Jalbă Costin-Alexandru [618978]

Jalbă Costin-Alexandru
Grupa 114

1
ETICA ȘI INTEGRITATEA
DEPUTAȚILOR ȘI SENATORILOR

1. INTRODUCERE. OBIECTUL ANALIZEI.
Deputații și senatorii, reprezentanții poporului, aleși de noi să facă parte din Parlament și
să legifereze conform cu voința noastră. Nu îmi propun să dezbat politic, deci nu o să spun că
ceea ce fac ei este bine sau rău, ci o să dezbat moral, dorind să analizez etica acestor oameni și
înclinatia lor spre moralitate sau imoralitate. Care sunt motivele, care sunt scopurile lor, toate
aceste lucruri trebuie corelate cu ideea că ei ne reprezintă și ca atare ar trebui să fie un exemplu
demn de urmat. Dar este așa? Urmează să analizăm acest lucru.
De-a lungul anilor, prin Parlamentul României au trecut foarte mulți oameni, unii
pregătiți, alții foarte buni oratori, iar alții simpli votanți. O constantă însă este dată de
intervențiile grosolane, de declarațiile scandaloase, de protestele interne, etc. Este normal ca în
Parlament să se ducă o luptă constantă? Cred că da, însă felul în care se poartă această luptă face
cu adevărat diferența. Vorbim despre lupte politice corecte și lupte politice “murdare”. Lupta
politică (corectă) este naturală și sănătoasă în cadrul unui for legislativ format din partide cu
diferite viziuni și dorințe, însă lupta murdară este o reminiscență a vremurilor nu de mult apuse
ale anilor 70’.
Atât statutul deputaților și senatorilor, cât și Codul de Conduită aprobat prin Hotărâre a
Parlamentului prevăd o conduită exemplară pentru reprezentanții noștri. Citind acel statut,
precum și acel cod de conduită, se poate constata ineficacitatea acestora în raport cu imaginile și
declarațiile publice ale parlamentarilor. Bineînțeles, prin aceste două materiale se creionează o
imagine frumoasă și respectabilă a reprezentanților noștri în Parlament. Este oare nevoie de un
Cod de Conduită pentru această funcție? Răspunsul poate varia, însă din punctul de vedere al
eticii, un astfel de cod are o importanță deosebită. De cele mai multe ori, după fiecare ieșire
politică lipsită de diplomație, tact sau chiar substanță, se pune problema dacă ceea ce se întâmplă
este normal, este moral, este etic. Argumentul este unul simplu, oamenii care ies în fața noastră
sunt cei care ne reprezintă, indiferent că i-am votat sau nu. Imaginea lor ar trebui sa fie construită
după un șablon foarte strict, chiar supraprotocolar, întrucât felul în care se prezintă, vorbesc sau
interacționează cu adversarii trebuie sa fie o dovadă a unei pregătiri superioare și o dovadă
pentru cetățeni că acei oameni merită să fie pe scaunele pe care le ocupă. Analizând scena
politică din România observăm grave abateri de la cele mai simple reguli de bun-simț. Vorbim
despre lupte în Parlament, despre atacurile la persoană sau la partid, despre declarații de presă
jignitoare sau despre bârfe lansate chiar de către parlamentari. Vom lua toate aceste aspecte și le
vom analiza pe fiecare din prisma eticii și integrității profesionale.

Jalbă Costin-Alexandru
Grupa 114

2
2. ANALIZA PROPRIU-ZISĂ

§ Luptele din Parlament și atacurile la persoană.
Luptele din Parlament și atacurile la persoană. Ne-am obișnuit deja cu dezbaterile
generale sau pe texte ale unui Proiect de Lege transformate în mesaje anti x sau anti y. Este etic
acest fenomen? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie sa vedem ce efect au aceste
declarații. În primul rând, aceste mesaje au transformat Parlamentul într-un “reality show”.
Lumea este fascinată de tot ce se mai întâmplă prin forul reprezentativ al statului, dar uită pentru
ce au votat. Oamenii trebuie să vadă în Parlament imaginea statului, trebuie să vadă și să fie
interesați de procesul legislativ, pentru că numai așa, informați fiind, vor putea să îi
"pedepsească" la următoarele alegeri. Parlamentul, alaturi de Președintele României, are
legitimatatea oferită de către popor, sunt aleși de catre popor pentru a le reprezenta interesele.
Toate aceste lupte politice din Parlament umbresc însuși scopul său primordial, acela de a
legifera pentru popor. Urmărind dezbaterile parlamentare putem observa că legile sunt prea puțin
importante pentru vorbitori, grija acestora fiind aceea de a da replica. Atacurile la persoană sunt
de asemenea inevitabile, întărind ideea că în Parlament se da o luptă pentru putere, o luptă
crâncenă, ceea ce nu este anormal din punct de vedere politic, însă această luptă nu poate bloca
scopul pentru care a fost ales Parlamentul. Opoziția se manifestă prin vot, prin negocieri cu
liderii de grup, nu prin atacuri la persoană. Așadar, legat de acest punct, din punctul de vedere al
eticii și integrității profesionale putem concluziona că un astfel de comportament aduce atingere
imaginii Parlamentului României atât în fața cetățenilor, cât și în afara țării.

