Fig 1 Terenul de volei, dimensiuni, linii și zone. (https:sv.play-azlab.comimagessport-i-fitnesstandartnie-razmeri-volejbolnoj-ploshadki.jpg.) 16 [619001]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV FACULTATEA DE EDUCAȚIȚE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE Lucrarea de licență
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: Conf.univ.dr. Ioan Turcu Absolvent: [anonimizat], 2019 1

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV FACULTATEA DE EDUCAȚIȚE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE PROGRAMUL EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT Studiu constatativ privind eficiența serviciului în jocul de volei la echipa reprezentativă gimnazială
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: Conf.univ.dr. Ioan Turcu Absolvent: [anonimizat], 2019 2

Cuprins Introducere 1.Istoric și evoluția in jocul de volei …………………………………… 4 2.Motivul alegerii temei ……………………………………………….. 12 3.Ipoteza, sarcină, scop …………………………………………………13 4.Sarcinile lucrării ……………………………………………………. 13 Capitolul I 1.Aspecte generale și specifice ………………………………………… 14 2.Caracteristicile jocului ………………………………………………. 15 3.Caracteristicile morfo-funcționale ale elevilor de gimnaziu ………… 20 4.Aspecte ale predării jocului de volei in școală ………………………. 23 5.Metode de predare și organizare a colectivului de elevi. …………… 27 Capitolul II 1.Data, locul si subiecții cercetării ……………………………………. 30 2.Aparate, instalații si materiale ……………………………………… 31 3.Metode de cercetare și de investigație ……………………………… 33 4.Procedura de desfășurare a cercetării ………………………………. 34 Capitolul III 1.Prezentarea, prelucrarea și interpretarea statistică a rezultatelor cecetării …………………………………………………………….. 37 Cocluzii și propuneri ………………………………………………. 53 Bibliografie ………………………………………………………….. 55 Anexe …………………………………………………………………. 56 3

INTRODUCERE 1. ISTORIC ȘI EVOLUȚIE Voleiul – este unul dintre cele mai populare jocuri sportive din lume apărut în Statele Unite ale Americii. Noul joc a fost inventat în anul 1895 de către William Morgan, director pentru Educație Fizică la un colegiu din orașelul Holyoke – Massachusetts, (USA). W . Morgan a absolvit colegiul Springfield de la Young Men’s Christian Association (Asociația Tinerilor Creștini), unde la intâlnit pe inventatorul jocului de baschet pe James Naismith. In 1895 W . Morgan prin inventarea jocului dorea “ să găseasca o modalitate de exercițiu fizic prin care studenții săi să facă un oarecare efort dar fără a transpira” (C.Adin-Marian, C.Marinela, pag. 10). Potrivit unei versiuni, pompierii americani au tras într-un fel o coardă între doi stâlpi și au început să arunce o cameră de cauciuc prin ea. Potrivit unei alte legende, Morgan a venit cu acest joc pentru oamenii de afaceri de vârstă mijlocie, care nu erau foarte capabili să joace jocul de baschet. Plasa de tenis a fost suspendată la o înălțime de 197 cm. Orice număr de jucători care se încadrează în teren pote să joace. Morgan a numit jocul "mintonet". În 1895, Morgan a dezvoltat regulile noului joc. Jocul “mintonet” a fost prezentat la conferința Young Men’s Christian Association (Asociația Tinerilor Creștini) in 1896, ideea principală a jocului era de a lovi mingea cu mâinele astfel forțănd mingea să zboare peste plasă. Prezent la conferință, profesorul Alfred T . Halsted de la Springfield College propune redenumirea jocului “mintonet” in “VOLLEYBALL” (minge de zbor). Un an mai târziu a fost făcute publice regulile jocului de Volei care includeau 10 paragrafe. Primul meci de Volei a fost jucat pe terenul colegiului Springfield pe 7 iulie 1986 intre echipa de pompieri a orașului și a funcționarilor publici in prezența a 29 de profesori de Educație Fizică din America. “Primele reguli au fost stabilite și puse în 4

aplicare în anul 1897. Ele priveau dimensiunile terenului, ale plasei și a mingii, numărul jucătorilor care pot juca într-un teren, modul în care se pune mingea în joc (serviciul), modul în care se ține evidența punctelor etc.”(Ungur Natalia Ramon, Bădău Adela, pag.12). Regulile jocului nu au avut la început un caracter unitar, în sensul că ele nu s-au respectat uniform peste tot. Astfel, numărul jucătorilor din echipă varia între 4 și 9, dimensiunile terenului și înălțimea fileului erau stabilite fie în sistemul metric, fie în sistemul de măsurători englezesc etc.”(Ungur Natalia Ramon, Bădău Adela, pag.12). A.G. Spalding & Brothers produce prima minge pentru noul joc, dimensiunele, greutate și materialul din care a fost confecționată mingea diferă foarte puțin de cea contemporană. La inceputul anilor 1900 jocul de Volei se face cunoscut și in Canada, Puerto Rico, Brazilia, Uruguay , Mexic și Cuba, tot in anul 1900 “W .E. Day modifică pentru prima dată regulile de desfășurare a jocului, care sunt acceptate și publicate de Young Men’s Christian Association (YMCA): fileul a fost înălțat la 7 picioare și 6 inci (2,28) iar meciul era câștigat de echipa care aduna 21 de puncte – un set. În același an Canada este prima țara strâina care adopta voleiul” (C.Adin-Marian, C.Marinela, pag. 12). Jocul de Volei iși face apariția și în Europa la inceputul secolului al XX- lea, în 1914 este jucat în Anglia devine deosebit de popular și in Franța în jurul anului 1917, se dezvoltă și în Polonia, Cehoslovacia și URSS în 1920. Odată cu raspăndirea jocului în lume încep să aibă loc primele campionate oficiale de pe întregul continent european. Regulile jocului au fost îmbunătățite, antrenorii încep sa formeze tehnici și tactici ale jocului, acordă o atenție deosebită tehnicii de transfer, rolul apărării crește, jocul devine dinamic – voleiul devine un joc colectiv. Pe parcursul anilor apar o serie de reguli noi valabile și astăzi: în 1912 apare regula rotației jucătorilor de la serviciu, în 1917 se fixează înălțimea fileului la 2,43 m pentru bărbați și terminarea setului la 15 puncte. În 1918 numărul jucatorilor este limitat la 6, în 1921 se introduce linia de centru iar in 1923 se limiteaza la 3 numărul de lovituri în terenul propriu. 5

În America primele competiții oficiale au avut loc în 1922 în Brooklyn, tot în aceeași perioadă americanii vin cu propunerea ca jocul de Volei sa fie inclus în programa Jocurilor Olimpice din 1924, propunerea a fost respinsă. În anul 1934 sa propus crearea unei comisii tehnice pentru volei de către reprezentanții federațiilor sportive. Astfel la Stockholm ia naștere Comisia care includea 13 țări europene, 5 țări din America și 4 țări asiatice. În primăvara anului 1947 are loc primul congres de volei unde sa decis crearea Federației Internaționale de Volei (FIVB). La Roma, în anul 1948 FIVB a organizat primul campionat european în istoria jocului de Volei în rândul echipelor de bărbați, în care au concurat 6 țări. Campionatul a fost câștigat de echipa Cehoslovaciei. Un an mai târziu are loc și primul campionat mondial desfășurat la Praga, în care au participat 10 echipe de bărbați și primul campionat european pentru femei. Campionii mondiali și campionii europeni au fost reprezentanți ai Uniunii Sovietice. Jocul de volei a primit o recunoaștere olimpică numai in anul 1957. “Mulțumită japonezilor, jocul de Volei a fost pentru prima oară inclus în cercul – Auserwählten -“, adică Jocurile Olimpice (Christian Brandel, pag. 32). Olimpiada XYIII din 11 octombrie 1964 au sosit în capitala japăneză șase echipe de femei și zece echipe de bărbați. Primii campioni olimpici au fost echipele naționale ale Uniunii Sovietice (bărbați) si Japania (femei). În jocurile de la Tokyo, voleiul se distinge prin atletism. Superioritatea atacului puternic asupra apărării a fost evidentă, prin urmare federația internațională a modernizat oarecum regulile de volei. Când blochează, jucătorii echipei defensive au permisiunea să-și transfere mâinele pe partea adversarului și să atingă mingea din nou după blocare. Inovația a echilibrat posibilitățile de atac și de apărare, astefel jocul de volei a devin mai rapid și mai emoțional. “In anul 1 9 7 8 , serviciul poate fi interceptat (blocat sau atacat) deasupra fileului, iar în anul 1982, serviciul nu mai poate fi atacat sau blocat de către jucătorii echipei adverse. În anul 1989, se modifică regula diferenței de două puncte pentru victoria în set, ea fiind consemnată de echipa 6

care ajunge prima la 17 puncte, setul putându-se termina cu rezultatul 17:16. Se stabilește, de asemenea, că setul 5 se va desfășura sub formă de tie-break.”(Ungur Natalia Ramon, Bădău Adela, pag.14). Jocul de Volei cunoaște și alte modificări în regultament: “anul 1994 aduce zona de serviciu la nivelul lățimii terenului de joc, iar în anul 1996, linia de 3m se prelungește în afara terenului cu două „mustăți” de 1,5 m fiecare, dând noi dimensiuni spațiilor de atac și de apărare. În sfârșit ultimele modificări de regulament (deocamdată), sunt aduse în anul 1998, prevăzându-se ca în toate seturile să se joace după sistemul tie-brake, fiecare minge pusă în joc încheindu-se cu punct pentru echipa care o câștigă, schimbarea de serviciu menținându-se. Seturile 1 – 4 se vor încheia la 25, iar setul 5 la 15, cu diferență de cel puțin 2 (două) puncte. Se introduce „libero-ul” (Ungur Natalia Ramon, Bădău Adela, pag.14). Odată cu apariția Federației Internaționale de Volei care includeau numeroase turnee olimpice: Campionatul european pentru adulți și echipele de tineret, Campionatele mondiale pentru echipele de bărbați și femei, Cupa Europeană pentru cluburi, Campioni de țări și Cupa cupelor. Pe lângă turneele tradiționale au mai apărut numeroase turnee majore noi: Cupa FIVB, Cupa Japoniei, Cupa Samaranch. Istoria voleiului in societatea românească Voleiul ca oricare activitate sportivă înregistrează performanțe înalte în urma evenimentelor sportive de anvergură, ceea ce nemijlocit duce la eficientizarea execuției tehnicilor și tacticilor, la operativitatea strategiilor utilizate dar și simultan lărgește potențialul psiho-biomotric al jucătorilor. Până în momentul de față, voleiul în România, a trecut prin perioade atât de înflorire și recesiune, mereu direcționată spre evoluție și dezvoltare. Istoria voleiului românesc începe prin anii 1919-1920, primii jucători se consideră a fi elevii, studenții și militarii din marile orașe românești – Cluj, București, Timișoara, Brașov, jocul a pătruns în spațiul românesc prin intermediul soldaților americani aflați pe teritoriul României în diverse misiuni militare în perioada 7

