DOMENIUL DE DOCTORAT MINE, PETROL ȘI GAZE RAPORT DE CERCETARE NR. 4 IDENTIFICAREA ȘI ANALIZA RISCURILOR GEOTEHNICE ÎN CONDIȚIILE INUNDĂRII GOLURILOR… [618955]

UNIVERSITATEA DIN PETRO ȘANI
ȘCOALA DOCTORALĂ
DOMENIUL DE DOCTORAT MINE, PETROL ȘI GAZE

RAPORT DE CERCETARE NR. 4

IDENTIFICAREA ȘI ANALIZA RISCURILOR
GEOTEHNICE ÎN CONDIȚIILE INUNDĂRII
GOLURILOR REMANENTE

Conducător de doctorat :
Prof. univ. dr. ing. LAZAR Maria

Doctorand: [anonimizat]. NYARI (APOSTU) Izabela -Maria

PETRO ȘANI
– aprilie 2018 –

2
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 4
CAPITOLUL 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 6
RISCURI GEOTEHNICE MAJORE ÎN CONDIȚIILE INUNDĂRII GOLURILOR REMANENTE . 6
1.1 Descrierea procesului de inundare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 6
1.2 Principalele categorii de riscuri geotehnice ………………………….. ………………………….. …………………. 7
1.3 Analiza relației cauză -efect în studiul fenomenelor geotehnice ………………………….. …………………… 8
1.3.1 Factorii care influențează apariția fenomenelor geotehnice ………………………….. ……… 8
1.3.2 Cauzel e fenomenelor geotehnice ………………………….. ………………………….. ……………. 10
1.3.2.1 Acțiunea apelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 11
1.3.2.2 Variații de nivel ale apelor subterane ………………………….. ………………………….. .. 11
1.3.2.3 Existența suprasarcinilor ………………………….. ………………………….. ………………… 12
1.3.2.4 Șocurile seismice și vibrațiile ………………………….. ………………………….. ………….. 12
1.3.2.5 Modificarea caracteristicilor geotehnice ale rocilor ………………………….. ………… 13
1.3.3 Efectele fenomenelor geotehnice ………………………….. ………………………….. ……………. 15
1.4 Riscul de alunecare a taluzurilor definitive ale golului remanent ………………………….. ………………. 17
1.5 Riscul de lichefiere a materialului din haldă ………………………….. ………………………….. ………………. 18
1.6 Riscul de sufoziune la taluzurile definitive ale golului remanent ………………………….. ………………. 20
1.7 Alte riscuri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 20
1.7.1 Eroziunea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 21
1.7.2 Tasări anormale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 23
CAPITOLUL 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 24
CARACTERISTICILE HIDROGEOLOGICE ȘI GEOTEHNICE ………………………….. …………………. 24
2.1 Descrierea formațiunilor acvifere din cuprinsul perimetrului Peșteana Nord ………………………….. . 24
2.1.1 Cartarea geologică și hidrogeologică ………………………….. ………………………….. ………. 24
2.1.2 Alimentarea și descărcarea acviferelor ………………………….. ………………………….. ……. 28
2.1.3 Calitatea apei subterane ………………………….. ………………………….. ………………………… 29
2.1.4 Calculul volumelor de apă care contribuie la inundarea golului remanent ……………. 30
2.1.5 Durata inundării golului r emanent ………………………….. ………………………….. ………….. 31
2.2 Caracteristicile geotehnice ale rocilor din perimetrul Peșteana Nord ………………………….. …………. 33
2.2.1 Caracteristicile geotehnice ale rocilor aflate în stare naturală ………………………….. …. 33
2.2.2 Caracteristicile geote hnice ale rocilor aflate în stare saturată ………………………….. ….. 34
2.2.2.1 Încercarea de rupere la forfecare ………………………….. ………………………….. ……… 35
2.2.2.2 Modificarea caracteristicilor geotehnice în condiții saturate …………………………. 37
CAPITOLUL 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 41
RISCUL DE ALUNECARE A TALUZURILOR DEFINITIVE ALE GOLULUI REMANENT …… 41
3.1 Condiții de stabilitate generală ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 41
3.2 Analiza stabilității taluzurilor definitive ale golului remanent ………………………….. …………………… 42
3.2.1 Stabilitatea taluzurilor in-situ și de haldă înainte de inundare ………………………….. …. 42

3
3.2.2 Analiza stabilității taluz urilor in-situ și de haldă în diferite etape ale inundării golului
remanent ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 44
3.3 Evaluarea riscului de alunecare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 48
3.3.1 Determinarea vulnerabilității la alunecare ………………………….. ………………………….. .. 48
3.3.2 Determinarea probabilității de alunecare ………………………….. ………………………….. …. 51
CAPITOLUL 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 52
RISCUL DE LICHEFIERE A MATERIALULUI HALDAT ………………………….. ………………………… 52
4.1 Proprietățile rocilor predispuse la lichefiere ………………………….. ………………………….. ………………. 53
4.2 Evaluarea riscului de lichefiere a materialului haldat din perimetrul Peșteana Nord ………………… 55
4.2.1 Determinarea vulnerabilității la lichefiere ………………………….. ………………………….. .. 57
4.2.2 Determinarea probabilității de lichefiere ………………………….. ………………………….. …. 60
CAPITOLUL 5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 63
RISCUL DE SUFOZIUNE LA TALUZURILE DEFINITIVE ALE GOLULUI REMANENT ……… 63
5.1 Fenomene de sufoziune în perimetrul Peșteana Nord ………………………….. ………………………….. ….. 63
5.2 Evaluarea riscului de sufoziune ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 65
5.2.1 Determinarea vulnerabilității la sufoziune ………………………….. ………………………….. .. 65
5.2.2 Determinarea probabili tății de sufoziune ………………………….. ………………………….. …. 67
CONCLUZII. CONTRIBUȚII PERSONALE ȘI PROPUNERI FINALE ………………………….. ……….. 71
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 74
ANEXA 1

4
INTRODUCERE

Fenomenele geotehnice negative apar în condițiile influenței factorilor externi sau
interni care modifică starea de eforturi din masiv. Comportamentul rocilor se modifică
considerabil în condiții saturate, în sensul înrăutățirii caracteristicilor de rezistență. Apa
reprezintă principala cauză a apariției fenomenelor geotehnice negative ca urmare a creșterii
greutății volumetrice a rocilor și a manifestării presiunii hidrodinamice sau a presiunii apei
din pori. Acestea implică creșterea forțelor de alunecare care, la un moment dat, depășesc ca
valoare forțele de rezistență, moment în care masivul/depozitul de roci își pierde stabi litatea.
Conform literaturii de specialitate, a analizelor vizuale efectuate în perimetrul
Peșteana Nord și a datelor obținute în urma deplasărilor pe teren, r iscurile geotehnice majore
care pot să apară în perimetru sunt riscul de alunecare, riscul de lic hefiere și riscul de
sufoziune, la care se adaugă eroziunea și tasarea anormală – apărută în condițiile drenării
apelor subterane. Riscul asociat fenomenelor geotehnice reprezintă evaluarea cantitativă
exprimată valoric, a pierderilor materiale sau numeric , a victimelor omenești înregistrate în
urma cata strofelor cauzate de alunecări. Riscul este definit ca fiind produsul dintre
vulnerabilitatea taluzurilor la fenomenele geotehnice negative și probabilitatea de apariție a
acestora .
Întrucât, la evaluarea c ondițiilor de stabilitate a taluzurilor in -situ și de haldă a carierei
Peșteana Nord, s -au luat în considerare analize și studii efectuate în anii anteriori, o
importanță deosebită o prezintă reîmprospătarea acestora și reevaluarea periodică a rezervei
de stabilitate.
Stabilirea valorilor reprezentative ale caracteristicilor geotehnice ale rocilor aflate în
stare saturată, efectuarea analizelor de stabilitate în diferite etape ale inundării golului
remanent al carierei Peșteana Nord și evaluarea riscurilo r geotehnice (riscul de alunecare al
taluzurilor definitive, riscul de lichefiere al materialului haldat și riscul de sufoziune la
taluzurile in -situ), fac obiectul prezentului raport de cercetare .
Prezentul raport este structurat pe 5 capitole și se î ncheie cu o serie de concluzii,
contribuții personale și propuneri finale, respectiv cu bibliografia.
În primul capitol se prezintă riscurile geotehnice majore care pot să apară în condițiile
inundării golurilor remanente ale fostelor cariere și se descriu factorii și cauzele care
influențează apariția acestor fenomene geotehnice negative.
Capitolul 2 cuprinde o scurtă prezentare a caracteristicilor hidrogeologice și
geotehnice ale rocilor din perimetrul minier Peșteana Nord. Aceste detalii sunt importante
pentru rezolvarea problematicii prezentului raport și sunt necesare în studiile de stabilitate . În
acest capitol se realizează o descriere a formațiunilor acvifere din cuprinsul perimetrului
Peșteana Nord și se evidențiază formațiunile de interes. Modul de alimentarea și descărcare al
acviferelor, calitatea apelor subterane, calculul volumelor de apă care contribuie la inundarea
golului remanent și prezentarea unor ipoteze în ceea ce privește durata de inundare a golului
remanent al carierei Peșteana Nord sunt, deasemenea, subiecte discutate în capitolul 2. În
partea a II -a a capitolului 2 se prezintă caracteristicile geotehnice ale rocilor în stare naturală
și saturată și se evidențiază modificările care apar odată cu creșterea umidității și saturarea
rocilor.
În capitolul 3 se analizează stabilitatea taluzurilor definitive, în diferite etape (înaintea
inundării, pe perioada inundării și în condiții de roci saturate) și riscul de alunecare a
taluzurilor definitive ale golului remanent. Se determină vulnera bilitatea
masivului/depozitului de roci din perimetrul Pe șteana Nord la alunecări de teren ținând cont
de o clasificare pe grupe de periculozitate a depozitelor de reziduuri solide în funcție de
obiectivele naturale și artificiale din zona de influență și de gradul de stabilitate existentă în

5
literatura de specialitate. Probabilitatea de alunecare se determină utilizând metode
probabilistice: metoda lui Rosemblueth și metoda fuzzy.
În capitolul 4 se analizează riscul de lichefiere al materialului haldat. Se studiază
proprietățile rocilor predispuse la lichefiere, acestea fiind la baza elaborării unei metodologii
de determinare a probabilității de lichefiere. Determinarea vulnerabilității la alunecare prin
lichefiere se realizează după modelul aplicat la dete rminarea vulnerabilității la alunecări de
teren, însă se introduce potențialul de lichefiere care ține seama de dimensiunea particulelor.
În ultimul capitol al raportului, capitolul 5, se analizează riscul de sufoziune la
taluzurile definitive ale golului remanent (taluzurile in -situ). Pe baza analizelor vizuale și a
informațiilor obținute din teren, s -au prezentat câteva detalii privind fenomenele de sufoziune
manifestate în perimetrul Peșteana Nord. Evaluarea riscului de sufoziune s -a realizat pornind
de la graficul care redă corelația dintre gradientul hidraulic și coeficientul de neuniformitate
al rocilor. Pentru rezolvarea problematicii s-au stabilit 3 tipuri de acvifere , în funcție de
grosimea și înclinarea stratelor acvifere față de golul remanent stratului acvifer, coeficientul
de filtrare și coeficientul afluxului de apă.
Lucrarea se încheie cu o serie de concluzii, contribuții personale și propuneri finale și
cu o bibliografie care cuprinde 57 note bibliografice. Lucrarea cuprinde 46 tabele, 25 figuri, 3
relații de calcul și 1 anexă .

6
CAPITOLUL 1
RISCURI GEOTEHNICE MAJORE ÎN CONDIȚIILE INUNDĂRII
GOLURILOR REMANENTE

Lacurile de carieră sunt corpuri de apă formate c a urmare a inundării, naturale sau
artificiale, a golurilor remanente rezultate în perimetrele miniere în care activitățile de
exploatare au ajuns la final. Încetarea unei activități de exploatare are loc fie ca urmare a
epuizării zăcământului, fie ca urmare a faptului că exploatarea nu mai este eficientă din punct
de vedere tehnic și /sau economic.
Lacurile de carieră sunt corpuri de apă relativ tinere . Deși au numeroase avantaje
(acestea fiind prezentate în rapoartele anterioare), ele au un important dezavantaj și anume,
starea de dezechilibru în care pot fi aduse taluzurile definiti ve ale golului remanent ca urmare
a interacțiunii apei cu rocile care formează halda și taluzurile in -situ. În aceste condiții există
o serie de riscuri care pot să apară din punct de vedere geotehnic .
Apa este una dintre principalele cauze ale pierderii stabilității terenurilor, întrucât
determină înrăutățirea caracteristicilor de rezistență ale rocilor. Prezența apei în roci
influențează starea de eforturi unitare prin : variația umidității rocilor și modificarea
caracteristicilor geotehnice ale acestora, manifestarea presiunii apei din pori în condițiile
saturării rocilor, manifestarea presiunii hidrodinamice în condițiile formării curenților
acviferi, manifestarea fenomenelor sufozionare sau de lichefiere, manifestarea fenomenelor
de eroziune ca urmare a scurgerilor superficiale ori ca urmare a acțiunii valurilor, în cazul
lacurilor, etc. La acțiunea apei se mai adaugă o serie de factori și cauze care influențează
producerea fenomenelor geotehnice negative.

1.1 Descrierea procesului de inundare

Odată cu finalizarea lucrărilor de exploatare în carieră și cu închiderea carierei are loc
oprirea sistemelor de asecare. Există situații în care se recomandă continuarea asecării pentru
evitarea manifestării fenomenelor geotehnice negative. În condițiile opririi lucrărilor de
asecare, perioada de timp necesară inundării golurilor remanente este condiționată de
cantitățile de apă disponibile din sursele naturale și artificiale de alimentare, respectiv de
volumul golului remanent. Volumul unui gol remanent este egal cu suma dintre volumul de
material steril depozitat în halda exterioară și volumul subtanței minerale extrase. (Vulpe,
2011)
Inundarea golurilor remanente ale fostelor cariere se poate realiza prin două metode:
– inundarea natural ă – această metodă utilizează potențialul apelor subterane la care
se adaugă aportul de apă din precipitații și din scurgerile superficiale. Inundarea naturală este
condiționată de regimul apelor subterane (debit, coeficient de filtrare, viteză de cur gere, nivel
piezometric etc.), deoarece chiar dacă a portul de apă din precipitații și din scurgerile
superficiale este semnificativ, acesta este insuficient pentru inundarea completă a unui gol
remanent de dimensiunile celor rezultate în urma extragerii lignitul ui în carieră.
– inundarea artificială (sau combinată, întrucât se realizează atât natural, cât și
artificial) – se aplică în condițiile în care, din anumite motive tehnice, economice, de
securitate, se urmărește inundarea cât mai rapidă a golurilor reman ente. Deasemen ea, se mai
aplică în condițiile în care aport ul de apă din surse naturale este insuficient. Inundarea
artificială se poate realiza prin dirijarea apelor aflate în imediata apropiere a perimetrului,
printr -un volum minim de lucrări hidrotehnic e de deviere și dirijare controlată a acestora, prin
alimentarea cu apă din rețeaua hidrografică a zonei prin lucrări hidrotehnice (canale de
aducțiune) sau sistem de alimentare prin pompare. Deasemenea, inundarea artificială se mai

7
poate realiza prin util izarea potențialului orizontului acvifer artezian printr -un volum minim
de lucrări hidrotehnice, de exemplu prin intermediul forajelor de drenare cu erupție liberă.
Spre deosebire de inundarea artificială, i nundarea naturală prezint ă avantajul unor
costuri reduse, dar este un proces de lungă durată. Inundarea artificială prezintă o serie de
avantaje, precum preluarea funcțiunii viitoare considerabil mai repede, posibilitatea stabilirii
cotei până la care este oportună ridicarea nivel ului apei în lac, posibilitatea corelării lucrărilor
de amenajare cu cantitatea de apă dirijată în viitorul lac. (Vulpe, 2011) Dezavantajele
inundării artificiale sunt reprezentate costurile ridicate și de necesitatea executării lucrărilor
hidrotehnice de deviere sau captare și pompare, care, chiar și printr -un volum minim de
lucrări, au un impact negativ asupra mediului.
Soluția potrivită de inundare se alege astfel încât inundarea să fie eficientă din punct
de vedere tehnico -economic , ținându -se cont de d estinația lacului de carieră, de beneficiile pe
care le aduce și de necesitatea punerii în exploatare într -o perioadă cât mai scurtă, dar nu în
ultimul rând, de condițiile de siguranță și securitate.

1.2 Principalele categorii de riscuri geotehnice

Sub influența diverșilor factori externi sau interni, naturali sau artificiali, stabilitatea
taluzurilor și versanților este pusă în pericol ca urmare a distrugerii echilibrului local sau de
ansamblu dintre forțele care le/îi solicită și forțele de rezistență ale rocilor sau amestecului de
roci. (Rotunjanu, 2005)
Întrucât fenomenele geotehnice pot avea efecte negative devastatoare, pentru
împiedicarea manifestării acestora este necesară urmărirea evoluției deformațiilor
premergătoare alunecărilor, a factorilor și cauzelor care influențează apariția fenomenelor
geotehnice și prevenirea acestora prin aplicarea măsurilor corespunzătoare de sporire a
stabilității.
Prezența discontinuităților, de tipul fisurilor, crăpăturiilor, faliilor, stratificațiilor etc,,
și a modificărilor rezultate în urma manifestări fenomenelor de eroziune, sufozionare, de
lichefiere sau de alunecare superficial ă sau de profunzime, afectează caracteristicile de
rezistență ale rocilor și implicit ale masivelor de roci. (Rotunjanu, 2005)
Golur ile remanente sunt, de cele mai multe ori, mărginite pe o parte de taluzurile
definitive ale carierei, iar pe cealaltă parte de taluzurile haldei interioare. Spre deosebire de
rocile ce alcătuiesc taluzurile definitive ale carierei, rocile sterile din hald e sunt roci afânate, a
căror coeziune a fost parțial afectată, ca urmare a excavării, transportului și depozitării
acetora, și prezintă un risc mai ridicat de alunecare sub acțiunea diferiților factori externi.
Conform literaturii de specialitate, princip alele riscuri geotehnice care pot să apară în
condițiile inundării golurilor remanente sunt :
– riscul de alunecare a taluzurilor definitive ale golului remanent;
– riscul de lichefiere a materialului din haldă;
– riscul de sufoziune la taluzurile definiti ve ale golului remanent;
– alte riscuri (eroziune , tasare anormală ș.a.).
Acțiunea apelor generează cele mai importante modificări la nivelul caracteristicilor
geotehnice ale rocilor, acestea din urmă fiind responsabile de reducerea rezervei de stabilitate
și de manifestarea fenomenelor geotehnice negative.
Apa provenită din precipitații manifestă o acțiune continuă, periodică și repetată de -a
lungul anilor, asupra masivelor de roci. Atât apa provenită din ploi, cât și cea provenită din
topirea zăpezilor, d uce, în urma infiltrării, la îmbibarea rocilor cu apă, ceea ce determină
creșterea umidității rocilor, respectiv a greutății volumetrice. Deasemenea, se reduce
coeziunea și unghiul de frecare interioară de unde rezultă o reducere a rezervei de stabilitate a
masivului.

8
Spre deosebire de apele de suprafață care manifestă, în general, o acțiune erozivă
asupra masivelor de roci, apele subterane au o acțiune negativă mult mai puternică asupra
acestora prin manifestarea presiunii apei din pori și a presiunii hidr odinamice. Sub acțiunea
apelor subterane poate fi favorizată apariția fenomenelor de sufoziune, lichefiere și de
alunecare.

1.3 Analiza relației cauză -efect în studiul fenomenelor geotehnice

Stabilitatea taluzurilor și versanților este pusă în pericol c a urmare a distrugerii
echilibrului local sau de ansamblu dintre forțele care le/îi solicită și forțele de rezistență ale
rocilor sau amestecului de roci sub influența diverșilor factori externi sau interni, naturali sau
artificiali. (Rotunjanu, 2005 )
Sub influența factorilor care urmează a fi amintiți se produc modificări importante la
nivelul caracteristicilor getehnice ale rocilor, ceea ce implică, de cele mai multe ori, o
reducere a rezervei de stabilitate.
În urma analizei factorilor de influență se po t stabili cauzele producerii fenomenelor
geotehnice negative. Identificarea factorilor și cauzelor fenomenelor geotehnice este o
operație dificilă. Specialiștii din domeniu au efectuat în mod constant cercetări în scopul
prognozării acestor fenomene și a p roiectării măsurilor tehnice de stabilizare.
Primele cercetări în domeniu au fost efectuate prin analize retrospective
(retroanalize), analize la care se recurge și în prezent în scopul identificării cauzelor și
mecanismelor de producere a alunecărilor. T eoretic, analiza retrospectivă reprezintă o
operație mai simplă, însă rezultatele nu sunt satisfăcătoare întrucât se dorește eliminarea
riscului de producere a acestor fenomene prin prognozarea și eliminarea acestora.

1.3.1 Factorii care influențează apariția fenomenelor geotehnice

Conform literaturii de specialitate (Rotunjanu, 2005) , factorii de influență asupra
stabilității taluzurilor și versanților pot fi grupați după cum urmează ( Figura 1.1):

Figura 1.1 Factorii care influențează fenomenele g eotehnice
Factori ii
de
influență factori
geologici și
hidrogeologici
factori
mecanici
naturali și
geomecanici
factori
antropogeni
(tehnogeni)
factori hidro –
meteorologici
și climatici factorul seismic factorul biotic

9
Factorii geologici se referă la structura geologică a regiunii, la natura rocilor, la
prezența suprafețelor de stratificație, la prezența faliilor, fisurilor, crăpăturilor etc. Suprafețele
de stratificație, respectiv zonele de fractură, reprezi ntă suprafețe de minimă rezistență și de
regulă, suprafețe potențiale de alunecare. Deasemenea, o influență importantă o au și direcția
și înclinarea stratelor și a sistemelor de fisuri. Dacă înclinarea acestora concordă cu panta
taluzului sau versantului, acestea pot constitui suprafețe potențiale de alunecare.
Este necesar să se determine unghiul dintre înclinarea stratelor/fisurilor și panta
taluzului sau versantului Stabilitatea unui masiv este maximă atunci când taluzul/versantul
este perpendicular pe direcția stratelor și scade, până la o valoare minimă, atunci când direcția
taluzului este paralelă cu direcția stratelor. (Rotunjanu, 2005)
Factorii hidrogeologici se referă la prezența formațiunilor acvifere în structura
rocilor. Prezența apei în roci in fluențează starea de eforturi unitare prin : variația umidității
rocilor și modificarea caracteristicilor geotehnice ale acestora, manifestarea presiunii apei din
pori în condițiile saturării rocilor, manifestarea presiunii hidrodinamice în condițiile formă rii
curenților acviferi, manifestarea fenomenelor sufozionale sau de lichefiere etc.
Factorii mecanici naturali și geomecanici se referă la fenomenele morfodinamice de
suprafață dependente de natura și caracteristicile de rezistență ale rocilor. Factorii mecanici
naturali sunt reprezentați de acțiunea apelor curgătoare sau stagnante. Acestea pot provoca
apariția fenomenelor de eroziune pe taluzuri și versanți sau la baza acestora. Eroziunea poate
conduce la manifestarea fenomenelor de alunecare ca urmare a afectării stării de eforturi din
masiv. Factorii geomecanici se află în strânsă legătură cu factorii geologici și se referă la
caracteristicile de rezistență ale rocilor și la modul de determinare al acestora. Ca urmare a
determinării caracteristicilor de rezistență ale rocilor se poate evidenția comportamentul
acestora.
Factori hidrometeorologici și climatici se referă la prezența și intensitatea
precipitațiilor, fenomenele de îngheț -dezgheț, variațiile de temperatură, prezența secetei,
fenomenul de cont racție -umflare etc.
Precipitațiile conduc la creșterea cantității de apă infiltrată în sol și subsol. Ca urmare,
umiditatea rocilor crește, ceea ce determină creșterea greutății volumetrice, manifestarea
presiunii apei din pori și manifestarea presiunii hi drodinamice. Toate acestea implică
reducerea rezervei de stabilitate a masivului.
Fenomenele de îngheț -dezgheț au loc ca urmare a variațiilor de temperatură. Apa care
pătrunde în porii și fisurile rocilor la temperaturi scăzute îngheață și se dilată. Creșt erea
volumului apei ca urmare a dilatării, determină manifestarea unei presiuni în porii rocilor sub
acțiunea căreia are loc o împingere a particulelor rocii. Prin creșterea temperaturii și
contractare termică, se reduce volumul apei din pori, iar aceasta nu mai exercită presiune
asupra scheletului rocii. După înghețări și dezghețări repetate, porii și fisurile se măresc
treptat, astfel că, în timp, are loc o dezagregare a rocilor. Acest proces este mai pronunțat în
munți, unde ciclul de îngheț -dezgheț se m anifestă aproape zilnic, uneori chiar și vara.
Seceta conduce la manifestarea unor fenomene extreme de contracție a rocilor, iar
probleme majore apar în cazul rocilor argiloase. În perioadele de secetă, sub efectul
tensiunilor de tracțiune care apar, se fo rmează crăpături care facilitează apoi pătrunderea apei
și crearea unor zone de minimă rezistență.
Pământurile argiloase manifestă un potențial de contracție -umflare important la
variații de umiditate. Acestea fac parte din categoria pământurilor cu umflăr i și contracții
mari (PUCM). Creșterea sau scăderea grosimii înveli șului de apă adsorbită este însoțită
întotdeauna de o extensie sau contracție a structurii pământurilor, prin modificarea distanței
dintre particule, fapt ce determină variații importante d e volum la variații de umiditate. (***,
NP 126:2010, 2010 )

10
Factorul antropogen care se referă la modificările morfologice, structurale sau de
rezistență ale rocilor ca urmare a desfășurării activităților antropice. Printre activitățile
antropice, în urma cărora se modifică starea de eforturi și tensiuni din masivele de roci, se
numă ră: defrișări necontrolate, lucrări de exploatare (s ăpături, excavații, derocare prin
explozii, terasamente, suprasarcini – ex. utilaje grele, depozite de steril), crearea de lacuri de
acumulare, construcții și infrastructura de transport, telecomunicații și utilități, efectuarea
proiectelor geotehnice (prin care se stabilesc elementele geometrice ale taluzurilor și a căror
valoare influențează rezerva de stabilitate) etc.
Factorul seismic rezultă ca urmare a manifestării cutremurelor de pământ. Seismele
exercită asupra taluzurilor și versanților 2 tipuri de forțe :
– forțe verticale care reduc presiunea efectivă normală pe suprafața de alunecare
– forțe orizontale care acționează ca forțe de împingere și care au cel mai defavorabil
efect asupra stabilității.
Vibrațiile produse ca urmare a vehiculării utilajelor, a exploziilor de derocare,a
exploziilor accidentale, a traficului etc. fac parte tot din categoria factorilor seismici. Acestea
pot conduce la reducerea rezervei de stabilitate cu 10 – 15 %. (Rotunjan u, 2005)
Factorul biotic se referă la prezența vegetației pe taluzuri sau versanți. Acesta factor
are o influență pozitivă asupra stabilității întrucât vegetația :
– ancorează solul vegetal, pământurile și rocile constituente prin rădăcini,
– împiedică mani festarea fenomenelor de eroziune ,
– interceptează o parte din apa din precipitații,
– captează energia picăturilor de ploaie,
– reduce viteza de scurgere superficial ă,
– se comportă ca un filtru care împiedică transportul sedimentelor etc.
Factorul biotic poate manifesta și un efect negativ, în unele cazuri, ca urmare a creării
unei suprasarcini.

1.3.2 Cauzele fenomenelor geotehnice

Pe baza factorilor care influențează producerea fenomenelor geotehnice se vor cerceta
cauzele acestora. Cunoscând cau zele care declanșează fenomenele geotehnice pot fi stabilite
măsurile corespunzătoare de prevenire a lor și/sau de limitare a efectelor negative. În scopul
stabilizării terenurilor se vor aplica măsurile necesare reducerii efectelor în timp sau
eliminării acțiunii cauzelor. (Rotunjanu, 2005)
La descrierea cauzelor fenomenelor geotehnice au fost luate în considerare atât
cauzele naturale, cât și cele artificiale (determinate de efectuarea lucrărilor inginerești și de
desfășurarea activităților antropice). S -au prezentat situații și scenarii care pot să apară ca
urmare a influenței factorilor externi sau interni, sub acțiunea individuală sau cumulată a
diferitelor cauze. S -a pus accentul pe principalele cauze care pot determina modificarea
caracteristicilor ge otehnice ale rocilor și care pot influența stabilitatea taluzurilor definitive
ale carierei Peșteana Nord.
Printre cele mai frecvente cauze ale manifestării fenomenelor geotehnice negative se
numără : acțiunea apelor, variațiile de nivel ale apelor subteran e, existența suprasarcinilor,
șocurile seismice, vibrațiile și modificarea caracteristicilor geotehnice ale rocilor, la care se
adaugă acțiunea înghețului -dezghețului, alterarea și dezagregarea rocilor, acestea fiind
descrise în cele ce urmează.

11
1.3.2.1 Acțiunea apelor

Condițiile hidrologice, hidrografice și hidrogeologice specifice regiunii, procesele de
infiltrație și caracteristicile de porozitate și de permeabilitate ale rocilor sunt cele care
favorizează pătrunderea și circulaț ia apei prin roci. Prezența apei subterane în corpul
versanților și taluzurilor, modifică pe de -o parte caracteristicile geotehnice ale rocilor
componente, iar pe de altă parte starea de eforturi la care acesta este supus . (Stănciucu , 2018)
Apa are însă și un efect pozitiv, în condițiile taluzurilor sau versanților submersați, pe
suprafața cărora manifestă o presiune hidrostatică.

