Parte Gen 2 Ursache [619053]

PARTEA II – CONTRIBUTII PROPRII
CAPITOLUL 3
OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIȚIILE DE EXPERIMENTARE,
MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. MATERIALUL DE LUCRU
Soiul Chasselas D’ore
Sinonime : Chasselas croquant, Chasselas de Thomery, Chasselas de Fonta inbleau,
Chasselas de Moissac, Chasselas de Florence, Abélone, Moren sau Mornant blanc – în Franța;
Chasselas dorato, Marzemina bianca – în Italia; Florenci Jouana – în Spania; Fendant,
Rozmarintraube, Terravin – în Elveția; Weiser Gutedel, Moster, Wälsche r, Edelweiss,
Susstraube, Silberling, Junker Frantraube – în Germania și Austria; Gyóngszöló, Feher
Gyóngyszölo, Fabianszölö – în Ungaria, Plemenka sau Zlahtina Bigela – în Iugoslavia; Pruskawa
sau Biela Plemenka – în Croația; White Chasselas, White Sweetw ater, Royal Muscadine, White
Muscadine – în Anglia.Soiul Chasselas doré este considerat a fi cel mai universal din cele peste
cinci mii soiuri de masă catalogate de ampelografi. Este în același timp soiul de referință, pentru
epoca de maturare a celorlalte soiuri existente în cultură. Datorită epocii de maturare și
însușirilor de productivitate, este preferat de către viticultori și consumatori.
Origine . Soi foarte vechi, cunoscut încă din anul 1200. Asupra originii sale părerile
ampelografilor sunt împărți te:
-origine franceză, după SALOMON (1900), citat de P. VIALA. Denumirea soiului s -ar trage de
la localitatea Chasselas, existentă în departamentul Saône et Loire;
-origine elvețiană (cea mai plauzibilă), unde Chasselas este răspândit cel mai mult în cultu ră și
cunoscut încă din evul mediu (sec. XV), sub denumirea de Fendant. Din Elveția a pătruns în
Franța (A. BERGET, 1921) în perioada 1515 – 1830, fiind introdus de către soldații elvețieni care
la vremea respectivă se aflau în serviciile Franței. -origine orientală (Asia Mică), unde se
presupune că a fost cultivat din timpuri foarte vechi în împrejurimile Constantinopolului, înainte de apariția soiului Ceauș, care este prin excelență preferat de populația musulmană;

-origine egipteană (A. BERGET, 1932), oaz a El Fayum, situată la circa 80 km sud -est de Cairo,
unde se cultivă soiul de viță de vie Fayumi, cu struguri negri și boabe ovoide, care se aseamănă
cu Chasselas.
De fapt există un grup de Chasselale: Chasselas blanc, Chasselas doré, Chasselas
rose, Chass elas violet, Chasselas Queen Victoria, Chasselas musqué, Chasselas persille sau
Chasselas cioutat etc. Cel mai valoros rămâne soiul Chasselas doré care s -a răspândit în
toate țările viticole din lume, devenind soi cosmopolit.
Caracterele ampelografice. Dez mugurire pufoasă, albicioasă. Frunzele tinere sunt
lucioase, ondulate, puternic bronzate, de culoare arămie -aprinsă (caracter tare de recunoaștere a
soiului). Frunza adultă de mărime mijlocie (13 -16 cm lungime), tronconică, pentalobată, mai rar
trilobată, codul ampelometric 146 -3-69. Sinusurile laterale superioare deschise, în formă de liră cu
baza ascuțită; sinusurile laterale inferioare închise, iar sinusul pețiolar în formă eliptică mai mult sau mai puțin închis (planșa V).
Pețiolul frunzei este lung de 9-11 cm, de culoare verde cu nuanțe maronii. Limbul frunzei
este glabru pe ambele fețe, cu peri fini de- a lungul nervurilor pe fața inferioară a frunzei. Lăstarii
de vigoare mijlocie, meritalele de 10 – 12 cm lungime, culoare verde roșietică și prevăzut cu striuri
proeminente. Cârceii sunt foarte mari, bifurcați și lemnificați. Coardele toamna capătă o culoare
cafenie- roșcată, mai intensă la noduri.
Floarea hermafrodită normală, pe tipul 5, soiul fiind autofertil. Strugurii sunt de mărime
mijlocie (130 – 160 g în medie), cilindro -conici, cu prima ramificație a ciorchinelui transformată
într-un cârcel de 2 -3 bobițe. Bobul este sferic, de mărime mijlocie, culoare verde- gălbuie (aurie) cu
pete ruginii pe partea însorită. Pulpa semicrocantă, suculentă, cu gust s pecific soiului (gust de
Chasselas).
Însușirile agrobiologice . Soi cu perioadă de vegetație mijlocie 150 – 160 zile, timp în
care necestită 2800 – 3000°C temperatură globală. Are vigoare redusă, fertilitate și productivitate
mare (75 – 80 % lăstari fertili), numărul de inflorescențe pe lăstari fiind în medie de 2- 3. Valorile
coeficienților de fertilitate și indicilor de productivitate sunt următoarele: c.f.r. 1,0 – 1,3; c.f.a. 1,8
– 2,2; i.p.r. 100 – 160; i.p.a. 180 – 200 (ȚÂRDEA C., MUSTEA M., 1993).
Dezmu gurește devreme, în prima decadă a lunii aprilie, înfloritul are loc de asemenea
devreme, spre sfârșitul lunii mai, începutul lunii iunie, iar maturarea deplină a strugurilor se

