Capitolul 2. Turismul în Egipt și Iordania 2.1 Turismul în Egipt Istoria fascinantă a Egiptului, cultura interesantă și plajele uluitoare l -au… [618947]

1
Capitolul 2. Turismul în Egipt și Iordania

2.1 Turismul în Egipt
Istoria fascinantă a Egiptului, cultura interesantă și plajele uluitoare l -au stabilit ca o
destinație de călătorie bine recunoscută în întreaga lume. Turiștii vizitează Egiptul pentru a se
bucura de diverse tipuri de activități, dar turismul cultural ramâne cel mai popular. Egiptul s -a
clasat pe locul trei în rândul țărilor din Orientul Mijlociu cu cele mai multe sosiri turistice
internaționale, primind peste 8 milioane de sosiri în 2018, d upă Arabia Saudită și Emiratele
Arabe Unite care au înregistrat, de asemenea, volume importante ale intrărilor turistice.

2.1.1 Industria turistică în Egipt
Egiptul este o țară situată în colțul de nord -est al Africii. Coroana Egiptului, valea și
delta râ ului Nil au fost casa unuia dintre civilizațiile principale ale Orientului Mijlociu antic
și, la fel ca Mesopotamia, mai la est, a fost locul uneia dintre cele mai vechi societăți urbane.
Egiptul faraonian a prosperat timp de aproximativ 3.000 de ani print r-o serie de dinastii
native care au fost întrerupte de scurte perioade de stăpânire străină. După ce Alexandru cel
Mare a cucerit regiunea în 323 î.Hr., Egiptul urban a devenit par te integrantă a lumii și
culturii grecești . În conformitate cu dinastia pto lemaică greacă, o societate alfabetizată
avansată a prosperat în orașul Alexandria, dar ceea ce este acum Egiptul a fost cucerit de
romani în 30 î.Hr. A rămas parte a Republicii Romane și a Imperiului și apoi a fost statul
succesor al Romei, Imperiul Bizan tin, până la cucerirea armatelor arabe musulmane în anii
639-42.
În ciuda etnicității incongruente a grupurilor conducătoare succesive și a naturii
cosmopolite a centrelor urbane mai mari ale Egiptului, limba și cultura maselor rurale, agrare
– ale căror v ieți au fost măsurate în mare măsură de creșterea și căderea anuală a râului Nil,
cu inundarea sa anuală – se schimbase doar marginal de -a lungul secolelor. În urma
cuceririlor, cultura urbană și rurală au început să adopte elemente ale culturii arabe, iar limba
arabă a înlocuit în cele din urmă limba egipteană ca mijloc comun de discurs. Mai mult, de
atunci, istoria Egiptului a făcut parte din lumea islamică mai largă și, deși egiptenii au

