Parteneriatului Estic. Instituții și procese [618967]

Universitatea Babeș -Bolyai Cluj -Napoca
Facultatea de Studii Europene
Relații Internaționale și Studii Europene

Cluj-Napoca 2014

Republica Moldova în contextul
Parteneriatului Estic. Instituții și procese
decizionale.

Coordonator: Student: [anonimizat]4
Capitolul I. Politica Europeană de Vecinătate – dezvoltări și progrese……………………………… …..9
1.1 Fundalul istoric și evoluția PEV ………………………………………………………………………9
1.2 Buget ul PEV și finanțarea progresivă…………………………………………………………….12
1.3 Uniunea Europeană în cadrul PEV – interes multiplu încadrat în acțiune externă
normativă ………………………………………………………………………………………………………..15
Capitolul II. Elemente notorii în Parteneriatului Estic……… ………………………………………….. …22
2.1. Necesitatea unei abordări mai specifice a estului european.. ………………………. …22
2.2. Tranziția fostelor republici sovietice…………………………… ……………………… ……..25
2.3. Federația Rusă și Uniunea Europeană într -o shared zone …………………………… …30

Capitolul III. Studiu de caz: Ascensiunea Republicii Moldova în cadrul PaE…………….. ……..36
3.1. Formarea unui stat independent cu fundament european.. ………………………. ………36
3.2. De la Praga la Vilnius – perspectiva europeană consolidată …………………………… …39
3.3. 2014: Etapa finală a dimensiu nii bilaterale………………………….. ……………………… …42
3.4. Percepț ia socială a orientării pro -europene……………………………. ……………………… .47
Concluzii……………………………………… ………………………………………………………………….. ………48
Bibliografie…………………………………………………………………………………… ………………………….52
Anexe

Introducere

European Neighbourhood Policy (Politica Europeană de Vecinătate) reprezin tă un concept creat
de Uniunea E uropeană de -a lungul timpului, servind drept motivare și totodată justificare față de
procesul de extindere continuă a Uniunii Europene , început odată cu ratificarea tratatelor care
adeveresc formarea Comunității Europene.
Obiectivul esențial urmărit prin realizarea ace stei cercetări ar fi identificarea avantajelor și
dezavantajelor Polit icii Europene de Vecinătate pri n analizarea evoluției acesteia. Un alt obiectiv
rezidă luând în considera ție efectele generate în procesul de implimentare atât asupra partea
statelor partenere , cât și cele produse asupra Comunității Europene. Considerând argumentul că
societatea internațională a suferit esenț iale modificări în ultimul deceniu, nu putem neglija
evenimentele de importanță primară ( aderarea a noi state în 2004, războaie duse pe teritoriul
Europei, semnarea Tratat ului de la Lisabona, e tc.) din care rezultă un alt obiectiv urmă rit prin
această cerc ertare – identificarea acestor factori externi ce au constituit catalizatorul, prin faptul că
au influențat opțiunile și direcțiile în formarea alianțelor, în stabilirea unor parteneriate durabile
cu proximitatea acestor state.
Continuând cu o abordare teoretică a Politic ii Europene de Vecinătate și explicarea mecanismelor
de aplicarea în practică prin crear ea de elemente instituționale pe care le aplică, precum și definirea
relați ei dintre UE și Republica Moldova și stadiul la care se află acest stat în cal ea spre integrare
europeană, dat fiind evoluția de succes a acestui stat din Parteneriatul Estic, în pofida limitelor
impuse de factorilor externi care produc o acțiune dublă, generând impas sau progres în integra rea
europeană a acestui stat. În această lu crare voi aborda analitic regiunea est -europeană prin prisma
Politicii Europene de Vecinătate, a ceasta reprenzentând un focar esențial pentru Uniunea
Europeană, definindu -i în acest mod o parte din strategiile politice , economice și mai ales și pe
cele de securitate europeană. Toate aceste argume nte formând un motiv substanțial care
influențează prioritizarea politicilor europene, în special prin politica promovată în regiunea de est
a Europei.
Metodologia utilizată de mine este dir ectă și analitică elaborată în baza deciziilor realizate de la
începutul acestui parteneriat până în prezent, conform actelor normative publicate de UE în
Jurnalul Oficial pentru perioda ani lor 2004 -2014, sau regulamentelor aprobate de căt re guvernul
Republicii Moldova ce abordează relația acestui stat cu Uniunea Europeană.

Examinând rapoartele de progres emise de Comisia Europeană, Parlament sau Consiliu, rezoluți ile
oficiale adoptate la nivel național sau supranațional – toate acestea constituind indicatori obiectivi
ai progresu lui realizat de actorii implicaț i, servind drept date empirice în cercetarea dată.
Interpretarea datelor cu privire la contribuția financiar ă și a diferențelor pentru regiunea de est și
cea din sudul european va permite obser varea ascensiunii pe par cursul unui deceniu, totuși
transparența limitată privind domeniile de distribuție specifice acestor resurse și a instituțiilor
responsab ile de adm inistrare constituie o barieră în multiplicarea observațiilor în această cercetare.
Ca metodă de studiere a impactului intervenției europene și a percepției civice mă voi baza pe
interpretarea sondajelor publi ce, precum și analizarea gradului de impicare a societății civile din
Republica Moldova. Dat fiind evoluția rapidă și actualitatea evenimentelor discutate în această
lucrare, fapt care reduce șansele de abord are a literaturii academice menită să interpreteze subiectul
cu modificările de actualitate, voi utiliza și declarațiile la emisiuniunile naționale sau internaționale
ale oficialilor care reprezintă acto rii implicați, în special cei ai Uniunii Europene, ai Federației
Ruse, precum și cei in Republica Moldova: prim -ministru, ministru l de externe sau vice -miniștri –
persoane responsabile și vizate în implimentarea acestui domeniu, considerând valoarea
argumentul, afirmațiile acestora reprezentând poziția oficială a Republicii Moldova.
Am ales acest subiect datorită faptului că reprezintă o direcție esențială pentru UE, fiind acordate
cca 3700 Milioane Euro1 din bugetul european, doar pentru prima perioad ă de finanțare (2000 –
2003) cu obiectivul specific de spori alocările în timp. În evolu ția ultimelor evenimente declanșate,
drept exemplu fiind Summit -ul de la Vilnius (noiembrie 2013), criza din Ucraina și anexarea
Crimeii, aceasta la Federației Ruse, și m ai recent liberalizarea vizelor pentru cetățenii Republicii
Moldova (28 aprilie 2014), toate acestea demonstrează ascensiunea acestor politici spre o nouă
abordare și reformare instituțională în context european, Parteneriatul Estic alcătuind o direcție
esențială pentru realizare politicii externe a Uniunii Europene.
Focusarea mea se va baza pe regiunea de e st a Europei, aceasta reprezentând și o regiune de
tranziție, astfel voi aborda în calitate de studiu de caz Republica Moldova – un stat paradox, al
cărui mărime și nivel de dezvoltare ar fi în opoziție cu importanța strategică pentru marile puteri
contemporane.

1COM(2004) 373 final, European Neighbourhood Policy. Strategy Paper , 12.05.2004, Bruxelles,
http://www.iemed.org/docs_oficials_migracio/regionals/COM_2004_373_ENP_Str ategy_paper/ENP_COM_2004_
373_strategy_paper_en1.pdf , accesat la 26 februarie 2014.

Am ales Republica Moldova drept st udiu de caz, pentru a determina pentru că este un exemplu
notoriu care redă o evoluție afirmativă în cadrul P arteneriatului E stic, iar scopul bine -determinat
de a face o analiză ver idică a activității instituții lor și a proceselor decizionale implimentate de
autoritățile e uropene, cât și cele naționale va dovedi și impactul generat atât l nivel guvernamental,
cât și social pentru cetățenii acestui stat.
În calitate de fundament t eoretic pentru această lucrare de licență servesc câteva teorii ,
transnaționalismul , teoria critică precum și cea funcționalistă .
În opoziție cu liberalismul, transnaționalismul poate fi util pentru înțelegerea interacțiunii dintre
doi actori diferiți în cadrul a două unități (în context fiind Republica Moldova și Uniunea
Europeană). Teorica critică se prevede a fi utilizată prin abo rdarea și interpretarea statisticilor ,
datelor numerică din care rezidă anumite diferențe, iar analizând evoluția regională a PEV precum
și a Parteneriatului Estic, aceasta se dovedește a fi utilă pentru sesizarea relațiilor de inega litate
sau a disconcord anței dintre actorii implicați în acest subiect. PEV – critică și prin faptul că posedă
interpretări diferite, distincția între statutul de membru și cel de asociat fiind o bservată doar de
statele UE.
Funcționalismul are la bază constituirea conexiunilor c are să elimine decalajele dintre state prin
formarea de organizații specifice și funcționale2, acesta fiind cuprins în explicațiile asupra
principiilor normative ale UE și implicarea cu scop de favorizare a transformării democratice
pentru aceste state.
În cup rinsul a celor trei capitole i ntegrate în această lucrare de licență este oportun să elaborăm o
incursiune în fundalul istoric și evoluția PEV, sintetizând avant ajele și dezavantajele pe care le
prezintă, precum și impactul creat asupra transformări i statelor din vecinătatea Uniunii Europene.
Astfel , în capitolul unu voi discuta despre conceptul general al Politicii Europene de Vecinătate,
prezentând o dezvoltare cronologică , totodată cu prec izarea factorilor catalizatori (interni și
externi) care au marcat transformarea Uniunii Europene într-un actor normativ – principiu notoriu
declanșat în politica regională promovată de UE. Interpretarea bugetului și alocațiilor statelor
membre pentru PEV argumentează discreptanța, dar și prioritizarea la nivel UE în abordarea
regiunii din sudul europei, cât și a celei din est, aceasta definind și gradul de implicare în ac este
două zone cuprinse de PEV.

2 Anderson Kym, The external implication of European integration , New York: Editura Harvester Wheatsheaf, 1993,
p. 15.

Capitolul doi urmează să mă axez specific pe spațiul european estic și strategia adoptată oficial de
UE prin Parteneriatul Estic ( PaE), lansat în cadrul Summitului de la Praga, 2009. Dat fiind
afirmația că Uniunea Europeană acționează drept actor normativ, care posedă o capacitate
trans formațională asupra regiunilor din proximitatea sa, voi examina elementele de bază care au
catalizat tranziția celor cinci republici post-sovietice (Armenia, Azerbaid jan, Belarus, Georgia și
Ucraina ) odată cu determinarea statutului de indepen deță a acestor state în relația cu Federația
Rusă și influențele pe care le deținere această pu tere regională, Republica Moldova fiind un studiu
de caz individual pentru capitolul final. Chiar dacă toate au fost parte componentă a Uniunii
Sovietice, este de remarcat faptul că odată cu recăpătatea statutului de independență aceste state
se definesc distinct în obiectivele și or ientarea politicii lor externe, fapt care face di ficil o
echilibrare dorită de aceste state situate la interferență a două puteri regionale, UE și Rusia.
Un alt element e sențial definit în acest capitol constituie interferența de interese ale politicii externe
promovate de Uniune și de Federația Rusă în regiune de est, pe care am denumit -o shared zone ,
dar care diferă prin intervenții diferite, dat fiind faptul că Rusia pretinde legitimitate asupra acestui
teritoriu promovând conceptul de near abroad policy (politică de vecinătate apropiată),
menținându -și o influență de tip hardpower, contrar cu acțiunea normativă și etică ghidată de
principiile softpower ale Uniunii Europene. Urmând aceste considerente este es ențial de
argumentat și cu referință la evoluția relațiilor dintre Federația Rusă și Uniunea Europeană, dat
fiind existența tratatelor și documentelor oficiale care pleadează pentru cooperare reci procă în
spațiul Europei de Est , totuși mentionând faptul c ă responsabilitat ea față de implimentarea
clauzelor definite de tratate nu primează în m omentul în care interesele acestor doi act ori
internaționali primează, sau în situații de criză care depășesc nivelul de realizare a unui conse ns în
favoarea menținerii păcii, exemplul crizei din Ucraina sau prezența acelor zone de conflicte,
folosite drept pârghii de influență a Rusiei. Astfel, este de remarcat că e voluția relațiilor dintre
aceste două entități politice și economice (Rusia și UE) care dețin un statut important atât pe
parcursul istoriei contemporane, cât și actualmente în contextul unei lumi globali zate poate genera
un impact decisiv asupra statelor din regiunea de est a Europei, aceasta aflând u-se în sfera lor de
influență, dar fiind și dependente de as istența care provine de ambii parteneri.
În capitolul final voi prezenta un studiu de caz practic, bazat pe analiza procesului de cooperare,
implimentare precum și a evoluției relațiilor între Uniunea Europeană și Republica Moldova în
cadrul PEV, acesta i nițiindu -se la puțin timp afirmarea independen ței acestui stat. Prezentând

această etapă evolutivă prin care se atestă consolidarea unui cadrul multilateral și bilateral ce
formează Parte neriatului Estic, vom examina cu acest scop și implimentarea politicilor europene
de către Ministerul Afacerilor Ext erne și al Integrării Europene și departamentele în componența
acestuia, precum și contribuția structurilor civice – acestea având impact considerabil asupra
perspectivelor și percepț iilor sociale ale c etățenilor Repubilicii Moldova față de poziția pro –
europeană adoptată de guvernu l actual.
UE se distinge prin promo varea interguvernametalismului prin care înțelegem o coincidență a
intereselor statului, iar viziunea lui Moravcik, interguvernamentalismul are la bază componenta de
interese, acțiuni și instituții, aplicate pe larg la nivel regional de Uniune în managementul
conflictelor3, cu predilecție analizând intervenția UE în Transnistria.
Parteneriatul Estic înlocuiește Acordurile de Cooperare și Part eneriat cu o nouă formă bilaterală
promovată cu statele din estul Europei – Acordurile de Asociere, acestea fiind bazate pe 3
dimensiuni de cooperare:
1. Dialog politic și politică externă de securitate comună;
2. Justiție, libertate și securitate;
3. Cooperare eco nomică
4. DCFTA – Zona de Liber Schimb Aprofundată și Cuprinzătoare, accord care este negociat
separat datorită faptului că nu se bazează doar pe promovarea economiei de piață distinctă
prin eliminarea barierilor vamale și a tarifelor comerciale externe, dar menționează
prioritatea pentru armonizare a legislațiilor naționale prin implimentarea standardelor
europene și adoptarea acesteia la aquis -ul comunital al Uniunii Europene.
Astfel, studiul de caz prezentat capitol ul se va focusa pe analizarea instituțiilor și proceselor
constituite pentru a asigura promovarea reformelor în aceste 4 dimensiuni. Nu în ultimul rând,
această temă prezintă și necesitatea de a aborda dilema creată prin poziți onarea strategică a
Republicii Moldova situat ă la interse cția intereselor marilor puteri (Uniunea Europeană și Rusia),
considerent care crează o dependență polit ica promovată de acești actori, astfel comasate într -un
integru, toate aceste elemnente ne implică pentru s esizăm o activă tra nsforma re și reformare a
acestui stat, alături de aprecier ile pozitive la nivel european .

3 Nicu Popescu, Politica externă a UE și conflictel e post -sovietice , Chișinău: Editura Cartier, p. 24.

Capitolul I . Poltica Europeană de Vecinătate – progrese și dezvoltări

1.1 Fundalul istoric și evoluția PEV
Raportul Comisiei Europene rezumă declanșarea etapelor parcurse între 2003 -2004, perioadă
crucială în adoptarea unor modificări de esență atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru
întreaga Comunitate Internațională. Astfel după cum urmează sintetizat:
1. Martie 2003 – Comunicatul CE ( COM 104 final ) „Europa ext insă- Vecinătatea: Un nou
cadru pentru relațiile cu Vecinii noștri din est și sud” soldat cu înaintarea unei scrisori
comune către Consiliu European.
2. Iunie 2003 -Consiliul a salutat COM 104 final drept baza pentru dezvoltarea a noi politici
cu vecinătatea, Consiliul European de la Thessaloniki convenind asupra acțiunilor
ulterioare necesare de realizat pentru a „pava calea spre un nou Instrument de Vecinătate”
3. Octombrie 2003 – Consiliul invită Comisia să prezinte planuri specifice și propuneri
detaliate care urmează a fi aplicate în noul cadrul financiar stabilit prin Instrumentul PEV,
acestea fiind sumate în două rapoarte orale de progres ale Comisiei Europene.
4. Urmează convorb iri între autoritățile europene și statele în cauză, care se dovedesc a fi
motivate și acționează în favoarea aceastei colaborări. La această etapă Comisia și
Parlamentul realizează o evaluarea a situației curente pentru statele din estul și sudul
Europei, specificând totodată distincția față de Articolul 49 al Tratatului privind Uniunea
Europeană, care prevede posibilitatea de achiziționarea statutului de membru al UE, în
măsura în care statul respectă și promovează valorile asumate de Instituțiile Europe ne4.
5. Comunicatul Comisiei Europene din 12 mai 2004 prin care se lansează primul Document
Strategic cu privire la PEV5.
Anume la această etapă s -a materializat ideea raporturilor de progres ( Progress Reports ) și a
planurilor de acțiuni ( Action Plans ), cu scop primordial de a stabili anumite elemente specifice și
pași necesari de parcurs , esențiali în impliment area acestor politici regionale. În demararea ac estui
proces, primele constituie raporturi anuale c e denotă situația politică, socială și economică s ub
toate aspecte le ei, privind capacitatea instituțională și sectorială a respectivei țări, cu scop de a

4 Tratatul privind Uniunea Europeană (versiune consolidată ), în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 26.10.2012,
http://eur -lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:d1b6b3e1 -17dc -4d21 -9a47 –
30b523bc1710.0001.02/DOC_1&format=PDF , accesat la 18 aprilie 2014.
5 COM(2004) 373final, op. cit .

stabili o eventuală adâncire a relațiilor cu aceasta6. Ulterior, celelalte documente strategice
presupun dezvoltarea comună a Planurilor de acțiune, aceste d ocumente fiind negociate ș i
particularizate pentru fiecare țară în parte, adaptate la necesitățile și capacitățile individuale ,
ținându -se cont de interesele sale, cât și cele ale Uniunii Europene. Implementarea angajamentelor
comune ș i a obiect ivelor conținute în Planurile de acțiune sunt monitorizate cu regularitate prin
intermediul unor sub-comitete repartizate pe domenii specifice pentru fiecare țară vizată de acest
parteneriat7.
6. Se conturează o evoluție a relațiilor cu vecinii, marcând obiectivul de asigurare a stabilității
promovat de UE.
Un capitol import ant în comunicatul din 2008 stipula prioritatea pentru asigurare a sinergiei în
zona Mării Negre, astfel în cadrul vizitei Mi niștrilor de Extern e la Kiev (februarie 2008) a fost
stabilit un cadru cu domeniile necesare de acționat în plan regional. Puncte cheie precum energia,
transportul, comunicațiile, comerțul, mediul, politica maritimă, migrația, respectarea legii și lupta
contra crimei organizate8 au format temele esențiale necesare de abordat la nivel regional , dar și
acceptate de comun acord.
Propunerea Comisiei Europene pentru inițierea Parteneriatul estic, cu scop de aprofundare a
relațiilor cu estul european și Caucazul de Sud a fost un element notoriu pentru a iniția o dublă
dimensi une, atât cea bilaterală, cât și cea multilaterală , prima dimensiune rezidă din semnarea
acordurilor de cooperare economică, liberalizare de vize și eventual a acordului de asociere, pe
lângă cea multilater ală, focusată pe platforme de cooperare privind democrația, buna guvernanță,
stabilitatea, integrarea economică și alinierea la politi cile UE, securitate energetică și legăturile
people to people9.
De la lansarea oficială, cone xiunile politice între UE și statele partenere au crescut conturându -se
și capătând un grad mai mare de intensitate defini t de o rată sporită a comerțului realizat între UE
și vecinii săi , acesta fiind marcat de liberalizare, precum și o mai bună convergen ță a structurilor
instituționale de stat. Comunicatul Uniunii Europene afirmă necesitatea de consolidare a relațiilor

6 Cornelia Popescu, Politica Europeană de Vec inătate – O nouă formă de parteneriat și cooperare ,
http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2006/economie -si-administrarea -afacerilor/1.pdf , accesat la 15 aprilie
2014.
7 Ibidem , p. 65
8COM(2009) 188/3, Implementation of the European Neighbourhood Policy in 2008 , 23.04.2009,
http://eeas.europa.eu/enp/pdf/pdf/progress2009/c om09_188_en.pdf , accesat la 11 martie 2014.
9 Ibidem.

contractuale , în special pentru regiunea de est, specificat fiind obiecti vul de consolidare a relației
prin Acorduri de Asociere, nu doar printr -un simplu parteneriat și cooperare10. La acest capitol
remarcăm și d ecizia Uniunii de a se focusa și de a încuraja buna guvernanță în statele PEV, o
guvernanță care va asigura stabilitate politică și creștere economică , ceea ce va determina
progresul substanțial după perio da de criză a anilor 2008/2009 marcată prin intervenția militară a
Federației Ruse în Geogia, cât și cea Israelului în Fîșia Gaza.