§ Declarațiile de presă.
Declarațiile de presă jignitoare. Cred că acest tip de declarații sunt cele mai des întâlnite.
Indiferent că este vorba despre inaugurarea unui pod, a unui tronson de autostradă, a unei fabrici,
scoli etc sau despre orice eveniment ce necesită prezența unui parlamentar ales de către
circumscripția respectivă, declarațiile conțin inevitabil atacuri la adversarii politici. Se ridică
întrebarea dacă aceste declarații apărute într-un context nepotrivit le profită parlamentarilor. Să
luăm un exemplu, este etic ca în timpul unui discurs ținut cu ocazia unui eveniment școlar
important, de pildă olimpiada de informatică, să îi feliciți pe tineri, să le urezi succes pe mai
departe, iar printre aceste vorbe frumoase să introduci și câteva mulțumiri pentru partidul
majoritar care a făcut posibilă dezvoltarea educațională a tinerilor și câteva jigniri la adresa
opoziției care nu a fost de acord cu modificarea legii? Răspunsul, din punctul meu de vedere este
unul evident. Argumentul este acela că oamenii în fața cărora te afișezi prețuiesc acel moment,
pentru ei înseamnă muncă, implicare, stres și multe alte sentimente. Pentru parlamentar poate să
reprezinte un simplu punct pe agenda de lucru. Este imoral să tii un discurs frumos, dar fără

Jalbă Costin-Alexandru
Grupa 114

3
substanță în fața celor ce au muncit din răsputeri să ajungă aici și să mai incluzi și câteva laude
sau ofense de natura politică. Pe lângă faptul că este imoral, este și o autosabotare, întrucât le vei
arăta oamenilor respectivi că nu te interesează ceea ce pentru ei reprezintă totul. Așadar,
diplomația nu numai că apăra integritatea profesionala, ba chiar poate reprezenta un plus la
următoarele alegeri, pentru că până la urmă la asta se rezumă totul, la votul cetățenilor. Arată-le
că nu-ti pasă și te vor trata cu aceeași atitudine în viitor. Din toată această discuție mai poate
decurge o întrebare de etică: este moral să mimezi interesul pentru domeniul respectiv?
Răspunsul la această întrebare cere o analiză foarte adâncă, însă pe scurt, cred că este etic, cel
puțin raportat la societatea în care trăim. Mi se pare exagerat să consideri o astfel de atitudine
drept imorală și asta pentru că am fi idealiști, poate chiar utopici să spunem că oamenii care ne
reprezintă în Parlament nu sunt pur și simplu diplomați, ci chiar implicați trup și suflet, cu
principii invincibile și moralitate de necontestat. Să analizezi tot ce gândesc aceștia este
imposibil, astfel că noi nu putem decât să ne raportăm la ceea ce exteriorizează și să le calificăm
atitudinea ca fiind sau nu etică pe baza acestei exteriorizări.
Rămânând la acest punct privind declarațiile jignitoare, aș vrea să dau câteva exemple
din viața politică actuală, cenzurate în așa manieră pentru a nu da impresia că sunt partizanul
unui anumit partid sau platformă politică.