1.3.2. 2 Variații de nivel ale apelor subterane

Variațiile de nivel ale apelor subterane se referă la ridicarea, respectiv coborârea
nivelului aces tora, în mod repetat de -a lungul timpului sub influența condițiilor naturale și
antropice regionale. O cauză a alunecărilor de teren o reprezintă, în mod special, ridicarea
nivelului apelor subterane, în timp ce coborârea nivelului contribuie, în anumite c ondiții (ex.
secetă), la înrăutățirea caracteristicilor geotehnice ale rocilor.
Efectele variațiilor extreme de nivel ale stratelor acvifere freatice și/sau de adâncime
sunt, după caz, următoarele:
– în cazul coborârii nivelului apei: f ântânile seacă, pământul se usucă și crapă, are loc o
dezagregare a rocilor, vegetația nu se mai dezvoltă, moare, culturile agricole sunt distruse, se
reduce nivelul cursurilor și corpurilor de apă de suprafață, apar restricții de utilizare a apei ;
– în cazul ridicării nivelu lui apelor : înmlăștinarea terenurilor, asfixierea plantelor, distrugerea
culturilor, creșterea umidității rocilor, pământurilor, solurilor vegetale, creșterea presiunii
apei din pori, înrăutățirea caracteristicilor de rezistență ale rocilor.
Variațiile de nivel pot fi semnificative sau nesemnificative. Efectele negative majore
ale variațiilor de nivel asupra masivelor de roci se manifestă, în general, în condiții climatice
extreme sau în diferite condiții antropice și depind și de frecvența apariției acest or modificări.
În unele cazuri, variațiile de nivel au loc în mod repetat la intervale relativ mici de
timp, spre exemplu ca urmare a alternan ței perioadelor ploioase și uscate sau la intervale mai
mari de timp, ca urmare a alternanței perioadelor ploioase și secetoase, prin acestea din urmă
înțelegându -se extremele meteorologice. Variațiile pot fi cuantificate după intervalul de timp
în care se manifestă, ca fiind lunare, anuale, decenale sau chiar mai rare, seculare, ori mai
dese. Probleme majore de insta bilitate a terenurilor pot rezulta , în general, ca urmare a
variațiilor lunare sau anuale.
În cazul acviferelor de adâncime, condițiile climatice ale unei regiuni au o influență
nesemnificativă. Stratele acvifere de adâncime pot fi afectate din punct de vedere cantitativ
atunci când seceta este de foarte lungă durată, de ordi nul zecilor sau sutelor de ani.
În alte cazuri, cum ar fi situațiile perimetrelor miniere care intersectează formațiuni
acvifere, variațiile de nivel apar atât în cazul stratelor frea tice, cât și în cazul stratelor acvifere
captive. Variațiile de nivel sunt determinate, în general, de lucrările de asecare efectuate și
sunt influen țate de capacitatea de refacere a resurselor acvifere. Înainte de demararea
proiectului și pe parcursul acestuia se efectuează lucrări de asecare (foraje de asecare, drenare
naturală), iar după încetarea lucrărilor de exploatare, lucrările de asecare sunt oprite . În
funcție de capacitatea de refacere a resurselor acvifere din regiune are loc ridicarea nivelu lui
apelor subterane. Lucrările de asecare preliminare și paralele determină scăderea treptată a
nivelului apelor subterane. În funcție de situație, pentru unele strate acvifere se urmărește
asecare completă a acestora, pentru altele doar scăderea nivelulu i apei, iar pentru altele doar
detensionarea ac estora . Intervalul de timp în care au loc aceste variații nu poate fi exprimat
concret, întrucât atât coborârea, cât și ridicarea nivelului apelor subterane au loc treptat .

12
Totuși, se poate spune că acest inte rval de timp se suprapune, aproximativ, cu durata de viață
a proiectului minier, care se întinde, în general, de -a lungul zecilor de ani.

1.3.2. 3 Existența suprasarcinilor

Supraîncărcarea unui versant sau taluz este unul dintre factorii externi care
influențează stabilitatea masivului. Deși supraîncărcarea poate avea loc în condiții naturale,
cum ar fi creșterea vegetației și precipitațiile abundente, un efect major îl are rezultatul
activităților umane: construcții, infrastructura de transport, construi rea haldelor de steril,
încărcarea bermelor carierelor și haldelor și vehicularea utilajelor de mare tonaj etc. (Van
Den Eeckhaut et. al , 2013)
Pe baza figurii 1.1 se poate înțelege efectul încărcării versanților, taluzurilor sau a
bermelor , astfel:
– în cazul în care sarcinile suplimentare (Q) sunt situate la dreapta verticalei ce trece
prin centrul suprafeței de alunecare, adică în prismul activ, se măresc forțele de alunecare și
crește riscul de producere a fenomenelor de alunecare
– în cazul în care sar cinile suplimentare (Q) sunt situate la stânga verticalei ce trece
prin centrul suprafeței de alunecare, adică în prismul pasiv, se măresc forțele de rezistență,
care se opun alunecării. (Rotunjanu, 2005)

Figura 1.1 Schema forțelor care intervin în proc esul de alunecare (Rotunjanu, 2005)

Supraîncărcarea, ca factor cauzal al alunecărilor de teren, nu poate fi neglijată
deoarece cumulat cu efectele tuturor factorilor cauzali, va determina în cele din urmă
pierderea stabilității masivului.

1.3.2. 4 Șocurile seismice și vibrațiile

Cutremurele sunt fenomene care iau naștere ca urmare a mișcărilor plăcilor tectonice.
Șocurile sau vibrațiile generate de cutremure se propagă prin roci sub formă de undă.
Acestea, în funcție de condițiile de teren, reprez intă una dintre cauzele alunecărilor de teren.
Spre exemplu, pe perioada cutremurelor se înregistrează creșteri importante ale
presiunii apei din pori. Cr eșterea presiunii apei din pori implică creșterea forțelor de
alunecare și implicit reducerea rezerve i de stabilitate.
Vibrațiile rezultă ca urmare a vehiculării utilajelor de mare tonaj, a traficului, a
exploziilor accidentale, a exploziilor de derocare etc. Acestea acționează asemeni undelor
seismice, dar afectează stabilitatea taluzurilor sau versanți lor doar în condițiile în care acestea
se repetă periodic. Astfel, vibrațiile provocate la un moment dat nu au influențe deosebite
asupra rezervelor de stabilitate, pe când vibrațiile repetate periodic determină scăderea

13
treptată a rezervei de stabilitate prin modificarea în timp a eforturilor naturale din taluz sau
versant.
Conform literaturii de specialitate, vibrațiile reduc valoarea factorului de stabilitate cu
10-15%. Efectul negativ al vibrațiilor asupra stabilității se resimte atunci când taluzurile se
află la limita de echilibru. Rocile argiloase, sub influența periodic repetată a vibrațiilor, pot
trece în stare tixotropică. O parte din apa legată fizic trece în apă liberă, reducând rezistența la
forfecare a rocilor argiloase, care se comportă apoi c a un fluid. (Rotunjanu, 2005)
În cazul rocilor nisipoase, afânate și saturate, șocurile seismice și vibrațiile
influențează manifestarea fenomenului de lichefiere.

1.3.2. 5 Modificarea caracteristicilor geotehnice ale rocilor

Caracteristicile geotehnice ale rocilor , utilizate cel mai frecvent în studiile de
stabilitate , sunt greutatea volumetrică, coeziunea și unghiul de frecare interioară. Modificarea
caracteristicilor geotehnice ale rocilor reprezintă cauza directă a pierderii echilibrului natural
al ta luzului sau versantului, atunci când forțele de rezistență sunt învinse de forțele de
alunecare.
Modificarea caracteristicilor geotehnice ale rocilor se produce sub influența factorilor
amintiți și a cauzelor enumerate anterior, la care se adaugă și procesele de îngheț -dezgheț,
dezagregare și alterare.
În procesul de de îngheț – dezgheț , apa pătrun să în pori și pe sistemul de fisuri al
rocilor, în momentul înghețului își mărește volumul cu circa 9% și dezvoltă presiuni
impresionante asupra rocii, de p este 2000 kN/m2, sporind gradul de fisurare ( Figura 1.2).
Efectul negativ al înghețului și anume dezagregarea , se manifestă atunci când porii și fisurile
unei roci sunt umpluți cu apă în proporție de peste 90 %. (Florea , 1979 ; Marian Ene, 2013)

Figura 1.2 Procesul de hidrofractur are (Marian Ene, 2013)

Mecanismul după care structura rocilor este influențată în perioadele de îngheț –
dezgheț este următorul ( Figura 1.3): (1) apa din porii și fisurile rocilor îngheață, se dilată și se
formează cristale de gheață ; (2) cristalele de ghea ță, sub acțiunea forțelor de tensiune
superficială, atrag moleculele de apă capilară și o parte din apa peliculară din zonele de
dezgheț și îsi măresc volumul ; (3) cristalele de gheață con tinuă să își mărească volumul,
formând la un moment dat lentile de gheață. Prin acest mecanism, rocile din zona înghețată
își măresc umiditatea ceea ce duce și la o creștere a greutății volumetrice, deci influențează
starea de eforturi din masiv prin creșt erea forțelor de alunecare. (Rotunjanu, 2005)

14

Figura 1.3 Modul de formare a lentilelor de gheață

Efectele înghețului diferă în funcție de natura rocilor. Efectul înghețului este mai mare
cu cât ponderea fracțiunii granulometrice fine este mai mare. Ast fel, argilele se degradează
mult mai repede în procesul de îngheț, spre deosebire de pietrișurile și nisipurile grosiere care
se comportă mult mai bine. În ceea ce privește rocile stâncoase, apa pătrunde în fisuri, unde
exercită presiuni mari care duc la d egradarea structurii rocilor și la formarea zonelor de
minimă rezistență. (Rotunjanu, 2005)
Alterarea rocilor determină modificarea proprietăților geotehnice ale rocilor în sensul
reducerii rezistenței la forfecare. Odată cu reducerea rezistenței la forfec are are loc o reducere
a rezervei de stabilitate, din acest motiv alterarea rocilor poate fi considerată o cauză a
alunecărilor de teren.
Alterarea depinde în mod special de condițiile climatice caracteristice unei regiuni și
poate fi de 3 tipuri :
– fizică, constă în fărâmițarea rocilor sub acțiunea variațiilor de temperatură;
– chimică, constă în modificarea conținutului chimic și mineralogic al rocilor sub
influența apei, bioxidului de carbon, oxigenului, acizilor etc. ;
– biologică, constă în efectul di structiv al formelor de viață. (Rotunjanu, 2005)
Procesul de alterare este semnificativ influențat de timp. Odată cu trecerea timpul are
loc alterarea rocilor, ceea ce conduce la reducerea treptată a rezistenței la forfecare a acestora.
Dintre modificările constatate de -a lungul anilor de cercetare, conform literaturii de
specialitate, dar și conform rezultatelor obținute în laborator în vederea elaborării prezentei
lucrări, se prezintă următoarele :
– Variația umidității rocilor la nivelul stratelor freatice este influențată de regimul hidrologic
din regiunea respectivă.
– Creșterea umidității rocilor implică creșterea greutății volumetrice și a greutății de ansamblu
a prismului activ, creșterea indicelui de plasticitate, reducerea coeziunii și a ungh iului de
frecare interioară .
– După fiecare saturare a masivelor de roci cu apa provenită din precipitații, din topirea
zăpezilor, din infiltrații, rezerva de stabilitate se reduce, iar prin uscarea acestora sau prin
coborârea nivelului apei subterane reze rva de stabilitate se mărește.
– Greutatea volumetrică a rocilor crește odată cu umiditatea acestora. De exemplu, în cazul
rocilor argiloase o creștere de 5 – 10 % a umidității implică o creștere a greutății volumetrice
de 0,8 – 1,7 kN/m3.
– Sub efectul v ibrațiilor, o parte din apa legată fizic trece în apă liberă și se reduce rezistența
la forfecare a rocilor, iar după încetarea acestora, apa liberă trece în apă legată fizic, ceea ce
determină creșterea rezistenței la forfecare. Acest proces apare în cazu l rocilor argiloase.
– Creșterea umidității rocilor cu 10 % implică reducerea coeziunii cu aproximativ 20 kN/m2
sau 2tf/m2 în cazul rocilor argiloase.
– Creșterea umidității rocilor conduce la reducerea unghiului de frecare interioară a rocilor
argiloase ; același rezultat îl are și creș terea indicelui de plasticitate.

15
– Prin submersie, greutatea volumetrică a rocilor se reduce ca urmare a manifestării presiunii
hidrostatice, care se opune acțiunii presiunii apei din pori, reducând valoarea acesteia.
(Rotunjanu, 2005)
Toate aceste corelații indică faptul că umiditatea rocilor cre ează o serie de situații care
influențează caracteristicile de rezistență a rocilor, în sensul înrăutățirii acestora, deci
rezistența de rupere la forfecare se reduce odată cu cre șterea umidității rocilor.
După cum reiese din studiul factorilor și cauzelor care influențează stabilitatea
terenurilor, efectele primare au ca rezultat modificarea caracteristicilor geotehnice ale rocilor,
aceasta conducând la manifestarea fenomenelor ge otehnice negative, care pot fi extrem de
periculoase.

1.3.3 Efectele fenomenelor geotehnice

În urma descrierii factorilor și cauzelor care influențează producerea fenomenelor
geotehnice s -au evidențiat principalele efecte negative ale acțiunii acestora. Aceste efecte se
manifestă asupra masivelor de roci sau a construcțiilor inginerești de roci și pământuri, prin
modificarea caracteristicilor geotehnice ale rocilor, având ca rezultat modificarea eforturilor
naturale, învingerea forțelor de rezistență de către forțele de alunecare și pierderea stabilității.
Acțiunea factorilor externi sau interni nu se rezumă doar la aceste modificări. Odată
manifestat fenomenul de alunecare, în funcție de condițiile locale, de cauzele care au
determinat alunecarea, de vol umul masei alunecătoare, de obiectivele existente în zonă etc.,
efectele acestuia pot fi devastatoare. Toate obiectivele naturale sau antropice aflate în zonele
de influență ale alunecării sunt afectate sau distruse, iar la nivelul comunitățile umane pot f i
înregistrate importante accidentări sau pierderi de vieți omenești.
În cele ce urmează vor fi descrise efectele alunecărilor de teren asupra mediului
înconjurător cu tot ceea ce acesta include – de la bunurile materiale până la viețuitoare.
Efectul imediat al pierderii stabilității unui taluz sau versant este desprinderea unui
volum important de roci din masiv și deplasarea acestuia. Odată cu această deplasare are loc
distrugerea parțială sau totală a construcțiilor, a rețelelor edilitare, a rețelelo r de transport și
de comunicații de pe suprafața alunecătoare, dar și a celor aflate în zonele de influență ale
alunecării. Pierderea temporară sau definitivă a adăposturilor, distrugerea habitatelor, poate
avea efecte negative majore asupra psihicului vie țuitoarelor. Distrugerea obiectivelor de
patrimoniu poate afecta identitatea cultural ă.
Volumul de roci dislocat poate determina blocarea parțială sau totală a albiei unui râu
și formarea unor acumulări de apă, care pot pune în pericol obiectivele din amon te. Astfel,
obiectivele din afara zonei de influență a alunecării, pot fi afectate de inundații și nu de
alunecarea în sine.
Alunecarea taluzurilor sau versanților care mărginesc un corp de apă stătătoare poate
determina la rândul ei formarea unor valuri d e mari dimensiuni. În cazul lacurilor artificiale,
create ca urmare a barării unui curs de apă sau în cazul iazurilor de decantare, forța valurilor
poate determina distrugerea barajelor sau a digurilor. Astfel, ca urmare a distrugerii barajului
unui lac su nt puse în pericol toate obiectivele din aval și viețile omenești. În cazul iazurilor de
decantare, pe lângă aceste distrugeri manifestate local, poate rezulta și o contaminare cu
poluanți a solului, apelor subterane sau de suprafață, în funcție de conținu t. În acest caz,
efectele negative sunt resimțite imediat, dar și în timp, atât local, cât și la distanțe foarte mari,
în funcție de posibilitățile de propagare, viteza de propagare și diluție a poluanților.
Principalele obiective existente în zonele adiac ente perimetrului minier Peșteana Nord
sunt reprezentate de gospodăriile individuale și de suprafețele de teren agricol ce aparțin de
satele: Valea cu Apă, Peșteana de Jos, Hotăroasa, Urdari, Peșteana Jiu, Cocoreni și Bălteni, la
care se adaugă terenuri na turale cu pășuni sau păduri, râul Jiu, numeroase pâraie, rețeaua de

16
drumuri și altele ( Figura 1.4). Acestea se află la distanțe de aproximativ 50 – 100 m până la 1
km față de perimetrul minier. De aceea, în cazul apariției fenomenelor geotehnice negative,
riscurile sunt semnificative și se impune identificarea și proiectarea mă surilor necesare în
vederea diminuării riscurilor care pot să apară în timp. (Apostu, Raport de cercetare nr. 3,
2018)

Figura 1.4 Utilizările terenurilor adiacente perimetrului min ier (Apostu, Raport de cercetare
nr. 2, 2018; Apostu, Raport de cercetare nr. 3, 2018)

Pentru a sintetiza, pe cât posibil, efectele alunecărilor de teren, s -a aplicat metoda
rețelelor. Rețelele se recomandă pentru studiul relațiilor cauză – efect. Acestea sunt utilizate
în general, pentru evidențierea impacturilor, fiind constituite din diagrame de flux sau lanțuri
de relații multiple, care arată corespondența dintre acțiunile unui proiect și componentele
ambientale pe care aceste acțiuni le -ar putea modif ica. (Lazăr and Dumitrescu , 2006 )
Având exemplul rețelelor de impact, s -a elaborat un tip de rețea, în vederea
identificării efectelor negative ale alunecărilor de teren, în eventualitatea manifestării
fenomenelor de alunecare la taluzurile definitive din perimetrul minier al carierei Peșteana
Nord. “Acțiunea proiectului” este înlocuită cu o situație dată: alunecarea taluzurilor
definitive. S-au avut în vedere 3 situații și anume identificarea e fectelor alunec ărilor
taluzurilor definitive înaintea inundări i, pe perioada inundării și după inundarea golului
remanent al carierei. Luând în considerare obiectivele existente în zona de influență, se
prezintă posibilele efecte ale alunecărilor asupra acestora ( Figura 1.5).

Figura 1.5 Rețea de indentificare a efectelor alunecărilor taluzurilor definitive ale
carierei Peșteana Nord

17
Fenomenele geotehnice au efecte negative nenumărate. Efectele cumulate pot
conduc e, în funcție de gravitate, dimensiune și amploare la înrăutățirea calității vieții
oamenilor care formează comunitățile locale și chiar la declinul economic al regiunii.
Numărul și uneori amplitudinea unor astfel de fenomene, cunoscute deja și evidențiate
în prezenta lucrare, a stimulat cercetătorii și specialiștii din domeniu să analizeze
mecanismele de producere a lor, luând în considerare toți factorii de influență posibili, în
scopul stabilirii măsurilor de prevenire și atenuare a acestora.

1.4 Riscul de alunecare a taluzurilor definitive ale golului remanent

Alunecările de teren sunt fenomene geodinamice de restabilire a echilibrului natural al
versanților sau taluzurilor, prin deplasare lentă, uneori rapidă a unei părți din structura
acestora, ca rezultat al unor procese fizico -mecanice de durată. (Rotunjanu, 2005) În func ție
de factorii și cauzele care determină pierderea echilibrului și reducerea rezervei de stabilitate
există riscul apariției fenomenelor de tipul alunecărilor de teren de mică sau mare amploare.
În cazul refacerii resurselor acvifere după încetarea proce sului de asecare s ub
protecția cărora funcționa cariera , pot să apară probleme de stabilitate la fostele lucrări
miniere, ca urmare a influenței apei care determină creșterea umidității rocilor, modificarea
comportamentului acestora și înrăutățirea caracte risticilor de rezistență ale rocilor.
Fenomenele de instabilitate pot să apară în special pe perioada refacerii resurselor acvifere și
a inundării golurilor rezultate în urma efectuării lucrărilor de exploatare și mai pu țin după
inundarea completă a acesto ra, deoarece presiunea hidrostatică care se manifestă pe taluzurile
lucrărilor miniere, are un efect pozitiv asupra rezervei de stabilitate, determinând creșterea
valorii efortului unitar normal, respectiv a forței de frecare pe o suprafață ipotetică de
alunecare.
Din punct de vedere al regimului hidrologic interesează în mod special extremele
hidrologice :
– precipita ții de mare intensitate sau abundente de scurtă sau lungă durată ;
– precipitații de mică intensitate și de lungă durată ;
– topirea zăpezilor la creșteri bruște ale temperaturilor, de unde rezultă cantități mari de apă;
– secetă extremă, urmată de precipitații care determină formarea crăpăturilor și fisurilor și
care, la rândul lor, favorizează infiltrarea unor cantități mai mari de apă în sol și subsol, cu o
viteză mai mare.
În funcție de regimul precipitațiilor dintr -un areal și de condițiile de teren, date de
structura litologică și natura rocilor, capacitatea și viteza de infiltrare, prezența vegetației etc.,
se pot enumera o serie de situații de risc :
1. În condițiile unui aport mare de apă provenit din precipitații și/sau din topirea
zăpezilor și a unor terenuri care favorizează infiltrarea unor cantități mari de apă, rezultă o
creștere a umidității rocilor, respectiv a greutății volu metrice a rocilor și o diminuare a
caracteristicilor de rezistență, ceea ce influențează stabilitatea masivului prin reducerea
rezervei de stabilitate.
2. În condițiile unui aport mare de apă provenit din precipitații și/sau din topirea
zăpezilor și a uno r terenuri cu o capacitate de infiltrare redusă, rezultă o scurgere superficială
semnificativă, care poate duce la formarea de torenți și la manifestarea fenomenului de
eroziune pluvială, eroziunea fiind una dintre cele mai importante cauze ale alunecărilo r de
teren.
3. În condițiile unor perioade secetoase urmate de perioade ploioase, probleme majore
apar în cazul argilelor care prezintă proprietăți de contracție -umflare în funcție de umiditatea
rocilor. Astfel, apar crăpături și fisuri în teren care favor izează infiltrația apelor și formarea
zonelor de minimă rezistență.

18
Conform studiilor, precipitațiile de scurtă durată și cu intensitate mare au provocat un
număr mult mai mare de alunecări de teren decât cele de lungă durată și cu intensitate redusă.
(Stănciucu, 2018 ; Derek, 2005; Brand, 1985)
În general, fenomene de instabilitate apar în cazul ridicării nivelului apei în
formațiunele acvifere și mai puțin în cazul coborârii acestuia, însă acesta din urmă joacă un
rol important în modificarea caracteristi cilor rocilor. Seceta extremă determină uscarea severă
terenului până la diferite adâncimi, iar ca urmare apar fisuri și crăpături în teren, care în
perioadele ploioase favorizează formarea unor suprafețe critice de alunecare, pătrunderea
apei în roci și i mplicit creșterea umidității acestora.
În condițiile ridicării nivelului hidrostatic al stratului freatic, când crește umiditatea și
se înrăutățesc proprietățile de rezistență ale rocilor ceea ce determină, există riscul producerii
unor alunecări de teren superficiale sau de adâncime, în funcție de structura geomorfologică a
regiunii.

1.5 Riscul de lichefiere a materialului din haldă

În condițiile taluzurilor de haldă formate din roci afânate preponderent nisipoase, care
se află la prima saturare, există un risc semnificativ de alunecare prin curgere, ca urmare a
lichefierii materialului haldat. Lichefierea materialului are loc atunci când granulele
componente sunt înconjurate de o peliculă de apă, iar materialul intră în curgere,
comportându -se ca un lich id.
În nisipul saturat cu apă, spațiul dintre granulele solide este complet (sau în cea mai
mare parte) umplut cu apă. Presiunea apei corespunde presiunii hidrostatice. Aceasta crește
odată cu creșterea adâncimii.
În figura 1.6 sunt reprezentate condițiile de stres și tensiunile din vecinătatea spațiului
porilor .

Figura 1.6 Reprezentarea schematică a tensiunilor în vecinătatea spațiului porilor, unde: σ zz’ –
tensiunea vertical ă efectivă; σ zz’ – tensiunea orizontală efectivă; p w – presiunea apei din pori;
(***, Planungsgemeinschaft ARGE, 2013)

Ca urmare a manifestării presiunii apei din porii rocilor are loc o reducere a
tensiunilor efective dintre particulele de roci. O parte din tensiuni (corespunzătoare presiunii
hidrostatice) sunt absorbite de apă. Po rii particulelor aflate sub nivelul apei sunt în totalitate
umpluți cu apă.

Condiții de tensiune în cazul lichefierii
Presiunea hidrostatică reduce tensiunile efective transmise prin contactul dintre
particule. Tensiunile totale , σ, sunt alcătuite dintr -o componentă de tensiune efectivă, σ' (care
este îndepărtat prin scheletul rocii) și presiunea apei din pori, u (presiunea hidrostatică).

19
Relația dintre tensiunile totale, tensiunile efective și presiunea apei din pori este
redată în figura 1.7 și în relația 1.1 .

Figura 1.7 Reprezentarea tensiunii totale în funcție de tensiunea efect ivă și presiunea apei din
pori (***, Planungsgemeinschaft ARGE, 2013)

σ’ = σ – u (1.1)

Datorită presiunii apei din pori care apare în porii rocilor , tensiunile efective
orizontale sau verticale ale structurii rocilor sunt parțial sau complet anulate. Creșterea
presiunii apei din pori este declanșată în practică de o infiltrare rapidă a apei, ceea ce
determină schimbarea bruscă a tensiunilor și a condi țiilor de presiune din roca liberă.
În cazul lichefierii, apare o suprapresiune a apei în pori, mai mare decât presiunea
hidrostatică. Dacă presiunea apei din pori depășește tensiunea total ă, contactul dintre
particulele individuale dispare. Dacă rocile a fânate, în funcție de permeabilitate, nu asigur ă
drenarea apei din pori suficient de rapid, se manifestă o suprapresiune a apei din pori asupra
particulelor rocii. Ca urmare a apariției acestei suprapresiuni a apei, tensiunile efective sunt
complet elimina te. În acest caz, se produce pierderea completă a rezistenței de rupere la
forfecare, iar particulele de rocă împreună cu apa din pori intră în curgere . Deci, în cazul
lichefierii complete valoarea tensiunii efective este σ’ ≈ 0. (***, Planungsgemeinschaft
ARGE, 2013)
Factorii care pot declanșa curgerea prin lichefiere a rocilor nisipoase și afânate, sunt:
– vibrațiile și șocurile rezultate de la exploatările miniere sau de la traficul rutier ori
feroviar
– schimbări bruște de tensiune în masiv
– apariția bruscă a forțelor de curgere, precum în cazul refluxului apei,
– prăbușirea golurilor subterane
– deformări locale la nivelul taluzurilor (fracturi, crăpături)
– suprasarcini
– influența condițiilor meteorologice (energia vântului, precipitații le abundente care
implică saturarea rapidă a formațiunilor litologice superficiale)
– modificarea condițiilor hidrogeologice (creșterea nivelului apei în haldele de steri l)

Lichefiere a completă
Dacă eforturile efective (σ') sunt complet eliminate prin creșterea presiunii apei din
pori, are loc o lichefiere completă. Pentru a obține o lichefiere completă, presiunea apei din
pori trebuie să atingă o mărime care să corespunde cu tensiunea verticală totală σ zz. Datorită

20
presiuni i apei din pori, tensiunile efective (σʹ) sunt eliminate, iar între particule nu mai
acționează forțele de frecare. (***, Planungsgemeinschaft ARGE, 2013)
În funcție de condițiile geometrice (de exemplu, taluzul unui gol remanent care ofer ă
suficientă libe rtate de curgere a apei, diferențe de nivel ale terenului sau condiții de curgere
obstrucționate) pot să apară deformări importante în teren ca urmare a slăbirii rezistenței
acestuia în urma procesele de lichefiere.

Lichefierea parțială
Pe baza condițiil or de stres existente în spațiul porilor, lichefierea parțială are loc
atunci când presiunea apei din pori atinge sau depășește mărimea tensiunilor orizontale totale
σxx, dar este încă mai mică decât tensiunile verticale totale σ zz. În acest caz, forțele o rizontale
nu pot fi transmise între particulele individuale și suportul lateral al acestora este anulat. În
condiții nedrenate pot să apară deformațiile orizontale și depla sări ale particulelor de roci.
Odată cu apariția deform ațiilor laterale, se reduce ș i efectul de susținere verticală a
particulelor de rocă. Deformațiile laterale cresc, în condiții nedrenate, odată cu creșterea
presiunii apei din pori. Aceasta, la rândul său, determină o reducere a componentei efective
de tensiune verticală. Eliminarea c ompletă a tensiunilor efective și trecerea la lic hefierea
totală are loc fluent. (***, Planungsgemeinschaft ARGE, 2013)

1.6 Riscul de sufoziune la taluzurile definitive ale golului remanent

Sufoziunea este un tip de eroziune care se poate manifesta în ca zul exploatărilor la zi
și a golurilor remanente ale carierelor și care mai poartă denumirea de eroziune subterană.
Procesul de sufoziune se manifestă prin sufoziunea hidrodinamică și sufoziunea
hidrochimică. Prin sufoziune hidrodinamică se înțelege procesul de antrenare de către apa
subterană, a celor mai fine particule din masa rocilor nisipoase, atunci când în timpul filtrării
se depășește o anumită viteză, numită viteză critică. Presiunea hidrodinamică acționează în
direcția liniilor de curent ale curgerii subterane și contribuie astfel la mărirea forțelor de
alunecare. Presiunea hidrodinamică crește în funcție de gradientul hi draulic. (Rotunjanu,
2005)
Sufoziunea hidrochimică se produce într -o perioadă mai mare de timp și este legată de
procesele de dizolvare a cimentului de legătură sau a sărurilor minerale dintre particule, care
astfel devin libere și pot fi antrenate de curenții hidrodinamici.
Astfel, prin antrenarea particulelor fine se produce o subminare interioară a rocilor, iar
golurile ca re se formează duc la pierderea stabilității rocilor din acoperiș, dând naștere la
alunecări de teren.
Se poate spune că regimul hidrologic se cunoaște pentru perioade relativ lungi de
timp. Chiar și așa, extremele hidrologice care s -au înregistrat din ce în ce mai des în ultimii
ani și care provoacă cele mai mari probleme, nu pot fi controlate, deci nu se cunoaște exact
momentul și modul lor de manifestare în viitor. Așadar, pe lângă situațiile potențiale descrise
anterior trebuie avut în vedere faptul că pot să apară numeroase alte situații de risc. De aceea,
este importantă efectuarea unui studiu amănunțit al factorilor și cauzelor care influențează
stabilitatea.