‘’Through European Neighbourhood Policy (ENP), the European Union offers his neighbours the
opportunity of an increasingly close relationship, in order to work together to increase europeans’ mutual
stability, security and prosperity. The European Neighbourhood Policy goes beyond existing bilateral and
multilateral cooperation, encouraging and su pporting reforms that will bring benefits in terms of economic
and social developme nt, as well as good governance. ”11

Dat fiind dimensiunea amplă a PEV, axa tă pe o varietate de domenii care necesită o negociere
continuă la nivel bilateral, cât și multila teral, implimentarea acestui parteneriat capătă o nouă
dimensiune prin stabilirea nu doar a obiectiv elor, dar și a indicatorilor de timp și delegarea
responsabilităților către instituții specifice care posedă competență în domeniu, iar tabelul cu
Timing și Responsibility12 este un nou element în acest sens, redând o structurare mai specifică și
accelera rea implimentării obi ectivelor sale, reduse de la o durată de 3 -5 ani până la un program de
activitate de maxim 1 -2 ani.
Cele mai recente schimbări în contextul extinderii și aderării noilor membri (România și Bulgaria
în 2007, Croația în 2013) , precum și schimbarea contextului geografic prin anexarea Crimeii la
Federația Rusă, toate acestea constituie noi provocări pentru p olitica externă a Uniunii Europene,
astfel aceasta și -a confirmat poziția în recentul raport a evoluției PEV în 2013, Comisia Europ eană
salutând efortul realizat de partenerii săi, în special după criza economică care a provocat focusarea
Uniunii pe intere se imediate și interne. Pronunțându -se asupra recentei crize din Ucraina, Comisia
a atenționat faptul că un guvern care nu dispune de încredere, este detașat de voința poporului și
care poate fi supus unor presiuni externe inadmisibile se soldează cu un pu ternic dezechilibru

10COM(2010) 207, Taking stock of the European Neighbourhood Policy , http://www.enpi –
info.eu/library/content/taking -stock -european -neighbourhood -policy , accesat la 10 aprilie 2014.
11 Popescu , op. cit., p.63.
12 SEC (2011) 650, A Medium Term Programme for a renewed European Neighbourhood Policy,
http://www.enpi -info.eu/library/content/medium -term-programme -renewed -european -neighbourhood -policy -2011 –
2014 , accesat la 2 martie 2014.

politic și mai ales social13, fapt din care sesizăm importanța factorului politic (la nivel intern sau
interguvernamenta l), care constituie o bază incontestabilă pentru obținerea unei cooperări de
succes.
PEV constituie un instrument de și ambițios, totuși necesar pentru Uniunea Europeană, contribuind
la afirmarea unei poziții specifice față de statele din împrejurimea sa. Consemnăm faptul că și
actualmente această politică posedă o adaptare continuă și transformare pentru a face față cri ticilor,
cât și pentru a răspunde mai bine la asimilarea și asumarea integrării cel or 16 state -vecine pe care
le vizează. După cum a afirmat ex -comisarul pentru Relații Externe și ENP, Benita Ferrero –
Waldner:

“Filozofia din spatele asistenței noastre este un angajament pe termen lung, adaptat nevoilor locale,
conștient că elementul crucial pentru democratizare este impulsul intern pentru reformă. Noi știm că
democrația nu poate fi impusă din exterior, responsa bilitatea noastră fiind de a susține și încuraja forțele
reformei”14.

Astfel, la momentul actual, din cele 16 state pe care le vizează Polit ica Europeană de Vecinătate,
doar Siria și Belaru s nu posedă Planurile de Acțiuni semnate cu Uniunea Europeană , ceilalți
parteneri aflându -se deja în faza implimetării acestora, marcând progrese considerabile datorită
coordonării comune cu instituțiile europene.

1.2 Bugetul și finanțarea progresivă

Pentru a asigura dezvoltarea sustenabilă și implimentarea reformelor în statele partenere, este
evidentă necesitatea promovării unei politici optime de investiție și alocări financiare de către
membrii Uniunii. Încă de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, Uniunea European ă a fost
preocupată de atenuarea disparităților economice și sociale exist ente în regiune, astfel lansează
programe de acor dare a fondurilor structurale, promovând o politică financiară de coez iune15,

13 JOIN(2014) 12 fi nal, Neighbourhood at the Crossroads: Implementation of the European Neighbourhood Policy in
2013 , 27.03.2014, Bruxelles, http://eeas.europa.eu/enp/pdf/2014/joint_communication_ en.pdf , accesat la 12 martie
2014.
14 Benita Ferrero -Waldner, ,,Remarks on democrac y”, Speech -06-790, 07.12.2006, http://europa.eu/rapid/press –
release_SPEECH -06-790_en.htm , accesat la 6 martie 2014.
15 Ian Bache, Stephen George, Politici în Uniunea Europeană , Oxford: Oxford University Press, 2011, p. 458

schimbarea fiind consemnată od ată cu adoptarea Instrumentului European de Vecin ătate și
Parteneriat (ENPI), care presupune o substanțială creștere a alocărilor financiare acordate pentru
spațiul estic și sudic, conform tabelului de mai jos.

Tabel 1.1 : Alocațiile propuse spre angajame nt pentru Instrumentul European de Vecinătate și
Parteneriat (ENPI)

Anul 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 TOTAL
Milioane
Euro 1,433 1,569 1,877 2,083 2,322 2,642 3,003 14,929
Sursa: Karen E. Smith, The outsiders: the European neighbourhood policy, în International
Affairs 81, 4(2005), p. 767

Din obiectivul propus de cca 14 miliarde euro, ENPI a alocat cca 12 miliarde de euro pent ru
perioda bugetară 2007 -2013, prin care se constată o creștere de 45 % în termeni nominali și 32%
în termeni reali16, față de anii precedenți. Prin programele TACIS și MEDA, primul fiind pentru
spațiu european estic, iar ulteriorul pent ru cel al Europei de sud, pentru perioda 2000 -2006 prezent
cu o alocare de 8.5 miliarde euro17. Actuala finanțare propusă odată cu adoptarea noului buget
pentru perioda 2014 -2020 prevede o alocare în valoare de 15,433 milioane euro18, după cum
specifică Cadrul Financiar Multianual al Uniunii Europene , iar comunicatele instituțiilor
europene indică o repartizare pe dimensiunea multilaterală, p rogramele fiind axate pe a numite
principii c e promovează tranformarea democratică, construcția de instituții precum și sprijinul unei
dezvoltări sustenabile inclusive, iar restul alocațiilor financiare revenind programelor de mobilitate
precum Erasmus Mu ndus, Tempus sau alte obiective destinate în scop de sprijinire a inițiativelor
societății civile, care favori zează interacțiunea și stabili rea acelor contacte people to people,19
asigurându -se dezvoltarea obiectivelor multilaterale promovate de UE.

16Dr. Alla Ezz, The Mediterranean, From Barcelona back to Barcelona ,
http://www.unece.org/fileadmin/DAM/trade/OtherMeetings/2013_PAMMeeting/PPTs/S12_AlaaEzz.pps , accesat la
14 martie 2014.
17 Roland Dannreuther, ,,Developing the alternative to the enlargement: The Eur opean Neighbourhood Policy”, în
European Foreign Affairs Review , 2006, p. 193.
18 Comisia Europeană, MEMO: Cadrul financiar multianual: Acțiunile externe și instrumentele de finanțare,
http://europa.eu/rapid/press -release_MEMO -13-1134_en.htm
19 JOIN (2013) 4 final, European Neighbourhood Policy: Working towards a stronger partnership,
http://eeas.e uropa.eu/enp/pdf/docs/2013_enp_pack/2013_comm_conjoint_en.pdf , accesat la 16 martie 2014.

Un studiu com parativ asupra bugetului alocat de pentru cele două regiuni de bază, estul și sudul
european, indică o discrepanță între proporționalitatea urmărită de Uniunea Europeană, astfel
numai pe ntru perioada cuprinsă între 2011 -2013, programul SPRING ( Support for Partnersh ip,
Reform and Inclusive Growth) implim entat pentru regiunea mediterane ană de sud au fost alocate
540 milioane de euro, față de estul european care prin platforma de finanțare E aPIC (Eastern
Partnership Integration and Cooperation Programme ) a primit doar 130 milioane euro, marcându –
se o diferență de 4 ori mai mică. Totodată, datele arată că Banca Europeană de Investiții a semnat
în 2012 noi împrumuturi în valoare de 1,7 miliarde Euro cu vecinătatea sudică, iar cu cea estică
împrumuturi de 0,9 miliarde euro, printre beneficiar ii acestui împrumut fiind și Federația Rusă20.
Analizând m otivele și preferi nțele Uniunii Europene față de abordarea diferită , chiar inegalitară a
acestor două regiuni putem determina diverse argumente începând cu nivelul de dezvoltare
economică considerabil mai scăzut al statelor din est – riscum asumat fiind mai mare , până la
acțiunea factorilor externi care pot influența cursul firesc al implimentărilor planurilor de acțiu ni,
sau însuși faptul că zona mediteraneană se află în proximitate imediată a celor mai de bază
reprezentanți din UE, precum Marea Britanie, Franța, Ital ia și Spania.

„Expansiunea dublă – incluziunea noilor membri în NATO și extinderea Uniunii Europene (UE) cu scop de a
încorporare a unor democrații emergente -va rezulta într -o Europă mai cuprinzătoare. Dar totodată va produce ‘state
exterioare ’ [outsiders states]. Nu contează cât de frecvent oficialii NATO și UE reiterează faptul că ei nu posedă
intenția de a reîmpărți Europa, indiferent de câte acorduri de ’parteneriat’ ei oferă [statelor] non-membre, consecința
inevitabilă de a admite unele țări în calitate de membru i ntegru și excluderea altora, va produce insider s și
outsider s”21

Alocările pentru p rima perioadă de finanțare a u încadrat și Federația Rusă ca parte componentă a
acestui sistem implimentat de Uniune, totuși divergența de opinii și reticența oficialilor ruși a
schimbat perspectiva de abordare în fa voarea relațiilor bilaterale, pretinse de Federația Rusă.
Astfel Rusia fiind exclusă și din alocările financiare prevăzute de Uni unea Europeană în cadrul
Parteneriatului Estic, relația UE -Rusia fiind o dimensiune separată abordată doar de aceste două
structuri.

20 Ibidem.
21 Margot Light , et al ., ,,A Wider Europe : The View from Moscow and Kyiv”, în Intenational Affairs , 76:1, 2000,
p.77

Potrivit statisticlor anterior menționate observăm că această considerabilă creștere a alocărilor
bugetare semnifică și sporirea atenției statelor Uniunii Europene față de regiunile din vecinătate a
proprie , acesta fiind el ementul de bază prin care UE promovează acțiunea sa normativă la
dimensiunea regional ă. Putem remarca interesul economic al UE și faptul că atât spațiul e stic și
sudic reprezintă o a rie extinsă de exporturi între statele partenere și potențiale invest iții, iar crearea
unei infra structuri moderne va genera și dezvoltarea une i relații p e bază de egalitate într e Uniune
și vecinii săi – scop imediat prin care UE își respectă angajamentul său regional, promovând
democrația și dezvoltarea s ocio-economică echitabilă între statele vecine.

1.3 Uniunea Europeană în cadrul PEV – interes multiplu încadrat în acțiune externă
normativă

Interesul UE este unul multiplu, cert este faptul că PEV reprezintă o formă de adaptare continuă,
cât și o alternativă a procesului de extindere, atât în zona meditera niană, cât și în țările din Estul
Europei. O viziune asupra efectelor ș i impactului acestor politici în statele de referință pe rmite
sesizarea unor avantaje, sau aspecte pozitive, cât și prezența unor dezavantaje care pot alcătui un
impediment în stabilirea clară a politicilor europene și naționale.
Semnarea unor PCA (Partnership Cooperation Agreement) nu reprezintă garanția că a cest stat este
un potențial candidat sau va deveni membru oficial al Uniunii Europene. Anume această dilemă a
devenit motiv de speculație atât la nivel național, perspectiva integrării europene fiind mult
promițătoare, asfel existând riscul de manipulare a opinii societății, cât și la nivel european – dat
fiind lipsa unei distincții clare dintre extinderea Uniuni și PEV. Astfel, chiar dacă Instrumentul
PEV este diferit de procesul de extindere al UE, acesta nu constituie un impediment pentru state
să realize ze reformele care le -ar facilita dezvoltarea economică și socială, iar decizia ulterioară
privind membership -ul european să fie opțiunea cetățenilor acestor state, cetățeni care au avut
oportunitate a de interacțiune cu mediul comunității europene.
Uniune a Europeană pretinde faptul că a dezvoltat o capacitate unică de a promova transformarea
internă a statelor din estul Europei, totodată promovând o transformare ghidată mai puțin de
principiul utilizării puterii militare, dar bazată pe elemente civile de i ntegrare economică și
persuasiune morală. Dannreuther definește această strategie drept diplomație transformațională ,

care se cere a fi implementată prin imitație și nu prin impunere.22. Poziția Uniunii Europe ne și
asumarea rolului de actor normativ în cadr ul PEV este un progres, în opinia autorului, dar totodată
și o parțială „reflecție a eșecului de a realiza această transformare fără a oferi o potențială
ascensiune spre aderare”23.
Conceptul unei Uniuni ce servește drept putere regională/globală care acți onează în calitate de
actor normativ este tratat în diverse interpretări de mai mulți autori, astfel vorbind despre etica
normativă a Uniunii, redată prin faptul că aceasta schimbă normele, standardele și prescripții le
politicii globale, separat de o abordare limitată și centrată pe stat, din care rezultă o formă de
politică hibridă prin conexiunea dintre guvernanță supranațională și internațională, acționând într –
un mod normativ, etic bun, ceea ce ne permite o sesizar e a modului în care Uniunea Europeană
promovează principiile și obiectivele sale, ci nu etica în politica externă 24. La întrebarea de ce UE
nu poate acționa pe două planuri, în ca litate de actor normativ, cât în calitate de putere globală, Ian
Manners sp ecifică argumentând concludent faptul că puterea normativă a UE este sustenabilă
numai dacă aceasta posedă o legitimitate din partea celor care o practică și o experimentează25.
Astfel, angajamentul reciproc asumat de p artenerii Uniunii în cadrul PEV denot ă în mare măsură
și nivelul la care sunt împărtășite valorile europene.
,,Normativitatea e ste cu certitudine ceva care nu poate fi omis, dar ideile noastre normative pot fi
modificate sau respinse și rolul acordat acestora în formarea argumentelor social -știintifice variază
în dependență de gradul de conștiință depus în acest concept ”26, susține Haukkala Hiski în articolul
său cu o poziție contradictorie față viziunea expusă în articolul lui Ian Manners. P rezent cu trei
argumente esențiale , autorul afirmă că nu este necesar să analizăm faptul cum ar trebui Uniunea
Europeană să acționeze, încercâd crearea unui model ipotetic, important fiind să ne bază m pe
acțiunile necesare de a fi implimentate în prezent. În al doilea caz, d acă Manners era focusat pe
ideea de proiectare a puterii normative c are UE influențează la nivel global, Haukkala oferă o
viziune asupra exercitării puterii normative doar în spațiul european și cel regional, finalmente
accentuând ideea de responsabilitate a puter ii deținute de Uniunea Europeană27.

22 Roland Dannreuther, Developing alternative to Enlargement: The European Neighbourhood Policy, în European
Foreign Affairs Review , 2006, p. 183.
23 Ibidem , p. 185.
24 Ian Manners, Normative Ethics of European Union, în International Affairs , Vol. 84, No. 1, Ianuarie 2008, p. 45.
25 Ibidem , p. 46.
26 Haukkala Hiski, The European Union as a Regional Normative Hegemon: The Case of European Neighbourhood
Policy, în Europe -Asia Studies, Vol. 60, No. 9, November 2008, p. 16001.
27 Ibidem, p. 1602.

Din acest considerent, comparâ nd aceste două viziuni diferite putem menționa că acțiunea
normativă redată de Manners se prevede a fi pasivă și limitată doar la propagarea valorilor
europene , iar cea a lui Hiski exprimă o predilecție pentru pro-activism, fiind în favoarea extinderii
regională a UE.
O caracteristică importantă evidențiat ă de Dannreuther este faptul că PEV nu s -a dezvoltat într -un
vacuum politic , ci a fost puternic influențată de factorii externi și interni. Doar câteva evenime nte
de esență majoră care au marcat arena relațiilor internaționale la începutul anilor 2000: începând
cu atacul terorist din septembrie 2001, intervenția SUA în Irak -2003, Revoluția Rozelor din
Georgia (noiembrie, 2003), Revoluția Portocalie din Ucraina ( noiembrie, 2004), toate acestea au
dovedit necesitatea sporirii securității la nivel european, fapt care s -a soldat cu adoptarea primei
Strategii Europene de Securitate (2003), în cadrul căreia este specificat și obiectivul construirii de
securitate în vec inătate .

„Integrarea statelor în curs de aderare sporește securitatea noastră, dar totodată aduce Uniunea mai aproape de
zone problematice. Datoria noastră este să promovăm un cerc de țări bine -guvernate spre Estul Uniunii Europene și
la hotarele Mediter aniene, cu care putem să ne bucurăm relațiile apropiate și cooperative ”28,

argumentează această strategie în calitate de obiectiv secundar stipulează necesitatea Uniunii
Europe ne de a fi pregătită să participe la responsabilitatea securității globale și construirea unei
lumi mai bune.
Chiar dacă PEV exclude dimensiunea militară sau probabilitatea de ulterioară aderare a statelor
cuprinse de aceasta, anume această componentă a politicii externe Unionale este oportună pentru
a defini aplicarea principiului proximității geografice – unul din cele patru principii definite de
Stephen Walt în calitate de indicatori ai amenințării ( threat ) în relațiile internaționale. Potrivit
acestui principiu, Walt definește modul de proiectare a capacității de put ere, aceasta fiind în
descreștere odată cu intensificarea distanței din tre state, iar în calitate de apliare în practică autorul
specifică predilecția statelor care vor forma alianțe cu vecinii din proximitatea imediată29, fapt prin
care se urmărește o int erconexiune a intereselor și poate garanta un echilibru în regiune.