realizează în epoca a III -a (10 – 15 septembrie). Soiul emite cu ușurință lăstari din lemnul bătrân
multianual, încât butucii se refac în urma accidentelor climatice.
Rezistențe biologice: bună la ger ( -20°C . . .- 220C) și la secetă, foarte sensibil la mană și
eutipoză, toleranță la oidium, putregaiul cenușiu și la moliile struguril or.
Cerințele agrotehnice. Având plasticitate ecologică mare, se adaptează la condițiile
climatice din toate regiunile viticole ale țării. Cele mai bune rezultate se obțin în zonele colinare
subcarpatice, cu expoziții însorite și soluri scheletice. În zone le de șes cu soluri fertile, valoarea
comercială a strugurilor scade: strugurii rămân de culoare verde, sunt deși la boabe (bătuți), iar pulpa devine zemoasă.
Se comportă bine pe portaltoii SO
4-4, 140 Ru, SC 71 – portaltoi viguroși, asigurând o
garnisire m ai bună cu elemente de rod a butucilor (SIMION CRISTINA, 1995). Formele de
conducere în plantații, recomandate sunt: capul înălțat Dr. Guyot pe semitulpină, cu verigi lungi de rod de 10 – 12 ochi (NENCIU I. și colab., 1989) și cordonul bilateral, cu tăiere în cepi roditori
(ȚÂRDEA C. și colab., 1993). Încărcătura de rod la tăiere, 12 – 14 ochi/m².
Fiind un soi foarte productiv, are consumul specific ridicat de elemente nutritive: N 8,3
kg, K 4,3 kg (CONDEI GH., 1979). Dozele de îngrășăminte chimice recomanda te sunt
următoarele: 80 kg N, 100 kg P
2O5, 150 kg K 2O/ha s.a. Necesită tratamente fitosanitare multe
împotriva manei, deoarece este sensibil la atacul acestei ciuperci patogene.
Însușirile tehnologice . În podgoriile din sudul țării, soiul Chasselas doré re alizează
maturarea de consum a strugurilor mai devreme, la sfârșitul lunii august – începutul lunii
septembrie; în celelalte zone viticole, între 10 – 15 septembrie.
Producțiile de struguri sunt mari, de până la 20 t/ha și chiar mai mult, din care producți a
marfă 70 – 80 %. Pentru a se mări procentul de producție marfă trebuie executată lucrarea de
normare a inflorescențelor pe butuc, după legatul florilor și formarea boabelor, lăsându -se un
număr de maxim 30 inflorescențe.
Strugurii acumulează cantități mijlocii de zaharuri (150 – 160 g/l), în contextul unei
acidități echilibrate de 4,5 – 5,5 g/l H 2SO 4. De aceea se pot vinifica, obținându- se vinuri ușoare
de masă, foarte echilibrate.
Variații și clone . Fiind un soi foarte vechi, se prezintă în cultură ca o populație
heterogenă, cu numeroase biotipuri și varietăți. Lucrările de selecție clonală au fost începute
prima oară în Elveția (anul 1929), la Stațiunea Experimentală Agricolă din Lausanne de către