1.7 Alte riscuri

În categoria alte riscuri se încadrează fenomenele de eroziune și tasare a normal ă.
Eroziunea este un proces natural și reprezintă dislocarea și antrenarea de material de
pe suprafețele de teren. Eroziunea poate fi pluvială sau eoliană și se manifestă sub acțiunea
apelor sau a vântului, la care se adaugă influența gravitației. Caracteristicile locale, precum

21
configurația geomorfologic ă (înălțimea și panta taluzului), compoziția și structura masivelor
de roci, hidrografia și hidrogeologia regiunii, clima (mai ales din punct de vedere al regimului
pluviometric) și starea copertei v egetale, influențează gradul de eroziune.
Tasările sunt fenomene geotehnice care se manifestă prin deplasarea pe verticală a
rocilor și scufundarea terenurilor. Tasările au loc ca urmare a îndesării rocilor sub efectul
greutății proprii sau a existenței unor suprasarcini ori ca urmare a eliminării fazei lichide sau
gazoase din masa rocilor, ceea ce determină apariția unor goluri subterane.
Tasările pot fi normale (de stabilizare), anormale și tasări rezultate în urma
contracțiilor. Tasările normale sunt c aracteristice construcțiilor de roci și pământuri,
terenurilor afectate de exploatări subterane, terenurilor afectate de lucrări de asecare. Tasările
normale scad în intensitate odată cu trecerea timpului și devin practic nule în momentul în
care construcț iile de roci și pământuri s -au stabilizat. De exemplu, tasările normale reprezintă
cca. 10 -12 % din înălțimea inițială a treptelor. (Rotunjanu, 2005)

1.7.1 Eroziunea

Apele de suprafață exercită o acțiune permanentă de eroziune asupra bazei taluzurilor
sau versanților. Eroziunea apelor curgătoare asupra masivelor de roci determină reducerea
forțelor de rezistență din prismul pasiv. Astfel, raportul dintre foțele de rezistență și forțele de
alunecare se modifică având drept rezultat o reducere a rezervei d e stabilitate și posibil, chiar
pierderea echilibrului natural.
Cursurile de apă (izvoare, pâraie, râuri, fluvii) manifestă o acțiune erozivă permanentă
și în general, constantă ca intensitate. În perioadele cu precipitații, ca urmare a creșterii
nivelului apei și a vitezei de curgere, apa manifestă o acțiune erozivă de intensitate mult mai
mare, în special pe malul concav al cursului de apă. Materialul erodat este transportat și
depus în aval în zonele în care transportul solid este insuficient. După acest e principiu se
formează sinuozitatea cursurilor de apă, în general în zonele de câmpie cu înclinări reduse.
Tot după acest principiu are loc și erodarea malurilor apelor sau taluzurilor ori versanților
care vin în contact cu apa. În zonele de eroziune creș te riscul de pierdere a stabilității.
În zonele de deal și de munte apar probleme mult mai importante întrucât acțiunea de
eroziune se manifestă pe văi prin dislocarea graduală a rocilor de la baza taluzurilor sau
versanților. Ca urmare, la nivelul albiei minore se formează cavități care determină reducerea
forțelor de rezistență din prismul pasiv și care pot favoriza prăbușirea maselor de roci sau
alunecarea terenului prin piciorul t aluzului sau versantului ( Figura 1.8).

Figura 1.8 Eroziunea malurilor/eroziunea la baza versanților/taluzurilor

La fel ca și în cazul apelor curgătoare, apele stătătoare pot manifesta o acțiune de
eroziune asupra malurilor acestora. Apele stătătoare (bălți, lacuri, mări, oceane) se dezvoltă în
adâncime în raport cu nivelul terenului. Circulația apelor stătătoare este determinată de

22
acțiunea vântului și a curenților de apă. Eroziunea se produce sub acțiunea valurilor, formarea
acestora fiind influențată de vânt și de variația presiunii atmosferice. Valuri le sunt mișcări
ondulatorii ale apei care se propagă atât pe orizontală, cât și pe verticală și a căror înălțime
este în funcție de dimensiunea corpului de apă și de intensitatea vântului. (Rotunjanu and
Lază r, 2014)
Albiile cursurilor de apă se află într -o continuă modificare. Ca urmare a acțiunii apei
au loc următoarele modificări : eroziunea și ruperea malurilor albiilor minore, adâncirea
albiilor, formarea cavităților sub masivele de roci, alunecări de teren, depunerea sedimentelor
în zonele în care tra nsportul solid este insuficient și schimbarea direcției de curgere a apelor.
În cazul lacurilor, eroziunea malurilor, reprezentate în lucrarea de față de taluzurile
definitive ale carierei Peșteana Nord, se produce sub acțiunea valurilor, formarea acestora
fiind influențată de vânt și de variația presiunii atmosferice.
Valurile sunt mișcări ondulatorii ale apei care se propagă atât pe orizontală, cât și pe
verticală și a căror înălțime este în funcție de dimensiunea corpului de apă și de intensitatea
vântului. (Rotunjanu and Lazăr, 2014 )
În funcție de forța valurilor, la contactul acestora cu taluzurile treptelor definitive, are
loc o dislocare a rocilor, în general din taluzurile in -situ și mai puțin din haldă. În cazul
rocilor haldate, acest proces are l oc mai rar, deoarece la contactul cu apa, rocile fiind afânate
tind să se reașeze sub un unghi de taluz natural. Astfel, în masivul de roci in -situ se formează
o cavitate și apare riscul de rupere a malului sau de alunecare a materialului aflat deasupra
cavității create. Deasemenea, ruperea sau alunecarea unui volum de roci în lac, determină la
rândul lor formarea unor valuri care conduc, la erodarea taluzurilor, după același proces.
(Figura 1.9)

Figura 1.9 Erodarea taluzurilor sub acțiunea valurilor

Apele stătătoare, cum este și cazul lacurilor, manifestă o presiune hidrostatică asupra
versanților/taluzurilor, având și o acțiune pozitivă, comportându -se ca un prism de reazem în
sensul creșterii forțelor de rezistență. În cazul golului remanent al carie rei Peșteana Nord,
efectul negativ al presiunii apei din pori se diminuează pe măsură ce crește nivelul apei din
lac și în special în momentul echilibrării nivelului apelor subterane cu nivelul apei din lac,
care manifestă o presiune hidrostatică opusă ca sens presiunii apei din porii rocilor. De aici
rezultă efectul pozi tiv al presiunii hidrostatice.
Fenomenul de eroziune se mai poate manifesta pe taluzurile de carieră și de haldă ca
urmare a scurgerii superficiale a apelor provenite din precipitații. Eroz iunea reprezintă una
dintre principalele cauze ale alunecărilor de teren întrucât implică formarea unor șanțuri de
mici sau mari dimensiuni ca urmare a transportului solid și favorizează pătrunderea apei în
roci și crearea unor suprafețe de minimă rezisten ță, suprafețe potențiale de alunecare.
Ca urmare a perioadelor cu precipitații în exces și a perioadelor specifice topirii
zăpezilor, în cariera Peșteana Nord s -au înregistrat unele alunecări superficiale atât pe
taluzurile in -situ, cât și pe cele ale hald ei, dar acestea nu au afectat sub nicio formă

23
stabilitatea de ansamblu a carierei sau a haldei interioare. Cauza acestor alunecări o reprezintă
creșterea umidității rocilor și implicit, a greutății volumetrice, ceea ce determină o scădere a
rezervei de sta bilitate. S -au evidențiat numeroase zone de eroziune (în general, rigole, deci
șanțuri de mici dimensiuni) formate ca urmare a scurgerii superficiale a apei din precipitații.
Pe perioada de activitate, aceste modificări superficiale sunt remediate odată c u avansarea
frontului de lucru. (Apostu, Raport de cercetare nr. 3, 2018; Apostu et al. , 2018) În perioada
post-închidere pot să apară probleme ca urmare a manifestării proceselor de eroziune. De
aceea, este importantă aplicarea măsurilor pentru reducerea eroziunii, dintre care cele mai
aplicate și eficiente din punct de vedere tehnic și economic su nt asigurarea unei pante
corespunzătoare a taluzurilor și construirea unor sisteme de drenuri.
În condițiile unor precipitații de mică intensitate, dar de lungă durată, este favorizată
îmbibarea rocilor cu apă, creșterea greutății volumetrice și diminuar ea caracteristicilor de
rezistență, ceea ce implică reducerea rezervei de stabilitate.
Fenomenele de eroziune, sufoziune, respectiv de lichefiere, dar și unele alunecări de
teren superficiale pot deveni în timp, cauze ale unor alunecări de teren de mari dimensiuni, de
aceea este important ă cunoașterea comportamentului rocilor în condițiile inundării golului
remanent al carierei Peșteana Nord.
Efectele însumate ale acțiunii precipitațiilor și al e altor factori externi sau interni,
determină apariția următo arelor probleme : pierderea stabilit ății taluzurilor sau versanților,
producerea fenomenelor geotehnice negative, activarea unor alunecări de teren cu evoluție
lentă sau chiar reactivarea unor alunecări deja stabilizate . (Rotunjanu, 2005)

1.7.2 Tasări anor male

Tasările anormale apar în condițiile drenării (naturale sau antropice) apei din porii
rocilor pe adâncimi mari. Aceasta determină scufundarea bruscă sau treptată a rocilor din
acoperișul golului creat și determină deformarea rocilor din acoperiș și d eformarea suprafeței
terenului. (Lee and Abel, 1983) Ca urmare a manifestării fenomenelor de tasare anormală se
produce o nouă distribuție a eforturilor naturale din taluzuri sau versanți. Tasările anormale
au loc, în general, în cazul amestecurilor neomog ene de roci. (Rotunjanu, 2005)
Fenomenele de tasare anormală au un impact negativ major întrucât determină
deteriorarea construcțiilor , a rețelelor edilitare, de transport de la suprafață, schimbări ale
cursurilor sau corpurilor de apă de suprafață și asup ra apelor subterane, efectele asupra
vegetației și animalelor, dar nu în ultimul rând efecte negative asupra stabilității talzuurilor
definitive ale carierei .
Tasările rezultate în urma contracțiilor sau a fenomenelor de contracție – umflare, se
produc în cazul rocilor argiloase care prezintă un coeficient de contracție – umflare mare.
Deși tasarea nu poate fi eliminată, aceasta poate fi redusă sau controlată prin
adoptarea și aplicarea timpurie a măsurilor corespunzătoare, precum compactarea terenurilor
și taluzurilor.
Până în prezent, în perimetrul minier al carierei Peșteana Nord nu s -au înregistrat
fenomene de tasare anormală, ținând cont de funcționarea sistemelor de asecare, care ar fi
putut influența apariția acestor tipuri de fenomene geotehnice. De aceea, se poate considera
faptul că, după oprirea sistemelor de asecare și inundarea golului remanent, posibilitatea
tasării anormale a terenurilor din perimetrul și din zonele adiacente perimetrului Peșteana
Nord este aproape nulă.

24
CAPITOLUL 2
CARACT ERISTICILE HIDROGEOLOGICE ȘI GEOTEHNICE

Urmărind taluzurile carierei Peșteana Nord (pe perioada de exploatare) s -au consta tat
următoarele: exploatarea se efectuează în 4 trepte de excavații, stratul V de lignit este extras
pe toată lungimea frontului de excavare, s -a observat faptul că prin treptele I și II ale carierei
are loc drenarea naturală a apelor subterane, taluzurile au pante abrupte și se observă litologia
preponderent nisipoasă.
Observație : Golul remanent al carierei Peșteana Nord este mărginit de 4 trepte in -situ
și de 4 trepte de haldă. Având în vedere faptul că treptele in-situ, în unele lucrări științifice
sunt numerotate în ordinea deschiderii și explo atării, deci de sus în jos, iar în altele lucrări
ștințifice, de jos în sus, a fost necesară stabilirea exactă a unui aspect și anume numerotarea
treptelor definitive. Astfel, în prezenta lucrare, indiferent de documentele și lucrările studiate,
atât trept ele haldei interioare, cât și treptele in-situ sunt numerotate, de jos în sus, de la I la IV
(treapta de pe vatră fiind treapta I).

2.1 Descrierea formațiunilor acvifere din cuprinsul perimetrului Peșteana Nord

Identificarea și caracterizarea corpurilor de apă subterană s -a făcut conform
Raportului de mediu – APM Gorj și Planului de Management al B.H. Jiu 2016 -2021 – D.A.
Jiu Craiova (***, RM, APM Gorj, 2017; ***, PM BH Jiu 2016 -2021 ), pe baza următoarelor
criterii: geologic, hidrodinamic, starea corpului de apă, calitativă și cantitativă.
Criteriul geologic, intervine nu numai prin vârsta depozitelor purtătoare de apă, ci și
prin caracteristicile petrografice, structurale sau capacitatea și proprietățile lor de a
înmagazina apa. Au fost delimitate și cara cterizate astfel, corpuri de apă subterană de tip
poros și carstic -fisural.
Criteriul hidrodinamic se referă la extinderea corpurilor de apă. Astfel, corpurile de
apă freatică au extindere numai pana la limita bazinului hidrografic, care corespunde liniei de
cumpănă a acestora, în timp ce corpurile de adâncime se pot extinde și în afara bazinului.
Litologic, complexul acvifer se caracterizează prin existența în bază a unor nisipuri cu
rare elemente de pietrișuri, spre partea superioară stratele acvifere au o granulometrie mai
fină (nisipuri și nisipuri fine) fiind separate de orizonturi impermeabile argiloase. Culcușul
complexului acvifer Dacian este format din marne și argile ponțiene sau din marne și nisipuri
meoțiene. Rocile poroase, nisipuri, nisipuri ar giloase, prafuri nisipoase, trec treptat în roci
impermeabile astfel încat frecvent delimitarea lor riguroasă este foarte dificilă. În limitele
bazinului Rovinari, orizonturile acvifere din complexul cărbunos nu au o răspândire continuă,
forajele de cercetare punând în evidență caracterul lor lentiliform.
Zonele de răspândire a orizonturilor acvifere din complexul productiv, au fost
conturate pe baza datelor tuturor forajelor de exploatare, geologice și hidrogeologice
executate.

2.1.1 Cartarea geolog ică și hidrogeologică

Corpul de apă subterană care se dezvoltă în zona studiată este “Corpul de ape
subterane de adâncime din formațiunile pliocene – cod ROJI07”. Corpul de apă subterană de
adâncime, de vârstă daciană, este de tip poros -permeabil. Complex ul acvifer al Dacianului
este constituit, la partea sa inferioară din nisipuri mărunte cu frecvente concrețiuni grezoase,
care trec, spre partea superioară, la nisipuri fine cu intercalații argiloase. Creșterii în grosime
a Dacianului, de la sud la nord, î i corespunde o înmulțire accentuată a nivelelor pelitice

25
reprezentate printr -o succesiune de marne și argile, cu intercalații de nisipuri și nivele
cărbunoase.
Stratele acvifere din complexul Dacian au grosimi însemnate ajungând la peste 70 m
în sectorul s udic. În rest ele formează o alternanță continuă de strate permeabile și strate
impermeabile care, în general comunică între ele.
Variația facieșului hidrogeologic are loc atât pe verticală, cât și lateral, trecându -se
aproape brusc de la orizonturi permea bile la orizonturi impermeabile. Această situație se
întâlnește în special în partea superioară a Dacianului, în bază depozitele fiind uniforme,
chiar pe distanțe mari.
Culcușul complexului acvifer al Dacianului este constituit din marnele și argilele
ponțiene. Acoperișul complexului acvifer Dacian, acolo unde se găsesc depozite romaniene,
este constituit din argilele și marnele acestui etaj. În rest complexul acvifer dacian este în
legătură hidraulică directă cu orizontul acvifer freatic (sectorul Drincea – Desnatui).
În perimetrul Piemontului Getic complexul acvifer Dacian se întâlnește la adâncimi
reduse în jumătatea vestică a perimetrului, adâncimi ce cresc treptat spre est.
Orizonturile acvifere identificate prin lucrările de explorare hidrogeologică în cadrul
perimetrului Peșteana Nord au fost clasificate, în funcție de condițiile de zăcământ, în ape
subterane cu nivel liber (freatice) ori sub presiune cu nivele ascensionale sau arteziene.
Orizontul acvifer freatic se prezintă în general cu nivel liber, dar au fost puse în
evidență și zone sub presiune ca urmare a variației poziției stratigrafice și ecranării parțiale a
orizontului acvifer.
Orizontul acvifer freatic este cantonat în depozitele aluvionare cuaternare din lunca și
terasele râului Jiu , prec um și în conurile de dejecție ale pâraielor din zonă , denumite
nisipurile, pietrișurile și bolovănișurile din Tetoiu, din formațiunea Cindești, complexul de
Bălcești . Grosimea totală a depozitelor este de 5,2 – 20,4 m, grosimea rocilor c olectoare fiind
de 3,67-14,2 m. În general depozitele aluvionare ale luncii și teraselor Jiului prezintă o mare
varietate atât pe verticală, cât și pe orizontală . Variația mare a parametrilor curgerii (q, k)
atestă o mare neomogenitate a constituției granulometrice .
Acvife rele de adâncime din perimetrul Peșteana Nord sunt localizate în formațiunea
de Jiu -Motru, complexul de Motru (sau complexul productiv) și formațiunea de Berbești,
complexul de Valea Vișenilor. Acviferele de adâncime din complexul de Motru sunt
localizate în intervalele dintre stratelel VIII -VII de cărbune, VII -VI de cărbune, VI -V de
cărbune, IV -V de cărbune. Acviferul din intervalul stratelor VII -VI de cărbune este aproape
inexistent pe cuprinsul perimetrului carierei Peșteana Nord, astfel că acesta nu se va lua în
considerare în analizele propuse.
În urma analizei documentației puse la dispoziție de către Institutul de Cercetare
Științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectări Mine pe Lignit (I.C.S.I.T.P.M.L.) – S.A.
Craiova, s -a realizat o centralizare a datelor și informațiilor conținute. Astfel, d in punct de
vedere hidrogeologic, condițiile de alimentare ale acviferelor din perimetrul Peșteana Nord,
au condus la realizarea unor zone de contact ale orizonturilor acvifere de la diferite adâncimi.
Acestea s unt prezentate în tabelul 2. 1 și includ detalii cu privire la localizarea stratului acvifer
și o descriere a acestora , respectiv date privind parametrii curgerii . Pentru determinarea
coeficienților de filtrare al rocilor acvifere și a celorlalți parametri hidrodinamici ai
depozitelor aluvionare s -au făcut pompări experimentale în cadrul cercetărilor hidrogeologice
detaliate. (***, ICSITPML, 2012 ; ***, Documentație I CSITPML, 2018)
Prin capacitatea de debitare și resursele dinamice importante cu posibilități de
regenerare rapidă a rezervelor orizontului acvifer freatic condițiile hidrogeologice au creat
dificultăți în exploatarea lignitului în carieră.

26
Tabelul 2.1 Parametrii hidrogeologici ai orizonturilor acvifere din perimetrul Peșteana Nord
(***, ICSITPML, 2012 ; ***, Documentație ICSITPML, 2018)
Localizarea
orizontului
acvifer Descriere Debit
(m3/zi/m) Coeficient
de filtrare
(m/zi) Culcuș strat IV – insuficient cercetat
– orizont alcătuit din nisipuri fine -medii sau grosiere cu extindere generală și grosimi
foarte mari, peste 70 m,
– orizont alimentat din precipitații și ape superficiale în zonele de afloriment
– orizontul acvifer artezian are nivelul piezometri c inițial situat între cotele 144,77 și
151,2
– presiunile piezometrice inițiale sunt cuprinse între 72,7 – 147,2 mCA
– nivelul piezometric actual este coborât cu cca. 50 m cotele actuale fiind cuprinse
între 90,42 – 105,5 m
– suprafața mare de infiltrație și caracterul permanent al surselor de alimentare
contribuind la acumularea unor rezerve imense de ape subterane sub presiune 3,11 – 179,7 0,25 – 7,3 Intervalul
stratelor IV
– V – cantonat în nisipuri cu grosimi reduse în vestul și nordul perimetrului 0,2 -4,5 m,
care cresc spre sud până la 10 -20 m
– nisipuri cu o constitutie granulometrică mai rar grosieră, nisipuri fine și fin medii
– nivelul hidrostatic inițial situate între cotele 144,71 – 160,91 m 3,13 – 84,1 0,25 – 7 Intervalul
stratelor V –
VI – cantonat în nisipuri cu grosimi de până la 10 -20 m, cu rare îngroșări de până la 34 m
– nivelul piezometric inițial (ascensional sau ușor artezian) situat între cotele 139,45 –
144,86 m
– presiunea hidrostatică considerată la acoperișul st ratului V variază între 33,91 -90,15
mCA, crescând de la N la S 4,5 – 102,2 0,45 – 6,52 Intervalul stratelor
VII – VIII – dezvoltare redusă
– cantonat într -un pachet de nisipuri cu dezvoltare neregulată, cuprinzând 1 -3 lentile
cu o grosime cuprinsă între 0,5-20 m
– orizontul este constituit din nisipuri fine și foarte fine, mai rar nisipuri medii sau
chiar grosiere, cu frecvente treceri laterale la nisipuri argiloase și argile
– nivelul hidrostatic inițial (ascensional) situat între cotele de 136,55 -138,55 m
– presiunile hidrostatice inițiale măsurate la nivelul acoperișului stratului VII de
cărbune au valori cuprinse între 38 -48 mCA. 8,94 – 28,6 0,62 – 1,71 Intervalul
stratelor
VIII – X – parțial erodat
– nivelul hidrostatic inițial (ascensional) situat între cotele de 131,13 -141,05 m
– alimentarea directă (apele freatice, superficiale și precipitații) și indirectă (schimb de
ape cu celelalte orizonturi) determină un grad ridicat de inundare a zăcământului – – Acoperi
ș strat X – orizonturile au o răspândire extrem de restrânsă, fiind erodate în cea mai mare parte
– nisipurile în care sunt cantonate aceste orizonturi au o dezvoltare discontinuă, sub
forma unor lentile cu grosimi de 1 – 6,5 m, cu rare îngroșări de până la 10 m – 0,1 – 4,8 Strat
freatic – alimentează parțial unele orizonturi acvifere inferioare sub presiune
– nivelul hidrostatic al stratelor acvifere freatice este situat între cota de 142,04 – 134,8
m
– cotele nivelului hidrostatic prezintă o tendință de scădere de la N la S 10,7 – 309 3,8 – 43

Nivelele hidrostatice sunt funcție directă de cotele locale de alimentare și drenare și
de posibilitățile de comunicare hidraulică. Orizontul acvifer din acoperișul stratului X vine în
contact pe suprafețe întinse cu orizontul acvifer freatic, nivelul hidrostatic fiind influențat de
cota la care se produce alimentarea. Orizontul acvifer din intervalul stratigrafic, stratul VIII
de lignit – stratul X are dezvoltare aproape continuă în bazin. Aria conturului de alimentare
precum ș i extinderea și grosimea mare a nisipurilor acvifere fac ca acest orizont să fie
purtătorul unor rezerve dinamice și statice mari de apă subterană, cu posibilitatea de
regenerare rapidă. Orizontul acvifer din intervalul str. V de cărbune – stratele VI – VII este
unul din principalele orizonturi acvifere din regiune.
Lucrări de cercetare geotehnică s -au executat pe taluzele vestice, estice și cele de
lucru din perimetrul minier Peșteana Nord, în anul 2007. S -au executat 10 foraje geotehnice,
cu adâncimi cupr inse între 12 -20 m, amplasate astfel:
– G1, G2, G3, G4 executate pe taluzul vestic pe treptele de excavare I V, III, II, I;
– G5, G6, G7 executate p e taluzul estic, treptele I, II , IV;
– G8, G9, G10 executate pe taluz urile de lucru din frontul carierei, tre ptele I V, III, II.
(***, Documenta ție I.C.S.I.T.P.M.L., 2018)

27
În adâncime, apa a fost întâlnită sub formă de izvoare, în orizontul freatic, acoperișul
stratului VII și orizontul acvifer din intervalul stratelor V -VI, nivelul hidrostatic stabilizându –
se la valori între 2 m (G4) și 10,6 m (G8) (Tabelul 2.2).

Tabelul 2.2 Nivelul hidrostatic al stratelor/orizonturilor acvifere
Nr. foraj Izvor (m) NH Orizont acvifer
G1 9,4 8,7 freatic
G2 9,9 8,7 acoperiș VII
G3 fără apă – –
G4 1,6 2 interval V -VI
G5 9,7 4,3 interval V -VI
G6 11,4 7,7 interval V -VI
G7 7,7 6,9 freatic
G8 14,8 10,6 freatic
G9 4,2 2,4 acoperiș VII
G10 10,8 7,8 interval V -VI

În orizontul freatic adâncimea nivelului hidrostatic variază între 8,7 (taluz vestic), 6,9
(taluz estic) și 10,6 (zona centrală) în timp ce cota absolută este cuprinsă între 127,81 m în
zona centrală și 144,11 m în zona vestică, astfel încât înălțimea coloanei de apă este cuprinsă
între 2 -10 m.
La orizonturile acvifere din complexul productiv V -VI adâncimea nivelului
hidrostatic variază între 2 m (taluz vestic), 4,3 m (taluz estic) și 7,8 m (frontul carierei) în
timp ce cota absolută este cuprinsă între 92,14 m în zona vestică și 102,3 m în zona frontului,
astfel încât înălțimea coloanei de apă este cuprinsă între 10 -20 m.
Lucrările de excavații se desfășoară pe cota culcușului stratului V, intervalul V -VI
fiind parțial în treapta I, realizându -se suprafețe de deschidere pe taluz a nisipurilor și deci de
drenare a acviferului.
În cazul orizontului acvifer din acoperișu l stratului VII de cărbune adâncimea
nivelului hidrostatic variază între 2,4 m (zona centrală) și 8,7 m (taluz vestic).
Analizând datele obținute în urma efectuării celor 10 foraje, se constată faptul că
pentru fiecare orizont acvifer, curenții acviferi co nverg dinspre V și E, respectiv dinspre zona
colinară și de luncă, către zona centrală a taluzurilor de lucru, curgând mai departe către S.
Afluxul de apă provenit din râul Jiu, creează probleme ca urmare a scurgerii apei către
golul remanent și chiar din punct de vedere al stabilității taluzului estic, unde recent a avut
loc un fenomen de alunecare. Ca urmare, s -au contruit 4 foraje de asecare (F T20 – FT23),
funcționale în 2019, amplasate liniar pe taluzul estic al carierei, la 150 m distanță unul față de
celălalt. Datele privind acviferele din perimetrul Peșteana Nord sunt înregistrate în tabelele
2.3-2.4.

Tabelul 2.3 Date privind acviferul freatic din perimetrul Peșteana Nord (***, Documentație
CEO, 2019)
Nr. foraj Coordonate Adâncime
foraj
H [m] Nivel hidrostatic Debit
Q [m3/h] X [m] Y [m] inițial
NHSi [m] final
NHSf [m]
FT20 371440.000 365817.000 27 17,45 12,80 6,48
FT21 371306.000 365886.000 29 18,30 13,10 6,84
FT22 371175.000 365959.000 30 19,60 14,25 6,12
FT23 371044.000 366032.000 35 21,20 14,40 7,56

Pe vatra carierei Peșteana Nord, funcționează 2 foraje cu erupție liberă executate în
scopul detensionării acviferului artezian din culcușul stratului IV de cărbune, în luna

28
noiembrie a anului 2017. Forajele sunt situate la o distanță d e 280 m unul față de celălalt.
Datele privind acviferul artezian interceptat de cele 2 foraje sunt redate în tabelul 2.5.

Tabelul 2.4 Date privind acviferele din perimetrul Peșteana Nord (***, Documentație CEO,
2019)
Nr. foraj Coordonate [m] Adâncime
foraj [m] Izobata acvifer [m]
X Y Z Acvifer
freatic Acvifer
interval
VIII-VII
de
cărbune Acvifer
interval
VI-V de
cărbune Acvifer
interval
V-IV de
cărbune
FT20 371440 365817 – 27 17,45* – – –
FT21 371306 365886 – 29 18,30* – – –
FT22 371175 365959 – 30 19,60* – – –
FT23 371044 366032 – 35 21,20* – – –
PA5 (51200) 364985 370670 137,42 111,35 128,82 104,42 64,42 –
PA6 (51173) 365270 370770 137,01 106,20 133,3 97,4 54 –
PC1 (51199) 364680 370930 139,31 76 131,81 105,21 66,11 38,11
PC2 (52043) 364970 971070 137,30 75 129,8 109,2 68,1 –
PC3 (51162) 365310 371225 137,97 90 129,17 120,37 63,34 36,34
PC4 (51193) 365630 371310 138,10 87 127,7 90,6 42,38 –
PC5 (51218) 364795 370595 138,74 104 131,34 101,54 62,14 –
PC6 (51164) 365095 370740 138 110 131,4 95,6 45,2 7,7
PC8 (51138) 365750 371045 138,03 113 128,43 99,18 55,73 –
*nivelul hidrostatic al acviferului freatic în foraj

Tabelul 2.5 Date privind acviferul artezian din culcușul stratului IV de cărbune din
perimetrul Peșteana Nord (***, Documentație CEO, 2019)
Nr. foraj Adâncime foraj
H [m] Debit
Q [m3/h] Presiunea la gura forajului
P
[bar] [m col. H2O]
A107 (RA1) 36 7,56 0,35 3,569
A108 (RA2) 39 9 0,31 3,161

2.1.2 Alimentarea și descărcarea acviferelor

Stratele acvifere freatice sunt situate în baza depozitelor aluvionare care iau parte la
alcătu irea luncii și teraselor Jiului. Strate acvifere cu o capacitate de debitare mai redusă se
dezvoltă și în baza depozitelor deluviale care acoperă versanții ce fac trecere a de la zona
colinară la câmpia aluvionară. Studierea litologiei și structurii formațiunilor pliocene (Dacian
inferior) precum și considerente geomorfologice și hidrogeologice regionale au condus la
concluzia că în Oltenia d e Nord există un imens bazin art ezian care se dezvoltă mult spre sud
sub Podișul Getic și Câmpia Olteniei. (***, ICSITPML, 2012 )
Alimentarea apelor freatice are loc pe toată suprafața ocupată de depozitele aluvionare
prin infiltrații din precipitațiile atmosferice și a apelor superficial e (Jiul și afluenții săi).
Domeniul de alimentare a l apelor freatice din luncă depă șește limitele bazinului carbonifer
Rovinari, ocupând o mare parte din depresiunea intracolinară Tg. Jiu. Abundența de apă a
depozitelor aluvionare este diferită în cuprinsu l bazinului , ea depinzând de coeficientul de
filtrare al rocilor acvifere, de grosimea stratului acvifer, de distanța până la zonele de
alimentare. Pe baza datelor forajelor hidrogeologice de drenare sau hidroobservație, a
observațiilor făcute în puțurile sătești, reiese clar că rețeaua hidrografică, Jiul și afluenții săi
drenează orizontul acvifer freatic. În luncă însă, apele freatice și apele superf iciale se
influențează reciproc. Stratele acvifere din depozitele daciene se alimentează din precipitații,

29
din orizontul freatic acolo unde există legatură hidraulică directă între acestea, precum și din
apele de suprafață ale cursurilor de apă . (***, ICSITPML, 2012)
Descărcarea acestor acvifere se realizează prin drenaj natural, în aria sudică a
Olteniei, prin drenaj artificial, în sistemele de drenaj ale exploatărilor și în fronturile de
captare pentru alimentare cu apă sau prin drenarea ascendentă, prin formațiunile
semipermeabile. (Huidu, 2012)
Direcția generală de curgere este de la nord spre sud, zona fiin d puternic influențată
de ariile de alimentare sau drenare locale. Cotele nivelului hidrostatic al apelor freatice
confirmă o direcție de curgere de la N la S, aproximativ paralelă cu a râului Jiu, în timp ce pe
rama bazinului, respectiv a perimetrului Pe șteana Nord, sensul curenților acviferi este dinspre
zona colinară spre albia Jiului. Infiltrațiile din râul Jiu (din afara zonei de influență a
ecranului protector) determină formarea unor noi curenți acviferi dinspre S/E și S spre golul
remanent.
Importa nța economică a acestui complex este cu totul deosebită datorită capacității
mari de înmagazinare a apei și presiunii de strat ridicate. Suprafața mare de infiltrație și
caracterul permanent al surselor de alimentare, au contribuit la acumularea unor rezer ve
imense de ape subterane sub presiune, practic inepuizabile, astfel încât regimul apelor
arteziene nu este influențat de variația anuală a cantității de precipitații, ci numai de
schimbările multianuale de climă.
Având în vedere amestecul heterogen de ro ci din haldele de steril, rezultă o
repartizare neuniformă a apelor în halde. Astfel se constată zone cu nivel hidrostatic mai
ridicat și altele cu nivel mai scăzut. Aceste variații se datorează structurii și naturii
materialului haldat, de regimul precipi tațiilor, de condițiile de haldare (precipitații, acumulări
de ape în zone denivelate), de existența suprasarcinilor care determină creșterea presiunii apei
din pori și tasarea rocilor, ceea ce conduce la creșterea N.H. și la migrarea apei spre zonele
mai favorabile filtrării. (Lazar, 2017)
În halda interioară a carierei Peșteana Nord, apa pătrunde prin zonele de înfrățire a
haldei cu versanții naturali (alimentare din formațiunile acvifere ) și prin infiltrații din
precipitații (infiltrarea apelor pe traiectul fisurilor și crăpăturilor formate) .
Capacitatea evaporantă a atmosferei în regiunea de amplasare a haldei interioare a
carierei Peșteana Nord este relativ ridicată, ceea ce înseamnă că o mare p arte din apa
provenită din precipitații se evaporă.
Conform studiilor efectuate ( Lazar, 2017) , valoarea medie a infiltrației efective este
foarte redusă în anii secetoși și poate atinge a 5 -a parte din precipitația medie anuală în cazul
anilor foarte ploi oși.