28 ***, A secured Europe in a better world, European Security Strategy, Bruxelles, 12.12.2003,
http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf , accesat la 21 martie 2014.
29 Stephen M. Walt, Originile alianțelor, Iași: Institutul European, 2008,p. 64.

Proximitatea securizată deci constituie o direcție prioritară în cadrul politicii de externe a Uniunii
Europene, astfel statele membre ale UE precum Spania, Italia sau Franța, deja au ado ptat anumite
obiective care vizează implicarea activă a statelor din Parteneriatul Mediteranian, manife stându -și
sprijinul pentru Algeria, Marroco și Libia30, aceastea aflându -se în prox imitatea lor imediată. Cu
predilecție pentru același obiectiv, membrii UE precum Polonia, Republica Cehă și România
evident vor fi centrate pe spațiul Europei de est , contribuind activ la dezvoltarea parteneriatelor cu
Republi ca Moldova, Belarus, Ucraina și Georgia. La acest capitol, România promovează o activă
cooperare și specifică clar unul din obiectivele sale de politică externă fiind integrarea Republicii
Moldova în UE, iar Comisia interguvernamentală România -Republica Moldova creată în 2012 , la
Iași, este o dovadă concludentă a cooperării și dezvoltării alianțelor înt re ac este două state, fapt
declarat și prin semnarea Parteneriatul Strategic România – Republica Moldova31.
După Karen Smith, Politica Europeană de Vecinătate nu este o primă încercare a Uniunii de a lansa
o strategie pentru statele -vecine fără a favoriza accesul acestora în Uniune, astfel sugerându -se
exemplul de la sfârșitul anilor ’90, atunci când comunitatea europeană a încercat să amâne cererile
de asociere a țărilor non-membre din Asociația Europeană a Liberului Schimb (EFTA), dar a recurs
la crearea Spațiul ui Economic European. Astfel ,,chiar dacă Spațiul Economic European extindea
și favoriza accesul la Piața Europeană pentru țările non-membre încadrate în EFTA, totuși aceste
state nu dețineau dreptul de implicare în procesul decizional și cel legisl ativ”32 al UE, motiv care
a stimulat dorința acestor state să negocieze statu tul de me mbru oficial, semnificant în acest sens
fiind valul de aderare din 1995 , când Austria, Finlanda și Suedia obținând statutul de membru
oficial.
Una din esențialele provocă ri întâlnite de Uniunea Europeană în promovarea acestei transformări
economice și politice în statele din vecinătatea sa este contrabalansată în opoziție cu interesele
strategice de securitate. Chris Patten – fost comisar pe relații externe a emis câteva de clara ții
concludente în acest sens, acesta specificând faptul că în deceniu precedent, cel mai de succes
instrument de polică externă al Uniunii fusese indubitabil anume promisiunea de apartenență la
UE, dar totodată a remarcat și faptul că a ceastă strateg ie nu s -a dovedit a fi sustenabilă la

30 ***, CBC, Italia cere intrarea Libiei, Algeriei și a Marocului, 07.09.2012, http://globserver.cn/en/africa/press/cbc –
italy-demands -entry -morocco -algeria -libya -2012 -08-07, accesat la 22 martie 2014.
31 Comunicat de presă, Reuniunea Comisiei Interguvernamentale România -Republica Moldova pentru integrare
europeană , 31.03. 2014, http://www.mae.ro/node/25732 , accesat la 22 martie 2014.
32 Smith, op. cit ., p. 758.

schimbările și evoluția Uniunii , pentru următoarea perioadă prioritar fiind de a găsi noi metode
pentru a exporta stabilitatea, secur itatea și prosperitatea care se formează prin Uniunea extinsă33.
Anume acest concept denumit și „logica generozității” are capacitatea de a oferi pentru statele
PEV un stimul spre o transformare politică, socială și economică, metodă implimentată și în anii
’80 cu țări Mediteraniene precum Spania, Grecia și Portugalia , dovedindu -se utilă datorită efectelr
pozitive, favorizând asigurarea tranziției acestor state de la foste regimuri comuniste la democrații
liberale34. Putem observa deci că politica promovată de Uniune este bazată pe principiul
condițional ității, condiția fiind cultivarea une i guvernanțe de mocratice și a unei structuri
instituționale viabile , în schimbul unor beneficii comerciale, sau pentru obținerea alocațiilor
financiare de la state membre ale UE35, strategie care mai e denumită în relațiile internaționale
drept carrots and sticks . Legea principală aplicată fiind crearea interdependenței relațiilor dintre
ambele părți implicate, astfel cu cât mai mult statele vecine se ajustează la valorile UE, cu atât mai
mare este garanția că relația de cooperare va fi mai apropiată36, Uniun ea asigurându -se de
implimentarea principiilor sale democratice prin emi terea raporturilor de progres care stipulează
evaluarea calititativă și cantitativă a progresului realizat de fiecare stat partener din cadrul PEV.
Astfel, esența acestei politici europene este posibilitatea accesului la economia liberă europeană,
promovarea unor proiecte comune menite să favorizeze procesul de tranziție de la un sistem ex –
sovietic la unul contemporan democratic.
Există însă afirmați a stipulată în Documentul Strategic al Comisiei Europene , COM(2004) 373
final, care atestă faptul că acest instrument nu reprezintă o pregătire a statelor pentru eventuală
aderare, ci prevede doar stabilirea unor parteneriate menite să asigure un echilibru și menținerea
unei bunăstări regionale. La acest capitol apare și o critică vizavi de abordarea și dezvoltarea
bilaterală a relațiilor între UE și statele PEV, menționându -se faptul Uniunea acordă pr ioritate
separată vecinilor săi, cu scop de a -și putea i nfluența vecinii, mai degrabă decât promovarea unui
dialog multilateral și egal cu toate statele37. Consemn ând dezvoltarea socio -economică diferită,

33 Chris Patten , în Comunicatul de presă al CE: O vecinătate mai largă: noul cadru propus pentru relațiile cu vecinii
estici și sudici ai Uniunii Europene, http://europa.eu/rapid/press -release_IP -03-358_en.htm?locale=en , accesat la 16
martie 2014.
34 Christopher Preston, Enlargement and Integrat ion in the European Union , Londra: Editura Routledge, 1997, p.62.
35 Dimitar Bechev, Kalzpso Nicoladis, Whither the European neighbourhood policy? Scenarios for a special
relationship, în Euro View , p.24.
36 Judith Kelley, ,,New Wine in Old Wineskins: Promoting political reforms through the New European
eighbourhood Policy ”, în Journal of Common Market Studies , 2006, Vol. 44. Nr 1, p.30.
37 Smith, op. cit., p. 761.

dar și specificul regimurilor politice în acest areal extins de state, este evident că Uniunea
Europeană va recurge la st rategia care favorizează o abor dare individuală a statului -partener , ceea
ce poate oferi o viziune mai precisă și o cunoaștere mai bună a caracteristicilor partenerului său,
ulterior sporind șansele de integrare a acestuia în comunitatea eur opeană, dar și majorând aportul
la dezvoltarea încrederii între aliați.
Anume la acest capitol apare și co ntradicția dintre realitate și percepția acestor acorduri: asocierea
nu este o etapă spre integrare deplină sau o cale spre a deveni membru oficial al Uniunii, ci doar o
posib ilitate de se integra în comunitatea europeană prin promovarea valorilor democratice, a unei
economii libere de piață ș i a politicilor de securitate dezvoltate în comun acord cu celelalte state
membre. Disensiunile dintre abordăr ile multilaterale/comune și cele bilaterale dovedește faptul că
statele membre ale UE nu pot fi tratate în totalitate drept un sistem identic de preferințe, cu strategii
similare de în a le obține. Dat fiind faptul că fiecare stat trebuie tratat în particu lar, posedând o
serie de obiective specifice pentru dezvoltarea democratică și asigurare a unei stabilități regionale,
Uniunea Europeană trebuie să dovedească abilitățile sale de a media cu succes și a preveni
eventualele conflicte din vecinătatea sa apropi ată. Astfel, statutul de actor global depinde de
succesul sau eșecul manifestat în managementul european al ac estor regiuni, determinat și de
legitimitatea obținută de instituțiile europene .
Astfel , urmărind evoluția cronologică a dezvoltăriii PEV putem observa acțiunea europeană pe un
plan dublu , atât la nivel bilateral -prevăzut cu o adaptare individuală pentru statul partener, cât și
cel multilateral – care indică un cadru comun -acceptat de actorii implicați în negocieri, fapt care
dovedește adaptarea co ntinuă a Uniunii la intereselor actuale a parte nerilor, cât și a celor proprii
cu o răspundere asupra criticilor față de lacunele acestei politici regionale.
Statele pe care le vizează PEV reprezintă o dilemă datorită conflic telor de pe teritoriul acest ora,
datorită cărora ascensiunea și intergrarea europeană poate fi plasată în dispută . Drept exemple
elocvente servesc Georgia, Republica Moldova – prezența trupelor militare ruse, Libia, Israel și
Egipt – state predominate de conflicte civile. Prezența aces tor gen de protracted conflicts (vezi
Figura 1.1.) pune în pericol securitatea și generează instabilitate la granițele Uniunii Europene,
ceea ce justifică necesitatea de implicare și negociere continuă, aceasta servind în avantaj pentru
statutul de actor regional pe care îl posedă Uniunea Europeană, iar obținerea succesului prin
implicare și mediere activă , în esență, poate contribui la sporirea credibilității Uniunii Europene în
calitate de structură instituțională contemporană eficientă. Totuși, Uniunea Euro peană nu poate

accepta lipsa democrație i, traficul la frontieră, corupția sau intoleranța față de drepturile omului
prezente la niveluri înalte, iar propagarea valorilor și principiilor normative reprezintă o direcție
iminentă pentru a stimula soluțion area și diminuarea acestor conflicte.
Un alt argument care crează dilema ar fi interesul diferit preva lent al statelor pentru a acționa de
comun acord și dificultate a de a atinge un consens. Anumite exemple sugerează o discrepanță între
relațiile bilatera le ale statelor membre și ‘vocea comună’ a UE, drept exemplu elocvent poate servi
războiul din Georgia (2008), reticența Franței și Germaniei față de aderarea la NATO a Georgiei
și a Ucrainei, la fel și relația EU -Federația Rusă versus relația statelor mem bre a UE cu Rusia.
Statele cuprinse de Politica European ă de Vecinătate posedă un specific foarte diferit , începând cu
discrepanțele dintre nivelul de dezvoltare economi că, progresul acestora în timp și trecutul istoric
(unele foste colon ii ale marilor imperii, altele foste republici sovietice ) și resursele pe care le dețin .
Doar o simplă comparație dintre PIB-ul deținut de Israel în 2006, în valoare de 123,434 milioane
USD și cel al Republicii Moldova – 3,266 milioane USD38 demonstrează complexitatea la care este
expusă UE în abordarea vecinilor, din acest considerent rezidă și necesitatea de promovare a
politiciilor bilaterale acestea fiind adaptate conform necesităților și specificului economic și social
al partenerilor în cauză .
Impactul extinderii Uniunii Europene în 2004 a fost remarcabil , când zece țări au primit statutul
de membru oficial al UE, ceea ce în opinia unor autori, a adus Uniunea Europeană mai aproape de
statele ex -sovietice, iar drept consecință „a creat necesitatea imedi ată pentru asigurare că larga
vecinătate să fie stabilă, evitând riscul instabilității prin răspîndirea UE”39
Cât de eficient se adeverește a fi acest cadru nou stabilit, precum și dacă răspunde noilor provocări
sau impedimente confruntate de Uniunea Europe ană și statele vizate, sau dacă oferă o alternativă
față de extinderea UE acceptabilă pentru statele ce cooperează mai intens cu Uniunea (SUA,
Federația Rusă ), aceasta rămâne a fi o dezbatere continuă , evoluția căreia este determinată de
inițiativele și v oința politică a ambelor părți partenere.
Dat fiind limitarea capacității de absorbție a Uniunii Europene pentru acceptarea unor membri noi ,
precum și faptul că membrii actuali manifestă o reticență față de utilizarea promisiunii de aderare
în calitate de stimulent, dar și din cauza costurilor de ajustarea internă a condițiilor politice ale UE

38 ***, EU Focus, Who are the EU ’s neighbours, Highlight s of E U Neighbourhood support,
http://zh.scribd.com/doc/225292961/28069896 , accesat la 3 mai 2014.
39 Smith, op. cit. , p. 758

mult mai ridicate pentru statele parteneriatului, în comparație cu aderările anterioare40, ne întrebăm
dacă PEV, în special Parteneriatul Estic, nu reprezintă o alte rnativă față de extinderea UE, o
alternativă care oferă un cadru acceptabil de dezvoltare economică, stabilitate regională – toate
acestea fiind esențiale pentru Uniunea Europeană, dar și un cadru tolerat de Rusia – atât timp cât
Uniunea Europeană nu oferă opțiunea de membership pentru vecinii săi.

Capitolul II. Elemente notorii în Parteneriatului Estic

2.1 Necesitatea unei abordări mai specifice pentru estului european

Până în 2009, s tatele din estul Europei au beneficiat de finanțare p rin programele TACIS, precum
și împrumuturile acordate de instituțiile financiare europene (BCE, BEI, BERD ), dar un parteneriat
distinct a fost la nsat la Summitul de la Praga din 2009 , la inițiativa Suediei și a Poloniei. Uniu nea
și-a focusat o mai mare atenție spre estul Europ ean datorită impactul ui politic, economic, social
generat de revoluțiile din statele estice ( exemplu relevant fiind cele din Georgia sau Ucraina) ,
încercând s ă atenueze aceste consecințele grave care nu au permis menținerea stabilității și
integrității statelor create după prăbușirea Uniunii Sovietice.
Europa de Est și Caucaz ul de Sud , azi reprezentată prin spațiu CSI , rămâne o valoare geopolitică,
de infra structură și totodătă culturală pentru UE, realizând interconexiune a dintre Federa ția Rusă
și Uniune. Datele FMI indică o creștere favorabilă a eco nomiei statelor din spațiul CSI cu 4.3% în
anul 2010, și cu 4,6% în 201141- relativ ascendentă. Axată pe domenii specifice precum comerț,
investiții, deplasarea forței de muncă, cooperare tehn ică, transpuse după modelul economic și
instituțional al Uniunii Europene, cooperarea economică dintre aceste două regiuni a produs un
impact consistent asupra reformelor economice promovate în spațiul CSI, instituindu -se o
econo mie de piață, până când sta bilă, dar cu un impact evident asupra schimbării și definirii
regimurilor politice aflate în tranziție.
Chiar dacă fostele republici sovietice posedă o istorie de dezvoltare comună pe parcursul a 50 de
ani sub auspiciile URSS, strategiile privind dezvolt area economică, socială și politică au căpătat

40 Ulrich Sedelmeier, „Extinderea. De la reguli de aderare către o politică pentru Europa”, în Helen Wallace et al.,
Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană, Iași: Editura Institutul European din România 2011. p.360
41 Andrey Karbovski, The Eastern Partne rship ’s trouble, The End of Imitative Europeneanization , Londra: Editura
The Brouges Group, 2012, p.5.

un aspect distinct, sau chiar divergent odată cu obținerea independenței acestor state, drept efect
diminuându -se și rolul blocului regional creat prin CSI42. Dobrowski susține faptul că perioda
anilor cuprinsă între 2004 -2007, marcată de extinderea Uniunii spre centru și estul Europei a
constituit o radicală alterare a statutului CSI din punct de vedere economic, dar și politic. Dar
totodată, CSI rămâne o regiune de int eres pentru politica externă a Uniunii Europene centrată pe
securizarea resurselor naturale de gaz și petrol livrate din Federația Rusă, dar care traversează și
teritoriul acestor state, iar odată cu extinderea realizată prin aderarea a zece state în 2004 Uniunea
a fixat granițe imediate cu statele membre CSI, ceea ce tranformă statutul acestora din vecini de
gradul doi în vecini de gradul întâi43, mai prioritari la momentul actual datorită vecinătății
imediate .
Dabrowski realizează un studiu comparativ cu privire la interacțiunea și interdependența dintre
aceste două regiuni , analizând specificul economic, astfel datele indicate în Tabelul 2.2.
demonstreză faptul că o parte din membrii Parteneriatului Estic exportă o cantitate esențială în UE,
ceea ce deno tă accesul acestor regiuni pe piața europeană. Dacă analizăm o evoluție în timp, putem
evidenția și o ascendență a acestor date statistice, sau eventual păstrarea unui echilibru numeric.
Astfel, Armenia – de la 38.2% din exporturi în UE în 2005, a avanstat până la 42.7% în 2011,
Ucraina – de la 20,9% în 1995 până la 26,3 în 2011, Republica Moldova – de la 37,9 în 2005 până
la 49,8 în 201144.
Totuși, cooperarea intensă și perspectiva de aderare la UE a statelor din estul european presupune
asumarea unor responsabilități de implicare ale acestora , precum și prezența riscului de influență
a Federației Ruse care nu va înc eta să își mențină propria influență în această regiune. Astfel, la
acest capitol se formează o diviziun e politică în statele ex -sovietice cu privire la avantajele și
dezavantajele dezvoltării de noi relații și schimbar ea provenită prin adoptarea vectorul ui european .
Pentru țările din Estul Europei, integrarea europeană și membership -ul European sunt văzute drept
unul și același lucru , iar ratificarea Acordului de Asociere e percepută drept o cale de obținere a
statut ului de m embru oficial al UE, moment în care formează un contrast de opinii cu statele
membre, care sesiz ează o distincție clară între “asociere” și “apart enență”45, argmentează cu o doză

42 Marek Dabrowski, ,,Economic Relations Between the EU and CIS”, în Problems of Economic Transition , vol.50,
No.12, p. 47.
43 Ibidem , p.49
44 United Nati ons Conference on Trade and Development , New York 2012,
http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/tdstat37_en.pdf , accesat la 10 aprilie 2014.
45 Ibidem , p.8.

de euroscepticism , tipic rusă, Andrey Karbovski. Acesta afirmă că Uniun ea utilizează aceeași
strategie aplicată și în cadrul extind erea din 2004 spre Centrul Europei, igonorând identitatea deja
constituită la acel moment a statelor în cauză și ceea ce ele reprezintau în sine , dar încercând să le
creeze din nou, unica cale fiind reformarea după dorință proprie – concept prea simplificat pentru
diminuarea urmelor comuniste din aceste state46.

Care se adeverește a fi rolul Uniunii Europene în estul european, totodată cât de eficient
europenizarea a contribuit la propagarea reformelor democratice prin constituirea transparenței
instituționa le, crearea unui sistem judiciar și a stabilității politice în fostele republici sovie tice
reprezintă câteva aspecte necesare de abordat. O viziune asupra termenului de ,,esprit de bon
voisinage” , tradus în română ,,în spiritul bunei vecinătăți” , se afirmă cu o semnificație legală
nedefinită, iar datorită faptului că nu este un concept juri dic clar definit, se rezumă la spiritul de
reciprocitate, înțelegere și încredere47 dintre state ș i vecini săi. D in aceasta rezidă și argumentul
normativ al UE, care nu este nec esar de justificat prin promi siunea de aderare a celor șase state
vizate de Part eneriatul Estic, adică recurgerea la o bază legală în relația cu partenerii săi.