§ Exemple din viața politică actuală.
Un prim exemplu este o declarație împotriva șefului de stat a unei doamne deputat.
Declarația a venit ca un atac la adresa Președintelui după ce acesta a condamnat acțiunile din 10
august 2018. Este vorba despre urmatoarea declarație: „Ca neamț, să vorbești de gazare, trebuie
să ai mult curaj”. O astfel de declarație se încadrează la jocul politic murdar pentru că este un
atac la persoană și o adevărată ofensă la adresa instituției Președintelui. Este sau nu etic
comportamentul deputatului? Răspunsul este unul evident. Însă dacă analizăm în profunzime
declarația acesteia, vom vedea că în spatele ei se află dorința de discreditare a adversarului,
dorință tipică în lupta politică. Așadar, cu toate că în spate se află o dorință relativ acceptabilă,
ceea ce a fost expus verbal este o gafă dintre cele mai grave, având rezultatul opus discreditării
adversarului. Cu toții știm, după ce am fost certați de catre părinții noștri, că trebuie să gândim
bine înainte să spunem ceva, iar în cazul oamenilor politici acest lucru se aplică înzecit. De ce?
Pentru că, o astfel de declarație este o jignire atât la adresa grupurilor de evrei pentru care acest
eveniment reprezintă un punct negru în istorie, cât și la adresa Germaniei, pentru care această
etapă din istorie reprezintă cel mai mare regret și cea mai mare greșeală, ireparabilă și
ireconciliabilă. Declarația doamnei deputat nu numai că afectează instituția Parlamentului, dar și
partidul din care face parte, precum și Romania la nivel internațional.

Jalbă Costin-Alexandru
Grupa 114

4
Un alt exemplu de declarație șocantă este următoarea, dată în contextul unor proteste
generate de o ordonanță de guvern: „Ieri a avut loc prima manifestație nazistă, din ultimii
șaptezeci de ani, în România. Au iesit niște cretini care vor tortură în locul privării de libertate și
lagăre de exterminare în locul închisorii”1. Este etic să declari că cei care nu te-au susținut în
alegeri sunt niște “cretini”, că cei care profită de dreptul de a protesta sunt “naziști”? În primul
rând, putem observa o constantă a trimiterilor la forme de guvernamant totalitare, constantă ce
nu sunt sigur în ce își are originea sau justificarea. Răspunsul la întrebare este că este imorală o
declarație ca aceasta și complet lipsită de tact, fiind din nou o jignire față de oamenii care
protestează pentru ceea ce simt, față de Germania, cât și față de românii care au supraviețuit
torturilor comunismului, iar lista poate continua.

§ Etica imunității parlamentare.
Vreau să mentionez că parlamentarii sunt apărați de imunitate, imunitate care are cu
certitudine un rol important în a îi proteja pe aceștia de diverse abuzuri și încercări de a le bloca
exercițiul funcției. De asemenea, imunitatea parlamentară cuprinde două componente:
iresponsabilitate și inviolabilitate. Iresponsabilitatea este imunitatea în virtutea căreia
parlamentarii nu sunt ținuți să răspundă pentru votul și pentru declarațiile lor politice.
Este etic ca un parlamentar să nu fie tras la răspundere pentru declarații de genul celor
prezentate anterior?
Pentru a da un raspuns, trebuie să analizăm puțin din perspectivă politică societatea
românească. Ne aflăm într-o perioadă de trecere de la comunism la democrație. Luptele politice
devin din ce în ce mai crâncene, partidele politice se luptă pentru putere și uită ce trebuie să facă
cu această putere odată ce o cuceresc. Din punctul meu de vedere, lupta aceasta politică este
imorală, caci nu este o luptă productivă, nu duce la o competiție din care fiecare să învețe ceva.
Lupta aceasta politică este imorală pentru că scopul este imoral. Să-ți dorești doar să capturezi
puterea, distrugând toți adversarii politici este profund greșit si nu face decât să producă o
ruptură la nivelul întregii societăți. Din aceste motive, odată ajunși în Parlament, deputații si
senatorii continuă lupta pentru putere, continuă încă din prima zi campania electorală pentru a-și
asigura voturile la urmatorul scrutin și abandonează substanța locului pe care îl ocupă. De aici și
practica recentă din România a declarațiilor defăimătoare, jignitoare și aberante. Cunoscând toate
acestea putem da un răspuns întrebării formulate. Consider că nu este etic ca un parlamentar să
nu răspundă pentru declarațiile sale defăimătoare, jignitoare, aberante, mincinoase sau
discriminatorii.

1 citat preluat din articolul <Declarații ”șoc” ale politicienilor români; De la jigniri aduse cetățenilor la ridicarea în
slăvi a calității de demnitar> publicat in data de 25 august 2018 pe site-ul Libertatea.ro

Jalbă Costin-Alexandru
Grupa 114

5
Aceștia trebuie să facă o diferență între declarațiile politice și declarațiile “murdare”, iar
acestea să fie calificate astfel în funcție de importanța pe care o au cu privire la problemele de
interes general.