2.1.3 Calitatea apei subterane

Având în vedere lipsa unor buletine de analiză recente, privind calitatea apei subterane din
perimetrul minier Peșteana Nord, dar și continuitatea stratelor acvifere din cadrul bazinului minier
Rovinari și a constituț iei litologice asemănătoare (care evidențiază aceleași tipuri de strate de roci, dar
de diferite grosimi) s -a stabilit că din punct de vedere calitativ, apa subterană are aceleași
caracteristici în întregul bazin Rovinari. Așadar, s -a luat în considerare c alitatea apei evacuată din
perimetrul Roșia de Jiu, aflat de altfel, parțial în zona de luncă a râului Jiu și la distanță relativ mică
de perimetrul minier Peșteana Nord. În tabelul x se prezintă valorile principalilor indicatori de
calitate ai apei subter ane, în compara ție cu standardele în vigoare. (Lazar, 2017)
Conform buletinului de analize, se constată că, din punct de vedere calitativ, apa
provenită din lucrările de asecare corespunde standardelor în vigoare. Odată cu asecarea
formațiunilor acvifere are loc o antrenare hidrodinamică a particulelor fine din masiv ceea ce
determină o valoare ridicată a suspensiilor, care în cazul de față se apropie de limita admisă.

30
Însă suspensiile afectează doar temporar calitatea apei astfel că printr -o simplă operaț ie de
decantare se îmbunătățește considerabil calitatea acesteia.

Tabelul 2.6 Calitatea apei subterane (Lazar, 2017)
Nr. crt. Indicator de calitate UM CMA cf. NTPA
001/2005 Valori
determinate
1 Ph mg/l 6,5 – 8,5 7,12
2 CBO5 mg/l 25 11,55
3 CCOCr mg/l 125 25
4 Reziduu fix mg/l 2000 172
5 Cloruri mg/l 500 10,6
6 Sulfați mg/l 600 46
7 Calciu mg/l 300 38
8 Magneziu mg/l 100 12
9 Fenoli mg/l 0,3 0,12
10 Fier mg/l 5 0,1
12 Suspensii mg/l 35 34

Din punct de vedere hidrochimic apele subterane cantonate în complexul acvifer
Dacian îndeplinesc condițiile de potabilitate admisibile, fiind ape bicarbonate cu
mineralizația totala de până la 1 gr/l și duritatea totală sub 30 grade germane în zona Motru –
Rovinari -Tg. Cărbunești, unde sunt folosite la alimentarea cu apă a orașelor respective. În
zona analizată, următoarele sate sunt alimentate cu apă din subteran: Peșteana de Jos, Valea
cu Apă, Fărcășești Moșneni, Roșia de Jiu, Rogojelu, Cocoreni, Urdari, H otăroasa, Bălteni.
Apele freatice sunt slab mineralizate, ceea ce dovedeste aproprierea orizontului
acvifer de regiunea de alimentare și o circulație intensă a apelor subterane, c omponenții
principali fiind bicarbonații de Calciu și Magneziu , ceea ce face ca duritatea lor să fie relativ
mare, 4,1 – 25 grade germane, sunt situate în general în limitele potabilității, constituind sursa
de alimentare cu a satelor din regiune. (***, ICSITPML, 2012)

2.1.4 Calculul volumelor de apă care contribuie la inundarea g olului remanent

Condiții hidrologice
În funcție de cantitatea de apă din precipitații (Q P) care ajunge în lac și cantitatea de
apă evaporată de pe suprafața lacului (Q E), se poate determina cantitatea de apă care
contribuie efectiv la inundarea golului remane nt. (Apostu and Lazar , 2018)
Pentru a putea estima contribuția precipitațiilor la inundarea golurilor remanente ale
carierelor din Bazinul Rovinari, au fost studiate valorile precipitațiilor medii anuale și ale
evapotranspirației potențiale, înregis trate în zona orașului Rovinari ( Figura 2.1).

Figura 2.1 Precipitațiile medii anuale (dreapta), evapotranspirația potențială (stânga)
(Păltineanu et al., 2007)

31

Valoarea evapotranspirației este dată de suma cantităților de apă care ajung în
atmosferă sub formă de vapori prin procesele de evaporare și transpirație. Deci, ca valoare,
evaporarea este mai mică decât evapotranspirația, iar utilizarea celei din urmă în calcule,
oferă informații relative, dar satisfăcătoare.
Cantitățile medii anuale ale precipitațiilor și evapotranpirației potențiale, în zona
studiată, au înregistrat valori de aproximativ 750 mm/m2, respectiv 730 -740 mm/m2. Deci,
rezultă un excedent de apă din precitații, de aproximativ 10 -20 mm/m2/an, care contribuie la
inundarea goluril or remanente. (Apostu and Lazar, 2018)

Condiții hidrogeologice
Cunoașterea regimului hidrogeologic permite evaluarea disponibilității resurselor de
apă subterană care pot asigura refacerea resurselor acvifere, în perimetrele miniere în care s –
au aplicat lucrări de drenare a formațiunilor acvifere, și inundarea golurilor remanente. Deci,
condițiile hidrogeologice influențează și procesul de refacere a resurselor acvifere și inundare
a golului remanent. Astfel, se poate realiza o analogie între gradul de in undare al
zăcământului și gradul de inundare al golului remanent. Acest lucru înseamnă că zăcămin tele
cu condiții hidrogeologice grele și foarte grele sunt caracterizate de o alimentare intensă a
orizonturilor acvifere care pot genera afluxuri importante, deci sunt favorabile în vederea
inundării unui gol remanent, într -un timp cât mai scurt.
Pe baza unei clasificări hidrogeologice complexe existente în literatura de specialitate
(Rotunjanu and Lazăr, 2014) și a valorii coeficientului afluxului de apă, per imetrul minier al
carierei Peșteana Nord se încadrează în clasa a IV-a, fiind un perimetru minier cu grad foarte
ridicat de inundare. (Apostu and Lazar, 2018)

Aducțiuni de apă
Este posibilă realizarea unor aducțiuni de apă în condițiile existenței unor cursuri de
apă de suprafață în apropierea golului remanent. Se apelează la acestă soluție doar dacă este
absolut necesară inundarea cât mai rapidă a golului remanent.
Rețeaua hidrografică caracteristică Bazinului Minier Rovinari se compune în principal
din râul Jiu și afluen ții săi . Râul Jiu este situat pe latura estică a perimetrelor miniere
Tismana, Pinoasa, Roșia de Jiu și Peșteana Nord și pe latura nordică și vestică a perimetrului
minier Rovinari. A fluenții râului Jiu sunt constituiți din râul Tismana și din numeroase
pâraie, p rintre care se numără Văile Dâmbovei, Corbului, Scoarța, Pinoasa, Seciului, Dănoaia
Mare, Galeșoaia, Răstăcioasa, Timișeni, Ciutei, Mareș, Fântânii, Brădet, Ogașul lui Cosmaru,
Pârâului, Zatreana, Valea cu Apă, Hotăroasa, Plopului, Calugăreni, Mânăstirii, Bâltenilor,
Cioiana, Cocorenilor și Valea Mare. Unele dintre văile amintite (ex. Timișeni) au debit
permanent, dar mic, în timp ce altele au debite temporare, ce variază în funcție de sezon, fiind
dependente de precipitații le atmosferice . (Apostu and Lazar, 2018)
Așadar, râul Jiu nu dispune de afluenți importanți, stocul să u realizându -se aproape
uniform pe întregul să u curs, fapt ce determină varia ția debitului mediu multianual în lungul
cursului să u. Debitul mediu al râului Jiu este de 94,7 m3/s, iar la Rovinari are un debit de 45,6
m3/s. (***, PMBH Jiu, 2004)

2.1.5 Durata inundării golului remanent

În urma determinării volumului de apă din precipitații care cade pe suprafața golului
remanent (s -a luat în considerare suprafața golului remanent la cota 134 m, S cota134 =5288340
m2) a rezultat un volum mediu zilnic de precipitații care se încadrează în intervalul 145 – 290
m3.

32
Conform datelor obținute în urma documentării în teren, c antitatea de apă evacuată
din perimetrul Peșteana este 16.500 m3/zi, în condiții fără pr ecipitații atmo sferice. (***,
Documentație CEO, 2017 -2019)
Debitul zilnic al râului Jiu la Rovinari este de 3939840 m3.
S-a evaluat durata inundării golului remanent cu apă provenită atât din surse naturale,
cât și din surse artificiale. Având în veder e debitul important al râului Jiu, s -a făcut un calcul
al duratei de inundare luând în considerare captarea unui procent de 1, respectiv 5% din
debitul acestuia.
Rezultatele obținute au fost centralizate în tabelul 2.7.

Tabelul 2.7 Durata de inundare a golului remanent la diferite cote
Nr.
crt. Debit

Volum Q (m3/zi)
min – max
med
Qnatural
16645 – 16790
16717,5 Qnatural+ 1%artificial
56043,4 – 56188,4
56115,9 Qnatural+ 5%artificial
213637 – 213782
213709,5
Durata de inundare, t (zile)

la cota (m) V (m3) t1 t2 t3
1 50 0 – – –
2 50 – 70 772495 46,21 13,77 3,61
3 50 – 90 4894054 292,75 87,21 22,9
4 50 – 110 18215224 1089,59 324,6 85,23
5 50 – 130 48810689 2919,74 869,82 228,40
6 50 – 134 59148037 3538,09 1054,03 276,77

Treptele carierei au fost proiectate la o înălțime de 20 m, în timp ce treptele haldei la
15 m. Valorile existente ale înălțimilor variază ușor în jurul valaorilor proiectate.
Determinarea duratei de inundare s -a realizat luând în considerare ridicarea treptată , cu 20 m,
a nivelului apei în golul remanent. Vatra carierei se află la cota 50 m, iar nivelul final al apei
în lac a fost stabilit la 134 m.
Conform rezultatelor, din surse naturale, ridicarea nivelulului apei în golul r emanent
până la cota 70 m, se va realiza într -o lună și jumătate, în timp ce din surse naturale și
antropice, durata de inundare scade considerabil, până la 4 – 14 zile. Rezultă deci , o scădere
de 92,19 – 70,20 % a duratei de inundare în condițiile realizării unui sistem de captare și
aducțiune a unui procent de 5 – 1% din debitul râului Jiu.
Inundarea golului remanent până la cota 134 m, se poate realiza din surse naturale în
decursul a aproximativ 10 ani, în ti mp ce prin captarea și aducțiunea unui procent de 1 – 5 %
din debitul râului Jiu, durata de inundare poate să scadă până la aproximativ 35, respectiv 9
luni. Rezultă astfel, o scădere de majoră a duratei de inundare în condițiile inundării
combinate (natur ale și artificiale).
Având în vedere scăderea semnificativă a duratei de inundare, prin captarea unui debit
relativ redus din apele Jiului și direcționarea acestuia către golul remanent, se justifică
cheltuielile necesare. Dacă însă, nu este recomandată in undarea cât mai rapidă a golului
remanent din considerente tehnice, economice (redarea în circuitul economic, preluarea cât
mai rapidă a funcțiunii viitoare) sau de securitate, atunci investițiile și lucrările hidrotehnice
necesare, care de altfel au un im pact negativ asu pra mediului la nivel local, nu se justifică,
întrucât durata de inundare completă (10 ani) este acceptabilă.

33
Însă, înainte de a capta o parte din debitul râului Jiu, trebuie să se stabilească exact de
către instituțiile specializate și au torizate, cantitatea de apă care poate fi preluată în scopul
inundării golului remanent al carierei Peșteana Nord.

2.2 Caracteristicile geotehnice ale rocilor din perimetrul Peșteana Nord

Caracteristicile geotehnice ale rocilor sunt puternic influențate de factorii externi sau
interni care acționează asupra acestora.
Acțiunea apei are o puternică influență negativă asupra rocilor, determinând
modificarea caracteristicilor geotehnice ale rocilor și înrăutățirea acestora în sensul reducerii
sau pierderii re zervei de stabilitate a masivului/depozitului de roci.
Umiditatea în stare naturală a probelor prelevate din perimetrul minier Peșteana Nord
variază foarte mult. În funcție de valoarea coeficientului de saturație, rocile s -au aflat în stare
uscată până la saturată. Acest lucru se datorează, în primul rând, faptului că probele au fost
prelevate din diferite strate aflate la adâncimi diferite. Deasemenea, influențele climatice
recente și natura rocilor, au determinat umiditatea acestora.

2.2.1 Caracteristicile geotehnice ale rocilor aflate în stare naturală

Cunoașterea valorilor caracteristicilor geotehnice ale rocilor sunt necesare pentru
evaluarea comportamentul ui terenurilor din punct de vedere al stabilității și al rezistenței lor.
Pentru determinarea valorilor caracteristicilor geotehnice ale rocilor din taluzurile definitive
ale golului remanent Peșteana Nord s -au prelevat 14 probe, 4 probe din taluzurile in -situ și 10
probe din halda interioară. Caracteristicile geotehnice ale rocilor aflate în stare naturală,
rezultate în urma efectuării încercărilor, sunt redate în tabelele 2. 8 – 2.9.

Tabelul 2.8 Valorile determinate ale caracteristicilor fizice
Nr.
probă INDICI AI STĂRII NATURALE
Determinați în laborator Calculați Determinați în
laborator Calculați Greutatea
volumetrică,, ɣa [kN/m3]
Greutate specifică, ɣs
[kN/m3]
Umiditate naturală, w
[%]
Porozitate, n [%]
Indicele porilor, ɛ
Umiditatea la saturație,
wsat [%]
Coeficient de saturație,
S
Limita de curgere, W c
[%]
Limita de frământare,
Wf [%]
Indice de plasticitate, I p
Indice de consistență, I c
Indice de consistență la
saturație, I csat
PC1 16,10 26,61 7,49 43,71 0,78 29,31 0,255 – – – – –
PC2 15,72 26,64 3,65 43,07 0,76 28,53 0,13 – – – – –
PC3 19,70 27,11 23,53 41,17 0,7 25,82 0,91 – – – – –
PC4 20,03 26,32 8,44 29,82 0,42 15,96 0,53 47,2 34,95 12,25 3,16 2,55
PH1 19,52 26,30 21,68 39,00 0,64 24,33 0,89 36 16,74 19,26 0,74 0,61
PH2 20,56 26,67 25,105 38,38 0,62 23,27 1,08 – – – – –
PH3 20,69 26,67 25,11 37,99 0,61 22,87 1,10 – – – – –
PH4 20,21 26,26 22,49 37,17 0,59 22,47 1,00 37 16,23 20,77 0,70 0,70
PH5 17,77 25,97 20,58 43,24 0,76 29,26 0,89 44 22,73 21,27 1,1 0,67
PH6 15,99 26,64 5,65 43,19 0,76 28,53 0,2 – – – – –
PH7 17,59 26,72 15,19 42,85 0,75 28,07 0,54 – – – – –
PH8 18,82 26,48 18,59 40,07 0,67 25,30 0,73 37,8 22,64 15,16 1,27 0,82
PH9 17,40 26,22 27,97 48,14 0,93 35,47 0,79 53,8 24,71 28,09 0,89 0,63
PH10 17,71 26,46 7,24 37,59 0,6 22,68 0,32 – – – – –

34

Tabelul 2.9 Valorile determinate ale caracteristicilor mecanice Proba nr. INDICI MECANICI Forfecare directă (plan pe plan) la
umiditate natural ă
Coeziune
c [KN/m2] Unghi de
frecare
interioară
φ [°] Coeficient de
compresibilitate
volumică
ec*10-4 [m2/KN] Modul de
deformare,
Ec*102 [KN/m2] Tasare specifică, e p
[cm/m]
PC1 0,51 196,97 0,52 0 31,78
PC2 0,39 253,79 0,67 0 24
PC3 1,55 64,59 1,55 18 23,75
PC4 – – – – –
PH1 0,82 121,43 0,85 4 22,78
PH2 0,44 225 0,45 4 20,81
PH3 0,22 450 0,225 0 35
PH4 0,65 153,85 0,65 14 16,17
PH5 1,94 51,42 1,95 12,5 28,15
PH6 1 100,25 1 0 27,25
PH7 1,57 63,64 1,58 3 19,8
PH8 0,91 110,15 0,95 3 27,7
PH9 0,55 183,34 0,55 37,5 17,48
PH10 – – – 0 24,8

Principalele caracteristici geotehnice necesare în studiile de stabilitate, sunt : greutatea
volumetrică, coeziunea și unghiul de frecare interioară.

2.2.2 Caracteristicile geotehnice ale rocilor aflate în stare saturată

În cazul pământurilor se consideră că acestea ating starea de saturație, în momentul în
care pasta consistentă obținută din 50 – 100 g material, prin amestecare cu spatula într -o
capsulă de porțelan, nu mai absoarbe în decurs de 30 de secunde apa cu care s e amestecă, apa
se răspândește pe suprafața probei, dându -i un luciu caracterisc ( 2.1). (Hirian et al., 1981)

(2.1)

Umiditatea la saturație a rocilor s -a determinat inițial prin calcul. Cunoscând valoarea
umidității la saturație și valoarea umidității naturale determinată prin încercări de laborator,
probele s -au adus la saturație, astfel :
– s-au cântărit 1000 g de material, a cărei umiditate era cunoscută ;
– s-a determinat prin calcul cantitatea de ap ă necesară pentru a putea aduce proba la saturație ;
– s-a adăugat cantitatea necesară de apă și s -a amestecat cu o spatulă ;
– s-au verificat condi țiile ca materialul să nu mai absoarbă apă și ca apa să se răspândească
uniform pe suprafața probei ;
– pentru probele cu co nținut de praf și/sau argilă, s -a observat că acestea absorb mai multă
apă decât cea necesară pentru a considera probele saturate, ceea ce a dus la formarea unor
paste moi care nu puteau fi supuse încercărilor de forfecare și compresiune triaxială; astfel,
pentr u aceste probe s -a efectuat saturarea, respectând întocmai cantitatea de apă care era
necesară pentru saturare ;
– probele astfel saturate, au fost acoperite și lăsate minim 24 de ore până la efectuarea
încercărilor, pentru a asigura o răspândire cât mai un iformă a apei în masa rocilor;

35
– s-a determinat încă odată, în laborator, umiditatea rocilor pentru a verifica starea de
umiditate;
– s-a reluat acest procedeu de mai multe ori, acolo unde a fost cazul, până când s -au obținut
valori ale umidității la satur ație cât mai apropiate de valorile calculate.
Încercările de rupere la forfecare, s -au efectuat pentru probe a căror umiditate la
saturație a fost considerată cea determinată în laborator w satdet (Tabelul 2.10; valorile
corespunzătoare fiind cele marcate pe fond galben).

Tabelul 2.10 Umiditatea probelor
Nr. probă Umiditatea
naturală, w nat [%] Umiditatea la saturație,
wsat [%] wsatcalc – wsatdet
Calculată
wsatcalc Determinată
wsatdet %
PC1 7,49 29,31 28,98 0,33
PC2 3,65 28,53 28,12 0,41
PC3 23,53 25,82 24,08 1,74
PH1 21,68 24,33 23,78 0,55
PH2 25,105 23,27 23,88 -0,61
PH3 25,11 22,87 23,41 -0,54
PH4 22,49 22,47 22,44 0,03
PH5 20,58 29,26 28,65 0,61
PH6 5,65 28,53 27,69 0,84
PH7 15,19 28,07 27,48 0,59
PH8 18,59 25,3 24,5 0,8
PH9 27,97 35,47 34,17 1,3
PH10 7,24 22,68 21,11 1,57

Având în vedere modul de saturare al probelor, s -a dorit verificarea diferenței dintre
umiditatea calculată și cea determinată, întrucât diferențele mari duc la apariția erorilor în
calculul coeficientului de stabilitate. Astfel, pe ultima coloană a tabelului x s -au înregistrat
procentual diferențele și s -a stabilit că neexistând diferențe mai mari de ±2%, valorile
determinate ale umidității sunt acceptabile.

2.2.2.1 Încercarea de rupere la forfecare

Reziste nța de rupere la forfecare reprezintă rezistența pe care o opune o rocă la
ruperea sa prin alunecare – forfecare. Aceasta este o caracteristică a rocilor care depinde de
natura lor coezivă/necoezivă, compoziția granulometrică și mineralogică, structură, te xtură,
etc. (Rotunjanu, 2005)
Încercarea de rupere la forfecare s -a efectuat în aparatul de forfecare atât pentru rocile
aflate în stare naturală ( Apostu, R aport de cercetare nr. 3, 2018), cât și în stare saturată.
Din cele 14 probe prelevate din perimetrul minier Peșteana Nord : 4 sunt probe
nisipoase necoezive (c = 0) , 3 sunt probe saturate, iar o probă (PC4) nu a fost supusă
încercării la forfecare deoarece natura și starea rocii nu a permis introducerea materialului în
caseta de forfecare, fiind o argilă nisipoasă, puțin umedă și foarte compactă. Astfel, din cele
14 probe, s -au putut efectua comparații efective pentru rocile aflate în stare naturală,
respectiv saturată, din punct de vedere al valorii coeziunii pentru 6 probe (PC3, PH1, PH5,
PH7, PH8, PH9) și din punct de vedere al valorii unghiului de frecare interioară, pentru 10
probe (PC1, PC2, PC3, PH1, PH5, PH6, PH7, PH8, PH9, PH10).
Greutatea volumetrică aparentă a rocilor aflate în stare saturată s -a calculat aplicând
relația de calcul (2.2):

(2.2)

36
unde:
ɣa sat – greutatea volumetrică aparentă pentru roci aflate în stare saturată;
ɣa nat – greutatea volumetrică aparentă pentru roci aflate în stare naturală;
wsat – umiditatea la saturație;
want – umiditatea naturală .
Caracteristicile geotehnice ale rocilor , rezultate în urma efectuării încercărilor, sunt
redate în tabelul 2.11.

Tabelul 2.11 Caracteristicile geotehnice ale rocilor în stare saturată
Proba
nr. Greutatea
volumetrică
la saturați e,
ɣsat [KN/m3] Forfecare directă la umiditate la
saturație Natura rocii Umiditatea
rocii în stare
naturală Coeziune,
c [K N/m2] Unghi de frecare
interioară φ [°]
PC1 19,32 0 21,55 Nisip (preponderent mijlociu) uscată
PC2 19,43 0 19,29 Nisip (preponderent fin) uscată
PC3 19,79 4,67 20,3 Nisip prăfos argilos foarte umedă
PH1 19,86 2,67 10,48 Argilă nisipoasă foarte umedă
PH2 20,36 4 20,81 Nisip prăfos saturată
PH3 20,41 0 34,22 Nisip cu elemente de pietriș saturată
PH4 20,20 14 16,17 Praf argilos saturată
PH5 18,96 6,5 17,74 Praf foarte umedă
PH6 19,33 0 24 Nisip (preponderent fin) cu rare
elemente de pietriș uscată
PH7 19,47 1,3 16,43 Nisip cu enclave de argilă și
elemente de pietriș umedă
PH8 19,76 1 23,99 Nisip cu enclave de argilă și
elemenete de pietriș umedă
PH9 18,24 4,67 9,93 Rocă cărbunoasă în masă de argilă
prăfoasă umedă
PH10 20,00 0 20,81 Nisip (preponderent grosier) cu
elemente de pietriș uscată

Valorile caracteristicilor geotehnice ale rocilor saturate, obținute în urma efectuării
calculelor, determinărilor și încercărilor, au fost comparate cu valori existente în literatura de
specialitate (tabelele 2.12 – 2.13) și s -a stabilit că acestea se înc adrează în limitele stabilite.

Tabelul 2.12 Valori orientative ale caracteristicilor geotehnice ale rocilor zona minieră a
Olteniei (Rotunjanu, 2005)
Tipul rocii Greutate volumetrică
γa [kN/m3] Coeziunea
c [kN/m2] Unghiul de frecare
interioră
φ [o]
Argilă 17,0 ÷ 21,0 24,0 ÷ 48,0 16 ÷ 23
Argilă cărbunoasă 15,6 ÷ 19,2 50,0 ÷ 70,0 32 ÷ 34
Argilă grasă 18,8 ÷ 20.1 40,0 ÷ 65,0 22 ÷ 27
Argilă nisipoasă 18,8 ÷ 20,8 14,0 ÷ 32,0 15 ÷ 22
Argilă prăfoasă 19,9 ÷ 20,4 20,0 ÷ 40,0 13 ÷ 21
Marnă 18,7 ÷ 19,4 30,0 ÷ 70,0 18 ÷ 25
Marnă nisipoasă 18,0 ÷ 19,2 24,0 ÷ 52,0 23 ÷ 27
Praf argilos 17,0 ÷ 20,7 16,0 ÷ 22.0 10 ÷ 17
Praf argilo -nisipos 18,4 ÷ 19,9 12,0 ÷ 20,0 17 ÷ 19
Nisip argilos 17,0 ÷ 20,0 5,0 ÷ 16,0 24 ÷ 27
Nisip prăfos 15,7 ÷ 16,9 4,0 ÷ 12,0 22 ÷ 26
Nisip 19,5 ÷ 19,8 – 30 ÷ 35

37
Tabelul 2.13 Valorile caracteristicilor fizico -mecanice pentru pământuri argiloase, în funcție
de starea de consistență (Rotunjanu, 2005)
Starea de
consistență Argile Argile prăfoase și nisipoase Prafuri și nisipuri argiloase
ɣsat
[KN/m3] φ
[°] c
[KN/m2] ɣsat
[KN/m3] φ
[°] c
[KN/m2] ɣsat
[KN/m3] φ
[°] c
[KN/m2]
Tare 21,1 22 98,1 21,1 25 58,8 20,1 28 19,6
Plastic
vârtos 20,6 20 58,8 20,6 23 39,2 19,6 26 14,7
Plastic
consistent 20,1 18 39,2 19,6 21 24,5 19,1 24 9,81
Plastic
moale 19,1 14 19,6 18,6 17 14,7 18,6 20 4,9
Plastic
curgător 18,6 8 9,81 18,1 13 9,81 18,1 18 1,96
Curgător 17,6 6 4,9 17,6 10 4,9 17,6 14 0,00

Pentru a putea pune în evidență modificările apărute la nivelul caracteristicilor
geotehnice ale rocilor odată cu saturarea acestora, s -au efectuat o serie de comparații pe
probele prelevate din perimetrul minier Peșteana Nord. Aceste rezultate vin în completarea
datelor existente în studiile și literatura de specialitate.

2.2.2.2 Modificarea car acteristicilor geotehnice în condiții saturate

Odată cu creșterea umidității rocilor are loc și o creștere a greutății volumetrice a
acestora, ceea ce implică creșterea forțelor de alunecare. Creșterea umidității rocilor
determină o scădere semnificativă a coeziunii și a unghiului de frecare interioară a rocilor,
ceea ce conduce la scăderea forțelor de rezistență. Așadar, umiditatea are o puternică
influență asupra stabilității masivelor/depozitelor de roci.
În tabelele 2.14 și 2.15 se redau rezultatele î ncercărilor de rupere la forfecare, pentru
roci în stare naturală, respectiv saturată, atât pentru coeziune, cât și pentru unghiul de frecare
interioară. Rezultatele obținute au fost prezentate prin intermediul unor diagrame ( Figura 2.2
-2.3) pentru a evid enția variația valorilor coeziunii și unghiului de frecare interioară cu
variația umidității, respectiv scăderea caracteristicilor de rezistență ale rocilor odată cu
creșterea umidității.
Variațiile majore înregistrate ( Tabelul 2.16) se datorează atât naturii rocilor, care
diferă de la o probă la alta, cât și umidității naturale a acestora (umiditatea la momentul
prelevării probelor). S -au întâlnit roci de natură nisipoasă, argiloasă și prăfoasă și combinații
ale acestor tipuri de ro ci, în diferite proporții. Din punct de vedere al umidității acestora, s -au
întâlnit roci uscate până la saturate .
La momentul prelevării și efectuării determinărilor și încercărilor, probele PH2, PH3
și PH4 se aflau în stare saturată. Așadar, nu există modificări ale coeziunii și unghiului de
frecare interioară, întrucât starea saturată coincide, în aceste cazuri, cu starea naturală a
rocilor. Deasemenea, printre probele prelevate se numără 4 probe nisipoase (100% nisip) la
care nu s -au înregistrat modif icări ale coeziunii, aceasta fiind c = 0, dar s -au înregistrat
modificări ale unghiului de frecare interioară.
Analizând coeziunea pentru toate cele 13 probe, s -a observat o scădere a acesteia în
procent de 0 – 87,55 %, în funcție de natura și umiditatea r ocilor. S -a observat că rocile
nisipoase nu au avut coeziune sau unele au avut coeziune mică, aceasta fiind dată de existența
unor fracțiuni argiloase, prăfoase sau marnoase. La rocile care au în compoziție argile și praf
s-au înregistrat importante reduce ri ale valorilor coeziunii pentru rocile aflate în stare
saturată.

