurnalismului. Printre
aceste elemente se enumeră: actualitatea, veridicitatea, obiectivitate a, operativitatea. Circuitul
informațional se formeaz ă pe baza la mesajele care conți n detalii despre viață socială, politică și
economică a societăți i în care ne aflăm. Pe lângă toate acestea, transpunerea evenimentelor în
materiale jur nalistice și trecer ea în revistă sunt acele îndel etniciri care asigură acest circuit.
Datorită lui se accelerează înaintarea continuă atât a sistemulu i mass -media, cât și a societății ca o
unitate a parte. Consumatorii de informați i sunt interesați, în mare parte, de lecturarea unor
materiale pe cât de interesante, atât și de utile. Acest lucru ar putea să contribuie la dezvoltarea
socioculturală sau să îi anunțe despre pericolele ce îi așteaptă. Valoarea informațiilor despre
totalitatea incidentelor ce se produc în so cietate depinde de interesul publiculu i cititor. Din această
cauză , informațiile su nt consumate, în primul rând, ca niște oportunități ce pune la dispoziție
puncte de sprijin indivizilor. Varietatea materialelor informative este marcată de dorința de a
cunoaște cât mai multe, într -o perioada cât mai scurtă de timp.
Odată cu trecerea timpului, presa a devenit un produs de consum curent. Din momentul
apariției și până în zilele de astăzi, presa periodică a fost și rămâne a fi un instrument social
temeini c care vine să ajute oamenii în orientarea spre multitudinea problemelor din perioada
contemporană. Funcțiile comunicative ale mass -mediei facilitează în cea mai mare măsură crearea

33
orizontului informațional, care permite oamenilo r să asigure existența so cietăți i prin selectarea și
distribuirea informației, folosirea ei raț ională în țeluri constructive.
Creșterea tehnic ilor de fabricație nu a fost ca în perioadele precedente marcat de schimbări
funamentale, ci de perfecționări continue ce au condus la creșterea randamentului tipografiilor și
la scăderea prețului de cost al materiilor prime și a cheltuielilor . Rotativele au obținut dimensiuni
considerabile și au ajuns să producă ziare într-un ritm accelerat.
Amploarea progreselor cantitative ale audiențe i mass -media au avut efecte importante asupra
prezentării ziarelor și asupra diversificării categoriilor acestora. Ritmul dezvoltării sale este,
evident, flexibil în dependență de națiuni, de particularitățile naționale și d e circumstanțele
istorice. Presa națională, ca un component al sistemului mass -media, are o identitate deosebită,
determinată de rolul și locul care i se acordă cu scopul de a oglindi realitatea la nivel național,
tendințele și atribuția presei ce o prestează în procesul de realizare a a ctului comunicațional.
Datorită implicațiilor sale în mediul p e care îl pune în valoare, presa este un mesager indispensabil
de informare asupra evenimentelor, fenomenelor și aspirațiilor din acest mediu, este o unealtă de
abordare critică asupra lumii ce ne înconjoară. De asemenea, presa națională are drept scop de a
aduce la cunoști nță subiectele ce ți n de problemele unor grupuri sociale sau a unor oameni, este
un mijloc de frunte în formarea opiniei publice. „La începuturile comunicării mediatice, ziarele,
în lipsa altor modalități mediatice de inf ormare, erau singurele instituți i care asigurau circuitul
informațional în societate.” [14 , p. 5 ] Din aceste considerente, fluxul informațional din ziare era
asimilat complet, astfel având o influență evid entă asupra publicului larg. Totodată, ziarele erau
îndrăgite datorită faptului că își selecț ionau materialele în funcție de interesul, așteptările și nevoile
pe care le aveau consumatorii de produse mediatice.
Zi de zi, mass -media difuzează prompt un volum imens de mesaje informaționale. Însă,
cititorul nu reușește să însușească și să valorifice fluxul întreg de materiale factologice, ci do ar o
porțiune minimă din aceasta .
Datorită progresului tehnic presa a apărut și s -a lărgit asupra:
 Mijloacelelor de editare și difuzare a informațiilor;
 Mijloacelor de documentare și transmitere a informațiilor și obținerea produsului mediatic
scris. La această etapă contribuie câteva sisteme tehnologice, cum ar fi: tiparul, sistemele
electronice.
Presa din Basarabia a evoluat odată cu procesul cultural din provincia dată, pornind din anul
1812 – până la momentul de față, fiind de -a lungul acestor ani subordonată de două influențe ce

34
și-au lăsat amprenta în istoria presei basarabene. Prima influenț ă a fo st cea românească, aceasta
fiind una firească și priel nică, pe când ce -a de-a doua influență îi revine celei rusești, în organizarea
căreia Basarabia a fost supusă spre o remodelare forțată pentru aproape două secole. Literatura
istorică despre presa ce in clude spațiul între Nistru și Prut, de la origine până în zilele de astăzi,
este un fenomen bine conturat care presupune impactul nefavorabil cu realitățile social -politice și
culturale în care acesta s -a înfăptuit.
Conform pub licistului Dumitru Coval: „Presa scrisă ce se editează în prezent în Republica
Moldova este abia la începuturile acestei activităț i de mare amploare, de proporți i, pe drept cuvînt,
gigantice. Nu s -a încheiat încă procesul de stabilire definitivă a sis temului mass media din
republică . Lasă de dorit lista evident sărăcăcioasă a publicațiilor periodice care au în cadrul atenției
lor permanente problemele economiei, industriale și agricole, chestiunile științei și cele ale
învățământului public. Este insuficient numărul de reviste și săptămânale care ar ține în cadrul
atenției lor aspectele cardinale ale intereselor tineretului și adolesc enților” [3 , p. 6 ] Contemporanul
nostru are un interes sporit și b agă de seama doar acele publicaț ii periodice care posedă un conținut
amplu, în care acesta poate găs i răspunsuri la întrebările care îl agită și care constituie, cu siguranță,
diapazonul intereselor și concepțiilor sale la nivel politic. Pe lângă toate ace ste fenomene, crește
și îndeletnicirile sale sociale și ju stificarea înalta în domeniul să u de activitate, în câmpul de
muncă. În general, jurnalismul îi ajută pe oameni să se încadreze totalmente în rezolvarea unor
chestiuni sau probleme care au tangență cu modificarea societății pe parcursul tranziției la
economia de piață. Cu cât mai informați vor fi oamenii, mai pricepuți în tehnologia producției, cu
cât mai bine vor desluși ei tot ce se petrece în societate, datorită materialelor informative publicate
în mass media, cu atât mai multe avantaje vor ofer i ei, iar străduinț ele lor vor fi mai eficace, mai
bogate, la propriu.
Societatea în care ne aflăm, a da t la o parte multe aspecte ce ți n de valorile moralei
regimului totalitarist. Instituțiile ideologice, inclusiv și sistemul mass media din republica noastră,
au făcut, până la momentul de față, puține lu cruri pentru a declara și a fixa principiile umaniste,
pe baza căr ora urmează să fie înălțat statul nostru suveran și independent, stat bazat pe drepturile
și libertățile cetățenești. Într -o astfel de muncă dificilă și minuțioa să, anticipată pentru o perioadă
mare de timp, presei periodice i se acordă un rol deosebit. Ce a mai valoaroasa și întemeiată misiune
a mass mediei este și va fi, totuși, informarea permanentă și absolută a societății referitor la: situația
întreprinderilor, în unitățile economice de la sate și orașe, despre veștile din mediul rural și cel
urban. To ți părtașii la transformarea vieții sociale trebuie să aibă ocazia de a simți potențialul
restructurării propriu -zise, a culturii politice, natura și caracterul noului mod de viață și de
îndeletnic ire.

35
Sistemul politic în care se află, astăzi, s ocietatea moldovenească contează pe competiția
unei p rese repezite pe direcția făuririi. Activitatea creatoare a mijloacelor mass media pot susține
sigur organele ce stau la conducerea economiei țării, protejându -le de subiectivism în studierea și
evaluare a fenomenelor sociale condiționând asimilarea ho tărârilor întemeiate. Garantarea eficace
a consumatorilor de informații cu materiale valoroase este practicabilă numai în cazul unei
conlucrari bine planificate a diferitor unități ale sistemului mass -media c e activează pe teritoriul
Republicii Moldova: ziarele, revistele, agenții de informație și alții. Actu almente, în loc de
combinarea sârguinț elor a acestor mijloace de comunicare în masă, există în realitate competiții
hotărâtoare, care sunt în dezavantajul provocării comune, reprezentând un obstacol temeinic în
direcția executării pe bază democratică a procesului informațional. Schimbările ce au avut loc în
ultimii ani au cauzat schimbări de ordin calitativ, în primul rând în conținutul presei tipărite, în
deosebi, în problematica abordată de jurnaliștii unor ziare sau reviste. Redacțiile care își au sediul
atât în republica, cât și în raioane sau orașe au contribuit activ la reflectarea și încurajarea
proce sului de privatizare prin intermediul publicării al unui număr imens de pagini tematice cu
date și informații amănunțite. Acestea au susținut oamenii muncii să selecteze cele mai desăvârșite
forme de particip are la acest proces. O valoare adevărată în activitatea presei moldave a adus -o
inițiativa de acomo dare a publicului țintă cu legislația care ține de alegerea pe baza democratică a
conducerii, de la primari până la președinte. Firește, această operațiune este pe departe de a fi acum
desăvârșită, dar și ceea ce s -a produs pînă în m omentul de față, are o importanț ă deosebită pentru
educația civică a concetățenilor, încadrarea lor în soluționarea unora dintre cele mai importante
probleme ce se referă la soarta societății și a statului.
Actualmente, randamentul activității eficace a mass mediei nu se cal culează prin
intermediul exponenților cantitativi, care erau folosiți pentru estima rea valorilor realizate de presa
tipărită. Politologii care cercetează în prezent diverse aparențe ale acestei probleme majore
consideră că rezultatul acțiunilor întreprinse de către jurnalist nu poate fi, în nici un caz, îndată,
adică direct după emiterea publicației periodi ce. Consecințele muncii în cauză continuă să se
expună după o anumită perioada de timp, aducând la cunoștință maturitatea cinică și indicile
culturii pol itice a societății, abilitățile ei de a întemeia un dialog corespunzător în societatea
democratică sprijinit pe cultul dreptului și premisele pluralismului de opinii. Susțînând di scuțiile
productive inițiate în mass -media cu țelu l de a include în esența convorbirii toate detaliile vieții
economice și spirituale. Ziariștii de pe teritoriul R epublicii Moldova au nevoie de un public pe cât
mai atractiv, pe cât și priceput în subiectel e ce vizează societatea și viața contemporană, priceput
să menți nă un dial og la nivelul cerințelor solicitate de omul cult al societății moderne. Modelul
vieții politice care a fost întemeiat în republicile din fosta Uniune Sovietică nu sprijinea înaintarea

