Sim uni021Bul umorului și stresul perceput la angaja uni021Bii din [618980]

1
UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMI ȘOARA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

Sim /uni021Bul umorului și stresul perceput la angaja /uni021Bii din
administra /uni021Bia public ă timi șean ă

Coordonator știin /uni0163ific:
Lect. dr. Daniel CIUCUR
Candidat: [anonimizat]
2017

2
CUPRINS

Argument………………………………………………………………………………………4
I Fundamentare teoretic ă…………………………………………………………………….6
1.1 Definirea umorului și evolu /uni021Bia conceptului de umor……………………….……….….6
1.1.1 Umor, râs și sim /uni0163ul umorului…………………………………. ……………………………………6
1.1.2 Concepte legate de cel de umor……………………………………… ….………12
1.1.3 Efectele umorului ………………………………………………………………14
1.1.4 Teoriile explicative ale umorului …………………………… ………………….18
1.2 Stres și adaptare cognitiv ă….……………………………………………………………23
1.2.1 Defini /uni021Bia și paradigmele stresului………………………………………… ….…23
1.2.2 Răspunsul fiziologic și psihologic la stres …………………………………..…29
1.2.3 Adaptarea cognitiv-emo /uni0163ional ă …………………………………….………..…30
1.2.4 Umorul ca modalitate de coping …………………………………… ……………33
1.3 Administra /uni021Bia public ă local ă…………………………………………………………….35

II Metodologia cercet ării…………………………………………………………………….37
2.1 Scopul cercet ării…………………………………………………………………… ………37
2.2 Obiectivele cercet ării……………………………………………………… ………………37
2.3 Ipotezele cercet ării… ………………………………………………………………………37
2.4 Prezentarea e șantionului cercet ării………………………………………………………..39
2.5 Prezentarea instrumentelor……………………………………………………… ………..44
2.5.1 Scala Multidimensional ă a Sim /uni021Bului Umorului…………………………………44
2.5.2 Scala Stresului Perceput………………………..……………………… ….……45
2.6 Procedura de lucru……………………………………………………………………….. 45

III Prelucrarea datelor și interpretarea rezultatelor………………………………………47
3. 1 Verificarea ipotezei 1……………………………………………………………… ….…51
3.2 Verificarea ipotezei 2………………………………………………………………… ..…52
3.3 Verificarea ipotezei 3………………………………………………………………… .….56
3.4 Verificarea ipotezei 4………………………………………………………………. .……59
3.5 Verificarea ipotezei 5………………… ………………………………………………..…60

3
3.6 Verificarea ipotezei 6……………………………………………………………… …….63
3.7 Verificarea ipotezei 7………………………………………………………………… ….64

IV CONCLUZII, LIMITE, DIREC /uni0162II ȘI UTILITATE…………………………………67
4.1 Concluziile cercet ării………………………………………………………………… .….67
4.2 Utilitatea cercet ării…………………………………………………………………… .….69
4.3 Limitele cercet ării………………………………………………………………… .……..69
4.4 Direc /uni0163iile cercet ării………………… …………………………………………… ………..69

Bibliografie……… …………………………………………………………………………..70
Anexe………………… ……………………………………………………………………….73

4
ARGUMENT

Umorul e cea mai mare binecuvântare a omenirii.
Mark Twain

Umorul este un fenomen multidimensional legat de em o /uni0163ii, cogni /uni0163ii și comportament.
Are efecte pozitive asupra st ării fiziologice, produce detensionare și îmbun ătă/uni021Birea dispozi /uni021Biei.
Antropologii au descoperit umorul și râsul în toate societ ă/uni0163ile cunoscute și, de și exist ă diferite
genuri de comedie, gusturi de umor și reguli sociale legate de ce devine amuzant și ce nu, se
pare c ă acelea și lucruri stârnesc amuzamentul în întreaga lume. „U morul înseamn ă s ă nu-/uni0163i fie
fric ă s ă gânde ști”, nota scriitorul spaniol Antonio Mingote Idigor as (apud Colom, Alcover,
Sanchez-Curto et al, 2011 p. 11). Astfel, în accep /uni0163iunea lui Mingote, pe de o parte umorul nu
presupune, în mod obligatoriu, râsul, ci ne arat ă c ă putem s ă privim lumea în feluri noi și
creative, iar pe de alt ă parte, umorul ne ajut ă s ă ne detension ăm și s ă facem fa /uni0163ă rutinei
zilnice.
Termenul „stres” este utilizat din ce în ce mai mul t în conversa /uni021Biile uzuale, adeseori cu
semnifica /uni021Bia de presiune și stare de tensiune experimentat ă de indivizi ca urmare a
constrângerilor, cerin /uni021Belor sau oportunit ă/uni021Bilor venite din mediu. Hans Selye (1956) a definit
stresul drept “r ăspunsul nespecific pe care îl d ă organismul la orice solicitare la care este
supus”. (apud Cungi, 2000 p. 12)
Umorul este acea calitate a percep /uni021Biei care ne permite s ă experiment ăm bucuria chiar și
atunci când avem de-a face cu adversitatea. Umorul produce schimbare cognitiv-afectiv ă sau
restructurarea situa /uni021Biei (astfel încât aceasta devine mai pu /uni021Bin amenin /uni021Bă toare), desc ărcare
emo /uni021Bional ă și reducerea stimul ării fiziologice. Umorul ofer ă astfel oportunitatea identific ării
unor alternative cognitive ca r ăspus la situa /uni021Biile stresante și reducerea consecin /uni021Belor afective
negative ale amenin /uni021Bă rilor reale sau percepute. Asocia /uni021Bia Psihiatric ă American ă a inclus
umorul în lista abilit ă/uni021Bilor de coping la stres considerate adaptative, dat fiind faptul c ă acesta
maximizeaz ă pl ăcerea, ofer ă o echilibrare a situa /uni021Biilor conflictuale și men /uni021Bine vigilen /uni021Ba.
Umorul este o abilitate de coping gra /uni021Bie c ăreia individul reduce distresul emo /uni021Bional, prin
accentuarea caracterului ironic al unui agent stres or. Tocmai de aceea, umorul poate fi folosit
pentru reducerea distresului, a conflictului sau a disonan /uni021Bei cognitive în situa /uni021Bia unei
schimb ări bru ște a realit ă/uni021Bii interne sau externe. (Vaillant, 2000, p. 92)
Schimbarea cognitiv-afectiv ă este asociat ă cu modelul tranzac /uni021Bional al stresului,
dezvoltat de Lazarus și Folkman (1984). Potrivit acestui model, stresul e ste condi /uni021Bionat de

5
evaluarea cognitiv ă a individului asupra situa /uni021Biilor și evenimentelor și de capacitatea de
coping și rezultatul final al tranzac /uni021Biei individ-mediu. Lazarus și Folkman (1984) au propus
existen /uni021Ba unei corela /uni021Bii între umor și percep /uni021Bia stresului, în sensul c ă umorul poate oferi o
relaxare temporar ă, o pauz ă care este esen /uni021Bial ă pentru reevaluarea situa /uni021Biei stresante, pentru c ă
ofer ă individului timpul necesar pentru identificarea un ei solu /uni021Bii centrate pe problem ă.
Persoanele cu un sim /uni021B al umorului mai dezvoltat au o mai bun ă abilitate de a se distan /uni021Ba de
problemele care le cauzeaz ă stresul și de a folosi alte mecanisme de coping, precum c ăutarea
activ ă de solu /uni021Bii. G ăsirea comunicului într-o situa /uni021Bie poten /uni021Bial negativ ă poate avea rolul de
amortizor la distres.
Concluziile unor studii efectuate de Kuiper și colaboratorii s ăi (1993) eviden /uni021Biaz ă c ă
sim /uni021Bul umorului înlesne ște evalu ările cognitive pozitive, c ă este corelat pozitiv cu modalit ă/uni021Bile
sanogene de coping la situa /uni021Biile stresante și c ă îi ajut ă pe indivizi să fac ă fa /uni021Bă mai u șor, într-o
modalitate pozitiv ă, unei multitudini de circumstan /uni021Be și situa /uni021Bii. Aceasta, deoarece umorul
duce la cre șterea eforturilor con știente de c ăutare a diferitelor alternative de solu /uni021Bionare a
problemelor, distan /uni021Bare emo /uni021Bional ă și reducerea afectelor negative. (apud Abel, 2002, p . 366)
Studiul de fa /uni0163ă a fost realizat din dorin /uni0163a de a verifica dac ă exist ă o corela /uni0163ie între
stresul perceput și sim /uni021Bul umorului. Am pornit de la ideea c ă ele sunt strâns legate una de
cealalt ă în urma observa /uni0163iilor empirice: de regul ă persoanele cu un nivel ridicat al sim /uni021Bului
umorului au un nivel mai sc ăzut al stresului perceput.
În cercetare au fost cuprin și 94 de subiec /uni021Bi, angaja /uni0163i din administra /uni0163ia public ă
timi șean ă, care au completat Scala Multidimensional ă a Sim /uni021Bului Umorului și Scala Stresului
Perceput. Administra /uni0163ia public ă reprezint ă ansamblul activit ă/uni0163ilor autorit ă/uni0163ilor administrative
centrale și locale și a tuturor structurilor coordonate de acestea, pri n care se aduc la
îndeplinire legile sau se presteaz ă servicii publice în regim de putere public ă. Din datele
furnizate de Direc /uni0163ia Regional ă de Statistic ă, în Timi ș func /uni021Bioneaz ă 99 de consilii municipale,
or ăș ene ști și comunale și peste 85 de asocia /uni0163ii, institu /uni0163ii descentralizate și institu /uni0163ii de interes
jude /uni021Bean.
Prezenta cercetare are drept scop studiul nivelului sim /uni021Bului umorului și nivelului
stresului perceput la angaja /uni0163ii din administra /uni0163ia public ă timi șean ă, în func /uni0163ie de sex, vârst ă și
de domeniul de activitate (rela /uni021Bii publice și tehnic) și studiul rela /uni021Biei dintre sim /uni021Bul umorului și
stresul perceput.

6
I. FUNDAMENTE TEORETICE

Umorul constituie o for /uni021Bă .
Nimic nu une /uni0219te mai mult oamenii ca râsul.
Lev Tolstoi

1.1 Definirea umorului și evolu /uni021Bia conceptului de umor
1.1.1 Umor, râs și sim /uni0163ul umorului

„Umorul presupune înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparen /uni021Bă de
seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclina /uni021Bii. Prin extensie, determin ă
veselie, haz. Umorul este o categorie estetic ă ce const ă în sublinierea incompatibilit ă/uni021Bii și
absurdit ă/uni021Bii laturilor unor situa /uni021Bii în general fire ști”. (https://dexonline.ro)
Astfel, umorul presupune identificarea nonsensului, o înclinare spre glume, comic,
ironii, ascunse sub o aparen /uni0163ă de seriozitate și poate include elemente tragice sau dramatice,
relevate prin absurd, umor negru, macabru. Umorul se încadreaz ă atât în categoria emo /uni0163iilor
și sentimentelor, cât și în cea a tr ăsăturilor caracteriale, care sunt evidente la unii in divizi
înclina /uni0163i spre ironii și glume, mascate de o atitudine serioas ă.
Umorul este acea calitate a ac /uni021Biunii, vorbirii sau scrisului care provoac ă amuzamentul;
înseamn ă distrac /uni021Bie, caracter glume /uni021B, veselie, comic. Umorul este orice act de comunica re care
este perceput drept plin de umor și const ă în comunicare verbal ă și nonverbal ă care produce
din partea receptorilor un r ăspuns pozitiv din punct de vedere cognitiv sau afec tiv.
Umorul cuprinde atât elemente cognitive, cât și elemente emo /uni021Bionale. De și cel mai
adesea umorul apare în context interpersonal, poate fi și fenomen intrapsihic (privirea
amuzat ă asupra vie /uni021Bii, a nu te lua prea în serios). Umorul poate fi o stare (amuzament, veselie,
bucurie) sau o tr ăsătur ă (sim /uni021Bul umorului). În psihologia contemporan ă, termenul de „sim /uni021B al
umorului” se refer ă la umor ca o tr ăsătur ă de personalitate de durat ă. Astfel, sim /uni021Bul umorului
poate fi conceptualizat drept un tipar habitual de comportament (tendin /uni021Ba de a râde deseori, de
a spune glume și bancuri și de a-i înveseli pe ceilal /uni021Bi), o abilitate (abilitatea de a crea umor, de
a-i înveseli pe al /uni021Bii, de a în /uni021Belege de glum ă, de a-/uni021Bi aminti bancurile), o tr ăsătur ă caracterial ă
(veselie habitual ă), un r ăspuns estetic (pl ăcerea oferit ă de un anumit tip de umor), o atitudine
(atitudine pozitiv ă fa /uni021Bă de umor și persoanele amuzante), o viziune asupra vie /uni021Bii (o perspectiv ă
amuzat ă asupra vie /uni021Bii) sau o strategie de coping (tendin /uni021Ba de a men /uni021Bine o perspectiv ă amuzat ă
în fa /uni021Ba adversit ă/uni021Bilor).

7
Etimologic, „umorul” î și are originea în teoria clasic ă greceasc ă a celor patru umori
sau fluide vitale (sânge, flegm ă, bil ă galben ă și bil ă neagr ă) care se considera c ă influen /uni0163eaz ă
întreaga func /uni0163ionare fizic ă și psihic ă a indivizilor. Ulterior, umorul a vizat dispozi /uni0163ia (din
engl. in bad or good humour ). Cele mai timpurii teorii axate pe râs, datând de la Aristotel și
Platon, au stipulat c ă umorul deriv ă din superioritate, ridiculizarea altor indivizi, a
sl ăbiciunilor și urâ /uni0163eniei lor.
În Evul Mediu, umorul se referea la energia corela t ă cu fluidul vital și la o anumit ă
stare emo /uni021Bional ă. Se considera c ă aceast ă energie era determinant ă pentru s ănătate și
dispozi /uni021Bie. O umoare sangvin ă este vesel ă și asociat ă cu sângele. O umoare coleric ă este
nervoas ă și asociat ă cu bila galben ă. O umoare flegmatic ă este apatic ă și asociat ă cu flegma.
O umoare melancolic ă este deprimat ă și asociat ă cu bila neagr ă.
Pân ă la sfâr șitul secolului al XVII–lea, râsul pe seama nenoroci /uni0163ilor și a nebunilor și
interac /uni0163iunile prin remarci r ăut ăcioase și ostile erau considerate maniere alese, perfect
acceptate social. Sub influen /uni0163a mi șcărilor umaniste din secolul al XVIII-lea, aceste for me
agresive ale umorului au început s ă fie v ăzute ca vulgare sau lipsite de rafinament. Filozofi i
umani ști au conceptualizat forme ale umorului mai accepta bile social. Pentru a distinge aceste
expresii acceptabile ale râsului, au cooptat termen ul de „umor”, diferit de cel de comedie,
spirit, sarcasm sau ironie și folosit în mod exclusiv ca amuzament simpatic, to lerant și
binevoitor la adresa imperfec /uni0163iunilor omene ști. Umorul a dobândit și conota /uni0163ia de deta șare
filozofic ă, relaxat ă, de autoridiculizare și tendin /uni0163a de a fi mai pu /uni0163in serios.
Distinc /uni0163ia dintre umor și alte forme de râs a fost însu șit ă și de Sigmund Freud care a
considerat umorul (în sens restrâns) drept una dint re cele mai sanogene mecanisme de
ap ărare, o modalitate de exprimare a impulsurilor soci ale și sexuale. Potrivit lui Freud, umorul
le permite indivizilor s ă adopte o perspectiv ă deta șat ă în fa /uni0163a adversit ă/uni0163ilor și nenorocirilor.
Ulterior, al /uni0163i teoreticieni, precum Maslow (1954), Allport (1961 ) și Vaillant (1993), au sugerat
că o personalitate matur ă este caracterizat ă printr-un stil particular al umorului care este no n-
ostil și filozofic. De remarcat faptul c ă ace ști autori consider ă c ă aceast ă form ă sanogen ă de
umor este destul de rar ă în compara /uni021Bie cu amuzamentul cotidian. (apud Vaillant, 2000, p. 93)
Conceptul de umor a devenit mai confuz în ultimul s ecol, în condi /uni021Biile în care, atât în
uzan /uni021Ba cercet ărilor în domeniul psihologiei, cât și a profanilor, și-a pierdut sensul restrâns și a
devenit mai degrab ă un termen generic pentru toate aspectele care incl ud râsul și
amuzamentul. Umorul vizeaz ă ast ăzi toate formele de râs, inclusiv glumele, comediil e
televizate, satira politic ă, ridicolul și genul stand-up comedy. În acest sens, umorul poat e fi
agresiv și ostil, dar și binevoitor și filosofic. Multe dintre studiile psihologice real izate în

8
ultimele decenii au urmat aceast ă tendin /uni021Bă , l ărgind semnifica /uni021Bia termenului de umor și
men /uni021Binând accep /uni021Biunea c ă este benefic s ănătă/uni021Bii.
În cultura occidental ă contemporan ă, sim /uni0163ul umorului este perceput drept o tr ăsătur ă
de personalitate dezirabil ă, în condi /uni0163iile în care indivizii cu sim /uni0163ul umorului par s ă fac ă fa /uni0163ă
mai u șor stresului cotidian, s ă fie mai cooperan /uni0163i în rela /uni0163iile interpersonale și să aib ă o
sănătate fizic ă și psihic ă mai bun ă. Îns ă, sim /uni0163ul umorului nu a fost perceput dintotdeauna ca o
tr ăsătur ă pozitiv ă.
O modalitate de conceptualizare a sim /uni021Bului umorului este dup ă criteriul func /uni021Biei sale.
Martin, Puhlik-Doris, Larsen, Gray și Weir (apud Martin, 2007, p. 280) au împ ăr/uni021Bit stilurile de
sim /uni021B al umorului în patru categorii: umorul afiliativ ( folosit pentru îmbun ătă/uni021Birea rela /uni021Biilor),
umorul cu rol de autoconsolare (folosit pentru îmbu n ătă/uni021Birea dispozi /uni021Biei f ără atacarea
celorlal /uni021Bi), umorul agresiv (utilizat pentru îmbun ătă/uni021Birea dispozi /uni021Biei prin atacarea celorlal /uni021Bi) și
umorul autodispre /uni021Buitor (folosit pentru îmbun ătă/uni021Birea rela /uni021Biei, în detrimentul propriei
persoane). Aceste dimensiuni au fost raportate la f actorii de personalitate precum extraversia,
în cazul stilurilor pozitive, și neuroticismul, în cazul stilurilor negative. Indi vizii care
utilizeaz ă umorul afiliativ, fac glume cu ceilal /uni021Bi și sunt axa /uni021Bi pe îmbun ătă/uni021Birea interac /uni021Biunii
sociale. Utilizarea acestui stil pozitiv, non-agres iv conduce la detensionare și construirea de
rela /uni021Bii, umorul afiliativ func /uni021Bionând ca un lubrifiant social care faciliteaz ă interac /uni021Biunea
interpersonal ă și creaz ă un mediu pozitiv. Umorul afiliativ și umorul cu rol de autoconsolare
sunt considerate stiluri pozitive, deoarece nu impl ic ă utilizarea, în mod r ăut ăcios, a umorului
împotriva celorlal /uni021Bi sau utilizarea maladaptativ ă a umorului împotriva propriei persoane.
Umorul cu rol de autoconsolare reprezint ă un mecanism de coping în situa /uni021Bii de stres,
care permite men /uni021Binerea unei perspective optimiste. Ambele sunt asoc iate cu câteva
constructe psihologice, sociale și de personalitate care sunt pozitive. Umorul afili ativ și cel cu
rol de autoconsolare sunt corelate pozitiv cu intim itatea și satisfac /uni021Bia în rela /uni021Bii, extraversia,
deschiderea spre nou și stima de sine.
Indivizii cu umor agresiv deseori îi manipuleaz ă pe ceilal /uni021Bi prin faptul c ă amenin /uni021Bă cu
ridiculizarea acestora din urm ă. Umorul agresiv poate fi folosit pentru victimizar ea,
minimalizarea și denigrarea semenilor. Acest stil de umor este în concordan /uni021Bă cu Teoria
superiorit ă/uni021Bii, care postuleaz ă c ă indivizii îl folosesc pentru a încerca s ă se simt ă mai bine,
chiar dac ă acest lucru este în detrimentul sau pe cheltuiala altora sau c ă se autopercep drept
superiori. Umorul agresiv este asociat negativ cu a greabilitatea și con știinciozitatea și corelat
pozitiv cu neuroticismul. Pe de alt ă parte, s-a constatat c ă umorul moderat agresiv are func /uni021Bii
pozitive. Cercet ătorii au descoperit c ă în momentul în care indivizii v ăd cum sunt al /uni021Bii

9
ridiculiza /uni021Bi, au tendin /uni021Ba de a fi mai conformi, fapt care conduce la atitud ini constructive în
munca în echip ă. Atunci când se manifest ă ca satir ă sau tachinare, umorul moderat agresiv
transmite un mesaj de mustrare, îns ă într-o not ă pozitiv ă și ludic ă, care permite exprimarea
dezacordului f ără afecte negative. În cazul umorului autodispre /uni021Buitor, indivizii folosesc
ridiculizarea propriei persoane în încercarea de a- i amuza și de a ob /uni021Bine aprobarea din partea
celorlal /uni021Bi.
Se pare c ă râsul uman are la origine gura deschis ă, relaxat ă și respira /uni021Bia rapid ă și
sacadat ă a primatelor (ca de exemplu a cimpanzeilor), care sunt vizibile în cadrul jocului și
care comunic ă faptul c ă respectivul comportament nu este periculos, ci lud ic. La oameni,
râsul apare pentru prima dat ă la 1-2 luni și este asociat cu situa /uni021Bii care încep cu niveluri
ridicate de excitare, precum gâdilatul, joaca sau apari /uni021Bia brusc ă a unui nou stimul. O serie de
studii s-au axat pe rela /uni021Bia dintre râsul adul /uni021Bilor și amuzament și exaltare. Râsul implic ă o serie
de expresii faciale și corporale u șor de recunoscut: gura deschis ă, un zâmbet mai mult sau mai
pu /uni0163in pronun /uni0163at, contractarea mu șchiului zigomatic al ochilor, producerea sunetului
caracteristic „ha-ha”, relaxarea postural ă, agita /uni021Bia umerilor și a trunchiului, frecven /uni021Bă cardiac ă
crescut ă și activarea anumitor circuite neurochimice.
Explica /uni021Biile teoretice referitoare la râs s-au axat pe proc esele intra- și interpersonale
care explic ă originile și beneficiile psihologice. În ceea ce prive ște procesele intrapersonale,
se consider ă c ă râsul înso /uni021Bește disocierea experien /uni021Bei în distres. Fenomenele disociative
presupun schimb ări în starea psihologic ă, de la visarea cu ochii deschi și și distragerea aten /uni021Biei,
pân ă chiar la modific ări severe sau patologice ale memoriei și identit ă/uni021Bii. Teoriile și studiile
aplicate arat ă c ă râsul este o form ă u șoar ă, tranzitorie de disociere la distres, care aduce
veselie și relaxare în situa /uni021Bii de stres. Râsul înso /uni021Bește schimbarea de la emo /uni021Bii negative la
emo /uni021Bii pozitive, în concordan /uni021Bă cu teoria c ă emo /uni021Biile pozitive le anuleaz ă pe cele negative.
Tomkins (1984) a sugerat c ă „zâmbetul triumfului" sau râsul, vine dup ă reducerea
furiei, în timp ce zâmbetul bucuriei confer ă reducerea fricii și a distresului. Analizele
cognitive asupra umorului au corelat râsul de dista n/uni021Barea de evenimentele stresante. Potrivit
acestor teorii, râsul apare atunci când individul a dopt ă o nou ă perspectiv ă sau ob /uni021Bine o nou ă
percep /uni021Bie asupra unui eveniment stresant, incongruen /uni021Bă sau expectan /uni021Bă înc ălcat ă; râsul rezolv ă
tensiunea asociat ă și aduce o stare de spirit pozitiv ă.
Aceste observa /uni021Bii teoretice atribuie râsului mai multe func /uni021Bii. În primul rând, râsul
presupune o schimbare a dispozi /uni021Biei, de la emo /uni021Bii negative la emo /uni021Bii pozitive, sau de la
incongruen /uni021Bă și expectan /uni021Be înc ălcate la în /uni021Belegere și noi percep /uni021Bii. În al doilea rând, râsul
presupune reducerea distresului asociat cu emo /uni021Biile negative, incongruen /uni021Ba perceptiv ă sau