38
Tabelul 2.14 Coeziunea rocilor în funcție de umiditate
Proba nr. Coeziunea, c [KPa] cwnat- cwsat
[%] Scăderea coeziunii,
[%] stare naturală
cwnat stare saturată
cwsat
PC1 0 0 0 0
PC2 0 0 0 0
PC3 18 4,67 13,33 74,06
PH1 4 2,67 1,33 33,25
PH2 4 4 0 0
PH3 0 0 0 0
PH4 14 14 0 0
PH5 12,5 6,5 6 48
PH6 0 0 0 0
PH7 3 1,3 1,7 56,67
PH8 3 1 2 66,67
PH9 37,5 4,67 32,83 87,55
PH10 0 0 0 0

Figura 2.2 Coeziunea rocilor în funcție de umiditate

Tabelul 2.15 Unghiul de frecare interioară al rocilor în funcție de umiditate
Proba nr. Unghiul de frecare interioară, φ [°] φwnat- φwsat [°] Scăderea unghiului
de frecare
interioară, [°] stare naturală
φwnat stare saturată
φwsat
PC1 31,78 21,55 10,23 32,19
PC2 24 19,29 4,71 19,63
PC3 23,75 20,3 3,45 14,53
PH1 22,78 10,48 12,3 53,99
PH2 20,81 20,81 0 0
PH3 34,22 34,22 0 0
PH4 16,17 16,17 0 0
PH5 28,15 17,74 10,41 36,98
PH6 27,25 24 3,25 11,93
PH7 19,8 16,43 3,37 17,02
PH8 27,7 23,99 3,71 13,39
PH9 17,48 9,93 7,55 43,19
PH10 24,8 20,81 3,99 16,09
0510152025303540
PC1 PC2 PC3 PH1 PH2 PH3 PH4 PH5 PH6 PH7 PH8 PH9 PH10Coeziunea, KPa
stare naturală
stare saturată

39

Figura 2.3 Unghiul de frecare interioară al rocilor în funcție de umiditate

Tabelul 2.16 Variația coeziunii și a unghiului de frecare interioară
Coeziune, c [KPa] Unghi de frecare interioară, φ [°]
Minim 0
33,25* 0
11,93**
Medie 28,17
61,03* 19,92
25,89**
Maxim 87,55 53,99
* variația coeziunii pentru probele coezive și nesaturate la momentul prelevării ; ** variația unghiului de frecare interioar ă
pentru probele nesaturate la momentul prelevării

Excluzând probele nisipoase (cu c = 0), cât și pe cele saturate, rămân 6 probe la care
s-a putut evalua variația coeziunii de la stare naturală la stare saturată. Pentru acestea, s -a
observat o scădere a coeziunii în proc ent de 33,25 – 87,55 %, în funcție de natura și
umiditatea rocilor.
La cele 13 probe la care s -a analizat unghiul de frecare interioară, s -a observat o
scădere a acestuia în procent de 0 – 53,99 %, în funcție de natura și umiditatea rocilor.
Excluzând pro bele saturate, rămân 10 probe la care s -a putut evalua variația unghiului
de frecare interioară, de la stare naturală la stare saturată. Pentru acestea, s -a observat o
scădere în procent de 11,93 – 53,99 %, în funcție de natura și umiditatea rocilor.
Cele mai importante scăderi ale valorilor unghiului de frecare interioară (> 30 %) s –
au înregistrat la probele PC1, PH1, PH5, PH9, în timp ce pentru celelalte 6 probe s -au
înregistrat scăderi ale unghiului de frecare interioară de până la 20 %.
Din cele 4 pro be la care s -au înregistrat scăderi ale unghiului de frecare interioară >
30 %, o singură probă este de natură nisipoasă, celelalte fiind roci de natură argiloasă,
prăfoasă, chiar și cu conțiunut de fracțiune nisipoasă,
Toate cele 6 probe la care s -au înre gistrat scăderi ale unghiului de frecare interioară <
20 %, sunt roci de natură exclusiv nisipoasă sau roci nisipoase cu enclave de argilă, cu sau
fără elemente de pietriș sau bolovăniș.
În tabelul 2.17 s-au centralizat valorile caracteristicilor geotehnice ale rocilor
(greutate volumetrică, coeziune și unghi de frecare interioară), atât pentru rocile aflate în
stare naturală, cât și pentru cele aflate în stare saturată, pentru a permite analiza rapidă a
rezultatelor. Deasemenea, s -a introdus o coloană pentru descrierea rocii din punct de vedere
al naturii ceea ce asigură o explicație în plus în ceea ce privește variația caracteristicilor
geotehnice, de la o probă la alta .
05101520253035
PC1
PC2
PC3
PH1
PH2
PH3
PH4
PH5
PH6
PH7
PH8
PH9
PH10Unghiul de frecare interioar ă, °
stare naturală
stare saturată

40
Tabelul 2.17 Tabel comparativ – Valorile caracteristicilor geotehnice ale rocilor în stare naturală, respectiv saturată
Proba
nr. Natura rocii Umiditate, w
[%] Greutate volumetrică, ɣa
[kN/m3] Coeziune, c
[KN/m2] Unghi de frecare interioară, φ
[°]
wnat wsat wnat wsat wnat wsat wnat wsat
PC1 Nisip (preponderent
mijlociu) 7,49 28,98 16,10 19,32 0 0 31,78 21,55
PC2 Nisip (preponderent fin) 3,65 28,12 15,72 19,43 0 0 24 19,29
PC3 Nisip prăfos argilos 23,53 24,08 19,70 19,79 18 4,67 23,75 20,3
PH1 Argilă nisipoasă 21,68 23,78 19,52 19,86 4 2,67 22,78 10,48
PH2 Nisip prăfos 25,105 23,88 20,56 20,36 4 4 20,81 20,81
PH3 Nisip cu elemente de pietriș 25,11 23,41 20,69 20,41 0 0 34,22 34,22
PH4 Praf argilos 22,49 22,44 20,21 20,20 14 14 16,17 16,17
PH5 Praf 20,58 28,65 17,77 18,96 12,5 6,5 28,15 17,74
PH6 Nisip (preponderent fin) cu
rare elemente de pietriș 5,65 27,69 15,99 19,33 0 0 27,25 24
PH7 Nisip cu enclave de argilă
și elemente de pietriș 15,19 27,48 17,59 19,47 3 1,3 19,8 16,43
PH8 Nisip cu enclave de argilă
și elemenete de pietriș 18,59 24,5 18,82 19,76 3 1 27,7 23,99
PH9 Rocă cărbunoasă în masă
de argilă prăfoasă 27,97 34,17 17,40 18,24 37,5 4,67 17,48 9,93
PH10 Nisip (preponderent
grosier) cu elemente de
pietriș 7,24 21,11 17,71 20,00 0 0 24,8 20,81

41
CAPITOLUL 3
RISCUL DE ALUNECARE A TALUZURILOR DEFINITIVE ALE
GOLULUI REMANENT

În momentul încetării activității miniere în carieră situația golului remanent trebuie să
fie certă. Așadar, trebuie să se cunoască din timp direcția de recuperare, să se evalueze
condițiile de stabilitate ale taluzurilor definitive luând în considerare in fluența factorilor
externi sau interni și să se asigure factori de stabilitate acoperitori.
Elementele geometrice ale taluzurilor definitive ale carierelor (înălțime, înclinare,
berme de siguranță etc.) trebuie proiectate și respectate, astfel încât să nu existe risc de
alunecare. În cazul inundăr ii, datele problemei se schimbă, astfel că se impun analize
suplimentare , întrucât apa, ca factor de influență, modifică considerabil starea de eforturi din
masivul/depozitul de roci.
În figura 3.1 este prezentat planul de situație al carierei Peșteana Nord la sfârșitul
activității. Analizând planurile de situație, s -a observat că există unele diferențe între
geometria proiectată și cea existentă, în special la unghiurile de taluz ale treptelor de haldă,
care depă șesc intervalul de valori prevăzut în proiect (18 – 27°). S -a observat că materialul
steril este depus în haldă sub un unghi de taluz natural, valoarea căruia variază în funcție de
natura rocii, ajungând în multe cazuri până la 45 -50°. Nerespectarea valori lor proiectate poate
favoriza apariția fenomenelor geotehnice negative. (Apostu, Raport de cercetare nr. 3, 2018)

Figura 3.1 Secțiune longitudinală – golul rem anent al carierei Peșteana Nord

Conform analize lor de stabilitate efectuate pentru taluzurile definitive ale golului
remanent înainte de inundare, există unele probleme de stabilitate, în general la taluzurile
individuale, atât la cele in -situ, cât și la cele ale haldei interioare.
În cazul inundării golului remanent, problemele de stabilitate se amplifică, întrucât
acțiunea apei are efecte nefavorabile asupra stabilității taluzurilor definitive. Așadar, se
impun analize suplimentare care constau în evaluare condițiilor de stabilitate în mai multe
etape ale inundării golului remanent .

3.1 Condiții de stabilitate generală

Problema analizei stabilității taluzurilor și versanților sau a diferitelor construcții de
pământ este deosebit de complexă ca urmare a numărului mare de factori ce intervin în

42
procesele de alunecare și a imposibilității de a cuantifica influența acestora asupra gradului de
stabilitate. Din acest motiv rezultatele calculelor de stabilitate au valori relative și se
recomandă ca la proiectarea taluzurilor sau a construcțiilor de pă mânt să se adopte coeficienți
(factori) de siguranță acoperitori . (Rotunjanu, 2005; Fodor, 1980)
În prezent, stabilitatea taluzurilor și versanților se estimează pe cale teoretică, folosind
diferite metode de calcul, sau pe cale practică prin înregistrar ea deformațiilor de teren.
Folosirea acestor metode este indicată pentru majoritatea situațiilor, chiar și în cazurile cele
mai complicate, pentru a obține o evaluare aproximativă a stabilității. (Rotunjanu, 2005)
De cele mai multe ori, în scopul analiză rii stabilității, se utilizează metode de analiză
bazate pe starea de echilibru limită pe o anumită suprafață de alunecare. Alunecările pot avea
diferite mecanisme și pot fi caracterizate de o suprafață de alunecare bine definită. Formele
cele mai frecvent e ale acestora, care pot fi analizate după metoda echilibrului limită, sunt cele
plane, cilindrico -circulare și poligonale. (Rotunjanu, 2005)
Stabilitatea unui taluz/versant se apreciază în funcție de un coeficient de stabilitate,
dat de raportul dintre su ma momentelor forțelor care se opun alunecării (M r) și suma
momentelor forțelor care tind să pună în mișcare taluzul (M al) (3.1). (Rotunjanu, 2005)

∑
∑ (3.1)

Pentru ca un taluzul/un versant să fie considerat stabil, coeficientul de siguranță
calculat trebuie să fie supraunitar (F s > 1) . Pentru valori subunitare, masivul își pierde
echilibrul natural și are loc alunecarea taluzului examinat.

3.2 Analiza stabilității taluzurilor definitive ale golului remanent

Cartarea geotehnică d e teren și studiile anterioare au arătat că cele mai probabile
suprafețe de alunecare sunt suprafețele cilindro -circulare, care se formează în haldă și se
transmit prin fundamentul direct și suprafețele de contact ale haldei cu terenul de bază.
Având în v edere faptul că fundamentului haldei, pe o porțiune, înclină ușor către
treptele carierei, s -au efectuat analize de stabilitate și după suprafețe poligonale, strict pe acea
porțiune de fundament pe care sunt construite treptele I și II ale haldei.
În cons ecință, analizele de stabilitate s -au făcut în baza acestor ipoteze.

3.2.1 Stabilitatea taluzurilor in-situ și de haldă înainte de inundare

Rezultatele analizelor de stabilitate pentru rocile aflate în stare naturală în momentul
încetării activității miniere, în condițiile existente înainte de scoaterea din funcțiune a
sistemelor de asecare, sunt redate în tabelele 3.1 – 3.2.
Analizele de stabilitate s -au efectuat în condiții normale de umiditate naturală fără
influențe exterioare sau interioare (presi unea apei din pori, suprasarcini etc.), întrucât
analizele au urmărit stabilitatea taluzurilor definitive în condițiile funcționării sistemelor de
asecare, respectiv înainte de demararea procesului de inundare a golului remanent.
În prezentul studiu, pent ru efectuarea analizelor de stabilitate s -a ales să se utilizeze 3
metode: Fellenius, Janbu și Bishop. Cele trei metode, au oferit valori apropiate ale
coeficienților de stabilitate, astfel că s -luat în considerare doar valorile minime, rezultate, în
gener al, în urma aplicării metodei lui Janbu, dar în unele cazuri s -au obținut valori mai mici
prin metoda lui Fellenius.
Evaluarea stabilității treptelor individuale și a sistemelor de trepte s -a efectuat în
acord cu recomandările existente în literatura de specialitate. Acestea stabilesc pentru treptele

43
individuale un interval care cuprinde valoarea optimă a factorului de stabilitate, respectiv Fs
= 1,25 ÷ 1,5, iar pentru sistemele de trepte s -a stabilit o limită care indică valoarea minimă a
factorului de s tabilitate, Fs > 3. Pentru evidențierea situațiilor în care valoarea coeficientului
de stabilitate este mai mică decât valoarea minimă recomandată, acestea s -au marcat pe fond
galben (vezi Tabelul 3.1 – 3.2). Deasemenea, s -au efectuat analize de stabilitat e în condiții
natural e, luând în considerare media ponderată a valorilor caracteristicilor geotehnice
obținute în laborator : ɣv = 18,16 KN/m3, c = 7,22 KN/m2, φ = 24,31° .

Tabelul 3.1 Valoarea coeficienților de stabilitate pentru treptele individuale și pe ntru
sistemele de trepte ale taluzurilor definitive ale carierei
Treapta Valoarea coeficientului de stabilitate
Bishop Janbu Fellenius
I 1,650 1,521 1,572
II 1,198 1,115 1,148
III 1,563 1,439 1,476
IV 1,181 1,109 1,127
Sistemul de trepte*
I-II 4,621 4,345 4,457
II-III 3,959 3,656 3,754
III-IV 3,102 2,877 2,959
I-IV 3,656 3,603 3,614
*suprafață curbă definită prin piciorul taluzului (suprafa ță de alunecare obligată) ;

Tabelul 3.2 Valoarea coeficienților de stabilitate pentru treptele individuale și pentru
sistemele de trepte ale taluzurilor definitive ale haldei Treapta Valoarea coeficientului de stabilitate pentru valorile caracteristicilor geotehnice ale rocilor haldate:
medie ponderată
(determinări de
laborator) medii -σ medii medii+σ
B J F B J F B J F B J F
I 1,512 1,435 1,453 1,141 1,078 1,102 2,618 2,346 2,386 2,719 2,497 2,447
II 1,548 1,417 1,427 0,980 0,898 0,911 2,111 1,897 1,944 2,724 2,500 2,474
III 1,966 1,710 1,722 1,182 1,032 1,046 2,493 2,197 2,232 3,586 3,126 2,966
IV 1,529 1,365 1,383 0,969 0,873 0,892 2,181 1,987 2,045 3,352 3,056 3,145
Sistemul de trepte *
I-II 5,125 4,947 5,015 5,660 5,495 5,599 5,080 4,967 5,007 5,890 5,818 5,831
II-III 6,995 6,791 6,863 7,661 7,472 7,573 7,152 6,951 7,023 7,992 7,801 7,847
III-IV 4,181 4,026 4,055 2,626 2,460 2,514 4,910 4,671 4,750 6,246 5,930 5,973
I-IV 5,368 5,297 5,306 5,197 5,120 5,148 5,431 5,378 5,386 5,744 5,685 5,682
I-II** 6,273 6,237 6,215 3,713 3,688 3,679 7,988 7,935 7,912 12,244 12,163 12,129
*suprafață curbă definită prin piciorul taluzului (suprafa ță de alunecare obligată) ;** suprafa ță poligonală
definită pe suprafața de contact fundament -haldă; B -Bishop, J – Janbu, F – Fellenius

Pentru obținerea rezultatelor dorite, este necesară efectuarea analize lor de stabilitate
pentru treptel e definitive ale golului remanent în condițiile inundării acestuia, respectiv a
influenței apei asupra rocilor , care determină modificarea și, în general înrăutățirea valorilor
caracteristicilor geotehnice ale rocil or, și care implică reducerea rezervei de stabilitate.

44
3.2.2 Analiza stabilității taluzurilor in-situ și de haldă în diferite etape ale inundării
golului remanent

Datele privind valorile caracteristicilor de rezistență ale rocilor aflate în stare saturată
existente în literatura de specialitate și în studiile geotehnice, sunt insuficiente pentru a
efectua o prelucrare statistică a acestora în scopul definirii strate lor de roci in -situ și a
ansamblului de roci haldate. În general, analizele de stabilitate se efectuează luând în
considerare nivelul apei din formațiunile acvifere.
După același principiu, pentru analiza stabilității taluzurilor definitive ale golului
remanent al carierei Peșteana Nord în diferite etape ale inundării acestuia, pentru roci aflate
în stare saturată s -au luat în considerare valorile caracteristicilor geotehnice ale r ocilor aflate
în stare naturală, obținute în urma prelucrării statistice (Apostu, Raport de cercetare nr. 3,
2018) și nivelul apei din formațiunile acvifere. S -a utilizat soft -ul specializat în geotehnică
Slide, care permite efectuarea analizelor de stabilitate atât în condițiile manifestării pre siunii
apei din roci, cât și în cazul taluzurilor submersate.
S-a stabilit necesitatea efectuării analizelor de stabilitate în diferite etape ale inundării
golului remanent al carierei Peșteana Nord, având în vedere că problemele de natură
geotehnică pot s ă apară în special pe parcusul inundării și mai puțin după inundarea
completă, când are loc echilibrarea nivelului hidrostatic și când apa manifestă și o importantă
acțiune pozitivă asupra taluzurilor definitive.
Până la încheierea lucrărilor de exploatare a lignitului din cariera Peșteana Nord, se va
efectua asecarea formațiunilor acvifere, artificial, prin foraje de asecare sau natural, prin
taluzul carierei.
Formațiunile acvifere existente odată în acest perimetru au fost distruse, însă, conform
literat urii de specialitate, acestea se pot reface parțial în perioade relativ scurte de timp.
Pentru a putea evalua stabilitatea taluzurilor definitive ale golului remanent pe
perioada inundării, este necesar să se cunoas că nivelul apelor subterane sau caracteri sticile
geotehnice ale rocilor în condiții saturate.
Conform cart ării geologice și hidrogeologice , a datelor existente în studiil e de
specialitate, respectiv a rezultatelor obținute în urma determinărilor de laborator, analiza
stabilității taluzurilor in -situ și de haldă în diferite etape ale refacerii resurselor de apă
subterană și a inundării golului remanent, s -au efectuat după cum urmează :
– s-a analizat stabilitatea treptelor individuale și a sistemelor de trepte in -situ luând în
considerare nivelul h idrostatic al acviferului freatic și cunoscând caracteristicile geotehnice
ale rocilor nisipoase care constituie stratele acvifere de interes, aflate în condiții saturate ;
– s-a analizat stabilitatea treptelor individuale și a sistemelor de trepte ale haldei luând
în considerare valorile caracteristicilor geotehnice ale rocilor saturate ;
– s-a analizat stabilitatea treptelor individuale și a sistemelor de trepte ale carierei în
condiții submersate . Rezultatele sunt redate în tabelele 3.3 – 3.4.
Analizele de stabilitate efectuate pe taluzurile haldei interioare s -au realizat luând în
considerare valorile caracteristicilor geotehnice ale rocilor saturate. Nu există date suficien te
privind caracteristicile geotehnice ale rocilor haldate aflate în stare saturată, astfel că nu s -a
putut efectua o analiză statistică pentru a stabili valorile reprezentative ale acestora. De aceea,
probele de roci sterile prelevate din perimetrul Pește ana Nord au fost supuse încercărilor atât
în stare naturală, cât și în stare saturată. Luând în considerare distribuția granulometrică a
materialului haldat, s -a efectuat o medie ponderată pentru determinarea valorilor medii ale
caracteristicilor geotehnic e atât în stare naturală, cât și în stare saturată. La principalele
caracteristici geotehnice analizate, s -a observat o creștere a greutății volumetrice de 7,35%, și
o scădere a coeziunii și a unghiului de frecare interioară de 60,66%, respectiv 20,36%. A vând
în vedere cele 3 ipoteze pe baza cărora s -au efectuat analizele de stabilitate (respectiv cele 3

45
seturi de va lori: medii -σ, medii și medii+σ; Apostu, Raport de cercetare nr. 3, 2018 ), s-a
considerat că în stare saturată are loc o creștere, respectiv o scădere a valorilor
caracteristicilor geotehnice cu procentele amintite anterior. Astfel, s -au stabilit 3 seturi de
valori care s -au utilizat în calculul factorului de stabilitate ale taluzurilor haldei constituite din
roci aflate în stare saturată. Deas emenea, s -au efectuat analize de stabilitate în condiții
saturate, luând în considerare media ponderată a valorilor caracteristicilor geotehnice obținute
în laborator ( Tabelul 3.5 – 3.7).

Tabelul 3.3 Valoarea coeficienților de stabilitate pentru treptele individuale și pentru
sistemele de trepte ale taluzurilor definitive ale carierei în condițiile de strate acvifere saturate
Treapta Valoarea coeficientului de stabilitate
Bishop Janbu Fellenius
I 0,884 0,879 0,879
II 0,976 0,900 0,923
III 1,370 1,274 1,307
IV 1,150 1,059 1,093
Sistemul de trepte *
I-II 4,352 4,087 4,220
II-III 3,284 3,167 3,206
III-IV 2,861 2,669 2,746
I-IV 3,564 3,498 3,504
*suprafață curbă definită prin piciorul taluzului (suprafa ță de alunecare obligată) ;
Tabelul 3.4 Valoarea coeficienților de stabilitate pentru treptele individuale și pentru
sistemele de trepte ale taluzurilor definitive ale carierei în cazul taluzuri lor submersate
Treapta Valoarea coeficientului de stabilitate
Bishop Janbu Fellenius
I 2,227 2,089 2,132
II 1,601 1,522 1,555
III 2,164 2,067 2,094
IV 1,433 1,414 1,373
Sistemul de trepte*
I-II 5,103 4,843 4,988
II-III 3,940 3,650 3,761
III-IV 3,486 3,210 3,342
I-IV 4,557 4,460 4,485
*suprafață curbă definită prin piciorul taluzului (suprafa ță de alunecare obligată) ;

Tabelul 3. 5 Rezultatele prelucrării geostatistice a valorilor caracteristicilor geotehnice
ale rocilor haldate in stare saturată
Greutate
volumetrică
γV [kN/m3] Coeziune
c [KN/m2] Unghi de frecare
interioară
φ [˚]
Med- Ϭ 17,37 3,24 10,78
Med 19,55 13,09 18,62
Med+ Ϭ 21,72 22,16 26,45
Med p* 19,6 2,84 19,36
* media ponderată calculată pe baza rezultatelor obținute în urma determinărilor de laborator (probele PC1 –
PH10)

46
Tabelul 3.6 Valoarea coeficienților de stabilitate pentru treptele individuale și pentru
sistemele de trepte ale taluzurilor definitive ale haldei în condiții de roci saturate Treapta Valoarea coeficientului de stabilitate pentru valorile caracteristicilor geotehnice ale rocilor haldate:
medie ponderată
(determinări de
laborator) medii -σ medii medii+σ
B J F B J F B J F B J F
I 0,978 0,933 0,939 0,659 0,625 0,633 1,551 1,464 1,796 2,315 2,039 2,051
II 1,117 1,026 1,029 0,662 0,606 0,612 1,346 1,234 1,251 1,917 1,692 1,718
III 1,353 1,265 1,268 0,837 0,727 0,733 1,632 1,427 1,442 2,424 2,110 2,083
IV 1,100 0,981 0,990 0,654 0,584 0,594 1,334 1,202 1,227 1,987 1,786 1,828
Sistemul de trepte*
I-II 4,899 4,754 4,822 4,427 4,283 4,370 5,153 5,020 5,088 5,442 5,264 5,330
II-III 6,806 6,541 6,592 6,319 6,212 6,279 6,633 6,286 6,415 7,658 7,493 7,551
III-IV 3,150 3,047 3,069 1,834 1,779 1,793 3,623 3,432 3,496 5,023 4,796 4,855
I-IV 4,926 4,882 4,893 4,792 4,744 4,769 4,991 4,945 4,958 5,512 5,488 5,489
I-II** 4,587 4,560 4,539 2,638 2,622 2,611 5,186 5,154 5,135 7,607 7,554 7,544
*suprafață curbă definită prin piciorul taluzului (suprafa ță de alunecare obligată) ; **suprafa ță poligonală
definită pe suprafața de contact fundament -haldă; B -Bishop, J – Janbu, F – Fellenius

Tabelul 3.7 Valoarea coeficienților de stabilitate pentru treptele individuale și pentru
sistemele de trepte ale taluzurilor definitive ale haldei în cazul taluzuri lor submersate Treapta Valoarea coeficientului de stabilitate pentru valorile caracteristicilor geotehnice ale rocilor
haldate:
medie ponderată
(determinări de
laborator) medii -σ medii medii+σ
B J F B J F B J F B J F
I 2,050 1,927 1,970 1,994 1,890 1,948 5,331 5,084 5,246 > 1,3
II 1,792 1,645 1,668 1,368 1,265 1,298 3,255 3,036 3,130
III 2,191 1,909 1,940 1,536 1,357 1,396 3,467 3,108 3,206
IV 1,789 1,629 1,653 1,389 1,261 1,308 3,297 3,055 3,167
Sistemul de trepte*
I-II – 23,517 – – 26,545 – – 14,631 – > 3
II-III – 22,101 – – 25,932 – – 22,842 –
III-IV 4,460 4,299 4,339 2,878 2,804 2,830 6,034 5,817 5,910
I-IV – 16,672 – – 19,315 – – 16,237 –
*suprafață curbă definită prin piciorul taluzului (suprafa ță de alunecare obligată) ; B -Bishop, J – Janbu, F –
Fellenius

În tabelele 3.8 – 3.9 se redau valorile coeficienților de stabilitate pentru treptele
individuale și pentru sistemele de trepte ale taluzurilor definitive ale carierei , respectiv ale
haldei. Se prezintă comparativ r ezultatele obținute în următoarele situații : roci aflate în stare
natura lă drenată, roci în stare saturată plus nivelul hidrostatic al acviferului freatic, respectiv
taluzuri submersate.

47
Tabelul 3.8 Valoarea coeficienților de stabilitate pentru treptele individuale și pentru
sistemele de trepte ale taluzurilor definitiv e ale carierei – Comparație situații : roci drenate –
roci saturate – taluzuri submersate
Treapta Valoarea coeficientului de stabilitate
Roci în stare
naturală drenată Cu influența apei în
pori Taluzuri
submersate
I 1,521 0,879 2,089
II 1,115 0,900 1,522
III 1,439 1,274 2,067
IV 1,109 1,059 1,414
Sistemul de trepte*
I-II 4,345 4,087 4,843
II-III 3,656 3,167 3,650
III-IV 2,877 2,669 3,210
I-IV 3,603 3,498 4,460
*suprafață curbă definită prin piciorul taluzului (suprafa ță de alunecare obligată) ;

Tabelul 3.9 Valoarea coeficienților de stabilitate pentru treptele individuale și pentru
sistemele de trepte ale taluzurilor definitive ale haldei – Comparație situații : roci drenate – roci
saturate – taluzuri submersate Treapta Valoarea coeficientului de stabilitate pentru valorile caracteristicilor geotehnice ale rocilor haldate:
medie ponderată
(determinări de
laborator) medii -σ medii medii+σ
Nat Sat Sub Nat Sat Sub Nat Sat Sub Nat Sat Sub
I 1,435 0,933 1,927 1,078 0,625 1,890 2,346 1,464 5,084 2,497 2,039 > 1,25
II 1,417 1,026 1,645 0,898 0,606 1,265 1,897 1,234 3,036 2,500 1,692
III 1,710 1,265 1,909 1,032 0,727 1,357 2,197 1,427 3,108 3,126 2,110
IV 1,365 0,981 1,629 0,873 0,584 1,261 1,987 1,202 3,055 3,056 1,786
Sistemul de trepte*
I-II 4,947 4,754 23,51
7 5,495 4,283 26,54
5 5,967 5,020 14,63
1 5,818 5,264 > 3
II-III 6,791 6,541 22,10
1 7,472 6,212 25,93
2 6,951 6,286 22,84
2 7,801 7,493
III-IV 4,026 3,047 4,299 2,460 1,779 2,804 4,671 3,432 5,817 5,930 4,796
I-IV 5,297 4,882 16,67
2 5,120 4,744 19,31
5 5,378 4,945 16,23
7 5,685 5,488
I-II** 6,237 4,560 – 3,688 2,622 – 7,935 5,154 – 12,163 7,554
*suprafață curbă definită prin piciorul taluzului (suprafa ță de alunecare obligată) ; **suprafa ță poligonală
definită pe suprafața de contact fundament -haldă; Nat – Roci în stare naturală drenată ; Sat – Roci în stare
saturată; Sub – Taluzuri submersate

În cazul taluzurilor II și IV in -situ se observă că valoarea factorului de stabilitate este
supraunitară, însă este sub valoarea recomandată (Fs=1,25). Luând în considerare influența
apei, rezultă o scădere impresionantă a factorului de stabilitate. În condiții saturate, treptele I,
II și IV ale carierei prezintă risc de alunecare.
Saturarea rocilor implică o scădere considerabilă a factorului de stabilitate cu până la
25 – 40%, ceea ce poate duce la manifestarea fenomenelor geotehnice. În cazul taluzurilor
submersate, se observă o creștere semnificativă a rezervei de stabilitate.
În cazurile în care există risc de alunecare, se recomandă realizarea unor aducțiuni de
apă pentru inundarea cât mai rapidă a golului remanent. Apa din lac manifestă o presiune
hidrostatică asupra taluzurilor, astfel că determină creșterea rezervei de stabilitate.

48
Având în vedere cele 4 ipoteze luate în calculul stabilității taluzurilor definitive ale
haldei interioare, se apreciază faptul că setul de valori medii oferă indicații cât mai apropiate
de realitate. Pentru setul de valori media +σ nu s-au mai efectuat analizele de stabilitate,
întrucât valorile coeficienților de stabilitate depășeau valorile recomandate, chiar și în condiții
saturate, deci în condiții submersate valorile coeficienților de stabilitate ar fi fost mai mari .

3.3 Evaluarea riscului de alunecare

La începutul anului 2018, pe taluzul estic al carierei Peșteana Nord a avut loc o
alunecare de teren, care a afectat structura drumului de pe conturul carierei, drum ce
deservește perimetrul minier ( Figura 3.2). Cauzele acestei alunecări au fost reprezentate de
precipitațiile abundente și de infiltrațiile majore provenite din râul Jiu. (Apostu, Raport de
cercetare nr. 3, 2018)

Figura 3.2 Alunecare de teren pe taluzul estic

Riscul asociat alunecărilor de teren reprezintă evaluarea cantitativă exprimată valoric
în unități monetare, a pierderilor materiale sau numeric, a victimelor omenești înregistrate în
urma catastrofelor cauzate de alunecări.
Riscul este definit ca fiind produsul dintre vulnerabilitatea taluzurilor la alunecări de
teren și probabilitat ea de alunecare a acestora (relația 3.2) :
R=Pr*V (3.2)
unde:
R – riscul de alunecare;
V – vulnerabilitatea taluzurilor la alunecări de teren;
Pr – probabilitatea de alunecare.