Primului Război Mondial. Treptat, acest tip de sport a surescitat interesul românilor iar în scurt timp alături de fotbal, ciclism, rugby voleiul începe să fie practicat la o scară largă ca activitate recreațională, datorită regulilor simple și lipsa necesității unui echipament complex. De menționat este, jocul amical internațional, din 1927, între o echipă de studenți bucureșteani și o echipă de origine turcă, la Eforie, care duce la câștigul jucătorilor români. Din 1919 până în 1928, voleiul a trecut printr-o etapă de structurare a regulilor jocului, de la cele convenționale la cele bine stabilite dar și la dezvoltare și progres în execuție motrice. Interesul pentru practicarea acestui tip de sport conduce în 1928 la înființarea Federației Române de Basket și Volei, acest eveniment marchează începuturile oficiale ale voleiului în România interbelică. Inițial, jucătorii erau instruiți atât în mânuirea mingii pe terenul de baschet cât și pe cel de volei, „majoritatea sportivilor care practicau unul din aceste sporturi, îl practicau și pe celălalt”(M. Mateescu, M. Popescu, 1966), în contextul în care, ambele activității solicită spirit de echipă, unitate, rezistență și calități fizice similare. Fondarea Federației Române de Baschet și Volei este primul pas spre evoluția și extinderea instruirii și practicării activității voleibolistice propriu-zise în România. În 1931 este organizat primul campionat național masculin cu participarea echipelor pioniere ale voleiului românesc, „Viforul Dacia”, „YMCA Turda”, „Sportul Studențesc” și altele, însumând participarea a 8 echipe. Campionatul este încheiat în favorea echipei bucureșteană „Apărătorii Patriei”. În 1932 au fost conturate regulile jocului în forma primului regulament intern privind voleiului. În 1943 Ploieștiul devine gazda primei competiții naționale de volei, cu participarea a 8 echipe masculine : 3 echipe de la București, 2 echipe din Ploiești, și Timișoara, Brașov și Iași-ul fiecare cu câte o echipă ; și cu participarea a 4 echipe feminine. În același an are loc și un campionat între diverse grupuri școlare bucureștene, învingătoare fiind echipa masculină ce aparținea liceului „Matei 8

Basarab”. Turneul inter-școlar este urmat de unul universitar, câștigat de echipa feminină și masculină ce țineau de Facultatea de Drept din București. În 1946, echipele României de volei , feminine și masculine, se situează pe locurile fruntașe în cadrul Balcaniadei ce a avut loc la București. Un moment important în lumea voleiului din România este Fondarea Comisiei centrale de volei la 1948, denumită de unele surse ca și Inspecția Centrală pentru Volei, acest eveniment conduce la emanciparea atât a baschetului cât și a voleiului, acest moment marchează începuturile valorificării și exploatării voleiului la cel mai performant nivel înregistrat de până atunci. Tot în acest an are loc și Campionatul Național școlar, fiind nominalizată ca campionă națională echipa „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești. Un rezultat sugestiv pentru echipa feminină a României, este participarea și clasarea pe locul IV în cadrul Campionatului European de Volei Feminin din septembrie 1949 de la Praga, organizat de Confederația Europeană de Volei. În perioada 1943-1949, prin organizarea diverselor competiții, turnee, cupe și campionate s-a urmărit înglobarea voleiului ca activitate sportivă dar și angrenarea a cât mai multe persoane, indiferent de vârstă sau sex în practicarea acestuia. În 1955, Campionatul școlar este substituit de Campionatul Național de Juniori iar mai târziu ia ființă și Campionatul pentru copii ( minivolei). În 1958 este înființată în Federația de Volei, aceasta desemnează planuri de dezvoltare și cooperare privind activitatea voleibolistică, Confederația Europeană de Volei este fondată abia în anul 1963. Se consideră că, România are o contribuție esențială în răspândirea voleiului pe continentul european. Numeroase tehnici, strategii, practici și tactici prezente în activitatea voleibolistică contemporană au fost dezvoltate în spațiul românesc pe durata sec. XX. Tot în 1958 se trece la sistemul competițional divizionar, ceea ce a dus la stimularea creșterii performanțelor dar și la angrenarea a unui număr mare de sportivi. În consecință, numărul mare de echipe și de sportivi conduce la apariția a două structuri competiționale importante : Divizia A și Divizia B. Divizia A1 reprezintă primul model valoric de volei masculin prezent în spațiul românesc. 9

Între 1950 -1980, echipele care s-au afirmat în cadrul competițiilor și campionatelor internaționale sunt: •Volei masculin: Steaua București, Rapid București, Dinamo București Explorări Baia Mare; •Volei feminin:Dinamo București, Rapid București, Progres București, Penicilina Iași. Rezultatele semnificative înregistrate de către echipele naționale de volei ale României, în cadrul competițiile internaționale, precum Jocurile Olimpice, Campionatele Europene precum și cele Mondiale, Cupa Campionilor Europeni, poziționează statul român printre liderii mondiale în lumea voleiului. “România a găzduit două ediții ale Campionatelor Europene in 1955 – când s-a clasat pe licul II la masculin și locul IV la femenin; și in 1963 – când echipa masculină a cucerit singurul campionat din palmares, iar echipa femenină a ocupat locul al III- lea. Echipele naționale ale României au participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice (Tokyo, Munchen, Moscova) cu echipa masculina, cucerind medalia de bronz la ediția desfășurată la Moscova și clasându-se pe locul IV la cea de la Tokyo, echipa feminină a participat numai la o singură ediție la Tokyo clasăndu-se pe locul IV . La Campionatele Mondiale România a participat la 10 ediții cu echipa masculină, ocupând de două ori locul II (1954 -Paris, 1966 -Praga) și de două ori locul III (1960 – Rio de Janeiro, 1962 -Moscova). Echipa femenină a participat la șase ediții, inregistrând cea mai bună perfotmanță – locul II – in 1965 la Paris” (Badau D., Tanase T ., pag. 10). În prezent, Federația Internațională de Volei, F .I.V .B, are în componența ei un număr impresionant de 222 federații naționale afilitate în anul 2019, și cinci confederații continentale, prin urmare constituind cel mai cuprinzător for internațional sportiv. Din 1980 până în prezent, activitatea voleibolistică din România este desfășurată conform planului competițional al Federației Române de Volei. 10

În anul 2018, campioană cu titlul național devine echipa Tricolorul LMV Ploiești, iar printre echipele cu titlu emerit numără: • Volei masculin: SCM U Craiova, Dinamo București, CSM Câmpia Turzii, Universitatea Cluj, • Volei feminin: CSM București, CSU Medicina CSȘ Târgu Mureș, CSM Volei Alba Blaj, Dinamo București Dezvoltarea și progresul activității voleibolistice este marcată de diversitatea competițiilor și extinderea lor teritorială – regională, județeană, națională cât și de pluralitatea instituțiile implicate – universități, cluburi, grupuri. Iar perioadele de stagnare și declin fiind cauzate de privațiunile financiare, finanțarea deficitară sau lipsa une pregătiri profesioniste în rândul combatanților. Evoluția și dezvoltarea voleiului în Romînia se datorează sportivilor, antrenorilor, conducerii cluburilor și grupurilor reprezentative dar și la mulți alții, care au influențat atît la nivel național cât și mondial activitatea voleibolistică. PALMARES De-a lungul anilor echipele reprezentative ale voleiului românesc sau clasat la nivelul unor echipe fruntașe, care au înregistrat la nivelul echipelor de club o serie de rezultate demne: •În anul 1956 la Campionatele Mondiale de la Paris atât echipa reprezentativă Națională a băieților, cât și cea a fetelor a obținut locul 2. •În anul 1958, cu ocazia Campionatelor Europene de la Praga, Naționala masculină obține locul 2. •În anul 1960, la Campionatele Mondiale de la Rio de Janeiro din Brazilia, Naționala masculină vine pe locul 3. •În anul 1 9 6 3, cu ocazia Campionatelor Europene desfășurate la București, echipele reprezentative ale țării noastre ocupă locul 1 la băieți și locul 3 la fete. 11

•În anul 1966, la Campionatele Mondiale de la Praga, echipa reprezentativă masculină a țării noastre ocupă locul 2. •În anul 1971, la Campionatele Europene desfășurate la Milano, echipa reprezentativă masculină a țării noastre ocupă locul 3. •În anul 1977, la Campionatele Europene desfășurate la Helsinki, echipa reprezentativă masculină a țării noastre ocupă locul 3. •În anul 1980, la Jocurile Olimpice de la Moscova, aceeași echipă reprezentativă masculină a României ocupă locul 3. „De asemenea, la Campionatele Mondiale Universitare s-au obținut o serie de locuri fruntașe, atât la masculin, cât și la feminin printre care se disting titlurile obținute în anii 1954, 1957 și 1990 la feminin și 1961 și 1981 la masculin.” (Florin Grapă și Dan Mârza, 1998). Cele mai bune rezultate obținute de către echipele de club: Rapid București câștigă C.C.E. în 1961, 1963 și 1965 și se clasează pe locul 2 în 1960, 1962, 1966 și 1967. •Dinamo București câștigă C.C.E. în 1966, 1967 și 1981 și se clasează pe locul 2 în 1968, 1974 și 1977. •Steaua București se clasează pe locul 2 în 1969 și 1979. •În Cupa Cupelor: •Dinamo București câștigă trofeul în 1979. •Steaua București se clasează pe locul 2 în 1977. •În Cupa Balcanică: •Explorări Baia Mare câștigă trofeul în 1979 și 1980. 2. MOTIVUL ALEGERII TEMEI Motivul alegerii acestei temei este direct legat de faptul că serviciul a devenit un element tehnic de joc foarte important care trebuie executat de toți jucătorii unei echipe. Serviciul, prin procedeele sale tehnice, este prima armă de atac, fiind 12

exploatat la maxim de către toți jucătorii și echipele voleiului actual modern, indiferent de nivelul lor de pregătire. La ora actuala cele mai eficiente dar tot odată și cele mai riscante procedee tehnice sunt: serviciul plutitor și cel din saritură executat din forța. Mi-am propus să stabilesc care dintre aceste procedee tehnice este mai eficientă, cel puțin la nivelul echipei reprezintative a Gimnaziul internat nr.2. 3. IPOTEZĂ, SARCINI, SCOP Studiind jocul echipei reprezintative de volei a Gimnaziului internat nr.2 din Chișinau în meciurile susținute în 2018-2019, am constatat o inconstanță a jucătorilor în efectuarea serviciului, iar eficiența sa nu este cea dorită. Plecând de la ideea că faza de serviciu aduce în economia jocului beneficii evidente, este de presupus că o atenție mai mare acordată tehnicii va crește substanțial aportul acesteia în faza de de atac. Astfel, în această lucrare am studiat doar eficiența serviciului. Studiul pornește de la ipoteza conform căreia serviciul reprezintă un moment important în jocul de volei, iar de eficiența sa depinde, în mare parte, randamentul echipei. Scopul lucrarii Scopul lucrării este acela de a observa și înregistra prin asistență la jocurile oficiale din cadrul campionatului sectorial și a cupei Speranța a eficienței serviciului la echipa de volei masculin. 4. SARCINILE LUCRARII Principalele sarcini ale cercetării au vizat: • Stabilirea eșantioanelor cercetării; • Periodizarea cercetării; • Stabilirea mijloacelor de acționare specifice; • Desfășurarea cercetării; • Prelucrarea rezultatelor cercetării • Interpretarea rezultatelor cercetării; • Elaborarea de concluzii și propuneri 13