10
expectan /uni021Bele înc ălcate. În al treilea rând, reducerea distresului pr oduce un sentiment pozitiv,
care este etichetat drept umor, amuzament, veselie, haz sau exhaltare. În concluzie, râsul
înso /uni021Bește disocierea de stimularea poten /uni021Bial generatoare de distres, datorit ă unei reinterpret ări
pozitive a sursei distresului. (apud Keltner și Bonanno, 1997, pp. 687-688)
În 95% din cazuri, râsul apare în context social și are ca scop reglarea conversa /uni021Biilor,
îmbun ătă/uni021Birea rela /uni021Biilor sociale, deoarece produce pl ăcere prin simplul proces de contagiune și
prin recompensarea ac /uni021Biunilor celorlal /uni021Bi, încurajând astfel activit ă/uni021Bile sociale.
Umorul și râsul au importante efecte terapeutice, deoarece au ca efecte sc ăderea
cantit ă/uni021Bii hormonilor de stres, reducerea tensiunii arteria le a pacien /uni021Bilor hipertensivi,
detensionarea mu șchilor, cre șterea elasticit ă/uni021Bii musculare, îmbun ătă/uni021Birea respira /uni021Biei,
oxigenarea creierului. (Anucu /uni021Ba, Anucu /uni021Ba și Anucu /uni021Ba, 2010, p. 89)
Sim /uni021Bul umorului se refer ă la tr ăsătura de personalitate. Rela /uni0163ia dintre sim /uni0163ul umorului
și tipul de personalitate al indivizilor a fost inve stigat ă de numero și cercet ători de-a lungul
timpului. Au fost luate în considerare o serie de a bord ări care au oferit informa /uni0163ii privind
personalitatea și leg ătura acesteia cu sim /uni0163ul umorului. Freud a abordat structura și func /uni0163iile
umorului, dar și crearea umorului și aprecierea acestuia. Eysenck a scris primele stud ii legate
de aprecierea umorului în 1942, iar Luborsky și Cattell în 1947. To /uni0163i ace ști autori au
recunoscut poten /uni0163ialul specific al umorului și func /uni0163iile sale, leg ătura cu tipul de personalitate
și faptul c ă în mod evident, umorul îmbun ătă/uni0163ește via /uni0163a și sănătatea mental ă a indivizilor.
Majoritatea cercet ătorilor au echivalat sim /uni0163ul umorului cu aprecierea umorului, iar aprecierea
umorului cu râsul. Studiile s-au concentrat asupra tendin /uni0163elor indivizilor de a râde și au
neglijat elementele mai teoretice. Diferen /uni0163ierea între r ăspunsul cognitiv (în /uni0163elegerea glumei) și
răspunsul afectiv (râsul) nu a f ăcut decât s ă complice și mai mult în /uni0163elegerea termenilor.
(Thorson și Powell, 1993, p. 800)
Ce înseamn ă c ă o anumit ă persoan ă are sim /uni021Bul umorului? Eysenck (1972) a identificat
trei posibile semnifica /uni021Bii. În primul rând, faptul c ă o alt ă persoan ă râde la acelea și lucruri ca
noi (semnifica /uni021Bia conformist ă). În al doilea rând, c ă o persoan ă râde deseori și se amuză destul
de u șor (semnifica /uni021Bia cantitativ ă). În al treilea rând, c ă persoana este sufletul petrecerii, spune
glume și îi amuz ă pe al /uni021Bii (semnifica /uni021Bia determinan /uni021Bei).
Hehl and Ruch (1985) au extins lista lui Eysenck, s ubliniind c ă varia /uni021Biile individuale
ale sim /uni021Bului umorului sunt corelate cu diferen /uni021Be în ceea ce prive ște: (1) gradul în care indivizii
în /uni021Beleg glumele și al /uni021Bi stimuli asem ănători; (2) felul în care indivizii exprim ă umorul și
veselia, atât cantitativ, cât și calitativ; (3) abilitatea de a percepe sau de a c rea comentarii
amuzante; (4) modul în care individul evalueaz ă glumele; (5) gradul în care caut ă în mod

11
activ, surse de amuzament; capacitatea de a- și aminti glumele și evenimentele amuzante.
Babad (1974) a f ăcut distinc /uni021Bia dintre producerea și reproducerea umorului și a ar ătat c ă cele
dou ă nu sunt corelate la indivizi. Totu și, o alt ă semnifica /uni021Bie asociat ă cu sim /uni021Bul umorului este
no /uni021Biunea de a nu te lua prea în serios și capacitatea de a râde de propriile imperfec /uni021Biuni și
sl ăbiciuni. (apud Martin, 2007, p. 42)
Thorson și Powell (1991) propun o în /uni021Belegere cuprinz ătoare și multidimensional ă a
sim /uni021Bului umorului, care, în opinia lor, ar trebui s ă acopere urm ătoarele elemente: producerea
umorului, capacitatea creativ ă a individului de a fi amuzant, de a se distra și de a g ăsi
aspectele umoristice ale anumitor situa /uni021Bii, abilitatea de a crea și transmite mesaje amuzante
pentru ceila /uni021Bi; o stare de spirit ludic; abilitatea de a folosi umorul în context social pentru
detensionarea comunic ării și înt ărirea coeziunii grupului social; capacitatea de a r ecunoa ște
situa /uni021Biile absurde; aprecierea umorului și a persoanelor cu sim /uni021Bul umorului; utilizarea
umorului ca mecanism de adaptare, capacitatea de ge stionare a situa /uni021Biile dificile prin utilizarea
umorului. (Mauriello și McConatha, 2007, p. 1057)
Thorson și Powell (1991) sus /uni021Bin c ă sim /uni021Bul umorului are caracter multidimensional și c ă
indivizii au un repertoriu umoristic individual pe care îl folosesc în func /uni021Bie de situa /uni021Bie. Câteva
dintre elementele prezente în repertoriile individu ale includ: recunoa /uni0219terea propriei persoane
drept un individ cu umor . În func /uni021Bie de succesul sau e șecul tentativelor anterioare, motiva /uni021Bia
indivizilor variaz ă în încercarea de a dovedi sim /uni021Bul umorului. Unele persoane fac eforturi
mari, în concordan /uni021Bă cu anumite nevoi personale. Dac ă individul simte c ă este recompensat în
urma eforturilor f ăcute, are tendin /uni021Ba de a continua aceste eforturi și de a-și dovedi creativitatea
și performan /uni021Ba în acest domeniu; recunoa /uni0219terea umorului la celelalte persoane. Unii indivizi
reu șesc s ă deslu șeasc ă rapid semnifica /uni021Biile bancurilor și, astfel, recompensa pozitiv ă imediat ă
îi stimuleaz ă s ă-și dezvolte capacitatea de a recunoa ște subtilit ă/uni021Bile intrinseci ale glumelor. Pe
de alt ă parte, acele persoane care percep umorul cu greuta te, au tendin /uni021Ba de a renun /uni021Ba la
eforturile de a- și îmbun ătă/uni021Bi abilit ă/uni021Bile. Nivelul de motivare este probabil influen /uni021Bat de
reu șitele din trecut și recompensele asociate; aprecierea umorului propriu-zis este în strâns ă
leg ătur ă cu recunoa șterea umorului la propria persoan ă și la ceilal /uni021Bi și cu nivelul de maturitate
psihologic ă; adaptarea prin umor vizeaz ă utilitatea umorului pentru reducerea reac /uni021Biilor
emo /uni021Bionale negative în situa /uni021Bii de stres. (ibid., p. 1058)

12
1.1.2 Concepte legate de umor

Umorul întâlnit în interac /uni021Biunile noastre cotidiene poate fi împ ăr/uni021Bit în trei categorii
largi, și anume: (1) glumele (bancurile) care sunt anecdote prefabricate, pe care oamenii le
înva /uni021Bă și retransmit, (2) umorul conversa /uni021Bional creat în mod inten /uni021Bionat în cursul unei ac /uni021Biuni
sociale și care poate fi verbal sau non-verbal și (3) umorul accidental sau neinten /uni021Bionat.
Glumele (bancurile) sunt scurte povestiri amuzante , care au la final o poant ă. Un
exemplu de astfel de glum ă este urm ătorul: „Un b ărbat merge la un psihiatru, care dup ă
evaluare, îi spune descoperirile sale: „Îmi pare r ău c ă trebuie s ă-/uni021Bi spun c ă e ști nebun f ără
speran /uni021Bă . Indignat, bărbatul zice: „Mai vreau o opinie!" „Bine", spune doctorul „Ești și urât".
Bancul are întotdeauna o poveste foarte scurt ă și o poant ă (finalul surprinz ător și foarte
amuzant). Povestea, care nu include ultima propozi /uni021Bie, creeaz ă anumite a ștept ări legate de
modul în care situa /uni021Bia ar trebui interpretat ă. Poanta schimb ă sensul într-un mod nea șteptat și
juc ăuș, creând astfel percep /uni021Bia de incongruen /uni021Bă , care este necesar ă pentru existen /uni021Ba umorului.
Bancurile reprezint ă doar o mic ă propor /uni021Bie a umorului experimentat în interac /uni021Biunile
cotidiene. Un studiu în care adul /uni021Bilor le-a fost cerut s ă scrie într-un jurnal de câte ori au râs pe
parcursul unei zile a ar ătat c ă 72% apare spontan în cadrul interac /uni021Biunilor sociale, fie ca
răspuns la comentariile amuzante ale oamenilor sau la anecdotele amuzante despre lucruri
care li s-au întâmplat. Acest tip de conversa /uni021Bie spontan ă este mai dependent ă de context decât
bancurile și, prin urmare, nu este la fel de amuzant ă când este povestit ă ulterior ("Trebuia s ă
fii acolo!"). Într-o astfel de conversa /uni021Bie, indiciile non-verbale care semnaleaz ă o inten /uni021Bie
umoristic ă, cum ar fi un ton special al vocii, sunt adesea ma i ambigue decât în cazul
bancurilor, astfel încât ascult ătorul nu este de multe ori în totalitate sigur dac ă vorbitorul
glume ște sau este serios.
Umorul conversa /uni021Bional poate lua mai multe forme și de aceea exist ă diferite cuvinte
care s ă-l descrie, precum: (1) anecdota (relatarea unei p ovestiri amuzante despre propria
persoan ă sau despre al /uni021Bii), (2) jocurile de cuvinte (glume bazate pe asem ănarea de sunete
dintre dou ă cuvinte care au de altfel sens diferit); and (3) i ronia (afirma /uni021Bia care folose ște
semnifica /uni021Bii opuse sensului lor obi șnuit). Un sistem de clasificare mai extins al umoru lui
conversa /uni021Bional spontan a fost dezvoltat de psihologii Debra Long și Arthur Graesser (1988),
care au identificat 11 categorii distincte, în func /uni021Bie de inten /uni021Biile în utilizarea umorului:
/checkbld Ironia – atunci când semnifica /uni021Bia literal ă este contrar ă celei inten /uni021Bionate (de exemplu,
să spui „Ce zi frumoas ă!" când afar ă e frig și furtun ă).
/checkbld Umorul satiric agresiv, care ridiculizeaz ă institu /uni021Biile și politicile sociale.

13
/checkbld Umorul sarcastic agresiv, care vizeaz ă mai degrab ă un individ decât o institu /uni021Bie (ca de
exemplu, la o cin ă formal ă, o doamn ă îl dojene ște pe Winston Churchill: „Domnule,
sunte /uni021Bi beat." „Da," recunoa ște Churchill, „Și dumneavoastr ă sunte /uni021Bi urât ă. Dar mâine,
eu voi fi treaz, dar dumneavoastr ă ve /uni021Bi fi tot urât ă").
/checkbld Supraestimarea și subestimarea – schimbarea sensului mesajului tran smis de o alt ă
persoan ă, prin repetarea acestuia, dar cu accent diferit (d e exemplu, un oaspete o
întreab ă pe gazda petrecerii, care a fost m ăritat ă de trei ori: „Ai fost vreodat ă
căsătorit ă? „Un alt oaspete spune: „Ce-a mai fost c ăsătorit ă!") .
/checkbld Remarcile autodenigratoare, când propria persoan ă este subiect al umorului, care pot fi
folosite pentru a ar ăta modestie, pentru a intra în gra /uni021Biile ascult ătorilor sau pentru a
detensiona atmosfera.
/checkbld Tachin ările adresate altor persoane, dar care, spre deoseb ire de sarcasm, nu au scopul
de a ofensa sau insulta.
/checkbld Răspunsurile la întreb ările retorice, tocmai pentru c ă întreb ările retorice nu sunt
adresate cu inten /uni021Bia de a primi un r ăspuns.
/checkbld Răspunsurile inteligente la declara /uni021Bii serioase, caz în care instruc /uni021Biunea este în mod
deliberat interpretat ă în mod eronat.
/checkbld Dubla inten /uni021Bie: o declara /uni021Bie sau un cuvânt este în mod deliberat gre șit construit, cu
scopul de a evoca un în /uni021Beles dublu.
/checkbld Transformarea cli șeelor sau a unor zicale cunoscute în declara /uni021Bii noi.
/checkbld Calambururi (jocuri de cuvinte): utilizarea plin ă de umor a unui cuvânt care evoc ă un
al doilea sens, care de obicei are la baz ă un omofon (adic ă, un cuvânt cu un sens
diferit, care sun ă la fel, ca de exemplu: „ Am abilitatea de a sim /uni021Bi amabilitatea”.
Pe lâng ă lucrurile pe care indivizii le spun în cadrul inte rac /uni021Biunilor sociale, cu scopul
de a-i amuza pe ceilal /uni021Bi, râsul și veselia pot să apar ă și spontan, din cauza unor enun /uni021Buri și
ac /uni021Biuni f ără inten /uni021Bia de amuzament, denumite de Alleen Nilsen și Don Nilsen (2000) umor
neinten /uni021Bionat, împ ăr/uni021Bit în form ă fizic ă și lingvistic ă. Umorul fizic neinten /uni021Bionat include
ghinioanele minore, precum alunecarea pe o coaj ă de banan ă. Aceste evenimente sunt
amuzante când se petrec într-o modalitate suprinz ătoare și când persoana c ăreia i se întâmpl ă
nu este r ănit ă sau ru șinat ă sau în mod grav. Umorul lingvistic neinten /uni021Bionat apare din erori de
logic ă sau de pronun /uni021Bare și din acele confuzii ale vorbitorului numite „sc ăpări freudiene".
(apud Martin, 2007, p. 13)

14
1.1.3 Efectele umorului

Eduardo S. Jauregui (apud Colom, Alcover, Sanchez-C urto et al, 2011, p. 11) a ar ătat
că umorul are patru tipuri de efecte: efecte psiholog ice, efecte fiziologice, efecte asupra
productivit ă/uni0163ii și efecte interpersonale.
Efectele psihologice ale umorului. Râsul declan șeaz ă pl ăcerea și activeaz ă sistemul
dopaminergic mezolombic (un sistem de recompens ă care ne aduce pl ăcere atunci când
ob /uni0163inem ceva valoros sau dorit). Umorul activeaz ă regiuni subcorticale, inclusiv nucleus
accumbens, (o zon ă din creier asociat ă cu recompensele, cu bucuria, dar și cu dependen /uni021Ba).
Gradul de intensitate a umorului este corelat pozit iv cu activarea acestor regiuni. Umorul
poate asigura o bun ă modalitate de a face fa /uni0163ă situa /uni0163iilor stresante, de a pune în perspectiv ă
problemele cotidiene, de a rezolva agen /uni021Bii stresori. Aceast ă emo /uni0163ie pozitiv ă se poate situa în
opozi /uni0163ie cu orice alt ă emo /uni0163ie negativ ă pe care o experiment ăm în aceste situa /uni0163ii, precum:
anxietatea, triste /uni0163ea sau furia.
Persoanele care ob /uni0163in scoruri înalte la Scala de coping a umorului tind s ă fie mai apte
să fac ă fa /uni0163ă situa /uni0163iilor stresante: ele interpreteaz ă problemele mai degrab ă drept provoc ări
decât amenin /uni0163ă ri, sunt capabile s ă se distan /uni0163eze emo /uni0163ional și fac fa /uni0163ă în mod activ
problemelor. Ace ști indivizi au tendin /uni0163a și de a experimenta mai pu /uni0163ine emo /uni0163ii negative în
situa /uni0163ii stresante. Unele studii au ar ătat c ă una dintre cele mai bune strategii de a ajuta oame nii
să se adapteze situa /uni0163iilor de la locul de munc ă este folosirea umorului. De asemenea, umorul
are capacitatea de a ne îmbun ătă/uni0163i dispozi /uni0163ia și de a contribui la prevenirea bolilor mentale.
Totu și, nu orice tip de umor este benefic: conteaz ă doar umorul pozitiv.
Primele încerc ări de investigare a rela /uni0163iei empirice dintre sim /uni0163ul umorului în general și
sănătatea mental ă nu au avut succes. Mai recent, aceast ă rela /uni0163ie a fost confirmat ă, dar numai
în cazul unui anumit tip de umor: cel care presupun e dep ăș irea obstacolelor sau provocarea
râsului la ceilal /uni0163i. Indivizii cu acest tip de umor și de atitudini pozitive tind s ă fie mai pu /uni0163in
deprima /uni0163i, anxio și și au un nivel mai ridicat al stimei de sine și emo /uni0163ii pozitive. Umorul poate
fi eficient în combaterea stresului. Într-un experi ment, de exemplu, indivizilor testa /uni0163i li s-a
spus c ă li se va administra un șoc electric, o minciun ă care avea scopul de a le provoca stres.
Acei participan /uni0163i la experiment care la început au ascultat o comed ie înregistrat ă, au ob /uni0163inut
un scor mai sc ăzut la un test care m ăsoar ă anxietatea.
Alte experimente au determinat diferen /uni0163e în m ăsurarea stresului fiziologic
(temperatura pielii, b ătăile inimii, ș.a.m.d.) în cazul indivizilor afla /uni0163i în situa /uni0163ii amuzante,
comparativ cu cei afla /uni021Bi în situa /uni021Bii neamuzante. Este la fel de adev ărat faptul c ă unele tipuri de

15
umor pot avea efecte benefice, în timp ce altele su nt contraproductive, ca de exemplu atunci
când o victim ă este ridiculizat ă sau cazurile de glume crude și jignitoare. (Lefcourt, 2001, p.
12)
Efectele fiziologice. Numeroase studii au încercat s ă confirme c ă umorul produce
schimb ări fiziologice sanogene: stimularea sistemului imun itar, reducerea sensibilit ă/uni021Bii la
alergii, presiunea sc ăzut ă a sângelui, dar rezultatele empirice sunt contradi ctorii. Îns ă, nu toate
cercet ările medicale sus /uni0163in teza efectului terapeutic al umorului.
Unele cercet ări au ar ătat existen /uni0163a unei rela /uni0163ii negative între umor și s ănătate, indivizii
cu un nivel înalt al sim /uni0163ului umorului au dovedit condi /uni0163ii medicale precare. Posibila explica /uni0163ie
ar fi asocierea pozitiv ă dintre sim /uni0163ul umorului și tendin /uni0163a spre o via /uni021Bă lipsit ă de griji, mai
boem ă, în care se observ ă comportamente precum: fumatul, b ăutura, sexul neprotejat. Astfel,
persoanele optimiste și cu o dispozi /uni0163ie vesel ă pot avea tendin /uni0163a s ă ia parte la activit ă/uni0163i mai
riscante, s ă neglijeze indispozi /uni0163iile fizice și s ă aib ă astfel o s ănătate mai precar ă.
Diferite tipuri de rela /uni0163ii au fost identificate între s ănătate și umor. De exemplu,
Kuiper, Grimshaw, Leite at al (2004, p. 141) au des coperit o rela /uni0163ie între umorul pozitiv și o
mai bun ă s ănătate mental ă. Cu toate acestea, nu aceea și asocia /uni0163ie a fost g ăsit ă în cazul
umorului negativ (umorul care era agresiv sau impli ca grosol ănie). În ceea ce prive ște
atitudinile pozitive, ca de exemplu optimismul, au fost descoperite leg ături între acestea și
sănătatea fizic ă. Persoanele optimiste ob /uni0163in rezultate academice mai bune și au mai mult
succes decât pesimi știi; tr ăiesc mai mult și sunt mai s ănăto și. Cea din urm ă inferen /uni0163ă deriv ă
din studii legate de neajutorarea înv ă/uni0163at ă, care au ar ătat c ă neajutorarea înv ă/uni0163at ă la șobolani i-a
făcut mai sensibili la tumori, sugerând c ă le afecteaz ă nu doar comportamentul, ci și sistemul
celular și le face sistemul imunitar mai pasiv. Concluzia es te urm ătoarea: cu cât un individ
experimenteaz ă mai pu /uni0163in neajutorarea înv ă/uni0163at ă, cu atât are un sistem imunitar mai eficient. În
plus, pesimi știi, convin și c ă boala lor este permanent ă orice ar face, nu iau m ăsuri de
prevenire și nu caut ă tratament și sprijin social. Emo /uni0163iile pozitive, indiferent de modul în care
sunt generate, au un efect analgezic, stimuleaz ă imunitatea și neutralizeaz ă sechelele emo /uni0163iilor
negative.
Rezultatele studiilor mai arat ă c ă emo /uni0163iile pozitive sunt corelate cu activitatea
sistemului nervos central: vizionarea filmelor roma ntice cre ște activitatea sistemului nervos
parasimpatic și activeaz ă urm ătoarele regiuni din creier: cortexul medial prefron tal, talamusul,
cerebelul și sistemul cardiovascular, creierul percepând c ă corpul este într-o stare pozitiv ă.
Râsul poate reduce stresul și anxietatea, producând efecte pozitive asupra cali t ă/uni021Bii
vie /uni021Bii și s ănătă/uni021Bii indivizilor. Râsul sus /uni0163inut și zgomotos relaxeaz ă corpul, temporar reducând

16
tonusul muscular al organismului. Un alt beneficiu al umorului deriv ă din capacitatea sa de
mărire a toleran /uni0163ei la durerea fizic ă. Pl ăcerea oferit ă de comedii duce la cre șterea toleran /uni0163ei la
durerea subiectiv ă pentru cel pu /uni0163in jum ătate de or ă. Efectul are o intensitate medie (într-o
cercetare efectuat ă într-un spital, subiec /uni0163ii care au vizionat o comedie cu solicitat mai pu /uni0163ine
analgezice u șoare, îns ă efectul nu a putut fi dovedit în cazul celor care aveau nevoie de
medica /uni0163ie mai puternic ă) și este dependent nu de cantitatea râsului, ci de se ntimentul subiectiv
al râsului. Pe de alt ă parte, nu a fost dovedit ă știin /uni0163ific credin /uni0163a c ă râsul stimuleaz ă secre /uni0163ia de
endorfine. Mai mult decât atât, în mod curios, efec tul analgezic nu este limitat la umor și la
alte emo /uni0163ii pozitive, ci a fost observat și în cazul emo /uni0163iilor negative (în experimente similare,
persoanele care vizionau filme tragice au rezistat durerii la fel de mult ca cele care urm ăreau
comedii, în momentul în care î și /uni0163ineau bra /uni0163ul în ap ă rece ca ghea /uni0163a). (Lefcourt, 2001, p. 15)
În concluzie, umorul influen /uni0163eaz ă s ănătatea fizic ă prin patru mecanisme:
/checkbld râsul produce schimb ări fiziologice, cu efecte benefice asupra s ănătă/uni0163ii. Râsul
relaxeaz ă mu șchii, îmbun ătă/uni0163ește respira /uni0163ia, stimuleaz ă circula /uni0163ia, m ăre ște produc /uni0163ia de
endorfine și îmbun ătă/uni0163ește sistemul imunitar. Râsul este astfel crucial în ob /uni0163inerea de
beneficii pentru s ănătatea indivizilor.
/checkbld umorul și râsul afecteaz ă s ănătatea prin inducerea dispozi /uni0163iei emo /uni0163ionale pozitive, care
duce la cre șterea toleran /uni0163ei la durere, îmbun ătă/uni0163irea sistemului imunitar și evitarea
consecin /uni0163elor emo /uni0163iilor negative la nivel cardiovascular. Potrivit ac estui model, râsul
nu este crucial pentru s ănătatea indivizilor, din moment ce umorul, chiar dac ă nu este
înso /uni021Bit de râs, induce dispozi /uni0163ie pozitiv ă.
/checkbld umorul are efecte indirecte asupra s ănătă/uni0163ii, prin sc ăderea efectelor adverse ale
stresului asupra s ănătă/uni0163ii. Experien /uni0163ele stresante pot fi nocive pentru s ănătatea
indivizilor, de exemplu prin suprimarea sistemului imunitar și cre șterea riscului de
boli infec /uni0163ioase și boli cardiovasculare. Potrivit acestui model, com ponentele cognitiv-
perceptive sunt mai importante decât simplul râs, l a fel ca și abilitatea de a descoperi
partea distractiv ă a situa /uni0163iilor nefavorabile.
/checkbld umorul are efecte indirecte asupra s ănătă/uni0163ii prin cre șterea suportului social. O persoan ă
cu sim /uni0163ul umorului poate fi mai atractiv ă și mai capabil ă să reduc ă tensiunea și
conflictul în rela /uni0163iile interpersonale.