„Expansiunea UE a mai devenit și un cerc…virtuos, prin care noi piețe sunt create pentru a scădea importanța
exporturilor către Statele Unite, ceea ce reprezintă o treaptă crucială pentru a ajunge la statutul de superputere
independentă. Sângele proaspăt adus de noii membri ai UE a generat un federalism competitiv ce stimulează
ansamblul economiei europene”48.

„Uniunea Europeană cheltuiește peste 10 miliarde de dolari pe an numai pentru resuscitarea
infrastructurii fizice a noului său Est, accelerându -i revenirea după decenii de neglijență
comunistă”49, astfel un obiectiv al transformării constituie anume ideea de egalitate și echitate
(politică, economică, socială) între s tatele membre și statele non -membre ale UE.
Articolul 7a al Tratatului de la Lisabona (2009) stipulează necesitatea dezvoltării unei relații
speciale cu vecinătatea, scop care va putea fi îndeplinit anume prin crearea unei regiuni de
prosperitate, bazate pe valorile Uniunii, cât și datorită relațiilor de pace și cooperare. Cu afirmare

46 Karbovski, op. cit ., p.10.
47 Nicolae Dandiș, Extinderea și Politica de Vecinătate a Uniunii Europene, Chișinău Bons Offices SRL, 2008, p.163.
48 Parag Khanna, ,,Lumea a doua. Imperii și influență în noua ordine globală”, Iași: Polirom 2008, apud Graham
Bowley, ,,EU turns its attention and resourcess to East”, în International Herald Tribune , 18.07.2005.
49 Ibidem.

ulterioară, în punctul doi al articolului, a drepturilor și obligațiilor bazate pe reciprocitate și acțiuni .
comune50.

2.2 Tranziția fostelor republici sovietice

Dacă această cooperare la nivel economic , politic și social reprezintă efect ul pozitiv al
implimentării Politici lor Europene de Vecinătate și al dezvoltării Parteneri atului Estic, sau dacă
direcția pro-europeană adoptată de statele partenere a produs modificări consist ente, putem
evidenția numai prin observarea anumitor particularități distincte fiecăruia din cele cinci state
estice (Moldova urmând la Studiu de caz).
Analizând s pecificul acestor state, putem evidenția anumite elemente cheie – componente ale
tranziției acestora , astfel distingem în cele de urmează:
1.Belarus – considerând situația politică actuală în această republică, denumită drept unica
„dictatură” contemporană de pe teritoriul Europei, datorită regimului i mpus de președintele
Lukaș enko, totodată sesizat și prin puternica influență a Federației Ruse, Republica Belarus și-a
manifestat dorința de a devini membru și posedă un rol activ în constituirea Uniunii Vamale
Euroasiatice , iar d atorită încălcării masive a drepturilor omul ui și lips ei dezvoltării democratice
care să asigurare formarea unui stat de d rept, parteneriatul dintre Uniune și Belarus este calificat
drept unul înghețat, autoritățile europene manifestând reticență pentru semnarea ulterioară a
Acordului de Asociere . Totodată, B elaru sul este și cel mai apr opiat aliat al Federației Ruse, c hiar
dacă formal acest stat figurează drept m embru al Parteneriatului Estic, este argumentată
incapacitatea acestuia de a crea un parteneriat care să fie realizabil51, datorită puternicii
conexiun ilor și a orientării pro -ruse, în lipsa căreia ar avea de pierdut considerabil. Președintele
Lukashenko a manifestat reticență la început în privința de condițiilor semnării acordului, datorită
dezacordului privind producția de petrol a Rusiei, totuși pe 29 mai 2014, cei trei lideri au semnat
acordul cu privire la Uniunea Vamală fapt care a demostrat și o instabilitate a poziței politice a
Belarusului, inițial ac esta criticând anexarea Crimeii , care urma să aibă un precedent asupra
dezv oltăriile ulterioare a cursului euroasiatic , ca după impunerea sancțiunilor de către UE,

50 Tratatul de la Lisabona, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene , p. 16
51 Elena Korosteleva, „The limits of the EU governance: Belarus ’ response to th e European Neighbourhood Policy’’,
în Contemporary Politics ,Vol. 15(2), Iunie 2009, p.43

președintele să afirme că Belarus va sta „umăr la umăr cu Rusia”52. Marcând aceste discrepanțe,
putem afirma că Republica Belarus, actualmente este statul cu cel mai mi nim potențial de orientare
europeană.

2.Georgia –O intensificare a cooperării cu UE și NATO se observă imediat după Revoluția
Rozelor din 2003 și instituirea lui Saakașvili în calitate de Președinte, acesta adoptând o direcție
pro-europeană. Georgia este un exemplul perfect de influență a factorilor externi (intervenția
militară a Rusiei) care a creat un impas enorm în relația dintre marile puteri și totodată un
antecedent al normelor de drept internațional. Problematica ese nțială a acestui stat rezidă pr in
prezența conflict elor înghețate pe teritoriul său în Abkhazia și Ossetia de Sud, iar integritatea
teritorială a Georgiei nu a fost consemnat ă în Declarația de p ace din 2008 semnat ă de Georgia și
Federația Rusă . Misiunea Uniunii Europene în Georgia a co ntribuit la crearea planului de reformă
a Codului de Justiție Penală, prin instituirea unui sistem sistem gratuit de asistență juridică pentru
toți cetățe nii georgieni. Acțiunea normativă a Uniu nii Europene fiind consemnată cu prioritate în
zonele de confl ict, aceasta fiind cel mai mare donator cu scop primar de realibil itare economică și
de infrastr uctură a acestor regiuni53. Poziționarea geografi că a acestui stat este esențială pentru
asigurarea securitatății energetice a UE, datorită proiecte lor europene South Stream, Nabucco
prevăzute pentru aprovizionarea cu gaze naturale a Uniunii, pre cum și cu scop de a reduce
dependenț a acesteia de resursele de gaz și petrol fur nizate de monopolistul Gazprom.
Observăm o ușoară situație de echilibrare după criza din 2008 și stabilirea unui vector european
mai moderat odată cu alegerile din 2013 a noului președinte georgian Giorgi Margvelashv ili, iar
reformele convenite cu UE se reduc la dimensiunea socială (programe pentru refugiați) și cea
economică.
3.Armenia – Despre Armenia Comisia Europeană afirmă că a ținut cont de recomandările acesteia
cu privire la îmbunătățirea procesului electoral, lupta contra corupției, totodată a ad optat și
Strategia Națională a Drepturilor O mului – norme regulatorii care realizează o similitudine cu
acquisul comunitar al UE54. Totuși, Armenia r ămâne un adept important al ideii de formare a

52 Sergei Karpukhin, ,,Lukashenko Says Belarus Will Not Block Eurasian Economic Union”, în The Moscow Times ,
09.05.2014, http://www.themoscowtimes.com/business/article/lukashenko -says-belarus -will-not-block -eurasian –
economic -union/499866.htm l accesat la 26 aprilie 2014.
53 EUFocus, op. cit.
54 Ibidem

Uniunii Vamale, aceasta afirmându -și cursul său euroasiatic, prin declarația președintelui Serzh
Sarkisian:

,,Confirm intenția Armeniei de a ader a la Uniunea Vamală și la procesul de formare a Uniunii Euroasiatice. Aceasta
este o decizie rațională care rezultă din interesul nostru național, această decizie însă nu constituie un refuz de a
continua dialogul cu structurile Europene, noi intenționând să continuăm aceste reforme în viitor55,

ceea ce sugerează Armenia este un aliat apropiat al Federației Ruse, mai ales datorită faptului că
aceste două state posedă acorduri militare ce permit staționarea trupelor ruseși până în 204456,
având î n vedere ace st considerent putem observa și discrepanța dintre hardpower -ul evident în
relația Rusia -Armenia, spre deosebire de limitarea la softpower în relația acestui stat cu Uniunea
Europeană.

4.Azerba idjan – obiectivul Comisiei în aceste stat e bazat pe crearea infrastructurii favorabile
dezvoltării sociale și eco nomice care formează importante structuri viabile ale statului. Armenia
dispune de suport esențial din partea Uniunii pentru lupta contra traficului uman și a migrației
ilegale, asigurată prin moderniza rea sistemului vamal dar s -a limitat în cooperarea cu raportorul
Adunării Parlamentare a Consiliului cu privire la tema prizonierilor politici 57, afirmă comunicatele
Comisiei Europene.
Dacă Georgia servește , în viziunea UE, drept „punte de legătură” în a provizionarea energetică a
Uniunii Europene, Azerbaidjan, în context geopolitic este privit ca potențial furnizor, dat orită
capacității de export al resurse lor energetice pe care o posedă – alianța cu acest stat find primară
pentru securitatatea energetică a UE.

55***, ,,Armenia to join Russian -led customs”, 03.09.2013, http://www.rferl.org/content/armenia -customs –
union/250945 60.html , accesat la 6 mai 2014.
56 George Friedman, ,,Borderlands: The View from Azerbaidjan”, în Stratfor Global Intelligence,
http://www.stratfor.com/weekly/borderlands -view -azerbaijan?utm_source=freelist –
f&utm _medium=email&utm_campaign=20140512&utm_term=Gweekly&utm_content=readmore , accesat la 2 mai
2014.
57 SWD (2013) 88 final , Implementation of the European Neighbourhood Policy in Azerbaijan Progress in 2012 and
recommendations for action , Bruxelles, 20.03.2 013,
http://eeas.europa.eu/enp/pdf/docs/2013_enp_pack/2013_progress_report_azerbaijan_en.pdf , accesat la 10 mai
2014.

Progese considerabile au avut loc în cadrul conflictului Nagorno -Karabakh, în pofida situației
tensionante la granițele dintre Azerbaidjan și Armenia, astfel primul document semnat în comun
încă din 1 994, organizații le internaționale monitorizând sit uația prin misunile OSCE și ONU58.

5.Ucraina este unul din cel mai important stat din Parteneriatul Estic, datorită dimensiunii sale,
cât și potențialul e conomic pe care îl prezintă a ceastă țară. Ucraina posedă cea mai mare alocație
de fonduri d in cadrul Parteneriatului Estic în valoare de 494 mln euro conform alocărilor pentru
perioda 2007 -2010 , acestea alcătuind doar o parte, pe lângă fondurile adiționale posibile de accesat
prin programe le regionale, promovarea Cooperării Transfrontalieră sau Facilitare a Investițiilor în
Vecinătate59, aceasta bucurându -se din plin de atenția UE.
Direcția pro -europeană declarată de guvernul ucrainean după Revoluția din 2004 nu a fost a tât de
radicală și contradictorie față de cea a președintel ui Georgiei, Miheil Saakașvi li. Totuși, atunci
când în n oiembrie 2013, în cadrul Sumitt -ului de la Vilnius Ucraina trebuia să semneze Acordul
de Asociere cu Uniunea Europeană, decizia fostului președintelui Viktor Ianukovici de a tergiversa
acest eveniment , argumentată prin faptul că economia Ucra inei va fi plasată în pericol, precum și
ca reacție la insistențele Rusiei, a constituit și începutul declanșării unei noi crizei politic e cu
efecte substanțiale atât pe plan intern, ucrainean, cât și la nivel internațional. Inițial revoltele în
masă de la Kiev, după care anexarea Crimeii în doar câteva luni, atacurile de combatere a
terorismului, răsfrânte și asupra civililor, culminâ nd cu cedarea guvernelor de la Donețk,
Slovyansk care s -au declarat Republici independente . Chiar da că actualul context al crizei din
Ucraina sugerează o implicare mai amplă și o poziție mai certă atât a autorităților internaționale ,
în special al celor Occidentale, Conferința de la Geneva și sancțiunile impuse oficialilor ruși nu
par a fi măsuri suficie nte pentru asigurarea stabilității statului Ucrainean . Interesul strategic al
Federației Ruse este evid ent, dat fiind prezența bazei militare în Sevastopol, ieșirea la Marea
Neagră, precum și a unei consistente părți de etnici ruși în Ucraina.
Cu certitu dine c riza a afectat puternic stabilitatea politică, economică, socială, precum și cursul
pro-european al acestui stat, iar alegerea unui nou președinte în mai 2014 nu stopează Rusia să
amenințe cu sistarea livrărilor de gaze, Uniunea încercând să cheme Fe derația Rusă la negocieri

58 COM(2009) 188/3, op. cit.
59 Andrzej Jaroszyński , Poland’s Presidency of the European Union: An Agenda with Challenges and Opportunities ,
04.10.2011, http://ces.anu.edu.au/sites/ces.anu.edu.au/files/Polish%20Presidency%20in%20the%20Council%20of%
20Europe_%20ANU%204%2010%2011_2.pdf , accesat la 23 aprilie 2014.

pentru remedierea acestui conflict car e poate genera consecințe grave pentu statele membre, dat
fiind dependența acestora de t ranziția resurselor de gaz pe teritoriul acestui stat (vezi scrisoarea
președintelui Barroso către preșe dintele Putin din 17 aprilie 201 4).
Concluzionând această scur tă notă analitică, putem afirma că statele din estul european posedă
anumite aspecte comune, necesare de îmbunătățit, din care fac parte reformele instituționale,
politice, economice și sociale – elemente tipice unei tranziții democratice, necesare de implim entat
pentru asigurarea dezvoltării durabile. Modul de implimentare al reformelor, cursul ales este
specific pentru fiecare stat, dar totuși este evidentă necesitate de cooperare instituțională între
structurile UE și cele naționale pentru a obține succes în transformarea acestor state.
Accesul la Piața Internă a Uniunii Europene, favorizat prin semnarea acord urilor de parteneriat,
reprezintă oportunitatea majoră de dezvoltare economică și o deschidere spre promovarea unei
economii liberale de piață, totuși anumite impedimente precum dependența energetică și
comercială de Rusia sau discrepanța dintre nivelul de dezvoltare al UE față de cel al statelor din
regiune alcătuiesc un impediment considerabil pentru aspirațiile pro -europene ale acestor state.

O componentă notorie pentru parteneriatul Estic, necesară de specificat ar fi anume d eschiderea
UE pentru sfera non -guvernamentală constituie o parte esențială în asigurarea integrării europene,
asfel noi instituții precum Secratariatul Societății C ivile de la Bruxelles pentru Parteneriatul Estic ,
implicarea autorităților locale, crearea noilor forumuri de business între statele est -europene,
platforme de educație non -formală Salto -Youth, programele academice de burse Erasmus sunt
accesibile deja și pentr u studenții sau elevii cetățeni ai celor șase state , obiectivul people -to-people
contact fiind unul care posedă c el mai mare po tențial de succes și realizare, fiind mai ușor
abordabil. Paradoxal, dar anume Belarus și Azerbaijan – două din statele Parteneri atului Estic,
considerate drept cele mai distante și eurosceptice , atât la nivel de societate civilă, cât și la nivel
guvernamental, se ad everesc a fi și cele mai viabil e privind creșterea lor economic ă (în termeni de
PIB pe cap de locuitor)60. Factorul eco nomic, social, precum și predominanța militară a Rusiei pe
teritoriile st atelor din Parteneriatul Estic – fapt care lezează integritatea acestora, sunt elemente
primare abord ate de Uniunea Europeană care pot stagna eficiența tranziției. Astfel, pe lângă

60 Katarzyna Pełczyńska -Nałęcz, ,, Integration or imitation? EU policy towards its Eastern neighbours” , 14.04.201, în
EaPCommunity , http://www.easternpart nership.org/publication/politics/2011 -04-14/integration -or-imitation -eu-
policy -towards -its-eastern -neighbours , accesat la 20 aprilie 2014.

alegerile democratice și echitabile, promovarea libertății mass -media care oferă acest spirit de
tranziție în statele est -europene , acestea nu au obținut încă un succes definitiv în implimentarea
unei stategii clare de tranziție, abaterea majoră fiind pe seam a deficiențelor clasei politice prezente,
precum și din cauza statele Uniunii, aceasta ratând momentul din cauza reticenței de a oferi
perspective clare de aderare pentru aceste state61.

2.3 Russia și Uniunea Europeană într -o shared zone

Christopher Patten și Javier Solana au venit cu o propunere tridimensională pentru PEV, care poate
fie axată pe zona Mediterană, cea a Balcanilor de Vest, cea din urmă fiind a Rusiei și a celorlalte
state din est62, totuș i pe parcursul evolu ției PEV se menționează reticența poziției ruse cu privire
la această cooperare multilateral ă, iar parteneriatul ratificat în 2009 la Summit -ul de la Praga
abordează doar șase state din vecinătatea ace steia, însăși Rusia fiind exclusă din această politică.
Spațiul european estic se disting e prin faptul că se află la intersecția intereselor geopolitice și
strategice ale marilor ac tori pe planul internațional (în special Rusia și UE). Astfel, Federația Rusă
pretinde o legitimate proprie asupra acestui spațiu, dat fiind faptul că în țările ce vizează locuiesc
o mare parte din etnicii ruși precum și datorită promovării une i cooperări economice intense cu
statele din această regiune. Consecință a destrămării Uniunii Soviet ice, fostele republici socialiste,
în special Rusia, s -au confruntat cu o puternică criză economică, factor care a sporit necesitate a de
a coopera între statele post -sovietice, iar apoi a catalizat formarea Comunit ății Statelor
Independente (CSI), drept o nouă formă veritabilă de cooperare economică, stabilită imediat după
colapsul Uniunii Sovieti ce.
„Înaltele Părți Contractante garanteză îndeplinirea obligațiilor internaționale, care rezidă din
acordurile fostei URSS”63, specifică articolul 12 al Tratatulu i CSI, semnat inițial de Rusia, Ucraina
și Belarus. Recurgerea la dezvoltarea unei strategii acceptate în comun pentru supraviețuirea și
reconstruirea noilor state naționale părea a fie o soluț ie cât de posibil rațională adoptată de fostele
republice sovie tice. Totuși sustenabilitatea acestei strategii nu a fost prevăzută pentru o durată mai

61 Iris Kempe, ,,Identifying an Agenda for a New Eastern Policy – Evaluating the European Neighbourhood Policy
beyond the ENP approach ”, în Intereconomics, Iulie/August 2007, p. 188.
62 Dandiș, op. cit., p.169.
63 Declarația de formare a Comunității Statelor independente, http://www.cis.minsk.by/page.php?id=176 , accesat la
15 aprilie 2014.

lungă, iar după nici un deceniu statele au simțit nevoia de a interacționa într -o lume globalizată ,
cu obiectivul de a-și dezvolta relații multilaterale. Odată resimți tă această s chimbar e a direcției
statelor din estul european spre o abordare multilateral ă sau mai echilibrată în cadrul formării
alianțelor , fostele republici sovietice s-au simțit amenințate și nevoite să suporte consecințele sub
formă de embargo -uri, s ancțiuni economice sau sistarea livrărilor de gaze naturale din partea unei
puteri regionale care posedă ambiția de a -și menține influența prin utilizarea tuturor mijloacelor
formale și informale, nu doar a celor democratice și normative. Rusia posedă diverse căi de
influență în fostele republici sovietice la care va recurge odată ce interesele ei proprii se vor afla
în de sidență cu interese statelor din estul european. Cert este faptul că i nterferențele de interese
afectează relația Uniuni i Europene cu Federația Rusă, chiar dacă Moscova se prezintă a fi deschisă
și acceptă cooperarea cu vecinul Occidental, în același timp aceasta neagă asumarea hegemoniei
normative a UE64.
Relațiile cu Federația Rusă sunt prioritare pentru Uniunea Europeană , este cert că actualmente
există o dependența energetică a statelor Uniunii Europene, pe lângă influența factorul ui economic
care favorizează și o dependență a Rusiei de UE, dat fiind considerabilele exporturi de gaze
naturale și petrolul care sunt comer cializate în statele membre ale Uniunii.
Odată cu lansarea acestei politici, Uniunea Europeană a inclus și Rusia, dar reticența acesteia s -a
soldat cu o învinuire a Uniunii Euro pene că nu tratează la nivel de egalitate această relație , astfel
Rusia percepâ nd vecinătatea comună prin prisma a două aspecte, după cum argumentează
deputatul european Adrian Severin și ca reacție la lansarea acestei politici europene a avut loc și
nașterea conceptului de near abroad destinat ca prin urmare să devină o zonă de inner abroad,
care indică un spațiu exclusiv destinat interesului legitim de securitate al Federației Rus e65.
După alegerile din 20 12 și începerea unui nou mandat , Putin a subliniat clar că integrarea
Euroasiatică constituie o direcție prioritară a politicii externe r use, decizie care poate fi interpretată
și ca o distanțare de relația cu UE și limitarea în așa zisa europenizare a Rusiei66.