2
continuat să fie conduși de elită străină – fie arabi, kurzi sau tu rci – mediul cultural al țării a
rămas predominant arab.
Frontierele terestre ale Egiptului se învecinează cu Libia la vest, Sudan la sud și Israel
la nord -est. Granița Egiptului cu Sudanul este notabilă pentru două zone, triunghiul Hala, de –
a lungul Mării Roșii și Bir Tawil, mai departe spre interior, care fac obiectul unor cereri
diferite din partea celor două țări. În nord, litoralul său mediteranean este de aproximativ
1.000 km, iar în est lungimea coastei la pe Marea Roșie și Golful Aqaba este de aprox imativ
1.900 km.
Topografia Egiptului este dominată de Nil pe aproximativ 1.200 km de curs. Nilul și
delta formează prima dintre cele patru regiuni fiziografice, celelalte fiind deșertul occidental,
deșertul estic și Peninsula Sinai.
Nilul împarte platoul deșertului prin care se varsă în două secțiuni inegale – deșertul
occidental, între râu și frontiera libiană și deșertul estic, extinzându -se până la Canalul Suez,
Golful Suez și Marea Roșie. Fiecare dintre acestea are un caracter distinctiv, la fel ca al
treilea și cel mai mic dintre deșerturile egiptene, Sinaiul. Deșertul occidental (o ramură a
deșertului libian) este arid, în timp ce deșertul estic este mărginit de munții accidentati din
est.
Populația din valea și delta Nilului, care găzduiește majorit atea covârșitoare a
egiptenilor, formează un grup destul de omogen ale cărui caracteristici fizice dominante sunt
rezultatul amestecului populației indigene africane cu cele de origine arabă. În zonele urbane
(mai ales orașele deltei de nord), invadatorii și imigranții străini – perși, romani, greci,
cruciați, turci – au lăsat cu mult timp în urmă un amestec mai eterogen de tipuri fizice.
Stilurile de viață din orașele mai mari variază mult de cele din mediul rural și, în
multe privințe, sunt mai asemănătoa re cu modelele întâlnite în cultura urbană la nivel
mondial. Deși modestia este menținută în modurile urbane de îmbrăcăminte – în special,
având în vedere tendința de la începutul anilor '80 pentru ca femeile să revină să poarte hijab –
ul, stilurile vestime ntare urbane diferă doar marginal de cele întâlnite în multe orașe
europene. De asemenea, manierele și valorile străine, în cea mai mare parte occidentală, au
influențat puternic gusturile urbane în artă, literatură, bucătărie și alte domenii.
În Egipt, fa milia rămâne cea mai importantă verigă a lanțului social. În zonele rurale,
în special în Egiptul de Sus și deșertul beduinilor, identitatea tribală este încă puternică și un

3
mare importanță este pusă în relațiile de rudenie. Acolo unde controlul statului este cel mai
slab, răzbunarea este încă o amenințare omniprezentă pentru ordinea civilă. Afilierile tribale
sunt toate dispărute în zonele urbane, dar chiar și acolo existența de zi cu zi a birocrației
statului și a relațiilor de afaceri este facilitată în mod obișnuit de sisteme extinse de patronaj
care leagă familia locală cu grupuri îndelungate de rude și prieteni.
Industria turismului oferă o contribuție substanțială la economia egipteană, cu o
contribuție totală de 374,6 miliarde de lire egiptene (EGP) la PIB, ceea ce este echivalent cu o
pondere de 11% din PIB în 2018. Se estimează că industria va aduce o contribuție totală de
peste 600 de miliarde EGP la economia egipteană în 2028.
În ianuarie 2018, Rania Al -Mashat a fost numită prima femeie ministru al turismului
din Egipt. De atunci, Egiptul a adoptat un plan cuprinzător de reformare a industriei turistice
și și -a intensificat eforturile în promovarea turismului durabil, primind premiul Global
Champion de la World Travel and Tourism Council (WTTC) în aprilie 2019.
Un raport recent realizat de Arabian Travel Market (ATM) a dezvăluit că numărul
anual de vizitatori în Egipt este de așteptat să crească cu 50 la sută în următorii trei ani, de la
1,49 milioane în 2019 la 2,23 milioane în 2021 .

2.1.2. Pote nțialul turistic in Egipt
Egiptul oferă o gamă largă de obiective turistice care îl fac competitiv cu destinațiile
la nivel global. Are nisip și mare în două zone notabile: primul oferă stațiuni și pescuit,
precum și atracții culturale, inclusiv Alexandria și unele descoperiri arheologice noi, în timp
ce al doilea apelează mai mult la cei care caută o vacanță pură la plajă. Marea întindere a
deșertului occidental are o serie de oaze, unele cu izvoare termale, izvoare minerale și lacuri
sărate și câmpuri mas ive de dună.
Cea mai puternică remiză o reprezintă siturile istorice, în mare parte cele concentrate
în Valea Nilului. Valea include atracții precum templele salvate de la Abu Simbel, în Egiptul
de Sus, monumentul istoric din Aswan, numeroasele minuni ale Luxor (inclusiv mormântul
lui Tutankhamon, Valea Regilor, Valea Reginelor și Templul Mortuar din Ramses III), și
zona Cairo, cu piramidele, Sfinxul Mare, muzee și piețe. Țara are un total estimat de 120 de
piramide (în funcție de variațiile în care sunt nu mărate), iar aceste structuri rămân un atu unic