CAPITOLUL I 1. ASTECTE GENERALE ȘI SPECIFICE De la apariția jocului de Volei din 1895 de către William Morgan, director pentru Educație Fizică la un colegiu din orașul Holyoke – Massachusetts, și pană în prezent jocul a cunoscut o evoluție spectaculoasă. Nivelul înalt de dezvoltarea și trecerea jocului de la un joc simplu la unul dintre cele mai spectaculoase jocuri sportive a inclus jocul de Volei în familia sporturilor olimpice. “Este adevarat ca jocul de volei are reguli simple, că necesită un inventar de joc sumar, că nu necesită echipament prea sofisticat și costisitor, că poate fi jucat de ambele sexe și, fară exigențe prea mari este accesibil și vârstelor înaintete.” (I. Turcu S. Drugău, pag.16) Voleiul este un joc competitiv în care două echipe, separate de un fileu – trebuie să paseze mingea pe deasupra fileului echipei adverse, folosind doar mâinele. “Un punct se se câștiga dacă mingea atinge terenul advers sau daca nu se respecta regula celor trei atingeri” (wikipedia). Înțelegerea sintagmei de joc sportiv poate fi caracterizată prin două aspecte: generale si specifice Aspecte generale; •“existența unui obiect de joc •întrecerea este complexă •existența unor reguli de joc unitare și obligatorii •prezența obligatorie a arbitrajului •limitarea duratei jocului •standardizarea inventarului de joc și a dimensiunilor terenului •existența tehnicii și tacticii specifice •caracterul organizat al campetițiilor •organizarea activitaților pe plan național și internațional •existența unor teorii și practici cu privire la tehnică, tactica antrenamentului și metodica acestora”( C. Preda, A.Păcuraru, pag.15) 14

Aspecte specifice; •“numarul redus de acțiuni de joc •are scop reacreativ și de performanță •necesita materiale puține •practicabil la orice vârstă •se practică indeferent de sex •necesită echipament sumar și ieftin •simplitatea regulilor de joc •poate fi insușit relativ repede” ( C. Preda, A.Păcuraru, pag.15) Practicarea jocului de volei poate influența dezvoltarea calităților motrice atât sub aspect generel cât și specific, în special îndemanarea, viteza, rezistența și forța. Dezvoltarea vitezei se manifestă sub toate formele: viteza de execuție, viteza de reacție – sau sub alte forme ale vitezei pe care nu le mai înalnim în alte jocuri sportive; viteza de intrarea in acțiune, viteza de începere, viteza de oprire bruscă. Prin aplicarea deprinderilor tehnico – tactice, în condiții de joc, viteza prin puternica incordare fizica și psihică determina dezvoltarea și îmbunatatirea îndemanarii. “Pe langă calitațile de viteză și îndemanare jocul de volei dezvoltă cuplul forță – viteză (forță explozivă, detenta) în toate acțiunile”(C.Preda, A.Pacuraru, 2012) I.2 CARACTERISTICILE JOCULUI “Voleiul, alături de celelalte jocuri sportive, ocupă un loc aparte, important, în sistemul nostru de educație fizică concurând prin valoarea lui practică, igienică și educativă, la procesul complex al educației multilaterale a tineretului.” (D. Budescu, pag.77) Datorită popularitații și valorii educative jocul de volei este important în cele trei domenii: educatie fizică, sportul de masă și sportul de performanță. Voleiul este un joc sportiv care este disputat între două echipe în număr egal a câte șase jucători împărțiți pe terenul de volei. La rândul său terenul de volei este împărțit in șase zone – pentru fiecare jucător. Scopul jocului este ca minge să cadă pe terenul echipei adverse, pasând mingea pe deasupra fileului cu mâna. Jucătorii dispun de trei – patru lovituri pentru a trimite mingea în direcția echipei adverse. Jocul se începe la punerea mingii in joc de către jucătorul din zona unu (jucătorul la serviciu), și are ca scop trimiterea mingii în terenul advers pe deasupra fileului. Echipa care câștigă mingea (faza de joc) primește un punct. Un set este câștigat dacă o echipă a 15

acumulat douzeci și cinci de puncte – sau la două puncte diferență dată de echipă adversă. Un meci este compus din cinci seturi, echipa care câștigă trei seturi din cinci este declarată câștigătoarea meciului. Terenul de volei are o suprafață plana cu dimensiunile de 18 X 9 m, împărțit în parți egale 9 X 9 m, fileul este ridicat diferit pentru fete 2,24 m și pentru băieți de 2,43 m iar pentru copi de 2,10/2,13 m și o linie care este trasată pe sol sub fileu. Delimitarea terenului se face prin linii distincte a căror lațime este de 5 cm – bineînțeles fac parte din suprafața de joc. Fileul este de culoare neagrâ și are în lungime 9.50 m și în lațime 1 m, fiind alcătuit din ochiuri cu dimensiunile de 10 X 10 cm, pe partea superioară a fileului se află o bandă de culoare albă pe toată lungimea fileului de 5 cm. “ La capetele fileului perpendicular pe liniile laterale ale terenului se aplică câte o bandă laterală cu lațimea de 5 cm la nivelul cărora se fixează câte o antenă lungă de 1,80 m, cu diametrul de 10 mm și care depașește planul superior al fileuil cu 80 cm, delimitand spațiul aerian de joc.”(I.Turcu, pag. 17). De regulă antenele se vopsesc în culorile roșu și alb.
Fig 1 Terenul de volei, dimensiuni, linii și zone. (https://sv.play-azlab.com/images/sport-i-fitnes/standartnie-razmeri-volejbolnoj-ploshadki.jpg.) 16

De la apariția s-a și până în prezent jocul de volei a cunosct o multitudine de schimbării în ceea ce priveîte regulili de joc: de la mai mulți jucători în teren s-a ajuns la șase, mărimea terenului s-a tot schimbat pe parcurs, a aparut obligativitatea rotației la câștigarea unei mingi. Cu toate acestea jucătorii de volei sau adaptat și au prezentat valențe noi în toate componentele jocului: •fiziologic •tehnico – tactic •psihologic “ Această manieră de prezentare dinamică a echipelor, cu un joc nou de la an la an sau chiar în cadrul aceluiași an, este premiza de la care trebuie să place în instruirea jucătorilor și echipelor de performanță de la toate nivelurile și cu atăt mai mult, să înceapă de la selecția și instruirea copiilor și juniorilor” ( D.Budescu, 79). Din punct de vedere fiziologic jocul de volei are următoarele sarcini: Aparatul cardio – respirator este solicitat în media la 100/130 pulsații/minut pe un fond de intensitate și poate crește la 170/180 pulsații/minut. Corespunzător urcă și valorile ritmului respirator înregistrand valori de 25/30 respirații pe minut, tot adată crește și tensiunea arterială în unele faze ale jocului. Tehnica de joc este “ un sistem de mișcări îngrenate sau o înlănțuire de mișcări parțiale ( acte, gesturi, priceperi, deprinderi) specializate și automatizate, cu ajutorul cărora rezolvăm scopul și sarcinile de atac si apărare” (D.Colibaba-Evulet, I.Bota, pag. 89), sau “un ansamblu de elemete și precedee specifice ca formă și conținut, folosite de jucători în scopul practicării jocului cu randament maxim”(M. Shaoo, G.Doina pag. 19). Pregătirea tehnică urmărește formarea unor cunoștințe, priceperi și deprinderi specifice jocului de volei, aducându-le la cel mai înalt nivel de performanță. Pregătirea tehnică cuprinde “ totalitatea măsurilor cu caracter metodic, organizatoric etc. stabilite în cadrul procesului de antrenament cu scopul însușirii tehnicii specifice ramurii de sport” (A. Dragnea, pag. 155). Tehnica nu ar trebui confundată cu pregătirea tehnica, deoarice ea (tehnica) este una dintre celelalte componente ale lecției de educație fizică: pregătirea teorică, pregatirea fizică și pregatirea psihică. Pentru a avea performanțe în campionatele de volei, antrenamentu și pregătirea tehnică este o condiție obligatorie pentru perfecționarea și însușirea mecanismului de execuție. 17

Schema 1 Elementele Tehnice ale voleiului ) Serviciul – este acțiunea de punere a mingii in joc, care se poate concretiza prin câștigarea punctului sau poate crea o situație dificilă echipei adverse pentru construirea atacului. Este singura acțiune prin care jucatorul își manivestă individual calitățile de jucator. ) Preluarea din serviciu – este o acțiune de apărare care se bazează pe anticiparea căderii mingii și a locului, orientarea și viteza de reacție pentru preluarea și pasarea mingii pentru a construi atacul în atingerea obiectuvului de a câștiga punctul și serviciul . Scopul este realizarea în condiții optime combinațiile de atac și punerea echipei adverse în dificultate.
18
Elemenetele tehnice
Preluarea din serviciu
Serviciul
Ridicarea dupa preluarea din serviciu
Atacul dupa preluarea din serviciu
Blocajul
Atacul dupa preluarea din atac
Ridicarea dupa preluarea din atac
Preluare din atac