64 Hiski Haukkala, ,,Russian Reactions to the European Neighbourhood Policy ”, în Problems of Post -Communism,
Vol. 55(5), 2008, p.40.
65 Adrian Severin, Politica de Vecinătate Estică a Uniunii Europene și impactul ei asupra schim burilor economice și
comerciale , http://www.fisd.ro/PDF/Speech%20London%20Economic%20Summit -ro.pdf , accesat la 17 aprilie
2014.
66 Stefan Meister, ,,EU -Russia Relations and the Common Neighborhood: The Ball is on the EU’s Side”, în DGAP
analyse , p.6.

Summit -ul de la Sankt Petersburg din 2003 s-a soldat cu rezultate esențiale anume datorită faptul ui
că la finalul acestui a oficialii reprezentanți ai UE și ai Rusiei au emis o declarație comună prin
care s -au stabilit anumite direcții specifice de colaborare între UE și Federația Rusă, punctul doi
al declarației rezumând esența acesteia:

„Am fost de acord să consolidăm coo perarea noastră cu o viziune creată pe termen lung pentru
un spațiu economic comun, un spațiu comun de libertate, securitate și justiție, un spațiu de
cooperare în domeniul securității externe, precum și un spațiu liber pentru cercetare și educație,
incluz ând aspectele culturale”67.

În acel ași spirit de cooperare, afirm ându -se ceea ce e prioritar pentru Rusia în dez voltarea acestui
parteneriat: „a cest proces va fi abordat într -un mod sist ematic și pe bază de egalitate [..on equal
footing ..], cu sarcini specifice și aranjamente speciale în fiecare spațiu”68.
Un element strategic esențial reamintit de analistul politic George Friedman, cu referință decizia
europenilor de a izola Rusia fără a considera partea din sud-vestul acesteia, iar încercările puteril or
Occidentale de a influența prin impunerea sancțiuni lor ( la fel ca în cazul crizei din Ucrainia) mereu
vor omite un adevăr esențial – faptul că Rusia mereu a fost economică nefuncțională. Drept exemplu
autorul realizează și o retrospectivă la adevărul i storic că Rusia a învins mari imperii precum cel
al lui Napoleon și cel al lui Hitler, astfel rezidă și presupunerea că ,,subminând puterea economică
a acestui stat nu înseamnă că va avea loc și submina rea puterii militare , care a supraviețuit
colapsului URSS ”,69 dilema influenței militare la momentul fiind o cu impas, în special în regiunea
de vecinătății sale apropiate.
Considerând interacțiunea și cooperarea r egională în spațiul Europei de e st putem afirma că la
această etapă primează interesul Federației Ruse, datorită declanșării active a concept uli de near
abroad policy , care posedă și o bază legală, incrispată în Consituția acestui stat, astfel potrivit
articolului 62 punctul 2, Federația Rusă garantează protecție și patronaj cetățeni lor ruși din afara
granițelor ei70, aceasta folosind și termenul de compatriot sau sootechestvinniki, pentru a defini

67 EU-Rusia Summit Joint Statement, 31.05.2003, St-Petersburg,
https://www.consil ium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/er/75969.pdf , accesat la 30 martie 2014.
68Ibidem.
69 Friedman, op.cit.
70 Constituția Federației Ruse, http://constitution.garant.ru/rf/chapter/2/ , accesat la 16 aprilie 2014.

etnicii din spațiul ex -sovietic , confirmând importanța relației cu aceștia atât pentru politica internă
și cea externă.
Europa de Est constituie o regiune im portantă pentru ambele puteri, î ncepând cu necesitatea de
asigurare a s ecurității în regionale , beneficiile promovării u nei economii de piață, până la
instituirea și dezvoltarea proiecte lor educaționale care să propage valorile democratice, favorizând
o tranziție spre modernizare și adaptare la o lume globalizată.
În pofida viziunilor eurosceptice față de procesul de extindere al UE, sau în privința alocărilor
financiare pentru statele în c urs de dezvoltare, pe motiv că acestea ar afecta economia Uniunii, dar
și pentru faptul că aceasta nu își poate asuma capacitatea de investiție, în special după criza din
2008 sau cea din Grecia în 2012, contribuțiile financiare europene au crescut conside rabil p entru
regiunea de est a Europei, considerând alocația prevăzută prin noul buget 2014 -2020 , care prevede
o intensi ficare considerabilă a acesteia până la 15,4 miliarde euro71. Totuși nu putem nega faptul
că atunci când statele membre sunt însăși afec tate de criză , evident este faptul că solidaritatea UE
se va ax a inițial pe prioritățile în plan intern, iar ulterior pe cel extern (în interesul vecinilor) , iar
obiectivul de uniformizare și echilibrare a discrepanțelor la nivel juridic, politic, economi c dintre
regiunea de vest și est a Europei fiind amânată în favoarea soluționării problemelor pe plan intern.
Remarcăm și necesitatea de reciprocitate între a mbii parteneri, prin care și statele din est să prezinte
o strategie cu scopuri clar definite de o rientare a propriei politici externe.
În opinia europarlamentarului român Adrian Severin , vecinătatea estică ar fi o sursă de dileme
tocmai pentru faptul că oferă prea multe opțiuni, afirmând că aceasta ar putea fi utilizată drept
zonă -tampon, precum și în calitate de pod și facilit ator al comunicări între UE și Rusia, sau ulterior
ca spațiu coerent de asociere politică, integrare economică și convergență instituțională72, ultimul
obiectiv necesitând o asociere complexă.
Jeffrey Mankoff, fost Consilier pe relația SUA -Rusia, afirmă că s fera de influență a Rusiei reflectă
ideea că ,,statele din Estul Europei și Eura sia nu sunt complet suverane, iar Kremlinul continuă să
dețină privilegii speciale în relația cu aceste state ”73, astfel Ossetia de S ud, Abkhazia sau
Transnistria reprezintă niște puncte de avanpost pentru a menține influența rusească în regiune.

71 Regulation (EU) No 232/2014 of 11 March 2014 establishing a European Neighbourhood Instrument, 15.03.2014,
http://eur -lex.europa.e u/legal -content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014R0232&from=EN , accesat la 23 aprilie
2014.
72 Severin , op. cit ., p.
73 Jeffrey Mankoff, „Russia’s latest land grab: How Putin won Crimea and lost Ukraine”, în CSIS, 25.04.2014,
http://csis.org/node/49609 accesat la 29 aprilie 2014.

,,Fiecare parteneriat este mai bun decât un conflict, totuși ne exprimăm îngrijorările că unele state
încearcă să utilizeze st ructura parteneriatului împo triva Rusiei ”74, afirmă fostul președinte rus ,
Dmitrii Medvedev imediat după adoptarea oficial ă Parteneriatului Estic în 2009 , exprimând
scepticismul Federației Ruse ca reacție la pro -activismul european.
Interconexiunea dintre UE și Rusia se datorează ro lului comercial pe care îl posedă Uniunea,
considerând că 51% din comerțul total rusesc și 75% din investi țiile străine directe provenin d din
statele membre ale UE. La rândul său Rusia se califică drept al treilea după mărime partener
comercial al Uniunii, iar unii autori remarcă că în relația UE -Rusia, ,,Uniunea este mai degrabă o
sursă de acumulare a capital ului, tehnologii lor și a anumito r calificări, decât un model economic,
politic ”75 care poate fi implimentat și adaptat la specificul acestei țări.
Consemnând aceste osbservații, putem afirma că relația UE -Rusia dispune de o bază consolidată
în dimens iunea de competență exclusivă ce aparți ne Uniunii – domenii precum economie, comerț
și dezvoltare tehnologică , contrar domeniilor de competență ce aparțin doar statelor membre și
sunt gestionate în particular (energetic, strategii de politică externă)76.
Mai există și impedimentul, sau aspirația Rusiei de a crea Uniunii Euroasiatice, mizând în primul
rând pe statele din e stul European și Caucazul de Sud. Astfel, alături de Belarus, Kaza khstan –
principalii inițiatori ai conceptului de Uniune Euroasiatică, state precum A rmenia și Azerbaijan,
datorită conexiunilor economice cu Rusia și spațiul estic nu vor fi tentate să -și asume riscul față
de politica imprevizibilă a Rusiei, limitându -se la o echilibrare în relația cu UE.
Anume acum Rusia se va opune mai atroce Parteneria tului Estic, considerând că autoritățile
europene încearcă să își formeze o sferă proprie de inf luență în vecinătatea apropiată, iar în pofida
faptului că actualmente UE este adeptă a pragmatismului și nu a idealismului, pentru liderii de la
Kremlin acesta reprezintă doar un indic ator al faptului că cu cât e mai mare orientarea pro –
europeană a celor șase state, cu atât și se adeverește a fi mai costisitoare realizarea propriilor sale
proiecte (Uniunea Vamală, Spațiul Economic Comun și Uniunea Euroasiatică)77. Din aceleași
considerente, prin Parteneriatul Estic se relevă și o dimensi une de promovare a democrației
occidentale, iar Rusia nu poate accepta dezvoltarea acestuia fără a deține un anumit control,

74 Jaroszyński, op. cit.
75 Karbovskiy, op. cit., p.11.
76 Charles Grant, ,,The EU, Russia and China”, în Centre for European Reform, Martie 2013.
77 Güner Özkan, Spoils of a War: Impact of Geor gia-Russia War on Russian Foreign and Security Policies in the
‘Near Abroad’ , https://search.ebscohost.com/login.aspx?direct=true&db=a9h& AN=8 5161588& site=eh ost -live,
accesat la 14 mai 2014.

precum și datorită probabilităților de propagare a sentimentului antirus în rândul statelor din estul
European78. Totuși, nu în ultimul rând este de remarcat faptul că dacă Uniunea promovează o
politică de softpower asupra regiunii Europei de est și în Caucazul de Sud, pe când Rusia posedă
un atu esențial datorită elementelor de hardpower prezente în majoritatea statelor care fac parte și
din Parteneriatul Estic (în special Republica Moldova, Ucraiana și Georgia)
Cert este faptul că relația Rusia -UE este marcată de o criză de încredere și mutualitate , îndeosebi
după ce Federația Rusă și -a manifestat un vector de orientare a politicii sale spre Asia Centrală,
anume prin semnarea Acordului care constituie Uniunea Vamală și care va intra în vigoare de la 1
ianuarie 2015, cât și prin crearea unei alianțe energetice cu China ( în vigoare din 2018 ).
Rezumând aceste considerente, este evident că la mijlocul intereselor promovate de UE și
Federația Rusă se află și i ntereselor statelor d in regiunea în cauză, astfel orice acțiune v a avea
impact și asupr a creării politicilor în aceste state. Astfel, în relația UE -Rusia este esențial
elaborarea unor p olitici care trebuie dezvoltate printr -un cadru comun, implicând prioritate pentru
atingere a unui consens și sesizarea a unor avantaje pentru statele care v izează zona comună de
influență a acestor doi actori cu statutut de superputere.

Capitolul III. Studiu de caz: Ascensiunea Republicii Moldova în cadrul PaE

3.1 Formarea unui stat independent cu fundament european
În pofida faptului că Republica Moldova este una dintre cele mai mici și slab dezvoltate țări de pe
teritoriul European, poziționarea geografică a fost mereu esențială pe parcursul evoluției istorice
și geopolitice , fiind părtașă, sau ispășitoare a celor m ai importante tratate și modificări strategice
teritoriale influențate de marile puteri. Astfel notorii sunt Tratatele semnate în timpul domniei lui
Napoleon și a țarului rus Alexandru I, soldate cu anexarea Basarabiei la Imperiul Rus în 1812,
Pactul Molot ov-Ribbentrop (1939) între URSS și Germania n azistă prin care iarăși teritoriul dintre
Nistru și Prut este cedat sovieticilor, sau renumita încercare de a împărți Europa, pe o bucată de
șervețel între Stalin și Churchill prin care sovieticii vor deține 90% control asupra teritoriul

78 Özkan, op. cit .

României (în componența căruia se afla și această regiune) – toate acestea dovedind importanța
strategică a teritoriului care actualmente este denumit Republica Moldova.
Modificările teritoriale care au avut loc pe parcursul secolelor 19 -20 au marcat procesul de formare
a identit ății și stabilității acestui stat, a stfel este oportun să afirmăm faptul că Republica Moldova
este un stat relativ tânăr, încă în deplină tranziție postcomunistă și încercări progresive de definire
elocv entă a proprii strategii politice.
În vâltoarea even imentelor ce rezultă imediat după colapsul Uniunii Sovietic e, marcate de interese
politice, dependență de un sistem economic puternic centralizat, totuși clasa politică care a declarat
independența Republicii Moldova la 27 august 1991 a fost prima generați e care a încercat
promovarea unei politici echilibrate între Vest (Uniune Europeană) și Est (Federația Rusă).
Analizând cursul european al Republici i Moldova, Karosteleva distinge trei perioade distincte:
1. Renașterea problematică a unui stat independent, specifică pentru perioda 1991 -1994,
2. O europenizare ezitantă, încadrată între 1994 -2009,
3. Creare de noi alianțe și echilibrarea celor existente, începând cu 201079.
Prima perioadă este destinată realibilitării economice, sociale și politice, dat fiind situaț ia gravă și
impasul în care se afla noul stat creat, Republica Moldova înregistrând un grad mare de populație
care imigrează, cu grad mare și de imigranți ilegali, iar drept rezultat 40% din bugetul de stat era
consituit din remitențele primite din afara ț ării. Emergența unui nou conflict nu s -a lăsat mult
așteptată, astfel ca în 1992 Transnistria se autoproclamă independentă, aceasta deținând control
asupra 90% din energia Republicii Moldova (resursele de gaz, electricitate și petrol fiind livrate
prin Est ), precum și un sfert prin producția industrială totală80. Datorită multitudinii de probleme
cu care se confrunta Moldova, fiind la granița limitelor proprii de asigurare a sustenabilității,
aceasta recurge la a o strategie bilaterală în relația cu p roximit atea sa și chiar exprimă o dorință
pentru orientare europeană, caracterizată prin dez voltarea unui sistem democratic și formearea
unui cadru instituțional conform criteriilor propuse de vecinii săi Occidentali, totuși simțindu -se
atroce necesitatea de a -și garanta securitatea e nergetică, aceasta va păstra și relația cu Rusia drept
garant al stabilității.

79 Elena Korosteleva, The European Union and its eastern neighbours , Londra: Editura Routledge, 2012, pp. 105 –
108.
80 Ibidem, p.106.

A doua periodă este distinctă anume prin faptul că guvernul Republicii Moldova începe un cadru
formal de negocieri asupra Acordului de Parteneriat și Coop erare cu UE, semnat la 1994, acest a
intră în vigoare în iulie 1998. Prin acest nou document se instituționalizează trei noi organisme
responsabile de implimentarea acordului ratificat de Uniune și Republica Moldova, acestea fiind
după cum urmează: Comitetu l de Cooperare – constituit din înalți funcționari publici, Comisia
de Coooperare – alcătuită din miniștri și comisari, cel din urmă fiind Comitetul de Cooperare
Parlamentară -comuniune între parlamentarii naționali și cei europeni81, acestea alcătuind prima
bază instituțională comună de cooperare între UE și Moldova.
Problema teritorială cu care se confruntă Moldova în regiunea autonomă din Transnistria mai bine
de două decenii , care a dispus de o primă implicare a Uniunii doar în 2003, odată cu obținerea
statutului de observator a membrilor Consiliului Kees van Rij, Carl Hartzell în cadrul Comisiei
Constit uționale Moldova -Transnistria. U lterior prin documentele oficiale ale Uniunii stipulându –
se necesitatea de institui re a unui control de frontieră comun între Ucraina și Mo ldova, fapt care
ar genera și minimizarea și soluționarea unor probleme existente precum traficul ilegal de droguri,
alcool, țigări, cu efecte negative asupra PIB -ului Republicii Moldova82, astfel î n decembire 2005
este oficial lan sat EUBAM (E uropean Union Border Assistance Mission ) misiune de asistență la
frontiera dintre Moldova și Ucraina cu mandatul oficial precum stipulează:

,,Să aducă o contribuție substanțială la dezvoltarea procedurilor de gestionare a frontierei care să corespundă
standardelor Uniunii Europene și să servească necesităților legitime ale cetățenilor moldoveni și ucraineni,
călătorilor și comerțului, fapt care, la rîndul său, va contribui la consolidarea securității regionale și susținerea
dezvoltării econom ice”83.

Un cadrul instituțional care indică o consolidare a cooperării între Uniune și Moldova are loc odată
cu stabilirea Misiunii Permanente a Republicii Moldova la Bruxelle s (Ianuarie 2005 ), lipsită de
tenta politică însă care reprezin tă o apropiere de capitala și instituțiile UE, precum și o sursă
eficientă de informare. Alocările prin programul TACIS pentru Moldova pe ntru perioada 1995 –
1999 au constituit cca 56.5 milioane euro , direcțiile de finanțare cele mai importante și cu cea mai

81 Ibidem, p. 106.
82 Nicu Popescu , EU Foreign Policy and Post -Soviet Conflicts: Stealth Intervention , New York: Editura Routledge,
2011, p. 44.
83 http://www.eubam.org/en/about/overview

mare contribuție fiind pentru agricultură, transporturi și pentru dezvoltarea sectorului privat84, iar
realizând o analiză asupra fondurilor obținute de Moldova pe parcursul ultimilor două decenii
putem afirma sporirea alocațiilor.
Urmează anul 2009 cu o transformare radicală politică și socială a acestui stat, odată cu alegerile
din aprilie a acestui an și inițierea unei acute crize politice, Republica Moldova lipsindu -se de
președinte pentru o periodă de mai bine de doi ani. O reme diere a situației este realizată printr -un
consens al partidelor de la guvernanță care au creat Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) în
2010.
Cea din urmă perio adă dată de autoare , începând cu 2010 , este distinc tă prin încercările
autorităților de la guvernare de a crea o stabilitate și un echilibru prin încercări de a remedia
problemele Republicii Moldova și de a clarifica strategia proprie de politică externă. Korosteleva
afirmă că această perio adă Moldova se adeverește a fi „îndrăgita ajutoarelor financiare
internaționale” , aceasta dispunând de cel mai înaltă alocație pe cap de locuitor datorită celor 273.14
milioane destinate prin semnarea Memorandumului de Înțelegere pentru Programul Național de
Indicații , vizat pentru perioda anilor 2011 -2013, care marchează un raport cu 75% mai mare
comparativ cu programele din anii precedenți . Dacă în timpul guvernanței comuniste până în 2009
se înregistrează un total de 2,6 miliarde pentru a redresa de ficitul bugetar , odată cu noua
guvernanță a AIE și realizarea Planului de Stabilizare și Redresare Economic se vor atrage noi
fonduri pe lângă cele ale Uniunii Europene, aici cele 590 milioane de dolari de la FMI, 100
milioane de la Banca Mondială și BERD, precum și cele 102 milioane de euro de la vecinul
european, România85. Eficiența acestor ajutoare financiare se poate evindenția prin schimbările
structurale și progresele realizate de în sistemul de administrare a acestui stat.
Cadrul de guvernanță externă (europeană) instituit prin acțiuni normative și transform ative atât ale
UE, cât și prin cele ale statului în cauză s-a dovedit a fi util pentr u a asigura această tranziție
democratică, indispensabilă în stabilirea fundamentelor de bază (economic, politic și juridic) ale
unui stat , iar adoptarea continuă la aquis -ul Uniunii denotă consecințe pozitive pentru afirmarea
cursului european al Republicii Moldova, chiar dacă dacă cei opt ani de guvernare comuni stă vor
constitui un impediment care poate frâna reconstrucția unei societăți democratice în acest stat.