LEYVRAZ (citat de către ROCHAIX și colab., 1974). În Fr anța au fost certificate 26 de clone,
din care, mai valoroase sunt clonele 41 și 201 (P. GALET, 1990).
La noi în țară selecția clonală a soiului Chasselas a fost efectuată la S.C.P.V.V. Iași, fiind
extrasă clona Chasselas doré – 20 Iș (CALISTRU GH., 1987). Această clonă se remarcă prin
producții mari și constante de struguri (26 t/ha). În prezent se înmulțește în pepiniere, pentru a fi
extinsă în cultură și înlocui vechea populație de Chasselas.
Zonare . Soiul Chasselas doré este cultivat în toate țările viticole europene, cât și în
California și Noua Zeelandă. În Elveția este principalul soi pentru struguri de vin. Deși este un
soi valoros, ponderea sa în cultură se află în scădere în toate țările, deoarece la export sunt
preferați din ce în ce mai mult strugurii cu boabe mari de tipul Dattier.
La noi în țară deține încă primul loc, circa 13.000 ha din totalul suprafeței soiurilor pentru
struguri de masă (33 %). Ponderea cea mai mare o are în podgoriile din Moldova (8900 ha), de
unde se livrează cele mai mari cantități de struguri la export

Fig. 3.1 Detaliu cu soiul Chasselas dore
3.2 Metoda de lucru
Pentru studierea influenței îngrășămintelor radiculare asupra creșterii și dezvoltării viței
de vie, în anul 2012 a fost organizată, în câmpul didactic al disciplinei de Viticultură, o

experiență cu trei tipuri de îngrășăminte complexe, având o compoziție diferită în funcție de
varianta experimentală:
V1 – 15 : 15 :15;
V2 – 11 :9 :20;
V3 –5 :15 :20.
La fiecare variantă experimentală au fost administrate primăvara înaintea pornirii vițelor
în vegetație 400 kg/ha s.a
S-a lucrat cu soiul Chassela dore, altoit pe portaltoiul Kober 5 BB. Plantația area vârsta
de 28 ani, distanțele de plantare sunt de 2,2/1,2 m. Butucii au fost conduși sub formă de cordon
bilateral semiînalt, cu tăierea tip cordon speronat, iar tehnologia aplicată a fost cea specifică
podgoriei Iași. Variantele experimentale au fost comparate cu un martor nefertilizat.
Pe parcursul perioadei de vegetație s -au realizat următoarele observații și determinări:
– viabilitatea mugurilor;
– desfășurarea fenofazelor de vegetație;
– fertilitatea;
– productivitatea;
– producția de struguri și calitatea acesteia.

CAPITOLUL 4
REZULTATELE PROPRII
4.1. Cantitatea de lemn eliminată la tăiere
Pentru soiul studiat s -a aplicat tăierea cu el emente scurte de rod (cepi de 1 –2 ochi),
distribuite pe cordoane, care sunt mai ușor de aplicat și reclamă cheltuieli mai reduse.
Cantitatea totală de lemn eliminat la tăiere a fost de 0,70 kg butuc în varianta martor, de 0,76
kg/butuc în V 1 , 0,82 kg/butuc în kg/butuc în V 2 și 0,87 kg/butuc în V 3.
La tăierea de rodire s -a rezervat o sarcină de ochi pe butuc, care a fost relativ uniform ă la
toate variantele experimentale; a oscilat în limite reduse , cuprinse între 32 ochi \butuc la varianta
martor și 34 de ochi \butuc la variantele eperimentale V 2 și V 3.
Sarcina de ochi a fost repartizată pe cepi de rod de 2 -3 ochi; numărul mediu de cepi pe butuc
a fost cuprins între 12,8 la martor și 13,6 la varianta kg/butuc în V 2.
Tabelul 4.1
Cantitatea de lemn eliminată la tăiere și sarcina de ochi rezervată pe butuc la tăiere
Varianta Lemnul eliminat la tăiere
Număr cepi
pe butuc Sarcina
de ochi
pe butuc Anual
Kg/butuc Multianual
Kg/butuc Total
Kg/butu
c
Martor 0,65 0,080 0,73 13 32
V1 0,78 0,040 0,82 13 34
V2 0,71 0,052 0,76 13 33
V3 0,84 0,050 0,89 13 34