4
și o atragere internațională perpetuă. Marea Piramidă din Giza – cunoscută și sub numele de
Piramida lui Khufu – este singura dintre cele șapte minuni ale lumii care rămâne intactă .
În ciuda bogăției sale de antichități și de bunuri naturale, Egiptul se află pe locul 83
din 141 de țări din „Raportul competitivității mondiale în turism” al Forumului Economic
Mondial, în spatele Filipinelor, Keniei, Vietnamului, Tunisiei și Guatemalei, și în fața
Azerbaidjanulu i, Kazahstanului, Laosului și Mongoliei. Acesta a scăzut de la numărul 75 în
2011. Clasamentul scăzut al Egiptului în raport reflectă o serie de probleme evidente. În ceea
ce privește securitatea, țara se situează pe locul 136. Ceea ce este surprinzător, p otrivit
sondajului, este scorul scăzut pe care țara îl atinge în categoria patrimoniului intangibil, ceea
ce sugerează că țara și -a subestimat bunurile culturale. Egiptul se află, de asemenea,
neobișnuit de scăzut ca loc în categoria deschiderii internațio nale.
Egiptul începe să își îndrepte atenția în mod decisiv către dezvoltarea infrastructurii.
La sfârșitul anului 2014, Hisham Zaazou, care a fost ministrul turismului până în martie
2015 și a revenit în rolul din septembrie 2015, a spus că o serie de ac tive turistice importante
au scăzut din importanță de la evenimentele din 2011 și că țara se va angaja la repararea și
reabilitarea lor. Hotelurile au rămas în urmă cu privire la întreținere, iar capacitatea generală a
fost văzută ca fiind prea scăzută, av ând în vedere obiectivele viitoare pentru extindere.
În ceea ce privește accesul și infrastructura antichităților, Egiptul lucrează pentru a
atrage oamenii înapoi în țară prin creșterea accesibilității. În noiembrie 2015, a deschis trei
noi site -uri în Luxor: mormântul lui Amenhotep Huy, vicerege al lui Kush sub Tutan khamon;
Mormântul TT 277 din Amunemonet; și Mormântul TT 278 din Amunemhab. În plus,
mormântul lui Nefertari, soția lui Ramesses II, s -a redeschis la sfârșitul anului 2014, fiind
închis timp de opt ani. Mormântul, cunoscut sub numele de „Capela Sixtină din Egipt”, a fost
deschis anterior, dar preocupările legate de deteriorarea tablourilor au dus la închiderea
acestuia.
În 2014, guvernul a terminat extinderea aeroportului Hurghada pe Marea Roșie,
dublându -și capacitatea la 13 milioane de pasageri pe an, cu un cost al proiectului de 327,1
mil. USD. Alte proiecte în desfășurare includ un nou trotuar pentru Al Arish Corniche și un
drum nou în Khoweinat, de la Drumul Internațional Qantara la piața de antichități din oraș.
În prezent, capacitatea hotelieră nu rep rezintă o problemă. La începutul anului 2015,
țara avea 225.000 de camere de hotel disponibile și încă 151.000 construite. Egiptul are spații
de cazare pentru a răspunde cererii actuale și viitoare dacă se atinge ținta vizitatorilor de 20