36
procesului de a utodirijare a societății, la stâ rnirea inițiativei și act ivității de creație politică a
maselor și a omului, în deosebi. Multitudinea proiectelor economice și a acțiunilor ideologice erau
convenite în instanțele unionale, fiin d riguros legiferate și în domeniul jurnalismului. Proiec tele
muncii de viitor ale reda cțiilor publicațiilor periodice se analizau și se acceptau din timp în
organele de partid.
La momentul de față, mass -media din Republica Moldova este eliberată de protecția
forurilor de partid, de coordonări și confirmări prealabile a unor procese de amploare. Abatere face
doar regimul prezent și funcționabil al ziarelor întemeiate de către partidele sau formaț iunile
politice. Canalele de difuzare a inf ormațiilo r în masă din republică , în utlimul timp, aspiră să
garanteze în cadrul oglindirii oricărei circumstanțe de conflict a supremației legislației în vigoare
în toate sferele vieții, a priorității normelor și principiilor constituționale. În timpul când a avut loc
restructurarea în republică au fost inițiate spre tipărire publicații speciale, m enite pentru a sprijini
și a apăra legea și pentru a garanta publicitatea documentelor la nivel legislativ (ex. „Monitorul
oficial al Republicii Moldova”). Stăruinț ele ce tățenilor din societatea noastră, care tind și sprijină
respectarea legilor, pentru izbânda obiectivității și nepartinirii sociale, au necesitatea nu numai de
ocrotirea instanțelor juridice, ci și de sprijinirea continuă a mass -mediei. În Republica Moldova
este concentrată o astfel de practică p ozitivă în această privință .
Materialele care sunt publicate zilnic pe paginile ziarelor din Republica Moldova, de cele
mai multe ori, se conduc după un anumit scop și anume cel de a da un imbold activității crea toare
a oamenilor muncii, a participa la stabilirea bazelor statalităț ilor moldovenești, a condiționa un loc
destoinic al patriei noastre în colectivitatea internațională.
Exercitând o autoritate considerabilă asupra gândirii și mentalității oamenilor, luând parte
la procesul de constituire a concepțiilor și a ipostazelor în viață, materialele publicate î n presă
reprezintă, in totalitate ca un procedeu influent al structurii atât economice, cât și culturale.
Diversitatea problematicii presei periodice poate să fie apre ciată ca o carte de vizită reprezentativă
a cotidianului, pe care îl cercetăm c u diferite ocazii. Problematica presei contemporane este strâns
axată de formularea de pe alură științif ică a chestiunilor acute ale progreselor ce au loc în sectorul:
economiei, culturii, relațiilor internaționale etc. Diverse programe, sugestii și recomandări care se
raportează la ziua de astăzi și la cea de mâine al structurii economice din Republica Mold ova trec,
în primul rând, o apreciere pe care o realizează într -un mod democratic cititorii publicațiilor
periodice.
Mass -media aspiră să păstreze în limita atenției sale neîncetate problemel e de baza ale
economiei naționale, printre care enumerăm: creșterea eficacității muncii, perfecționarea calității
producției, includerea unor noi tehnologii avansate, asimilarea tehnicilor noi.

37
În tematica presei publicate pe teritoriul Republicii Moldo va, actualmente, o poziție
însemnată este cea care stăpânește problemele curente și cele de perspectivă ale practicii agrare a
statului. Sistemmul și organizarea agriculturii moldovenești cuprinde în segmentul ei două treimi
din aptitudinea producției industriale, printre care se regăsesc: fabricile de zahăr, de producere a
vinului, a conservelor, etc. Mate rialele informative care au fost publicate în ultimii ani în paginil e
ziarului „Moldova Suverană” dă de știre despre multe scăpări sau tulburări s erioase în sistemul de
existență și de activare a acestor segmente economice care, mai devreme, reprezentau mâ ndria
structurii agroindustriale a Republicii Moldova.
Ziarele de pe teritoriul Republicii Moldova au tins dintodeauna la participarea în procesul
de restabilire a potențialului industrial a l republicii, care în consecințs politicii neprevazatoare , a
pierdut un segment valoros din tovarășii economici, pe care i -a deținut în fostele republici ale
Uniunii Sovietice. Politica dată s -a răsfrâ ns nefavorabil asupra situației de lucru în diverse ramuri
ale industriei constructoare de mașini, alim entară, ușoară etc.
Pentru a cerceta evoluția presei din Basarabia am decis să analizez genurile informative
din ziarele „Plugarul Roș”, „Moldova Socialistă” și „Moldova Suverană”. Ziarul este unul din cele
mai longevive publicații periodice c are a văzut lumina zilei la data de 1 mai 1924, la Odesa. Ziarul
„Plugarul Roș” a apărut în circumstanțele orînduirii social -politice sovietice și era editat de către
Secția Moldovenească a Comitetului Gub ernial Odesa al Partidului Comunist (bolșevic) de pe
teritoriul Ucrainei. Această publicație periodică era orientată către moldovenii din stânga Nistrului
și avea drept scop crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste M oldovenești. La data de 16
septe mbrie 1925 a apărut și varianta ei ucraineană, care se numea pe atunci „Червона Орач", și
mai târziu, „Социалистична Молдавия" („Moldova Socialistă"). În anul 1933 redacțiile acestor
publicații periodice au fost desprinse. Ulterio r, ziarul a fost editat la Balta începând cu luna
decembrie al anului 1924, și avea ca scop promovarea limbii materne în satele transnistrene supuse
rusificarii, iar din 1929 – la Tiraspol. În perioada războiului publicația periodică era editată la
Moscova și Soroca. În cele din urmă, în toamna anului 1944 ziarul era tipărit
la Chiși nău. Denumirea ziarului „Plugarul R oș" a fost schimbată în „Moldova Socialistă",
denumire sub care a apărut pînă în august 1990.
Publicațiile periodice „Plugarul R oș"/„Moldova Socialistă" au ser vit drept fundament
pentru presa de partid și cea sovietică a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești,
alături de ziare precum: „Comsomolistul Moldovei" (1930), revista pentru copii „Scînteia
leninistă" (1930), revista „Moldova literară" (1929); din 1931 -„Octeabriu în Mold ova", iar din
1932 -„Octombrie", edițiile „Pentru cărturărie delaolaltă" (1931), „Gazeta literară" (1932),
„Osoaviahim la pază" (1932), ziarele r aionale și cele de tiraj.

38
Presa națională de pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești a început să
fie tipărită, după cum era specificat într -o hotărîre de partid, „în limba moldovenească cu litere
rusești" fiind o prevedere de anulare a autorității limbii române. În urmă acestor hotărîri, limbajul
presei din RASSM era unul respingător și ne natural. Între an ii 1931 și 1937, treptat, presa a
început să întrebuințeze grafia latină, lucru ce a readus la viață fondul lexical, a garantat și a
fortificat exprimarea coerent ă. Începând din anul 1938, presa se reîntoarce la grafia chirilică.
Publicaț iile periodice din RASSM, care erau proiectate drept unelte sigure întru susținerea în
rîndurile minorităților naționale a ideologiei comuniste, au activat, pe parcursul tuturor anilor
de existență, în șabloanele atât ale presei de partid, cât și ale cele i din peri oada sovietică. În acea
perioadă , în RASSM au apărut în jur la 50 de ziare republicane, județene, orășenești și raionale,
cu un tiraj de 200 mii de exemplare, și 3 reviste.
În anul 1940, ziarele centrale din fosta RASSM s -au lărgit asupra zonei basarabene, iar
centrul editorial al presei s -a transferat de la Tiraspol la Chișinău, capitala RSSM. La 27
septembrie, în anul 1940, publicația periodică „Moldova Socialistă" este pre făcută în organul
central de presă al CC al PC(b) al RSSM. Aceleași dispoziții generale le obține și versiunea lui
ucraineană, înlocuită îndată prin cea rusă – „Советская Молдавия". Tirajul lor se bucură de un
progres spontan pînă la 200 mii de exemplare.
La data de 10 februarie 1941, la prima Sesiune a Sovietului Suprem al RSSM, a fost
adoptată Legea cu privire la includerea grafiei chirilice pe teritoriul Basarabiei. Pe parcursul anilor
de război, publicațiile periodice din RSSM, aproape că totalme nte și -a întrerupt activitatea. În
această perioada de timp a continuat să fie editat doar ziarul „Moldova Socialistă" pe front și a
avut proporțiile unei publicații peri odice militare de tiraj. La data de 25 decembrie 1942, ziarul
revine la denumirea „Mol dova Socialistă" și pînă în anul 1944 a fost tipărit la Moscova. Istoria
postbelică a presei din RSSM își are originea la Soroca, din anul 1944, unde pe parcursul lunilor
martie -august a fost reactivată tipărirea ziarului „Moldova Socialistă". În cele din urmă, redacția
publicației periodice centrale a fost mut ată la Chiși nău.
Nădejdea formării noii republici se sprijinea și pe exagerarea deosebirilor culturale între
Basarabia și Transnistria, pe de o parte, și România, pe de altă. Originea acestor deosebiri contesta,
în primul rînd, identitatea lingvistică. Cu ceva timp înaint e de a aproba hotărâ rea referitor la
constituirea RASSM, activiștii comuniști de pe acest teritoriu iau horarâ rea de a fi publicat un ziar
în limba moldovenească (limba română în baza grafiei chirilice) având drept scop pregătirea
ideologică a societății – „Plugarul Roș” . Primul număr al acestui ziar a văzut lumina tiparului la
data de 1 mai 1924 , cu subtitlul Gazeta secțiunii moldovenești pe lîngă gubcomul Comitetului
Partidului bolșevic al Ucrainei din Odessa și, desigur, însoțit de nelipsita lozincă „ Proletari din