3.3.1 Determinarea vulnerabilității la alunecare

Asigurarea stabilității masivelor/depozitelor de roci este necesară, în primul rând, din
punct de vedere al siguranței obiectivelor și oamenilor din zona de influență, dar și al
protecției mediului înconjurător.
În literatura de specialitate există o clasificare pe grupe de periculozitate a depozitelor
de reziduuri solide în funcție de natura obiectivelor din zona de influență și de gradul de
stabilitate (tabelul 3.10). (Laz ăr, 2010)

49
Având în vedere faptul că, în lucrarea de față, se face referire la stabilitatea taluzurilor
definitive ale golurilor remanente, constituite din taluzurile in-situ ale carierei, respectiv ale
haldei interioare haldelor de steril , în contextul protecției obiectivelor antropice , dar și
naturale din zonele de influență , s-a realizat o clasificare a masivelor/ depozitelor de roci din
punct de vedere al gradul ui de stabilitate și al obiectivelor naturale existente în zonele de
influență (tabelul 3.11). (Nyari, Lucrare de licen ță 2014; Lazăr et al., 2015)
Ținând seama de cele două criterii de clasificare , s-a stabilit natura obiectivelor
antropice și naturale din zonele adiacente perimetrului minier, respectiv golului remanent al
carierei Peșteana Nord (tabelul 3.12).

Tabelul 3.10 Clasificarea depozitelor de reziduuri solide în funcție de natura obiectivelor
antropice din zona de influență (Lazăr, 2010)
Gradul de
stabilitate
Natura
obiectivelor
din zona de
influență 1. Depozite cu volum
important și deplasări
active. 2.Depozite ce pot intra în
mișcări periculoase
datorită unor factori. 3. Depozite cu deplasări
ce pot fi limitate prin
amenajări sau prin
tehnologia de exploatare. 4. Depozite stabilizate,
la care nu apar ca
probabile fenomene
de
alunecare.
1. Locuințe și construcții
cu caracter social. 1.1. 1.2. 1.3. 1.4.
2. Construcții și instalații
industriale, căi de
comunicație cu trafic
intens, cursuri de apă. 2.1. 2.2. 2.3. 2.4.
3. Căi de comunicație cu
trafic restrâns sau
circulație restrânsă de
persoane 3.1. 3.2. 3.3. 3.4.
4. Zone fără construcții,
cu acces sporadic de
persoane 4.1. 4.2. 4.3. 4.4.

Tabelul 3.11 Clasificarea depozitelor de roci în funcție de caracteristicile mediului
Gradul de
stabilitate

Caracteristicile
mediului 1. Masive/Depozite de
roci cu volum important
și deplasări active. 2. Masive/Depozite de
roci ce pot intra în
mișcări periculoase
datorită unor factori. 3. Masive/Depozite de
roci cu deplasări ce pot fi
limitate prin
amenajări sau prin
tehnologia de
exploatare. 4. Masive/Depozite de
roci stabilizate, la care nu
apar ca probabile
fenomene de
alunecare.
1. Zone împădurite, cursuri
importante de ape
curgătoare și/sau
stătătoare , teren cu
valoare ridicată

1.1.

1.2.

1.3.

1.4.
2. Zone arabile, cursuri
de apă, teren productiv
2.1.
2.2.
2.3.
2.4.
3. Pășuni împădurite cu
diferite grade de
consistență, resurse de
apă restrânse, terenuri
cu valoare scăzută

3.1.

3.2.

3.3.

3.4.
4. Terenuri virane,
neproductive, pășuni
cu tufărișuri
4.1.
4.2.
4.3.
4.4.

Tabel ul 3.12 Natura obiectivelor din zon ele de influență Golul remanent al
carierei Peșteana
Nord Obiectivele din zona de influență și caracteristicile mediului
Obiective naturale Obiective antropice
terenuri arabile, terenuri naturale cu pășuni
sau păduri, râul Jiu, numeroase pâraie,
animale domestice, dar și sălbatice satele: Valea cu Apă, Peșteana de Jos, Hotăroasa, Urdari, Peșteana Jiu, Cocoreni și
Bălteni, gospodării individuale , , rețeaua de drumuri, rețeaua de utilități și
telecomunicații, circulație restrânsă de persoane, căi de transport cu trafic intens
(DN66) ș i restrâns (DJ674)
*Acestea se află la distanțe de aproximativ 50 – 100 m până la 1 km față de golul
remanent.

50
Perimetrul minier Peșteana Nord se află la distanțe de aproximativ 50 – 100 m până la
1 km față de satele din împrejurimi.
Având în vedere problematica ridicată în acestă lucrare, s -a ales să se lucreze pe
ambele clasificări (tabelul nr. 3.37.). În funcție de grupele de periculozitate a
masivelor/depozitelor de roci, s-au stabilit cinci categorii de vulnerabilitate a taluzuril or
definitive ale golurilor remanente la alunecări de teren ( tabelul 3.13), cărora li s -au acordat
următo arele punctaj e:
 vulnerabilitate foarte redusă – V = 1;
 vulnerabilitate redusă – V = 2;
 vulnerabilitate medie – V = 3;
 vulnerabilitate ridicată – V = 4;
 vulnerabilitate foarte ridicată – V = 5.

Tabelul 3.13 Clasificarea depozitelor de reziduuri solide în funcție de natura obiectivelor
din zona de influență și de caracteristicile mediului și stabilirea vulnerabilității (Nyari,
Lucrare de licen ță 2014; Lazăr et al., 2015)
Gradul de
stabilitate
– Natura
obiectivelor din
zona de influență
-Caracteristicile mediului 1. Masive/Depozite de
roci cu volum
important și deplasări
active. 2. Masive/Depozite
de roci ce pot intra
în mișcări
periculoase datorită
unor factori. 3. Masive/Depozite de
roci cu deplasări ce pot
fi limitate prin
amenajări sau prin
tehnologia de
exploatare. 4. Masive/Depozite de
roci stabilizate, la care
nu apar ca probabile
fenomene de
alunecare.
1.-Locuințe și construcții cu
caracter social.
– Zone împădurite, ape
curgătoare și/sau stătătoare,
teren cu valoare ridicată
1.1.
1.2.
1.3.
1.4.
2.-Construcții și instalații
industriale, căi de comunicație
cu trafic intens, cursuri de apă.
– Zone arabile, zone
împădurite, cursuri de apă,
teren productiv
2.1.
2.2.
2.3.
2.4.
3. – Căi de comunicație cu trafic
restrâns sau circulație restrânsă de
persoane
– Pășuni împădurite cu diferite
grade de consistență, resurse de apă
restrânse, terenuri cu valoare
scăzută

3.1.

3.2.

3.3.

3.4.
4. -Zone fără construcții, cu
acces sporadic de persoane
– Terenuri virane, neproductive,
pășuni cu
tufărișuri
4.1.
4.2.
4.3.
4.4.
unde: V = 1 – vulnerabilitate foarte redusă ; V = 2 – vulnerabilitate redus ă; V = 3 – vulnerabilitate medie ; V = 4 – vulnerabilitate ridicată ;
V = 5 – vulnerabilitate foarte ridicată

Conform tabelelor 3.12 – 3.13 și scalei alese pentru reprezentarea vulnerabilității,
masivul, respectiv depozitul de roci care mărginesc prin taluzurile definitive golului remanent
al carierei Peșteana Nord au fost încadrate în grupele de periculozitate, respectiv în
categoriile de vulnerabilitate ținându -se cont atât de obiectivele antropice, cât și de cele
naturale existente în zonele de influență (tabelul 3.14) .

Tabelul 3.14 Stabilirea vulnerabilității masivului/depozitului de roci din perimetrul Pe șteana
Nord la alunecări de teren

Golul remanent al
carierei Peșteana
Nord Obiective natural e Obiective antropic e Vm = (V 1+V 2)/2
Încadrarea în
grupele de
periculozitate V1 Încadrarea în
grupele de
periculozitate V2
2.3 3 1.3 4 3,5

51

Pe baza valorilor obținute în urma încadrării în categoriile de vulnerabilitate, s -a
determinat o valoare medie a vulnerabilității. S -a stabili t că pentru valoarea medie rezultată
(Vm= 3,5), masivul/depozitul de roci prezintă vulnerabilitate ridicată. Așadar, treptele
definitive ale golului remanent al carierei Peșteana Nord, prezintă vuln erabilitate ridicată la
alunecări de teren.

3.3.2 Determinarea probabilității de alunecare

Observație: Având în vedere incertitudinile și dificultățile întâmpinate în ceea ce
privește valorile caracteristicilor geotehnice reprezentative ale amestecului de roci haldate,
stabilitatea taluzurilor definitive ale haldei trebuie reanalizată. Prin urmare, determin area
probabilității de alunecare și, în final, evaluare a riscului de alunecare a taluzurilor , nu s-au
putut efectua. Determinarea probabilității de alunecare se va efectua utilizând metode
probabilistice: metoda lui Rosemblueth și metoda fuzzy.

52
CAPITOLUL 4
RISCUL DE LICHEFIERE A MATERIALULUI HALDAT

Sub acțiunea apei subterane și în general, în condițiile saturării rocilor afânate și
nisipoase și a manifestării presiunii apei din pori, apare riscul de producere a fenomenului de
curgere prin liche fiere. O dată cu creșterea presiunii apei din pori, granulele componente ale
rocii sunt înconjurate de o peliculă de apă și are loc îndepărtarea acestora, una față de
cealaltă, materialul intrând astfel în curgere (Figura 4.1).
Lichefierea poate fi stimul ată hidrologic, dar și mecanic ori seismic. Din punct de
vedere hidrologic, probleme de lichefiere pot să apară în condițiile creșterii nivelului apei
subterane și a presiunii apei din pori ca urmare a căderii și infiltrării unor cantități mari de
apă din precipitații sau a ridicării nivelului hidrostatic. Vibrațiile provocate de cutremure,
explozii, vehicularea utilajelor de mare tonaj, de traficul terestru și subteran și de șocurile
seismice din timpul cutremurelor pot influența apariția acestui fenomen.

Figura 4.1 Manifestarea fenomenului de lichefiere (McLauchlan and Peat, 1985)

Exist ă câteva metode de evaluare a potențialului de lichefiere a masivelor/depozitelor
de roci :
– după criterii istorice – observații ale fenomenelor manifestate în perioadele
anterioare și studierea hărților privind zonele cu potențial de lichefiere. Formațiunile de roci
care au trecut printr -un fenomen de lichefiere în trecut, pot să se lichefieze din n ou în condiții
favorabile sau dimpotrivă, ca urmare a redistribuirii granulelor după lichefiere, a așezării
acestora și a creșterii densității, condițiile nou create pot fi nevaforabile manifestării
fenomenelor de lichefiere.
– după criterii geologice – tipul procesului geologic care a dus la crearea unor depozite
de roci cu potențial de lichefiere : roci sedimentare (depozite aluviale), depozite de material
erodat (depozite coluviale), depozite formate ca urmare a acțiunii vântului (depozite eoliene).
– după compoziție – potențialul de lichefiere depinde de natura rocilor. Rocile
nisipoase cu granule care au aceleași dimensiuni sunt mult mai susceptibile la lichefiere decât
rocile nisipoase cu dimensiuni ale granulelor aflate în limite largi. În cazul ro cilor nisipoase
cu granule de dimensiuni diferite, granulele mai mici tind să umple golurile dintre granulele
mari, determinând reducerea tendinței de lichefiere. (Warraich et al. , 2014 )
Problema lichefierii poate să apară, în mod special, la taluzurile h aldei interioare ale
carierei Peșteana Nord, dar și la taluzurile in -situ, în stratele nisipoase, pe perioada și chiar
după inundarea golului remanent.

53
4.1 Proprietățile rocilor predispuse la lichefiere

Sensibilitatea rocilor/pământurilor cu granulație g rosieră la lichefiere depinde în
principal de densitatea de depozitare, gradul de afânare, mărimea particulelor, uniformitatea
distribuirii particulelor, forma particulelor (gradul de rotunjire) și rugozitatea particulelor.
Densitatea de depozitare joacă u n rol decisiv în acest caz. Densitatea de depozitare a
rocilor se referă la greutatea volumetrică aparentă a acestora. Cu cât este mai mică densitatea
de depozitare (deci greutatea volumetrică aparentă este mai mică, porozitatea este mai mare,
gradul de af ânare este mai mare), cu atât este mai mare riscul ca rocile să își piardă rezistența
ca urmare a manifestării presiunii apei din pori. S-au făcut mai multe experimente în ceea ce
privește densitatea de depozitare (I D). O indicație a densității de depozitare foarte scăzută
poate fi obținută prin sondele de presiune. În condițiile unor nisipuri saturate, cu porozitate
foarte mare, deci cu densitate de depozitare mică, valorile maxime ale presiunii nu depășesc
1,5 kN/m2. (***, Planungsgemeinschaft AR GE, 2013 )
În funcție de distribuția granulometrică, pentru rocile nisipoase, s -au stabilit intervale
(Figura 4.2) de delimitare a nisipurilor predispuse la lichefiere.

Figura 4.2 Distribuția granulometrică a nisipurilor predispuse la lichefiere (Marto et al.,
2013)

Conform graficului din figura 4.2, nisipurile cu o curbă granulometrică abruptă, deci
cu o granulometrie uniformă, prezintă un risc de lichefiere semnificativ mai mare decât în
cazul unui amestec de particule cu granulometrie neunifo rmă.
De asemenea, permeabilitatea și capacitatea de cedare a rocilor afânate sunt în funcție
de distribuția granulometrică a rocilor. În funcție de permeabilitate și de capacitatea de
cedare, presiunea apei din pori poate fi redusă doar în anumite condiți i. În condiții nedrenate
(permeabilitate și capacitate de cedare a apei reduse) rezultă o reducere a tensiunilor efective
în scheletul rocii.
Rugozitatea granulelor individuale influențează comportamentul rocilor afânate în
ceea ce privește rezistența de rupere la forfecare. Cu cât este mai mică rugozitatea granulelor,
cu atât este mai mare gradul de rotunjire al acestora, iar amestecul de roci este mai susceptibil
la lichefiere.
În condițiile unor roci afânate saturate, având proprietățile descrise anter ior, în cazul
în care se manifestă o suprapresiune a apei în porii, se poate declanșa fenomenul de curgere
prin lichefiere. Odată cu îndepărtarea tensiunilor efective dintre particulele rocii, amestecul
de roci capătă proprietăți asemănătoare unei suspensi i.

54
Pierderea stabilității masivelor/depozitelor de roci poate declanșa o reacție în lanț și o
antrenare a unui volum tot mai mare de roci, deoarece pierderea forței de forfecare se extinde
în masa de roci, în mod continuu. Volumul de roci antrenat poate a junge la câteva milioane
de metri cubi, poate afecta suprafețe extinse de teren, toate într -un interval de timp de ordinul
a câtorva minute. După finalizarea lichefierii, particulele de roci se depun într -o structură mai
densă, rezultând astfel o reducere a volumului.
În general, condițiile geometrice nefavorabile, pantele abrupte înalte, proprietățile
hidrogeologice și geotehnice ale rocilor, împreună cu un nivel hidrostatic ridicat, prezintă un
risc ridicat de lichefiere. (***, Planungsgemeinschaft ARGE, 2013)
Rocile argiloase vulnerabile, care își pot pierde rezistența, au următoarele
caracteristici:
 Conținut de argilă < 1 0%
 Limita de curgere < 35%
 Conținutul de apă > 0,9 x limita de curgere. (Seed and Idriss, 1983) Conținutul de apă nu
este considerat un parametru "cheie" în fenomenul de lichefiere datorită sensibilității sale
la factorii de mediu fluctuanți (temperatura) și a erorilor apărute în timpul prelevării
eșantioanelor de probă. (Nejad, 2018)
Conform Seed e t al. (1964), limita de curgere este proporțională cu conținutul de
argilă. Limita maximă de curgere a unor argile este de aproximativ 300. Pentru rocile cu
potențial de lichefiere, limita superioară a limitei de curgere este de circa 30 (adică 10% din
300, fiind în concordanță cu primul criteriu : conț inut de argilă 10%) .
Majoritatea studiilor privind fenomenele de lichefiere s -au concentrat pe nisipurile
curate. Recent, o serie de cercetări privind lichefierea au evidențiat susceptibilitatea de
lichefiere a rocilor nisipo -prăfoase până la prăfoase (cu sau fără conținut de argilă). Având în
vedere faptul că, din punct de vedere granulometric , granulele de praf se încadrează între cele
de nisip și argilă, se presupune adesea că susceptibilitatea de lichefiere a rocilor prăfoase
trebuie să cadă undeva între susceptibilitatea ridicată a nisipurilor și ne -susceptibilitatea
argilelor. Rocile prăfoase pot fi văzute ca niște nisipuri foarte fine care pot fi susceptibile la
lichefiere. Conținutul de argilă și limita de lichefiere pot fi considerați parametrii "cheie" care
delimitează rocile lich efiabile de cele nelichefiabile ( Tabelul 4.1). (Nejad, 2018)

Tabelul 4.1 Susceptibilitatea de lichefiere a solurilor prăfoase (Seed and Idriss, 1983; Nejad,
2018)
Limita de cu rgere

Conținutul în argilă < 32 % ≥ 32 %
< 10 % Susceptibil/Vulnerabil Necesit ă studii suplimentare
(luând în considerare particule
neargiloase, plastice, precum mica)
≥ 10 % Necesit ă studii suplimentare
(luând în considerare particule
argiloase, non-plastice, precum rocile
sterile din mine sau cariere) Nesusceptibil

În tabelul 4.2 sunt redate conținutul în argilă și valorile limitei de curgere pentru
probele prelevate din perimetrul minier Peșteana Nord (PC1 -PC4 și PH1 -PH10).
Conform tabelelor 4.1 – 4.2, probele PC4, PH1, PH4, PH5, PH9 nu sunt susceptibile
la lichefiere ca urmare a conținutului mare în argilă și a limitei mari de curgere, ceea ce
confirmă rezultatele studiilor de specialitate. Pentru celelalte probe, conținutul redus de argilă
sau lipsa fracțiunii argiloase, nu a permis determinarea limitei de curgere. Ca urmare, pentru
evaluarea riscului de lichefiere a materialului haldat se vor folosi alte metode.

55

Tabelul 4.2 Conținutul în argilă și limita d e curgere pentru probele PC1 -PC4 și PH1 -PH10
Nr. probă Conținutul în argilă [%] Limita de curgere, W c [%]
PC1 0 –
PC2 0 –
PC3 7,5 –
PC4 33 47,2
PH1 24 36
PH2 0 –
PH3 0 –
PH4 20 37
PH5 10 44
PH6 0 –
PH7 0 –
PH8 0 37,8
PH9 41 53,8
PH10 0 –

Șocurile seismice din timpul cutremurelor determină creșterea presiunii apei din pori
(Figura 4.2), ceea ce determină creșterea forțelor de alunecare și implicit reducerea rezervei
de stabilitate. În condițiile unui teren nisipos, afânat și saturat, rocile componente pot intra în
curgere, comportându -se ca un lichid, deci se manifestă fenomenul de lichefiere. (***, DT,
GEB, 2015)

Figura 4.2 Presiunea apei din pori pe perioada cutremurelor (***, DT, GEB, 2015)

4.2 Evaluarea riscului de lichefiere a materialului haldat din perimetrul Peșteana
Nord

Evaluare riscului de lichefiere a materialului haldat în cariera Peșteana Nord se va
realiza după metoda utilizată pentru evaluarea riscului de alunecare. În acest caz, riscul de
lichefiere este definit ca fiind produsul dintre vulnerabilitatea materialului haldat (sau a haldei
interioare) la lichefiere și probabilitatea de manifestare a fenomenelor de lichefiere (relația
3.1).
Conform Institutului Național de Cercetare -Dezvoltare pentru Fizica P ământului (***,
INFP, 2018), pe teritoriul României, zona seismogenă cu cel mai ridicat potențial distructiv
este situată în litosfera subcrustală, la curbura Carpațil or Orientali – regiunea Vrancea. Pe
lângă aceasta, există câteva zone de surse seismice superficiale, de importanță locală pentru
hazardul seismic: zonele Est – Vrânceană (EV), Făgăraș – Câmpulung (FC), Danubiană
(DA), Banat (BA), Crișana – Maramureș (CM), depresiunea Bârlad (BD), depresiunea
Predobrogean ă (PD), falia Intramoesică (IM), depresiunea Transilvaniei (TD) ( Figura 4.3).
(Radulian et al,, 2000 )

56

Figura 4.3 Zone seismice superficiale (***, INFP, 2018)

Seismicitatea de fond (evenimente mici) cu magnitudine Mw < 5,0, se observă
sporadic, cu prec ădere în nordul Olteniei, Depresiunea Hațeg, partea estică a Câmpiei
Române, Platforma Moldovenească, Orogenul Carpaților Orientali. ( ***, INFP, 2018)
Perimetrul minier al carierei Peșteana Nord se încadrează în zona seismică Danubiană
(DA), Județul Gorj p oate fi afectat conform hărții de mai jos de cutremure de pământ cu
magnitudinea de 7 grade pe scara Richter. (***, ICSITPML, 2012 )
Conform SR 11100/1 -93, amplasamentul studiat este încadrat în zona de
macroseismicitate 7 1 pe scara MSK (unde indicele 1 cor espunde unei perioade medii de
revenire a cutremurelor de 50 ani). (***, SR 11100/1, 1993 ) Din punct de vedere al
normativului ”Cod de proiectare seismică – partea 1, P100 -1/2006”, intensitatea pentru
proiectare a hazardului seismic este descrisă de valoarea de vârf a accelerației terenului, a g
(acceleratia terenului pentru proiectare) determinată pentru intervalul mediu de recurență de
referință (IMR) de 100 ani, În cazul zonei studiate acceleratia a g are valoarea de 0,12 g. (***,
ICSITPML, 2012 ; ***, P100 -1, 2006 )
Din punct de vedere al riscului seismic, Bazinul Minier Rovinari se află în zona cu
gradul VI și VII de seismicitate, fără efecte majore ale ultimelor cutremure mari ( Figura 4.4).
Rata activității seismice este relativ ridicată, însă magni tudinea înregistrată nu a depășit
valoarea de 5,6. (***, INFP, 2018)

Figura 4.4 Zonarea seismică a României (***, SR 11100/1, 1993 )

57
Statistic, cutremure cu magnitudinea ≥ 6 apar îndeosebi în Vrancea la aproximativ
fiecare 10 ani, cutremure cu magnitudi nea ≥ 7 la fiecare 33 ani, în timp ce cele cu
magnitudinea ≥ 7,5 la fiecare 80 de ani. (Armaș , 2006)
Analizând lista cu cele mai puternice cutremure din România, înregistrate pe
parcursul ultimului mileniu, se constată că în zona Danubiană și în mod special în județul
Gorj, pe teritoriul căruia se află perimetrul minier Peșteana Nord, nu s -au înregistrat
cutremure notabile, care au avut epicentre în zona studiată sau în limitele actuale ale
României și care au provocat efecte semnificative în perimetr ul studiat. (Herman et al., 2015;
***, Analiza și statistici cutremure România, 2018; ***, World Earthquake s, 2018; ***,
INFP, 2018)
În perimetrul minier Peșteana Nord, vibrațiile rezultă ca urmare a funcționării și
vehiculării utilajelor grele din carier ă (excavatoare cu rotor portcupe, benzi transportoare,
mașini de haldat și ceva mai rar buldozere, camioane etc.). Drumul județean DJ 674 se află la
aproximativ 200 m de latura vestică a perimetrului minier, iar traficul rutier este relativ redus.
Drumul național DN 66, cu trafic intens, se află la minim 500 m depărtare de latura estică a
perimetrului minier, între DN 66 și perimetrul Peșteana Nord aflându -se cursul regularizat al
râului Jiu. În acest perimetru nu se practică derocarea prin explozii, deci nu s-au înregistrat
vibrații din acestă cauză.
Spre deosebire de vibrațiile produse la un moment care nu au influențe deosebite
asupra rezervelor de stabilitate , vibrațiile repetate periodic influențează negativ stabilitatea
masivelor/depozitelor de roci.
Chiar dacă aceste vibrațiile importante, date de vehicularea utilajelor grele, acționează
doar pe perioada de activitate a exploatării miniere, iar la sfârșitul activității miniere acțiunea
acestora se oprește brusc, efectul negativ cumulat în perioada de activitate nu poate fi
eliminat. Efectul vibrațiilor se resimte prin modificările aduse caracteristicilor de rezistență
ale rocilor, astfel că analizele de stabilitate efectuate pentru treptele definitive ale golului
remanent s -au făcut în baza acestor co nsiderente. Totuși, efectul vibrațiilor din perioada de
activitate, nu influențează apariția fenomenului de lichefiere.
Având în vedere detaliile sintetizate privind activitatea seismică și acțiunea vibrațiilor
din regiunea perimetrului Peșteana Nord, se poate afirma faptul că vibrațiile care rezultă de la
traficul rutier pot fi neglijate. În schimb, cutremurele mari se pot resimți în regiune și pot
avea ca efect lichefierea materialului din haldă în condițiile saturării acestuia.
Totuși, statistic, este puțin probabil ca seismele din țară să aibă efecte negative majore
în regiunea studiată, perioada medie de revenire a cut remurelor fiind de aproximativ 50 de
ani, iar magnitudinea înregistrată până la acest moment nu a atins valori alarmante. S -a
constatat că în regiunea studiată nu s -au înregistrat cutremure cu efecte semnificative.
Pentru eliminarea oricărui risc, se recom andă aplicarea măsurilor de creștere a
rezervei de stabilitate a taluzurilor haldei, în mod special prin nivelare, compactare și
drenarea corespunzătoare a apelor subterane și superficiale.

4.2.1 Determinarea vulnerabilității la lichefiere

Conform grafic ului din figura x, din punct de vedere al dimensiunii particulelor de
roci și al potențialului de lichefiere se pot deosebi 5 intervale (Tab 4.3):
– 0,03 mm – 0,3 mm reprezintă limitele intervalului pentru rocile cu potențial ridicat
de lichefiere de lich efiere,
– 0,01 mm – 0,03 mm, respectiv 0,3 mm – 1 mm reprezintă limitele intervalelor pentru
rocile cu potențial mediu de lichefiere. În afara acestor limite, respectiv 0 – 0,01 mm și > 1
mm, rocile au un potențial re dus sau chiar nul de lichefiere.

58
Tabelul 4.3 Potențialul de lichefiere în funcție de dimensiunea particulelor de roci
Dimensiunea
particulelor (mm) Potențial de lichefiere
0 – 0,01 redus
0,01 – 0,03 mediu
0,03 – 0,3 ridicat
0,3 – 1 mediu
> 1 redus

După modelul clasificării existente în literatura de specialitate (Lazăr, 2010), s-a
realizat o clasificare pe grupe de periculozitate a haldelor de steril în funcție de obiectivele
naturale și antropice din zona de influență și de potențialul de lichefiere. Astfel, s-au stabilit
cinci categorii de vulnerabilitate a taluzurilor definiti ve ale haldei la lichefiere (tabelul 4.4),
cărora li s -au acordat următoarele punctaje:
 vulnerabilitate foarte redusă – V = 1;
 vulnerabilitate redusă – V = 2;
 vulnerabilitate medie – V = 3;
 vulnerabilitate ridicată – V = 4;
 vulnerabilitate foarte ridicată – V = 5.

Tabelul 4.4. Stabilirea vulnerabilit ății în funcție de potențialul de lichefiere și de
natura obiectivelor naturale și antropice din zona de influență
Potențial de lichefiere
– Natura
obiectivelor din
zona de influență
-Caracteristicile mediului 1. Ridicat
Dimensiunea particulelor
între 0,03 – 0,3 mm 2. Mediu
Dimensiunea particulelor
între 0,01 – 0,03 mm și
0,3 – 1 mm 3. Redus
Dimensiunea
particulelor între 0 – 0,1
mm și >1mm
1.-Locuințe și construcții cu caracter social.
– Zone împădurite, ape curgătoare
și/sau stătătoare, teren cu valoare
ridicată 1.1. 1.2. 1.3.
2.-Construcții și instalații industriale,
căi de comunicație cu trafic intens,
cursuri de apă.
– Zone arabile, zone împădurite,
cursuri de apă, teren productiv 2.1. 2.2. 2.3.
3. – Căi de comunicație cu trafic restrâns
sau circulație restrânsă de persoane
– Pășuni împădurite cu diferite grade de
consistență, resurse de apă restrânse, terenuri
cu valoare scăzută 3.1. 3.2. 3.3.
4. -Zone fără construcții, cu acces
sporadic de persoane
– Terenuri virane, neproductive, pășuni
cutufărișuri 4.1. 4.2. 4.3.
unde: V = 1 – vulnerabilitate foarte redusă ; V = 2 – vulnerabilitate redus ă; V = 3 – vulnerabilitate medie ; V = 4 – vulnerabilitate ridicată ;
V = 5 – vulnerabilitate foarte ridicată

Forma țiunile litologice din culcușul și acoperișul stratelor V – VIII de lignit sunt
constituite dintr -un complex de roci sedimentare ce aparțin cretacicului, paleogenului,
neogenului și cuaternarului. Stratele de roci sterile sunt constitute în principal dintr -o
succesiune de roci argilo -marnoase (30%) și roci nisipoase (60%). (***, ICSITPML, 2012)
Conform determinărilor efectuate în laborator pe cele 14 probe prelevate din diferite
puncte din perimetrul Peșteana Nord, se observă că din punct de vedere al compoziției
granulometrice ( Tabelul 4.5), materialul steril este constituit din fracțiuni importante de nisip,
ceea ce confirmă încă odată datele existente în rapoartele întocmite de instituțiile de
specialitate .

59
Tabelul 4.5 Compoziția granulometrică a rocilor din halda interioară a carierei Peșteana Nord
(Apostu, Raport de cercetare nr. 3, 2018)
Proba
nr. Compoziție granulometrică %
Argilă Praf Nisip Pietriș
PC1 – – 100 –
PC2 – – 100 –
PC3 7,5 27,5 65 –
PC4 33 17 50 –
PH1 24 28 42 6
PH2 – 38,5 61,5 –
PH3 – – 91 9
PH4 20 43 27 10
PH5 10 55 33,5 1,5
PH6 – – 99,5 0,5
PH7 – – 73 27
PH8 – – 78 22
PH9 41 52 7 –
PH10 – – 89,5 10,5

Din cele 14 probe prelevate din perimetrul minier Peșteana Nord, care au fost supuse
analizei granulometrice, din punct de vedere al coeficientului de neuniformitate s-au delimitat
5 probe care se încadrează în clasa rocilor foarte uniforme la care se adaug ă 3 probe care au o
valoare a coeficientului de neuniformitate foarte apropiată de limita superioară a categoriei
rocilor foarte uniforme (U ≈ 5 ; vezi Tabelul 4.6). Deci, pentru asigurarea unui grad mai
ridicat de securitate, putem aprecia faptul că 8 din totalul celor 14 probe analizate, au
granulometrie aproximativ unifor mă sau foarte uniformă (PC1, PC2, PH2, PH3, PH6, PH7,
PH8, PH10).