5
de milioane de tu riști, dar este nevoie de investiții continue în restaurante, magazine și alte
active similare.
Una dintre cele mai apreciate deschideri recente a fost cea a Nile Ritz -Carlton, care a
avut loc la sfârșitul anului 2015. Grupul hotelier internațional a semna t un acord în 2009
pentru reamenajarea a ceea ce era atunci Nil Hilton și se aștepta să finalizeze proiectul în
2011. Cu toate acestea, ca urmare a tulburărilor din țară, proiectul a fost amânat cu câțiva ani.
Acesta a fost reconsiderat de mai multe ori și a fost ratată o țintă ajustată a finalizării din
2013. Redeschiderea a fost văzută ca fiind extrem de simbolică, deoarece Nile Hilton, când a
fost inaugurat în 1959, a fost primul hotel cu adevărat internațional din Egipt (și tot Orientul
Mijlociu), iar p roiectul de ultimă generație a fost finalizat cu succes după ce țara s -a
confruntat cu probleme importante.
Deoarece Egiptul lucrează pentru a -și susține și îmbunătăți piața turismului, acesta
caută să atragă călători din țările apropiate. Scopul este ca 3 5% din totalul vizitatorilor să vină
din lumea arabă. Pentru a contribui la realizarea acestui lucru, în iulie 2015, Autoritatea
Egiptă de Turism (ETA) a deschis un birou în Abu Dhabi, singura sa prezență în regiunea
arabă. Sloganul său pentru vizitatorii CCG este „Egiptul este aproape”, iar tema de ansamblu
a campaniei este intitulată „Noi ne dorim”. Turiștii iranieni încă nu au voie să intre în țară în
cadrul programului de renunțare la viză din motive de securitate, iar Egiptul și -a închis recent
biroul de turism din Istanbul.
Conform ETA, turiștii arabi sunt deosebit de interesanți, deoarece tind să stea de
două ori mai mult în țară decât alte grupuri și cheltuiesc mai mult pe zi decât europenii. În
timpul vacanțelor Eid Al Fitr din 2018, stațiunile de -a lungul coastei Mării Roșii au raportat
ocupare de 100%. Statisticile disponibile indică, de asemenea, o creștere foarte rapidă a
numărului de persoane care provin din aceste țări. Sosirile de turiști arabi au crescut
substanțial în 2018, numărul turiștil or arabi care au vizitat Egiptul în iulie până la 39,5% în
fiecare an, conform statisticilor Ministerului Turismului și ETA. Numărul turiștilor din
Emiratele Arabe a crescut cu 65,6% în primele șapte luni ale anului, în timp ce numărul
turiștilor saudiți a crescut cu 53,1% în acea perioadă.
Egiptul s -a concentrat și pe turiștii chinezi. Acesta a atras până la 109.000 de oameni
pe an din China înainte de revoluția din 2011 și un obiectiv a fost stabilit să crească până la
250.000 până în 2020. La sfârșitul anului 2014, în timpul vizitei președintelui Abdel Fattah El
Sisi la Beijing, a avut loc un eveniment de promovare turistică. În acea perioadă, oficialii

6
Ministerului Transporturilor au purtat discuții cu autoritățile chineze cu privire la conexiunile
aeriene private între țări.
Numerele nu au atins însă țintele dorite. Conform cifrelor ETA în total, turismul din
Asia de Est a scăzut cu 50% din 2010 până în prezent.
În general, țara își poate îmbunătăți competitivitatea turistică la nivel internațional,
prin îmbunătățirea infrastructurii și prin creșterea numărului de vizitatori străini. În cele din
urmă, Egiptul poate scoate mult mai mult din bunurile sale naturale și istorice decât se
întâmplă în prezent. De asemenea, poate duce la creșterea turismului dez voltând ceea ce are
într-un mod durabil și ecologic, garantând astfel că turismul va contribui în continuare la
economie pe termen lung.
Abordarea recentelor îngrijorări cu privire la stabilitate și securitate nu este de așteptat
să fie ușoară, însă țara d epune în prezent eforturi extraordinare pentru a asigura lumii că
turismul și călătoriile în Egipt sunt în siguranță și se angajează să mențină turiștii în siguranță,
investind un buget de marketing capabil să depășească impresiile negative ale țării. Cu t oate
acestea, este posibil să dureze timp pentru a câștiga înapoi câțiva potențiali vizitatori,
deoarece mulți turiști internaționali vor dori să vadă o perioadă de stabilitate înainte de a se
angaja într -o călătorie în Egipt.
Pe termen lung, investitorii din țară au încredere în perspectivele economice ale
acesteia. Aceștia folosesc această încetinire actuală pentru a dezvolta noi piețe, cum ar fi cele
destinate călătorilor autohtoni și regionali, precum și pentru a investi în infrastructură și
instruire p entru personal. Când numărul internațional de vizitatori începe să crească din nou,
operatorii se așteaptă ca aceștia să aibă o poziție stabilă pe piața turistică pentru a profita de
creșterea traficului și consideră că această perioadă este un moment pent ru consolidare.