39
toate țările, uniți -vă! ” Publicația periodică apărea de două ori pe săptămînă, iar redactorul a fost
numit Ivan Krivorucov. Mai târziu, ziarul a fost luat sub aripa și a altor redactori, printre care:
Grigore Borisov și Pavel Chioru. Începân d cu anul 1925 ziarul „ Plugarul Roș ” posedă versiunea
în limba ucraineană – Cervonnyi Oraci – care era un ziar săptămînal, conținea 6 -8 pagini care,
într-un scurt timp a ajuns la un tiraj de peste 6000 de exemplare.
În luna martie a anului 1929 colectivul de scriitori moldoveni, conlucratori ai
ziarului “Plugarul Roș“ , printre care enumerăm: Mihail Andriescu, Nicolae Cabac, Leonid
Corneanu (Cornfeld), Ion Canna ș.a., au întemeiat Asociația scriitorilor moldoveni “Răsă ritul”,
care au început să publice din luna mai o completare al ziarului “Plugarul Roș“ – “Moldova
Literară“ . Din dată de 15 octombrie 1930 completarea literară a publicației periodice este divizată,
întemeindu -se într -o revista literară care purta aceeași denumire. Mai târziu, i -a fost modificat titlul
în “Octeabriu -n Moldova“ . Alt supliment al ziarului “Plugarul Roș“ este cel destinat tineretului,
din anul 1930 transformându -se într -un periodic aparte, organ al tinerilor comuniști din RASSM,
cu denumirea “Comsomolistul Moldovei“ . Mai erau tipărite, uneori, și suplimente destinate
țăranilor, care erau absolut gratuite. Tot în anul 1930 a văzut lumina tiparului și prima publicație
destinată copiilor și anume revista pionierilor, cu denumirea „Scînteia Leninistă“.
Presa din RASSM reflectă într -o manieră amplă mersul m odificărilor socialiste din noua
entitate statală, exagerînd succesele de care se bucurau colectivitățile, efectele concurenței
socialiste, proporțiile luptei de clasă. La fel, era oferit u n spațiu vast pentru materiale informative,
în special, care aveau drept subiect viața de partid și viața comsomolistă din Uniunea Sovietică,
despre conspiraț iile imperialismului mondial , despre amplificarea revoluției bolșevice în toată
lumea, despre țara sovietică – ocrotitoare a celor oropsiți și obidiți . Reușitele tematice ale ziarelor
de pe teri toriul RASSM era același; nemaiținâ nd cont de profilul ziarelor, mesajele și stilurile erau
identice, pe când platforma ideologică alcătuind liantul comun al tuturor publicațiilor periodice.
Politica de moldovenizare a presei, era promovată în anii ‘30 și urmarea obiectivul de
îndep artare a localnicilor de cultura națională, de spiritualitatea și istoria românească, în general.
Vorbirea care conținea dialectul moldoveneasc a fost recunoscută și oficializată ca limba
moldovenească în RASSM în anumite scopuri politice necamuflate. De remarcat este faptul că în
această perioadă de timp odată cu editarea unor gramatici moldovenești anume , îmbninarea de
cuvinte „limba moldovenească ” este propagată activ. Încă din anii ‘20 guvernarea sovietică a
sprijinit și a menționat faptul că populația autohtonă a RASSM și a Basarabiei constituie un
ansamblu etno -lingvistic divizat de locuitorii de pe teritoriul României. Fără îndoială, conceptul
celor două limbi diferite a slujit intereselor politice ale imperiului sovietic, în general. Ca motivare,
că terminologia românească este de origine burgheză și nu oglindește noua realitate socialistă, ea

40
a fost, ulterior, înlocuită pri n intermediul unor lexeme născocite, sintagme inventate, limbaj
exagerat și artificial, făurite conform tiparelor rusești. A u fost înlăturate romanismele
ca: inevitabil, strident, irascibilitate , promptitudine , porumb, prune, prosop, salariu, secol, popor,
succes etc.
Ziarele tipărite în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, în acea
perioadă abundă într -o mulțime de l exeme prefăcute, cum ar fi: apofăcător în locul cuvântului
corect hidrogen, acrime – acid, mînestergură – șervet, gîtlegău – cravată, aburomergător –
locomotivă, păstrelnițî – arhivă , apăcad – cascadă, șenușelnițî – scrumieră, rășitornic –
frigider, lăbiuț î – ghilimele, șînșancă – cincinal, șerodrumnic – drum -de-fier etc. Este
neîndoielnic faptul că o astfel de încercare lingvistică, care nu ia în seama cu desăvârșire structura
derivativă a limbii române, n -a putut să prindă rădăcini, dar a provocat vătămăr i serioase normei
literare. Mai rău decât atât a fost că începand cu anul 1940 și după cel de -al doilea război mondial
(1939 -1945) acest limbaj lipsit de cultură a ocupat funcția limbii române literare și pe întreg
teritoriul Basarabiei. Cu scopul de a spr ijini această politică de moldovenizare au fost create o serie
de lucrări de tip științific : o primă gramaticî moldoveneascî a fost întocmită de L. A. Madan, la
Tiraspol, în anul 1919. O altă scriere a fost cea denumită astfel: “Dispri ortografia linghii
moldovenești” și a fost compusă de către comisarul învățămîntului din Republica Autonomă
Sovietică Socialistă Moldovenească, Pavel Chior, și tipărită în cadrul Tîrgului Bîzgu în anul
1929. O altă scriitură cu denumirea “Cuvîntelnic ortografic moldovenesc”, alcătuită de către
autorul Ion D. Ceban împreună cu alți scriitori, tipărită în anul 1940, la Tiraspol, promova aceeași
idee precum și cea precedentă. Scopul primordial ce îl vizau colectivitățile de scriitori era
încercarea de a „corecta " limba moldovenea scă de cuvinte românești franțuzite, nedeslușite de
către poporul moldovenesc, așa cum se consider a pe acele timpuri. La crearea stilului artistic
al limbii literare moldovenești și-a dat confruntare, evident, presa în limba moldovenească , și
anume publica ția periodică „Plugarul Roș ”. În rezultatul moldovenizării, limba de pe teritoriul
RASSM a ajuns să fie într -o stare jalnică.
Procesul moldavenizării a câștigat o amploare atît de mare și o însemnătate politică atît de
hotărâtă, încît doar admiterea faptului că cunoști românește putea să aibă consecințe serioase,
aspirând după sine învinuirea că configurezi în lista celor care au ajuns să fie considerați
drept dușmani ai poporului . Evident este faptul că încercarea de a alcătui o limbă nouă, diferită de
limba românească literară, nu avea urmările și efectele prevăzute, inițial, așa încît, după
desființarea Asociației proletcultiste “Cultură Proletară”, în 1932, chestiunea ce ține de limba
moldovenească devine din nou prim -planul intereselor și grijilo r partinice. La dată de 2 decembrie
1932, biroul comitetului regional de partid din Moldova al PC(b)U a adoptat hotărârea ce viza

41
succesiunea și demersul la grafia latină, planificînd ca aceasta să se săvârșească, pas cu pas, de-a
lungul anului 1932. Succe siunea scriiturii moldovenești de la alfabetul rusesc la cel latin a
acceptat să fie păstrată colectivitatea limbii oamenilor muncii moldoveni ce locuiesc pe ambele
maluri ale Nistrului și să fie fortificată autoritatea revoluționalizatoare a RASSM asupra maselor
de oameni ai muncii atât din Basarabia, cât și de pe teritoriul României . Însă, curățirea bolșevică
care a avut loc în anii 1937 -1938 a trasat un punct final acestei încercări naționaliste , iar
susținătorii acesteia erau: Pavel Chioru, Grigore Bori sov ș.a., oameni, care de facto, erau fideli
cauzei sovietice, și care, ulterior, au fost dați afară de la datorie, arestați, deportați și maltratați.
După scurgerea unei perioade de timp, Republica Moldova și -a proclamat independența în
anul 1991 și ziar ul care, inițial, era „Plugarul Roș ”, iar mai apoi „Moldova Socialistă ” a fost
redenumit în „Moldova Suverană ”.
Așadar, conform criteriului diapazonului tematic ziarul este unul generalist. Dat fiind faptul
că este distribuit pe un teritoriu mai restrâns și reflectă problemele unei societăți, acesta se
încadrează în categoria ziarelor naționale. Conform criteriului frecvenței distribuirii produsului
mediatic pe piață – ziarul este unul cotidian. Zilnic este consacrat problemelor social -politice și
economice actuale din țară. Ziarele „Plugarul Roș ”, „Moldova Socialistă ” și „Moldova Suverană ”
și-au păstrat același format de -a lungul anilor, A2 – numit și formatul mare sau cel universal, având
următoarele dimensiuni: 420mm x 594mm. Această publicație periodică conține patru pagi ni alb –
negru.