Efecte asupra productivit ă/uni0163ii. Umorul, datorit ă pl ăcerii pe care o confer ă indivizilor,
reprezint ă un element motiva /uni0163ional (o activitate distractiv ă sau amuzant ă este în mod intrinsec
motivant ă). Umorul, ca și alte emo /uni0163ii pozitive, încurajeaz ă creativitatea.

17
Într-o cercetare la care au participat 81 de studen /uni0163i, ace știa au fost împ ăr/uni0163i/uni0163i în mod
aleatoriu în dou ă grupuri: primul grup a vizionat timp de 13 minute o comedie, iar cel ălalt
grup – un film neutru. Cei care au vizionat comedia au dovedit c ă au mai multă energie și
optimism. Într-un alt studiu, cercet ătorii au investigat influen /uni0163a afectelor pozitive (induse)
asupra lu ării deciziilor în cazul unui grup de studen /uni021Bi la medicin ă. Participan /uni0163ilor li s-a
solicitat s ă decid ă asupra diagnosticului a șase pacien/uni0163i ipotetici și s ă g ăseasc ă modalit ă/uni0163i de
solu /uni0163ionare a problemei. Nu au fost identificate diferen /uni0163e semnificative în ceea ce prive ște
tendin /uni0163a de a stabili un diagnostic corect, dar participan /uni0163ii cărora le-au fost induse condi /uni0163ii
umoristice au pus un diagnostic mult mai rapid și au ar ătat mai pu /uni0163in ă confuzie și
dezorganizare în protocolul medical întocmit. (Colo m, Alcover, Sanchez-Curto et al, 2011, p.
13)
Efectele interpersonale. O alt ă perspectiv ă, bine documentat ă asupra umorului,
vizeaz ă aspectul s ău social. Râdem cu și, adeseori, de cei din jurul nostru. Rar râdem cân d
suntem singuri sau înconjura /uni0163i de persoane necunoscute. Numeroase experimente au
identificat o serie de factori sociali care facilit eaz ă râsul, inclusiv proximitatea fizic ă,
orientarea fa /uni0163ă -în-fa /uni0163ă , privitul în ochii interlocutorului și similaritatea cultural ă. Când vedem
sau auzim ceva distractiv, avem tendin /uni0163a de a împ ărt ăș i, pentru a râde împreun ă. Iar râsul este
contagios, chiar și atunci când nu în /uni0163elegem cauza. Când râdem împreun ă, avem un sentiment
de identificare cu ceilal /uni0163i (efectul de coeziune); râsul poate îns ă conduce și la izolare;
ridiculizarea și sarcasmul sunt tipuri de umor prin care o alt ă persoan ă este exclus ă sau
marginalizat ă.
Râsul este de obicei un fenomen social, care atunci când este împ ărt ăș it, are efectul de
a aduce laolalt ă oamenii și de a reduce conflictul și ostilitatea. Astfel, râsul duce la formarea
de leg ături interpersonale necesare indivizilor pentru su pravie /uni0163uire, dezvoltare și realizare ca
persoane și membri ai societ ă/uni0163ii. Una dintre consecin /uni0163ele emo /uni0163ionale ale râsului este reducerea
furiei, prin efectul benefic asupra tensiunilor și ostilit ă/uni0163ilor interpersonale. Umorul joac ă un
rol important și în comunicare, din moment ce influen /uni0163eaz ă atragerea aten /uni0163iei, reducerea
distan /uni0163elor și stimularea memoriei.
Umorul are urm ătoarele efecte benefice: rela /uni0163ionare mai relaxat ă, reducerea temerilor,
relativizarea realit ă/uni0163ii (ne permite s ă c ăut ăm diferite perspective asupra aspectelor care par
complicate), identificarea de solu /uni0163ii la problemele cotidiene, adaptarea la schimbare, deoarece
umorul ofer ă mai multe variante și posibile solu /uni021Bii, reducerea frustr ării, ap ărarea împotriva
criticilor și ofenselor. Un exemplu în acest sens este urm ătorul: G.B. Shaw a primit o
scrisoare anonim ă în care nu scria decât cuvântul „Idiot". Primind- o, Shaw, a exclamat:

18
„Pân ă acum am primit multe scrisori care nu erau semnate , dar aveau diferite mesaje, e prima
dat ă când primesc o scrisoare care e semnat ă, dar nu are mesaj ”. În concluzie, în general, ca
răspuns la un agent stresor apar emo /uni0163ii negative, care conduc la distres. Emo /uni0163iile pozitive și
umorul pot remedia efectele negative, cel pu /uni0163in temporar, și pot să ne ajute la g ăsirea unei
solu /uni0163ii. „Un pacient nu poate fi trist atunci când râde, iar râsul este mai pl ăcut decât triste /uni0163ea”,
a notat Idigoras. (ibid., 2011, p. 14) Astfel, râs ul și umorul, al ături de alte emo /uni0163ii pozitive,
precum iubirea, speran /uni0163a, bucuria și fericirea reduc sau neutralizeaz ă emo /uni0163iile negative și
cresc senza /uni0163ia de bine resim /uni0163it ă subiectiv.

1.1.4 Teoriile explicative ale umorului

Într-un experiment realizat de Martin și Kuiper (apud Abel, 2002, p. 367), ace știa au
solicitat unui num ăr de 80 de persoane adulte ca timp de trei zile s ă /uni0163in ă un jurnal al umorului,
în care s ă scrie fiecare situa /uni0163ie care le-a provocat râsul. Rezultatele studiului au relevat faptul
că râsul apare spontan, nea șteptat într-o varietate de situa /uni0163ii cotidiene și într-o arie larg ă de
activită/uni0163i. De asemenea, experimentul a ar ătat c ă în circa 90% din situa /uni0163iile în care indivizii au
râs era prezent ă cel pu /uni0163in o alt ă persoan ă, umorul fiind astfel o activitate predominant soci al ă.
Numeroase studii au eviden /uni0163iat rolul important al râsului și umorului în combaterea
stresului, protejarea individului de factorii stres an /uni0163i și cre șterea bun ăst ării fizice și psihice.
Sigmund Freud a postulat c ă umorul este unul dintre cele mai importante mecani sme
defensive utilizate de individ. „Prin sim /uni0163ul umorului, omul refuz ă s ă se supun ă suferin /uni0163ei,
proclamă invincibilitatea propriului eu și afirm ă principiul pl ăcerii, men /uni0163inându-și astfel
sănătatea mental ă” (Freud, 2010, p. 305). O alt ă teorie relev ă faptul c ă omul a dezvoltat sim /uni0163ul
umorului ca alternativ ă cognitiv ă la stres, din nevoia de dobândi o perspectiv ă mai pu /uni0163in
stresant ă asupra evenimentelor și de a reduce urm ările emo /uni0163ionale negative.
Se spune c ă nimic nu distruge mai mult o glum ă decât încercarea de a o explica. În
ciuda acestui fapt, o serie de cercet ători au propus teorii ale umorului, explica /uni021Bii privind natura
și cauzele amuzamentului asociat cu umorul.
Ce face ca o situa /uni0163ie s ă fie amuzant ă? Neîndoielnic, anumite evenimente sau situa /uni0163ii ne
provoac ă, în mod spontan râsul, îns ă este dificil s ă stabilim în ce fel. Teoriile explicative ale
umorului încearc ă s ă ofere r ăspunsuri tocmai la aceast ă întrebare. Exist ă mai multe teorii
asupra umorului, printre cele mai importante fiind teoria superiorit ă/uni021Bii, teoria incongruen /uni021Bei și
teoria eliber ării.

19
Teoria superiorit ă/uni0163ii este printre cele mai vechi perspective asupra umo rului, care
dateaz ă de la Platon și Aristotel. În Grecia Antic ă, umorul era considerat un comportament
care ar trebui reprimat, iar principala obiec /uni021Bie viza moralitatea umorului. Potrivit teoriei
superiorit ă/uni021Bii umorul are la baz ă ridicolul, prin care obiectul amuzamentului este c onsiderat
inferior, iar cel care folose ște umorul – un individ superior. La Platon, la orig inea umorului se
afl ă josnicia și ideea c ă oamenilor le place s ă-i pun ă pe ceilal /uni021Bi în situa /uni021Bii ridicole și s ă râd ă de
defectele acestora. Platon spune c ă ridicolul constituie obiectul râsului din comedii. Ridicolul
reprezint ă mai exact ignoran /uni021Ba proprie, autoperceput ă în mod eronat drept în /uni021Belepciune.
(Berger, 1993, p. 2)
Aristotel subliniaz ă c ă râsul apare ca r ăspuns la sl ăbiciune și urâ /uni0163enie și sus /uni021Bine
importan/uni021Ba chibzuin /uni021Bei, îns ă consider ă c ă relaxarea și amuzamentul reprezint ă elemente
necesare ale vie /uni021Bii. Îns ă, spune Aristotel, umorul folosit în exces este vul gar și nepotrivit: „O
glum ă este o form ă de abuz”. Astfel, doar glumele care aduc insulte c hiar lipsei de decen /uni021Bă
(adic ă umorul satiric) sunt glume acceptabile, din punctu l de vedere al lui Aristotel. Umorul
care nu serve ște ra /uni021Biunii, logicii are valoare negativ ă, iar persoana care gust ă gluma în exces
devine „sclavul” ei. Atât Platon, cât și Aristotel consider ă c ă virtutea provine dintr-o via /uni021Bă
dominat ă de ra /uni021Biune și nu de dorin /uni021Be și emo /uni021Bii. Socrate subliniaz ă c ă ignoran /uni021Ba este considerat ă
ridicol ă; râdem de cei care sunt ignoran /uni021Bi, care au opinii nerealiste despre ei în șiși și care se
autopercep ca fiind mai boga /uni021Bi sau mai intelegen /uni021Bi decât sunt cu adev ărat. (apud Bardon, 2005,
p. 2)
Teoria superiorit ă/uni0163ii este rezumat ă de Thomas Hobbes (apud Martin, 2007, p. 33):
„Pasiunea râsului nu este altceva decât un impetuos motiv de mândrie, care apare dintr-o
opinie nea șteptat ă legat ă de superioritatea proprie în compara /uni0163ie cu defectele altora sau cu ale
noastre, de odinioar ă”. La Hobbes, râsul este o form ă de glorie instantanee, omul râde de un
succes nea șteptat, de infirmitatea celuilalt, de propriul ghi nion și gre șeli din trecut, având
con știin /uni0163a faptului c ă acum sunt dep ăș ite. Hobbes consider ă c ă în /uni021Belegerea propriei
superiorit ă/uni021Bi poate fi stimulat ă de prezentarea defectelor altora; când ceilal /uni021Bi sunt percepu /uni021Bi ca
nepricepu /uni021Bi, individului îi cre ște stima de sine, prin compara /uni021Bie. Acesta este motivul pentru
care oamenii sunt veseli și râd de defectele și prostia celorlal /uni021Bi.
Astfel, umorul rezult ă dintr-un sim /uni0163 al superiorit ă/uni0163ii care deriv ă din discreditarea altor
persoane sau a propriului trecut. Gruner, unul dint re teoreticienii moderni ai acestei abord ări,
men /uni0163ioneaz ă c ă: „Satira este unul dintre componentele de baz ă ale oric ărui material umoristic
și pentru a în /uni0163elege o parte dintr-un material umoristic trebuie d oar să identifici cine este
ridiculizat, cum și de ce”. (apud Bardon, 2005, p. 3) Astfel, pentru a în /uni021Belege o glum ă, trebuie

20
să stabile ști mai întâi cine este ridiculizat, cum și de ce. A te sim /uni021Bi bine devine echivalent cu a
te sim /uni021Bi superior, a ob /uni021Bine ceea ce dore ști și a câ știga.
Astfel, putem s ă râdem de al /uni0163i oameni pentru gre șelile și defectele lor, pentru c ă au
eșecuri, ghinioane sau pur și simplu c ă sunt dezavantaja /uni0163i. Devin personaje de comedie
alcoolicul, victima unei nenorociri, avarul sau so /uni0163ul încornorat. Pl ăcerea pe care o ob /uni0163inem din
umor are la baz ă superioritatea resim /uni0163it ă, prin compara /uni0163ie cu al /uni0163ii mai pu /uni0163in avantaja /uni0163i, cu mai
multe sl ăbiciuni și defecte. Umorul este ironic și batjocoritor.
O serie de cercet ători au descoperit punctele slabe ale teoriei super iorit ă/uni021Bii: exist ă mai
multe situa /uni021Bii în care indivizii se simt superiori, dar care nu sunt amuzante. Astfel, atunci când
indivizii sunt martori ai durerii semenilor lor, ma i degrab ă au tendin /uni021Ba s ă plâng ă decât s ă râd ă.
Pentru c ă suferin /uni021Ba uman ă, degradarea și nenorocirile nu provoac ă deloc râsul.
Teoria incongruen /uni0163ei. Par /uni021Bial ca r ăspuns la teoria superiorit ă/uni021Bii, Immanuel Kant,
Arthur Schopenhauer, Soren Kierkegaard și Luigi Pirandelo au propus o abordare total
diferit ă a comicului, prin teoria incongruen /uni0163ei, care se axeaz ă pe elementele cognitive ale
umorului. Potrivit acestei abord ări, umorul implic ă aducerea laolalt ă, într-o manier ă
nea șteptat ă, a dou ă idei, concepte sau situa /uni0163ii care în mod normal sunt separate. Potrivit lui
Immanuel Kant, „râsul este o expectan /uni0163ă frustrat ă, umorul apare atunci când o a șteptare
încordat ă se transform ă în nimic”. (ibid., p. 5) Cu alte cuvinte, ceea ce în mod ini /uni0163ial este
perceput într-un anumit fel, cel mai adesea serios, este brusc v ăzut dintr-o perspectiv ă total
diferit ă (de obicei neverosimil ă sau absurd ă).
Aceast ă teorie se concentreaz ă asupra procesului intern care declan șeaz ă umorul
(râsul): o a șteptare înc ălcat ă care îndeamn ă la eliberarea tensiunii printr-un r ăspuns fizic, și
anume prin râs. Astfel, orice fel de umor implic ă diferen /uni021Ba, contrastul între ceea ce se a șteapt ă,
este anticipat și ceea ce în final este tr ăit. Arthur Schopenhauer men /uni0163ioneaz ă: „Cauza râsului
este de fiecare dat ă percep /uni0163ia brusc ă a incongruen /uni0163ei între un concept și obiectele reale cu care
acesta a fost adus în rela /uni0163ie, iar râsul în sine este doar expresia acestei in congruen /uni0163ei. Râsul
este prilejuit de paradox”. (https://plato.stanford.edu/entries/humor/) Astfel, amestecul a dou ă
idei fundamental diferite este esen /uni0163ial ă pentru umor.
Incongruen /uni021Ba este juxtapunerea neobi șnuit ă sau nea șteptat ă de evenimente, idei sau
obiecte, iar umorul, în mare parte provine din opoz i /uni021Bia între ideile de grandoare, demnitate și
sanctitate pe de o parte și experien /uni021Ba josniciei și infamiei, pe de alt ă parte. Se poate întâmpla
ca un individ s ă râd ă când vede o persoan ă important ă și /uni021Ban /uni021Boșă , care se împiedic ă și cade,
dar veselia nu deriv ă din sentimentul superiorit ă/uni021Bii, ci tocmai din opozi /uni021Bia dintre înf ă/uni021Bișarea
victimei c ăzăturii și situa /uni021Bia în care se afl ă.

21
Incongruen /uni0163a în umor poate fi interpretat ă prin trei modalit ă/uni0163i diferite: percep /uni0163ia
incongruen /uni0163ei – ceea ce viza Kant atunci când nota despre a șteptarea încordat ă care se
transform ă în umor; rezolvarea incongruen /uni0163ei – fără de care individul r ămâne contrariat și
frustrat, deoarece nu „prinde” sensul glumei; aprec ierea incongruen /uni0163ei – perceperea prezen /uni0163ei
a dou ă domenii semantice diferite conduce la umor.
Una dintre obiec /uni021Biunile aduse acestei teorii rezid ă în faptul c ă oamenii râd și în situa /uni021Bii
care nu implic ă incongruen /uni021Ba, ca de exemplu atunci când sunt gâdila /uni021Bi sau când au o atitudine
de simpatie fa /uni021Bă de semenii lor. Astfel, absurdul și contradic /uni021Bia nu reprezint ă elementele
necesare ale amuzamentului. Este incongruen /uni021Ba o condi /uni021Bie suficient ă a umorului? Psihologul
și filosoful sco /uni021Bian Alexander Bain (apud Bardon, 2005, p. 9) a înto cmit o list ă cu
incongruen /uni021Be care nu sunt amuzante: un b ărbat sl ăbit de b ătrâne /uni021Be care duce o înc ărc ătur ă
grea; un instrument muzical dezacordat; z ăpada în luna mai; cruzimea parental ă;
ingratitudinea filial ă. Toate acestea provoac ă sentimente de durere, triste /uni021Be, furie, dezgust și
nu amuzament.
Teoria eliber ării a fost dezvoltat ă ca r ăspuns la teoria incongruen /uni021Bei și are la baz ă
ideea c ă umorul este o manifestare a eliber ării de excita /uni021Bie nervoas ă sau tensiune emo /uni021Bional ă.
Sigmund Freud a analizat umorul din perspectiv ă psihanalitic ă și a considerat c ă are func /uni021Bie
de eliberare a afectelor și tensiunilor, motiv pentru care l-a recomandat în tratarea nevrozelor.
Freud a făcut distinc /uni0163ia între trei tipuri sau categorii, și anume: glumele, comicul și umorul.
Glumele folosesc tehnici cognitive precum deplasarea, conde nsarea și unificarea și îi
permit individului s ă exprime impulsuri agresive sau sexuale pe care în mod normal le-ar
reprima. Energia care în general ar fi folosit ă pentru reprimarea acestor impulsuri devine
redundant ă ca rezultat al glumei și este disipat ă sub forma râsului. Cea de-a doua categorie a
sim /uni0163ului umorului la Freud, intitulat comicul , are leg ătur ă cu sursele non-verbale ale voio șiei,
precum a șa-numitul umor ieftin și clovnii de circ. În aceste situa /uni0163ii, potrivit lui Freud,
observatorul mobilizeaz ă o anumit ă cantitate de energie mental ă sau ideatic ă în anticiparea a
ceea ce urmeaz ă s ă se întâmple. Când a ștept ările nu sunt confirmate, aceast ă energie mental ă
devine redundant ă și apare râsul.
La Freud comicul implic ă râsul încântat specific comportamentului copil ăros, care este
descris drept râsul pierdut și recâ știgat al copil ăriei. Cea de-a treia categorie, c ăreia Freud i-a
rezervat termenul de umor , se petrece în situa /uni0163ii în care o persoan ă ar experimenta, în mod
normal, emo /uni0163ii negative precum team ă, triste /uni0163e sau furie, dar percep /uni0163ia elementelor amuzante
sau incongruente ale situa /uni0163iei îi confer ă o perspectivă modificat ă asupra situa /uni0163iei și îi permite
să evite aceste afecte negative.

22
Pl ăcerea umorului deriv ă din eliberarea de energie care ar fi fost asociat ă cu aceast ă
emo /uni0163ie dureroas ă, dar care acum a devenit redundant ă. Potrivit lui Freud, umorul este un
mecanism de ap ărare, care le permite indivizilor s ă fac ă fa /uni0163ă unei situa /uni0163ii dificile f ără s ă fie
cople și/uni0163i de emo /uni0163ia nepl ăcut ă, iar energia psihic ă se acumuleaz ă în organism ca urmare a
emo /uni021Biilor suprimate în arii considerate tabu, precum se xul și moartea. Freud consider ă umorul
ca ac /uni0163iunea supraeului parental care încearc ă s ă ofere confort și s ă lini șteasc ă eul anxios.
(Freud, 2010, p. 316). Kline (1977) sugereaz ă c ă teoria lui Freud conduce la urm ătoarele
ipoteze în ceea ce prive ște diferen /uni0163ele individuale:
/checkbld Indivizii care cred c ă glumele agresive sunt cele mai haioase sunt tocmai cei care
în mod normal î și reprim ă agresivitatea
/checkbld Indivizii care cred c ă glumele sexuale sunt cele mai haioase sunt tocmai cei care
în mod normal î și reprim ă sexualitatea (glumele orale au leg ătur ă cu fixa /uni0163ia oral ă,
glumele legate de homosexualitate arat ă tendin /uni0163ele homosexuale reprimate)
/checkbld Nu râd la glume cei care au ca mecanism de ap ărare principal reprimarea și cei
care au un supraeu puternic
/checkbld Psihopa /uni0163ii nu consider ă că glumele sunt amuzante, deoarece nu au nevoia de a
renun /uni0163a la reprimare în acest fel.
/checkbld Persoanele mucalite sunt mai nevrotice.
/checkbld Persoanele care deseori î și reprim ă impulsurile prefer ă glumele mai complexe.
Teoria eliber ării sus /uni0163ine c ă umorul este o form ă mascat ă de agresivitate. De pild ă,
umorul cu tente sexuale – spune Freud – „ne permite s ă ne camufl ăm agresivitatea sexual ă și
ostilitatea, pentru c ă femeile nu ar tolera sexualitatea nedeghizat ă”.
(http://humoursummerschool.org/01/articlesNhandouts /ApproachesSoH.pdf)
Teoria eliber ării nu scoate în eviden /uni0163ă nici sentimentul de incongruen /uni0163ă , nici pe cel de
superioritate, ci mai degrab ă pe cel de eliberare, de u șurare, atunci când o constrângere este
înc ălcat ă. Teoria eliber ării are la baz ă ideea c ă râsul are capacitatea de a elibera tensiunea și
energia psihic ă, care în mod constant se acumuleaz ă în organism.

23
1.2. Stres și adaptare cognitiv ă
Speciile care vor supravie /uni021Bui nu sunt nici cele mai
puternice, nici cele mai inteligente, ci acelea ca re
au /uni0219tiut s ă se adapteze la mediul lor
Charles Darwin

1.2.1 Defini /uni021Bia și paradigmele stresului

Originile ideii de stres se reg ăsesc în Antichitate, la Hipocrate. Termenul „stres”, cu
semnifica /uni021Bia de „adversitate”, „greutate”, „dificultate”, est e întâlnit începând cu secolul al
XIV-lea. Fiind interesat de modul în care diferite structuri, precum podurile, trebuie construite
pentru sus /uni021Binerea greut ă/uni021Bii, fizicianul și biologul Robert Hooke o utilizat, în secolul al X VII-
lea, cuvântul „stres” în context tehnic. Termenul a fost ulterior folosit și în alte discipline, iar
cercet ările lui Hook au influen /uni021Bat domenii precum fiziologia, psihologia și sociologia.
Dic /uni021Bionarul Explicativ al Limbii Române define ște stresul drept un „termen general
utilizat pentru orice factor din mediu (traumatism, emo /uni021Bii, frig, c ăldur ă etc.) capabil s ă
provoace la om și la animale o stare de tensiune și o reac /uni021Bie de alarm ă a organismului,
determinând uneori îmboln ăviri grave; efect nefavorabil produs asupra organis mului fiin /uni021Belor
de un factor de mediu”. (https://dexonline.ro)
Conceptul de „stres”, în accep /uni021Biunea sa de ast ăzi, a ap ărut în 1935 în lucr ările lui Hans
Selye, cercet ător de origine maghiar ă, care a remarcat într-un laborator de fiziologie d in
Canada c ă multe boli infec /uni021Bioase aveau acelea și tipuri de simptome. În timpul unor
experimente efectuate pe animale, Selye a observat c ă indiferent de tipul de agresiune, fie c ă
era de origine chimic ă (mirosul, fumul), fizic ă (zgomotul, întunericul, frigul) sau psihologic ă
(imobilizarea for /uni021Bat ă), șobolanii prezentau modific ări importante și constante la nivelul
timusului, a glandei suprarenale și stomacului. Selye a constatat mecanismul de ap ărare la
agen /uni021Bii agresivi, c ăruia ini /uni021Bial i-a dat denumirea de Sindrom General de Adaptar e.
În perioada celui de-al doilea r ăzboi mondial, interesul fa /uni021Bă de problemele
emo /uni021Bionale a crescut, ca r ăspuns la stresul asociat luptelor. Ulterior, studii le au ar ătat c ă și
alte condi /uni021Bii de via /uni021Bă – boala, c ăsătoria, examenele școlare – pot produce efecte comparabile
asupra psihicului uman, fapt ce a condus la cre șterea interesului pentru studierea
stresului. Aceia și stresori pot îns ă conduce la efecte diferite, în func /uni021Bie de diferen /uni021Bele
individuale în ceee ce prive ște variabilele motiva /uni021Bionale și cognitive care intervin între stresor
și reac /uni021Bie. De aceea, paradigmei formulate de Selye i-au fo st aduse critici la mijlocul anilor '60

24
ai secolului XX și a ap ărut no /uni021Biunea de coping și modelul tranzac /uni021Bional al stresului. (apud
Legeron, 2003, p. 117)
Exist ă dou ă feluri de stres: eustresul – un „stres bun”, bene fic, asociat cu emo /uni021Biile
pozitive și distresul – un „stres r ău”, d ăun ător și asociat cu emo /uni021Biile negative. Aceasta,
deoarece cercet ătorii au concluzionat c ă aceea și situa /uni0163ie îi poate influen /uni0163a pe oameni în mod
diferit, în func /uni021Bie de cum respectiva situa /uni021Bie este perceput ă de ace știa. „Stresul este un
fenomen psihic care rezult ă din tr ăirea într-o manier ă personal ă a interac /uni0163iunii cu mediul, un
efect al combin ării caracteristicilor obiective ale factorilor agre sivi cu semnifica /uni0163iile
subiective atribuirii lor”. (Lazarus, 1999, p. 12)
Exist ă trei principale paradigme ale stresului, și anume:
Paradigma stresului ca reac /uni0163ie (modelul fiziologic și teoria r ăspunsului)
Ideea stresului ca reac /uni021Bie a fost formulat ă de cercet ătorii Hans Selye și Walter Cannon.
Acesta din urm ă a fost primul care a descris r ăspunsul de tipul “lupt ă sau fugi”, care are rolul
de a preg ăti organismul s ă reac /uni021Bioneze la o amenin /uni021Bare sau pericol. Selye a definit stresul drept
„răspunsul nespecific pe care îl d ă organismul la orice solicitare la care este supus. ” (apud
Cungi, 2000 p. 12)
Selye a explicat cum organismul se adapteaz ă la stres prin intermediul termenului de
Sindrom General de Adaptare, care are trei faze: de alarm ă, de rezisten /uni021Bă și de epuizare.