2.2 Iordania
2.2.1. Aspecte generale
Iordania este un stat tânăr care ocupă un pământ străvechi, unul care poartă urmele
multor civilizații. Separată de Palestina antică de râul Iordan, regiunea a jucat un rol
proeminent în istoria biblic ă. Vechile regate biblice ale lui Moab, Galaad și Edom se află în
granițele sale, la fel ca faimosul oraș de piatră roșie Petra, capitala regatului Nabatean și a

7
provinciei romane Arabia Petraea. Călătorul britanic Gertrude Bell a spus despre Petra: „Este
ca un oraș de basm, totul roz și minunat.” O parte din Imperiul Otoman până în 1918 și mai
târziu un mandat al Regatului Unit, Iordania a fost un regat independent din 1946. Este
printre cele mai liberale țări politice ale lumii arabe și, deși este influen țată de problemele
care afectează regiunea, conducătorii săi și -au exprimat angajamentul de a menține pacea și
stabilitatea .
Capitala și cel mai mare oraș din țară este Amman – numit pentru amoniți, care au
făcut din oraș capitala lor în secolul al XIII -lea. Mai târziu, Amman a fost un mare oraș din
Antichitatea Orientului Mijlociu, Philadelphia, din Decapolisul Roman, și servește acum ca
unul dintre principalele centre comerciale și de transport ale regiunii, precum și una dintre
marile capitale culturale ale lumii arabe.
Iordania este delimitată la nord de Siria, la est de Irak, de sud -est și de sud de Arabia
Saudită, iar la vest de Israel și Cisiordania. Zona din Cisiordania (denumită astfel pentru că se
află chiar la vest de râul Iordan) a fost sub stăp ânirea Iordaniei din 1948 până în 1967, dar în
1988 Iordania a renunțat la pretențiile sale asupra zonei. Iordania are 26 km (26 km) de
coastă pe Golful Aqaba, în sud -vest, unde se află Al -Aqabah, singurul său port.
Iordania are trei regiuni fiziografice m ajore (de la est la vest): deșertul, zonele
montane la est de râul Iordan și Valea Iordaniei (porțiunea de nord -vest a marelui sistem Rift
est-african).
Regiunea deșertului se află în mare parte în deșertul sirian – o extensie a deșertului
arab și ocupă pă rțile de est și de sud ale țării, care cuprinde mai mult de patru cincimi din
teritoriul său. Partea nordică a deșertului este compusă din lavă vulcanică și bazalt, iar partea
de sud din gresie și granit. Peisajul este mult mai erodat, în primul rând de vâ nt.
Majoritatea covârșitoare a oamenilor sunt arabi, în principal iordani și palestinieni.
Există, de asemenea, o minoritate semnificativă de beduini, care au fost de departe cel mai
mare grup indigen înainte de afluxul de palestinieni în urma războaielor arabo -israeliene din
1948 –49 și 1967. Iordanienii din moștenirea beduină rămân dedicați regimului hāshimit, care
a condus țară din 1923, în ciuda faptului că a devenit minoritate acolo. Deși populația
palestiniană este adesea critică pentru monarhie, Iord ania este singura țară arabă care acordă
cetățenie pe scară largă refugiaților palestinieni. Alte minorități includ un număr important de
refugiați sirieni care au fugit în Iordania din cauza Războiului Civil Sirian, precum și un
număr de irakieni care au fugit în Iordania ca urmare a războiului din Golful Persic și al