Știri Reportaje Interviuri Dări de seamă85
2 116151
20 19
3225
60 0Nr. de materiale informative
Plugarul Roșu Moldova Socialistă Moldova Suverană

42
În urma analizei cantitative al ziarului „Plugarul Roș” din luna mai, anul 1930, am
identificat 114 materiale informative. Printre acestea se regăsesc: știri – 85, reportaje – 2, interviuri
– 1, dări de seama – 16. În ziarul „Moldova Socialistă” din anul 1988, am observat o creștere
semnificativă. Pe parcursul lunii ianuarie au fost scrise 193 de materiale informative, precum: știri
– 151, interviuri – 19, reportaje – 20, dări de seama – 3. Dacă ar fi să ne referim la ziarul „Moldova
Suverană”, din luna ianuarie, al anului curent, în paginile acestuia se regăsesc 231 de materiale
informative. Știri sunt 225 la număr, iar reportaje – 6. Pe parcursul acestei luni nu au fost publicate
nici interviuri, nici dări de seamă .
În ianua rie, 1930, ziarul „Plugarul Ro ș” era tipărit în grafia chirilică și avea următorul
slogan: „Prol etari din toate țările, uniți -vă!” Acesta fiind una dintre cele mai cunoscute lozinci de
luptă ale socialismului . Mai mult decât atât, sloganul dat a fost deviza de stat a Uniunii Sovietice ,
care era expusă și pe panglicile roșii ale Stemei URSS , care u lterior, a fost
tipărită pe primele ruble ale Rusiei bolșevice . Ziarul avea un tiraj de 15500 exemplare și putea fi
achiziționat cu 2 copeici. După ce denumirea ziarului a fost schimbată în „Moldova Socialistă”,
sloganul a rămas neschimbat. Fiind un ziar din perioada sovietică, publicația a fost recompensată
cu ordinul sovietic Ordinul Drapelul Roșu al Muncii .
„Pentru genurile presei sovietice o trăsătură comună este aceea că ele se bazează nemijlocit
pe fapte și documente concrete, într -un cuvânt – pe materiale, care interesează cele publicate cu
marea forță a dovezii, a convingerilor.” [2 , p. 8 ] La baza tuturor schimb ărilor ce au loc în domeniul
jurnalisticii este în continuu vizibil impulsul ce are loc asupra presei sovietice: reflectarea exactă
și cât mai operativă a evenimentelor de o importantă majoră. Toate acestea au un scop bine stabilit,
și anume cel de a exerc ită o influență complexă asupra cititorilor. Răsfoind ziarul „Moldova
Socialistă” identifică m tablouri mai mult sau mai puți n ample ale realității. Elementele acestor
tablouri le reprezintă genurile informative caracteristice acelei perioade: știrile (scu rte sau
desfășurate), interviurile, dările de seama și reportajele. Aceste genuri nu sunt produse ale mass –
mediei din perioada contemporană, ci se regăsesc încă în primele publicații periodice. Zilnic,
materialele informative din presa sovietică ocupă un s pațiu consistent în paginile unui număr de
ziar. Toate acestea se datorează faptului că genurile informative constituie o ramură importantă,
de frunte, fără de care nu ar fi posibilă editarea unui ziar cu un conținut bogat care ar prinde la
public. De fact o, ziarul nu ar putea să -și execute rolul să u de propangadist, contest atar, și de
promotor colectiv, a acă nu ar conține nou tăți de ultimă oră . Relatarea succintă despre un eveniment
recent este deseori abordată în publicațiile periodice: ,,Plugarul Roș”; , ,Moldova Socialistă” și
,,Moldova Suverană”. Evenimentul reprezintă una din constrângerile majore ce acționează asupra
activității jurnalistului, în speță, asupra abordării unui gen anume. Publicațiile analizate abordează,

43
în mare parte, toate speciile gen urilor informative, însă cu mari dif erențe în ceea ce privește forma
de prezentare, sursele, limbajul și evident, subiectele tratate. Funcția de informare a celor trei
publicații este realizată prin intermediul celor mai importante specii ale genului informativ: știrea,
darea de seamă, reportajul și interviul. Toate aceste a se referă la nevoia indivizilor de a controla
mediul înconjurător, deoarece oamenii evaluează, pe baza informațiilor pe care le primesc prin
intermediul mass -mediei, importanța evenimen telor ce ar putea să -i afecteze în mod direct,
anticipează unele te ndințe și iau, în cunoștință de cauză, anumite decizii.

În ziarul „Plugarul Roș” – știrea este cea mai frecventă specie a genului informativ.
Acțiunile, evenimentele și fenomenele ce au avut loc recent, nu devin îndat ă subiecte pentru știri.
În primul rând, ele trebuie să fie recunoscute și evaluate dacă corespund problematicii instituției
de presă, dacă rezultă de la o sursă demnă de încredere. Pentru a fi difuzate, evenimentele trebuie
să se potrivească unor norme st abilite care precizează importanța informativă pe care o posedă.
Funcția de informare se materializează prin diverse modele de exprimare, în genuri jurnalistice
bine stabilite. Una dintre cele mai importante expresii a funcției de informare este știrea. As tfel, în
nurmarul din 5 mai 1930 a fost p ublicată știrea „Mai multă seamă drumurilor”. Între titlu și text
nu există nici o corelație, deoarece în titlu se vorbește despre una, iar în material despre alta . Deși
titlul ne sugerează că este vorba despre câteva drumuri care necesită a fi renovate, în material se
regăsesc informații despre terenuri agricole și recolta anuală, precum: „1000 de hectare”; „14 toane
de pătlăgele”; „2380 de toane”etc. În primul rând, lead -ul nu este tocmai potrivit pentru o asem enea
știre, căci nu este atractiv și la prima vedere nu are nici o tangență cu textul propriu -zis: „Grădinile
și livezile din Parcani sunt cele mai bune din toată Moldova”. Chi ar din prima frază autorul se dă 18%
33%49%
0%20%40%60%80%100%120%
Plugarul Roș Moldova Socialistă Moldova SuveranăȘTIRI
Știri

44
cu părerea, ceea ce este inadmisibi l într -o astfel de scriitură. Ca volum știrea este una scurtă și nu
conține atât surse oficiale , cât și neoficiale. Materialul este semnat doar cu numele de familie al
autorului, Flice rov. În același număr, pe pagina patru, a fost publicată știrea „Luați -va după noi” –
în care se informe ază despre adunarea comsomolistă din școala parteinica și al tehnicumului
pedagogic. Titlul este format dintr -un îndemn, sugerând și altor oameni să acționeze la fel. Leadul
răspunde la întrebările: cine?; ce?; când?; unde?; pentru ce?. La întreba rea când? – răspunsul este
următorul: „nu demult”. În zilele de astăzi, această formă nu ar fi fost acceptată de vre -o oarecare
redacție, deoarece răspunsul la această întrebare trebuie să fie exact și să conțină data sau ziua în
care s -a desfăș urat acțiunea. Corpul știrii este unul foarte scurt, format doar din p atru rânduri. În
el nu putem găs i descrierea sau desfășurarea evenimentului, ci doar scopul acestuia. În
background -ul materialului sunt oferite informații ce ar prezent a instituția într -o alură favorabilă,
drept dovadă fiind expresia „toți comsomoliș tii trebuie să i -a pildă de la noi”. [9, 05.05.1930]
Semnătura autorului se regăsește la finele materialului în felul următor: E. M. Șașchis . În același
ziar, pe pagina patru în numărul din data de 22 mai 1930 au fost publicate tr ei știri externe, într -o
rubrică aparte, denumită: „Știrile de peste tot locul”. Ca dimensiune știrile sunt foarte scuccinte,
iar un exemplu ar fi cea intitulată în modul următor: „Facerea iodului în Murmansk”. Știrea este
una informativă și comunică despre hotărârea luată de a ridica două fabrici de producere a iodului
într-un oraș din Rusia, Murmansk. Leadul „La Murmansk s-a dus o expediție specială, ca să
cerceteze dacă oare se poate acolo de așezat facerea iodului” – care răspunde la întrebările cine?;
ce?; unde?; excepție făcând întrebarea când?. Corpul știrii este unul sec și nu con ține surse care i –
ar oferi o notoriet ate, un grad sporit de importanț ă. În background sunt redate informații care
fortifică cunoștințele anterioare, cele scrise în descriere. De asemenea, background -ul oferă
informații care se bazează pe axa temporală, dre pt dovadă fiind expresiile utilizate: „până la
sfârșitul anului gospodăresc…” sau „dar în anul viitor…”. [9, 22.05.1930] Materialul nu are nici o
semnătură de autor, la fel ca și celela lte știri din această rubrică .
În presa din perioada sovietică deseori întâlnim materiale cu tentă socială, drept exemplu
fiind știrea din primul număr al ziarului „Moldova Socialistă”, din anul 1988, fiind intitulat „La
mulți ani în casă nouă” . [6, 01.01.1988] Autorul pledează pentru titlul într -un stil familial, dat
fiind faptul că a început un nou an. Acest titlul se găsește într -o strânsă legătură cu faptele și
detaliile expuse în material. Șapoul este unul clasic și răspunde la cele patru întrebări fundamentale
(cine?, ce?, cînd?, unde?) – „Cinci familii din co lhozul „Maiak”, raionul Ocniță, au sărbătorit
recent trecerea în casă nouă”. Materialul în cauza nu conține nici o sursă, ceea ce nu -i oferă, într –
o oarecare măsură, o veridicitate absolută. Este o știre pe scurt și informează despre câteva familii
din col hozul „Maiak” care au primit cheile de la noile sale locuințe. Mai mult decât atât, autorul a