Fig. 1 Etapele Sindromului General de Adaptare

Faza de alarm ă începe o dat ă cu ac /uni021Biunea agentului stresor; într-o prim ă etap ă apar
fenomene de șoc: hipotermie, edem, hipotensiune, hipocloremie, h ipoconcentra /uni021Bie,
depresiunea sistemului nervos, iar ulterior apare f enomenul de contra șoc: hipertrofie și
hipersecre /uni021Bie corticosuprarenal ă, desc ărcare masiv ă de ATTC, etc. Modific ările și
dezechilibrele ap ărute nu dep ășesc limitele homeostazice și vizeaz ă atât sistemul nervos

25
vegetativ simpatic, cât și sistemul adrenergic. Faza de alarm ă reprezint ă reac /uni021Bia imediat ă a
organismului la agentul stresor, în care individul prezint ă răspunsul de tipul „lupt ă sau fugi",
fapt ce preg ăte ște organismul pentru activitate fizic ă. Totu și, r ăspunsul ini /uni021Bial poate descre ște
eficacitatea sistemului imunitar, iar indivizii pot deveni mai vulnerabili la îmboln ăviri.
Faza de rezisten /uni021Bă apare dac ă expunerea continu ă, iar organismul se adapteaz ă la agen /uni021Bii
stresori. Au loc o serie de schimb ări menite s ă reducă efectele agen /uni021Bilor stresori. Astfel, dup ă
ce organismul a r ăspuns la agentul stresor, cel mai probabil nivelul de stres a fost sau anihilat
sau, cel pu /uni021Bin, redus. Ulterior r ăspunsului „lupt ă sau fugi", sistemul de ap ărare al organismului
devine mai vulnerabil, deoarece trebuie s ă aloce energie pentru repararea /uni021Besuturilor
musculare deteriorate și pentru reducerea produc /uni021Biei de hormoni de stres. De și organismul a
ajuns în cea de-a doua faz ă a r ăspunsului la stres, r ămâne totu și vigilent, mai ales atunci când
agen /uni021Bii stresori persist ă, deoarece organismul trebuie s ă li se opun ă acestora în mod constamt,
chiar dac ă nu la acela și nivel de intensitate ca în faza de alarm ă.
Faza de epuizare este al treilea și ultimul stadiu al Sindromului General de Adaptare și
apare ca urmare a expunerii îndelungate și continue la acela și agent stresor; rezisten /uni021Ba la stres
a organismului s-a redus și aproape toate resursele adaptative scad. Existen /uni021Ba acestei etape,
care caracterizeaz ă perioada de sfâr șit a bolii, nu este obligatorie.
Paradigma stresului ca reac /uni0163ie pune accent pe r ăspunsul individului la mediul d ăun ător
sau perturbator, iar r ăspunsul sau tiparul de r ăspuns este considerat stres, ceea ce înseamn ă c ă
apari /uni021Bia sindromului de r ăspuns este asociat ă cu apari /uni021Bia simultan ă a stresului. Aceast ă
abordare consider ă stresul o variabil ă dependent ă sau un rezultat al agentului stresor
(situa /uni021Biei). Exemple de afirma /uni021Bii care vizeaz ă stresul drept o reac /uni021Bie la situa /uni021Bii: „Sunt
tensionat”, „Nu m ă pot concentra”, „Sunt stresat”.

Mediu

Stimul Răspuns

Fig. 2 Paradigma stresului ca reac /uni0163ie. Stresor Stres Stres psihologic
Stres fiziologic

26
Paradigma stresului ca stimul (agent stresor)
Aceast ă abordare se axeaz ă pe stimulii sau situa /uni021Biile care de obicei perturb ă sau
deranjeaz ă indivizii. În acest caz, stresul este considerat o variabil ă extern ă; stresul extern
duce la o reac /uni021Bie la stres, ceea ce înseamn ă c ă stresul este considerat un ansamblu de cauze, și
nu un simptom. Exemple de afirma /uni021Bii care vizeaz ă stresul drept o reac /uni021Bie la situa /uni021Bii:
„Săpt ămâna viitoare am trei examene”, „Mi s-a stricat ma șina” sau „În via /uni021Ba mea e mult
stres”.
Stresul este astfel considerat o condi /uni021Bie a mediului, care poate fi fizic ă sau
psihosocial ă; poate fi datorat unei temperaturi ridicate, unui nivel ridicat al zgomotului,
nivelului crescut perceput de amenin /uni021Bare, etc. În conformitate cu aceast ă viziune asupra
stresului, ceea ce este stresant pentru un individ este stresant și pentru al /uni021Bi indivizi, aceast ă
paradigm ă subliniind c ă persoanele r ăspund aproape identic în cazul acelora și situa /uni021Bii
poten /uni021Bial stresante.
Conform acestei teorii, situa /uni021Bia, sursa, evenimentul de via /uni021Bă – stimul reprezint ă
stresorul care ac /uni021Bioneaz ă asupra individului, iar nivelul de stres este depe ndent nu doar de
percep /uni021Bia persoanei, ci și de factori precum tipul de stresori, durata și intensitatea acestora.

Mediu

Stimul R ăspuns

Fig. 3 Paradigma stresului ca stimul.

Atât paradigma stresului ca reac /uni0163ie, cât și paradigma stresului ca stimul ignor ă rolul
activ pe care individul îl are în rela /uni021Bia cu mediul.

Stres Efort/
Tensiune

27
Paradigma tranzac /uni021Bional ă a stresului
Aceast ă abordare sus /uni021Bine c ă stresul provine din rela /uni021Bia specific ă dintre un individ și
mediu – interpreta /uni021Bi în unitatea și integralitatea lor. Modelul tranzac /uni021Bional pleac ă de la premisa
că stresul este o variabil ă moderatoare care apare între situa /uni021Bia – stimul cu care se confrunt ă
individul și poten /uni021Bialul r ăspuns al individului la respectiva situa /uni021Bie.
Stresul este astfel produsul interac /uni021Biunii dintre individ și mediu și poate fi analizat din
perspectiva factorilor anteceden /uni021Bi și al efectelor produse. Autoritatea și puterea interac /uni021Biunii
deriv ă din procesul de evaluare (adic ă de c ăutare și monitorizare de informa /uni021Bii interne și
externe, c ărora le sunt atribuite semnifica /uni021Bii personale), existând dou ă tipuri de evaluare:
primar ă și secundar ă. În cazul evalu ării primare, individul confer ă semnifica /uni021Bie factorului sau
situa /uni021Biei stresante, iar în cazul evalu ării secundare, persoana identific ă op /uni021Biunile sau resursele
pe care le are pentru gestionarea respectivei situa /uni021Bii. Cercet ători precum Mackay, Cox și
Lazarus au dezvoltat variante diferite care au la b aza aceea și paradigm ă tranzac /uni021Bional ă. Astfel,
Cox and Mackay consider ă stresul un fenomen perceptiv individual care î și are originile într-
un proces psihologic care este parte a unui sistem complex și dinamic dintre individ și mediul
său. (apud Percek, 1993, p. 25)
Din perspectiva tranzac /uni021Bional ă, stresul este definit ca „o rela /uni0163ie particular ă de
interac /uni0163iune între persoan ă și mediu, în care important ă este evaluarea solicit ărilor din mediu
care dep ăș esc resursele proprii de adaptare și amenin /uni0163ă starea de bine a persoanei; acest
proces determin ă activarea unor mecanisme de coping, respectiv r ăspunsuri de tip feed-back
la nivel afectiv-fiziologic, cognitiv și comportamental”. (Lazarus, apud B ăban, 1998 p. 189).
Aceast ă nou ă abordare a stresului, cea tranzac /uni0163ional ă aduce cu ea și o serie de concepte noi
precum cel de „ amenin /uni0163are”, „tranzac /uni0163ie”, „evaluare”, „coping” . O analiz ă a literaturii de
specialitate ne permite s ă constat ăm c ă o mare parte din cercet ările stresului din aceast ă
perspectiv ă se bazeaz ă pe evaluare și coping. În situa /uni0163ia în care stimulul este evaluat ca
amenin /uni0163ă tor, se declan șeaz ă procesele ce vizeaz ă reducerea sau eliminarea lui, numite procese
de ajustare sau coping.
„În concep /uni021Bia lui Lazarus și a colaboratorilor s ăi, copingul este orientat c ătre proces și
nu atât prin personalitate, el îndeplinind func /uni021Bia de reglare a emo /uni021Biilor negative și func /uni021Bia
rezolutiv ă ce const ă în întreprinderea unor ac /uni021Biuni în vederea rezolv ării problemelor
generatoare de emo /uni021Bii negative". (Zlate, 2007, p. 575)

28

Fig. 4 Paradigma tranzac /uni021Bional ă a stresului

(Lazarus și Folkman, 1984)

Capacitate
real ă Cerin /uni021Bă
real ă
Capacitate
perceput ă Cerin /uni021Bă
perceput ă
Evaluare

Dezechilibru =
stres

Răspuns
fiziologic Răspuns
psihologic Răspuns
comportamental

29
1.2.2 Răspunsul fiziologic și psihologic la stres

Răspunsul fiziologic este considerat un mecanism de a daptare al organismului, necesar
pentru buna func /uni021Bionare fiziologic ă. Ini /uni021Bial, stresul a fost considerat r ăspuns biologic de c ătre
Cannon și Selye, care au dezvoltat ipoteze fiziologice asup ra stresului. În 1927, Cannon a
descris reac /uni021Bia imediat ă a animalelor la stimuli și r ăspunsurile sistemului nervos simpatic la
stresul acut, c ărora le-a dat denumirea de reac /uni021Bii de tipul “lupt ă sau fugi”. Atunci când este
amenin /uni021Bat, organismul se preg ăte ște s ă lupte sau s ă fug ă, prin producerea unei st ări de
excita /uni021Bie crescut ă. Selye a extins ulterior teoriile lui Cannon și a explicat mecanismul
răspunsului fizic al organismului în procesul de adap tare la stres, c ăruia i-a dat denumirea de
Sindrom General de Adaptare . Selye a observat c ă toate bolile par s ă aib ă unele simptome
comune, precum: febr ă, oboseal ă, lipsa apetitului sau dureri, simptome care rezult ă din reac /uni021Bia
fiziologic ă sau psihologic ă a individului la stresul cotidian. Totodat ă, Selye a concluzionat c ă
importante nu sunt situa /uni021Biile de stres, ci, mai degrab ă modalitatea în care indivizii reac /uni021Bioneaz ă
la stres. (apud Legeron, 2003, p. 127)
De și r ăspunsul fiziologic ini /uni021Bial la stres este automat, el este totu și declan șat de factori
cognitivi. Indiciile cognitive ale r ăspunsului la stres includ cre șterea concentr ării și
descre șterea aten /uni021Biei, deteriorarea memoriei de scurt ă și de lung ă durat ă, etc. În caz de stres
cronic, individul poate deveni hipervigilent și permanent în c ăutarea de noi indicii
produc ătoare de stres. Aceast ă stare de suprastimulare este istovitoare și poate alterna cu
perioade de evitare sau chiar de negare a stresului . În cele din urm ă, în caz de stres extrem,
tiparele de gândire pot deveni ira /uni021Bionale, ceea de duce la dificult ă/uni021Bi de func /uni021Bionare.
Stresul este, de asemenea, asociat cu o multitudine de emo /uni021Bii în fazele sale timpurii,
care includ frustrarea, furia, teama, anxietatea și iritarea. Dac ă stresul persist ă, aceste emo /uni021Bii
se îmbin ă cu tensiunea, hipocondria, depresia, demoralizarea și neputin /uni021Ba. Indivizii pot ajunge
să par ă nepotrivi /uni021Bi cu propria lor personalitate. Persoanele aparent relaxate și senine pot
deveni excesiv de preocupate s ă de /uni021Bin ă controlul, iar indivizii afectuo și pot p ărea indiferen /uni021Bi.
Dificult ă/uni021Bile obi șnuite precum îngrijor ările, lipsa de asertivitate și ostilitatea devin exacerbate;
pot ap ărea izbucniri emo /uni021Bionale bru ște, sentimente de lips ă a controlului, neputin /uni021Bă de a
schimba situa /uni021Biile, autovinov ă/uni021Bie pentru incapacitatea de a se adapta, sc ăderea stimei de sine
și, la extrem, chiar și gânduri suicidare. (Cotton, 1990, p. 39)
Din punct de vedere comportamental, unele persoane au tendin /uni021Ba de a adopta
răspunsuri de tipul „lupt ă", în timp ce al /uni021Bi indivizi aleg r ăspunsuri de tipul „fugi". Deseori,
sarcinile obi șnuite par imposibil de realizat și, atunci când acest fapt se întâmpl ă, un lupt ător

30
tipic va st ărui, cu îndârjire, și va deveni astfel supraînc ărcat și ineficient. Pe de alt ă parte, cei
care sunt inclina /uni021Bi s ă aleag ă fuga, vor fi tenta /uni021Bi s ă evite sau s ă scape din situa /uni021Bia problematic ă
și astfel vor pierde oportunitatea de a rezolva prob lema. În ambele cazuri, dac ă stresul persist ă
pot ap ărea și alte dificult ă/uni021Bi: scad interesul și entuziasmului, cre ște absenteismul, abilitatea de
a delega devine redus ă sau problemele sunt solu /uni021Bionate doar superficial; indivizii pot avea
probleme de limbaj, nu reu șesc s ă-și g ăseasc ă cuvintele adecvate, pronun /uni021Bia devine ezitant ă și
neclar ă, apar insomnii.
În opozi /uni021Bie la r ăspunsul fiziologic, r ăspunsul psihologic const ă în reac /uni021Bii subiective,
care includ emo /uni021Bii, procese cognitive, adapt ări comportamentale și reconsiderarea sau
contestarea scopurilor. Trebuie avut în vedere fapt ul c ă un r ăspuns psihologic nu are loc în
lipsa unui r ăspuns fiziologic, ambele fiind prezente în situa /uni021Bii stresante.
Modelul dezvoltat de Folkman și Lazarus (1984) a explicat r ăspunsul psihologic la
stres din perspectiva a dou ă forme de evaluare cognitiv ă. Cei doi cercet ători au sugerat c ă
indivizii evalueaz ă evenimentele și poten /uni021Bialul de amenin /uni021Bare în func /uni021Bie de credin /uni021Be și valori
personale. Altfel spus, evaluarea primar ă vizeaz ă situa /uni021Biile considerate amenin /uni021Bă toare, iar
evaluarea secundat ă vizeaz ă op /uni021Biunile sau resursele pe care le are individul pentr u gestionarea
acestor situa /uni021Bii. (Folkman și Lazarus, 1984). Evaluarea primar ă este de trei tipuri, și anume:
irelevant ă (atunci când un eveniment nu are relevan /uni021Bă pentru starea de s ănătate a individului);
benign ă (când evenimentul este interpretat ca fiind poziti v; în acest caz apar emo /uni021Bii pl ăcute) și
stresant ă (care se refer ă la o pierdere, amenin /uni021Bare și/sau competi /uni021Bie).
Folkman și Lazarus au identificat r ăspunsurile centrate pe problem ă (care abordeaz ă
problema prin comportamente care au scopul de a cul ege informa /uni021Bii și schimba credin /uni021Bele) de
cele centrate pe emo /uni021Bie (care au rolul de a reduce gradul de perturbare emo /uni021Bional ă produs de
un eveniment, cu efort minim în direc /uni021Bia schimb ării evenimentului propriu-zis). R ăspunsurile
emo /uni021Bionale sunt exprimate prin anxietate, depresie, vin ă, furie, gelozie, ru șine, etc. Pot ap ărea
reac /uni021Bii comportamentale precum: fobii/evitare, tulbur ări ale somnului, lipsa
apetitului/supraalimentare, gestionarea defectuoas ă a timpului, comportament compulsiv;
rela /uni021Bii interpersonale pasiv-agresive, lipsa asertivit ă/uni021Bii, competitivitate, dificultate în stabilirea
și men /uni021Binerea rela /uni021Biilor, retragere. (Lazarus, 1993, p. 10)

1.2.3 Adaptarea cognitiv-emo /uni0163ional ă

Copingul reprezint ă totalitatea eforturilor cognitive și comportamentale ale unui
individ, de a se adapta împrejur ărilor în care se afl ă, eforturi canalizate spre a rezolva o

31
situa /uni0163ie care îl dep ăș ește la un moment dat în existen /uni0163a sa și care reprezint ă un factor generator
de stres.
La Selye, copingul este definit drept adaptare la s itua /uni021Bia stresant ă. „Folosim copingul
atunci când elimin ăm agen /uni021Bii stresori din via /uni021Ba noastr ă, când nu permitem evenimentelor
neutre s ă devin ă surse de stres, când ne dezvolt ăm abilit ă/uni021Bile de a face fa /uni021Bă situa /uni021Biilor pe care
nu le putem evita și când c ăut ăm relaxarea sau o cale de ocolire a cerin /uni021Belor”.
(http://www.sagepub.com/sites/default/files/upm-bin aries/44175_2.pdf)
În modelul stresului, Selye a punctat urm ătoarele aspecte: evenimentele de via /uni021Bă
presupun existen /uni021Ba stresului; nu stresul per se este d ăun ător, ci stresul în exces, care trebuie
evitat; stresul este stimulul care provoac ă nevoia de adaptare, stresul este r ăspunsul; aspectele
nespecifice ale reac /uni021Biei organismului la agentul stresor pot s ă nu fie la fel de evidente ca
efectele specifice. Într-un discurs rostit în fa /uni021Ba Asocia /uni021Biei Psihologice Americane în 1950,
Hans Selye a atras aten /uni021Bia asupra suprapunerii stresului fiziologic și a celui psihologic. Selye a
sus /uni021Binut c ă orice agent d ăun ător produce aproximativ acelea și mecanisme psihologice
defensive (reac /uni021Bii la stres), fapt denumit de Selye – Sindrom Gener al de Adaptare – care poate
fi considerat concept care vizeaz ă reac /uni021Biile fiziologice și care este analog celui de coping
psihologic.
Folkman și Lazarus (1984) sunt cei mai importan /uni021Bi teoreticieni ai conceptului de
coping, pe care l-au definit drept: „eforturile cog nitive și comportamentale de gestionare a
cerin /uni021Belor specifice interne și externe care sunt evaluate sau percepute c ă dep ășesc sau pun la
încercare resursele individului”. (Lazarus, 1993, p . 7)
Deoarece stresul psihologic înseamn ă o rela /uni021Bie defectuoas ă între individ și mediu,
esen /uni021Ba stresului o constituie mai degrab ă procesul și schimbarea decât structura acestuia.
Indivizii schimb ă circumstan /uni021Bele sau interpretarea acestora pentru a p ărea mai favorabile – un
efort denumit coping (adaptare cognitiv ă). Abord ările tradi /uni021Bionaliste asupra copingului au pus
accent pe tr ăsături sau stiluri, adic ă pe caracteristicile stabile de personalitate. Copi ngul poate
fi analizat și din perspectiv ă procesual ă, adic ă a eforturilor individului, exprimate cognitiv și
comportamental de a gestiona cerin /uni021Bele specifice evaluate ca fiind solicitante sau cop le șitoare.
De și exist ă stiluri de coping stabile, copingul este în mare m ăsur ă contextual, deoarece
pentru a fi eficient, trebuie s ă fie schimbat în timp și în func /uni021Bie de diferitele situa /uni021Bii.
Copingul se refer ă la gândurile și comportamentele utilizate de indivizi pentru
gestionarea cerin /uni021Belor interne și externe ale evenimentelor stresante. Teoriile leg ate de stres și
coping vizeaz ă copingul centrat pe problem ă, precum planificarea în vederea solu /uni021Bion ării
problemelor, utilizarea strategiilor de colectare d e informa /uni021Bii și luarea deciziilor și copingul

32
centrat pe emo /uni021Bie , pentru reglarea emo /uni021Biilor negative, prin utilizarea de strategii precum
distan /uni021Barea, c ăutarea suportului social și evitarea.
Stresul psihologic este dependent de medierea cogni tiv ă, respectiv de evaluare, proces
care presupune negocierea activ ă între constrângeri și resursele mediului, pe de o parte, și
ierarhia de scopuri și credin /uni021Bele personale ale indivizilor, pe de alt ă parte. Evaluarea joac ă un
rol important în reac /uni021Biile la stres.
În evaluarea stresului trebuie lua /uni021Bi în considerare patru factori, și anume: agentul
cauzal intern sau extern, denumit „greutate” sau „s tres” sau „agent stresor ” (rela /uni021Bia dintre
individ și mediu și semnifica /uni021Bia acestei rela /uni021Bii); evaluarea f ăcut ă de sistemul psihic care face
diferen /uni021Ba între sanogen și d ăun ător; procesele de coping folosite pentru a face fa /uni021Bă cerin /uni021Belor
cu poten /uni021Bial stresant; tiparul complex de efecte asupra min /uni021Bii și corpului, denumite deseori
reac /uni021Bie la stres.
Lazarus distinge între trei tipuri de stres: lezarea (prejudiciul psihologic petrecut deja,
o pierdere irevocabil ă), amenin /uni021Barea (anticiparea lez ării, care nu a avut loc, dar care este
iminent ă) și provocarea (care rezult ă din cerin /uni021Bele dificile pe care credem c ă le putem dep ăș i
prin mobilizarea eficient ă a resurselor de coping). (ibid., p. 5)
În ceea ce prive ște strategiile de coping, au fost eviden /uni021Biate dou ă categorii distincte:
copingul axat pe problem ă, care ac /uni021Bioneaz ă asupra sursei stresului și copingul axat pe emo /uni021Bie,
care minimalizeaz ă emo /uni021Biile negative prin intermediul unor strategii precu m: exprimarea
emo /uni021Bional ă, c ăutarea suportului social și evitarea. Copingul afecteaz ă r ăspunsurile la stres, în
dou ă modalit ă/uni021Bi principale. Astfel, dac ă rela /uni021Bia unui individ cu mediul este schimbat ă prin
ac /uni021Biune în direc /uni021Bia adapt ării, atunci și condi /uni021Biile stresului psihologic se modific ă în mod
pozitiv. Este cazul copingului axat pe problem ă, când individul recunoa ște factorul stresant și
face eforturi de a-i face fa /uni021Bă . Exist ă, de asemenea, copingul axat pe emo /uni021Bie, mai pu /uni0163in agresiv,
în care persoana alege s ă evite confruntarea activ ă cu factorul de stres sau reduce din
tensiunea emo /uni0163ional ă, asociat ă instinctiv cu aceasta. Astfel, copingul axat pe em o /uni021Bie vizeaz ă
schimbarea modului în care individul interpreteaz ă mediul.
O concluzie important ă care deriv ă din cercet ările bazate pe strategiile de coping este
că copingul axat pe problem ă este corelat semnificativ cu rezultate psihologice pozitive, în
timp ce copingul centrat pe emo /uni021Bie este asociat cu s ănătate mental ă mai precar ă. În plus,
alegerea tipului de coping este influen /uni021Bat ă atât de agen /uni021Bii stresori specifici situa /uni021Biei, cât și de
stilurile generale de coping.
Alegerea stilului de coping depinde de evaluarea in dividului asupra situa /uni021Biei. Dac ă în
urma evalu ării, individul consider ă c ă exist ă posibilitatea schimb ării situa /uni021Biei stresante în sine,