) Blocajul – este prima acțiune cu caracter pregnant de apărare prin care jucătorii din linia I împiedică trecerea spre terenul propriu prin ridicarea mâinilor peste nivelul fileului, bazându-se pe anticipare, orientare și decizie. Scopul blocajului este ca să împiedice adversarul în actionarea eficientă din atac. ) Preluarea din atac – este acțiunea prin care se împiedică căderea mingii în propriul teren. Pentru a împiedica căderea mingii jocătorii trebuie să anticipeze traiectoria mingii, intensitatea atacului și deplasarea rapidă la locul căderii mingii. Preluarea din atac se realizează prin preluarea mingii pe porțiunea inferioară a antibrațului. ) Ridicare după preluare din serviciu – este o acțiune care se bazează pe orientarea jucătorilor, obserbarea și viteza de execuție a preluării mingii din execuție – pentru continuarea fazei și de construcție a atacului. Scopul fiind câștigarea punctului de serviciu. ) Atacul după preluarea din serviciu – este o acțiune care necesită orientarea jucătorului în funcție de plasamentul adversarilor din apărare și în funcție de calitatea ridicării mingii, se bazează pe observare și viteza de decizie – având scopul câștigarea serviciului sau punerea în dificultatea a jucătorilor adverși. Scopul este reducerea posibilităților de continuarea a unie faze. ) Ridicarea după preluarea din atac – este o acțiune de anticipare – zona de preluare a mingii, de orientare direcția preluării și pasării către un alt jucător din echipă și reacțica de decizie. Este o acțiune de apărare și din cele mai multe ori este o acțiune dificilă. Scopul fiind punerea mingii în situații favorabile de atac. ) Atacul după preluarea din atac – este o acțiune de atac cu tentă de apărare care prin observare și anticipare pot determina preluarea din atac și continuarea unei faze de atac. Scopul principal este câștigarea puncului sau punerea în dificultate a adverarilor. Ordinea acțiunilor tehnice în desfășurarea unei faze de joc este ordinea elementelor tehnice descrise mai sus. Fiecarea faza de joc poate fi realizată dintr-o singură acțiune sau mai multe.
19

I.3 CARACTERISTICILE MORTFO-FUNCȚIONALE ALE ELEVILOR DE GIMNAZIU În această perioadă de tranziție pe care a pargurg elevii, de la copilărie la adoliscență, autorii de specialitate o numesc vâsrta pubertății. Este perioada în care organismul uman este pus proceselor de transformări, funcționale, anatomice care duc la maturizarea individului. Indicii morfo – funcționali face refere la modul și dragul de dezvoltarea a elevului (perimetru, înălțime, anvergură, greutate, diametru, etc.) dar și capabilitatea funcționalității aparatului receptor (sistemul nervos, sistemul muscalar, respirator). Toate aceste schimbari morfo – funcționale impune urmarirea procesului de pregătirea a elevilor în orele de educație fizică și sport, deoarice finalitatea orei de educație fizică și sport sau a antrenamentului duce la evoluția biologică ce este influențată de efort și de modul de dirijare a orei. Din punct de vedere motric: Efectul de dezvoltare și modificare a organimsului atât din punct de vedere motric cât și psihic duce la dezvoltarea a tuturor calităților motrice. Cele mai bun progres îl putem observa la indicii de viteză, cu toate acestea la vârsta de 12 ani fetele prezintă indici mai buni de viteză decât băieții la aceasi vârstă. Odată cu înaintarea vârstei la fete indicii de dezvoltarea a vitezei se stopeză. La 14-15 ani băieții înregistrează valori mai mari ai vitezei decât fetele. Unii autori mentionează ca până la vârsta de 15 ani pot exista disponibilități deosibite pentru dezvoltarea vitezei. Capacitatea de rezistență este mai scazută la fete decât la băieți, de aceea profesorul de educație fizică și sport va impune mijloace și acțiuni bine dozate pentru îmbunătățirea rezistenței. De asemenea se mărește și capacitatea de efoart static în jurul vârstei de 13/14 ani. “Mobilitatea are cele mai slabe valori la 12/13 ani la fete și 13/14 ani la băieți, fapt care face ca mișcările să nu fie executate cu amplitudinea corespunzătoare. Acest lucru, impune măsuri speciale în cadrul lecțiilor”.(L.Balint, pag. 111) Îndemânarea progresează atât la fete cât și băieți. Îndemânarea "este dezvoltată simultan cu simțul orientării în spațiu, care în jurul vârstelor 12/13 ani se apropie de cel al adultului”(L.Balint, pag. 110) Aceasta perioada mai este denumită de catre specialiști “Varsta îndemânării.” 20

Particularitațile motrice in jocul de volei: ) Structurile tehnico – tactice diferă unele față de altele. Ex: preluarea din serviciu diferă evident de lovitura de atac, serviciul diferă evident de preluarea cu mâinei de sus, sau blocajul diferă evident de serviul de jos din lateral. ) Stracturile tehnico – tatice ale jocului se înavață având un proces mai îndelungat de însușire, deci nu sunt naturale. ) “Modalitățile specifice de jucare a mingii prin lovire, respingere cu orice parte a corpului conform facilităților regulamentare, dar mai ales prin intermediul degetelor și al palmelor sau a primei treimi a antebrațelor, conform rigorilor tehnicii, nu conferă jocului un grad prea mare de accesibilitate.”( A.Prescorniță pag. 11). ) Imposibilitatea jucătorului de a ține mingea în mâna, de a dribla cu ea, duce la realizarea atacului ce permite realizarea jocului cu dificultate. ) “Incadrarea în sistemele de joc în cadrul fazelor de atac și de apărare solicită un înalt grad de colaborare, anticipare, decizie, fapt ce solicită în desfășurarea jocului, mai ales la nivelul începătorilor și a jucătorilor ce nu se cunosc, probleme deosebite de integrare.” (A.Prescorniță pag. 12). Din punct de vedere fiziologic: Începând cu vârsta de 11/12 ani se pot canstata modificări la nivelulu principalelor sisteme ale organislui uman:cardiovascular, nervos și respirator. Aparatul cardio – respirator este solicitat în medie la 100/130 pulsații/minut pe un fond de intensitate și poate crește la 170/180 pulsații/minut. Corespunzător urcă și valorile ritmului respirator înregistrând valori de 25/30 respirații pe minut, tot adată crește și tensiunea arterială în unele faze ale jocului. Toate modificările de la nivelul sistemuilui nervos sau neuropsihic accentuează discripanțele capacității de funcționarea ale organismului: emotivitate, elevii pot avea dificultații în coordonarea mișcării, mișcări nesigure, stângăncie, irascibilitate emoțională. La evevii de vărsta 10/11 ani sistemul respirator prezintă o capacitate scăzută de adaptare la efor. Cu toate aceste înregistrează transformări și crește capacitatea vitale de la 2000 cmc la 12 ani la 3000 cmc la 15 ani. Elevul începe să-și dezvoltate rezistența de adaptare la efort atât pe termen scurt cât și pe termen lung.
21

In aceatsa perioada se diferențiază cele două sexe. La fete perioada pubertății începe la 11/12 ani și se temină la 16/17 ani în timp ce la băieți perioada pubertății începe la 13/14 ani și se termină la 17/18 ai. Din punct de vedere biomecanic: Activitatea musculară în unele faze ale jocului este relativ statică, atunci cand jucătorul așteaptă primirea serviciului sau în fazele de apărare. Jocul de volei este caracterizat și prin activitate dinamică, plonjonul, acțiune efectuată prin săritură etc. Musculatura membrelor superioarea este caratcterizată prin mișcările de extensie a cotului și de flexie a articulației pumnului. Mușchii centurii scapulo – humerale, abdominali și cei ai sanțurilor vertebrale au capacitatea de a susține solid mișcările statice cât și pe cele dinamince. Lanțul triplei extensii și a trenului inferior sunt solicitați atât la mișcările statice cât și la cele dinamice: deplasări de orice fel, desprinderi de pe sol, poziții de așteptarea la primirea serviciului, în condiții de satbilitate. Din punct de vedere psihologic: Elevii in perioada adolescentină se evedențiaza unii față de alții prin calități, ceea ce îi fac diferiți. Printre aceste calități putem evedenția calitățile necerare oricărui jucător: Valențe cu caracter intelecual – imaginație, atenție, capacitate crescută de concentrare, gândire operativă. Valențe cu caracter volitiv – perseverență și dârzenie, spirit de sacrificiu, tenacitate. Valențe de ordin afectiv – stăpanire de sine, toleranță la stres, decizii în acțiuni, promtitudine, luciditate. Din punct de vedere sociologic: “Voleiul, mai mult ca oricare joc de echipă, datorită specificului fazelor în care numărul acțiunilor de joc și modul de intervenție la minge, este limitat prin regulament, necesită o bună coeziune de grup, sincronizare a acțiunilor și promptitudine, dar și înțelegere, armonie și toleranță. De cele mai multe ori, el reclamă și impune un conducător de grup (de joc și de echipă), care la cele mai multe echipe se identifică în persoana jucătorului ridicător (fără ca această soluție să fie general valabilă). De asemenea, jocul favorizează formarea unor cupluri (jucători 22

vecini, atacant – ridicător, etc.), sau favorizează relații de joc speciale între jucătorii aceleiași linii”.(A.Prescorniță, pag. 14) Deaceea, echipa ar trebui să creaze un mediu în care coechipierii să se simtă confortabil în asumarea unor riscuri rezonabile în ceea ce privește comunicare sau luarea unor decizii. I.4 ASPECTE ALE PREDĂRII JOCULUI DE VOLEI IN ȘCOALĂ “Curriculum-ul școlar de educație fizică pentru învățământul gimnazial reflectă concepția care stă la baza reformei sistemului romanesc de învățământ, urmărind realizarea finalităților prevăzute de Legea Învățământului, referitoare la dezvoltarea complexă a personalității autonome a elevolor.” (F . Rusu, pag. 115) Folosirea sistemelor de acționarea ale jocului de volei, precum și jocul în sine la ora de educație fizică, garantează asigurarea obiectivelor educației: •dezvoltarea personalității •marirea capacității de efort •dezvoltarea calităților motrice •dobandirea unui sistem de deprinderei, priceperi și cunoștințe •formarea capacității de practicarea independentă și sistematică a exercițiilor fizice Folosirea pe scară largă a structurilor motrice ale jocului de volei, și mai ales în lecție de edicație fizică pot fi regasite în toate verigile lecției, contribuind la asigurarea obiectivelor educației școlare. “Prevederile programei școlare actuale cu privire la jocul de volei se referă la însușirea acțiunilor tehnico – tactice de baza ale jocului și formarea capacității de aplicare a acțiunilor de bază în joc cu efectiv redus și reguli simplificate, în clasele a V -a, a VI -a respectiv capacitatea de a desfășura joc bilateral cu efectiv complet și cu respectarea principalelor reguli, începând din clasa a VII -a”(F . Rusu, pag. 112) Clasa a V-a În clasa a V-a obiectivul principal al profesorului este învatarea elevilor a acțiunilor individuale: lovirea de jos cu două mâini, trecerea mingii peste fileu cu o mână și cu două, lovirea de sus cu două mâini, serviciul de sus din față. Aceste acțiuni individuale vor avea ca obiectiv dezvoltarea capacității de efort și de execuție. Jocul de volei se va juca pe un teren redus 3/3 m, a câte 1×1 sau pe un teren de 3/4 a câte 2×2 iar rotațiile se for efectuta astefel încât toți elevii vor trece prin fiecare zona. 23