84 Evaluation of TACIS country strategy in Moldova , Decembrie 2000,
http://ec.europa.eu/europeaid/how/evaluation/evaluation_reports/reports/tacis/951574_vol1_en.pdf , accesat la 16
mai 2014.
85 Korosteleva, op. cit., p. 107

Comuni catul Comisiei Europene din 2009 menționează progresele realizate de Moldova în
aceasta aflându -se în proces de demarare a reformei în justiție, în domeniul energetic, dar specifică
limitările de asupra unor principii esențiale precum drepturile omului, libertatea de expresie, lupta
anti-corupție, traficul în transporturi86, fapt care justifică intitularea acestei periode de către
Korosteleva drept una de ,,Europenizare ezitantă ”.

3.2.De la Praga la Vilnius – perspectivă europeană consolidată

Perioada cup rinsă între 2009 -2013 este una definitivă pentru afirmarea cursului european al
Republicii Moldova. Parteneriatul E stic lansat în cadrul Summitului de la Praga (mai 2009), exact
după evenimentel e și numita „revoluție” din 7 aprilie 2009 și căderea guvernul ui comunist al
Republicii Moldova , eveniment cu o simbolistică notorie, care s -a adeverit a fi un nou început și a
favorizat o deschidere multilaterală a acestui stat. Cert este faptul că în pofida disensiunilor (în
special a celor politice) existente în t oți acești ani, Republica Moldova, cu suportul enorm al
autorităților europene parcurge cu pași siguri drumul spre o integrare și o adaptare europeană.
În octombrie 2010 semnează Memorandumul de Înțelegere între Comunitățile Europene și
Republica Moldova privind asocierea Republicii Moldova la cel de-al Șaptelea Program Cadru
al Comunității Europene pentru Cercetare și Dezvoltare Tehnologică (PC7), Moldova fiind
primul stat din Parteneriatului Estic și al doilea din Politica Europeană de Vec inătate după Israel,
care obține statutul de asociat la FP7, aceasta constituind o nouă cale de accesare a granturilor
europene. Ministerul Afacerilor Externe și al Integrării Europene (MAEIE) al Republicii Moldova
a specificat clar obiectiv ul său care prevedea valorif icarea oportunităților ofer ite noul parteneriat
cu UE, prin abordarea ambelor dimensiuni (bilaterală/multilaterală), acesta urmârind concludent
sloganul “mai multă asistență pentru mai multe reforme”87, obținând un suplimentar de 28 mln
Euro, ca re este destinat reformelor în domenii precum justiție , sănătătate și dezvoltare rurală. Dacă
în cadrul administrației guvernamentale a lui Vlad Filat, pentru perioda 2009 -2012, Moldova era
calificată drept istoria de succes a Parteneriatului Estic, schimbarea produsă la momentul când
prim -ministru Iurie Leancă a demascat ineficiența și corupția prezentă în instituțiile de stat88 a fost

86 COM (2009) 188/3, op. cit .
87 ***, Evoluții în relațiile RM -UE, http://www.mfa.gov.md/din -istoria -rm-ue/, accesat la 4 iunie 2014.
88 David Rinnert, ,,The Republic of Moldova in the Eastern Partnership”, în Friedrich -Ebert -Stiftung , August 2013,
http://library.fes.de/pdf -files/id -moe/10184.pdf , accesat la 6 iunie 2014.

un indicator al problemelor persisitente care afecează productivitatea și funcționaliteatea
instituțională a acestei țări.
O altă part e componentă esențială în asigurarea transformării economice a Republicii Moldova a
avut loc prin crearea Grupului Economic German (GET), instituit în 2012 cu scop de a oferi
asistență pentru autoritățile Republicii Moldova în elaborarea politicilor econom ice și depășirea
problemelor pe care le confruntă acest stat89, acesta pledând pentru menținerea unei strategii
comerciale diversificate, optimă fiind menținând relațiile cu CIS, cât și cu UE.
Reforma spațiului aerian comun european (SACE) între UE și Republica Moldova constituie un
prim element de succes, negocierile inițiate în 2010 au decurs eficient, astfel și Acordul ratificat
la finalul anului 2012 indică o cooperare și îmbunătățire nu doar a relațiilor la nivel economic, dar
și la niv el de promovare a securității comune între acești doi parteneri, iar necesitatea de a
implimenta standardele europene cu privire la managementul traficului aerian este o parte
componentă care favorizează tranziția și integrarea acestui stat.
Reforma în ju stiție constituie o prioritate subliniată primar în rapoartele UE, iar Institutul Național
de Justiție dispune de suportul internațional și activități de training, faza legistlativă a acesteia fiind
demarată încă din 2011, actualmente această reformă aflân du-se deja în faza de implimentare, un
prim element al căreia a constituit majorarea salariilor pentru judecători. Anume acest pas a creat
o dispută în rândul autorităților, prim -ministru Leancă afirmând că nu vede efecte în pofida
majorării salariilor p entru judecători, contrar afirmațiilor Ministrului de Justiție Oleg Efrim, care
susține că odată cu majorarea salariului judecătorilor, pe termen mediu, se vor observa și efectele
asupra implimentării eficiente a pachetului anti -corupție, subliniind că Rep ublica Moldova se află
la capătul listei după salariile acordate judecătorilor la nivel european90.
Continuând cu direcția europeană, rezidând și din principiul proximității, precum și a componentei
istorice comune, Comisia interguvernamentală Româ nia și R epublica Moldova, creată în 2012 la
Iași, acționează sub formă de reuniuni în plen, sau își separă activitate a comisii specializate precum
justiție, anti -discriminare, relații de frontieră, agricultură, și altele91, Parteneriatul Strategic

89 Jörg Radeke, Ricardo Giucci, et. al , Moldova’s trade policy: Strategy,DCFTA and Customs Union, Iunie 2013,
http://www.berlin -economics.com/download/policypapers/Moldova_PP_03_2013_en.pdf , accesat la 12 Iunie 2014.
90 Cristina Buzovsch i, ,,Ministrul Justiției: Majorarea salariilor judecătorilor – măsura care va da roade pe termen
mediu” 17.06.2014, http://unimedia.info/stiri/video -ministrul -justitiei -majorarea -salariilor -judecatorilor –masura –
care-va-da-roade -pe-termen -mediu -77993.html , accesat la 15 iunie 2014.
91 Centrul de presă MAE, Reuniunea Comisiei interguvernamentale România -Republica Moldova pentru integrare europeană , 31.03.2014,
http://www.m ae.ro/node/25732 , accesat la 8 iunie 2014.

demarat între Rom ânia (membru UE) și Moldova (membru non -UE) fiind unul din cele mai
avansat și demonstrează suportul acordat de un stat care a trecut prin această etapă, integrarea
europeană fiind un obiectiv comun al acestor doi aliați.
Negocierile asupra Acordului de Asociere au început în 2010, următorii trei ani s -au dovedit a fi
esențiali, care au o marcat productivitate și efectivitate din partea ambelor părți implicate,
culminând cu parafarea acestuia la Summit -ul de la Vilnius în noiembrie 2013. Un moment de
triumf al relațiilor dintre UE și Republica Moldova a consituit Summit -ul de la Vilnius, unii analiști
argumentând că Moldova chiar a beneficiat de apropiere cu UE, pe fondul de criză existent în
Ucraina, acesta contribuind ca ulterioarele decizii ce ține de liberalizarea regimului de vize să fie
accelerat de autoritățile UE. Anume Summit -ul de la Vilnius confirmă încă odată reiterarea
cursului european al Republicii Moldova de către autoritățile guv ernamentale ale acestui stat, etapa
de parafare a acordurilor de asocie re la Summitul de la Vilnius, în cadrul căruia Georgia și
Republica Moldov a (ambii membrii ai Parteneriatului Estic) au demarat încă o nou mijloc formal
de apropiere cu UE.
Structura fragilă a AIE a avut de suferi t datorită necontenitelor moțiuni de cenzură din partea
opoziției comuniste, dar și a disensiunilor și acuzațiilor reciproce între membrii coaliției de la
guvernare, renumit fiind conflictul dintre Vlad Plohotniuc -speaker -ul Parlamentului și
președintelui PLDM Vlad Filat, ultimul a și declarat ieșirea partidului său din Alianța pentru
Integrare Europeană92. Anume această instabilitatea politică persistentă a constituit o barieră
esențială în dezvoltarea progresivă a relației cu Uniunea Europeană, fapt care a tergiversat și
avansarea negocierilor asupra acordului de asociere, probabil guvernul lui Iurie Leancă dovedindu –
se a fi unicul care a reușit să mențină o poziție fermă pro -europeană și pro -activă, rezistând la
atacurile necontenite din partea opoziției.

92 Cristina Buzovschi, 13.02.2013, ,,Filat a anunțat că PLDM iese din prevederile Acordului AIE ”,
http://unimedia.info/stiri/video -filat-a-anuntat -ca-pldm -iese-din-prevederile -acordului -aie-57287.html , accesat la 15
iunie 2014.

3.3. 2014: Etapa finală a dimensiunii bilaterale

Chiar dacă au parcurs doar șase luni din anul curent, rapiditatea și motivația dovedită de acest
stat în implimentarea traiectorii europene este remarcabilă, astfel Republica Moldova îndreptându –
se spre finalitatea implimentării obiectivelor stipulate de Parteneriatul Estic, totuși dacă acestă
finalitate și performanță reprezintă și accesul în familia europeană constituie o dispută care
formează necontenite dezbateri atât la nivel național, cât și c el european. Două evenimente
consistente sunt necesare de abordat odată ce analizăm importanța anului 2014, acestea fiind
liberalizarea regimului de vize din 28 aprilie, precum și ulterioara semnare a acordului de asociere,
care este stabilită pentru 27 i unie, aceasta fiind o etapă mai riscantă pentru politica externă a
Republicii Moldova.
Considerând aspectul aboliri regimului de vize , putem afirma că Republica Moldova este unica
țară din spațiul estic care a atins aces t progres substanțial, decizia de liberalizare a regimului de
vize fiind o etapă influențată atât de progresul înregistrat pe parcursul implimentării reformelor
conforme cu Planurile de Acțiuni sugerate de UE , cât și de anumiți factorii externi precum
escaladarea crizei din Ucraina și anex area Crimeii la Federația Rusă, autoritățile europene încercâd
să ofere mai multe garanții, demonstrându -și suportul pentru ascensiunea europeană a Republicii
Moldova.
Beneficiile abolirii regimului de vize nu doar cu statele membre ale UE, ci și cu cele din zona
Schengen (Norvegia,Elveția, Islanda), chiar dacă nu resimțite imediat totuși sunt considerabil
pozitive, avansând relația cu Uniunea. Astfel, liberalizarea regim ului de vize are un impact major
în combaterea migrației ilegale, odată cu posibilitatea de sesizarea a ambasadelor, cetățenii care se
află ilegal în state membre ale UE pot solicita obținerea unui pașaport biometric care va ajuta la
întoarcere acasă . La această etapă remarcăm și prioritat ea de creare a unui mecanism de
comunicare eficientă între instituțiile statului, care se va adeveri util în procesul de combaterea
crimei, iar după exemplul sugerat de prim -ministru Iurie Leancă, care vorbește despre
comunicarea între Procuratură și M inisterul de Interne și lipsa sharing -ului de informați e între
aceste două instituții93.

93 Avanga raj, Emisiune din 30 aprilie 2014, http://trm.md/ro/avangaraj/avangaraj -emisiune -din-30-aprilie -2014/ ,
accesat la 1 mai 2014.

Dacă autoritățile UE, în special state precum Marea Britanie sau Olanda, demonstrează
preocupările sale față de impactul asupra UE odată cu deschiderea unui potențial flux de imigranți
din Republica Moldova, care poate să afecteze economia statelor membre, datorită căruia unele
state manifestă reticență, consemnând argumentul că partenerii lor posedă o econ omie instabilă,
Republica Moldova fiind în sine un exemplu, totuși autoritățile din Republica Moldova sunt
optimiste din acest punct de vedere și tratează abolirea regimului de vize în calitate de oportunitate
și stimularea a statel or membre de a investi în țară , iar prin crearea a noi locuri de muncă și
implimentarea une i strategii de dezvoltare durabilă se va genera o și stabilitatea pe plan intern,
astfel va avea loc și o reducere considerabilă a numărului de imigranți în țările europene. Astfel,
autoritățile din Republica Moldova văd mai degrabă liberalizarea regimului de vize drept o
posibilitate de a „întoarce acasă” cetățenii moldoveni care au imigrat, iar un prim exemplu este
sugerat de prim -ministru Leancă, dat fiind dialogul purtat cu omologul său grec Antonis Samaras,
subiectu l constituind protecția socială, guve rnul lui Iurie Leancă înaintând propunere a de proiect
ca cetățenii care se află legal în Grecia, în caz că decid să revină acasă s ă aibă garanția că își vor
obține pensia sau fondurile sociale personale deținute în acest stat94, reușita căruia ar fi un prog res
considerabil , dat fiind faptul c ă Grecia posedă un număr mare de imigranți din Republica Moldova.
Odată cu abolirea regimului de vize, se observă și o creștere consistentă a numărului de adresări
din partea cetățenilor pentru obținerea pașapoartelor b iometrice, iar odată cu adoptarea noilor legi,
intituțiile responsabile sunt susținute și adaptate cu utilajul necesar de a implimenta în termeni utili
procesul de obținere a unui act de identitate, astfel acestea favorizând o încredere mai mare din
partea cetățenilor care beneficiază de serviciile lor.
Nu în ultimul rând, liberalizarea poate servi drept pârghie de apropiere a celor două maluri ale
Nistrului, dat fiind faptul că guvernul menționează o creștere a numărului de cereri pentru
obținerea cetățeniei Republicii Moldova în rândul celor din stânga Nistrului, sporind astfel și
valoarea pașaportului moldovenesc95. Cert este faptul că anume 28 aprilie 2014 a marcat ,,ziua
demnității cetățeanului Republicii Moldova și o debarasare de stereotipuri ”, după cum a calificat
prim -ministrul Republicii Moldova în cadrul unei emisiuni la televiziunea națională. Totodată

94 Ibidem.
95 Moldova24, Liberalizarea regimului de vize crește valoarea cetățeniei RM, în special pentru locuitorii din stânga
Nistrului , 30.04.2014, http://moldova24.info/liberalizarea -regimului -de-vize-creste -valoarea -cetateniei -rm-in-
special -pentru -locuitorii -din-stanga -nistrului/ , accesat la 14 mai 2014.

vice-ministru Groza susține că anume acest pas ne ajută să obținem o î ncredere și confirmare a
ascensiuni în relaț ia cu UE96, liberalizarea regimului de vize fiind o deschidere față de întreg
spațiul european. Efectele pozitive sunt resimțite nu doar de guvern sau marile companii din
această țară, studenții fiind o parte integrantă a oportunităților educ aționale prin programele
Erasmus și diverse schimb uri de experiență , precum și pentru tinerii antreprenor i, care vor sesiza
o rapiditate în procesul decizional și stabilirea unor conexiuni mai intense între statele membre UE
și Republica Moldova .
Evident că oportunităț ile de dezvoltare economică vor fi o premisă odat ă cu abolirea regimului de
vize,iar dacă creșterea economică a PIB -ului pentru 2013 a înregistrat o valoare de 8,9%97, analiștii
se așteaptă la o îmbunătățire și maximizare, prin acest nou proces mediul de af aceri din Republica
Moldova deținând un avantaj enorm prin faptul că devine mai previzibil, și deci stabil pentru
investițiile străine directe. Liberalizarea regimurilor de vize s -a dovedit a fi o strategie prin care
Republica Moldova a demonstrat că poate depu ne eforturi conjugate pentru a realiza această
transformare, implimentând acest proces cu succes, chiar dacă se dovedește a fi o strategie pe
termen lung, însă cu efecte incontestabile.
Din cele trei axe importante care constituie bazele componente al e parteneriatului: piața internă,
mobilitatea -liberalizarea regimului de vize și acordurile de asociere, putem determina că Moldova
se află în stadiul final, urmând ca la finele lunii iunie să fie încheiate negocieril e asupra Acordului
de Asociere, și să aibă loc semnarea Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Comprehensiv
(DCFTA), astfel oportune sunt și laudele oficialilor europeni prin care își manifestă sprijinul
pentru acest stat ce realizează cel mai consistent succes în cadrul Parteneriatului Estic, dar urmează
și ratificarea de către toate statele membre . Dacă semnarea acordului este o perspectivă bună pentru
Republica Moldova constituie o abordare contradictorie. Unii argumentând că negocierile au avut
loc în timp record, fapt care a depus o presiune asup ra autorităților autohtone, pe lângă limitarea
instituțională a Chi șinăului se adeverește a fi o problemă pentru implimentarea legilor și normelor,
iar prin semnarea DCFTA statele care presupune că statele vor să armonizeze cca 95 % din aquis-

96 Avangaraj, Emisiune din 23 aprilie 2014, http://trm.md/ro/avangaraj/avangaraj -emisiune -din-23-aprilie -2014/ ,
accesat la 25 aprilie 2014.
97 Comunicat al Băncii Naționale a Moldovei , 27.03.2014, Chișinău, https://www.bnm.md/files/index_27316.pdf ,
accesat la 16 mai 2014.

ul comunitar cu legislație proprie98, ceea ce poate depăși capacitatea sistemului administrativ al
acestui stat.
Republica Moldova este situată între două blocuri regionale – cel al Uniunii Europene și cel al
Uniunii Vamale, iar o dezvoltare independentă ar fi imposibilă, dat fiind dependența energetică
(principalul furnizor fiind și membrul creator al Uniunii Vamale), cât și dependența de ajutor
financiar și perspectivele pentru dezvoltarea democratică , oferită de UE, iar di sputele sunt create
anume datorită existenței a unei alternative amibivalentă pentrur UE.
Astfel, potrivit afirmațiilor Ministrului Afacerilor externe și al Integrării Europene, Natalia
Gherman:

,,Noi suntem un stat democratic, unde pluralismul este respectat și susținut. Deci atunci când vorbim de confruntarea
celor două modele integraționiste pentru viitorul țării, trebuie să asigurăm ca această discuție să aibă loc exclusiv
într-un cadru legitim, onest și să aibă ca bază fapte și studii. Din păcate, nu este cazul întotdeauna”99

Un subiect de discuție apare datorită amenințării externe care vin din partea Federației Ruse,
Republica Moldova dorind să evite o repetare a scenariului din Cr imeea, acum cu regiunea
separatistă din Transnistria . Analizând parcursul european al Georgiei și cel al Republicii
Moldova, profesorul universitar Remi Piet, prin articolul publicat recent, amintește declarația din
18 martie făcută de președintele parlame ntului din regiunea Transnistreană, prin care a înaintat
Federației Ruse cererea de a iniția „pașii legali ” pentru anexarea acest ui teritoriu. Acesta
argumentează lipsa încrederii locuitorilor din această regiune în autoritățile de la Chișinău , iar în
calitate de remediu sugerează o intervenție a UE cu sprijin suplimentar atât pentru asistența nivel
guvernamental, cât și la nivel local pe dimensiunea socială, la fel menționând că doar o atitudine
pozitivă a Uniunii Europene, fără a fi transformată în acțiun i concrete nu va poseda o asemenea
valoare100. Dat fiind prezența acestei zone de conflict prin care Rusia poate influența situația
politică în vecinătatea proprie, Republica Moldova fiind o regiune de interes, următoarele etape ce
urmează a fi realizate nec isită un consens și totodată precauție din partea oficialilor moldoveni.