33
va predomina copingul centrat pe problem ă. În caz contrar, vor fi alese strategii de coping
centrate pe emo /uni021Bie. Am redescoperit aici maxima utilizat ă în întâlnirile Alcoolicilor Anonimi,
care î și doresc senin ătatea s ă accepte lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj ul s ă schimbe
lucrurile pe care le pot schimba și în /uni021Belepciunea de a face diferen /uni021Ba dintre ele.
Pearlin și Schooler (1978) au eviden /uni021Biat deosebirea între trei modalit ă/uni021Bi de coping și
anume: (1) r ăspunsuri care vizeaz ă schimbarea situa /uni021Biei care este generatoare de stres, prin
încerc ări active de eliminare sau reducere a efectelor unu i anumit agent stresant; (2)
răspunsuri care vizeaz ă controlarea semnifica /uni021Biei unei experien /uni021Be stresante, dup ă producerea
acesteia, îns ă înainte de manifestarea stresului (un exemplu în a cest sens ar fi activit ă/uni021Bile de
restructurara cognitiv ă); (3) r ăspunsuri care vizeaz ă controlarea stresului propriu-zis dup ă
apari /uni021Bia lui (practicarea unor tehnici de relaxare, activ it ă/uni021Bi sportive, muzica).
(http://garfield.library.upenn.edu/classics1992/A19 92JD25400001.pdf)
Endler and Parker (1990) sus /uni021Bin c ă în /uni021Belegerea rela /uni021Biei dintre evenimentele de via /uni021Bă
negative și coping are ca punct de plecare teoriile lui Freud , care a folosit conceptul de
mecanism de ap ărare pentru a descrie procesele incon știente utilizate de indivizi pentru
gestionarea conflictului sau amenin /uni021Bă rii interne. Freud consider ă c ă mecanismele de ap ărare,
precum reprimarea, ra /uni021Bionalizarea și proiec /uni021Bia sunt patologice. Într-o abordarea ulterioar ă,
mecanismele de ap ărare (White, 1948) au fost împ ăr/uni021Bite în dou ă categorii: primare (ca de
exemplu reprimarea) și secundare (proiec /uni021Bia), prima categorie fiind considerat ă mai
nes ănătoas ă și rudimentar ă. Lazarus și Folkman (1980) au pus accentul pe ideea de coping ca
răspuns con știent la evenimentele externe stresante sau negativ e și au specificat diferen /uni021Ba între
abordarea intra- și interindividual ă.
Perspectiva intraindividual ă studiaz ă procesul de coping sau influen /uni021Ba agen /uni021Bilor de
stres asupra strategiilor de coping, comportamentel e și cogni /uni021Biile aceluia și individ sau grup de
indivizi în situa /uni021Bii diferite. În opozi /uni021Bie, perspectiva interindividual ă cerceteaz ă diferen /uni021Bele
individuale, prin m ăsurarea scorurilor ob /uni021Binute de acela și individ la scale de coping și
compararea cu scorurile ob /uni021Binute de al /uni021Bi indivizi.
(http://search.proquest.com/openview/460b19ca460b3d e1de157c9ece0283a4/1?pq-
origsite=gscholar&cbl=18750&diss=y)

1.2.4 Umorul ca modalitate de coping

O conceptualizare relevant ă pentru psihologia pozitiv ă este cea prin care umorul
reprezint ă o modalitate de coping la stres, conceptualizare c are este consecvent ă cu no /uni021Biunea

34
freudian ă de umor ca mecanism de ap ărare, o perspectiv ă în care umorul diminueaz ă
adversitatea. Lazarus și Folkman (1984) au investigat rela /uni021Bia dintre umor și percep /uni021Bia
stresului, subliniind c ă umorul poate oferi un r ăgaz temporar atunci când indivizii sunt
confrunta /uni021Bi cu stresul iminent. Aceast ă amânare poate fi esen /uni021Bial ă în reestimarea unei situa /uni021Bii
stresante, prin faptul c ă ofer ă indivizilor timpul necesar pentru a g ăsi o solu /uni021Bie axat ă pe
problem ă. Având la baz ă modelul tranzac /uni021Bional al stresului, dezvoltat de Lazarus și Folkman,
umorul poate fi interpretat ca o form ă de evaluare cognitiv ă care presupune perceperea
situa /uni021Biilor poten /uni021Bial stresante într-un mod mai beningn și mai pu /uni021Bin amenin /uni021Bă tor.
Și alte studii au corelat umorul cu strategiile de c oping la stres. Pornind de la teoriile
dezvoltate de Freud (1959) și May (1953), Lefcourt și colaboratorii s ăi (1995) au oferit o nou ă
perspectiv ă – considerând umorul o form ă de coping centrat pe emo /uni021Bii – cu scopul de a oferi
distan /uni021Barea individului de experien /uni021Bele negative, care nu sunt luate în serios și reducându-se
astfel reac/uni021Biile emo /uni021Bionale la situa /uni021Biile amenin /uni021Bă toare. Lefcourt și colaboratorii s ăi (1995) au
identificat o rela /uni021Bie pozitiv ă între aprecierea umorului pe de o parte și distan /uni021Barea, ca tehnic ă
de coping, pe de alt ă parte, și au propus dou ă forme de strategii de coping în rela /uni021Bie cu
umorul, și anume: o strategie de coping centrat ă pe emo /uni021Bie, ca tehnic ă defensiv ă care are ca
scop reducerea reac /uni021Biilor la emo /uni021Biile negative și o strategie de coping centrat ă pe problem ă,
care are ca scop utilizarea umorului pentru modific area situa /uni021Biei stresante propriu-zise. (apud
Abel, 2002, p. 367)
Văzut drept mecanism de coping, umorul contribuie la s ănătatea psihologic ă și
rezisten /uni021Ba la stres, îmbun ătă/uni021Bind suportul social. Astfel, indivizii cu un sim /uni021B al umorului mai
accentuat sunt considera /uni021Bi mai competen /uni021Bi din punct de vedere social, dezvolt ă și men /uni021Bin mai
ușor rela /uni021Bii de prietenie și re /uni021Bea social ă, în urma c ărora ob /uni021Bin beneficii cu impact asupra
sănătă/uni021Bii mentale și psihice.
Oamenii difer ă în modul în care î și moduleaz ă r ăspunsurile la stres. Caracterul,
temperamentul și personalitatea au impact asupra modului în care p ercepem situa /uni0163ia, o
interpret ăm și ne evalu ăm resursele pe care le avem la dispozi /uni0163ie. În consecin /uni0163ă , factorii de
personalitate îi fac pe indivizi mai vulnerabili sa u mai rezilien /uni0163i la stres. Karl, Peluchette și
Harland (2007) a examinat rolul personalit ă/uni0163ii (modelul Big Five) și atitudinile fa /uni0163ă de
distrac /uni0163ie. Din studiul lor a reie șit c ă extraversia este corelat ă pozitiv cu interesul fa /uni0163ă de
distrac /uni0163ie. Extraversia și stabilitatea emo /uni0163ional ă (neuroticismul redus) sunt corelate pozitiv cu
nivelurile de experimentare a distrac /uni0163iei. Rezult ă c ă diferen /uni0163ele individuale în personalitate
influen /uni0163eaz ă atitudinile fa /uni021Bă de distrac /uni0163ie. Indivizii care au scoruri înalte la extraversie tind s ă
fie mai haio și, optimi ști și energici și chiar mai satisf ăcu /uni0163i de cariera lor. Sim /uni0163ul umorului este

35
unul dintre punctele tari ale indivizilor, fiind o tr ăsătur ă de personalitate stabil ă în timp,
în /uni0163eles drept capacitate de a experimenta și/sau stimula reac /uni0163ie specific ă, râs și, astfel, de a
ob /uni0163ine sau men /uni0163ine o dispozi /uni0163ie pozitiv ă. Unele studii (Solberg și Segerstrom, 2006) au
identificat o rela /uni0163ie pozitiv ă între optimismul dispozi /uni0163ional (expecta /uni0163iile generalizate c ă
viitorul va fi unul bun și c ă aspectele negative vor fi minime) și o bun ă adaptare la diferi /uni0163i
factori stresori, fapt ce este atribuit efectelor o ptimismului asupra strategiilor de coping
(persoanele cu niveluri înalte de optimism dispozi /uni0163ional folosesc mai multe strategii care le
permit s ă elimine, reduc ă sau s ă controleze stresul și emo /uni0163iile și mai pu /uni0163ine strategii de evitare,
ignorare sau sustragere de la probleme). O multitud ine de studii explic ă beneficiile
optimismului asupra s ănătă/uni0163ii fizice și psihice (optimismul confer ă o mai bun ă rezisten /uni0163ă la
schimb ările de dispozi /uni0163ie de dup ă na ștere), asupra aparatului respirator și cardiovascular.
(apud Carver C.S., Scheier M.F., & Segerstrom S. C. , 2010, p. 883)
Potrivit modelului tranzac /uni021Bional al stresului, eforturile de coping sunt influ en /uni021Bate de
evaluarea situa /uni021Biei sau a agentului de stres. Perspectiva psihodina mic ă sus /uni021Bine c ă tr ăsăturile de
personalitate predispun indivizii spre o anumit ă strategie de coping. Modelul Big Five al
Personalit ă/uni021Bii ofer ă informa /uni021Bii esen /uni021Biale pentru analiza diferen /uni021Belor individuale în ceea ce
prive ște utilizarea strategiilor de coping.

1.3 Administra /uni0163ia public ă local ă

Provenind din limba latin ă – „administer” -, termenul de „administra /uni0163ie” se traduce
prin prin agent, ajut ător, servitor, instrument. În limbajul curent, term enul „administra /uni0163ie” este
utilizat în mai multe sensuri, care se refer ă în principal la: con /uni0163inutul principal al activit ă/uni0163ii
puterii executive a statului; sistemul de autorit ă/uni0163i publice care înf ăptuiesc puterea executiv ă;
un compartiment (direc /uni0163ie, sec /uni0163ie, sector, serviciu, birou) din unit ă/uni0163ile direct productive sau
institu /uni0163ii socio-culturale, care nu desf ăș oar ă nemijlocit o activitate direct productiv ă. Din
multitudinea de defini /uni0163ii, pot fi men /uni0163ionate urm ătoarele: (apud Alexandru, 2001, p. 10)
– „administra /uni0163ia public ă poate fi cel mai bine identificat ă cu ramura executiv ă a guvern ării”
(James W. Davis)
– „procesul administra /uni0163iei publice const ă în ac /uni0163iunile de realizare a inten /uni0163iei sau dorin /uni0163ei
guvernului. Este, din aceast ă cauz ă, activitatea activ ă, continu ă, preocupat ă cu punerea în
aplicare a legii, care este realizat ă de corpuri legislative (sau alte autorit ă/uni0163i)” (Dwight Waldo)
– „administra /uni0163ia public ă, ca domeniu de activitate, este în principal preoc upat ă de mijloacele
pentru implementarea valorilor politice” (James W. Davis)

36
Administra /uni0163ia public ă are ca scop formularea politicilor publice și este, de aceea, o
parte a procesului politic; este un efort al unui g rup care coopereaz ă într-un cadru public;
acoper ă cele trei ramuri – executiv ă, legislativ ă și juridic ă – și rela /uni0163iile dintre ele.
Mai multe acte normative reglementeaz ă func /uni021Bionarea a autorit ă/uni0163ilor administra /uni0163iei
publice centrale și locale: Constitu /uni0163ia României (art.120.123), care con /uni0163ine dispozi /uni0163ii cu rang
de principii de baz ă, Legea administra /uni0163iei publice locale nr. 215/2001, cu modific ările și
complet ările ulterioare, dar și în numeroase legi speciale, precum: Legea nr. 393 /2004 privind
statutul ale șilor locali sau Legea nr. 67/2004 privind alegerea autorit ă/uni0163ilor administra /uni0163iei
locale. În func /uni0163ie de criteriul competen /uni0163ei teritoriale, administra /uni0163ia public ă se împarte în:
administra /uni0163ie public ă central ă (pre ședintele României, Guvernul României, ministerele și alte
autorit ă/uni0163i centrale de specialitate, institu /uni0163ii centrale subordonate ministerelor, regii autonom e
sau societ ă/uni0163i comerciale de interes na /uni0163ional), administra /uni0163ie public ă din teritoriu (prefectul, ca
organ de tutel ă administrativ ă; comisia jude /uni0163ean ă consultativ ă; serviciile publice
deconcentrate în teritoriu ale ministerelor sau ale celorlalte autorit ă/uni0163i centrale) și administra /uni0163ia
public ă local ă (consiliul jude /uni0163ean; consiliul municipal, or ăș enesc sau comunal; primarul
municipiului, ora șului sau comunei; institu /uni0163iile bugetare, regiile autonome și societ ă/uni0163ile
comerciale subordonate autorit ă/uni0163ilor locale).
Administra /uni0163ia public ă local ă se organizeaz ă și func /uni0163ioneaz ă în temeiul principiilor
descentraliz ării, autonomiei locale, deconcentr ării serviciilor publice, eligibilit ă/uni0163ii autorit ă/uni0163ilor
administra /uni0163iei publice locale, legalit ă/uni0163ii și al consult ării cet ă/uni0163enilor în solu /uni0163ionarea problemelor
locale de interes deosebit. Conform datelor furniza te de Direc /uni0163ia Regional ă de Statistic ă
Timi ș, la nivelul jude /uni0163ului Timi ș func /uni0163ioneaz ă 99 de consilii locale municipale, or ăș ene ști și
comunale și peste 85 de asocia /uni0163ii, institu /uni0163ii deconcentrate și institu /uni0163ii de interes jude /uni0163ean.
La nivelul jude /uni0163ului Timi ș, principala autoritate a administra /uni0163iei publice locale este
Consiliul Jude /uni0163ean Timi ș, care îndepline ște atribu /uni0163ii privind: dezvoltarea economico-social ă a
jude /uni0163ului, gestionarea serviciilor publice din subordine , planificare urbanistic ă și amenajarea
teritoriului, gestionarea patrimoniului, cooperarea interinstitu /uni0163ional ă și organizarea și
func /uni0163ionarea aparatului de specialitate propriu și al institu /uni0163iilor și serviciilor publice de interes
jude /uni0163ean și societ ă/uni0163ilor comerciale și regiilor autonome.

37
II. METODOLOGIA CERCET ĂRII

2.1 Scopul cercet ării

Prezenta cercetare are drept scop studiul nivelului sim /uni021Bului umorului și al stresului
perceput la angaja /uni0163ii din administra /uni0163ia public ă timi șean ă, în func /uni0163ie de sex, vârst ă și de
domeniul de activitate (tehnic și rela /uni0163ii publice) și a corela /uni021Biei dintre sim /uni021Bul umorului și stresul
perceput. Prezenta cercetare este un studiu nonexpe rimental, constatativ și corela /uni0163ional.

2.2 Obiectivele cercet ării

Lucrarea de fa /uni0163ă î și propune urm ătoarele obiective:
/head2right Să m ăsoare nivelul sim /uni021Bului umorului
/head2right Să m ăsoare nivelul stresului perceput
/head2right Să identifice existen /uni021Ba unei corela /uni021Bii între stresul perceput și sim /uni021Bul umorului.

2.3 Ipotezele cercet ării

Ipoteza nr. l Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă
timi șean ă în ceea ce prive ște nivelul sim /uni021Bului umorului global (în func /uni0163ie de cele dou ă
domenii de activitate, și anume: rela /uni0163ii publice și tehnic).
Ipoteza nr. 2 Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă
timi șean ă în ceea ce prive ște nivelul sim /uni021Bului umorului global și pe factori (în func /uni0163ie de sex).
Ipoteza nr. 3 Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă
timi șean ă în ceea ce prive ște nivelul sim /uni021Bului umorului global (în func /uni0163ie de vârst ă).
Ipoteza nr. 4 Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă
timi șean ă în ceea ce prive ște stresul perceput în func /uni0163ie de cele dou ă domenii de activitate, și
anume: rela /uni0163ii publice și tehnic.
Ipoteza nr. 5 Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă
timi șean ă în ceea ce prive ște stresul perceput în func /uni0163ie de vârst ă.
Ipoteza nr. 6 Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă
timi șean ă în ceea ce prive ște stresul perceput în func /uni0163ie de sex.

38
Ipoteza nr. 7 Exist ă o corela /uni0163ie statistic semnificativ ă între nivelul sim /uni021Bului umorului global și
pe factori și nivelul stresului perceput la angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă timi șean ă.

Variabilele cercet ării
Variabila etichet ă sau de clasificare
Variabilele pe care le-am controlat în cercetarea d e fa /uni0163ă au fost:
a) domeniile de activitate ale angaja /uni021Bilor din administra /uni021Bia public ă timi șean ă. Este vorba de
domeniul tehnic și domeniul rela /uni0163ii publice.
b) sexul subiec /uni0163ilor: b ărb ătesc și femeiesc.
c) vârsta subiec /uni021Bilor, în func /uni021Bie de trei categorii de vârst ă, și anume: între 18 și 24 de ani; între
25 și 54 de ani și între 55 și 65 de ani.

Variabilele dependente
Sim /uni021Bul umorului
Stresul perceput

Designul și etapele cercet ării

Tabel 1. Varia /uni021Bia factorilor sim /uni021Bul umorului și stresul perceput în func /uni021Bie de domeniul de
activitate, de sexul și vârsta subiec /uni021Bilor

Variabile etichet ă/de clasificare
(controlate) Variabile dependente
Factorii
Sim /uni021Bul umorului Stresul perceput
Domeniul de
activitate Tehnic
Rela /uni021Bii Publice
Sexul
subiec /uni021Bilor Bărb ătesc
Femeiesc
Vârsta
subiec /uni021Bilor între 18 și 24 de ani
între 25 și 54 de ani
între 55 și 65 de ani

39
Tabel 2. Rela /uni021Bia de asociere dintre sim /uni021Bul umorului și stresul perceput

Variabile corelate
Sim /uni021Bul umorului – Stresul perceput

2.4 Prezentarea e șantionului cercet ării

Popula /uni021Bia de referin/uni021Bă din care a fost selectat e șantionul cercet ării este reprezentat ă de
totalitatea angaja /uni021Bilor din administra /uni021Bia public ă local ă din jude /uni021Bul Timi ș. Conform datelor
furnizate de Direc /uni0163ia Regional ă de Statistic ă Timi ș, la nivelul jude /uni0163ului Timi ș func /uni0163ioneaz ă 99
de consilii locale municipale, or ăș ene ști și comunale și peste 85 de asocia /uni0163ii, institu /uni0163ii
descentralizate și institu /uni0163ii de interes jude /uni0163ean.
Din aceste aproape 200 de institu /uni0163ii de interes jude /uni0163ean care func /uni0163ioneaz ă în Timi ș, am
selectat în mod aleator domeniul ethnic și domeniul rela /uni0163iilor publice. Ulterior, tot aleator, am
ales institu /uni0163iile cu indivizii c ărora le-am aplicat Scala Multidimensional ă a Sim /uni021Bului Umorului
și Scala Stresului Perceput.
Eșantionul unificat a fost constituit din 94 subiec /uni0163i, adul /uni0163i, (42 de sex b ărb ătesc și 52
de sex femeiesc) care lucreaz ă în administra /uni0163ia public ă timi șean ă, care î și desf ăș oar ă
activitatea profesional ă la urm ătoarele institu /uni0163ii de interes jude /uni0163ean și care au sediul în
Timi șoara: Consiliul Jude /uni0163ean Timi ș, Institu /uni021Bia Prefectului jude /uni021Bul Timi ș, Muzeul Banatului
din Timi șoara, Muzeul Satului B ănă/uni0163ean, Muzeul de Art ă din Timi șoara, Asocia /uni021Bia de
Dezvoltare Intercomunitar ă De șeuri Timi ș și Direc /uni021Bia de Eviden /uni021Bă a Persoanelor Timi ș.
Din cele 94 de persoane, 46 lucreaz ă în domeniul rela /uni0163ii publice (rela /uni0163iile cu presa,
rela /uni0163ii cu publicul, secretariat, rela /uni0163ii cu alte institu /uni0163ii și organiza /uni0163ii), iar 48 de persoane în
domeniul tehnic (investi /uni0163ii, managementul proiectelor, amenajarea teritoriul ui).
Principalele tipuri de activit ă/uni0163i din administra /uni0163ia public ă local ă aferente domeniului
tehnic vizeaz ă: întocmirea sau verificarea documenta /uni0163iilor tehnico-economice pentru lucr ările
de investi /uni0163ii de interes jude /uni0163ean; urm ărirea derul ării investi /uni0163iilor și a lucr ărilor de repara /uni0163ii;
fundamentarea necesit ă/uni0163ii și oportunit ă/uni0163ii de realizare a investi /uni0163iilor; recep /uni0163ionarea lucr ărilor
finalizate; întocmirea de rapoarte de progres pentr u proiectele finan /uni0163ate cu fonduri externe
nerambursabile; întocmirea documenta /uni0163iei necesare pentru ob /uni0163inerea de avize și acorduri
necesare derul ării lucr ărilor de investi /uni0163ii. În cazul domeniului rela /uni0163ii publice, relevante sunt:
rela /uni0163iile cu cet ă/uni0163enii, comunicarea cu mass-media, cooperarea cu alte institu /uni0163ii ale

40
administra /uni0163iei publice și cu organiza /uni0163iile non-guvernamentale, audien /uni0163ele, organizarea de
evenimente.
De asemenea, din totalul de 94 de persoane, 30 de p ersoane au vârsta cuprins ă între 18
și 24 de ani (16 femei și 14 bărba /uni021Bi), 33 de persoane au vârsta cuprins ă între 25 și 54 de ani
(18 femei și 15 b ărba /uni021Bi), iar restul de 31 de persoane au vârsta cuprins ă între 55 și 65 de ani
(18 femei și 13 b ărba /uni021Bi). Împ ăr/uni021Birea subiec /uni021Bilor în cele trei categorii de vârst ă, enun /uni021Bate
anterior, s-a f ăcut în acord cu legisla /uni021Bia muncii în vigoare.
Pentru aplicarea testelor, m-am deplasat în perioad a februarie-aprilie la sediul celor
șapte institu /uni0163ii men /uni0163ionate anterior. Precizez faptul c ă fiec ărui adult, apar /uni0163inând celor dou ă
domenii de activitate profesional ă, i-am administrat câte dou ă teste, însumând în final un
num ăr de 188 de teste.

Cele dou ă grupuri comparate în acest studiu (func /uni021Bie de criteriul sex) au avut 52 și
respectiv 42 de subiec /uni021Bi, dup ă cum urmeaz ă:
/checkbld 52 de subiec /uni0163i sunt de sex femeiesc
/checkbld 42 de subiec /uni0163i sunt de sex b ărb ătesc

Tabel 3. Frecven /uni021Ba și propor /uni021Bia subiec /uni021Bilor în func /uni021Bie de sex

Sexul Frecven /uni021Ba Propor /uni021Bia
Femei
Bărba /uni021Bi
Total 52 55,4%
42 44,6%
94 100 %

Femei
55% Bărba /uni021Bi
45% Proporția femeilor și bărbaților

41

În continuare v ă prezint componen /uni021Ba celor dou ă grupuri în func /uni021Bie de domeniul de
activitate: rela /uni021Bii publice și tehnic.