4.2. Desfășurarea fenofazelor de vegetație

Periodicitatea anuală a condiț iilor climatice din zona temperată determină manifestarea
cu intensități diferite ale fenomenelor biologice, grupate în etape, numite faze fenologice
(fenofaze). Totalitatea fenofazelor pe care le parcurge vița de vie pe timpul unui an calendaristic,
alcăt uiesc ciclul biologic anual. După gradul de manifestare a proceselor biologice, acesta se
împarte în două perioade distincte: perioada de vegetație sau de viață activă și perioada de repaus fiziologic relativ sau de viață latentă.
În cazul experimentului efectuat, fenofazele de vegetație s -au desfășurat după cum
urmează (tabelul 4.2): dezmuguritul a avut loc între 18- 25 aprilie, înfloritul între 5 -12 iunie,

maturarea strugurilor a început la 28 iulie și s -a încheiat pe 11 septembrie, iar căderea frunzelor
s-a realizat începând cu data de 27 octombrie.

Tabelul.4.2
Desfășurarea fenofazelor de vegetație la soiul Chasselas doré,
în podgoria Iași
Varia
nta Dezmugurit Înflorit Maturarea
strugurilor Căderea
frunzel
or Început Sfârșit Început Sfârșit Pârga Maturitatea
deplină
Martor 18 IV 25 IV 01 VI 07 VI 25 VII 11 IX 11
XI
V1 18 IV 25 IV 01 VI 07 VI 25 VII 11 IX 11
XI
V2 18 IV 25 IV 01 VI 07 VI 25 VII 11 IX 11
XI
V3 18 IV 25 IV 01 VI 07 VI 25 VII 11 IX 11 XI

4.3 Fertilitatea soiului

Fertilitatea repr ezintă capacitatea de a forma organe de fructificare, ca primă etapă în
formarea producției de struguri.
Numărul de lăstari fertili formați pe butuc a fost asemănător în V 1 și V 2, dar cu diferențe
foarte semnificativ pozitive în V 3. Numărul de inflorescenț e a fost superior martorului în toate
variantele experimentale, distingându -se V 2 și V 3 prin valori foarte semnificativ pozitive.(tabelul
4.3).

Tabelul 4.3
Fertilitatea soiului Chasselas doré, cultivat în podgoria Iași
Variant
a Total lăstari pe
butuc Lăstari fertili Inflorescențe
C.f.a C.f.r numă
r

%
din
total % față de
martor Nr. % față de
martor
Martor 31,4 27,0 85,9 – 40 – 1,48 1,28
V1 40,1 33,4 83,3 123,7 51 127,5 1,52 1,27
V2 31,6 25,5 80,7 94,4 38 95,0 1,49 1,20
V3 34,2 30,5 89,7 112,9 43 107,5 1,41 1,25

4.4 . Productivitatea soiului

Productivitatea reprezintă capacitatea viței de vie de a forma și de a dezvolta struguri pînă
la maturitatea deplină. Ea continuă, valorifică fertilitatea reală și cuprinde două categorii:
productivita tea inițială și productivitatea finală.
Productivitatea inițială se definește prin numărul de struguri formați pe butuc după
legarea florilor, când boabele au 4 – 5 mm diametru. Numărul de struguri formați este, de regulă,
inferior numărului de inflorescențe, deoarece unele dintre acestea, sub acțiunea unor factori nefavorabili, pierd florile, se usucă și cad. Această productivitate este luată în calcul la evaluare
pentru aprecierea producției probabile de struguri, în vederea pregătirii campaniei de recolt are.
Productivitatea reală (finală) este definită prin numărul de struguri normal dezvoltați, care
ajung la maturitatea deplină. Productivitatea se exprimă prin indicii de productivitate.
Indicele de productivitate absolut (I.p.a.) se calculează:
I.p.a.=C.f.a.*g, unde:
g = greutatea medie a strugurelui la maturitatea deplină și reprezintă producția de struguri
(exprimată în grame) formată pe un lăstar fertil al butucului.
Indicele de productivitate relativ (I.p.r.) se calculează:
I.p.r. = C.f.r.*g
și reprez intă producția de struguri formată în medie pe un lăstar al butucului. Acest indice
se ia în calcul la stabilirea sarcinii de ochi a butucului, pentru o anumită producție planificată.
Productivitatea se află în strânsă corelație cu fertilitatea soiului, d ar depinde foarte nult de
greutatea medie a strugurelui.
Numărul de struguri formați pe butuc înregistrează valori asemănătoare numărului de
inflorescențe, însă greutatea medie a unui strugure și masa a 100 boabe sunt inferioare martorului în toate variant ele experimentale (tabelul 4.4.).