45
menționat și numărul de persoane care urmează să primească o locuința proprie într -un timp scurt,
fapt ce emoționează cititorul. Fiind o informație de actualitate , verbele la timpul prezent, în mare
măsură , predomină. Știrea este mică ca volum și este semnată de un corespondent netitular.
Aceasta se datorează faptului că zilnic, publicățiile pe riodice din țară țineau legătura cu o mulțime
de corespondenți netitular i, prin prism a cărora era îmbogățită tematica materialelor din presă.
Ziarul „Moldova Socialistă” cuprinde diverse rubrici, printre care se regăsește și rubrica „Din viața
raioanelor”. Aceasta este dedicată celor mai importante evenimente ce au loc în dife rite raioane
ale țării. De exemplu, în numărul 5 din ianuarie 1988, rubrica conținea cinci materiale, toate
transmise din Cahul, prin intermediul corespondentului A. Manoil. În materialul „Odihnă activă și
divertisment” se vorbește despre clubul „Speranța” care în parteneriat cu alte cluburi organizează
diverse acțiuni tematice, atfel promovând modul sănătos de viață, inclusiv și persoanelor care vin
în raion atât la odihnă, cât și la tratament. Comparativ cu știrea anterioară, în aceas ta se regăsește
o sursă neoficială și anume a I. G. Tarasova, metodista la palatul orășenesc de cultură, care
afirmă: „Anterior ședințele lui erau convocate vineri, de fiecare dată ele beneficiind de un
considerabil aflux de public.” [9, 05.01.1988] Sursa are o notorietate slabă, care nu oferă
informații captivante sau importante pentru cititor. Și în cazul rubricii date, se publică , în mare
parte, știri mici că volum. O altă rubrica a ziarului „Moldova Socialistă”, care se regăsește în
fiecare număr, este „P laneta 88”, ca re ocupă o bună parte din pagina a patra al ziarului și conține
știri externe. De obicei, sunt incluse evenimentele de amploare ce se petrec în unele dintre cele
mai aglomerate orașe ale lumii, cum ar fi: Vienna, New York, Londra, Geneva, Berli n și Kabul.
Titlurile de rubrică ne ajută să distingem clasele de conținu t. De facto, le putem percepe ca pe niște
intertitluri ale materialelor di n publicațiile periodice. În numărul 16, din ianuarie 1988, știrea ce
iese cel mai mult în evidență este cea cu referire la capitala Afganistanului. Mate rialul este luat
într-un chenar aparte și este însoțit de o fotografie de arhivă a Agenției informaționale a Rusiei
TASS , în care este menționat: „Alan Jean Etienne Gio pe teritoriul Afganistanului în compone nța
unei bande de dușmani.” [6, 16.01.1988] Mate rialul publicat prezintă vinovăția cetățeanului
francez, care este condamnat la 10 ani privațiune de libertate, deoarece acesta a pătruns nelegitim
din Pakistan în Afganistan, fiind membru al unei grupări antiguvernamentale dușmănoase de
spionaj. În urmă a nalizei a câtorva știri, pot ferm afirma că cotidianul „Moldova Socialistă”
cuprinde un diapazon tematic foarte varia t.
Un alt ziar care acordă o importanț ă mai mare știrilor decât celorlalte specii ale genului
informativ este „Moldova Suverană”. În rubrica „Realitatea moldovenească” sunt publicate știri
scurte, plasate în coloana de pe marginea paginii întâi. Subiectul unei știri devine un eveniment
care s -a desfășurat recent, însă de cele mai multe ori știrile prezintă informații din interiorul ț ării,

46
deoarece evenimentele externe de amploare ocupă o altă rubrica din ziar. Cele mai frecvente știri
interne sunt anunțative și includ o informație ce ar interesa un public larg, ceea ce înseamnă că se
înștiințează despre cele mai importante evenimente care au avut loc. Un exemplu relevant este
știrea din domeniul economic, în numărul din 12 ianuarie 2018, cu titlul ,,Banca Mondială a
îmbunătățit prognozele pentru economia moldovenească” – se anunță despre o creștere ușoară a
economiei Republicii Moldov a pe parcursul anilor 2018 -2019. O altă știre economică din aceeași
rubrica este „Exporturile moldovenești au crescut” – se comunica despre date concrete conform
Biroului Național de Statistică (BNS), referitoare la creșterea exporturilor de pe întreg teri toriul
țării. O altă rubrica al ziarului este „Realitatea internațională ” care poate fi găsită pe pagina 3 din
ziar. Rubrica cuprinde în jur d e 7 știri, toate fiind scurte ca volum. Știrile externe sunt, în mare
parte, despre starea economică a altor țări, fluctuațiile de prețuri la produsele petroliere,
evenimentele din cadrul companiilor străine etc . Știri le au un limbaj accesibil, forma de preze ntare
este piramida inversată , adică sunt prezentate informațiile generale în care are loc un eveniment:
cine? unde? cînd? cum? și dacă este cazul sunt oferite informații și la întrebarea de ce? Un exemplu
este știrea de la data de 19 ianuarie 2018: „Eric Trump: Tatăl meu nu vede rase , singura culoare
care-l interesează este verdele” . În acest material fiul președintelui american Donal T rump,
menționează că pe tatăl să u îl interesează doar dolarul american și prospe ritatea economică a SUA.
La data de 24 ianuarie 2018 în rubrica „Știri de ultimă oră ” de pe pagină 2 al aceluiași ziar a fost
publicată știrea economică cu următorul titlu: „Prețurile la benzină și motorină iarăși au
crescut” – este o știre anticipativă, care precede o anumită acțiune ca re va avea loc în scurt timp.
Ca dimensiune știrea este una scurtă și nu conține opiniile specialiștilor sau a reprezentanților de
la Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE), ceea ce în mod normal, ar trebui
să existe. Lipsa surselor oficiale scade din credi bilitatea m aterialului publicat.
Dările de seamă sunt abordate în cazul reflectării tematicii unor conferințe și seminare.
Conferințele sunt organizate, în mare parte, de companii sau de partidele politice care doresc să
promoveze un produs sau un serviciu sau să i nformeze asupra unui fapt. Cel mai frecvent utilizate
sunt dările de seamă desfășurate, în care reporterii prezintă un tablou detaliat al ședinței. De
asemenea, ele se disting prin caracterul profund documentat al deciziilor luate, reproducerea în
formă su ccintă a celor mai importante rapoarte și comunicări. Reporterul redă esența unui
eveniment și scoate în evidență, cu exactitate, cele mai importante detalii.

47

Ziarul ,,Plugarul Roș ” apelează relativ frecvent la o astfel de strategie de tratare al unui
subiect. Fiind un zia r de partid, iar dările de seamă având ca subiect întâlnirile care aveau loc între
membrii partidului, acestea erau publicate, d e cele mai dese ori, pe întreaga pagina întâi al
ziarului. Un exemplu relevant este materialul „Darea de sea mă a comobului ПК(б)У moldovenesc.
Darea de seama a tovarășului Iliin ” – din 22 mai 1930. Conține 4 intertitluri cum ar fi: „Moldova
pe fonul creșterii de obște a CPCC”; „Să 'ntăreș ti și să prefaci pe temelia socialistica gospodăria
sătească”; „Să 'ntreci industria să mărești proletariatul ”; „Crește și se 'ntareste soiuzurile
profesionale ”. Materialul ocupă aproape toată pagină întâi din ziar, de aceea intertitlurile sunt
absolut necesare. Ele constituie un element care divizează textul în blocuri logice c are pot fi,
ulterior, rapid identificate. Lecturarea unei dări de seama de acest gen este mai ușoară și mai
plăcută. Materialul este însoțit de o ilustrație, care reprezintă un adevărat avantaj pentru cititor,
deoarece de multe ori, oamenii își îndreaptă p rivirea direct pe fotografie, fără să citească titlul.
După ce fotografia sau ilustrația este analizată, privirea cititorului se îndreaptă deja spre textu l
propriu -zis. Din această cauză , legendă unei fotografii este indis pensabilă și este considerată ca un
element al titrarii. Pe lângă toate acestea, se întâmplă că unele fotografii să nu fie înțelese de către
cititor, iar legendă are un rol major, îi da valoare l ecturii. În cazul dat, inlustraț ia este însoțită de
următoarea legendă: „T ovarășul Iliin”. O da re de seamă care reflectă totalurile și deciziile luate în
cadrul unei conferințe partinice, d in Tiraspol, este cea de la data de 29 mai 1930 cu titlul:
„Totalurile conferinț ei a VI -a partinice”. La fel ca și în darea de seamă analizată anterior, aceasta
conține intertitluri, făcând că lecturarea materialului să fie mai mai puți n complicată, printre care
enumerăm: „Zidirea națională pe o scară mai 'naltă”; „Colectivizarea gospodăriei sătești”;
„Desfășurarea singuraticii” etc. Prezența reporterului la fața l ocului este argumentată prin 84%
16%0
024681012141618
Plugarul Roșu Moldova Socialistă Moldova SuveranăDĂRI DE SEAMĂ
Dări de seamă