98 Rinnert, op. cit. , p. 6.
99 Pitu, Lavinia, ,,Natalia Gherman: Vom semna Acordul de Ascociere cu UE în întregime” în DeutscheWelle ,
20.05.2014, http://www.dw.de/natalia -gherman -vom-semna -acordul -de-asociere -cu-ue-%C3%AEn –
%C3%AEntregime/a -17647664 , accesat la 14 iunie 2014.
100 Remi Piet, ,,Moldova ’s europhile aspirations”, în AlJazeera , 18.05.2014,
http://www.aljazeera.com/indepth/opinion/2014/05/moldova -europh ile-aspirations -201451861529627450.html ,
accesat la 23 mai 2014.

Moldova este adesea calificată drept ,,istoria de succes a Parteneriatului Estic”, iar în curând
aceasta va semna Acordul de Asociere -DCFTA, unica problemă pentru autoritățile națion ale
rămâne a fi regiunea Transnistriană, care nu va fi parte componentă a zonei de liber schimb însă
oferă o pos ibilitate de creștere PIB -ului țării cu 3,6%, iar neparticiparea la bugetul statului va marca
o descreștere cu 5,2% pentru PIB -ul Republicii Mo ldova101, problema integrității teritoriale
reflectându -se prin efectele negative asupra economiei acestui stat, cât și asupra stabilității sociale,
dat fiind puținele elemente de interacțiune între sistemele administrative de pe ambele maluri a
rîului Nistr u.
O privire asupra evimentelor mediatizate de presa moldovenească, în perioda martie -iunie 2014 se
obser vem o serie de vizite a oficia lilor europeni, miniștrilor de externe sau prim -miniștri ai statelor
membre, culminând cu vizita președinților Herman von Romuy și cea a lui Barroso, discursurile
cărora manifestă total suportul pentru integrarea europeană a Republicii Moldova.
,,Acordul reprezintă un punct de reper în relația noastră de cooperare și va întări parcursul european
ales de Moldova. E punctul c ulminant al unui proiect început acum cinci ani, prin politica
Parteneriatului Estic”102, afirmă președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barrosso, în
declarațiile făcute în cadrul vizitei oficiale la Chișinău. Cu referință la acordul de asociere, Herman
Von Rompuy afirmă că ,, Semnarea nu înseamnă doar relații bune între Chișinău și Bruxelles, dar
între Chișinău și toate cele 28 state membre ”103, specificând faptul că UE nu este interesată de
realizarea politicilor în Republica Moldova , dar de rezultatele politicilor implimentate . Discursul,
politizat sau nu, dar totuși pro -activ, denotă un adevăr bine -conștientizat de autoritățile naționale,
anume faptul că acestea trebuie să preia inițiativa în implimentarea cooperări multilaterale cu
statele membre, prof itând de această oportunitate pentru a promova o dezvoltare durabilă.
Încercând o diferențiere a avantajelor și a riscurilor asumate cu privire la aceste două structuri
regionale, dispuse la poli opuși ai întregii Euroasii, vectorul se adeverește a se înclina spre direcția
Occidentală, chiar dacă eforturile necesare pentru a dobândi prog rese se cere a fi considerabile.

101 Tatia Dolize, EaP players missing: are Georgia and Moldova to score with DCFTA?, în Beyond the EU, 14.11.2013,
http://beyondthe.eu/eap -players -missing -are-georgia -and-moldova -to-score -with-dcfta/ , accesat la 19 mai 2014.
102 Alina Țurcanu, <<Interviu Barroso: președinte le Comisiei Europene: „Moldova are nevoie de consens național, nu
de politici partizane“>>, 12.06.2014, http://adevarul.ro/moldova/politica/interviu -jose-manuel -durao -barroso –
presedintele -comisiei -europene -moldova -nevoie -consens -national -nu-politici -partizane –
1_5398a1830d133766a87eb48c/index.html , accesat la 14 iunie 2014.
103 Crisitina Buzovschi, ,,Discursul public al lui Herman von Rompuy”, 13.05.2014, http://unimedia.info/stiri/video –
discursul -public -al-lui-herman -van-rompuy -la-chisinau -76351.html , accesat la 19 mai 2014.

Referindu -ne la Uniunea Vamală, este necesar de specificat că tarifele externe stabilite se prevăd
a fi mai mari, iar natura protecțion istă a clubului format de Belarus, Rusia și Kazakhstan poate
produce un efect negativ asupra diversificării economice a Republicii Moldova, oportunitate care
este favorizată prin aderarea la Zona de Liber Schimb a UE, aderarea la Uniunea Vamală stipulând
și o probabilitate de reducere a PIB -ului Republicii Moldova cu 9,7% ”104.
Aderarea UV presupune o reducere a prețului gazului natural importat de Republica Moldova cu
10%, UV ar crea o atmosferă deflaționistă pe piața monetară care poate favoriza aprecierea leului
moldovenesc până la 6.4%, fenomen nefavorabil exporturilor, acestea fiind reduse cu 17%, iar
importurile cu 7.9%, cu efecte scontate, datorită acestora consumul intern s -ar reduce cu 10.2%,
bunăstar ea populației ar scădea cu 6.6%, pe lângă scădere a valorii Produsului Intern Brut, aceasta
marcând efecte negative la nivel social105. Observând deci că această reducere cu 10% a prețului
la resursele naturale de gaz nu poate acoperi pierderile economice, cu efect asupra veniturilor
populației, pe lângă fa ptul că și sistemul de transport se presune a fi cedat furnizorului (aici
Federația Rusă) – clauză co ntestată și de președintele Bela rusului în contextul ultimilor negocieri.
Spre deosebire de opțiunea esticită, care presupune aderarea la UV, cea Occidental ă, aborată prin
semnarea semnarea DCFTA ar aduce în perspectivă o creștere a PIB cu 6.4%, o creștere
exporturilor cu 11.3% și a importurilor cu 6.1%, iar odată cu creșterea consumului până la o
valoare de 7.8%, ca efect se prevede și ascensiunea bunăstării generale cu 5% și a măririi bugetului
de stat s -ar mări cu 1.6%. De asemenea, chiar dacă presupune o deprecierea leului cu 2.1%, efect
ușor observat și actualmente, aceasta aduce mai multe beneficii, favorizând exporturile pe diferite
piețe a produselor din Moldova106.

3.4.Percepția socială a orientării pro -europene
O componentă esențială în integrarea europeană a Republicii Moldova este și promovarea
valorilor și normelor democratice la nivelul societății civile, aceast a fiind un beneficiar primar al
acțiunii normative promovate de UE. Astfel pentru crearea unei societăți viabile și participative,
ca domenii cheie, care pot asigura succesul constituie reforma socială și îmbunătățirea sistemului

104 Radeke, op. cit.
105 Valeriu Prohnițchi, Strategic omparison of Moldova ’s integration options: Deep Comprehensive economic
integration with EU versus the accesion to the Russia -Belarus -Karakhstan Custom Union , 07.06.2012,
http://pasos.org/wp -content/uploads/2012/06/Moldova -DCFTA_versus_RBK_CU_English.pdf , accesat la 12 i unie
2014.
106 Ibidem.

educațional – piloni ai formării unei societăți implicate în procesul decizional, care se bucură de o
transparență din partea guvernului, a parlamentului și a instituțiilor locale.
Pornind de la obiectivul people to people dezvolt at prin Politica Europeană de Vecinătate, ulterior
prin Parteneriatul Estic, dimeniune a prin care proiecte internaționale și programe educaționale sunt
mai accesibile și transparente este, în esență, un indicator al integrării și al propagării acestor
conexiuni între partenerii europeni, cu impact asupra schimbului de idei și experiență – factori
indispensabili pentru înregistrarea progresului social în Republica Moldova.
,,Reformele care garantează stabilitatea macroeconomică vor genera și sfârșitul măsurilor
populiste birocratice cu care s -a obișnuit și populația ”107, confirmă Remi Piet, astfel reiterând
impactul schimbărilor progresiste și a funcțio nalismului la nivel social.
La acest capitol însă apare și o problematică vizavi de cursul pe care îl va urma acest stat în viitorul
apropiat și acțiunile sau poziția Federației Ruse, care e în opoziție cu viziunea Uniunii Europene.
Astfel, subiectul rezidă în principiul de neutralitate stipulat prin articolul 11 al Constituției
Republicii Moldova, fapt care reprezintă un element al disputei și necesită o rigurozitate maximă
din partea oficialilor moldoveni atunci când are loc stabilirea vect orului de orientare al Republicii
Moldova (în special dacă abordăm previziunile pro -NATO și pro -UE), element care este atenționat
și de partea rusă confom declarațiilor recente a Ministrului de Externe Serghei Lavrov:

,,Referitor la Transnistria […] suntem favorabili găsirii unei soluții care să respecte integritatea teritorială și
suveranitatea Republicii Moldova, cu condiția ca [aceasta] să își păstreze neutralitatea înscrisă în constituție și cu
condiția ca administrația de la Chișinău să ajungă la la un acord cu Tiraspolul ca Transnistria să aibă un statul
special”108
Dacă noul regim de vize int rodus de UE luna aprilie care permite cetățenilor Rep. Moldova să
călătorească liber în spațiul UE este un pas în direcția corectă , aceasta vine în contradicție cu
acțiunea imediată demarată de Moscova, care a decis acordarea cetățenie i vorbitor ilor de limbă
rusă care au reședință într -un stat din fosta componență a Uniunii Sovietice109.

107 Remi Piet, op. cit.
108 ***, Ukraine ‘as close to civil war’ as possible: Lavrov, în Bloomberg , 14.05.2014,
http://www.bloomberg.com/video/ukraine -as-close -to-civil-war-as-possible -lavrov –
Mxqx9qdZR8OCC1fmUTGbyA.html , accesat la 26 mai 2014.
109***, New citizenship shortcut for Russian -speakers of Soviet, Imperial ancestry , 21.04.2014,
http://rt.com/politics/russian -citizenship -ancestors -language -764/, accesat la 12 iunie 2014.

Directorul Institutului Cultural Român din Republica Moldova, vorbind despre cum vede evoluția
europeană a Republicii Moldova, afirmă că aceasta e prezentă cu mari hiatusuri, iar procesul
ascendent spre afirmarea căii europene de la începutul anilor '90 și eforturile depuse până la
semnarea acordu lui de cooperare ș i parteneriat, proces care fost blocat în anul 2000, odată cu
schimbarea guvernării, Partidul Comuniștilor alcătuind hiatusul pentru aproape un deceniu.
Astfel, Valeriu Matei susține idea că p erspectivele Republicii Moldova erau clare, precizând și
faptul ca strategia Republicii Moldova era îndreptată spre semnarea acordului de asociere și
eventuala aderare în 2004 sau în 2007 odată cu România110, fapt care însă nu s -a adeverit datorită
circumstanțelor sus -numite care au frânat ascensiunea europeană a Republi cii Moldova.
Diversitatea etnică în rândul populației din acest stat crează și opinii diferite reprezenzate prin
radicalismul minorităților ruse din Transnistria, sau celor din regiunea autonomă Găgăuză, fapt
care fac mai dificil atingerea unui consen s la nivel administrativ, astfel reducându -se și impactul
refomelor care urmează a fi implimentate. Un obiectiv esențial al autorităților de la guvernare
constituie și informarea cetățenilor despre oportunitățile și beneficiile de implicare sesizate prin
integrarea europeană. Astfel și percepția conceptului de Uniune Europeană, valori europene poate
să fie împărțită în rândul diferitelor categorii de populație din Republica Moldova. Doar un
exemplu actual, considerând importanța informării corecte, dar și s pecularea în rândul cetățenilor
cu privire la impactul redus al liberalizării de vize și a potențialelor probleme care pot să apară la
controlul frontier (aici se remarcă dovada mijloacelor de întreținere, confirmări și diverse acte
oficiale care atestă mo tivul plecării), Vice -ministrul al afacerilor externe , Iulian Groza, susține
ideea că rigorile stabilite au fost tocmai cu scop de a combate migrația ilegală în rândul cetățenilor,
iar verificările la trecerea frontierelor în UE vor fi aleatorii și la discreția poliției frontiere111, astfel
reiterându -se necisitatea motivelor bine -întemeiate pentru a nu manifesta suspiciuni la controlul
transfrontalier.
Korosteleva prezintă un studiu cu opiniile cetățenilor din Republica Moldova, astfel interogând
diverși o ficiali, membri ai Parlamentului sau grupuri de experți, astfel perioda sondajului realizat
în 2008 și 2009 indică o viziune pragmatică asupra integrării europene, reiterându -se rolul decisiv

110 Elena Robu, ,,Matei: Am fi putut adera în 2007 la UE. Care a fost contribuția lui Iurie Leancă” ,08.05.2014,
http://unimedia.info/stiri/video -matei -am-fi-putut -adera -in-2007 -la-ue–care-a-fost-contributia -lui-iurie-leanca –
76113.html , accesat la 26 mai 2014.
111 Avangaraj, Emisiune din 23 aprilie 2014, http://trm.md/ro/avangaraj/avangaraj -emisiune -din-23-aprilie -2014/ ,
accesat la 25 aprilie 2014.

al Federației Ruse, sau faptul că există o diferență majoră într e modul de gândire sau valorile din
Moldova și cele din Occident112, toate acestea manifestând un euroscepticism în rândul
guvernanților, făcând abstracție de cetățenii acestui stat.
Instabilitatea politică pe parcursul anilor 2011 -2013 și-a manifestat impa ctul asupra încrederii
obținute de guvern în rândul cetățenilor săi, astfel și datele sondajului efectuat în aprilie 2013
demonstrează lipsa majoră de încredere, dat fiind că doar 15% din respondenți au răspuns
afirmativ, iar ratele cu privire la încredere a cetățenilor în sistemul judiciar coborând până la 13%,
totuși , cu privire la perspectivele euroepne, 36% din cetățenii Republicii Moldova au fost de acord
cu calea pro -europeană a acestui stat, paradoxală coincidență de egalitat e, dat fiind că ceilalți 36%
de participanți la acest sondaj și-au manifestat acordul față de calea pro -rusă113, fapt care
demonstrează dificultatea de obținere a unui consens la nivel social, aceasta fiind dispersată.
Urmărind schimbările și obiectivele guvernului Leancă, putem menționa că traiectoria clară,
adeptă a integrării europene se bucură de o promovare mai intensă, prim -ministru Leancă reiterând
faptul că Moldova nu mai trebuie percep ută drept o republică post -sovietică , considerând pașii
decisivi implimentați pentru crearea unor relații strânse și ir eversibile cu Uniunea Europeană114.
De remarcat este faptul că anul curent a fost și primul în care o parte din cetățenii Republicii
Moldova (majoritatea și cetățen i români) au avut posibilitatea de a vota în cadrul alegerilor
Parlamentului European din 25 mai, majoritatea sesizând beneficiile create de acest sistem:

„Europa râmâne un continent al păcii și când spun asta mă gândesc la acel pol de atracție pe
care l-a creat Uniunea Europeană prin stabilitatea, securitatea și prosperitatea ei. A făcut -o în
pofida multiplelor crize prin care a trecut și indiferent de faptul că, așa cum a arătat și recentele
alegeri pentru Parlamentul European, unele țări sunt mai reti cente față de viitorul Uniunii”115

Concluzionând, la sfârșitul discursului său în cadrul vizitei la Chișinău, Herman von Rompuy a
rostit ,,Trăiască Republica Moldova” în limba română, rusă, ucraineană și găgăuză – exprimându –
și respectul pentru etniile major itare care locuiesc pe teritoriul acestui stat. Anume acest gest

112 Korosteleva, op. cit., p. 120 -122.
113 Rinnert, op. cit., p. 6.
114 ***, Iurie Leancă la Reuniunea BERD: Moldova nu se mai autopercepe drept republică post -sovietică, 14.05.2014,
http://www.gov.md/libview.php?l=ro&idc=436&id=7655 , accesat la 9 iunie 2014.
115 Valeriu Chiveri, ,,Uniunea Europeană rămâne o importantă umbrelă de securitate politică” în ObiectivEuropean ,
iunie 2014, nr (2), p.3.

constituie un apel de solidaritate care exprimă respectul reprezentanților europeni pentru
diversitatea multiculturală, care trebuie interpretată de cetățenii acestui stat și de oficialii de la
guvernanță drept o premisă pentru dezvoltare și coeziune socială, ci nu în calitate de impediment
sau previziune pentru ulterior conflict.

Concluzi i

Această lucrare încearcă să cerceteze evoluția Politicii Europene de Vecinătate promovată de
Uniunea Europeană pe parcursul a mai mult de un deceniu, oferind o viziune transformativă
consolidată sub politica Parteneriatului Estic, care denotă focusarea pe spațiul de est al Europei.
Pe parcursul celor trei capitole am încercat, prin exemple le sugerat e și analiza datelor empirice, să
adeveresc obiectivele s tipulate spre abordare în intro duce re. Astfel, cu o viziune critic ă asupra
PEV, am definit avantajele ș i dezavantajele ac estei politici implimentate de Uniunea Europeană,
aceasta promovând o integrare și propagare a valorilor europene prin acțiunea sa normativă la o
dimensiune regională, dar limitându -se doar la asistență oferită partenerilor săi, perspecti va de
integrare deplină fiind o abordare distinctă. Chiar și asupra normativității Uniunii Europene există
dispute, considerâ nd limitele impuse de aceasta, precum și lipsa unui cadrul juridic ceea ce face
ca acest proces să fie dependent de inițiativele c lasei politice, sociale care activează în statul vizat
în calitate de partener. Exemplu notoriu în acest sens fiind perspectivele distincte prezentate de
Manners și de Hakkuala asupra puterii deținute de UE. Nu în ultimul rând, am demonstrat că
această c ondiționalitatea promovată de Uniunea Europeană este văzută drept metodă eficientă de
pentru transformarea statelor din împrejurimea proprie, stabilind o cooperare echitabilă prin
elimarea barierilor care tergiversează acest proces.
Prin analizarea Rapoarte lor de Progres și a Planurilor de A cțiuni sau a comunicatelor emise de
instituțiile euroepene, am încercat o examinare a etapelor prin care UE promovează integrarea
partenerilor săi, răspunzând activ criticilor printr -o capacitate de adaptare continu ă și prin
potențialul de consolida obiectivele urmărite în cadrul Politicii Europ ene de Vecinătate și a
Parteneriatului Estic.