Tabelul 4.4
Productivitatea soiului Chasselas doré, cultivat în podgoria Iași

Varianta Struguri formați
pe butuc Greutatea
medie a
strugurelui
(g) Masa a
100
boabe
(g) I.p.a I.p.r
număr
martor 39,0 155,4 230,0 230,0 19
8,9
V1 50,8 140,4 201,6 213,4 17
8,3
V2 37,4 156,2 234,4 232,7 18
7,4
V3 41,3 147,7 214,4 208,2 18
4,6

Producția de struguri
Pentru reali zarea producției de struguri vița de vie parcurge două etape: etapa
intramugurală, pregătitoare, de diferențiere a mugurilor de rod, în care se formează primordiile de inflorescență și se pun bazele producției de struguri din anul următor și etapa extramugurală
(anul următor) în care se valorifică potențialul de fructificare al mugurilor, prin formarea
inflorescențelor și strugurilor. Cele două etape se suprapun, astfel încât vița de vie fructifică în
fiecare an.
Fenofazele de fructificare se desfășoară paralel cu cele de vegetație, între acestea
trebuind să existe un echilibru, asigurat prin tăierile de rodire și lucrările agrofitotehnice, prin care se asigură o fructificare constantă și creșterea duratei de exploatare econ omică a plantei.
Producția de struguri rezultată pe butuc (tabelul 4.4.1) a fost superioară martorului în
toate variantele experimentale, dar fără diferențe semnificative. De asemenea, conținutul în
zaharuri a fost superior martorului în toate variantel e, iar conținutul în aciditate a fost apropiat
martorului.

Tabelul 4.4.1
Producția de struguri și calitatea acesteia la soiul Chasselas doré,
cultivat în podgoria Iași
Varianta Productia Calitatea
Kg/butuc t/ha Zaharuri
(g/l) Aciditate
(g/l H 2SO 4)
Martor 6,0 21,0 182 3,52
V1 7,1 24,8 185 3,42
V2 5,8 20,3 179 3,56
V3 6,1 21,3 178 3,40

4.5. Viabilitatea mugurilor
Lucrarea se efectuează în două etape:
– recoltarea probelor de coarde;
– controlul viabilității mugurilor.
Recoltarea probelor de coarde
Pentru a se obține o situație reală a pierderilor de ochi cauzate de înghețurile d in timpul
iernii, se constituie câte o probă de coarde pentru fiecare parcelă sau tarla. Se recoltează, în acest
scop, coarde de la 1 -2% din totalul butucilor existenți în parcelă/tarla. Butucii trebuie să fie
situați în diferite puncte ale parcelei/tarlalei, pentru a exprima media situației. De la un butuc se
recoltează o singură coardă, cu lungimea de 12 -15 ochi, formată pe lemn de 2 ani. Coarda se taie
cu foarfeca de la punctul de inserție, pentru a se putea controla și viabilitatea primilor 1 -3 muguri
de la bază. Din fiecare parcelă se recoltează minimum 10 coarde, care se leagă în pachet și se
etichetează, menționându -se soiul, parcela/tarlaua și data recoltării.

Coardele se introduc cu baza în găleți cu apă și se țin timp de 24- 48 de ore într -o cameră
încălzită la temperatura de 18 -20 °C, pentru a se accentua diferența de culoare dintre țesuturile
viabile și cele mortificate ale mugurilor.
Controlul viabilității mugurilor
Pentru testarea viabilității mugurilor se folosesc două metode:
– controlul viabilității mugurilor prin secționare;
– controlul viabilității mugurilor prin forțarea pornirii în vegetație ( met. biologică ).
Controlul viabilității mugurilor prin secționare se face cu ajutorul lamei sau a briceagului
bine ascuțit, se fac secțiuni longitudinal e prin mijlocul ochiului de iarnă, începând de la baza
coardei. Cu ochiul liber sau cu lupa se examinează culoarea mugurelui principal din mijlocul
secțiunii: mugurii viabili au culoarea verde, iar cei morți, culoarea brun cafenie. Dacă mugurele
principal este brun, ochiul de iarnă se consideră mort.
Situația ochilor de iarnă examinați se înscrie în formulare, consemnându- se starea
mugurelui din fiecare ochi: mugurii viabili se notează cu +, iar cei morți cu – sau 0.