48
intermediul expresiilor care redau proximitatea celor discutate: „Tovarășul Iliin înseamnă că…”;
„Cu așa cuvinte a început darea de seamă …”; „La conferință au fost vre -o câțiva secretari…”;
„…zice tovarășul Iliin”; „Tov arășul Iliin se oprește mai departe la așa moment…” etc. [9,
29.05.1930] Materialul nu este însoțit de nici o fotograf ie sau ilustrație. Însă, aceasta ar fi tocm ai
potrivită, deoarece textul ca volum este foarte mare și obosește cititorul. În ziarul „Moldova
Socialistă” în numărul din 17 ianuarie 1988 a fost publicată darea de seamă cu titlul „Darea de
seamă cu privire la activitatea Biroului Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldove i
pentru conduc erea restructurării în republică”. Materialul ca volum ocupă două pagini și jumătate
din ziar. Fiind un material de interes major pentru publicul țintă este plasat pe pagină întâi, doi și
trei. Acesta reflectă cele mai importante detalii din hotărârea plenarei a VII -a care a avut loc la 16
ianuarie 1988, precum: democratizarea tuturor laturilor vieții și realizarea practică a reformei
economice radicale. Darea de seamă nu conține intertitluri, ci este struct urată conform
paragrafelor. Necătâ nd la faptul că este un material ce ocupă practic tot spațiul din acest număr de
ziar, suportul fotografic lipsește. Acest fapt nu avantajează abso lut deloc darea de seamă , ba din
contra, prezența fotografiei într -un astfel de material este inevitabilă. Fot ografiile sunt un lucru
necesar pentru cititor, căci prin intermediul lor sunt redate momentele și cadrele surprinse la
eveniment. Pe lângă toate acestea fotografia transmite și ea un oarecare mesaj, sentimentele și
trăirile subiecților la acel moment, împ rejurările în care a fost făcută.
Reportajul este una dintre spec iile genului informativ mai puți n utilizate în cele trei
publicații periodice alese pentru analiză. Acest gen de material informativ necesită un timp mai
îndelungat pentru documentar e și scriere, este mai extins ca spațiu și mult mai independent ca
formă. Prima deosebire remarcantă față de știre este cea că reportajul posedă o altă formă de
conc epere. El poate fi structurat ca o expunere a probl emelor pe rcepute de către reporter sau ca o
istorisire despre locurile pe care le -a observat. Reportajul este specia genului informativ care este
foarte apropiat cu literatură. Un lucru demn de menționat este că în reportajele nu se relatează
despre evenim entele care au avut loc, ci despre modul in care s -au întâmplat acestea. Dintre aceste
trei zaiare anal izate, publicația „Plugarul Roș ” se bucură cel mai p uțin de prezența acestei specii
in rândurile ziarului.

49

În ziarul „Plugarul Roș ” la data de 5 mai 1930 a fost publicat reportajul intitulat în modul
următor: „Două sute” – în car e se relatează despre importanta și însemnătatea zilei tiparului. Titlul
nu posedă una dintre cele mai importante calități – cea de a informa și de a -i sugera publicu lui
țintă despre ce va fi vorba, ce subiect va fi abordat în material. De asemenea, acesta este unul foarte
scurt și vag, fiind compus doar dintr -o îmbinare de cuvinte. O caracteristică definitorie utilizată de
către reporter este plasticitatea materialulu i. Acest lucru este vizibil prin intermediul detaliilor
utilizate (acțiuni, stări de spirit, aspect fizic), cum ar fi: „Într -o odăița cam întunecoasă”; „stau
patru oameni”; „slobozin d întâ ile cărți” etc. [9, 05.05.1930]
Com parativ cu ziarul „Plugarul Roș”, în paginile ziarului „Moldova Socialistă” am
identificat o ușoară creștere a speciei genului informativ – reportajul. Acesta își are locul într -o
rubrică aparte, de obicei pe prima pagină a ziarului, astfel, este identificat cu ușurință de către
publicul țintă. Reportajele sunt realizate prin prezența factorului uman, a reporterului la fața
locului. Un exemplu concludent este: ,,De două ori pe același loc” din întâi ianuarie 1988. Titlul
acestui reportaj reflectă ceea ce este expus în rândurile materi alului propriu -zis. După criteriul
structural, reportajul este m onolead, care cuprinde informații concrete, date, afirmăți i, detalii
referitor la activitatea operațională a angajaților. În reportaj se povestește detalii și fapte de la o
fabrică de mobilă. Prezența reporterului la față locului este vizibilă prin expresii, precum: „Aveam
să trec prin încăperea spațioasă…”; „Cam acestea le -am observat pe parcursul uneia dintre primele
zile…”. [6, 01.01.1988] Un alt reportaj din același ziar, în numărul din 21 ianuarie 1988, intitulat
„Rigorile p rind bine” are aceeași structură. Ca și în cazul precedent, expresia utilizată drept titlu
se regăsește și în rândurile materialului informativ. Reporterul este cel ce r elatează și este prezent
la fața locului, dr ept argument fiind cuvintele care exprimă proximitatea celor 7%72%
21%
0510152025
Plugarul Roșu Moldova Socialistă Moldova SuveranăREPORTAJE
Reportaje

50
discutate: ,,azi” ; ,,mai înainte” ; ,,apoi” și prezența eului liric: „Acolo l -am aflat și pe Serghei
Sevciuc”; „i -am auzit vocea domoală, măsurată, deși cu efect neîntârziat.”; „Am fost de mai mu lte
ori la depoul de locomotive”. [6, 21.01.1988] În cazul ziarului „Moldova Suverană” reportajele
sunt realizate, deseori, pe blocuri. Astfel, un exemplu relevant este reportajul publicat în numărul
din 31 ianuarie 2018 – „Visele despre marele trecut. Se va face oare unirea Moldovei cu
România?”. Introducerea începe de la un fapt și un caz concret, și anume de la evenimentul
marcant ce a avut loc în acest an – împlinirea a o sută de ani de la formarea statului m odern român.
De asemenea, sunt î nserate și in formații despre istoricul Marii Uniri de la 1918 și provinciile
componente. La nivel structural, reportajul dat este unul pe blocuri, care sunt intitulate în modul
următor: „Unionismul în vogă”, „Limitări structurale”, „O istorie de lungă durată ”. Acestea conți n
date și statistici care sunt con siderate detalii importante ce î i oferă credibilitate materialului,
precum: „70 – 80% din cetățenii români susți n ideea necesității unirii Moldovei cu România”;
„legea a fost adoptată din martie 2017”; „mai multe patu ri sociale din Moldova (conform
sondajelor 60% din cetățeni)” etc. [7, 31.01.2018 ]
De facto, interviul este specia genului informativ prin intermediul căruia informația este
colectată rapid, iar persoanele intervievate – cele mai credibile surse. Pri n intermediul lui apar în
circuitul informațional anumite concepții sociale. Interviul nu este altceva decât o expresie, o
manieră de a oglindi anumite nevoi ale populației. În acest sens, el se realizează datorită intereselor
maselor. Avantajul cel mai ma re, față de alte specii ale genului informativ este că interviul pune
la dispoziție aptitudinea de a trata realitatea cotidiană prin intermediul indivizilor sociali. Acești a
pot fi reprezentanți din diferite categorii sociale, pr ecum și a trata convorbitor ul ca personalitate
sau ca o latura componentă a unui grup social. Interviul î i încuviințează jurnalistului să reliefeze
portrete sociale atât individuale, cât și colective. Astfel, acesta poate fi socotit drept genul care
posedă capacități deos ebite în pr omovarea oamenilor ca valoare. Ce rcetătorul român D. Cosma
afirmă că: „Dintre toate formele intervenției ziaristice interviul răspunde în cea mai mare măsură
dorinței individului de a comunica. Apărut sub zodia dialogului, interviul constituie una dintre c ele
mai eficiente modalități de asigurare a comunicării: individ cu alt individ, individ cu grupul social
pe care -l reprezintă, grup social cu alt grup social, societate cu factorii de decizie, comunitate
socială cu altă comunitate socială.” [12 , p. 167 ] Această specie a genului informativ, de foarte
multe ori se regăsește î n rubricile de profil, deoarece odată cu răspândirea informațiilor pe larg,
este garantat și pluralismul de opinii. Însă, se pare că repo rterii ziarelelor „Plugarul Roș ”,
„Moldova Socia listă” și „Moldova Suverană” nu sunt adepții acestei specii jurnalistice. Astfel, in
cele trei publicații periodice interviul este întâlnit foarte și foarte rar.

51

În ziarul „Plugarul Roș ” unicul interviu identificat a fost cel din numarul din 9 mai 1930,
de pe p agina 3. Acesta este intitulat în modul urmă tor: „Înaintaș ul `n unghiile caputunchio șîlor”.
De asemenea, conț ine și un subtitlu „Pe scara biurocratizmului” – care este unul sugestiv, se referă
la aspiraț iile de rezolvare din domeniul administrativ a unor probleme public e. Tipurile de întrebări
utilizate în acest interviu nu mai sunt actuale astăzi, drept exemplu servind următoarele : „Dapu
cum du neta lucrez ?”; „Dapu cum amu sî șii ?” Ca dimens iune interviul este unul desf ășurat, însă
nu conține nici un suport fotografic, ceea ce ar fi sporit interesul cititorului, pe o parte, și
credibilitatea mat erialului, pe de alta. De asemenea, materialul nu este semnat, obicei înâln it
deseori în publicaț iile acestui ziar.
În ziarul „Moldova Socialistă” acesta se regăsește în cadrul rubricii „Interviul nostru”.
Șeful noului organ de control extradepartamental Serghei Vladim erovici Botezatu a devenit ținta
interviului „Carul e urnit…” în numărul d in 15 ianuarie 1988. Materialul dat are o formă asemenea
unei pâlnii, deoarece reporterul adresează întrebări interlocutorului începând de la ideea generală
și apropiindu -se treptat de detaliile și observațiile particulare. În cazul dat reporterul a realiz at un
interviu de opinie, acest lucru fiind ușor vizibil și prin expresiile pe care acesta le -a utilizat în
adresarea întrebărilor: „dar care -i părerea lui…”; „care -i rolul…”; „e posibilă oare…”; „și
dacă…”etc. [6, 15.01.1988] Forma de prezentare a materialului este una liberă, astfel încât
interlocutorul are posibilitatea să -și exprime deschis opiniile despre subiectul pus în discuție.
Reporterul a utilizat și întrebările de tip închis, care se recomandă de evitat, printre care: „E posibil,
oare, că odată cu semnarea actului de primire a casei teritoriul din jurul ei să fie neted și curat,
înverzit chiar?” sau „Recepția de stat a intrat în drepturile sale. Dar sînt complectat e statele, vi s -5%95%
0
02468101214161820
Plugarul Roșu Moldova Socialistă Moldova SuveranăINTERVIURI
Interviuri