Tabelul 4.6 Încadrarea probelor în funcție de coeficientul de neuniformitate – Roci cu
granulometrie aproximativ uniformă sau foarte uniformă (Apostu, Raport de cercetare nr. 3,
2018)
Nr.
crt. Proba
nr. Denumirea pământurilor analizate Coeficient de neuniformitate, u
Valoare Descriere
1. PC1 Nisip (preponderent mijlociu) 2,17 foarte uniforme
2. PC2 Nisip (preponderent fin) 2,28 foarte uniforme
3. PH2 Nisip prăfos 3,78 foarte uniforme
4. PH3 Nisip cu elemente de pietriș 5,71 uniformitate medie
5. PH6 Nisip (preponderent fin) cu rare elemente de pietriș 1,97 foarte uniforme
6. PH7 Nisip cu enclave de argilă și elemente de pietriș 5,21 uniformitate medie
7. PH8 Nisip cu enclave de argilă și elemente de pietriș 5,62 uniformitate medie
8. PH10 Nisip (preponderent grosier) cu elemente de pietriș 3,16 foarte uniforme

Dintre cele 14 probe, 11 probe sunt alcătuite din roci nisipoase sau au în compoziție
fracțiuni importante de roci nisipoase (PC1, PC2, PC3, PC4, PH1, PH2, PH3, PH6, PH7,
PH8, PH10).
Având în vedere faptul că fenomenele de lichefiere se manifestă în gener al în masele
de roci nisipoase în studiul se iau doar probe le care au în compoziție fracțiuni importante de
nisip , uniforme și foarte uniforme din punct de vedere al coeficientului de neuniformitate și
anume : PC1, PC2, PH2, PH3, PH6, PH7, PH8, PH10 .
Confo rm literaturii de specialitate, a rapoartelor efectuate de către instituțiile de
specialitate, respectiv a rezultatelor obținute în laborator, c omponenta nisipoasă existentă în
halda interioară a carierei Peșteana Nord, implică un potențial ridicat de lich efiere a

60
materialului haldat. Astfel, la evaluarea vulnerabilității se va lua în considerare situația cea
mai defavorabilă.
Prin lichefiere poate fi antrenat un volum important de roci haldate. Având în vedere
amplasarea și modul de dezvoltare al haldei în golul remanent al carierei Peșteana Nord,
eventualele fenomene de lichefiere ar afecta în primul rând materialul din haldă, pe suprafața
căreia nu există obiective naturale și antropice de interes major, ci doar vegetație instalată
spontan și câțiva meste ceni. În cazul golurilor remanente, nu există suficientă libertate de
curgere a suspensiei rocă -apă, însă fenomenul de lichefiere poate duce la fracturarea terenului
și la alunecări de teren de mari dimensiuni, care pot determina distrugerea obiectivelor d in
zonele adiacente perimetrului minier.
Conform tabelelor 4.3 – 4.6 și scalei alese pentru reprezentarea vulnerabilității,
materialul steril depozitat în halda interioară a carierei Peșteana Nord a fost încadrat în
grupele de periculozitate, respectiv în categoriile de v ulnerabilitate ținându -se cont de
obiectivele existente în zon a de influență (Tabelul 4.7).

Tabelul 4.7 . Stabilirea vulnerabilității haldei interioare din perimetrul Pe șteana Nord la
lichefiere

Golul remanent
al carierei
Peșteana Nord Obiective naturale Obiective antropice Vm =
(V1+V 2)/2 Încadrarea în
grupele de
periculozitate V1 Încadrarea în
grupele de
periculozitate V2
2.1 5 1.1 5 5

Pe baza valorilor obținute în urma încadrării în categoriile de vulnerabilitate, s -a
determinat o valoare medie a vulnerabilității. Așadar, halda interioară din golul remanent al
carierei Peșteana Nord, prezintă vulnerabilitate foart e ridicată (V=5) la lichefiere.

4.2.2 Determinarea probabilității de lichefiere

Confo rm literaturii de specialitate (Juang et al., 2000 ; Juang et al., 2013) s-au stabilit
5 clase în func ție de probabilitatea de lichefiere ( Tabelul 4.8), pe baza cărora s -a stabilit o
scară de evaluare a probabilității, care cuprinde valori de la 1 la 5, valoarea 1 definind
improbabilitatea apariției fenomenului de lichefiere, iar 5 definind probabilitatea foarte
ridicată de lichefiere.

Tabelul 4.8 Clasele de lichefiere (Juang et al. , 2000)
Clasa Probabilitatea de
lichefiere Descrierea clasei Punctaj
, Pr
V PL > 0.85 Aproape sigur că solul se va lichefia 5
IV 0.65 < P L ≤ 0.85 Este foarte probabil ca solul să se lichefieze 4
III 0.35 < P L ≤ 0.65 Lichefierea și ne -lichefierea solului sunt la fel de probabile 3
II 0.15 < P L ≤ 0.35 Este puțin probabil ca solul să se lichefieze 2
I PL ≤ 0.15 Aproape sigur că solul nu se va lichefia 1

În vederea estimării probabilității de lichefiere, cele 5 clase au fost definite după o
serie de criterii de evaluare: frac țiunea granulometrică predominantă, gradul de
neuniformitate, tipul curbei granulometri ce, porozitatea, cifra porilor, gradul de afânare,
gradul de saturare, rugozitatea și gradul de rotunjire al granulelor rocii (Tabelul 4.9).

61
Tabelul 4.9 Estimarea probabilității de lichefiere
Descriere

Criterii de
evaluare Probabilitate
foarte ridicată de
lichefiere Probabilitate
ridicată de
lichefiere Probabilitate
medie de
lichefiere Probabilitate
redusă de
lichefiere Probabilitate
foarte redusă de
lichefiere
Pr=5 Pr=4 Pr=3 Pr=2 Pr=1
Fracțiunea
granulometrică
predominantă 100% nisip 50-100% nisip +
fracțiuni
importante de praf 50-100% praf +
fracțiuni
importante de
nisip 50-100% argilă 100% argilă
Gradul de
neuniformitate
Panta curbei
granulometrice foarte uniform
pantă foarte
abruptă uniform
pantă abruptă uniformitate
medie
pantă echilibrată neuniform
curbă lină foarte neuniform
curbă foarte lină
Gradul de
afânare/Stare de
afânare = 1,31 – 1,38
inițială = 1,16 – 1,31
< ini țială,
> remanent ă = 1,10 – 1,16
remanentă = 1,005 – 1,10
< remanent ă = 1,005
neafânat
Gradul de saturare saturată foarte umedă umedă uscat ă
Rugozitatea redusă medie mare
Gradul de
rotunjire rotunjite subrotunjite – subangulare angulare

Gradul de afânare depinde de structura și compoziția rocilor, de mărimea granulelor și
variază atât în funcț ie de natura rocilor, cât și în timp. Se deosebesc 2 stări: starea ini țială și
starea remanentă. Din punct de vedere al gradului de afânare al rocilor moi, gradul de afânare
inițial variază între 1,31 -1,38, iar gradul de afânare remanent între 1,10 -1,16. (Todorescu,
1984 ) Pe de altă parte, Huidu (2012), precizează că c ea mai mică afânare este la nisipuri
(1,12 %) și cea mai mare la argile (1,35%). Așadar, l ichefierea poate să se manifeste
îndeosebi la depunerile recente și la stratele superioare, întrucât la stratele inferioare gradul
de afânare scade ca urmare a presiunii date de către stratele superioare în timp.
Conform analizelor efectuate pe probele sterile prelevate din perimetrul Peșteana
Nord și a datelor preluate din studiile de specialitate, s -a efectuat înca drarea în clasele de
lichefiere în funcție de probabilitatea de lichefiere. Conform analizelor de laborator, dup ă
gradul de neuniformitate caracteristic , rocile prezintă uniformitate medie până la foarte
uniform e. Studiile de specialitate arată că în inter valul stratelor VII -VIII de cărbune rocile
prezintă o neuniformitate accentuată. Având în vedere faptul că materialul haldat este un
amestec de roci , conform gradului de neuniformitate, gradului de afânare, a rugozității și a
gradului de rotunjire, rocile s-au încadrat în categoria rocilor cu probabilitate medie de
lichefiere (Pr=3 ). Din punct de vedere al gradului de saturare se consideră că rocile haldate se
află în stare saturată (Pr=5). Această condiție descrie situația din momentul începerii
inundării golului remanent. Materialul haldat saturat este un criteriu esențial în evaluarea
probabilității de lichefiere întrucât apa este principala cauză a apariției acestor fenomene
geotehnice. Cunoscând și conținutul de roci nisipoase (>50% – Pr=4), s-a estimat că există o
probabilitate medie către ridicată de lichefiere a materialului haldat (Pr=3÷4).
Având în vedere cele 5 clase de vulnerabilitate, respectiv 5 clase de probabilitate,
pentru evaluarea riscului de lichefiere s -a stabilit următoarea scară:
 Pentru R = 1 → risc foarte redus de lichefiere ;
 Pentru R = 2÷4 → risc redus de lichefier e;
 Pentru R = 5÷9 → risc mediu de lichefier e;
 Pentru R = 10÷15 → risc ridicat de lichefiere;
 Pentru R = 16÷24 → risc foarte ridicat de lichefiere ;
 Pentru R = 25 → risc extrem de lichefier e.

62
Cu ajutorul rela ției (3.1) s-a determinat riscul de apariție a fenomenelor de lichefiere
la halda interioară din perimetrul carierei Peșteana Nord. Așadar, există un risc ridicat până la
foarte ridicat (R=12-20) de apariție a fenomenelor de lichefiere .

63
CAPITOLUL 5
RISCUL DE SUFOZIUNE LA TALUZURILE DEFINITIVE ALE
GOLULUI REMANENT

Fenomenul de sufoziune se manifestă sub acțiunea apei subterane, prin :
– sufoziune hidrodinamic ă, proces prin care apa antrenează particulele fine de roci
nisipoase, sub acțiunea presiunii hidrodinamice, atunci când viteza de filtrare depășește viteza
critică . În aceste condiții se formează așa -numitul “torent subteran” ( Figura 5.1),
– sufoziune hidrochimică, proces prin care apa dizolvă și antrenea ză substanțele
solubile care leagă particulele de roci din masiv.

Figura 5.1 Manifestarea fenomenului de sufoziune (Ochoa -Tejeda, 2010)

Deasupra curentului acvifer se formează hornuri de sufoziune cu sau fără pâlnii
sufozionale. Pâlniile sufozionale a par la suprafața terenului sub forma unor depresiuni
circulare sau pe taluzul carierei sau haldei. Fenomenul de sufoziune mai poate determina
apariția unor tuneluri sufozionale. Prin unirea mai multor pâlnii sufozionale se formează văile
sufozionale, care pot fi de dimensiuni mai mici sau mai mari.
Golurile subterane care se creează, în funcție de dimensiuni și de adâncimea la care se
află, pot duce la pierderea echilibrului natural al rocilor din acoperiș și la apariția
fenomenelor de alunecare. Chiar dacă zonele afectate de fenomenele sufozionale nu implică
întotdeauna alunecarea terenului, acestea determină distrugerea obiectivelor din zona de
influență.

5.1 Fenomene de sufoziune în perimetrul Peșteana Nord

Printre metodele de evaluare a posibilității de apariție a fenomenelor de sufoziune în
masivele/depozitele de roci , se numără înregistrările istorice și observații ale fenomenelor
manifestate în perioadele anterioare și studierea hărților privind zonele cu potențial de
lichefiere.
Conform analizei vi zuale efectuate ( Apostu et al., 2018; Apostu, Raport de cercetare
nr. 3, 2018) , în perimetrul minier Peșteana Nord s -a observat că probleme deosebite apar în
zonele în care are loc drenarea naturală a apelor subterane. Ca urmare a drenării naturale a
forma țiunilor acvifere, prin taluzurile carierei, s -a manifestat fenomenul de sufoziune care a
dus la apariția unor zone sufozionare pe taluzurile treptelor I (Figura 5.2) și II.

64

Figura 5.2 Zone sufozionare pe treapta I a carierei

În general, aceste zone au fost de dimensiuni mici și medii, și nu au afectat lucrările
miniere sau stabilitatea treptelor de carieră. Pe perioada activității, aceste tipuri de modificări
sunt remediate odată cu avansarea frontului de lucru, însă s -a observat că odată cu această
avansare a fronturilor de lucru, sub influența curenților acviferi care antrenează în mod
constant particulele fine din formațiunile de roci, apar noi astfel de zone sufozionare (Apostu
et al., 2018; Apostu, Raport de cercetare nr. 3, 2018)
Se apreciază fap tul că în momentul opririi lucrărilor de asecare din perimetrul minier
Peșteana Nord, curenții acviferi care se formează pe direcția S -N pot crea probleme la
taluzurile in-situ ca urmare a manifestării proceselor de sufoziune. A fluxul de apă subterană
care va alimenta și va contribui la refacerea resurselor acvifere și la inundarea golului
remanent, poate favoriza manifestarea fenomenului de sufoziune la scară mai mare.
Studiind corelația dintre gradientul hidraulic și coeficientul de neuniformitate al
rocilor nisipoase, Istomina a separat, pe cale experimentală, domeniul gradienților critici care
produc procese sufozionare, de cel al gradienților admisibili inofens ivi pentru structura
rocilor ( Figura 5.3). (Istomina , 1957 )

Figura 5.3 Corelația dintre gra dientul hidraulic și coeficientul de neuniformitate (Istomina,
1957)

65
Se observă o scădere accentuată a gradientului hidraulic odată cu creșterea
coeficientului de neuniformitate. Așadar, conform graficului, pentru nisipurile cu valori mici
ale coeficientului de neuniformitate, deci pentru nisipuri cu granulație uniformă, su foziunea
nu găsește condiții de dezvoltare doar în cazul unor valori mari ale gradienților hidraulici.
(Băncilă et al., 1979 )
Dintre cele 14 probe prelevate din perimetrul minier Peșteana Nord, care au fost
supuse analizei granulometrice, 11 probe sunt alc ătuite din roci nisipoase sau au în
compoziție fracțiuni importante de roci nisipoase (PC1, PC2, PC3, PC4, PH1, PH2, PH3,
PH6, PH7, PH8, PH10 – vezi tabelul 4.5 ). Având în vedere faptul că fenomenele de sufoziune
se manifestă în general în masele de roci n isipoase , în studiul fenomenului de sufoziune se
iau în considerare doar aceste 11 probe care au în compoziție roci nisipoase. La acestea se
mai adaugă datele existente în literatura de specialitate, respectiv datele obținute din
rapoartele efectuate de că tre instituțiile de specialitate.
Din cele 14 probe prelevate din perimetrul minier Peșteana Nord, care au fost supuse
analizei granulometrice, din punct de vedere al coeficientului de neuniformitate s -au delimitat
3 foarte neuniforme la care se adaugă o p robă (PH4) cu o valoare a coeficientului de
neuniformitate foarte apropiată de limita inferioară a categoriei rocilor foarte neuniforme (U
≈ 15; tabelul 5.1 ).

Tabelul 5.1 Încadrarea probelor în funcție de coeficientul de neuniformitate – Roci cu
granulome trie foarte neuniformă (Apostu, Raport de cercetare nr. 3, 2018)
Nr.
crt. Proba
nr. Denumirea pământurilor analizate Coeficient de neuniformitate, u
Valoare Descriere
1. PC4 Argilă nisipoasă 66,67 foarte neuniforme
2. PH1 Argilă nisipoasă 33,33 foarte neuniforme
3. PH4 Praf argilos 14,62 uniformitate medie
4. PH9 Rocă cărbunoasă în masă de argilă prăfoasă 44 foarte neuniforme

Se apreciază că dacă, până în momentul inundării complete a golului remanent al
carierei Peșteana Nord, nu au apărut fenomene de sufoziune , posibilitatea manifestării
acestora pe viitor este redusă. Presiunea hidrostatică care acționează asupra taluzurilor
definitive ale golului remanent, influențează pozitiv rezerva de stabilitate a acestora. Așadar,
problemele geotehnice pot să ap ară îndeosebi pe perioada inundării golului remanent.

5.2 Evaluarea riscului de sufoziune

Evaluare riscului de apariție a fenomenelor de sufoziune la treptele I și II in-situ ale
golului remanent al carierei Peșteana Nord se va realiza după metoda utiliz ată pentru
evaluarea riscului de alunecare. În acest caz, riscul de sufoziune este definit ca fiind produsul
dintre vulnerabilitatea taluzurilor la sufoziune și probabilitatea de manifestare a fenomenelor
de sufoziune (relația 3.1).

5.2.1 Determinarea vul nerabilității la sufoziune

Din punct de vedere al dimensiunii particulelor de roci, în funcție de coeficientul de
neuniformitate și de potențialului de sufoziune se deosebesc 3 categorii (tabelul 5.2) :
– nisipuri cu granulație foarte uniformă care prezintă potențial de sufoziune doar în
condițiile unor gradienți hidraulici ridicați ;
– nisipuri cu uniformitate medie din punct de vedere granulometric ;
– nisipuri cu granulație foarte neuniformă , care prezintă potențial de sufoziune chiar și
în co ndițiile unor gradienți hidraulici reduși. Conform literaturii de specialitate (Istomina,

66
1957), sufoziunea găsește condiții de dezvoltare în cazul nisipurilor cu granula ție neuniformă
și mai puțin în condițiile unor nisipuri cu granulație uniformă.

Tabel ul 5.2 Potențialul de sufoziune în funcție de coeficientul de neuniformitate al rocilor
Coeficientul de neuniformitate, U Potențial de sufoziune
U < 5 – foarte uniforme redus
U = 5 – 15 – uniformitate medie mediu
U > 15 – foarte neuniforme ridicat

Acviferele se pot clasifica după mai multe criterii . Pentru rezolvarea problematicii
prezentei lucrări, se va realiza o c aracterizare a acviferelor din punct de vedere al condițiilor
geologice și hidrogeologice, în funcție de grosimea și înclinarea stratel or acvifere față de
golul remanent stratului a cvifer, coeficientul de filtrare și coeficientul afluxului de apă .
Astfel, s -au stabilit 3 tipuri de acvifere împărțite în clase:
 clasa I – caracterizată de condi ții geologice și hidrogeologice simple,
 clasa a II-a – caracterizată de condi ții geologice și hidrogeologice medii,
 clasa a III -a – caracterizată de condi ții geologice și hidrogeologice grele și foarte
grele ( Tabelul 5.3).

Tabelul 5.3 Tipuri de acvifere în funcție de condițiile geologice și hidrogeol ogice
Tipul acviferului

Caracteristici Clasa I – condiți i
simple Clasa a II-a – condiții
medii Clasa a III-a condiții
grele și foarte grele
Înclinarea stratelor acvifere strate care nu înclină
către golul remanent strate orizontale
strate care înclină
către golul remanent
Grosimea stratelor/orizonturile
acvifere , M [m] 0-10
(<20) 10-20
(20-40) >20
(>40)
Coeficientul de filtrare , kf [m/s] >10 1-10 <1
Coeficientul afluxului de apă, k a
[m3/t] <3 3-5 >5

În funcție de tipul acviferului și de potențialul de sufoziune s -a realizat o clasificare pe
grupe de periculozitate a taluzurilor in -situ. Astfel, s-au stabilit trei categorii de
vulnerabilitate a taluzurilor in-situ la sufoziune (tabelul 5.4), cărora li s -au acordat
următoarele punctaje:
 vulnerabilitate redusă – V = 1;
 vulnerabilitate medie – V = 2;
 vulnerabilitate ridicată – V = 3.

Tabelul 5.4. Stabilirea vulnerabilit ății în funcție de potențialul de sufoziune și de natura
obiectivelor naturale și antropice din zona de influență
Potențial de sufoziune

Tipul acviferului 1. Ridicat
Nisipuri cu
granulometrie foarte
neuniform ă 2. Mediu
Nisipuri cu
granulometrie de
uniformitate medie 3. Redus
Nisipuri cu
granulometrie foarte
uniformă
Clasa a III-a – strate acvifere care înclină către golul
remanent, au grosime mare, permeabilitate redusă și un
coeficient al afluxului de apă mare
1.1.
1.2.
1.3.
Clasa a II -a – strate orizontale, cu grosime medie,
permeabilitate medie și un coeficient al afluxului de
apă mediu
2.1.
2.2.
2.3.
Clasa I – strate acvifere care nu înclină către golul
remanent, au grosime redusă, permeabilitate mare și un
coeficient al afluxului de apă redus
3.1.
3.2.
3.3.
unde: V = 1 – vulnerabilitate redusă ; V = 2 – vulnerabilitate medie ; V = 3 – vulnerabilitate ridicată

67
Orizontul acvifer din intervalul stratelor V și VI – VII de cărbune, unul dintre
principalele orizonturi acvifere din regiune, prezintă o mare neuniformitate granulometrică
fiind constituit din nisipuri prăfoase – argiloase, nisipuri fine și medii sau grosiere fiind. (***,
ICSITPML, 2012) Zonele de interes major din punct de vedere al potențialului de manifestare
a fenomenelor de sufoziune, treptele I și II ale carierei, sunt marcate în figura 5.4.

Figura 5.4 Eviden țierea zonelor cu risc de sufoziune

Probleme majore apar în zonele de înfrățire a treptelor in -situ I și II, respectiv II și III,
întrucât manifestarea fenomen elor de sufoziune la baza taluz ului implică deplasare a masei de
roci aflată deasupra.
În intervalul stratelor VII -VIII de cărbune se deosebesc 2 strate acvifere, despărțite de
un strat de marne și un film de lignit. Stratul acvifer inferior are o grosime de 15 până la peste
34 m și nu înclină către golul remanent, în timp ce stratul acvifer superior are o grosime de 6 –
7 m, este orizontal, apoi înclină ușor dinspre golul remanent către sud. Orizontul acvifer din
intervalul VII -VIII de cărbune are o grosime maximă de cca. 40 m. Coeficientul afluxului de
apă în perimetrul Peșteana Nord este de 12,87 m3/t, iar coeficientul de filtrare variază în
intervalul stratelor VII -VIII între 0,62 – 1,71 m/s.
Conform tabelelor 5.1 – 5.4 și a scalei alese pentru reprezentarea vulnerabilității ,
treptele I și II in-situ definitive ale golului remanent al carier ei Peșteana Nord au fost încadrat
în grupele de periculozitate, respectiv în categoriile de vuln erabilitate ținându -se cont de
caracteristicil e acviferului . Din punct de vedere al înclinării stratelor orizontul acvifer se
încadrează în clasa a II -a, iar di n prisma celorlalte caracteristici se încadrează în clasa a III -a.
Pe baza valorilor obținute în urma încadrării în categoriile de vulnerabilitate și pentru
asigurarea unui grad de siguranță ridicat, s -a stabilit că treptele in-situ I și II din perimetrul
Peșteana Nord, prezintă vulnerabilitate medie spre ridicată (V= 2-3) la sufoziune.
Conform literaturii de specialitate, a rapoartelor efectuate de către instituțiile de
specialitate, respectiv a rezultatelor obținute în laborator, st ratele de nisip din treptele I și II
in-situ din perimetrul Peșteana Nord, implică un potențial ridicat de sufoziune.

5.2.2 Determinarea probabili tății de sufoziune

Pentru a putea evalua probabilitatea de manifestare a fenomenelor de sufoziune,
graficul propus de Istomina (1957) a fost suprapus peste o diagramă care cuprinde 10×10
căsuțe . Fiecare căsuță marchează, pe o scară de la 1 la 100 probabilitatea de manifestare a

68
fenomenelor de sufoziune față de curba care delimitează gradienții hidraulici critic i de cei
admisibili (Figura 5.5).
S-a considerat următoarea scară pentru definirea probabilității de apariție a fenomenelor
de sufoziune :
 Pr = 1 – probabilitate de sufoziune redusă, foarte redusă sau nulă;
 Pr = 2 – probabilitate de sufoziune medie;
 Pr = 3 – probabilitate de sufoziune ridicată și foarte ridicată.

Figura 5.5 Probabilitatea de sufoziune în funcție de gradientul hidraulic și coeficientul
de neuniformitate

În cazul golului remanent al carierei Peșteana Nord, interesează în mod deosebit, din
punct de vedere al riscului de sufoziune, afluxul de apă care vine dinspre S -SE înspre golul
remanent în momentul opririi sistemelor de asecare. Acesta poate determina antrenarea
particulelor mai fine din stratele de roci nisipoase cu granulometrie ne uniformă. Pentru a
analiza situația din perimetrul Peșteana Nord pe baza graficului propus de Istomina
(Istomina, 1957), a fost necesară analiza gradientul ui hidraulic .
Având în vedere faptul că în perimetrul Peșteana Nord mai funcționează doar 6 foraje
(4 de asecare a stratului freatic și 2 de detensionare a acviferului artezian), pentru
determinarea gradientului hidraulic al acviferelor din complexul de Motru, conform
graficului de eșalonare în timp a execuției forajelor și a datelor privind acviferele di n
perimetrul Peșteana Nord (ANEXA 1) s-au folosit ultimele date disponibile. În acest sens, s –
au luat în considerare 7 foraje execut ate înaintea frontului de lucru cu date înr egistrate în
perioada 2013 -2014 ( Figura 5.6 – 5.7).

69

Figura 5.6 Amplasarea forajelor de asecare a acviferelor freatic și din complexul de Motru

Figura 5.7 Acvifer freatic – Nivelul hidrostatic (conform forajelor FT20 -FT23 de pe taluzul
estic)

Pe baza datelor existente, atent sintetizate ( tabelele 2.1 – 2.5, ANEXA 1), în funcție de
izobatele intersectate de foraje , respectiv de nivelul hidrostatic, s-au determinat gradienții
hidraulici caracteristici acviferelor freatic și din inte rvalul stratelor VIII -VII și VI -V de
cărbune (tabelul 5. 5).
Pe baza datelor existente, în funcție de valorile nivelului hidrostatic inițial al apelor
freatice, s -a determinat gradientul hidraulic care variază între 0,0057 – 0,0107, gradientul
hidraulic mediu fiind I med-freatic=0,007619.
Pe baza datelor existente, în funcție de val orile presiunilor înregistrate la gura
forajelor (m col. H 2O), s -a determinat gradientul hidraulic caracteristic acviferului artezian
din culcușul stratului IV de cărbune I culcușIV = 0,001464.
Pe baza datelor existente, în funcție de izobatele intersectate de foraje, s -au determinat
gradienții hidraulici medi caracteristici acviferelor din intervalul stratelor VIII -VII și VI -V de
cărbune : IintVIII -VII = 0,019982 și IintVI -V = 0,031890.

70
Tabelul 5.5 Determinarea gradienților hidraulici
Acvifer Foraj Dista nță
foraje Diferență de
nivel/presiune Gradientul hidraulic
I Imed
Acvifer freatic FT21 -FT20 150 0,85 0,005667 0,007619
FT22 -FT21 150 1,30 0,008667
FT23 -FT22 150 1,60 0,010667
PC6-PC2 356 1,60 0,004494
PC8-PC4 291 0,73 0,002509
PA6-PC6 178 1,90 0,010674
PA6-PC2 424 3,50 0,008255
PA6-PC3 457 4,13 0,009037
PA6-PC4 649 5,60 0,008629
Complexul de
Motru Interval
str. VIII –
VII cb. PC8-PC4 291 8,58 0,029485 0,019982
PA6-PC4 649 6,8 0,010478
Interval
str. VI -V
cb. PC8-PC4 291 13,35 0,045876 0,03189 0
PA6-PC4 649 11,62 0,017904
Artezian din culcușul str.
IV cb. RA1 -RA3 280 0,41 0,001464 0,001464

Analizând rezultatele, se observă valorile reduse ale gradienților hidraulici , ceea ce
denotă o probabilitate redusă (P = 1) de apariție a fenomenelor de sufoziune la treptele I și II
in-situ din perimetrul Peșteana Nord, chiar și în cazul rocilor granulometrie neuniformă .
Având în vedere cele 3 clase de vulnerabilitate, respectiv 3 clase de probabilitate,
pentru evaluarea ris cului s -a stabilit următoarea scară care să reprezinte riscul de apariție
a fenomenelor de sufoziune:
 Pentru R = 1 → risc redus de sufoziune;
 Pentru R = 2÷3 → risc mediu de sufoziune;
 Pentru R = 4÷5 → risc ridicat de sufoziune;
 Pentru R = 6÷8 → risc foarte ridicat de sufoziune;
 Pentru R = 9 → risc extrem de sufoziune.
Cu ajutorul rela ției (x.y) s -a determinat riscul de apariție a fenomenelor de sufoziune
pe treptele I și II in-situ ale golului rema nent al carierei Peșteana Nord. Așadar, există un risc
mediu (R=3) de apariție a fenomenelor de sufoziune.
Fenomenele de sufoziune înregistrate în perimetru de -a lungul timpului, au fost de
mici dimensiuni, s -au manifestat la partea superioară a treptei I și nu au pus în pericol
stabilitatea treptelor individuale sau a ansamblului de trepte in-situ. Acest rezultat confirmă
faptul că riscul de sufoziune există, dar nu se pune problema unor fenomene de sufoziune de
mare amploare. Probleme majore pot să apară în perioada post -închidere, având în vedere
perioada lungă de serviciu a treptelor definitive. Se impune monitorizarea continuă și
aplicarea măsurilor necesare pentru împiedicarea manifestării fenomenului de sufoziune la
scară mai mare. În condițiile în care este necesară reducerea sau eliminarea riscului de
sufoz iune, una dintre cele mai sigure măsuri care poate fi aplicată este controlul afluxului de
apă care contribuie la inundarea golului remanent prin menținerea în funcțiune a unora dintre
forajele de asecare existente .