Fig.4.1 Detaliu văzut prin lupă,cu mugurele principal viabil

Tabelul 4.5
Situația viabilității mu gurilor în primăvara anului 2013(%)
Varianta Mugurele
Principal Secundar Terțiar
Viabili
Morti Viabili Morti Viabili Morti
Martor 100 0 100 0 100 0
V1 100 0 100 0 100 0
V2 100 0 100 0 100 0
V3
100 0 100 0 100 0

Pentru a determina viabilitatea mugurilor la soiul Chasselas dore am recoltat
coarde de la toate cele trei variante , si am examinat viabili tatea la 10 0 de ochi din varianta
martor , 100 de ochi din V 1, 100 de ochi din V2, 100 ochi din V3.
.Rezultatul obtinut se regăsește în tabelul 4.5. În urma examinării a reieșit că viabilitatea
mugurilor în V1 este de 100% , în V2 si V3 este de asemenea tot de 100%.

CONCLUZII

1. Aplicarea îngrășămin telor radiculare la soiul de viță de vie Chasselas doré, a influențat
creșterea și dezvoltarea acesteia.
2. La V1 , fertilizată cu un complex 15:15:15 creșterea lăstarilor a fost foarte buna ,
maturarea lăstarilor a început mai devreme și s -a realizat pe o lungime mai mare,
product ia de struguri a fost mai mare cu 3 ,8 t față de martor, iar calitatea in zaharuri
a crescut de la 182 g/l la185 g/l .
3. La V2, fertilizata cu un complex 11:9:20 cresterea lastarilor a fost buna, maturarea
lastarilor a in ceput odata cu varianta martor, productia de struguri a fost egala ,iar
calitatea a crescut.
4. La V3, fertilizata cu un complex 5:15:20 cresterea lastarilor a fost foarte buna,maturarea
lastarilor a inceput mai devreme si s -a realizat pe o lungime mai mare,p roductia de
struguri a fost mai mare cu 0,5 t fata de martor.
5. Dintre cele trei complexe folosite cele mai bune rezultate s -au inregistrat in V3 fertilizata
cu complexul 15:15:15 la care s -a inregistrat o productie si calitate superioara fata
de varianta martor.

BIBLIOGRAFIA
• Blaga Gh.,Filipov F.,Rusu I.,Udrescu Sb.,Vasile D.,2005- Pedologie,Ed.Academic
Pres-Cluj-Napoca .
• Cotea V.,Grigorescu C.,Barbu N.,Cotea V.,2000 -Podgoriile si Vinurile României- Ed.
Academiei Romane,Bucuresti .
• Cotea V.,Barbu N.,Grigorescu C.,Cotea V.,2003 -Podgoriile si Vinurile României-
Editia a II -a,Ed. Academiei Române,Bucuresti .
• Chiriță C.D.,Păunescu C. Și Teaci D.,1967- Solurile României,București,Ed.Agro-
Silvică .
• Cotea V.,Cotea V. -Viticultură,Ampelografie si Oenologie,Ed. Didactică si Pedagogică
R.A. Bucuresti.
• Dumitru I.C.,2008- Viticultură,Ed. Ceres,Bucuresti
• Irimia M.L.,2012- Biologia,Ecologia si Fiziologia vitei de vie,Ed.,,Ion Ionescu de la
Brad”,Iasi .
• Irimia L.,Țârdea C.,2007- Viticultură lucrari practice,Ed.,,Ion Ione scu de la Brad,Iasi .
• Mustea M.,2004- Viticultură,Ed.,,Ion Ionescu de la Brad”,Iasi.
• Oprea Ș.,1995- Cultura vitei de vie,Ed.Dacia Cluj -Napoca.
• Oprea A.,Indreș Adriana,2000- Viticultură,Ed. Ceres București.
• Oșlobeanu M.,Oprescu M.,Alexandrescu I.,Georgescu Mag dalena,Baniță P.,Jeanu
L.-Viticultură generală si specială,Ed. Didactică si Pedagogică,Pedagică Bucuresti.
• Rotaru Liliana,2009- Soiuri de viță de vie pentru struguri de vin,Ed.,,Ion Ionescu de la
Brad .
• Sârbu C.2003- Podgoriile Cotnari,Iași și Huși -Studiu botanic,Ed. Ion Ionescu de la
Brad,Iași
• Tudose A.,1989- Vița de vie.rod al pământului și al muncii,Ed. Ceres București .
• Țârdea C.,Dejeu L.- Viticultură,Ed. Didactică si Pedagogică,R.A. București