52
au creat condiți i normale de lucru?”. De as emenea, întrebările adresate interlocutorului sunt prea
lungi, pe când acestea ar trebui să fie scurte, clare și concise. Un alt interviu de opinie a fost
publicat la dată de 23 ianuarie 1988 în același ziar și are următ orul titlu: „Vitalitatea și forța artei”
– care ne sugerează pe scurt despre ce va fi vorba. Pe lângă aceasta , materialul conține și cinci
intertitluri cu ajutorul cărora textul este divizat în blocuri logice, care pot fi identificate cu ușurință
de către cititor: „Dintre miile de cărări cum să găsești unică potecă ce duce spre adevăr!”; „Cui ii
aparține monopolul asupra progresului!”; „Merge realismul socialist pe calea inovației!”; „Oare
mutul poate să rostească o cuvântare revoluționară?” și „Cui nu -i este convenabilă libertatea
creației!” . [6, 23.01.1988] Interviul este realizat cu profesorul Victor Vladimerovici Vanslov,
membru corespondent al Academiei de Arte a U RSS, doctor în studiul artelor. Materialul ocupă o
pagină întreagă din ziar, pagina patru, aceasta fiind una dintre cele mai v izibile. Prin acest fapt ne
putem da seama că publicul larg are un interes spo rit față de interviu. La fel, ca și în cazul precedent
întrebările adresate sunt formulate într -o manieră puțin coerentă și atractivă. Pe lângă toate acestea,
reporterul nu încea rcă să evite utilizarea întrebărilor lungi, care obosesc și plictisesc, ulterior,
cititorul.

53
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Pentru o mulțime de oamen i, societatea umană se ivește ca o colectivitate integră de
componente, colectivitate în care fiecare parte înfăptuiește o activitate distinctă. Activitățile date
satisfac o serie de necesități individuale și colective de durabilitate, ordine, aclimatizare, guvernare
etc. Din acest punct de vedere „funcționalis t”, presa, ca parte componentă din colectivitatea
socială, satisface anumite cerințe și nevoi. De asemenea, execută, ca urmare, anumite funcții ce
ține de domeniul mass mediei. Aprobarea acestor concepte include determinarea unei liste logice
de funcții, f apt ce nu este cu puți nță decât dacă pornim de la o altă lista, precedentă – cea a
necesităților care își găsesc rezolvarea prin prisma solicitării mass -mediei. Cum însă necesitățile
umane nu sunt elaborate o dată pentru totdeauna și cum mass -media a fost responsabilă, de -a
lungul timpului, unor solicitări multiple, atât ale indivizilor, cât și ale colectivelor, fixarea unei
asemenea liste nu este o misiune chiar at ât de ușoară.
Genurile jurnalistice, adică diverse maniere de a redacta un articol, cons tituie unul dintre
elementele fort e ale scrisului de presă, acordându -i multilateralitate și originalitate. Într -o ocupație
care nu a avut o lungă perioada de timp criterii tehnici și deontologici, prea constrângătoare,
genurile jurnalistice au apărut dest ul de târziu. Înfățișarea lor este strâns legată de avântul pe care
l-a luat alcătuirea profesională a ziaristului în partea a două a secolului XX și de marșul tăcut, dar
nu mai puț in obiectiv, spre legiferarea practicilor jurnalistice, cu țelul de a l e acorda mai multă
eficienț ă și a face mesajele cât mai accesibile și transmisibile unui număr sporit de consumatori de
informații jurnalistice. În concluzie, genurile jurnalistice constituie implicația multiformă a u nui
proces de producție având ca element fi nal articolul de presă: culegerea informațiilor, selecționarea
faptelor, a daptarea pentru publicul larg.
Sistemul din perioada sovietică, întru garantarea și păstrarea în timp a ideologiei și
existenței sale, a stopat progresul natural a tuturor sub sistemelor existente și a forței umane care,
în mod obișnuit, trebuie să întreți nă un sistem social. Conștientizând gradul, în special, de uzură
morală a sistemului, și primejdia latentă a exploziei sociale, guvernarea centralizată a URSS, cu
scopul de a p ăstra structura și nu a acceptă dezintegrarea acestuia, încearcă în anul 1985 să
modifice starea de lucruri și întocmește un concept de „democratizare” a structurii care a fost
prezentat la plenară Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovi etice în luna aprilie,
în același an. Conceptul dat a determinat elaborarea unor modificări, deși secundare, în toate
domeniile vieții, fără e evita segmentul ce ține de mass -media. În urmă acestor modificări,
mijloacele de informare în masă, deși activau încă conform unui sis tem învechit, cum ar fi: cenzura
și monopolul partidului, devin mai adaptabile, mai deschise, nivelul lor de asprime diminuându –

54
se în intensitate.
În procesul de trecere de la sistemul totalitar spre cel liberal, cu o economi e de piață, în
mare parte, spontană, c u sisteme politice și cirmustanț e sociale noi, Republica Moldova s -a
confruntat cu modificări și transformări la nivel global care au inclus absolut toate domeniile
societății. Printre acestea se regăsesc legăturil e sociale și cele ce ți n de proprietate sau bunuri,
obiceiul de repartizare a resurselor, țelurile și căile prin prisma cărora avea loc dezvoltarea la nivel
atât economic, cât și social, normele și valoarea cetățenilor, instituțiilor sociale, economice,
cultur ale, cele ce se referă la mass -media etc. Instituțiile mediatice care erau noi, în scurt timp, s –
au trezit în față cu dezvoltarea rapidă a fenomenului concurenței, în condiția în care, de la bun
început, s -au exprimat ca un concurent încă incompetent în cunoașterea administrării și în fixarea
mijloacelor c omerciale de piață. Pentru presa sovietică provocările care s -au adeverit a fi destul de
însemnate au fost problemele legate de finanțare, adaptare a la noile tehnologii într -o eră digitală,
nevoia elaborăr ii și ordonării cadrelor de ziariști la noile cerințe profesionale, piață competitivă,
constrângerea factorului publicitar. Trăsătura fundamentală a acelei perioade era mobilitatea și
variația, or, mecanismele sistemului vechi deja nu -și mai îndeplineau f uncția ca altă dată operant
și desăvârșit, iar cele ale noului sistem încă n u erau totalmente activate. Noua existență obiectivă,
adică subiectul de reflectare a mass -mediei, a afectat în mare măsură și mijloacele de informare în
masă care au suferit modifi cări și transformări conceptuale mărețe, o serie de procese. Printre
acestea se enumeră:
 dispariția monopolului absolut al Partidului Comunist asupra presei;
 manifestarea relațiilor de piață și exercitarea presei conform unor concepte economice noi,
fapt care obligă instituțiile de presă să -și elabo reze legături noi privind metoda de
achiziționare a procedeelor necesare pentru activitatea mass -mediei (hârtia, birouril e sau
sediile în care vor activa redacțiile, echipamente tehnice , tipografice) și ceea ce ține de
difuzarea materialelor jurnalistice prin intermediul canalelor mass -media;
 aparența publicității în presă care, î ntr-un timp scurt a devenit o sursă valoroasă și
determinantă a bugetului instituțiilor mass -media;
 abolirea cenzurii prin in termediul Constituției, fenomen ce a catalizat libertatea ziariștilor,
în particul ar, și a întregului sistem mediatic moldovenesc, în linii mari;
 modificarea politicilor editoriale ale instituțiilor mass -media prin adaptarea lor la modelul
de produs mediatic și la necesitățile consumatorului de informații;
 transformare a sarcinilor și conceptelor de activitate ale presei;
 introducerea activității de formare a cadrului legislativ al presei;