Vezi anexele – tabel preluat din “Jocul de volei în școală” Clasa a VI-a În clasa a VI-a se va pune accent pe perfecționarea acțiunilor individuale de joc și implimentarea lor in jocul bilaterl. Accentul va fi pus pe dezvoltarea armonioasă a organismului, a calităților motrice și specifice cât și asupra dezvoltării detentei, îndemânării și vitezei de execuție. Componenta tactica și tehnică devin predominante: ridicarea scurtă înainte- lateral și peste cap, combinații tactice în atac, ridicarea lungă îninte- lateral și peste cap, combinașii tactice în atac. După perfecționarea acțiunilor și combințiilor tactice se va introduce și blocajul la zonă individual sau în doi jucători. Jocul de volei sa va juca pe un teren redus cu dimensiunile de 4/6 m, a câte 3×3 jucători sau pe un teren cu dimensiunile de 9/7m, a câte 4×4 jucatori. Obiective de referință (La sfârsitul clasei a V-a evevul va fi capabil)Exemple de activități de învățare (Pe parcursul clasei a V-a se recomandă urmatoarele activități)•să aplice procedeele tehnice și acțiunile tactice însușite, în structurile simple•exersarea tehnicii fiecărui procedeu până la însușirea mecanismului de bază;
•exersarea de structuri tehnice cuprinzând 1-2 precedee;
•exersarea acțiunilor tehnice individuale simple;
•ștafete, întreceri;•să realizeze acțiuni motrice specifice ramurilor de sport și să integreze în activitățile desfășurate sub formă de întrecere•identificarea elementelor schemei corporale;
•participarea la întreceri desfîșurate în lecții, sub formă de jocuri dinamice, pregătitoare și ștafete;
•determinarea principalilor indici morfologici proprii;•să se integreze și să acționeza eficient intr-un grup presabilit•ocuparea și păstrarea sistematică la locului stabilit în formațiile de adunare, de marș și de lucru;
•îndeplinirea exactă a sarcinilor individuale stabilite;
•execuții în relație cu unul sau mai mulți perteneri;
•acordarea spijinului și ajutorului reciproc;•să-și depașească inhibiția și să execute structurile motrice stabilite•încurajarea coechipierilor în acțiune;
•îndeplinirea, prin rotație, a unor atribuții care presupune conducere și subordonare;
•execuții individuale, inițial asistate și apoi realizare indeoendent, cu grade de risc;
Obiective de referință (La sfârșitul clasei a VI-a evevul va fi capabil)Exemple de activități de învățare (Pe parcursul clasei a VI-a se recomandă urmatoarele activități)•să adopte în toate împrejurarile poziția corecta a corpuli•menținerea posturii corecte a corpului pe parcursul executării;•să cunoască principalile preocedee pentru dezvoltarea musculaturii și să le utilizeze sistematic•acțiuni în regim izotonic;24

Vezi anexele – tabel preluat din “Jocul de volei în școală” Clasa a VII-a În clasa a VII-a profesorul va pune accent asupra dezvoltării îndemânării cu minge, a vitezei în toate formele sale de manifestare. Ținând cont că la aceasta etapă calitățile se apropie de pragul limitativ. Pentru perfecționarea acțiunilor de joc se va repeta cele învățate în anii anteriori adăugand noi exerciții, acțiuni, tactici ale jocului: lovitura de atac din ridicari lungi din zonele 2 și 4, lovitura de atac din ridicarea scurtă înainte și peste cap, lovitura de atac din ridicare în urcare – numai din zona 3. “Toate exercițiile folosite în procesul de consolidare vor fi exerciții cât mai simple, dar care se vor exersa simultan cu consolidarea variantelor de ridicări, atacul desfășurându-se în prezența blocajului cu dirijarea direcției de atac pe diagonale și întors.” (F . Rusu, pag. 99) Jocul bilateral de volei se va juca pe un teren cu dimensiunea de 4/6m, a câte 4×4 jucători și/sau pe un teren cu dimensiuni regulamentare a câte 6×6. Elevii pot participa la campetiții școlare, județene, interjudețene sau chiar turnee. Profesorul are obligativitatea de a forma o echipă de baza căt și a jucatorilor de rezervă. •să realizeze acțiuni motrice cu grad pro-gresiv de complexitate și solicitare la efort•învățarea deprinderilor motrice noi;
•executarea de structuri motrice variate;
•dezvoltarea formelor de manifestare a vitezei;
•executarea deprinderilor învățate, cu indici crescuti de rapiditate;•să manifeste inițiativă și perseverenta in ameliorarea capacităților proprii•determinări funcționale;
•analize, comparații și aprecieri ale evoluției individuale;
•întreceri pe grupe și echipe
•activități cu asumarea de atrubuții și responsabilități;
Obiective de referință (La sfârșitul clasei a VII-a evevul va fi capabil)Exemple de activități de învățare (Pe parcursul clasei a VII-a se recomandă următoarele activități)•să utilizeze eficient tehnicile de acționare pentru dezvolatarea tonicitătii musculaturii segmentelor corpului•executare de miscari analitice libere;
•serii de executii efectuate in tempo uniform moderat, cu durate prelungite progresiv;•să realizeze acțiuni motrice cu structuri și eforturi variate•exersarea de structuri motrice alcătuite prin combinarea diferită a deprinderilor însușite;
•executarea unor structuri alcătuite prin combinarea variată a deprinderilor motrice, în regim de viteză;
•ștafete, parcursuri aplicative și întreceri sportive;
•parcurgerea unor trasee aplicative cu grad variat de complexitate și solicitate la efort;25

Vezi anexele – tabel preluat din “Jocul de volei în școală” Clasa a VIII-a În clasa a VIII-a profesorul va acorda o atenție sporită calităților motrice specifice: rezistența in regim de viteză și forță, detenta trenului inferior și superios. Se vor perfecționa acțiunile și combinațiile tactice deja învățate și vor învăța altea acțiuni și combinații specifice jocului de volei. “La aceasta vârstă se vor definitiva echipele care vor participa într-un sistem competițional cu etape județene, interjudețene și etapa finală. Pentru realizarea acestor formații se vor selecționa copii cu calități somatice, motrice, psihice și cu un bagaj corespunzător de acțiuni în joc, care vor putea susține practicarea jocului în condiții de concurs.”(F . Rusu, pag. 103) La aceasta etapă se va pune accent pe consolidarea și perfecționarea acțiunilor de joc, perfecționarea blocajului, perfecționarea atacului, creșterea stabilității serviciului de sus. “Sub formă de inițiere se va aplica și sistemul de aparare pe culoar” (F . Rusu, pag. 106) Jocul bilateral de volei se va juca pe un teren cu dimensiunea de 4/6m, a câte 4×4 jucatori și/sau pe un teren cu dimensiuni regulamentare a câte 6×6. •să integreze precedeele tehnice învățate în acțiuni tactice simple•însușirea procedeer tehnice și acțiunilor tactice noi;
•exersarea procedeelor tehnice în structuri tehnico-tactice individuale și colective simple;
•aplicarea procedeelor tehnice și a acțiunilor tactice în condiții de întrecere cu regului adaptate;•să aplice procedeele de călire a organismului specifice factorilor de mediu•activități desfășurate în diverse activități de mediu;
•echiparea adecvată factorilor de mediu în care se desfășoară activitatea;
Obiective de referință (La sfârșitul clasei a VIII-a elevul va fi capabil)Exemple de activități de învățare (Pe parcursul clasei a VIII-a se recomandă urmatoarele activități)•să rezolve, adecvat posibilitățile proprii, solicitările motrice impuse de practicarea exercițiilor fizice•dezvoltarea, diferențiată pe sexe și nivelul de pregătire, a calităților motrice;
•dezvoltarea calităților mitrice combinate (viteza -rezistența, forța- vitez);
•parcurgerea de trasee aplicative complexe;
•alergări de durată pe terent plat și variat;•să sesizeze relațiile dintre indicii morfologici și funcționali•identificarea cauzelor care măresc sau limitează capacitatea de efort;
•autoobservarea reacțiilor organismului la diferite tipuri de efort;•să se integreze și să acționeze în echipe constituite valoric, conform regulilor și sarcinilor stabilite•acționare potrivit sarcinilor și regulilor stabilite;
•autoaprecierea și acceptarea incadrarii în grupa valorica corespunzătoare;26

Vezi anexele – tabel preluat din “Jocul de volei în școală” I.5 METODE DE PREDARE ÎN ORGANIZAREA COLECTIVULUI DE ELEVI Din punct de vedere etimologic, termenul “metodă” provine din limba greacă (“metha” = “spre”; “odos’ = “cale”) si desemnează o cale eficientă de urmat pentru atingerea anumitor scopuri. “ (M.Moldoveanu, pag, 459) Principalele metode de învățământ se concretizează în procedee metodice: ) expunerea – constă în transmiterea unor cunoștinte de la profesor la elev prin intermediul cuvântului: povestire, explicația, descrierea. ) explicația – reprezintă un procedeu metodic al lecției care printr-un demers inductiv sau deductiv devine obiectivul explicației astefel încat devinte accesibil – înteles pentru elevi. ) prelegerea – este o metodă de bază în învățământul superior, dar poate fi utilizată și la clasele mari, în special sub forma prelegerii introductive (pe baza căreia profesorul expune cu anticipație problematica unei noi teme) sau a prelegerii de sinteză (destinată prezentării, într-o formă sintetică, a unui material mai amplu care a fost deja transmis). (M.Moldoveanu, pag, 463) ) povestirea – este un procedeu metodic al lecție prin care profesorul prin nararea unor evenimente sau a unor acțiuni le trezește elevilor stări afective. Metodele tradiționala ale educației fizice și sport “In primele etape ale învățării, cand formarea unei reprezentări corecte la nivelul cortexului este indispensabilă în învățarea rapidă și corecta a actelor motrice, este de neconceput lucrul fară metodele și procedeele metodice – Verbale și Intuitive (demonstrația directă și indirectă, abservația executiei altora etc.)”(A.Prescornita, pag.169) Pe parcurs la metode se adaugă și procedeele metodice; exersarea și repetarea, care se fac în condiții ușurate într-un mediu constant. “Pentru etapa de perfecționarea condițiile de execuție sunt variabile, adversar semi-activ sau activ, tempo crescut etc.”(A.Prescornita, pag 169). •să aplice tehnicile de autoprotecție și să acorde sprijin colegilor în efectuarea acțiunilor cu crad ridicat de dificultate•exersarea tehnicilor de reechilibrare, căderi amortizate, evitarea contactului dur cu adversarul sau diferite obiecte;
•acordarea reciproca a asistenței, sprijinului și asigurării pe parcursul exersării;
27