Tabel 4. Repartizarea subiec /uni021Bilor subiec /uni021Bilor în func /uni021Bie de domeniul de activitate

Domeniul de activitate Frecven /uni021Ba Propor /uni021Bia
Rela /uni021Bii publice
Tehnic
Total 46 49%
48 51 %
94 100%

Tabel 5. Repartizarea subiec /uni021Bilor subiec /uni021Bilor în func /uni021Bie de criteriul
vârst ă

Vârsta Frecven /uni021Ba Propor /uni021Bia
Între 18 și 24 de ani
Între 25 și 54 de ani
Între 55 și 65 de ani
Total 30
33 32%
35%
31 33%
94 100%

42

Tabel 6. Frecven /uni0163a și propor /uni0163ia b ărba /uni0163ilor și a femeilor în cele dou ă domenii de
activitate profesional ă

Domeniul de
activitate Frecven /uni021Ba
bărba /uni021Bilor Propor /uni021Bia
bărba /uni021Bilor Frecven /uni021Ba
femeilor Propor /uni021Bia
femeilor
Tehnic Bărba /uni021Bi = 24 Bărba /uni021Bi = 26% Femei = 24 Femei =25%
Rela /uni021Bii Publice Bărba /uni021Bi = 18 Bărba /uni021Bi = 19% Femei = 28 Femei = 30%
Total b ărba /uni021Bi (cele
dou ă domenii de
activitate) Bărba /uni021Bi = 42 Bărba /uni021Bi = 54%
Total femei (cele
dou ă domenii de
activitate) Femei = 52 Femei = 55%

0 5 10 15 20 25 30 35 Între 18-24 ani Între 25-54 ani Între 55-65 ani
Între 18-24 ani Între 25-54 ani Între 55-65 ani
femei 16 18 18
barbati 14 15 13 Proporția femeilor și a bărbaților în
funcție de vârstă

43

Tabel 7. Frecven /uni0163a și propor /uni0163ia bărba /uni0163ilor și a femeilor în func /uni021Bie de criteriul
vârst ă

Vârsta Frecven /uni021Ba
bărba /uni021Bilor Propor /uni021Bia
bărba /uni021Bilor Frecven /uni021Ba
femeilor Propor /uni021Bia
femeilor
18-24 ani Bărba /uni021Bi = 14 Bărba /uni021Bi = 15% Femei = 16 Femei = 17%
25-54 ani Bărba /uni021Bi = 15 Bărba /uni021Bi =16% Femei = 18 Femei = 19%
55-65 ani Bărba /uni021Bi = 13 Bărba /uni021Bi = 14% Femei = 18 Femei = 19%
Total b ărba /uni021Bi (cele
trei categorii de
vârst ă) Bărba /uni021Bi = 42 Bărba /uni021Bi = 45%
Total femei (cele
trei categorii de
vârst ă) Femei = 52 Femei = 55%

Femei – domeniul
relații publice
30%
Bărba /uni021Bi –
domeniul
rela /uni021Bii publice
19% Femei – domeniul
tehnic
25% Bărba /uni021Bi –
domeniul
tehnic
26%

44

2.5 Prezentarea instrumentelor

2.5.1 Scala Multidimensional ă a Sim /uni021Bului Umorului

Scala Multidimensional ă a Sim /uni021Bului Umorului (MSHS) fost dezvoltat ă în 1993 de
James A. Thorson and F. C. Powell și indic ă nivelul sim /uni021Bului umorului. Proba con /uni021Bine 24 de
itemi care m ăsoar ă patru dimensiuni ale umorului, și anume: crearea de umor (7 itemi),
utilizarea umorului ca mecanism de coping (7 itemi) , atitudinea fa /uni021Bă de umor și persoanele cu
sim /uni021Bul umorului (5 itemi) și folosirea umorului în context social (5 itemi). S cala
Multidimensional ă a Sim /uni021Bului Umorului este utilizat ă pentru evaluarea umorului în cadrul
rela /uni021Biilor interpersonale. Itemii sunt m ăsura /uni021Bi pe o scal ă de tip Likert de la 0 la 4, unde:
0 – dezacord total
1 – dezacord
2 – neutru
3 – acord
4 – acord total.
Punctajul care se acord ă pentru fiecare item variaz ă între 0 și 4 puncte. Scorul final se
ob /uni021Bine prin însumarea punctelor ob /uni021Binute la cei 24 de itemi. Punctajul minim ob /uni021Binut este 0,
ceea ce semnific ă un sim /uni021B al umorului foarte sc ăzut, iar punctajul maxim este de 96, ceea ce
Femei – 18-
24 ani
17%
Femei – 25-54
ani
19%
Femei – 55-65
ani
19% Bărba /uni021Bi – 18-24
ani
15% Bărba /uni021Bi – 25-54
ani
16% Bărba /uni021Bi – 55-
65 ani
14%

45
semnific ă un sim /uni021B al umorului foarte ridicat. Cu cât sim /uni021Bul umorului este mai ridicat, cu atât
sim /uni021Bul umorului este o tr ăsătur ă mai pregnant ă la persoana evaluat ă. Scala este alc ătuit ă din
18 itemi cota /uni021Bi direct și 6 itemi (4,8,11,13,17 și 20) cota /uni021Bi indirect. Consisten /uni021Ba intern ă este
alfa = 0,92.

2.5.2 Scala Stresului Perceput

Dezvoltat ă de Sheldon Cohen în 1983, Scala Stresului Perceput (PSS) este una dintre
cele valide instrumente psihologice de m ăsurare a stresului perceput și evalueaz ă gradul în
care situa /uni021Biile de via /uni021Bă sunt considerate stresante. PSS este un instrument format din 10 itemi
care vizeaz ă întreb ări directe privind nivelul stresului resim /uni021Bit în ultima lun ă. Itemii sunt
măsura /uni021Bi pe o scal ă de tip Likert de la 0 la 4 pentru fiecare întrebar e, la care răspunsurile pot
fi: niciodat ă; aproape niciodat ă; câteodat ă; destul de des; foarte des. R ăspunsurile pot varia
între 0 și 40 de puncte. Scala este alc ătuit ă din 6 itemi cota /uni021Bi direct și 4 itemi (4,5,7 și 8) cota /uni021Bi
indirect.
Scorul total se ob /uni021Bine prin însumarea scorurilor ob /uni021Binute la toate cele 10 întreb ări.
Scorurile mai mari sunt asociate cu niveluri mai ri dicate de stres și indic ă o
probabilitate mai mare ca stresul s ă interfereze cu eforturile individului de a efectua schimb ări
în stilul de via /uni021Bă și vulnerabilitate la îmboln ăviri.
Interpretarea scorului ob /uni021Binut:
0-13 = nivel sc ăzut al stresului perceput
14-26= nivel moderat al stresului perceput
27-40 = nivel ridicat al stresului perceput
Consisten /uni0163a intern ă este alfa = 0,84, iar fidelitatea test-pretest est e cuprins ă între 0,86
și 0,85.

2.6 Procedura de lucru

Pentru a identifica popula /uni021Bia de referin /uni021Bă din care ulterior a fost selectat e șantionul
cercet ării, am solicitat Direc /uni0163iei Regionale de Statistic ă Timi ș informa /uni021Bii privind num ărul și
numele institu /uni021Biilor din administra /uni021Bia public ă timi șean ă. Din datele furnizate de Direc /uni0163ia
Regional ă de Statistic ă Timi ș, a reie șit faptul c ă la nivelul jude /uni021Bului Timi ș func /uni021Bioneaz ă
aproape 200 de institu /uni021Bii de interes jude /uni021Bean. Astfel, în Timi ș sunt 99 de consilii locale

46
municipale, or ăș ene ști și comunale și peste 85 de asocia /uni0163ii, institu /uni0163ii deconcentrate și institu /uni0163ii
de interes jude /uni0163ean.
Din aceste aproximativ 200 de institu /uni021Bii, într-o prim ă faz ă am selectat, în mod aleator
cele dou ă domenii de activitate vizate prin acest studiu, și anume: rela /uni021Bii publice și tehnic.
Ulterior, tot aleator, am ales institu /uni021Biile la sediul c ărora m-am deplasat pentru a le aplica
angaja /uni021Bilor cele dou ă chestionare: Scala Multidimensional ă a Sim /uni021Bului Umorului și Scala
Stresului Perceput. Cele șapte institu /uni021Bii alese sunt: Consiliul Jude /uni0163ean Timi ș, Prefectura
jude /uni021Bului Timi ș, Muzeul Banatului din Timi șoara, Muzeul Satului B ănă/uni0163ean, Muzeul de Art ă
din Timi șoara, Asocia /uni021Bia de Dezvoltare Intercomunitar ă De șeuri Timi ș și Direc /uni021Bia de Eviden /uni021Bă
a Persoanelor Timi ș.
Pentru aplicarea testelor, m-am deplasat în perioad a februarie – aprilie 2017 la sediul
celor șapte institu /uni0163ii men /uni0163ionate anterior, dup ă cum urmeaz ă: în 6 februarie la Consiliul
Jude /uni0163ean Timi ș; în 16 februarie la Muzeul Satului B ănă/uni021Bean; în data de 3 martie la Muzeul
Banatului din Timi șoara; în 7 martie la Muzeul de Art ă din Timi șoara; în 20 martie la
Prefectura jude /uni021Bului Timiș și în 4 aprilie la Asocia /uni021Bia de Dezvoltare Intercomunitar ă De șeuri
Timi ș și Direc /uni021Bia de Eviden /uni021Bă a Persoanelor Timi ș. În cadrul fiec ărei sesiuni de întâlniri cu
angaja /uni021Bii din cele șapte institu /uni021Bii, am înmânat subiec /uni021Bilor, pe rând cele dou ă chestionare și am
realizat, pe scurt, instructajul legat de modalitat ea de completare a acestora. Din dorin /uni021Ba de a
ob /uni021Bine r ăspunsuri cât mai sincere la întreb ările itemilor și pentru a asigura confiden /uni021Bialitatea,
le-am solicitat subiec /uni021Bilor ca la rubricile nume și prenume s ă scrie doar ini /uni021Biale.
De asemenea, deoarece ipotezele prezentului studiu vizau investigarea diferen /uni021Belor
statistice func /uni021Bie de sex, de vârst ă și de cele dou ă domenii de activitate, i-am rugat pe subiec /uni021Bi
să completeze, în mod obligatoriu, rubricile men /uni021Bionate anterior. Precizez faptul c ă fiec ărui
adult, apar /uni0163inând celor dou ă domenii de activitate profesional ă i-am administrat dou ă
chestionare, însumând în final un num ăr de 188 de teste.

47
III. PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Cele șapte ipoteze ale cercet ării sunt:

Ipoteza nr. l Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă
timi șean ă în ceea ce prive ște nivelul sim /uni021Bului umorului global (în func /uni0163ie de cele dou ă
domenii de activitate, și anume: rela /uni0163ii publice și tehnic).
Ipoteza nr. 2 Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă
timi șean ă în ceea ce prive ște nivelul sim /uni021Bului umorului global și pe factori (în func /uni0163ie de sex).
Ipoteza nr. 3 Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă
timi șean ă în ceea ce prive ște nivelul sim /uni021Bului umorului global (în func /uni0163ie de vârst ă).
Ipoteza nr. 4 Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă
timi șean ă în ceea ce prive ște stresul perceput în func /uni0163ie de cele dou ă domenii de activitate, și
anume: rela /uni0163ii publice și tehnic.
Ipoteza nr. 5 Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă
timi șean ă în ceea ce prive ște stresul perceput în func /uni0163ie de vârst ă.
Ipoteza nr. 6 Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă
timi șean ă în ceea ce prive ște stresul perceput în func /uni0163ie de sex.
Ipoteza nr. 7 Exist ă o corela /uni0163ie statistic semnificativ ă între nivelul sim /uni021Bului umorului global și
pe factori și nivelul stresului perceput la angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă timi șean ă.

Pentru verificarea celor șapte ipoteze ale cercet ării, s-au utilizat procedee statistice
adecvate, prin intermediul programului de prelucr ări statistice SPSS 23.0.

Interpretarea rezultatelor cu privire la sim /uni021Bul umorului global și pe factori
În cele ce urmeaz ă voi prezenta datele statistice descriptive pentru sim /uni021Bul umorului,
respectiv media , mediana, modul , abaterea standard, suma, valoarea minim ă și valoarea
maxim ă.

48
Tabel 8. Statistic ă descriptiv ă pentru Sim /uni021Bul umorului global

Sim /uni021Bul umorului global
N
94
Media 71,42
Mediana 72,00
Modul 70,00
Abaterea standard 5,66
Minim 59.00
Maxim
86,00
Suma 6714,00

Din datele ob /uni021Binute din statistica descriptiv ă, rezult ă faptul c ă subiec /uni021Bii au un sim /uni021B al
umorului moderat. Astfel, angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă timi șean ă, care au participat la
prezentul studiu, prezint ă o autoevaluare moderat ă a sim /uni021Bului umorului.

Tabel 9. Statistic ă descriptiv ă pentru factorul Crearea de umor

Crearea de umor
N
94
Media 19,02
Mediana 19,00
Modul 18,00
Abaterea standard 2, 77
Minim 13,00
Maxim
26,00
Suma 1788,00

49
Tabel 10. Statistic ă descriptiv ă pentru factorul Coping prin umor

Crearea de umor
N
94
Media 19,04
Mediana 19,00
Modul 18,00
Abaterea standard 1,96
Minim 15,00
Maxim
24,00
Suma 1790,00

Tabel 11. Statistic ă descriptiv ă pentru factorul Utilizarea social ă a umorului

Utilizarea social ă a umorului
N
94
Media 16,58
Mediana 17,00
Modul 17,00
Abaterea standard 1,23
Minim 14,00
Maxim
20,00
Suma 1559,00

50
Tabel 12. Statistic ă descriptiv ă pentru factorul Atitudinea fa /uni021Bă de umor

Utilizarea social ă a umorului
N
94
Media 16,79
Mediana 17,00
Modul 17,00
Abaterea standard 1,70
Minim 13,00
Maxim
20,00
Suma 1579,00

Interpretarea rezultatelor cu privire la stresul pe rceput
Tabelul 13 cuprinde indicii statistici de start pen tru stresul perceput:

Stresul perceput
N
94
Media 18,08
Mediana 18,00
Modul 19,00
Abaterea standard 2,92
Minim 10.00
Maxim
23,00
Suma 1700,00

Indicii statistici de start relev ă un nivel mediu atât în ceea ce prive ște stresul perceput.
Aceasta în condi /uni021Biile în care punctajul pentru stresul perceput de n ivel mediu medie se înscrie
între 14 și 26 de puncte.

51
3.1. Verificarea Ipotezei 1

Pentru verificarea Ipotezei 1 care afirm ă: Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între
angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă timi /uni0219ean ă în ceea ce prive ște nivelul sim /uni021Bului umorului
global (în func /uni0163ie de cele dou ă domenii de activitate, și anume: rela /uni0163ii publice /uni0219i tehnic), am
folosit ca și test statistic parametric , calculul testului t pentru compararea mediilor a dou ă
eșantioane independente, deoarece variabila este defi nit ă pe scal ă de interval, valorile
variabilei urmeaz ă legea normalit ă/uni021Bii, iar volumele e șantioanelor sunt mai mari sau egale cu
30.

Tabelul 14. Indici statistici de start pentru sim /uni021Bul umorului, în func /uni021Bie de cele dou ă
domenii de activitate

Domeniul de
activitate N Media Abaterea standard
Sim /uni021Bul umorului
(global) Rela /uni021Bii publice 46 71,43 5,71
5,67 Tehnic 48 71,41

Tabel 15. Calculul testului t pentru compararea med iilor a dou ă e șantioane
independente, respectiv subiec /uni021Bii din domeniul rela /uni021Bii publice și subiec /uni021Bii din domeniul
tehnic

t Grade
de
libertate p Diferen /uni021Ba mediilor Intervalul de
încredere al
diferen /uni021Bei mediilor
Inferior Superior
Sim /uni021Bul umorului
(global) 0,015 94 0,988 0,018 -2,316 2,352

Interpretare cantitativ ă
În urma verific ării Ipotezei 1 cu testul statistic parametric t pentru compararea
mediilor a dou ă eșantioane independente, s-a ob /uni021Binut o valoare t(94) = 0,015 la un prag de
semnifica /uni021Bie statistic ă p ≤0,01 (p=0,988). Acest fapt înseamn ă c ă nu exist ă diferen /uni021Be statistic

52
semnificative în privin /uni021Ba nivelului sim /uni021Bului umorului în func /uni0163ie de cele dou ă domenii de
activitate, și anume: rela /uni0163ii publice și tehnic. În aceste condi /uni021Bii, Ipoteza 1 nu se confirm ă.

Interpretare calitativ ă
Inexisten /uni021Ba unor diferen /uni021Be statistic semnificative între cele dou ă e șantioane
independente în ceea ce prive ște nivelul sim /uni021Bului umorului semnific ă faptul c ă, cel pu /uni021Bin în
cazul angaja /uni021Bilor din administra /uni021Bia public ă timi șean ă care au participat la aceast ă cercetare,
domeniul în care î și desf ăș oar ă activitatea, respectiv rela /uni021Bii publice și tehnic, nu are efect
considerabil asupra sim /uni021Bului umorului autoevaluat.
O posibil ă explica /uni021Bie pentru inexisten /uni021Ba unor diferen /uni021Be statistice ar fi c ă nivelul
sim /uni021Bului umorului global nu este influen /uni021Bat în mod decisiv de tipul de activitate pe care
persoanele îl desf ășoar ă, ci c ă este o tr ăsătur ă de personalitate. De asemenea, sim /uni021Bul umorului
ar putea fi influen /uni021Bat nu atât de activitatea propriu-zis ă efectuat ă, ci de climatul organiza /uni021Bional,
care cel mai probabil este asem ănător, atât pentru angaja /uni021Bii din domeniul rela /uni021Bii publice, cât și
pentru cei care lucreaz ă în domeniul tehnic, deoarece î și desf ăș oar ă activitatea în acelea și
institu /uni021Bii publice.

3.2 Verificarea Ipotezei 2

Pentru verificarea Ipotezei 2 care afirm ă: Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între
angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă timi /uni0219ean ă în ceea ce prive ște nivelul sim /uni021Bului umorului
autoevaluat, global /uni0219i pe factori (în func /uni0163ie de sex), am folosit dou ă teste diferite. Astfel,
pentru sim /uni021Bul umorului global, am utilizat testul statistic neparametric Mann-Whitney ,
deoarece distribu /uni021Bia valorilor acestei variabile nu respect ă legea normalit ă/uni021Bii (vezi Anexa 2).
Totodat ă, în cazul subscalelor Crearea de umor, Coping prin Umor, Utilizarea socia l ă a
umorului și Atitudinea fa /uni021Bă de umor am folosit ca și test statistic parametric, calculul testului
t pentru compararea mediilor a dou ă e șantioane independente, deoarece variabila este defi nit ă
pe scal ă de interval, valorile variabilei urmeaz ă legea normalit ă/uni021Bii, iar volumele e șantioanelor
sunt mai mari sau egale cu 30.

53
Tabelul 16 cuprinde indicii statistici de start pen tru sim /uni021Bul umorului global, în func /uni021Bie de
sexul subiec /uni021Bilor, b ărb ătesc și femeiesc

Sex N Media rangurilor Suma rangurilor
Sim /uni021Bul umorului
(global)
Femei 52 45,17 2349,00

Bărba /uni021Bi
42
50,38
2116,00

Tabel 17. Calculul testului Mann-Whitney pentru cel e dou ă e șantioane independente

Sim /uni021Bul umorului
(global)
Mann-Whitney U 971,000
Wilcoxon W 2349,000
Z -0,922
p 0,356

Tabelul 18 cuprinde indici statisticii de start pen tru sim /uni021Bul umorului pe factori în func /uni021Bie
de sexul subiec /uni021Bilor

Sex N Media Abaterea standard
Crearea de umor Femei 52 17,63 2,06
Bărba /uni021Bi 42 20,73 2,58
Coping prin umor Femei 52 19,92 1,88
Bărba /uni021Bi 42 17,95 1,46
Utilizarea social ă a
umorului Femei 52 16,46 1,24
Bărba /uni021Bi 42 16,73 1,23
Atitudinea fa /uni021Bă de umor Femei 52 16,86 1,94
Bărba /uni021Bi 42 16,71 1,36

54
Tabel 19. Calculul testului t pentru compararea med iilor a dou ă e șantioane
independente, respectiv subiec /uni021Bii de sex b ărb ătesc și de sex femeiesc

t Grade
de
libertate p Diferen /uni021Ba mediilor Intervalul de încredere
al diferen /uni021Bei mediilor
Inferior Superior
Crearea de umor -6,468 94 0,000 -3,103 -4,056 -2,15 0
Coping prin umor 5,549 94 0,000 1,970 1,265 2,676
Utilizarea social ă a
umorului -1,077 94 0,284 -0,276 -0,786 0,233
Atitudinea fa /uni021Bă de
umor 0,426 94 0,671 0,151 -0,552 0,855

Interpretare cantitativ ă
În urma aplic ării testului statistic neparametric Mann-Whitney, î n ceea ce prive ște
sim /uni021Bul umorului global s-a ob /uni021Binut o valoare z = – 0,922 la un prag de semnifica /uni021Bie p<0,01
(p=0,356), ceea ce înseamn ă c ă nu exist ă diferen /uni021Be semnificative statistic între cele dou ă
eșantioane independente în ceea ce prive ște nivelul sim /uni021Bului umorului global.
În urma aplic ării testului statistic parametric t pentru comparar ea mediilor a dou ă
eșantioane independente, pentru dintre factorii Scale i Multidimensionale a Sim /uni021Bului Umorului
rezultatele prelucr ărilor statistice relev ă urm ătoarele aspecte:
În ceea ce prive ște Crearea de umor , s-a ob /uni021Binut o valoare t(94) = -6,468 la un prag de
semnifica /uni021Bie statistic ă p ≤0,01 (p=0,000). Acest fapt înseamn ă c ă exist ă diferen /uni021Be statistic
semnificative în func /uni0163ie de cele dou ă domenii de activitate, la subscala Crearea de umor .
La subscala Copingul prin umor , valoarea ob /uni021Binut ă t(94) = -1,077, la un prag de
semnifica /uni021Bie statistic ă p ≤0,01 (p=0,000) arat ă c ă exist ă diferen /uni021Be statistic semnificative în
func /uni021Bie de sex.
Valoarea aferent ă subscalei Utilizarea social ă a umorului t(94) = 0,426, la un prag de
semnifica /uni021Bie statistic ă p ≤0,01 (p=0,284) relev ă faptul c ă nu exist ă diferen /uni021Be statistic
semnificative .

55
La subscala Atitudinea fa /uni021Bă de umor , valoarea ob /uni021Binut ă t(94) = 7,872 la un prag de
semnifica /uni021Bie statistic ă p ≤0,01 (p=0,671) arat ă c ă nu exist ă diferen /uni021Be statistic semnificative
în func /uni021Bie de sexul subiec /uni021Bilor, b ărb ătesc și femeiesc, în ceea ce prive ște acest factor.
În aceste condi /uni021Bii, Ipoteza 2 se confirm ă par /uni021Bial.

Interpretare calitativ ă
Inexisten /uni021Ba unor diferen /uni021Be statistic semnificative între cele dou ă e șantioane
independente în ceea ce prive ște nivelul sim /uni021Bului umorului semnific ă faptul c ă, cel pu /uni021Bin în
cazul angaja /uni021Bilor din administra /uni021Bia public ă timi șean ă care au participat la aceast ă cercetare,
sexul subiec /uni021Bilor nu are efect considerabil asupra sim /uni021Bului umorului global.
Percep /uni021Bia comun ă c ă exist ă diferen /uni021Be în ceea ce prive ște nivelului sim /uni021Bului umorului
între femei și b ărba /uni021Bi cel mai probabil se datoreaz ă faptului c ă în general femeile utilizeaz ă
umorul în mod diferit de b ărba /uni021Bi. O serie de studii au ar ătat c ă b ărba /uni021Bii utilizeaz ă mai des un
stil de umor de tip șablon și c ă femeile prefer ă mai degrab ă anecdotele și povestirile
umoristice. Îns ă rezultatele cercet ărilor au relevat în primul rând faptul c ă umorul pozitiv este
folosit mai mult de femei, în timp ce umorul negati v – mai mult de b ărba /uni021Bi.
O posibil ă explica /uni021Bie pentru rezultatele ob /uni021Binute ar fi c ă diferen /uni021Bele de gen nu vizeaz ă
nivelul sim /uni021Bului umorului, ci mai degrab ă func /uni021Biile acestuia, precum: crearea unui sentiment
de solidaritate și intimitate, definirea pozi /uni021Biei sociale sau eliberarea de agresivitate.
De și nu exist ă diferen /uni021Be statistic semnificative în privin /uni021Ba sim /uni021Bului umorului global
în func /uni0163ie de sexul subiec /uni021Bilor , rezultatele prelucr ării statistice au relevat îns ă diferen /uni0163e ale
factorilor Scalei Multidimensionale a Sim /uni021Bului Umorului.
Astfel, exist ă diferen /uni021Be statistic semnificative în func /uni0163ie sexul subiec /uni021Bilor în ceea ce
prive ște producerea de umor și utilizarea umorului ca mecanism de adaptare. De a semenea, în
cazul compar ării mediilor celor dou ă e șantioane independente, se observ ă c ă femeile au un
nivel semnificativ statistic mai ridicat în ceea ce prive ște utilizarea umorului ca mecanism de
coping în situa /uni021Bii de stres. Pe de alt ă parte, compararea mediilor celor dou ă e șantioane
independente relev ă faptul că b ărba /uni021Bii au un nivel semnificativ statistic mai ridicat î n ceea ce
prive ște generarea de umor.
O posibil ă explica /uni021Bie al faptului c ă femeile în compara /uni021Bie cu b ărba /uni021Bii au ob /uni021Binut un
nivel mai ridicat la factorul Coping prin umor ar f i c ă umorul este o strategie de coping
centrat ă pe emo /uni021Bie, strategie care este mai des folosit ă de femei.
Din perspectiv ă evolutiv ă, umorul este folosit pentru g ăsirea partenerului, deoarece
sim /uni021Bul umorului este considerat un indicator al intelig en /uni021Bei. O explica /uni021Bie din punct de vedere

56
evolutiv pentru diferen /uni021Ba de gen în ceea ce prive ște umorul ar fi faptul c ă bărba /uni021Bii, în mod
obi șnuit, concureaz ă între ei pentru g ăsirea unei partenere, în timp ce femeile î și aleg
partenerul din rândul mai multor concuren /uni021Bi. În aceste condi /uni021Bii, pentru b ărba /uni021Bi, presiunile de a
dovedi c ă au un sim /uni021B al umorului mai ridicat, și astfel, de a genera umor, au fost de-a lungul
timpului mai puternice și astfel, cel mai probabil, au f ăcut ca sim /uni021Bul umorului s ă fie o tr ăsătur ă
mai pronun /uni021Bat ă la b ărba /uni021Bi. Aceast ă presiune ar putea constitui o explica /uni021Bie pentru nivelul
statistic semnificativ mai ridicat în cazul b ărba/uni021Bilor în ceea ce prive ște generarea de umor în
compara /uni021Bie cu femeile.
Nu exist ă îns ă diferen /uni021Be statistic semnificative în ceea ce prive ște utilizarea
umorului în context social și atitudinea fa /uni021Bă de umor. Atât femeile, cât și b ărba /uni021Bii apreciaz ă
umorul și sim /uni021Bul umorului și utilizarea acestora în context social.