71
CONCLUZII. CONTRIBUȚII PERSONALE ȘI PR OPUNERI FINALE

Principalele riscuri care pot să apară în condițiile inundării golurilor remanente sunt :
riscul de alunecare a taluzurilor definitive ale golului remanent, riscul de lichefiere a
materialului haldat, riscul de sufoziune la taluzurile in -situ, la care se adaugă alte riscuri,
precum eroziunea pluvială și tasarea anormală, care favorizează formarea suprafețelor critice
de alunecare sau care determină distrugeri importante la nivelul obiectivelor din zona de
influență.
Fenomenele geotehnice negative se produc ca urmare a interacțiunii a mai multor
factori și cauze, de origine antropică sau naturală. Apa este una dintre principalele cauze ale
manifestării fenomenelor geotehnice negative. Alunecările de teren, procesele de sufoziune ș i
de lichefiere sunt fenomene complexe, fiind rezultatul unor serii de evenimente de tip cauză –
efect. Sunt rare cazuri în care unui fenomen geotehnic i se atribuie o singură cauză. În cele
mai multe cazuri există o serie de cauze care acțione ază simultan, deci încercarea de a stabili
cauza care a dus la producerea fenomenului geotehnic, nu numai că este dificilă, ci este și
incorectă. Deseori, factorul final sau cauza care se ia în considerare, nu este altceva decât
factorul declanșator care a pus în mișcare un volum de roci care era deja pe punctul de a -și
pierde stabilitatea ca urmare a acțiunii cumulate a factorilor și cauzelor descrise anterior.
Cunoașterea caracteristicilor geologice și hidrogeologice ale amplasamentului și a
caracteristi cilor geotehnice ale rocilor asigură proiectarea și dimensionarea corespunzătoare a
taluzurilor definitive. Etapa de proiectare permite stabilirea elementelor geometrice ale
taluzurilor definitive și oferă posibilitatea alegerii valorilor optime din punct de vedere
tehnic, economic și al securității și siguranței, care au un rol esențial în vederea diminu ării
sau chiar a eliminării posibilelor riscurilor geotehnice.
Saturarea rocilor implică o scădere considerabilă a factorului de stabilitate cu până la
25 – 40%, ceea ce favorizează apariția fenomenelor geotehnice negative. În cazul taluzurilor
submersate, se observă o creștere semnificativă a rezervei de stabilitate, de aceea atunci când
există risc de alunecare, se recomandă aplicarea metodelor artificiale de inundare pentru
ridicarea nivelului hidrostatic într -un timp cât mai scurt. Apa din lac manifestă o presiune
hidrostatică asupra taluzurilor, astfel că determină creșterea rezervei de stabilitate.
Conform analizelor efectuate pentru determinarea riscul ui de alunecare, p robleme
deosebite pot să apară în condițiile în care materialul haldat poate ajunge la saturare ca
urmare a infiltrațiilor din precipitații sau a afluxului de apă provenit din formațiunile acvifere
în zonele de înfrățire cu taluzurile in -situ. În realitate însă, saturarea întregului amestec de
material haldat, este practic imposibilă. Pe perioada inundării, factorul de stabilitate crește
odată cu ridicarea nivelului apei în golul remanent, deci valoarea factorului de stabilitate se
va situa între valoarea obținută în stare saturată și cea obținută în cazul taluzurilor
submersate , rezultatul fiind unul favorabil .
Fenomenele de sufoziune înregistrate în perimetru de -a lungul timpului, au fost de
mici dimensiuni, s -au manifestat la partea supe rioară a treptei I și nu au pus în pericol
stabilitatea treptelor individuale sau a ansamblului de trepte in situ. Acest rezultat confirmă
faptul că riscul de sufoziune există, dar nu se pune problema unor fenomene de sufoziune de
mare amploare. Pentru red ucerea riscului de sufoziune se recomandă aplicarea soluțiilor
corespunzătoare pentru ridicarea mai rapidă a nivelului apei în golul remanent, întrucât apa
va manifesta o presiune hidrostatică pe taluzuri și va aționa în sensul creșterii rezervei de
stabil itate.

72
CONTRIBUȚII PERSONALE

 Cercetări și observații în teren – perimetrul minier al carierei Peșteana Nord.
 Colectarea datelor necesare în vederea elaborării prezentului raport – documentări
Complexul Energetic Oltenia :
 Prelevarea unui număr de 14 probe, 4 probe constituite din roci in -situ și 10 probe
constituite din roci sterile.
 Efectuarea încercărilor în laboratoarele de Mecanica Pământurilor, Mecanica Rocilor și
Geotehnică 2 din cadrul Facultății de Mine de la Unive rsitatea din Petroșani, în perioada
20.07 .2018 – 30.11.2018, în vederea determinării caracteristicilor geotehnice ale rocilor
aflate în stare saturată :
– calculul umidității la satura ție;
– determinarea greut ății volumetrice ;
– determinarea rezistenței la forfecare directă pentru roci aflate în stare saturată ;
– determinarea coeziunii și a unghiului de frecare interioar ă a rocilor saturate .
 Determinările s -au efectuat respectând standardele în vigoare.
 Prelucrarea valorilor caracteristicilor geotehnice (greutate volumetrică, coeziune, unghi
de frecare interioară) în vederea obțin erii unor valori reprezentative;
 Calculul valorilor medii ponderate ale caracteristicilor geotehnice ale rocilor prelevate din
perimetrul minier Peșteana Nord ținând cont de ponderea cu care acestea se regăsesc în
haldă ;
 Evaluarea stabilității taluzurilor definitive ale golului remanent:
– pe treptele individuale I, II, III și IV ale carierei, respectiv ale haldei;
– pe sistemel e de trepte I -II, II-III, III -IV ale carierei, respectiv ale haldei;
– pe întreg ansamblul de trepte I -IV ale carierei, respectiv ale haldei;
– după suprafețe curbe de alunecare (determinarea factorului de stabilitatea pentru
suprafețele critice );
– după suprafețe poligonale de alunecare pentru cazul sistemului de trepte I -II al
haldei amplasat pe un fundament înclinat către treptele carierei .
 Prezentarea și interpretarea rezultatelor analizelor de stabilitate.
 Stabilirea unor metode de determinare a vulner abilității și probabilității de apariție a
fenomenelor geotehnice negative.
 Evaluarea vulnerabilit ății la alunecare a taluzurilor definitive ale golurilor remanente.
 Evaluarea vulnerabilității, probabilității și a riscului de lichefiere a materialului haldat și
sufoziune la taluzurile in -situ.
 Formularea unor propuneri și recomandări în baza rezultatelor obținute.

PROPUNERI FINALE

Având în vedere efectele dezastruase ale fenomenelor geotehnice, în special în
condițiile în care este prevăzută inundarea unui gol remanent, se impune stabilirea și
aplicarea celor mai corecte măsuri în vederea îmbunătățirii caracteristicilor rocilor și a
sporirii gradului de stabilitate al masivelor de roci.
Dintre metodele de inundare artificială a golurilor reman ente, care pot fi aplicate la
inundarea golului remanent al carierei Peșteana Nord, se recomand ă:
– aducțiuni de apă din râul Jiu;
– utilizarea potențialului orizontului acvifer artezian printr -un volum minim de lucrări
hidrotehnice, de exemplu prin inter mediul forajelor de drenare cu erupție liberă .
În ceea ce privește riscului ridicat spre foarte ridicat de lichefiere a materialului haldat
se recomandă aplicarea măsurilor corespunzătoare de compactare . Gradul de afânare scade

73
odată cu creșterea gradului de comp actare. Pe perioada inundării golului remanent nivelului
hidrostatic al apei din haldă poate fi controlat prin intermediul forajelor de drenare, iar
acestea pot fi scoase din funcțiune după inundarea completă, întrucât apa manifestă o
presiune hidr ostatică asupra taluzurilor cu efecte pozitive asupra stabilității.

74
BIBLIOGRAFIE

1. Aminaton Marto, Choy Soon Tan, Ahmad Mahir Makhtar, Nor Zurairahetty Mohd
Yunus& Adriana Amaludin, Undrained shear strength of sand with plastic fines mixtures,
Malaysian Journal of Civil Engineering 25(2):189 -199, 2013;
https://www.researchgate.net/publication/266675960_UNDRAINED_SHEAR_STRENGTH_OF_SAND_WITH
_PLASTIC_FINES_MIXTURES [accessed Jan 22 2019]
2. Apostu (Nyari), I. -M., Determinarea caracteristicilor geotehnice ale rocilor din
taluzurile definitive ale g olului remanent al carierei Peșteana Nord și evaluarea condițiilor de
stabilitate, Raportul de cercetare nr. 3, Petro șani, iulie 2018;
3. Apostu (Nyari), I.M., Lazar, M., Faur F., Visual analysis of deformations from the
quarry and inner dump steps from North Pesteana mining perimeter, Annals of the
University of Petroșani, Mining Engineering, Vol. 19, pp. 115 -121, Universitas Publishing
House, ISSN 1454 -9174, Petroșani, România, 2018
4. Apostu (Nyari), I.M., Lazar, M., Flooding of the remaining gap of North Peșteana
quarry in order to create a water reservoir for irrigations , Research Journal of Agricultural
Science, Vol. 49/2017, Nr. 4, pp 9 -19, 10 pag., ISSN 2066 -1843. Indexat CABI (at section
Plant Sciences, page 14), ULRICH'S PERIODICALS DIRECTORY, Index Copernicus
International – I.C. Journals Master List, EBSCO, B+. https://www.rjas.ro/volume_detail/43
5. Apostu (Nyari), I. -M., Metodologie de evaluare a oportunității de inundare a
golurilor remanente ale carierelor, Raportul de cercetare nr. 2, Petro șani, februarie 2018;
6. Apostu, I.M., Lazar, M., Researches regarding the population exigencies in the
conditions of recovery and reuse of the remaining gaps of the quarries, An International
Journal of Mining a nd Environmental, Vol. 24, No. 4, ISSN -L 1220 -2053 / ISSN 2247 -8590,
Published by University of Petrosani, Petroșani, 2018
7. Apostu, I.M., Lazar, M., The importance of hydrographical, hydrological and
hydrogeological conditions in the context of flooding of the remaining gaps, 18th
International Multidisciplinary Scientific GeoConference SGEM 2018, www.sgem.org ,
Conference Proceedings, Ecology, Economics, Education and Legislation, Ecology and
Environmental Protection, Volume 18, Issue 5.1, pp.933 -940, ISBN 978 -619-7408 -46-1 /
ISSN 1314 -2704. DOI: 10.5593/sgem2018/5.1;
8. Armaș, I., Earthquake Risk Perception in Bucharest, Romania, Risk Analysis, Vol.
26, No. 5, 2006, DOI: 10.1111/j.1539 -6924.2006.00810.x;
9. Băncilă, I., Flor ea, N.M., Fotă, D., Lazăr, F.L., Mocanu, Gh., Georgescu, M.,
Moldoveanu, T., Munteanu, A., Privighetoriță, C -tin., Văduva, C., Zamfirescu, F., Geologie
inginerească, Vol. I, Ed. Tehnică, București, 1979
10. Brand, E.W., Predicting and performance of residual s oils slopes, Proceedings
International Conference on Soil Mechanics and Foundation Engineering, San Francisco,
California, 1985
11. Derek, H.C., Landslides in practice : investigation, analysis, and
remedial/Preventative options in soils, John Wiley&Sons, Inc., 2005
12. Florea, M., Alunecări de teren și taluze, Ed. Tehnică București, 1979;
13. Fodor, D., Exploatări miniere la zi, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1980;
14. Herman, M.W., Hayes, G.P., Smoczyk, G.M., Turner, R., Turner, B., Jenkins, J.,
Davies, S., Par ker, A., Sinclair, A., Benz, H.M., Furlong, K.P., Villaseñor, A., Seismicity of
the Earth 1900 –2013, Mediterranean Sea and vicinity: U.S. Geological Survey Open -File
Report 2 010–1083 -Q, scale 1:10.000.000, ISSN: 2331 -1258 (online), 2015
http://dx,doi,org/10,3133/ofr20101083Q
15. Hirian , C., Arad, V., Todorescu, A., Gaiducov, V., Mecanica rocilor, Litogra fia
Institutului de Mine, Petroș ani, 1981

75
16. Huidu, E., Exploatarea prin lucrări miniere la zi a zăcămintelo r de cărbuni, Volumele
1 și 2, ISBN 978 -606-516-502-1, Ed. Măiastra, Târgul -Jiu, 2012;
17. Istomina, V.S., Filtrationaia ustoiovosti gruntov, Gosudarstvence izdatelistvo
literaturi po stroitelistvu i arhitekture, Moskova, 1957
18. Juang, C. H., Chen, C. J., Rosows ky, D.V., Tang, W. H., CPT -Based Liquefaction
Analysis, Part 2: Reliability for Design, Ge´otechnique 50
(5):593599.doi:10.1680/geot.2000.50.5.593, 2000
19. Juang, C.H., Ching, J., Luo, Z., Assessing SPT -based probabilistic models for
liquefaction potential evaluation: a 10 -year update, Georisk: Assessment and Management of
Risk for Engineered Systems and Geohazards, 7:3, 137 -150, 2013, DOI:
10.1080/17499518.2013.778117, https://doi.org/10.1080/17499518.2013.778117
20. Kasra Kamran Nejad, Criteria for liquefaction of silty soils, December 2018, DOI:
10.13140/RG.2.2.36838.27207
21. Lazar, M., Stability and Ecological Reconstruction of the La nd Affected by Mining,
Reports of Professorship Surface Mining, Vol. 63, Technische Universitat Bergakademie
Freiberg, Germany, 2017
22. Lazăr, M., Cercetări privind stabilitatea și reconstrucția ecologică a terenurilor
afectate de minerit, Teză de abilitare, Petroșani, 2016;
http://www.upet.ro/doctorat/abilitare/Lazar%20Maria/9%20 -%20Teza%20de%20abilitare_Lazar%20Maria.pdf
23. Lazăr, M., Dumitrescu, I., Impactul antropic asupra mediului,
24. Lazăr, M., Nyari, I.M., Faur, F.G., Methodology For Assessing The Environmental
Risk Due To Mining Waste Dumps Sliding – Case Study Of Jiu Valley, Carpathian Journal
of Earth and Environmental Sciences, Volume 10, Num ber 3, pp. 223 -224, FI : 0,63, 2015.
25. Lazăr, M., Reabilitarea terenurilor degradate, Ed. Universitas, Petroșani, 2010
26. Lee, F. T., Abel, J. F., Subsidence from underground mining : environmental analysis
and planning considerations, Geological survey circular 876, United States Department of
the Interior, Library of Congress Cataloging in Publication Data, 1983
27. Marian Ene, Geomorfologie, Agenți și procese geomorfologice, București, 2013
http://old.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2013/feb/25_13_38_00curs_geomorfo_1_sem_II.pdf
28. McLauchlan, J., Peat, N., Earthquake induced Liquefaction, Case study: Mexico
City, 1985
29. Nouman Warraich, Mirza Farquleet Baig, Haider Ali Rafique, Liquefaction of soil,
Lahore leads University, Lahore, 2014, https://www.slideshare.net/NoTyNoMy/liquefaction -of-soil-
geotech
30. Nyari, I.M., Considerații privind stabilitatea haldelor de steril din Valea Jiului în
contextul protecției mediului înconjurător, Lucrare de licență, Petroșani, 2014
31. Ochoa -Tejeda, V., Etude des facteurs favorables au déclenchement des glissements
de terrain dans les formations superficielles et les affleurements rocheux de la Sierra Norte
de Puebla (Mexique), Thesis, aprilie 2010
32. Păltineanu, C., Mihăilescu, I.F., Seceleanu, I., Dragotă, C., V asenciuc, F., Ariditatea,
seceta, evapotranspirația și cerințele de apă ale culturilor agricole în România (in romanian),
Ed. Ovidius University Press, ISBN 978 -973-614-412-7, Constanța, România, 2007
33. Radulian, M., Mândrescu, M.N., Panza, G.F., Popescu, E. , Utale, A.,
Characterization of seismogenic zones of Romania, Pure Appl, Geophys,, 157, 57 –77, 2000;
34. Rotunjanu, I., Lazăr, M., Hidrologie și hidrogeologie minieră. Ed. Universitas,
Petroșani, 2014
35. Rotunjanu, I., Lazăr, M., Hydrological classification and evaluation of coal deposits,
Mining Revue, Vol. 20, No. 2, Published by University of Petroșani, ISSN -L 1220 –
2053/ISSN 2247 -8590, pp. 7 -14, EBSCO Publishing Inc., 2014;
http://ww w.upet.ro/revistaminelor/arhiva/rmpdf2014/nr2ro.html
36. Rotunjanu, I., Stabilitatea versanților și taluzurilor, Ed. Infomin, 2005

76
37. Seed, H. B., Woodward, R. J., Lundgren, R., Fundamental Aspects of the Atterberg
Limits. J. Soil Mechanics and Foundations Divisi on, ASCE, Vol. 90, No. SM6, pp 75 -105,
1964
38. Seed, H. B., Idriss, I.M., Evaluation of liquefaction potential using field performance
data, Journal of Geotehnical Engineering 109 (3), DOI: 10.1061/(ASCE)0733 –
9410)1983)109:3(458), 1983
39. Stănciucu, M., Stabilit atea versanților și taluzurilor, Ed. Tehnică, ISBN 978 -973-31-
2400 -9, București, 2018
40. Todorescu, A., Proprietățile rocilor, Ed. Tehnică, București, 1984;
41. Van Den Eeckhaut, M., Poesen, J., Hervás, J.A., Mass -Movement Causes:
Overloading, DOI: 10.1016/B978 -0-12-374739 -6.00165 -2, March 2013,
https://www.research gate.net/publication/286296363_Mass -Movement_Causes_Overloading
42. Vulpe, V., Posibilități de utilizare a golurilor remanente din exploatările miniere la zi,
Revista minelor, pag. 47 -53, Ed. Universitas Petroșani, ISSN 2247 -8590, ISSN -L 1220 –
2053, Petroșani, 2011
43. ***, Administrația Naționala „Apele Romane”, Planul de management al bazinului
hidrografic, Direcția Apelor Jiu, Raport 2004
http://www.rowater.ro/dajiu/documente/pmbhdajiu.pdf
44. ***, Cod de proiectare seismică p100, partea I – p100 -1/2006 Prevederi de proiectare
pentru clădiri, contract 174/2002, redactarea a IV -a, beneficiar M.T.C.T., Universitatea
Tehnică de Construcții București, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismu lui,
Direcția de Reglementare în Construcții, august 2006
45. ***, Documentație CEO, 2017 -2018
46. ***, Documentație Institutul de Cercetare Științifică, Inginerie Tehnologică și
Proiectări Mine pe Lignit (I.C.S.I.T.P.M.L.) – S.A. Craiova, 2018;
47. ***, Geotechnical design procedure: liquefaction potential of cohesionless soils gdp –
9, revision #3, State of New York, Department of Transportation, Geotechnical Engineering
Bureau , august 2015
48. ***, Gheorghe Ghiță, S .C. INSTITUTUL DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ,
INGINERIE TEHNO LOGICĂ ȘI PROIECTĂRI MINE PE LIGNIT S .A. CRAIOVA ,
Actualizare documentații tehnice de asecare a orizonturilor acvifere și detensionarea
artezianului la cariera Peșteana Nord, CEO Sucursala Divizia Minieră Tg. Jiu, UMC
Peșteana, Craiova, 2013
49. ***, Analiza și statistici cutremure România, Știri cutremure, accesat decembrie
2018 https://www.snas.ro/
50. ***, World Earthquakes, accesat decembrie 2018 https://www.world –
earthquakes.com/
51. ***, Institutul Național de Fizică a Pământului (INFP), http://www.infp.ro/despre –
cutremure/#ch_10 , 2018
52. ***, Normativ privind fundarea construcțiilor pe pământuri cu umflăr i și contracții
mari, indicativ NP 126:2010, 2010,
http://www.mdrap.ro/userfiles/reglementari/Domeniul_III/III_25_NP_126_2010.pdf
53. ***, Planul de Management al B. H. Jiu 2016 -2021 – D.A. Jiu Craiova
http://www.rowater.ro /dajiu/Documente%20Consultarea%20Publicului/Planul%20de%20ma
nagement%20al%20bazinului%20hidrografic%20Jiu%202009%20 –
2015/Plan%20Management%20BH%20JIU -vol%20I.pdf
54. ***, Planungsgemeinschaft ARGE Werminghoff G.U.B. Ingenieur AG und BIUG
GmbH, Maßnahmen zur Gefahrenabwehr am Knappensee (ehemaliger Tagebau
Werminghoff I) gemäß Sächsischer Hohlraumverordnung Nachweis der Erforderlichkeit von

77
Gefahrenabwehrmaßnahmen, Erfo rderlichkeit von Gefahrenabwehrmaßnahmen am
Knappensee, Zwickau, Freiberg, 20.02.2013
55. ***, Raportul de mediu – APM Gorj (RM, APM Gorj), 2017
http://apmgj.anpm.ro/rapoarte -anuale1
56. ***, S.C. – Institutul de Cercetare Științifică, Inginerie Tehnologică și Proiectări
Mine pe Lignit (I.C.S.I.T.P.M.L.) – S.A. Craiova, Raport la studiu de impact asupra
mediului, continuarea lucrărilor miniere în perimetrul de licență pentru U.M.C. Peșteana –
cariera Peșteana N ord propus a fi amplasat în extravilanul/intravilanul comunelor Urdari,
Bălteni și Plopșoru, județul Gorj, 2012;
57. ***, SR 11100/1, Zonarea seismică, Macrozonarea teritoriului României, Institutul
Român de Standardizare, Ediția a 2 -a, Indice de clasificare G 12, IRS Standard Român,
Martie 1993;

78
ANEXA 1

TABEL CU DATE PRIVIND ACVIFERELE DIN PERIMETRUL PE ȘTEANA NORD (***, ICSITPML, 2013)

Nr.
crt. Nr. foraj Cota
locație
foraj ACVIFER FREATIC ACVIFER COMPLEX DE
MOTRU
Interval VII -VIII de cărbune ACVIFER COMPLEX DE
MOTRU
Interval VII -VI de cărbune ACVIFER COMPLEX DE
MOTRU
Interval VI -V de cărbune ACVIFER COMPLEX DE
MOTRU
Interval IV -V de cărbune ACVIFER ARTEZIAN

Grosime
acvifer
(m) Izobata
acvifer Grosime
ecran
(m) Grosime
acvifer Izobata
acvifer Grosime
ecran Grosime
acvifer Izobata
acvifer Grosime
ecran Grosime
acvifer Izobata
acvifer Grosime
ecran Grosime
acvifer Izobata
acvifer Grosime
ecran Grosime
acvifer Izobata
acvifer Grosime
ecran
1 51222 148,35 22 115,05 4,2 –
– –
– –
– 1
141,35 0 – 14 75,95 8,2 31 29,55 1,2 – – –
2 51076 140,45 9,4 124,45 9,6 –
– –
– –
– 0
0 – – 14,8 79,35 8,5 >2,6 – 8 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
3 1232H 142,87 24 110,52 2,2 –
– –
– –
– 0
0 – – 16,2 75,4 8,3 29,2 29,27 4,2 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
4 51082 144,74 6 129,44 27,5 –
– –
– –
– 0
0 – – 13,4 75,44 11,4 OS-Oprit foraj în argila din
culcușul str. V cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
5 51223 144,71 0 – – 10,4 106,11 0 0
0 – – 15,2 71,11 10,4 17,1 33,71 5,4 >1.8 – 0.25
6 51224 145,17 5,7 132,17 0 14,4 106,17 3 0
0 – – 20,2 68,67 11,4 14,4 33,67 4,9 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
7 51215 151,45 27,5 107,75 3,2 – – – 0
0 – – 13,8 74,45 11,2 22,4 33,55 1,8 >0.8 – 0.3
8 51216 141,14 2,7 138,44 0,2 16,5 107,19 4,4 0 – – 12,2 69,14 10,8 11,2 53,64 8,4 >2 – 0.2
9 51171 139,15 17 122,15 7,8 – – – 0 – – 11,6 79,15 12,6 >22 – 1,8 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
10 52042 138,4 0,2 132 0 12,8 114,1 6 0 – – OS-Oprit foraj în culcușul str.
IX cb. >7 – 1,8 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
11 51172 138,36 3 130,46 0 13,8 111,16 6,8 0 – – 13,25 71,36 2,5 >39 – 2,4 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
12 51190 139,01 3 131,71 0 13,8 128,51 10,4 0 – – 14 69,01 0 9,2 39,01 16,6 >2.8 – 0.05
13 51199 139,31 2 131,81 0,25 24,3 105,21 3 0 – – 17 66,11 8 7,6 38,11 6,8 >2 – 0.2
14 51136 138,74 3,4 135,34 0,7 10 114,24 7,3 0 – – 20 67,14 6,6 31,6 18,94 5,2 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
15 51160 132,40 4 128,4 0,4 15 110,10 6,3 0 – – 13,88 72,15 13,8 17 31,85 7,2 >13 – 0.2
16 51137 137,64 2,2 131,49 0 12,2 105,44 5 0 – – 13 67,94 12,2 >10 – 2,6 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
17 51146 136,68 8,2 128,48 0 16,8 106,68 4,8 0 – – 21,2 64,58 – >11.2 – 5 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
18 M1 136,83 6,75 129,83 0 – – – – – – – – – – – – – – –
19 51161 138,41 9,1 129,01 0 13,4 109,41 5,4 – – 20,6 68,2 0,3 >13 – 3,5 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
20 52027 136,62 5,6 129,92 0,2 24,4 96,92 0,6 1 88,42 – 22 58,32 10,2 >12.4 – 2,8 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.

79
21 51162 137,97 7,2 129,17 0,4 17,6 120,37 4,6 0 – – 19,3 63,34 0 9 36,34 1,6 >23,6 – 0,2
22 52043 137,3 7,2 129,8 0 16,2 109,20 8,8 0 – – 16,4 68,1 11,4 2,8 – 7,4 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
23 51163 136,68 4,6 130,18 2 16,4 100,68 5 0 – – 27,3 50,68 4,2 13,8 – 2,2 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
24 1227H 138,1 4 132,1 0 – – – 0 – – 15 62,8 3 >21.7 – 14 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
25 51147 137,6 4,3 131,1 5,3 12,7 95,6 5,2 0 – – 16,6 54 9,6 9,8 17,1 10,2 >2,7 – 0,6
26 51138 138,03 4,4 128,43 0,7 10,6 99,18 11,8 0 – – 9,8 55,73 11 21,4 – 1,5 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
27 388H 140,24 – – – – – – – – – 19,6 59,84 7,6 – – 7 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
28 51217 139,86 5,2 130,81 0 0 – – 0 – – 25,4 61,36 9,2 OS-Oprit foraj în argila din
culcușul str. V cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
29 52054 138,58 6,6 129,26 0 27,6 98,83 0 0 – – 11,6 66,38 11,4 OS-Oprit foraj în argila din
culcușul str. Vcb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
30 M2E 137,64 3,3 134,12 2,8 – – – – OS-Oprit foraj în culcușul
acviferului freatic OS-Oprit foraj în culcușul
acviferului freatic
31 51200 137,42 6,4 128,82 1,4 15,8 104,42 4 0 – – 12,4 64,42 13,6 0 – – OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
32 51191 138,96 6 129,76 0,7 13,8 107,46 7,8 0 – – 13,2 69,46 14 >13 – 6 >2 – 0,05
33 1231H 138 – – – – – – – – – 0 – – >36,4 – 6,8 – – –
34 51173 137,01 3,5 133,3 8,3 20,2 97,4 5,6 0 – – 16 54 5,2 >20 – 4 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
35 52044 137,17 5 131,67 11,3 22,5 88,67 0,3 0 – – 17 50,72 5 >2,4 – 2,2 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
36 51164 138 6,6 131,4 8 16,9 95,6 6,9 0 – – 24,4 45,2 4,6 19,9 7,7 5,4 >10 – 25
37 52028 137,24 4,7 129,44 10 16 88,84 2,8 0 – – 10,5 56,24 5,8 2,5 – 5 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
38 52029 136,77 7,8 127,67 10 21,1 77,97 0,7 2 66,7 0,4 12,9 43,77 15,5 >3 – 1,2 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
39 52019 143,07 6,4 130,07 22,1 28,6 71,82 1,4 0 – – OS-Oprit foraj în culcușul str.
VII cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VII cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VII cb.
40 M2A 136,83 2,5 130,83 3 – – – OS-Oprit foraj în culcușul
acviferului freatic OS-Oprit foraj în culcușul
acviferului freatic OS-Oprit foraj în culcușul
acviferului freatic OS-Oprit foraj în culcușul
acviferului freatic
41 51225 139,11 4,5 129,61 1,4 16 100,91 1,7 – – – – – – >25 0,6 2 – – –
42 51218 138,74 1,4 131,34 2,4 21 101,54 2,4 0 – – 22,6 62,14 9,4 >14,4 – 2,3 OS-Oprit foraj în culcușul
str. V cb.
43 52055 136,5 3,4 129,7 5,4 20,2 97,9 2,5 0 – – 16,6 56,9 8,9 >4 – 2,6 OS-Oprit foraj în culcușul
str. V cb.
44 51192 137,11 7,4 127,4 6 17 97,11 5,6 1,4 81,10 – 10,4 53,81 8,6 35 2,31 1,5 OS-Oprit foraj în culcușul
str. V cb.
45 52020 141,62 7,4 134,22 24,5 6,1 97,62 0 – – – OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb.
46 51235 141,18 8,4 132,78 3,3 10 98,93 0,3 0 – – 19,3 57,08 4,4 15,6 16,68 9,8 >2,4 – 1
47 52070 136,62 0 9,8 19,2 95,62 0,6 0 – – 20,3 57,32 7,8 >8,4 – 5,4 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.

80
48 51219 140,44 12,6 127,84 1,6 16,4 101,94 4,2 0 – – 26,5 52,14 5 >16 – 6 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
49 51226 139,34 11,7 127,64 3,6 15,1 101,74 4,1 1,4 92,94 1,8 30 51,64 2,2 26,5 8,34 12 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
50 51201 136,98 4,8 132,18 8 18,4 95,48 3,3 0 – – 20,8 50,08 3,6 >38 – 5,5 >3 – 3,6
51 51193 138,1 10,4 127,7 6,3 23,8 90,6 0,7 0 – – 8,5 42,38 6,7 >33 – 4,7 OS-Oprit foraj în culcușul
str. V cb.
52 52056 136,17 8,2 127,97 11,3 20,6 87,67 0,3 5 72,87 0,4 18 41,17 2 >1 – 0,8 OS-Oprit foraj în culcușul
str. V cb.
53 52045 135,91 6,4 129,51 25 21,6 70,36 0,4 0 – – OS-Oprit foraj în culcușul
str. VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul
str. VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul
str. VI cb.
54 52030 136,59 4,8 132,1 27,5 7,4 68,19 0 0 – – OS-Oprit foraj în culcușul
str. VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul
str. VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul
str. VI cb.
55 52021 141 6,6 134,4 33,4 22 54,6 5,4 0 – – OS-Oprit foraj în culcușul
str. VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul
str. VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul
str. VI cb.
56 52071 139,9 19,2 118,4 1 17,8 87,9 0,2 0 – – 26 42,1 3 >3,8 – 6,8 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
57 52072 143,22 11,4 127,72 0,6 17,4 76,12 0,4 0 – – 21,6 39,92 0 OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb.
58 52057 136,32 9,6 126,12 19,4 25 73,92 0,2 0 – – OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb.
59 52058 134,83 12,6 122,23 25,2 1 61,63 0,8 0 – – OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb.
60 52046 134,41 6,6 127,81 32,2 2,2 60,21 2,2 0 – – OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb.
61 52031 135,71 9 128,51 33,6 2,4 63,46 7 0 – – OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb.
62 52047 135,02 2,6 128,32 42 OS-Oprit foraj în culcușul str.
VIII cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VIII cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VIII cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VIII cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VIII cb.
63 52032 135,95 4,4 76,15 52 0 – 12 0 – – OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS- OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb.
64 52059 134,82 6,4 126,28 34,4 OS-Oprit foraj în culcușul str.
VIII cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VIII cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VIII cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VIII cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VIII cb.
65 52084 146,85 1,8 129,25 16,8 10,2 77,55 8,5 0 – – 31,2 32,35 1,1 >11,7 – 5 OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.
66 52085 142,62 7,2 125,12 23 13,6 69,65 1,8 0 – – OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb.
67 52073 134,06 6,8 127,26 36 20,6 49,4 1 0 – – OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb.
68 389 136,4 6 125,9 31,4 5 64,4 8,7 0 – – OS-Oprit foraj în culcușul str.
VI cb. OS- OS-Oprit foraj în culcușul str.
V cb.

81