Metoda bazată pe raportul efort – odihnă, această metodă se evedențiază deoarice este îndreptată spre perfecționarea calităților motrice. Cele mai recente studii atesta faptul ca organismul fiecarui individ are capacitate de adaptivitate conforme legei fortei excitantului. “Forta excitantului este echivalentă cu repeziciunea mișcărilor pentru viteză, cu încărcătură pentru forța, cu durată și intensitatea efortului pentru rezistența, cu complexitatea structurilor motrice pentru îndemânare etc… Încetarea acțiunuii excitantului determină apariția consecutivă a unui focar de inhibiție, care duce apoi la o fază de supracompensare a potențialului de funcționare a organismului legată de specificitatea stimului ce a acționat asupra acestui. Faza de supracompensare se instalează ca urmare a existenței unei stări inerțiale în funcțiile organismului. Această supracompensarea reprezintă saltul valoric, un nou potențial și totodată pasul înaite în procesul de amelioare funcționala a organismului” (A.Prescornita, pag 171). Fig. 2 Schema – abordarea a efortului (http://www.scritub.com/files/sport/372_poze/image003.gif) Metoda bazată pe realația efort – se poate clasifica în două grupe : a)metoda efortului standart – metoda se caracterizează prin faptul că pauza poate fi de două tipuri – pauz pasivă și pauză activă. b)metoda eforturilor variabile – se caracterizează prin faptul că timpoul de lucru se modifică treptat în timpul execuției. “De obicei eforturile variabile îndreptate spre ameliorarea vitezei folosesc pauze PASIVE, în timp ce eforturile de REZISTENȚA și unile se îndreptă spre ameliorarea forței- reclamă pauze ACTIVE.”(A.Prescorniță, pag. 173). Pauzele la randul lor se împart în trei subgrupe care diferă una de cealaltă în funcție de durată: 28

1.refacerea completă – este etapta de refacerea a organismului care treptat revine la valorile din timpul încălzirii, dupa efort 2.refacerea incompletă – “in care parametrii funcționali au valori mai mari decât ale încălzirii, efortul reluandu-se pe acest fond de revenire incompletă favorabilă ameliorărilor funcționale (cardio-respirator, endocrino-metabolic, etc.)(A.prescornita, pag.173). 3.refacerea de supracompensare – se caracterizează prin pauzele lungi care permit revenirea parametrilor funcționali, astfel favorizând reluarea efortului . Metoda observației “Observația reprezintă contemplarea intenționată a unui obiect, document, fenomen sau proces și are ca scop culegerea de date concrete a caror analiză ștințifiică sa permită generalizarea.” (Turcu.I, 2007, pp.66) “ Alegerea, din varietatea metodelor de învățământ, pe cele considerate cele mai eficiente pentru o anumită activitate didactică, este în exclusivitate rezultatul deciziei profesorului. În luarea acestei decizii, cadrul didactic ține seama de următoarele considerente: obiectivele pedagogice urmărite; specificul conținutului de învățat; particularitățile elevilor; condițiile materiale locale (mijloace de învățământ, spațiu școlar etc.); timpul disponibil; propriile sale competențe pedagogice și metodice. Alternarea metodelor de învățământ, diversificarea procedeelor didactice pe care acestea le includ constituie o expresie a creativității cadrului didactic.”(M.Moldovean pag.147).
29

CAPITOLUL II. 2.1 DATA, LOCUL ȘI SUBIECȚII CERCETĂRII Studiul s-a desfășurat în perioada anului septembrie 2018- martie 2019 la Chișinău, unde s-a desfășurat campionatul sectorial de Volei și cupa Speranța unde a participat și echipa Gimnaziul-internat nr.2 din Chișinău. Am urmărit și am înregistrat toate meciurile, în această lucrare, pe mine interesându-mă doar echipa Gimnaziului- internat nr. 2 Chișinău. Meciurile s-au desfășurat pe sistemul de turneu, și ținând cont ca s-a jucat atât în campionat, cupă, cât și în play off, au fost în numar de 20. În studiu am făcut referire doar la meciurile disputate de echipa gimazială. În capionat s-au înscris 5 echipe: Gimnaziul Unirea, Gimnaziul “Paskin”, Gimnaziul “ A.Mateevici”, Gimnaziul “ A.Cuza” si Gimnaziul internat nr.2. Aceste au jucat în etape saptămânale, fiecare cu fiecare, echipa pe care am urmarito termenând pe locul 2, fiind învinsă doar de echipa Gimnaziul “ A.Cuza”. După terminarea campionatului au început jocurile din cupa Speranța, aceasta desfașurându-se in 3 faze. Faza I a inclus saptămânile ale turneului (fiecare cu fiecare). In faza II-a participă doar primele 4 echipe calificate, jucând locurile 1 cu 4 si 2 cu 3. In faza a III-a s-a jucat pentru locurile 1 si 2. In cupa pe langă cele 5 echipe din campionat (Gimnaziul Unirea, Gimnaziul “Paskin”, Gimnaziul “ A.Mateevici”, Gimnaziul “ A.Cuza” si Gimnaziul internat nr.2) s-a mai înscris o echipa de la gimnaziul- internat cu profil sportiv. Jocurile din campionat s-au desfășurat în următoarele săli de sport: Gimnaziul Unirea, Gimnaziul “Paskin”, Gimnaziul “ A.Mateevici”, Gimnaziul “ A.Cuza” și Gimnaziul internat nr.2, iar cele din cupa Speranța doar în salile din Gimnaziul A.Cuza și Gimnaziul Unirea. Subiecții au fost jucătorii echipei de volei masculin a gimnaziului internat nr.2 din Chișinău ale căror caracteristici se găsesc în tabelul de mai jos. Nr.crtNume/PrenumeData nașterii 1A.M01.01.20042V.E23.07.20053P .L18.03.20064A.R28.02.200530

Tabel 1 Tabel cu datele participanților 2.2 APARATE, INSTALAȚII ȘI MATERIALE Materialele folosite în cadrul cercetării au fost: hârtie, creion, pix, fișe de observație, protocoale și suporturi video (casete video si DVD-uri). Aparate utilizate în scopul cercetării au fost: cameră video -Iphone, cameră digitală de fotografii Panasonic, DVD player LG, video recorder Philips. Instalațiile folosite au fost: mingi de volei, fileu, antene, sălile de sport ale Gimnaziul Unirea, Gimnaziul “Paskin”, Gimnaziul “ A.Mateevici”, Gimnaziul “ A.Cuza” si Gimnaziul internat nr.2. 2.3 METODELE DE INVESTIGAȚIE ȘI DE CERCETARE METOTE DE CERCETARE * Metoda bibliografică În cazul nostru acestă metodă se concretizează prin studiul diferitelor lucrări de specialitate care au oferit un bogat material referitor la domeniul vizat. Folosind această metodă am studiat diferite informații despre evoluția voleiului la nivel național și mondial. Aceasta metodă de cercetare presupune o informare temeinică și permanentă asupra “producție” științifice a domeniului care urmează să fie cercetat, din care poate să reiasă și tendința evoluției ulterioare a cercetării. Presupune o analiză critică a literaturii științifice, expunerea ideilor mai importante și a surselor de proveniență. 5A.A31.08.20056A.E15.09.20047L.P01.11.20048E.P19.10.20059R.A13.06.200410U.E24.07.200611A.N17.09.200612O.V25.12.2004
31

Una din caracteristicile acestei metode este creșterea extrem de rapidă a volumului informațional (de exemplu, în domeniul fiziologiei se publică peste 100.000 de lucrări anual), volumul lucrărilor științifice și a publicaților dublându-se la aproximativ 7-10ani. De depistarea informației științifice se ocupă bibliografia care se împarte în bibliografie curentă (descrierea literaturii nou apărute) și bibliogafie retrospectivă (de trecere în revistă a datelor literaturii apărute și publicate în decursul timpului, numindu-se și bibliogrfie bilanț). Analiza și generalizarea materialelor documentare reprezintă prima etapă a lucrului asupra unui anumit domeniu care urmează să fie cercetat constituind o metodă valoroasă de cercetare științifică. * Metoda istorica Această metodă constă în cercetarea și interpretarea fenomenelor realității în procesul apariției, dezvoltării și disparției lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au determinat. Ceea ce interesează în cadrul acestei metode este colecționarea de date și fapte, precum și învățămintele care se pot trage în urma desfășurării evenimentelor trecute și, dacă este posibil, prefigurată, prefigurarea desfășurării evenimentelor viitoare. * Metoda study-case Această metodă de cercetare a fost utilizată prima dată de le Play (1900) devenind un insrument de cercetare descriptivă a unui caz (individ, program, instituție, organizație, stuctură politică, situație, etc.) prin aplicarea tehnicilor, observație, culegerii datelor pe teren, a interviului, a studiului documentelor etc. Studiul de caz este frecvent utilizat în clinica medicală, criminologie, psihologie, pedagogie, activități corporale etc. Scopul metodei este facilitarea înțelegerii unor situații asemănătoare celei care urmează a fi cercetate, generalizările dintr-un singur caz nefiind justificate. Demersul cercetării în cadrul acestei metode nu este riguros standardizat, fiecare caz având originalitatea sa proprie. Pentru obținerea datelor prin intermediul acestei metode se sugerează următoarele etape: •definitivarea și descrierea situației care urmează a fi investigată; •obținerea informaților de bază despre cauzele care au determinat situația (informații medicale, pedagogice, psihologice, performanțe, modalități de pregătire,
32

comportamentul în timpul antrenamentelor și în competiție, informații obținute de la profesori, antrenori, colegi de echipă etc.); •formularea ipotezelor explicative și verificarea lor; Reducerea ipotezelor la una sau două, verificarea acestora și formularea unor concluzii, remedii sau prescripții. METODE DE INVESTIGATIE Metoda analizei literaturii de specialitate “ Această metodă presupune o informare temeinică și permanentă asupra „producției” științifice a domeniului care urmează să fie cercetat, din care poate să reiasă și tendința evoluției ulterioare a cercetării. Presupune o analiză critică a literaturii științifice, expunerea ideilor mai importante și a surselor de proveniență.” (Dragnea, A.,1984, pp.23) Metoda observatiei “Observația reprezintă contemplarea intenționată a unui obiect, document, fenomen sau proces și are ca scop culegerea de date concrete a caror analiză ștințifiică sa permită generalizarea.”(Turcu.I, 2007, pp.66) Metoda observației a stat la baza investigațiilor funcționale, ceea ce mi-a permis să aleg informații care sunt importante și sunt de consemnat în fișa subiectului. Tot odată metoda observației mi-a permis să observ și să stabilesc cauzele modificărilor parametrilor deja cunoscuți, ceea ce a dus la formarea unor obiective pe viitor. Subînțeles observației este procesul de înregistrare și consemnare a celor văzute, auzite și simțite în general: •ce anume a fost observat •cum au evoluat faptele în timp? •Sub ce formă cantitativă și calitativă s-au prezentat cele observate? * Metoda observatiei directe Este denumită și observația naturală fiind efectuată în condiții firești, cotidiene, fără intervenția cercetătorului. Se mai numește și observație clinică și se efectuează în mod curent cu ocazia stagiilor de pregătire centralizată a sportivilor. În această situație subiecții nu-și dau seama că sunt observați.
33