Demonstrând ascensiunea alocațiilor financiare prin studiul comparativ centrat pe perioada
cuprinsă între 2004 până î n 2014, fapt care relevă deplină ascendență a relațiilor Uniunii cu statele
din estul European, precum și atenția sporită asupra discrepanțelor prezente în statele post –

sovietice care afectează și economia UE, acestea se fac resimțite odată cu sporirea interacțiunii
dintre ambii parteneri (prin semnarea Acordurilor de Asociere , Liberalizarea regimului de vize ).
La această etapa este posibil de argumentat și funcționalismul preze nt la nivelul Uniunii Europene,
dat fiind crearea noilor platforme și a instituții care vor f i responsabile de a promova un model de
guvernanță eficiente.
Prin prisma PEV, am realizat o cum situația politică din statele vizate de Parteneriatul Estic poate
fi ușor influențată de factorii externi, formarea alianțelor și stabilirea relațiilo r de înc redere între
parteneri fiind un element substanțial pentru promovarea inte reselor statelor în vecinătate.
Moștenirea sovietică impune afirmația că s tatele din est manifestă un grad de dependență în relația
lor cu Federația Rusă, în mare măsură această depe ndență e bazat ă pe element hard, precum cel
militar sau energetic. Totodată, fondul de criză demarat în relația UE -Federația Rusă, indubitabil
poate afecta vectorul de politică externă a regiunii de interferență situate între aceste două structuri
regiona le, uneori acesta constituind și un avantaj pentru determi narea mai clară a priorităților – ca
și în cazul Republicii Moldova după Summit -ul de la Vilnius și declanșarea crezei din Ucraina,
după care Moldova a beneficiat de atenția sporită surveni tă din partea Uniunii Europene,
implimentând două etape finale (liberalizarea regimului de vize și semnarea acordului de asoiere
cu UE) presupuse drept componentă a dimensiunii bilaterale promovate de Parteneriatul Estic. Di n
acest considerent am argumen tat compl exitatea eficientă a PEV și a PaE, dat fiind dimensiunea
multilaterală și cea bilaterală integrată în aceste politici Unionale, prima implicând un consens
asupra principiilor general valabile pentru actorii implicați, iar cea din urmă manifestându -se prin
abordarea individuală și negocieri ale intereselor proprii statului și Uniunii.
Exemplul Zonei de Liber Schimb (DCFTA), în antiteză cu Uniunea Vamală și ambivalența la care
sunt supuse statele din estul Europei, fiind plasate s ă aleagă între presiunea și competitivitatea
impusă prin cooperarea cu statele membre ale UE, față de cedările majore și crearea unei
dependențe inacceptabile între statele membre ale Uniunii Vamale.
Studiul de caz demonstrat în ultimul capitol redă un model de succes a acestei poli tici, chiar dacă
impactul în celelalte state nu s-a manifestat atât de eficient precum în Republica Moldova ,
predilecția pentru traiector ia de integrare europeană devenind una certă pentru acest stat.
Adaptarea la standardele europene a economiei Republic ii Moldova indică și o deschidere spre noi
piețe, astfel beneficiile multiple obținute prin liberalizarea regimului de vize, demonstrează că
măsurile implimentate de UE prin aceste politici sunt prevăzute cu efecte pe termen lung.

Considerând acest succes substanțial realizat de Repubica Moldova în relația sa cu UE, la fel
specificând necesitatea de armonizarea aquis -ului comunitar în proporție de 95% odată cu
semnare a Acordului de Asociere și a DCFTA, marcăm un nou subiect de cercetare vizavi de
perspecti vele obținerii membership -ului eur opean pentru Republica Moldova și factorii care
constituie un catalizator sau o barieră pentru ascensiunea europeană a Republicii Moldova.
Convingerea socială este un element de bază, dat fiind că opinia soci etății și împărtășirea valorilor
europene este un catalizator al integ rării, astfel că diversitatea etnică a acestui stat trebuie să fie un
argument pentru realizarea unei coeziuni sociale în rândul cetățenilor.
Nu în ultim plan, stabilitatea politică este un facto r care motivează Uniunea pentru implicare în
promovarea unei cooperări mai intens e cu statele din estul Europei, iar planul intern din anii 2010 –
2013 cuprinsă de o majoră criză politică demonstrează și atitudinea reticentă față de perspectivele
europene, î n contradicție cu obiectivul pro-european cert promovat de guvernul Leancă.
Astfel, nu este renegată ideea că în pofida faptului că acordul de asociere, sau alte platforme de
cooperare existente cu UE nu presupun și achiziționarea statutului de mem bru cu drepturi depline,
cert este faptul că acestea nu limitează Republica Moldova în sesizarea beneficiilor de pe urma
acțiunilor transformatorii realizate prin implimentarea reformelor în domeniile de bază care, în
cooperare activă cu instituțiile europene, v or asigura o dezvoltare sustenabilă stat în cauză.

Bibliografie
1. Anderson, Kym, The external implication of European integration , New York: Editura
Harvester Wheatsheaf, 1993.
2. Bache, Ian, Stephen George, Politici în Uniunea Europeană , Oxford: Editura Oxford
University Press, 2011.
3. Bechev, Dimitar, Kalzpso Nicoladis, ,,Whither the European neighbourhood policy
Scenarios for a special relationship”, în Euro View , 5 Iunie 2008.
4. Bowley , Graham, ,,EU turns its attention and resourcess to East ’’, 18.07.2005, în
International Herald Tribune .
5. Centrul de presă MAE, Reuniunea Comisiei interguvernamentale România -Republica Moldova pentru
integrare europeană , 31.03.2014, http://www.mae.ro/node/25732 .
6. Chive ri, Valeriu, ,,Uniunea Europeană rămâne o importantă umbrelă de securitate politică”
în ObiectivEuropean , iunie 2014, nr (2), p.3.
7. COM (2004) 373 Vecinătatea: document de orientare, 12.05. 2004, Bruxelles,
http://europa.eu/legislation_summaries/external_relations/relations_with_third_countries/
eastern_europe_and_central_asia/r17007_ro.htm .
8. COM(2009) 188/3, Implementation of the European Neighbourhood Policy in 2008 ,
23.04.2009, Bruxelles,
http://eeas.europa.eu/enp/pdf/pdf/progress2009/com09_188_en.pdf .
9. COM(2010) 207, Taking stoc k of the European Neighbourhood Policy , Bruxelles,
12.05.2010, http://www.enpi -info.eu/library/content/taking -stock -european –
neighbourhood -policy .
10. Comisia E uropeană, MEMO: Cadrul financiar multianual: Acțiunile externe și
instrumentele de finanțare, http://europa.eu/rapid/press -release_MEMO -13-1134_en.htm .
11. Comunicat de presă: Reuniun ea Comisiei Interguvernamentale România -Republica
Moldova pentru integrare europeană, 31.03.2014, http://www.mae.ro/node/25732 .
12. Comunicat al Băncii Naționale a Moldovei , 27.03.2014, Chișinău,
https://www.bnm.md/files/index_27316.pdf .
13. Constituția Federației Ruse, http://constitution.garant.ru/rf/chapter/2/ .
14. Dabrowski, Marek, ,,Economic Relations Bet ween the EU and CIS”, în Problems of
Economic Transition , vol.50, No.12.

15. Dannreuther, Roland, ,,Developing the alternative to the enlargement: The European
Neighbourhood Policy”, în European Foreign Affairs Review , 2006.
16. Nicolae Dandiș , Extinderea și Politica de Vecinătate a Uniunii Europene, Chișinău:
Editura Bons Offices SRL, 2008 .
17. Ezz, Alla, The Mediterranean, From Barcelona back to Barcelona ,
http://www.unece.org/fileadmin/DAM/trade/OtherMeetings/2013_PAMMeeting/PPTs/S1
2_AlaaEzz.pps EU-Rusia Summit Joint Statement, 31.05.2003,
https://www.consilium .europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/er/75969.pdf .
18. EU-Rusia Summit Joint Statement, 31.05.2003, St-Petersburg,
https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/er/75969.pdf
19. Ferrero -Waldner, Benita, Remarks on democrac y, Speech -06-790, 07.12.2006.
20. Friedman, George, ,,Borderlands: The View from Azerbaidjan”, în Stratfor Global
Intelligence, http://www.stratfor.com/weekly/borderlands -view –
azerbaijan?utm_source=freelistf&utm_m edium=email&utm_campaign=20140512&utm_
term=Gweekly&utm_content=readmore .
21. Grant, Charles, ,,The EU, Russia and China”, în Centre for European Reform, martie 2013.
22. Haukkala, Hiski, ,,Russian Reactions to the European Neighbourhood Policy”, în Problems
of Pos t-Communism, Vol. 55(5), 2008.
23. Hiski, Haukkala, ,,The European Union as a Regional Normative Hegemon: The Case of
European Neighbourhood Policy”, în Europe -Asia Studies, Vol. 60, No. 9, Noiembrie
2008.
24. Ian Manners, ,,Normative Ethics of European Union”, în International Affairs , Vol. 84,
No. 1, Ianuarie 2008.
25. Jaroszyński , Andrzej , Poland’s Presidency of the European Union: An Agenda with
Challenges and Opportunities , 04.10.2011,
http://ces.anu.edu.au/sites/ces.anu.edu.au/files/Polish%20Presidency%20in%20the%20C
ouncil%20of%20Europe_%20ANU%204%2010%2011_2.pdf .
26. JOIN (2013) 4 final, European Neghbourhood Policy: Working towards a stronger
partnership,
http://eeas.europa.eu/enp/pdf/docs/2013_enp_pack/2013_comm_conjoint_en.pdf .

27. JOIN (2014) 12 final , Neighbourhood at the Crossroads: Implementation of the European
Neighbourhood Policy in 2013 , 27.03.2014, Bruxelles,
http://eeas.europa.eu/enp/pdf/2014/joint_communication_en.pdf
28. Karbovski, Andrey, The Eastern Partnership ’s trouble, The End of Imitative
Europeneanization , Londra: Editura The Brouges Group, 2012.
29. Karpukhin, Sergei , ,,Lukashenko Says Belarus Will Not Block Eurasian Economic
Union”, în The Moscow Times , 09.05.2014, http://www.themo scowtimes.com/
business/article/lukashenko -says-belarus -will-not-block -eurasian -economic -union/499866.html
30. Kelley, Judith, ,,New Wine in Old Wineskins: Promoting political reforms through the
New European eighbourhood Policy”, în Journal of Common Market S tudies , 2006, Vol.
44. Nr 1.
31. Kempe, Iris, ,,Identifying an Agenda for a New Eastern Policy – Evaluating the European
Neighbourhood Policy beyond the ENP approach”, în Intereconomics, Iulie/August 2007.
32. Korosteleva, Elena, „The limits of the EU governance: B elarus’ response to the European
Neighbourhood Policy’’, în Contemporary Politics ,Vol. 15(2),
33. Light , Margot, et al.,,A Wider Europe: The View from Moscow and Kyiv”, în Intenational
Affairs , 76:1, 2000.
34. Mankoff, Jeffrey, „Russia’s latest land grab: How Putin won Crimea and lost Ukraine”, în
CSIS, 25.04.2014, http://csis.org/node/49609 .
35. Mayes, David, The External Implications of European Integration , Londra: Editura The
European Initiative, 1992.
36. Meister, Stefan , ,,EU-Russia Relations and the Common Neighborhood: The Ball is on the
EU’s Side”, în DGAP analyse .
37. Moldova24, Liberalizarea regimului de vize crește valoarea cetățeniei RM, în special
pentru locuitorii din stânga Nistrului , 30.04.2014, http://moldova24.info/liberalizarea –
regimului -de-vize-creste -valoarea -cetateniei -rm-in-special -pentru -locuitorii -din-stanga –
nistrului/ .
38. Özkan, Güner , Spoils of a War: Impact of Georgia -Russia War on Russian Foreign and
Security Policies in the ‘Near Abroad’ ,
https://search.ebscohost.com/login.aspx?direct=true&db=a9h& AN=85161588& site=eh
ost-live.

39. Parag, Khanna, Lumea a doua. Imperii și influență în no ua ordine globală , Iași: Polirom
2008
40. Patten, Chris, Comunicatul de presă al Comisiei Europene: O vecinătate mai largă: noul
cadru propus pentru relațiile cu vecinii estici și sudici ai Uniunii Europene,
http://europa.eu/rapid/press -release_IP -03-358_en.htm?locale=en .
41. Piet, Remi, ,,Moldova’s europhile aspirations”, în AlJazeera , 18.05.2014,
http://www.aljazeera.com/indepth/opinion/2014/05/moldova -europhile -aspirations –
201451861529627450.html ,
42. Pitu, Lavinia, ,,Natalia Gherman: V om semna Acordul de Ascociere cu UE în întregime”
în DeutscheWelle , 20.05.2014, http://www.dw.de/natalia -gherman -vom-semna -acordul –
de-asociere -cu-ue-%C3%AEn -%C3%AEntregime/a -17647664 .
43. Pełczyńska -Nałęcz, Katarzyna , ,,Integration or imitation? EU policy towards its Eastern
neighbours” , 14.04.201, în EaPCommunity ,
http://www.easternpartnership.org/publication/politics/2011 -04-14/integration -or-
imitation -eu-policy -towards -its-eastern -neighbours .
44. Popescu, Cornelia, Politica Europeană de Vecinătate – O nouă formă de parteneriat și
cooperare , http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2006/economie -si-administrarea –
afacerilor/1.pdf .
45. Popescu , Nicu, EU Foreign Policy and Post -Soviet Conflicts: Stealth Intervention , New
York: Editura Routledge, 2011.
46. Preston, Christopher, Enlargement and Integration in the European Union , Londra:
Editura Routledge, 1997.
47. Radeke, Jörg, Ricardo, Giucci, et. al , Moldova’s trade policy: Strategy, DCFTA and
Customs Union, Iunie 2013,
http://www.berlin -economics.com/download/policypapers/Moldova_PP_03_2013_en.pdf .
48. Regulation (EU) No 232/2014 of 11 March 2014 establishing a European Neighbourhood
Instrument, 15.03.2014, http://eur -lex.europa.eu/legal –
content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014R0 232&from=EN .
49. SEC (2011) 650, A Medium Term Programme for a renewed European Neighbourhood
Policy (2011 -2014), 25.05.2011, Bruxelles, http://www.enpi –

info.eu/library/content/medium -term-programme -renewed -european -neighbourhood –
policy -2011 -2014 .
50. Sedelmeier, Ulrich, „Extinderea. De la reguli de aderare către o politică pentru Europa”,
în Helen Wallace et al., Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană, Iași: Editura
Institutul European din România, 2011.
51. Severin, Adrian, Politica de Vecinătate Estică a Uniunii Europene și impactul ei asupra
schimburilor economice și comerciale ,
http://www.fisd.ro/PDF/Speech%20London%20Economic%20Summit -ro.pdf .
52. Smith, Karen E., ,,The outsiders: the European neighbourhood policy ”, în International
Affairs 81, 4(2005).
53. SWD (2013) 88 final, Implementation of the European Neighbourhood Policy in
Azerbaijan Progress in 2012 and recommendations for action , Bruxelles, 20.03.2013,
http://eeas.europa.eu/enp/pdf/docs/2013_enp_pack/2013_progress_report_azerbaijan_en.
pdf.
54. Tatia, Dolize, ,, EaP players missing: are Georgia and Moldova to score with DCFTA?”, în
Beyond the EU, 14.11.2014, http://beyondthe.eu/eap -players -missing -are-georgia -and-
moldova -to-score -with-dcfta/ .
55. Tratatul de la Lisabona, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .
56. Țurcanu, Alina, <<Interviu Barroso: președintele Comisiei Europene: „Moldova are
nevoie de consens național, nu de politici partizane“>>, 12.06.2014,
http://adevarul.ro/moldova/politica/interviu -jose-manuel -durao -barroso -presedintele –
comisiei -europene -moldova -nevoie -consens -national -nu-politici -partizane –
1_5398a1830d133766a87eb48c/index.html
57. United Nations , United Nations Conference on Trade and Development, New York, 2012,
http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/tdstat37_en.pdf
58. Walt, Stephen , Originile alianțelor, Iași: Institutul European, 2008.
59. ***, A secured Europe in a better world, European Security Strategy, Bruxelles,
12.12.2003, http://www.consiliu m.europa.eu/uedocs/cmsUpload/78367.pdf .
60. ***, CBC, Italia cere intrarea Libiei, Algeriei și a Marocului, 07.09.2012,
http://globserver.cn/en/afri ca/press/cbc -italy-demands -entry -morocco -algeria -libya -2012 –
08-07.

61. ***, Declarația de formare a Comunității Statelor independente,
http://www.cis.minsk.by/page.php?id=176 .
62. ***, Evoluții în relațiile RM-UE, http://www.mfa.gov.md/din -istoria -rm-ue/
63. ***, EU focus, Who are the EU ’s neighbours, Highlights of EU Neighbourhood support,
http://zh.scribd.com/doc/225292961/28069896 .
64. ***, Legea federală: Despre politica guvername ntală a Federației Ruse cu privi re la relația
cu concetățenii săi”, 24.05.1999, http://sevkrimrus.naro d.ru/ZAKON/sootech.htm

Videografie

1. Avangaraj, Emisiune din 23 aprilie 2014, http://trm.md/ro/avangaraj/avangaraj -emisiune –
din-23-aprilie -2014/ .
2. Avangaraj, Emisiune din 30 aprilie 2014, http://trm.md/ro/avangaraj/avangaraj -emisiune –
din-30-aprilie -2014/ .
3. Buzovsch i, Cristina , Ministrul Justiției: Majorarea salariilor judecătorilor – măsura care
va da roade pe termen mediu , 17.06.2014, http://unimedia.info/stiri/vid eo-ministrul –
justitiei -majorarea -salariilor -judecatorilor –masura -care-va-da-roade -pe-termen -mediu –
77993.html .
4. Buzovschi, Cristina , Filat a anunțat că PLDM iese din prevederile Acordului AIE ,
13.02.2013 , http://unimedia.info/stiri/video -filat-a-anuntat -ca-pldm -iese-din-prevederile –
acordului -aie-57287.html .
5. Buzovschi, Cristina, Discursul pub lic al lui Herman von Rompuy , 13.05.2014,
http://unimedia.info/stiri/video -discursul -public -al-lui-herman -van-rompuy -la-chisinau –
76351.html , în Unimedia.
6. Robu, Elena, Matei: Am fi putut adera în 2007 la UE. Care a fo st contribuția lui Iurie
Leancă, 08.05.2014, http://unimedia.info/stiri/video -matei -am-fi-putut -adera -in-2007 -la-
ue–care-a-fost-contributia -lui-iurie-leanca -76113 .html .
7. Ukraine ‘as close to civil war’ as possible: Lavrov, în Bloomberg , 14.05.2014,
http://www.bloomberg.com/video/ukraine -as-close-to-civil-war-as-possible -lavrov –
Mxqx9qdZR8OCC1fmUTGbyA.html .

Anexe

Figura 1.1. Vecinătatea Europeană
Sursa: CCS Analysis in S ecurity Policy, N 96, Iunie 2011, http://www.css.ethz.ch/publications/pdfs/CSS -Analysis –
96-EN.pdf
Tabel 1.2. Ponderea exporturilor în UE -25 ca pr oporție din exporturile totale (2004)
Armenia 38,2
Azerbaidjan 65,2
Belarus 37,0
Georgia 30,1
Kazakhstan 31,7
Kyrgystan 4,9
Moldova 38,3
Russia 50,4
Tajikistan 32,4

Ukraine 27,4
Uzbekistan 17,4
Sursa: UNCTAD Statistical Handbook 2005 , http://unctad.org/en/Docs/tdstat30p3_enfr.pdf