§ Zvonurile (“bârfele) politice și minciuna.
La capitolul bârfe lansate de către parlamentari avem un exemplu clasic din practica
politică recentă, respectiv declarațiile unui deputat privind o tentativă de asasinare a acestuia.
Această “bârfă” a fost un subiect pentru foarte multe publicații, aducând o publicitate
considerabilă partidului din care respectivul face parte. Ulterior, oficialitățile au anunțat că nu
există niciun dosar care să corespundă celor declarate de domnul deputat. Nu putem să nu ne
întrebăm cât de etică este această publicitate prin “bârfele” parlamentarilor (care au fost multe
de-a lungul anilor). Ar trebui să le acceptăm ca publicitate și eventuală campanie sau ar trebui să
discredităm persoana care le-a lansat pentru că încearcă să influențeze electoratul? Din nou,
într-o utopie, ar fi considerat de toată lumea imoral să manipulezi și influențezi pe cei care
votează, dar noi nu trăim într-o utopie, așa că mă întreb dacă nu cumva putem accepta într-
adevăr acest tip de comportament. Cred că depinde de la situație la situație. În cazul prezentat
anterior, domnul deputat, o țintă politică a celor din opoziție, s-a folosit de acest lucru pentru a-și
face publicitate sau pentru a discredita opoziția care îl critică cu suficientă vehemență cât să
poată fi suspectată de o asemenea tentativă. Din punctul meu de vedere este o mișcare strategică
inteligentă, însă nu pot spune cu certitudine că este și etică. Cu toate acestea pot spune că
parlamentarii ar trebui să se abțină de la astfel de declarații pentru că nu se poate cunoaște efectul
acestora în rândul cetățenilor. Nu este etic să minți, dar este etic, cel puțin la nivelul la care ne
aflăm, să încerci să îi convingi pe oameni că tu ești cel mai bun. Metodele diferă de la
parlamentar la parlamentar, iar în ceea ce privește aceste metode putem discuta din nou despre
moralitatea lor.
După toată această analiză a eticii și integrității profesionale a deputaților și senatorilor
din România se cuvine să concluzionăm urmatoarele:
3. CONCLUZII.
Deputații si senatorii din România sunt aleși de către popor pentru a le reprezenta
interesele în Parlament. Parlamentarii își scriu la fiecare mandat un Cod de Conduită care
prevede reguli extrase în primul rând din Codul Bunelor Maniere. Există unele situații în care
parlamentarii uită scopul pentru care au fost aleși si se lansează în diferite declarații jignitoare,
ofensatoare sau lipsite de tact și de respect. Am concluzionat la fiecare punct abordat că sunt
situații în care este evident imorală atitudinea adoptată de un parlamentar, dar că sunt și unele
situații discutabile. Cred că pentru a determina dacă ceva este sau nu etic trebuie să ne stabilim
niște criterii de analiză.

Jalbă Costin-Alexandru
Grupa 114

6

§ Criteriul de analiză utilizat.
Criteriul pe care eu l-am folosit în această lucrare atunci când am vorbit despre ce este și
ce nu este etic este acela al reprezentativității parlamentarilor. Practic am ales să îi pun pe aceștia
pe un plan superior cetățenilor, ei reprezentându-ne într-un for suprem, respectiv Parlamentul.
Din aceste motive, am considerat că nu trebuie să fie menajați, din contră, chiar taxați pentru cele
mai mici abateri de la diplomație, tact și reguli generale de respect, întrucât i-am poziționat în
afara răspunderii cetățeanului tipic și am ales să îi compar cu un “bonus pater familias” în cazul
nostru parlamentarul ideal, care respectă întocmai Statutul și Codul, precum și legea și bunele
maniere. Făcând o astfel de comparație ajungi la constatarea unor grave vicii de comportament,
însă cred că trebuie să le luăm pe toate cu puțin scepticism. Nu pot declara în mod categoric că
ceva nu este etic, însă pot prezenta criteriul pe care personal îl consider cel mai bun în
determinarea caracterului etic. Acest lucru am urmarit în această lucrare, neavând intenția de a da
susținerilor mele un caracter imperativ.

Am ales acest subiect știind că mă va pune la încercare, iar asta pentru că am fost motivat
să analizez dintr-o perspectivă diferită, cea a eticii și integrității și nu dintr-o perspectivă pur
politică. Consider că pot fi aduse modificări Codului de Conduită al deputaților și senatorilor în
vederea înăspririi acestei conduite, pentru că este imoral ca un parlamentar să iasă în fața
oamenilor și să declare lucruri vădit jignitoare doar pentru că dispune de așa-zisa
iresponsabilitate, pe care se pare că o înțelege într-un mod greșit, dându-i dreptul de a fi
iresponsabil în declarațiile sale.