Metoda grafica “Metoda statistică reprezintă totalitatea procedeelor ,tehnicilor și principilor utilizate pentru efectuarea observării fenomenelor sociale de masa ,prelucarea datelor obținute prin observare și pentru analiza și interpretarea rezultatelor care permit finalizarea procesului de cunoaștere statică prin examinarea expresiilor numerice generalizatoare obțiunte în urma procesului de prelucrare.”(Turcu I,2007,p.139) Această metodă ma ajutat să fac o reprezentare grafică a parametrilor și indicilor măsurați. Ceea ce ma ajuta să vizualizez mai bine efectele experimentelor dar și să apreciez rezultatele cercetării. Metoda experimentului propriu zis “Metoda experimentală reprezintă un sistem complex de cunoaștere a realității care verifică o relație propusă (față de ipoteză) dintre două fenomene prin care provocarea și controlul acestora de catre experimentator.”(Turcu I,2007,pp.112) 2.4 PROCEDURA DE DESFĂȘURARE A CERCETĂRII În urma solicitarii domnului Turcu Ioan de a întocmi fișe de observație la jocurile echipei Gimansiului-internat nr. 2, am demarat cercetarea cu titlul “Studiu constatativ privind eficiența serviciului în jocul de volei la echipa reprezentativă gimnazială”. Am început studul de caz în data de 25.09.2018 cu observarea primului meci din campionatul sectorial de volei masculin.Meciurile echipei studiate din campionat au fost următoarele:
Tabel 2 Meciurile jucate de echipa gimnazială în campionat
DataEchipele Scor25.09.2018Gim. internat nr.2 – Gim. A.Mateevici 2-308.10.2018Gim. Puskin – Gim. internat nr.21-319.10.2018Gim.internat nr.2 – Gim. Unirea 3-231.10.2018Gim. A.Cuza – Gim.internat nr.20-308.11.2018Gim. A.Mateevici – Gim.internat nr.23-219.11.2018Gim.internat nr.2 – Gim. Puskin 3-130.11.2018Gim.Unirea – Gim.internat nr.22-310.12.2018Gim.internat nr.2 – Gim.A.Cuza3-034

Conform diagramei putem observa că echipa reprezintativă a Gimnaziului intenat nr.2 s-a clasat pe locul 2 în campionatul sectorial câștigând astefel 6 partide și 2 perzându-le. După aceste 8 meciuri a urmat o pauză apoi s-a desfășurat cupa Speranța conform urmatorul program: Faza I
Faza IIData Echipela Scor21.01.2019Gim. Puskin – Gim. internat nr.2 3-225.01.2019Gim.internat nr.2 – Gim. Unirea 3-131.01.2019Gim. A. Cuza – Gim.internat nr.2 2-306.02.2019Gim. A.Mateevici – Gim.internat nr.20-312.02.2019Gim.internat sportiv – Gim.internat nr.23-2Data Echipele Scor18.02.2019 Gim.internat nr.2 – Gim.A.Cuza3-126.02.2019Gim.internat sportiv – Gim.internat nr.23-235
Graficul 1 Evoluția echipei Gim.internat nr.2

Faza III Tabel 3 Meciurile jucate de echipa gimnazială în cupă
Graficul 2 Reprezentarea meciurile câștigate și pierdute Conform tabelelor și rezultatelor acestora echipa gimnaziului internat nr.2 s-a clasa pe locul 2 la cupa Speranța. Pe parcursul întregii cupe echipa a jucat foarte bine câștigânt astfel 6 partide din 10. 04.03.2019 Gim.internat nr.2 – Gim. Puskin3-211.03.2019Gim. A.Mateevici – Gim.internat nr.21-3Data EchipeleScor 18.03.2019Gim.internat sportiv – Gim.internat nr.23-2
36
Meciuri castigateMeciuri pierdute

CAPITOLUL III PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII La cele 20 de meciuri jucate am întocmit planuri de observație care cuprind înregistrările Serviciului. Acordarea calificativelor se face folosind scala de evaluare elaborată de FIVB și prezentată în “Manual for FIVB Statistical Match Record (SMR)” Interpretarea fiecărui acțiuni este evaluată folosind scala de 5 grade, care pune accent pe controlul asupra mingii sau a scorului – de către echipa care serveste sau de către adversar. Astfel avem următoarele grade de evaluare: I.AS- 4 – punct câștigat; II.EXCELENT – 3 – control deplin câștigat, menținut; III.BUN – 2 – control limitat câștigat, menținut; IV .SLAB – 1 -control pierdut, fără control; V.GREȘEALA- 0 -punct pierdut “ As” (evaluat 4) este folosit numai pentru acțiunile: serviciu, atac si blocaj. “Control deplin” (evaluat 3) este folosit când sunt create toate posibilitățile pentru construirea ulterioară a fazei de joc. “Control limitat” (evaluat 2) este folosit în cazul în care pregătirea ulterioară a atacului nu se poate realiza folosind toate opțiunile. “Fără control” (evaluat 1) este folosit în situația în care construcția atacului nu este posibilă, mingea rămânând totuși în joc. Serviciul ) AS “4”- succes imediat, punct: adversarul nu poate prelua sau bloca mingea, adversarul preia sau blochează atât de greșit încât coechipierii acestuia nu pot ține mingea în joc, adversarul comite o greșeală tehnică în timpul efectuării blocajului sau preluării. ) EXCELENT “3”- adversarul nu poate câștiga controlul mingii, nu se poate organiza un atac, mingea rămânând totuși în joc: adversarul nu poate bloca și/sau retrimite mingea destul de bine pentru a pregăti orice fel de atac; mingea revine din
37

blocajul advers și echipa în atac poate pregăti un atac cu toate posibilitățile; adversarul retrimite mingea imediat la echipa care a atacat. BUN “2”- adversarul câștiga parțial controlul mingii și nu poate pregăti un atac cu toate posibilitățile: adversarul blochează și/sau retrimite mingea dar nu destul de bine pentru a pregăti un atac combinativ sau un atac din cea de-a doua lovitură; adversarul nu poate dirija blocajul sau îndrepta mingea corect către cel mai bun loc de ridicare, limitând opțiunile de atac; mingea revine din blocaj și echipa în atac poate pregăti un alt atac, dar nu cu toate posibilitățile. INSUFICIENT “1”- adversarul câștigă controlul deplin al mingii și poate pregăti un atac cu toate opțiunile: adversarul blochează și/sau direcționează mingea atât de bine încât este posibil un atac cu toate opțiunile (combinații în atac, atac din a doua lovitură, atac fără blocaj); mingea revine din blocaj la echipa care a atacat dar aceasta nu poate pregăti un alt atac, mingea rămânând in joc. ) GRESALA “0”- punct imediat: greșeală tehnică; mingea este ridicată ineficient și nici un alt jucător nu o poate ține în joc sau este obligat sa greșească; mingea este ridicată la adversar și acesta atacă decisiv.
38

Eficiența Serviciului sintetizant pe meciurile la Campionatul sectorial.Meciul 1 – Gim. internat nr .2 – Gim. A.Mateevici Dintr-un total de 118 servicii efectuate 45 au fost servicii “ AS” sau punct direct, 24 de servicii excelente, 19 servicii bune, 14 servicii insuficiente și 16 servicii greșite.
39
14 %
12 %
16 %
20 %
38 %ASExcelentBunaInsuficienteGresiteGraficul 3 Interpretarea calificativelor – meciului 1

Meciul 2 -Gim. Puskin – Gim. internat nr .2 Dintr-un total de 86 de servicii efectuate 39 au fost servicii AS sau punct direct, 13 servicii excelente, 15 servicii bune, 8 servicii insufuciente și 11 servicii greșite.
40
13 %
9 %
17 %
15 %
45 %ASExcelentBunaInsuficienteGresiteGraficul 4 Interpretarea calificativelor – meciului 2

Meciul 3 – Gim.internat nr .2 – Gim. Unirea Dintr-un total de 99 de servicii efectuate 29 au fost AS sau punct direct, 12 servicii excelente, 19 servicii bune, 26 servicii insuficiente și 13 servicii greșite.
41
12 %
27 %
19 %
12 %
30 %ASExcelentBunaInsuficientGresiteGraficul 5 Interpretarea calificativelor – meciului 3

Meciul 4 – Gim. A.Cuza – Gim.internat nr .2 Dintr-un total de 104 de servicii efectuate 24 au AS sau punct direct, 20 servicii excelente, 24 servicii bune, 24 servicii insuficinete și 12 servicii greșite.
42
12 %
23 %
23 %
19 %
23 %ASExcelentBunaInsuficintGresiteGraficul 6 Interpretarea calificativelor – meciului 4

Meciul 5 – Gim. A.Mateevici – Gim.internat nr .2 Dintr-un total de 81 de servicii efectuate 26 au fost AS sau punct direct, 24 servicii excelente, 20 servicii bune, 4 servicii insuficiente și 7 servicii greșite.
43
9 %
5 %
25 %
30 %
32 %ASExcelenteBunaInsuficinetGresiteGraficul 7 Interpretarea calificativelor – meciului 5