55
 producerea celor dintîi m ecanisme de autoreglementare a î ndeletnicirii ziariștilor, în
general, și a presei, în linii mari;
 apariția unor asociații neguvernamentale în sfera presei care își centralizează exercitarea
asupra noilor concepte de activitate a mass -mediei;
 apariția mass -mediei private;
 apariția presei pentru publicul larg, care schimbă latura de tratare a realității;
 diversificarea dia pazonului tematic prin difuzarea materialelor jurnalistice care conțin teme
considerate, de curând, teme tabu;
Intervalul de timp în care s -au produs schimbări de ordin social -politic și economic al
Republicii Moldova a condiționat direcția unor modificări complete în domeniul mass -mediei.
După ce a avut loc schimbul de proprietate de sub aripa statului totalitarist în c ea a unor editori
privați, presa din Republica Moldova a străbătut faze de flux și reflux, care erau d eseori confuze
și îndoielnice. Modificările date au avu t loc într -o manieră diferită ca perioadă , valoare și efect,
însă toate acestea au facilitat la declararea unui nou statut al mass -mediei, prin intermediul căruia
a fost catalizată o altă imagine a mas s-mediei ca mijloc de oglind ire a realității sociale. Presa
autohtonă a terminat să mai fie o unealtă a puterii, ea încercă să avantajeze cetățeanul ca subiect
primordial de mediatizare, să îl ajute să se acomodeze ma i rapid la noile realități ce ți n de do meniul
social, politic și economic, să îl îndrume în legătură cu noile sisteme și procese sociale, să participe
la asimilarea acestuia și la închegarea societății.
Repu blica Moldova a luat parte în activitatea de constituire a unei noi societăți, cu persoane
noi, cu o altă psihologie a gândirii și de luare a unor hotărâri decât cele din perioada totalitar
comunistă. Ca urmare a acestor modificări s -a declanșat înlocuirea modelului totalitarist al mass –
mediei (potrivit căruia statul își îndeplinește complet potențialul constrângător, verificant a orice
activitatea a presei, acesta fiind un segment sau o une altă a puterii din acea perioadă ) cu cel liberal
și, concomitent, c u modelul fun cției publice a mass -mediei.
La începutul anilor 90’ presa de pe teritoriul Republicii Moldova atribuia un interes sporit
problemelor și temelor care erau considerate „tabu” și care aduceau la suprafață istoria națiunii,
precum și chestiunil e care oglindeau noile realități politice și care aveau scopul să educa masele
asupra felului de a gândi și de a purcede la noile concepte democratice. Bucuria intensă a societății
și a presei produsă de redobândirea independenței, reîntoarcerea la grafia latină și dobândirea
libertății atât politice, cât și civice – s-a consumat de -a lungul timpului. Descompunerea relațiilor
economice, nimicirea valorilor anterioare, înrăutățirea situației din domeniul social etc. au produs
probleme serioase, care au afect at, în mare măsură, societatea.

56
În a d ouă jumătatea a anilor 90’ presa își îndre aptă atenția pe problemele ce ți n de domeniul
social, pe influența și pe consecință acestora, precum și pe inițiativele clare ale conducătorilor în
raport cu ele, domeniul social devenind unul dintre cele mai valoroase elemente ale comunicării
în masă. Programul presei se marea considerabil datorită introducerii unor subiecte ce se refereau
la problemele social e care puneau în pericol prosperitatea economică, disciplină socială și morală;
despre cele care produceau daune ecologice; despre problemele ce puneau în primejdie eventuală
sănătate a oam enilor etc. Pe lângă toate acestea, e xistă o serie de rigori de scri ere a unui anumit
material informativ, iar fiecare publicație periodică adoptă propriile reguli și respectiv, propriul
stil. În dependență de un eveniment sau altul, redacția decide modalitatea de prezentare a
informațiilor și utilizează instrumentele spec ifice care depind în mod esențial de domeniul
practicat. După cum se știe acesta poate fi social, economic, politic, cultural etc. Publicațiile
analizate pot servi drept un argument al evoluției ce au parcurs -o de-a lungul anilor. În zilele de
astăzi tot mai mulți oameni conș tientizează importanța cunoașterii evenimentelor, fenomenelor,
proceselor ce au loc în întreaga lume. Astfel, rolul primordial al mass -mediei constă în contribuția
pe care o aduce în modificarea unei situații concrete, în soluționarea practică a unui conflict și în
schimbarea unor aspecte nefavorabile. Importanța acestor activități constă nu numai în faptul că
ele demonstrează clar populației forța transformatoare a jurnalismului, ci și în faptul că ele
contribuie la sporirea randamentu lui practic al unor acțiuni concrete. Genurile informative acoperă
o arie foarte largă de subiecte. Este o muncă dificilă ca re impune însușirea unor cunoșți nțe vaste
din orice domeniu. În acest sens, una dintre problemele majore cu care se confruntă jurnal ismul
specializat – este aceea că jurnaliștii sunt preocupați aproape în totalmente de conținutul textelor
pe care le elaborează. Calitatea de bază a unui jurnalist specializat constă în spiritul critic, în
capacitatea de a analiza și compara , pentru că ce a mai mare valoare adăugată textului se regăse ște
în materialele desfășurate. Prin elucidarea particularităților genurilor informative am realizat, de
asemenea, că aceast tip de jurnalism este cel care ocupă locul de frunte. Elementele adiționale ale
unui material informativ sunt: tabelele, graficile, fotografiile însoțite de o legendă, care sunt
necesare și importante pentru asimilarea deplină a informației de căt re un cititor interesat.
În conformitate cu concluziile prezentate, propunem următoar ele recomandări în plan atât
teoretic, cât și aplicativ:
1. Modificarea cursului circuitul ui informațional, deoarece presa este cea care dirijează
materialele informative de la cetățeni către factorii de decizie și în tratarea unei
probleme prin intermediul cetățenilor, pentru a contribui la evoluția acestor aptitudini
participative și decizionale;

57
2. Substituirea spaț iului practic al mass -mediei de tip generalist, în avantaj ul tematicii și
problemelor ce ț in de domeniul social;
3. Includerea unui număr mai mare de interviuri în paginile ziar elor;
4. Aplicarea tacticilor pozitive de comunicare în masă;
5. Difuzarea regulată a materialelor informative cu conținut pozitiv și încurajarea
valorilor naționale;
6. Efectuarea și menținerea unei comunicări neîntrerupte cu cititorii pentru a fi la curent
cu problemele cu care se confruntă societatea, cerințele informaționale și așteptările
acestora;
7. Adaptarea materialelor difuzate prin intermediul canalelor mass -media la normele
democratice, cum ar fi: obiectivitate, neutralitate, corectitudine, imparțialitat e,
pluralism de opinii etc. și respectarea principiilor de drept și a normelor deontologice;

58
BIBLIOGRAFIE
În limba română :
1. Coman M . Introducere în sistemul mass -media. Iași: Polirom, 1999.
2. Coval D . Genurile presei sovietice. Chișinău: Cartea Moldovenească , 1983 .
3. Coval D . Probl ematica presei scrise. Chișină u: FJSC, 1997 .
4. Grigoryan M. Manual de jurnalism. Chișină u: CJI, 2008.
5. Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de red actare. Coordonator Coman M. Iaș i:
Polirom, 2001.
6. Moldova Socialistă . Publicație periodică . /01.01. 1988 – 01.02 .1988/.
7. Moldova Suverană . Publicație periodică . /01.01.2018 – 01.02 .2018/.
8. Obiectivitatea î n jurna lism. Coordonator Rad I. Bucureș ti: Tritonic, 2012.
9. Plugarul Roș . Publicație periodică . /01.05.1930 – 01.06 .1930 /.
10. Popescu C. F. Manual de jurnalism. Redactarea textu lui jurnalistic. Genurile redacț ionale.
Vol. I. Bucureș ti: Tritonic, 2003.
11. Preda S. Tehnici de redactare în presa scrisă. Iaș i: Polirom, 2006.
12. Societatea și comunicarea în tranz iție. Coordonator Moraru V. Chișină u: ULIM, 2008.
13. Stepanov G . Introducere î n studiul jurnalismului. Chiș inău: CEP USM, 2010.
14. Stepanov G. Presa locală funcț ionalitate si discursivitate. Chișinău: UCCM, 2017.
15. Yves Agnes. Introducere în jurnalism. Iași: Polirom, 2011.
16. Zelizer B. Des pre jurnalism la modul serios. Știrile din perspectiva academică. Iaș i:
Polirom, 2007.
În limba engleză :
17. MacDougall C. D. Interpretative Reporting. New York: Mac Millan, Pub. Co. Inc.,1982.
Surse electronice în limbile română ș i engleză :
18. Definirea genului. Disponibil:
http://npu.edu.uă/!ebook/book/djvu/A/iif_kgpm_Dictionary_of_Media.pdf (vizitat
30.12.17)
19. Definirea interviului. Disponib il:
http://npu.edu.uă/!ebook/book/djvu/A/iif_kgpm_Dictionary_of_Media.pdf (vizitat
10.02.18)

59
20. Definiț ia reportajului. Disponibil: https://dexonline.ro/definiție/reportaj (vizitat
10.02.2018)
21. Funcț iile mass -media. Disponibil: http://www.scritub.com/jurna lism/FUNCȚIILE –
MASS -MEDIA45578.php (vizitat 02.01.18)
22. Jurnalism. Disponibil: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jurnalism (vizitat 11.01.2018)
23. Jurnalism de informare. Disponibil: https://ru.scribd.com/doc/206676239/Jurnalism -de-
informare (vizitat 10.03.2018)
24. Reportaj . Disponibil: https://ro.wikipedia.org/wiki/Reportaj (vizitat: 10.02.2018)

60
ANEXE
Anexa 1.
Genurile informative î n ziarul „Plugarul Roș” /01.05.1930 – 01.06.1930/

Anexa 2.
Genurile informative în ziarul „Moldova Socialistă ” /01.01. 1988 – 01.02.1988/

82%2%1%15%
Plugarul Roșu
Știri Reportaje Interviuri Dări de seamă
78%10%10%2%
Moldova Socialistă
Știri Reportaje Interviuri Dări de seamă

61
Anexa 3.
Genurile informative în ziarul „Moldova Suverană ” /01.01.2018 – 01.02.2018/

Anexa 4.
Știrea analizată din ziarul „Plugarul Roș” de la 0 5.05.1930

97%3%
Moldova Suverană
Știri Reportaje Interviuri Dări de seamă

62
Anexa 5.
Darea de seamă analizată în ziarul „Plugarul Roș” din data de 22.05.1930.

63
Anexa 6.
Reportajul analizat di n ziarul „Moldova Socialistă” cu titlul „De două ori pe același loc” de la
data de 01.01.1988

64
Anexa 7.
Interviul din ziarul „Moldova Socialistă” cu titlul „Carul e urnit” de la data de 15.01.1988

65
Anexa 8 .
Știrea cu titlul „Prețurile la benzină și motorină iarăși au crescut ” din ziarul „Moldova Suverană”
din data de 24.01.2018