3.3 Verificarea Ipotezei 3, care afirm ă: Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între
angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă timi /uni0219ean ă în ceea ce prive ște nivelul sim /uni021Bului umorului
global (în func /uni0163ie de vârst ă). În acest caz, am folosit testul statistic ANOVA unifactorial
pentru a compara mediile celor trei grupe de vârst ă (18-24 de ani, 25-54 de ani și 55-65 de
ani) și a stabili semnifica /uni021Bia diferen /uni021Belor între acestea.
În cele ce urmeaz ă voi prezenta datele statistice descriptive ob /uni021Binute la cele trei
categorii de vârst ă chestionate, respectiv media, abaterea standard, v aloarea minim ă și
valoarea maxim ă.

Tabelul 20 cuprinde indicii statistici de start pen tru sim /uni021Bul umorului global în func /uni021Bie de
cele trei categorii de vârst ă

Vârsta N Media Abaterea standard Minim Maxim
Sim /uni021Bul
umorului
(global) Între18 și 24 de
ani 30 73,66 3,25 63,00 79,00
Între 25 și 54
de ani 33 71,03 6,97 59,00 86,00
Între 55 și 65
de ani 31 69,67 5,38 62,00 83,00

Din cele de mai sus se observ ă c ă subiec /uni021Bii, pe fiecare categorie de vârst ă, au un sim /uni021B al
umorului moderat. Totu și, în interiorul fiec ărei categorii au fost g ăsite varia /uni021Bii de la un subiect
la altul în ceea ce prive ște nivelul sim /uni021Bului umorului global.

57

Tabel 21. Testul ANOVA unifactorial privind sim /uni021Bul umorului global

Medie p ătratic ă Raportul ANOVA Pragul de
semnifica /uni021Bie
Între grupuri 125,284 4,169 0,019
În interiorul grupurilor 30,048
Total

Din datele prezentate rezult ă c ă exist ă diferen /uni021Be statistic semnificative între cele trei
categorii de vârst ă în ceea ce prive ște sim /uni021Bul umorului global , în condi /uni021Biile în care pragul de
semnifica /uni021Bie este mai mic de 0,05 (p=0,019), îns ă rezultatele ob /uni021Binute nu precizeaz ă care
grupuri au mediile diferite. În aceste condi /uni021Bii s-a procedat la analiza post-hoc (Tukey), care
eviden /uni021Biaz ă care grupuri difer ă ca medie.

Tabel 22. Compar ări multiple între grupuri

Vârsta Vârsta Diferen /uni021Ba între medii p
Între18 si 24 de ani Între 25 și 54 de ani 2,63 0,143
Între 55 și 65 de ani 3,98 * 0,015
Între 25 si 54 de ani Între18 și 24 de ani -2,63 0,143
Între 55 și 65 de ani 1,35 0,587
Între 55 si 65 de ani Între18 și 24 de ani -3,98 * 0,015
Intre 25 și 54 de ani -1,35 0,587

Interpretare cantitativ ă
În urma verific ării ipotezei nr. 3 cu testul statistic ANOVA unifactorial pentru a
compara mediile celor trei grupe de vârst ă (18-24 de ani, 25-54 de ani și 55-65 de ani) și a
stabili semnifica /uni021Bia diferen /uni021Belor între acestea s-au ob /uni021Binut urm ătoarele rezultate:
– Diferen /uni021Ba între medii între subiec /uni021Bii din categoria de vârst ă 18-24 de ani și subiec /uni021Bii din
categoria de vârst ă 25-54 de ani este 2,63 la un prag de semnifica /uni021Bie statistic ă p ≤0,0
(p=0,143).
– Diferen /uni021Ba între medii între subiec /uni021Bii din categoria de vârst ă 18-24 de ani și subiec /uni021Bii din
categoria de vârst ă 55-65 de ani este 3,98 la un prag de semnifica /uni021Bie statistic ă p ≤0,05
(p=0,015).

58
– Diferen /uni021Ba între medii între subiec /uni021Bii din categoria de vârst ă 25-54 de ani și subiec /uni021Bii din
categoria de vârst ă 55-65 de ani este 1,35 la un prag de semnifica /uni021Bie statistic ă p ≤0,05
(p=0,587).
În consecin /uni021Bă , Ipoteza 3 se confirm ă par /uni021Bial.

Interpretare calitativ ă
Rezultatele testului ANOVA unifactorial au relevat faptul c ă nu exist ă diferen /uni021Be
semnificative statistic în ceea ce prive ște sim /uni021Bul umorului global între subiec /uni021Bii din grupa de
vârst ă 18-24 de ani și subiec /uni021Bii din grupa de vârst ă 25-54 de ani. De asemenea, nu exist ă
diferen /uni021Be statistic semnificative în ceea ce prive ște sim /uni021Bul umorului global între subiec /uni021Bii din
grupa de vârst ă 25 și 54 de ani și subiec /uni021Bii din grupa de vârst ă 55-65 de ani. O explica /uni021Bie
pentru ob /uni021Binerea acestor rezultate statistice deriv ă din faptul c ă sim /uni021Bul umorului reprezint ă o
tr ăsătur ă de personalitate relativ stabil ă în timp și c ă indivizii percep râsul și umorul drept
caracteristici importante și utile pentru starea de s ănătate psihologic ă și adaptarea social ă. O
serie de studii au confirmat c ă vârsta nu constituie un factor important în evaluar ea
diferen /uni021Belor în ceea ce prive ște nivelul sim /uni021Bului umorului.
Exist ă îns ă diferen /uni021Be semnificative statistic în ceea ce prive ște sim /uni021Bul umorului global
(autoevaluat) între subiec /uni021Bii din grupa de vârst ă 18-24 de ani și subiec /uni021Bii din grupa de vârst ă
55-65 de ani. Astfel, subiec /uni021Bii care au participat la aceast ă cercetare, situa /uni021Bi în categoria de
vârst ă 18-24 de ani au un nivel semnificativ statistic ma i ridicat al sim /uni021Bului umorului
comparativ cu cei din categoria de vârst ă 55-65 de ani. Subiec /uni021Bii mai în vârst ă au tendin /uni021Ba de a
râde mai rar și de a aprecia mai pu /uni021Bin umorul și sim /uni021Bul umorului, comparativ cu subiec /uni021Bii mai
tineri. O explica /uni021Bie ar putea proveni din faptul c ă umorul este o modalitate de atragere a unui
partener romantic, fapt care nu mai r ămâne o prioritate pe m ăsur ă ce oamenii înainteaz ă în
vârst ă. Numeroase studii psihologice au ar ătat c ă exist ă foarte mari diferen /uni021Be în ceea ce
prive ște râsul, ca și component ă comportamental ă a umorului. Astfel, dac ă bebelu șii râd în
medie de 300 de ori pe zi, tinerii adul /uni021Bi cu vâsta de 20-30 de ani râd doar de 4-5 ori pe z i, iar
persoanele cu vârsta peste 55 de ani, în medie de d ou ă ori pe zi.
Având în vedere faptul c ă Scala Multidimensional ă a Sim /uni021Bului Umorului este un
chestionar de evaluare a autopercep /uni021Biei asupra sim /uni021Bului umorului, este posibil ca persoanele
apar /uni021Binând grupei de vârst ă 18-24 de ani s ă-și supraevalueze sim /uni021Bul umorului, din motive
legate de dezirabilitatea social ă. O alt ă posibil ă explica /uni021Bie pentru ob /uni021Binerea acestor rezultate
statistice ar putea avea leg ătur ă cu faptul c ă pentru persoanele între 18 și 24 de ani,

59
apartenen /uni021Ba la grupul de prieteni și activit ă/uni021Bile sociale distractive reprezint ă priorit ă/uni021Bi, într-o
mai mare m ăsur ă decât ulterior, pe parcursul vie /uni021Bii.

3.4 Verificarea Ipotezei 4

În vederea verific ării ipotezei 4 de cercetare , care stipuleaz ă c ă Exist ă diferen /uni0163e
statistic semnificative între angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă timi /uni0219ean ă în ceea prive ște
stresul perceput în func /uni0163ie de cele dou ă domenii de activitate, și anume: rela /uni0163ii publice /uni0219i
tehnic s-a recurs, de asemenea, la prelucrarea datelor sta tistice brute cu ajutorul programului
SPSS 23.0., prin aplicarea testului statistic neparametric Mann-Whitney . (Popa, 2008, p. 47)

Tabelul 23. Media și suma rangurilor pentru variabila Stresul perceput , în
func /uni021Bie de cele dou ă domenii de activitate: tehnic și rela /uni021Bii publice

Domeniu de activitate N Media rangurilor Suma rangurilor
Sim /uni021Bul
umorului
global

Total Tehnic

Rela /uni021Bii publice 48

46

94 46,43

48,62 2228,50

2236,50

Tabel 24. Calculul testului Mann-Whitney pentru cel e dou ă e șantioane
independente

Stresul perceput
Mann-Whitney U 1052,500
Wilcoxon W 2228,500
Z -0,392
p 0,695

Interpretare cantitativ ă
În urma verific ării ipotezei 4 prin aplicarea testului statistic neparametric Mann –
Whitney, s-a ob /uni021Binut o valoare z = – 0,392 la un prag de semnifica /uni021Bie p<0,01 (p=0,695), ceea

60
ce înseamn ă c ă nu exist ă diferen /uni021Be semnificative statistic între cele dou ă e șantioane
independente în ceea ce prive ște nivelul stresul perceput. În consecin /uni021Bă , Ipoteza 4 nu se
confirm ă.

Interpretare calitativ ă
Inexisten /uni021Ba unor diferen /uni021Be statistic semnificative între cele dou ă e șantioane
independente în ceea ce prive ște nivelul stresului perceput semnific ă faptul c ă, cel pu /uni021Bin în
cazul angaja /uni021Bilor din administra /uni021Bia public ă timi șean ă care au participat la aceast ă cercetare,
domeniul în care î și desf ăș oar ă activitatea, respectiv rela /uni021Bii publice și tehnic, nu are efect
considerabil asupra nivelului stresului perceput. O posibil ă explica /uni021Bie pentru inexisten /uni021Ba unor
diferen /uni021Be statistice ar fi c ă nivelul stresului perceput nu este influen /uni021Bat în mod decisiv de tipul
de activitate pe care persoanele îl desf ășoar ă, ci de climatul organiza /uni021Bional general.

3.5 Verificarea Ipotezei 5

Ipoteza nr. 5 stipuleaz ă c ă: Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între angaja /uni021Bii din
administra /uni021Bia public ă timi /uni0219ean ă în ceea ce prive ște stresul perceput în func /uni0163ie de vârst ă. În
acest caz, am folosit testul statistic ANOVA unifactorial pentru a compara mediile celor trei
grupe de vârst ă și a stabili semnifica /uni021Bia diferen /uni021Belor între acestea.
În cele ce urmeaz ă voi prezenta datele statistice descriptive ob /uni021Binute la cele trei
categorii de vârst ă chestionate, respectiv media, abaterea standard, v aloarea minim ă și
valoarea maxim ă.

Tabelul 25 cuprinde indicii statistici de start pen tru stresul perceput în func /uni021Bie de cele
trei categorii de vârst ă

Vârsta N Media Abaterea
standard Minim Maxim
Stresul perceput Între18 si 24 de ani 30 17,56 2,78 12,00 23,00
Între 25 si 54 de ani 33 19,12 2,30 14,00 23,00
Între 55 si 65 de ani 31 17,48 3,40 10,00 23,00

Din cele de mai sus se observ ă c ă subiec /uni021Bii, pe fiecare categorie de vârst ă, au un nivel
moderat al stresului perceput. Totu și, în interiorul fiec ărei categorii au fost g ăsite varia /uni021Bii de la
un subiect la altul în ceea ce prive ște nivelul stresului perceput.

61

Tabel 26. Testul ANOVA unifactorial privind stresul perceput

Medie p ătratic ă Raportul ANOVA
(F) Pragul de
semnifica /uni021Bie
Între gupuri 27,348 3,351 0,069
În interiorul grupurilor 8,161
Total

Din datele prezentate rezult ă c ă nu exist ă diferen /uni021Be statistic semnificative între cele
trei categorii de vârst ă în ceea ce prive ște stresul perceput, în condi /uni021Biile în care pragul de
semnifica /uni021Bie este mai mic de 0,05 (p=0,069).

Tabel 27. Compar ări multiple între grupuri

Vârsta Vârsta Diferen /uni021Ba între medii p
Între18 si 24 de ani Între 25 si 54 de ani -1,55455 0,084
Între 55 si 65 de ani 0,08280 0,993
Între 25 si 54 de ani Între18 si 24 de ani 1,55455 0,084
Între 55 si 65 de ani 1,63734 0,062
Între 55 si 65 de ani Între18 si 24 de ani -0,08280 0,993
Între 25 si 54 de ani -1,63734 0,062

Interpretare cantitativ ă
În urma verific ării ipotezei nr. 5 cu testul statistic ANOVA unifactorial pentru a
compara mediile celor trei grupe de vârst ă (18-24 de ani, 25-54 de ani și 55-65 de ani) și a
stabili semnifica /uni021Bia diferen /uni021Belor între acestea s-au ob /uni021Binut urm ătoarele rezultate:
– Diferen /uni021Ba între medii între subiec /uni021Bii din categoria de vârst ă18-24 de ani și subiec /uni021Bii din
categoria de vârst ă 25-54 de ani este -1,55, la un prag de semnifica /uni021Bie statistic ă p ≤0,05
(p=0,084).
– Diferen /uni021Ba între medii între subiec /uni021Bii din categoria de vârst ă18-24 de ani și subiec /uni021Bii din
categoria de vârst ă 55-65 de ani este 0,08280, la un prag de semnifica /uni021Bie statistic ă
p≤0,05 (p=0,993).

62
– Diferen /uni021Ba între medii între subiec /uni021Bii din categoria de vârst ă 25-54 de ani și subiec /uni021Bii din
categoria de vârst ă 55-65 de ani este 1,63, la un prag de semnifica /uni021Bie statistic ă p ≤0,05
(p=0,062).
În consecin /uni021Bă , Ipoteza 5 nu se confirm ă.

Interpretare calitativ ă
Nu exist ă diferen /uni021Be statistic semnificative în ceea ce prive ște stresul perceput, în
func /uni021Bie de vârst ă. O posibil ă explica /uni021Bie ar fi c ă subiec /uni021Bii din fiecare categorie de vârst ă
investigat ă se confrunt ă cu agen /uni021Bi stresori, care au efect asupra modului în care î și
autoevalueaz ă tensiunea emo /uni021Bional ă resim /uni021Bit ă.
Analiza mediilor ob /uni021Binute relev ă faptul c ă subiec /uni021Bii din categoria de vârst ă între 25 și 54 de
ani au nivelul cel mai ridicat al stresului percepu t autoevaluat (19,12), urma /uni021Bi de cei din
categoria de vârst ă 18-24 de ani (17,56) și de cei din grupa de vârst ă 55-65 de ani (17,48). O
posibil ă explica /uni021Bie ar fi c ă adul /uni021Bii din grupa de vârst ă 25 și 54 de ani se confrunt ă cu o mai
mare varietate de agen /uni021Bi stresori: g ăsirea unui partener, conflicte la locul de munc ă sau în
cuplu, schimb ări generate de venirea pe lume a copiilor, îngrijir ea și educa /uni021Bia copiilor,
sănătatea propriilor p ărin /uni021Bi.
Evident, în fiecare grup de vârst ă sunt probleme, care creeaz ă tensiune emo /uni021Bional ă. În ceea
ce prive ște criteriul vârst ă exist ă diferen /uni021Be privind tipul de probleme întâmpinate: dac ă pentru
categoria 18-24 de ani, agen /uni021Bii stresori principali pot fi g ăsirea unui loc de munc ă sau a unui
partener, la grupa de vârst ă 25-55 de ani, problemele pot viza îngrijirea copii lor, conflictele în
cuplu sau s ănătatea p ărin /uni021Bilor. Grupului 56-64 de ani îi sunt proprii uneori agen /uni021Bi stresori
lega /uni021Bi de probleme medicale sau de începutul retragerii din via /uni021Ba profesional ă. Persoanele mai
în vârst ă trebuie s ă facă fa /uni021Bă atât propriilor dificult ă/uni021Bi de s ănătate, cât și problemelor medicale
ale partenerilor de via /uni021Bă . De asemenea, se confrunt ă cu pierderea rudelor sau a prietenilor
apropia /uni021Bi. Problemele legate de pierderea celor dragi sunt gestionate prin strategii de coping
mai degrab ă centrate pe emo /uni021Bii, decât pe cele centrate pe problem ă. În /uni021Beleas ă în termeni
biologici, vârsta poate avea efecte supra strategii lor de coping din cauza cre șterii, o dat ă cu
înaintarea în vârst ă, a problemelor de s ănătate, de exemplu. Pe m ăsur ă ce înainteaz ă în vârst ă,
indivizii folosesc tot mai mult strategiile de copi ng centrate pe emo /uni021Bii, și pentru c ă au avut
ocazia s ă î și dezvolte modalit ă/uni021Bi mai nuan/uni021Bate și eficiente de reglare a r ăspunsurilor
emo /uni021Bionale la agen /uni021Bii stresori. O serie de studii au ar ătat c ă persoanele mai în vârst ă folosesc
mai rar strategii de evitare, comparativ cu adul /uni021Bii mai tineri. În timp ce adul /uni021Bii în vârst ă care nu
au probleme grave de s ănătate reu șesc s ă men /uni021Bin ă un nivel moderat al stresului perceput,

63
probleme apar în cazul celor cu s ănătate precar ă. Având în vedere c ă to /uni021Bi subiec /uni021Bii participan /uni021Bi
la aceast ă cercetare, indiferent de vârst ă, lucreaz ă 8 ore pe zi, nu exist ă, în cazul lor probleme
medicale grave.
Rezultatele prezentului studiu arat ă c ă, cel pu /uni021Bin în cazul subiec /uni021Bilor participan /uni021Bi la
cercetare, cei din grupa de vârst ă 25-54 de ani resimt cel mai puternic stresul. Este posibil ca,
pe de o parte, cei din grupa de vârst ă 18-24 de ani s ă se confrunte cu mai pu /uni021Bini agen /uni021Bi
stresori, iar subiec /uni021Bii din grupa de vârst ă 55-65 de ani, pe de o parte, s ă î și fi dezvoltat abilit ă/uni021Bi
mai eficiente de coping, iar pe de alt ă parte, datorit ă descre șterii num ărului de roluri sociale,
să experimenteze mai pu /uni021Bini agen /uni021Bi stresori.

3.6 Verificarea Ipotezei 6

Pentru verificarea Ipotezei 6 care afirm ă: Exist ă diferen /uni0163e statistic semnificative între
angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă timi /uni0219ean ă în ceea ce prive ște stresul perceput în func /uni0163ie de
sex am folosit ca și test statistic parametric, calculul testului t pentru compararea mediilor a
dou ă e șantioane independente, deoarece variabila este defi nit ă pe scal ă de interval, valorile
variabilei urmeaz ă legea normalit ă/uni021Bii, iar volumele e șantioanelor sunt mai mari sau egale cu
30.

Tabel 28. Indici statistici de start pentru stresul perceput, în func /uni021Bie de sex

Sex N Media Abaterea standard
Stres perceput Femei 52 19,69 2,09
2,71 Bărba/uni021Bi 42 16,35

Tabel 29. Calculul testului t pentru compararea med iilor a dou ă e șantioane
independente, respectiv subiec /uni021Bii de sex b ărb ătesc și subiec /uni021Bii de sex femeiesc

t Grade de
libertate p Diferen /uni021Ba mediilor Intervalul de
încredere al
diferen /uni021Bei mediilor
Inferior Superior
Stresul perceput 6,731 94 0,000 3,33516 2,35114 4,31919

64
Interpretare cantitativ ă
În urma verific ării Ipotezei 6 cu testul statistic parametric t pentru compararea
mediilor a dou ă e șantioane independente, s-a ob /uni021Binut o valoare t(94) = 6,731, la un prag de
semnifica /uni021Bie statistic ă p ≤0,01 (p=0,000). Acest fapt înseamn ă c ă exist ă diferen /uni021Be statistic
semnificative în privin /uni021Ba stresului perceput în func /uni0163ie de sexul subiec /uni021Bilor. În aceste
condi /uni021Bii, Ipoteza 6 se confirm ă.

Interpretare calitativ ă
Existen /uni021Ba unor diferen /uni021Be statistic semnificative între cele dou ă e șantioane independente
în ceea ce prive ște nivelul stresului perceput semnific ă faptul c ă, cel pu /uni021Bin în cazul angaja /uni021Bilor
din administra /uni021Bia public ă timi șean ă care au participat la aceast ă cercetare, apartenan /uni021Ba de gen
are efect considerabil asupra nivelului stresului p erceput. O serie de cercet ări au ar ătat c ă
femeile sunt mai vulnerabile la dezvoltarea unor bo li fizice și psihice generate de stres și c ă
exist ă diferen /uni021Be între femei și b ărba /uni021Bi privind tiparele de activitate cerebral ă în momentul unei
situa /uni021Bii stresante. Femeile și b ărba /uni021Bii difer ă în ceea ce prive ște reac /uni021Biile la stresori: femeile
experimenteaz ă mai des stres cronic și se simt mai amenin /uni021Bate de evenimentele cu poten /uni021Bial
stresant.
Și alte variabile (psihologice, de mediu) pot influe n /uni021Ba diferen /uni021Ba de gen. Astfel, printre
posibilele explica /uni021Bii se înscrie și cea care se refer ă la statutul socio-economic și rolurile
sociale. Este posibil ca femeile, în compara /uni021Bie cu b ărba /uni021Bii, să se confrunte în via /uni021Ba de zi cu zi
cu mai multe dificult ă/uni021Bi, generate inclusiv de diferen /uni021Bele de roluri și statut social. În mod
tradi /uni021Bional, femeile au rolul de persoane care se ocup ă de îngrijirea copiilor și a c ăminului,
ceea ce conduce la stres suplimentar. B ărba /uni021Bii și femeile au experien /uni021Be sociale diferite,
începând înc ă din copil ărie, care sunt în strâns ă leg ătur ă cu rolul social de /uni021Binut de fiecare și
care pot contura r ăspunsul la stres și percep /uni021Bia asupra stresului. Copiii sunt înv ă/uni021Ba/uni021Bi în mod
explicit și implicit care comportamente sunt oportune, de dor it în societate, în func /uni021Bie de gen:
de exemplu, b ăie /uni021Bilor li se cere s ă nu î și exprime vulnerabilitatea, fetelor s ă nu fie agresive.