Meciul 6 – Gim.internat nr .2 – Gim. Puskin Dintr-un total de 100 de servicii efectuate 30 au fost AS sau punct direct, 11 servicii excelente, 17 servicii bune, 28 servicii insuficiente și 14 servicii greșite.
44
14 %
28 %
17 %
11  %
30 %ASExcelenteBunaInsuficinetGresiteGraficul 8 Interpretarea calificativelor – meciului 6

Meciul 7 – Gim.Unirea – Gim.internat nr .2 Dintr-un total de 86 de servicii 26 au fost AS sau punct direct, 24 servicii excelente, 25 servicii bune, 4 servicii insuficiente și 7 servicii greșite.
45
8 %
5 %
29 %
28 %
30 %ASExcelentBunaInsuficintGresiteGraficul 9 Interpretarea calificativelor – meciului 7

Meciul 8 – Gim.internat nr .2 – Gim.A.Cuza Dintr-un total de 120 servicii efectuate 47 at fost AS sau punct direct, 24 servicii excelente, 19 servicii bune, 14 servicii insuficiente și 16 servicii greșite.
46
13 %
12 %
16 %
20 %
39 %ASExcelentBunaInsuficinetGresiteGraficul 10 Interpretarea calificativelor – meciului 8

Pe tot parcurul campionatului sectorial – a celor 8 meciuri au fost înregistrate 676 de servicii dintre care 33% au fost servicii AS, 19% servicii excelente, 21% servicii bune, 16% servicii insuficiente și 12 % servicii greșite.
Putem observa că pe parcursul campionatului serviciul de tip AS a înregistrat o ușoare creștere de la meciul 1 până la meciul 8, celelalte servicii: excelente, bune și insuficiente au oscilat mereu iar cele greșite au fost constante inregistrându-se între 7 și 16 servicii greșite în fiecare meci. 47
12 %
16 %
21 %
19 %
33 %ASExcelenteBunaInsuficientGresiteGraficul 11 Interpretarea calificativelor pe tot parcursul campionatului

Eficiența serviciului sintetizat a celor III Faze ale cupei Speranța: Pe tot parcursul cupei Speranța am urmărit toate cele 9 meciuri disputate de echipa reprezentativă a gimnaziului internat nr.2, și rezultatele sintetizării sunt reprezentate astefl: Faza I, Faza II și Faza III. Faza I:
Conform graficului putem observa ca în Faza I a campionatului Speranța în toate cele 5 meciuri jucate dintr-un total de 375 de servicii efectuate 93 au fost servicii AS (reprezentând 25%) sau puncte directe, 47 servicii excelente (repezentând 13%), 81 servicii bune (reprezentând 23%), 99 servicii insuficiente (reprezentând 26%) și 55 de servicii greșite (reprezentând 15%). În Faza I -a echipa reprezentativă a gimnaziului internat nr.2 a jucat 5 meciuri dintre care 3 au fost gâștigate si 2 meciuri piedute. Astfel echipa s-a calificat in Faza II-a. 48
ASExcelentBuneInsuficientGreșiteGraficul 12 Interpretarea calificativelor Fazei I

Faza II:
Conform graficului putem observa ca în Faza II a campionatului Speranța în toate cele 4 meciuri jucate dintr-un total de 401 de servicii efectuate 69 au fost sevicii AS sau punct direct (reprezentând 17%), 139 servicii excelente (reprezentând 35%), 58 servicii bune (reprezentând 14%), 89 servicii insuficiente (reprezentând 22%) și 46 de servicii greșite (reprezentând 11%). În Faza II-a echipa reprezentativă a gimnaziului internat nr.2 a jucat doar 4 meciuri dintre care 3 au fost gâștigate si un meci piedut. Astefel echipa reprezentativă s-a calificat in Faza III -a.
49
ASExcelentBuneInsuficientGreșiteGraficul 13 Interpretarea calificativelor Fazei II

Faza III:
Conform graficului putem observa ca în Faza III a campionatului Speranța în ultimul meci jucat dintr-un total de 93 de servicii efectuate 27 au fost sevicii AS sau punct direct (reprezentând 29%), 21 servicii excelente (reprezentând 23%), 21 servicii bune (reprezentând 23%), 16 servicii insuficiente (reprezentând 17%) și 8 de servicii greșite (reprezentând 9%). În Faza III-a echipa reprezentativă a gimnaziului internat nr.2 a jucat doar un singir meci și a pierdut. Astefel lasându-se pe locul II la cupa Speranța.
50
ASExcelentBuneInsuficientGreșiteGraficul 14 Interpretarea calificativelor Fazei III

Pe tot parcurul cupei Speranța – a celor 9 meciuri au fost înregistrate 869 de servicii dintre care 22% au fost servicii AS sau punct direct, 24% servicii excelente, 18% servicii bune, 23% servicii insuficiente și 13 % servicii greșite.
51
13 %
23 %
18 %
24 %
22 %ASExcelenteBunaInsuficientGresiteGraficul 15 Interpretarea calificativelor pe tot parcusul cupei

Din graficul de mai jos putem să obsrvam că echipa reprezentativă gimnaziulă pe parcursul campionatului sectorial a avut rezultate mai bune în serviciu cu calificatuvul AS sau punct direct – reprezentând 33% pe când în cupa Speranța a avut o mică scădere a serviciului cu calificaticul AS sau punct direct – reprezentând 22%.
Putem să observam că celelalte servicii: excelent, bun și insuficient au oscilat pe timpul campionatului dar au fost peste medie în timpul cupei. Greșelele au fost constante inregistrându-se între 7 și 26 servicii greșite în fiecare meci.
52060120180240
CampionatulCupaASExcelentBuneInsuficientGreșiteASExcelentBuneInsuficientGreșite
109
80
204
108
160
139
207
128
189
221Maxim
MinimMedie
ASExcelentBuneInsuficientGreșiteGraficul 16 Interpretarea calificativelor pe tot parcusul campionatului si cupei

CONCLUZII ȘI PROPUNERI În urma studiului elaborat am ajuns la următoarele concluzii: ) În cadrul unei echipe serviciul ocupă un rol primordial prin prisma faptului că mai mult de jumătate din mingile jucate într-un meci trec sunt faze ale serviciului. ) Jocul serviciului este unul complex, el participând la toate fazele de joc, atât defensive (apărare, blocaj), cât și la faza ofensivă prin atac sau mingi plasate; ) Deși serviciul are un rol important în cadru echipei, rolul lui depinde în proporție destul de mare și de jocul celorlalți coechipieri, voleiul fiind un joc de echipă; ) Aria motrică a serviciului are un specific caracterizat prin ponderi diferite de utilizare a procedeelor tehnice. Se detașează serviciul pentru atac de serviciu obișnuit și blocaj punându-se accentul pe atac; ) Constructor al fazei, serviciul are, prin jocul său, un important rol tactic în echipă, materializat prin modul de execuție și orientarea mingii în funcție de proprii atacanți, blocaj, situații conrete de joc;
53

În încheiere îmi permit să formulez câteva propuneri pentru optimizarea modelului – SERVICIULUI: ) Renunțarea la concepția “sistem propriu” de pregătire după care acționează mulți antrenori, care duce la fărâmițarea forțelor metodice și la perpetuarea unor greșeli, contribuind astfel la scăderea eficienței instruirii și implicit a performanțelor; ) Stabilirea conținutului fiecărui model de joc ținând cont de selecție, calitățile și progresul jucătorilor; ) Datorită procentajelor slabe de reușită la blocaj și serviciu, propun ca în antrenament accentul să se pună mult și pe perfecționarea acestor două procedee tehnice; ) Evidențierea reacțiilor de ordin genetic ale aptitudinilor și extinderea investigațiilor sferei psihologice prin colaborarea permanentă cu specialiștii în domeniu, controlul evoluției psihice a jucătorilor selecționați pentru postul de ridicător; ) Selecția și pregătirea  ridicătorului trebuie să constituie prima prioritate a antrenamentului; ) Problema taliei și racordarea ei cu calitațile motrice specifice nu trebuie să ducă la compromisuri prea mari; ) Aplicarea metodologiei stabilite în procesul de pregătire a tuturor echipelor representative școlare de volei. 
) Extinderea preocupărilor cadrelor de specialitate în vederea creșterii eficienței tuturor acțiunilor specifice jocului de volei, nu doar a loviturii de atac. ) Concentrarea pregătirii în vederea exersării tuturor acțiunilor de joc în condiții de eficiență, în condiții apropiate și chiar de joc. 

54

BIBLIOGRAFIE 1.Adin-Maria C. Molilena C. “Volei” Editura Fundața România de mâine, 2012 2.Brandel C. “Volleyball Welt-Geschichte” Editura CopressnVerlog 1988 3.Balint L. “ Educație fizică pe grupe de vârstă”(Curs de uz intern), Brașov 4.Budescu D. Annals of the “Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Mens Sana Series,Târgu Jiu, Issue 2/2010 5.Colibaba D. E. Bota I. “Jocuri sportive – terorie și metodică” Editura Aldin, București, 1998 6.Drugău S. Turcu I. “Volei” Editura Universității Transilvania din Brașov 2009 7.Doian G. Shaoo M. “Volei, metodica predării” Editura Universitatea Craiova, Craiova, 2004 8.Dragnea A. “ Antrenamentul sportiv” Editura Didactică și Pedagodie R.A. București 1996 9.Grapă F . Mârza D. “Volei în învățământ” Editura Plumb, Bacău, 1998 10.Mateescu N. Popescu M. “ Almanahul voleiului românesc” Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport 1966 11.Moldoveanu M. “Introducerea în pedagogie” Editura Printech,București, 2004 12.Preda C. Păcuraru A. “Bazele teoretice și motrice” Editura Galați University Press, Galați, 2012 13.Prescorniță A. “Cartea antrenorului de volei” Editura Universității Transilvania din Brașov, 2008 14.Prescorniță A. “Teoria și metodica antrenamentului sportiv” Editura Universității Transilvania din Brașov, 2004 15.Rusu F . “Jocul de volei în școală” Editura Napoca star, Cluj Napoca, 2008 16.Turcu I. “Cursul de Volei” Editura Universității Transilvania Brașov 2012 17.Turcu I. “Metodologia cercetării în educația fizică și sport” Editura Universității Transilvania din Brașov. 2008 18.Ungur N.R. Bădău A. “Tehnologii inovative în Volei” Editura University Press Târgu-Mureș 2015 19.https://sv.play-azlab.com/images/sport-i-fitnes/standartnie-razmeri-volejbolnoj-ploshadki.jpg. Figura 1 20. http://www.scritub.com/files/sport/372_poze/image003.gif. Figura 255