3.7 Verificarea Ipotezei 7

În vederea verific ării ipotezei 7 de cercetare , care stipuleaz ă c ă Exist ă o corela /uni0163ie
statistic semnificativ ă între nivelul sim /uni021Bului umorului global /uni0219i pe factori și nivelul stresului
perceput la angaja /uni021Bii din administra /uni021Bia public ă timi /uni0219ean ă am utilizat ca și test statistic

65
parametric, calculul coeficientului de corela /uni021Bie liniar ă Bravais-Pearson „r”, deoarece variabilele
sunt definite pe scal ă de interval.

Tabel 30. Calculul coeficientului de corela /uni021Bie r între sim /uni021Bul umorului global și pe
factori și stresul perceput

Sim /uni021Bul
umorului
(global) Crearea
de umor Coping
prin umor Utilizarea
social ă
a umorului Atitudinea
fa /uni021Bă
de umor
Stres
perceput r
p
N -0,396 **
0,000
94 0,068
0,514
94 -0,525 **
0,000
94 -0,344 **
0,001
94 -0,305 **
0,003
94
** Corela /uni021Bia este semnificativ ă la ≤ 0,01

Interpretare cantitativ ă
În urma verific ării Ipotezei 7 cu ajutorul testului statistic param etric de calcul al
coeficientului de corela /uni021Bie liniar ă Bravais-Pearson „r”, s-au ob /uni021Binut corela /uni021Bii semnificative
statistic (vezi tabelul 30), dup ă cum urmeaz ă:
Corela /uni021Bie negativ ă între sim /uni021Bul umorului global și stresul perceput, r = -0,396, p ≤ 0,01 (p =
0,000)
Nu exist ă corela /uni0163ie între Crearea de umor și și stresul perceput, r = 0,068 (p = 0,514)
Corela /uni021Bie negativ ă între Copingul prin umor și stresul perceput, r = -0,525, p ≤ 0,01 (p =
0,000)
Corela /uni021Bie negativ ă între Utilizarea social ă a umorului și stresul perceput, r = -0,344, p ≤ 0,01
(p = 0,001)
Corela /uni021Bie negativ ă între Atitudinea fa /uni021Bă de umor și stresul perceput, r = -0,305, p ≤ 0,01 (p =
0,003)

Interpretare calitativ ă
Așa cum s-a anticipat, persoanele cu un nivel al sim /uni021Bului umorului mai ridicat au
perceput în ultima lun ă mai pu /uni021Bin distres decât cei cu un nivel sc ăzut al sim /uni021Bului umorului
global. Aceste rezultate sus /uni021Bin ideea c ă umorul are efecte pozitive asupra evalu ării cognitive a
evenimentelor stresante și atenueaz ă r ăspunsul afectiv negativ. În numeroase studii, umoru l a
fost asociat cu strategii de coping precum distan /uni021Barea de factorul de stres, rezolvarea

66
problemelor și eforturi active de confruntare cu stresorul. Rezu ltatele sus /uni021Bin ipoteza privind
efectele pozitive ale sim /uni021Bului umorului global asupra stresului perceput. Cu cât sim /uni021Bul
umorului global este mai ridicat, cu atât stresul p erceput este mai sc ăzut.
De asemenea, se observ ă corela/uni021Bii negative statistic semnificative între factorii
copingul prin umor, atitudinea fa /uni021Bă de umor și utilizarea social ă a umorului, pe de o parte și
stresul perceput, pe de alt ă parte. Astfel, cu cât indivizii folosesc mai mult umorul ca strategie
de coping, apreciaz ă persoanele cu sim /uni021Bul umorului și umorul în general, cu atât au un nivel
mai sc ăzut al stresului perceput.
O explica /uni021Bie a faptului c ă nu exist ă corela /uni0163ie între crearea de umor și și stresul perceput
ar putea fi aceea c ă indivizii care au abilitatea de a genera umor nu o folosesc în mod neap ărat
în via /uni021Ba de zi cu zi pentru ob /uni021Binerea de beneficii pentru s ănătatea psihologic ă proprie, adic ă
pentru reducerea stresului resim /uni021Bit. Având în vedere c ă sim /uni021Bul umorului este un concept
multidimensional este posibil ca anumite fa /uni021Bele ale acestuia s ă fie corelate cu reducerea
stresului, în timp ce altele (precum crearea de umo r) s ă nu aib ă leg ătur ă statistic
semnificativ ă. Totodat ă, exist ă posibilitatea ca indivizii din aceast ă cercetare s ă-și foloseasc ă
abilitatea de a crea umor și astfel de a fi amuzan /uni021Bi în detrimentul altor persoane sau a propriei
persoane, printr-un stil de umor agresiv sau autodi spre /uni021Buitor.

67
IV. CONCLUZII, LIMITE, DIREC /uni0162II ȘI UTILITATE

Oamenii sunt tulbura /uni0163i nu de anumite lucruri,
ci de imaginea lor asupra acestora
Epictet

4.1 Concluziile cercet ării

Hans Selye a introdus termenul de stres în limbajul psihologic în 1926, pe care l-a
definit „răspunsul nespecific pe care îl d ă corpul la orice solicitare la care este supus”.
Conceptul de stres în context psihologic este relat iv recent, de și a fost utilizat într-o anumit ă
măsur ă pe parcursul secolului al XIX-lea și a fost asociat cu starea precar ă de s ănătate.
Popularitatea termenului a devenit evident ă începând cu perioada celui de-al doilea r ăzboi
mondial. Cu to /uni021Bii experiment ăm stresul, îns ă definirea exact ă a acestui termen este destul de
dificil ă. Confuzia este conferit ă tocmai de faptul c ă anumi /uni021Bi agen /uni021Bi stresori pot motiva și
stimula indivizii. Pentru evitarea acestei dileme, Hans Selye a introdus diferen /uni021Ba între
„distres” și „eustres”.
Potrivit lui Selye, distresul este stres nepl ăcut și d ăun ător, o stare de anxietate, team ă,
îngrijorare sau agita /uni021Bie. Experien /uni021Bele pl ăcute și satisf ăcătoare sunt generate de eustres.
Cuvântul „stres”are semnifica /uni021Bii diferite pentru indivizi diferi /uni021Bi. Unele persoane definesc
stresul ca evenimente sau situa /uni021Bii care le provoac ă tensiune, presiune sau emo /uni021Bii negative
precum furia sau anxietatea, în timp ce al /uni021Bii consider ă stresul r ăspunsul la aceste situa /uni021Bii,
răspuns care include modific ări fiziologice precum cre șterea frecven /uni021Bei cardiace și tensiune
muscular ă, dar și modific ări emo /uni021Bionale și comportamentale.
Majoritatea psihologilor apreciaz ă c ă stresul este un proces care presupune
interpretarea și r ăspunsul individului la un eveniment amenin /uni021Bă tor. Stresul este astfel
răspunsul psihologic adaptativ al organismului uman l a for /uni021Bele interne și externe și la
evenimentele care perturb ă echilibrul homeostatic al individului. Stresul psi hologic pare
rezultatul percep /uni021Biei individului asupra cerin /uni021Belor din mediu, cerin /uni021Be care-i dep ășesc
capacit ă/uni021Bile de adaptare. În literatura știin /uni021Bific ă de specialitate, stresul are trei semnifica /uni021Bii
distincte: un eveniment sau stimul din mediu care î i provoac ă individului o stare de tensiune
sau excitare (stresul este extern); un r ăspuns subiectiv, starea mental ă intern ă de tensiune sau
excitare nervoas ă, procesele emo /uni021Bionale, defensive și interpretative de adaptare care au loc în
interiorul individului, care pot produce cre ștere și maturitate dar și tensiune mental ă; reac /uni021Biile

68
fizilogice ale organismului la imixtiunile d ăun ătoare, reac /uni021Bii care cel mai probabil au rolul de
a sprijini eforturile psihologice și comportamentale de adaptare.
Numeroase studii au sus /uni021Binut perspectiva c ă umorul și râsul au efecte terapeutice, prin
eliberarea indivizilor de tensiune și anxietate. Umorul pare s ă constituie un tampon în fa /uni021Ba
efectelor negative ale distresului, iar sim /uni021Bul umorului este legat de relaxarea muscular ă,
controlul asupra durerii și disconfortului, dispozi /uni021Bia pozitiv ă și, în general, s ănătate
psihologic ă. Efectele pozitive ale umorului pot fi explicate p rin rolul umorului în evaluarea
cognitiv ă a situa /uni021Biilor stresante și amenin /uni021Bă toare și prin func /uni021Bia sa ca strategie de coping în
general. Umorul produce o schimbare cognitiv-afecti v ă sau restructurarea situa /uni021Biei astfel încât
aceasta devine mai pu /uni021Bin amenin /uni021Bă toare (Abel, 2002, p. 367)
E în avantajul indivizilor s ă caute tehnici capabile s ă reduc ă stresul și anxietatea și
care s ă aib ă un impact direct asupra calit ă/uni0163ii vie /uni0163ii și asupra s ănătă/uni0163ii fizice și psihologice. Un
sim /uni0163 pozitiv al umorului poate avea efecte benefice asu pra s ănătă/uni0163ii. Jauregui (2007, apud
Colom, Alcover, Sanchez-Curto et al, 2011, p. 11) define ște râsul drept o emo /uni0163ie pozitiv ă,
caracterizat ă printr-un sentiment subiectiv de pl ăcere și o serie de expresii faciale și corporale
ușor de recunoscut: zâmbet mai mult sau mai pu /uni0163in pronun /uni0163at, contractarea mu șchiului
zigomatic al ochilor, mi șcări abdominale ritmice și rapide care produc sunetul caracteristic
“ha ha” și activarea anumitor circuite neurochimice. Aceast ă emo /uni0163ie este instinctiv ă și
universal ă speciei umane, din moment ce chiar și copiii n ăscu /uni0163i orbi sau surzi încep s ă râd ă la
vârsta obi șnuit ă, f ără s ă fi înv ă/uni0163at râsul prin imitarea comportamentului celorlal /uni0163i.
Rezultatele prezentului studiu arat ă c ă folosirea umorului este o modalitate eficient ă,
adecvat ă de coping la stres. A șa cum am presupus, indivizii cu un nivel mai ridica t al sim /uni021Bului
umorului experimenteaz ă niveluri mai sc ăzute de stres perceput. Umorul are efecte pozitive
asupra modului în care indivizii percep evenimentel e stresante și atenueaz ă afectele negative.
Umorul este asociat cu o serie de strategii de copi ng, precum distan /uni021Barea de agentul stresor,
eforturi în direc /uni021Bia confrunt ării cu agentul de stres și al rezolv ării dificult ă/uni021Bilor. Rezultatele
cercet ării sus /uni021Bin per ansamblu ipoteza privind efectele umorului a supra stresului resim /uni021Bit. Cu
cât nivelul sim /uni021Bului umorului este mai ridicat, cu atât stresul per ceput este mai sc ăzut.
Totodat ă, nivelul sim /uni021Bului umorului global și nivelul stresului perceput nu sunt
influen /uni021Bate în mod decisiv de tipul de activitate pe care p ersoanele îl desf ășoar ă. Cel pu /uni021Bin în
cazul angaja /uni021Bilor din administra /uni021Bia public ă timi șean ă care au participat la aceast ă cercetare,
domeniul în care î și desf ăș oar ă activitatea, respectiv rela /uni021Bii publice și tehnic, nu are efect
considerabil asupra sim /uni021Bului umorului autoevaluat și asupra stresului perceput. Aceasta,

69
deoarece, pe de o parte, sim /uni021Bul umorului este o tr ăsătur ă de personalitate, iar stresul perceput
este cel mai probabil influen /uni021Bat de climatul organiza /uni021Bional general și de alte variabile.
De și nu exist ă diferen /uni021Be statistic semnificative în privin /uni021Ba sim /uni021Bului umorului global în
func /uni0163ie de sexul subiec /uni021Bilor, rezultatele prelucr ării statistice au relevat îns ă diferen /uni0163e în ceea ce
prive ște producerea de umor și utilizarea umorului ca mecanism de adaptare. De a semenea,
cel pu /uni021Bin în cazul subiec /uni021Bilor care au luat parte la acest studiu, femeile au un nivel mai ridicat
de stres perceput, rezultat confirmat de o serie de cercet ări care au ar ătat c ă femeile sunt mai
vulnerabile la dezvoltarea unor boli fizice și psihice generate de stres.

4.2. Utilitatea cercet ării
Prezenta cercetare are scop didactic și are, de asemenea, aplicabilitate în domeniul
clinic, în activit ă/uni0163ile de psihoterapie și consiliere, dar și în domeniul organiza /uni0163ional, respectiv
în selec /uni0163ia și în evalu ările de personal.

4.3. Limitele cercet ării
O prim ă limitare a cercet ării este dat ă de volumul redus al e șantionului raportat la
popula /uni021Bia de referin /uni021Bă , fapt ce poate influen /uni021Ba validitatea rezultatelor acestei lucr ări. O alt ă
limitare const ă în faptul c ă în cercetare au fost cuprin și doar subiec /uni021Bi care lucreaz ă la institu /uni021Bii
publice din Timi șoara. De asemenea, m ăsurarea variabilelor dependente utilizate nu s-a
realizat și în func /uni021Bie de tipul de personalitate al subiec /uni021Bilor.

4.4. Direc /uni0163iile cercet ării
Prezenta lucrare a urm ărit evaluarea variabilelor cercet ării și determinarea existen /uni0163ei
unei corela /uni0163ii între sim /uni021Bul umorului și stresul perceput la angaja /uni0163ii din administra /uni0163ia public ă
timi șeamn ă. O direc /uni0163ie viitoare de cercetare vizeaz ă cre șterea num ărului participan /uni0163ilor. De
asemenea, ar fi necesare includerea și a altor variabile, precum tipul de personalitate, statutul
marital sau mediul de provenien /uni021Bă (urban sau rural).

70
BIBLIOGRAFIE

1. Abel, M.H. (2002). Umor, stress and coping strategi es, în Umor , Nr. 15

2. Alexandru, I. (2001). Administra /uni0163ia public ă, Bucure ști, Editura Lumina Lex

3. Anucu /uni021Ba, A.-E., Anucu /uni021Ba, L. & Anucu /uni021Ba, P. (2010). Umorul: cea mai ieftin ă terapie ,
Timi șoara, Editura Eurobit

4. Bardon, A. (2005). The Philosophy of Humor, în Comedy: A Geographic and
Historical Guide , Connecticut, Greenwood Press

5. Băban, A. (1998). Stres /uni0219i personalitate, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitar ă
Clujean ă

6. Berger, A. (1993). An Anatomy of Humor , New Jersey, Transaction Publishers

7. Carver C.S., Scheier M.F., & Segerstrom S. C. (2010 ), Optimism, în Clinical
Psychology Review nr. 30, pp. 879–889

8. Colom, G., Trias Alcover, C., Sanchez-Curto, C. & Z arate-Osuna, J. (2011), Study of
the effect of positive umor as a variable that redu ces stress. Relationship of umor with
personality and performance variables, în Psychology in Spain . Vol. 15 Nr.1

9. Cotton, D.H.G. (1990). Stress Management. An Integrated Approach to Therap y , New
York, Brunner/Mazel Publishers

10. Cungi, C. (2000). Cum putem sc ăpa de stres , Ia și, Editura Polirom

11. Freud, S. (2010). Opere esen /uni021Biale. vol 4 Cuvântul de spirit /uni0219i raportul s ău cu
incon /uni0219tientul , Bucure ști, Editura Trei

12. Keltner, D. & Bonanno, G. A., (1997), A Study of La ughter and Dissociation: Distinct
Correlates of Laughter and Smiling During Bereaveme nt, în Journal of Personality
and Social Psychology , Nr. 4

71

13. Kuiper, N.A., Grimshaw M., Leite C. & Kirsh G. (200 4), Humor is not always the best
medicine: Specific components of sense of humor and psychological well-being, în
Humor – International Journal of Humor Research Nr. 17

14. Lazarus, R.S. (1999). Stress and Emotion , New York, Springer Publishing Company
Inc.

15. Lefcourt, H.M. (2001). Humor. The psychology of living buoyantly , New York,
Kluwer Academic/Plenum Publishers

16. Legeron, P. (2003). Cum ne ap ărăm de stres , Bucure ști, Editura Trei

17. Martin, R.A. (2007). The Psychology of Humor: An Integrative Approach , New
York, Elsevier Academic Press

18. Mauriello, M. & McConatha, J.T. (2007), Relations of Umor with Perceptions of
Stress . Psychological Reports, Vol. 101

19. Percek, A. (1993). Stresul /uni0219i relaxarea , Bucure ști, Editura Teora

20. Popa, M. (2008). Statistic ă pentru psihologie. Teorie și aplica /uni0163ii SPSS , Ia și, Editura
Polirom

21. Simmons, C.A. & Lehmann P. (2013). Tools for Strengths-Based Assessment and
Evaluation , New York, Springer Publishing Company

22. Thorson, J.A. și Powell F.C. (1993). Sense of Umor and Dimensions of Personality, în
Journal of Clinical Psychology , Vol. 49

23. Vaillant, G.E. (2000) Adaptive mental mechanisms: t heir role in positive psychology,
în American Psychologist , Nr. 55, p. 89-98

24. Zlate, M. (2007). Tratat de psihologie organiza /uni021Bional – managerial ă. Vol II., Ia și,
Editura Polirom

72

25. https://plato.stanford.edu/entries/humor/

26. http://humoursummerschool.org/01/articlesNhandouts/ ApproachesSoH.pdf

27. http://www.sagepub.com/sites/default/files/upm-bina ries/44175_2.pdf

28. http://garfield.library.upenn.edu/classics1992/A199 2JD25400001.pdf

29. https://dexonline.ro

30. http://search.proquest.com/openview/460b19ca460b3de 1de157c9ece0283a4/1?pq-
origsite=gscholar&cbl=18750&diss=y

73
ANEXA 1

Scala Multidimensional ă a Sim /uni021Bului Umorului (MSHS)

Nume și prenume (ini /uni0163iale)_________
Genul: M F
Vârsta:________________

Domeniu de activitate:
Rela /uni0163ii publice Tehnic

INSTRUC /uni0162IUNI:
Acest chestionar cuprinde o serie de atitudini, con vingeri și emo /uni0163ii în leg ătur ă cu umorul.
Citi /uni0163i cu aten /uni0163ie fiecare afirma /uni0163ie și decide /uni0163i în ce m ăsur ă sunte /uni0163i sau nu de acord cu ea.
Utiliza /uni0163i pentru fiecare afirma /uni0163ie, din scala prezentat ă mai jos, cifra care corespunde în cea
mai mare m ăsur ă modului în care gândi /uni0163i. Alege /uni0163i un singur r ăspuns pentru fiecare afirma /uni0163ie
în parte. Deoarece oamenii sunt diferi /uni0163i, nu exist ă r ăspunsuri corecte sau gre șite. Pentru a v ă
asigura c ă o anumit ă atitudine v ă caracterizeaz ă, ave /uni0163i în vedere modul în care gândi /uni0163i în cea
mai are parte a timpului (în general).

Variantele de r ăspuns sunt:

1= sunt în dezacord total
2 = sunt în dezacord
3 = sunt neutru
4 = sunt în acord
5 = sunt în acord total

74
1 2 3 4 5
sunt în
dezacord
total sunt în
dezacord sunt neutru sunt în acord sunt în acord
total

1. Uneori îmi imaginez glume sau povestiri amuzante.
2. Folosirea umorului m ă ajut ă s ă st ăpânesc situa /uni021Biile dificile.
3. Sunt încrez ător/încrez ătoare c ă-i pot face pe al /uni021Bii să râd ă.
4. Nu-mi plac benzile desenate.
5. Al /uni021Bi oameni zic c ă eu spun lucruri amuzante.
6. Pot folosi umorul pentru a m ă adapta la diferite situa /uni021Bii.
7. Pot detensiona situa /uni021Bia printr-o glum ă.
8. Oamenii care spun glume sunt o pacoste.
9. Deseori, oamenii râd cu lacrimi la glumele pe care le spun.
10. Îmi place o glum ă bun ă.
11. Să-i spui cuiva c ă e hâtru/glume /uni021B e o adev ărat ă insult ă.
12. Pot s ă vorbesc într-o asemenea manier ă încât s ă-i fac pe ceilal /uni021Bi s ă râd ă.
13. Umorul este un mecanism de adaptare nepotrivit.
14. Îi apreciez pe cei care stârnesc umorul.
15. Oamenii se a șteapt ă s ă spun lucruri amuzante.
16. Umorul m ă ajut ă s ă fac fa /uni021Bă unei situa /uni021Bii.
17. Mă simt inconfortabil atunci când toat ă lumea spune glume.
18. Prietenii mei cred c ă sunt o persoan ă cu sim /uni021Bul umorului.
19. Folosirea umorului este un mod elegant de adaptare.
20. Încercarea de a controla situa /uni021Bia prin utilizarea umorului este o prostie.
21. Pot avea control asupra unui grup utilizând umorul.
22. Utilizarea umorului m ă detensioneaz ă.
23. Folosesc umorul pentru a-mi amuza prietenii.
24. Glumele mele îi amuz ă pe ceilal /uni021Bi.

75
Multidimensional Sense of Umor Scale (MSHS)

1. Sometimes I think up jokes or funny stories
2. Uses of wit or humor help me master difficult situa tions.
3. I’m confident that I can make other people laugh.
4. I dislike comics.
5. Other people tell me that I say funny things.
6. I can use wit to help adapt to many situations.
7. I can ease a tense situation by saying something f unny.
8. People who tell jokes are a pain in the neck.
9. I can often crack people up with the things that I say.
10. I like a good joke.
11. Calling someone a “comedian” is a real insult.
12. I can say things in such a way as to make people la ugh.
13. Humor is a lousy coping mechanism.
14. I appreciate those who generate humor.
15. People look to me to say amusing things.
16. Humor helps me cope.
17. I’m uncomfortable when everyone is cracking jokes.
18. I’m regarded as something of a wit by my friends.
19. Coping by using humor is an elegant way of adapting .
20. Trying to master situations through uses of umor is really dumb.
21. I can actually have some control over a group by us ing umor.
22. Uses of humor help to put me at ease.
23. I use humor to entertain my friends.
24. My clever sayings amuse others.
(Simmons și Lehmann, 2013, p. 75)

76
Scala lui Cohen asupra stresului perceput (PSS)

Nume și prenume (ini /uni0163iale) ________
Genul: M F
Vârsta: _____
Domeniu de activitate:
Rela /uni0163ii publice Tehnic

INSTRUC /uni0162IUNI:
Acest chestionar exploreaz ă sentimentul subiectiv de stres resim /uni021Bit de fiecare dintre noi, adic ă
modul în care evalu ăm stresul. R ăspunde /uni021Bi la urm ătoarele întreb ări, bazându-vă pe ceea ce
vis-a întâmplat în decursul lunii care a trecut. Al ege /uni0163i un singur r ăspuns pentru fiecare afirma /uni0163ie
în parte.
Variantele de r ăspuns sunt:
0= niciodat ă
1 = aproape niciodat ă
2 = câteodat ă
3 = destul de des
4 = foarte des
0 1 2 3 4
niciodat ă aproape
niciodat ă câteodat ă destul de des foarte des

1. În decursul ultimei luni, de câte ori a /uni021Bi fost sup ărat din cauza unui eveniment
neprev ăzut?
2. În decursul ultimei luni, de câte ori a /uni021Bi sim /uni021Bit c ă nu pute /uni021Bi controla aspecte
importante din via /uni021Ba dvs.?
3. În decursul ultimei luni, de câte ori v -a/uni021Bi sim /uni021Bit nervos sau stresat?
4. În decursul ultimei luni, de câte ori v-a /uni021Bi sim /uni021Bi încrez ător în capacitatea de a face
fa /uni021Bă în mod eficient problemelor personale?
5. În decursul ultimei luni, de câte ori a /uni021Bi sim /uni021Bit c ă lucrurile merg a șa cum dorea /uni021Bi?
6. În decursul ultimei luni, de câte ori a /uni021Bi crezut c ă nu v ă pute /uni021Bi asuma toate lucrurile
pe care trebuia s ă le face /uni021Bi?
7. În decursul ultimei luni, de câte ori a /uni021Bi fost capabil s ă v ă st ăpâni /uni021Bi enervarea?
8. În decursul ultimei luni, de câte ori a /uni021Bi sim /uni021Bit ca sunte /uni021Bi st ăpân pe situa /uni021Bie?
9. În decursul ultimei luni, de câte ori v-a /uni021Bi sim /uni021Bit iritat pentru evenimentele care v ă
sc ăpau de sub control?
10. În decursul ultimei luni, de câte ori a /uni021Bi sim /uni021Bit c ă dificult ă/uni021Bile s-au acumulat în a șa
măsur ă încât s ă nu le mai pute /uni021Bi controla?

77

ANEXA 2

78

79

80

81