8
războiului din Irak. Există, de asemenea, comunități mai mici circasiene (cunoscute local sub
numele de Cherkess sau Jarkas) și comunități armene. Un număr mic de turcomani (care
vorbesc fie o formă străveche a limbii turkmeniene) locuiesc și în Iordania.
Bucătăria țării are preparate cu fasole, ulei de măsline, iaurt și usturoi. Cele mai
populare două mâncăruri ale Iordaniei sunt msakhanul, mielul și orezul cu sos de iaurt și
mansaf, pui găt it cu ceapă, care sunt servite atât de sărbători, cât și în ocazii speciale de
familie. Mesele zilnice includ khubz cu mâncăruri de legume, carne la grătar și tocanite,
servite cu ceai dulce sau cafea aromată cu cardamom.
Sărbătorile care sunt sărbătorite în regat includ ziua de naștere a profetului
Muhammad, cele două festivaluri, precum și alte festivaluri islamice majore, alături de
evenimente seculare precum Ziua Independenței și ziua de naștere a sfârșitului Regele
Ḥussein.

2.2.2 Potențialul turistic
Resursele turistice din Iordania sunt atât de diverse, deși sunt situate într -o zonă mică,
aceste resurse pot fi clasificate în următoarele categorii :
1- Resurse naturale: acestea includ zone cu peisaje terestre mari, semnificative, printre
care se numără : Aqaba, Wadi Rum și rezerve naturale răspândite în multe regiuni.
2- Resurse culturale: acestea includ în principal situri arheologice/istorice,
cumpărături și galerii, evenimente și artizanat.
3- Resurse terapeutice: acestea sunt compuse din Marea Moartă și unele locații unde
se găsesc cascade și izvoare termale.
Ȋn funcție de regiunea unde se află, acestea pot fi clasificate după cum urmează:
1- Amman: este capitala Iordaniei și are o parte importantă de servicii și facilități,
există multe atracții în a cest oraș, cum ar fi: Teatrul Roman și Odium din centrul orașului,
care sunt datate perioadei (161 – 169 d.Hr.); Cetatea Amman, un sit arheologic care păstrează
încă resturi din mai multe perioade, dar este cunoscut în principal pentru Templul Roman al
lui Hercules, iar orașul Umayyad situat în acesta, curtea și palatul guvernatorului Umayyad
sunt amplasate acolo; multe galerii de artă se află în Amman, un bun exemplu este Darat al –
Funun, care este găzduit într -o vilă datată din anii 1920; de asemenea, Muzeu l Național de

9
Arheologie este semnificativ pentru colecția bogată de antichitate, și Muzeele de folclor din
Teatrul Roman, compuse din panoramele care reflectă moștenirea tradițională a Iordaniei, și
nu mai puțin important de menționat, magazinele din oraș ul Amman.
2- Marea Moartă și împrejurimile: Marea Moartă se distinge prin a fi punctul cu cea
mai joasă altitudine de pe pământ (400 m sub nivelul mării) și pentru apa sarată extinsă; Situl
de botez este o atracție cu o valoare religioasă specială, fiind s ituat pe malul estic al râului
Iordan. O altă atracție în această regiune este orașul Salt, cu vilele sale magnifice și casele
otomane răspândite pe toate dealurile sale. Qasr el -Abd este un alt sit care trebuie adăugat
aici, cu palatul său uriaș elenistic , cu sculpturi în piatră.
3- Jerash și împrejurimi: Jerash este unul dintre orașele Decapolis (o ligă de orașe din
perioadele elenistice / romane, care au semnificație comercială și culturală) și este considerat
unul dintre cele mai păstrate orașe romane, păstrează încă multe caracteristici ca temple,
teatre, străzi, forumuri și morminte. Um Qais este un alt oraș Decapolis din această regiune și
se remarcă prin clădirile sale frumoase construite atât din bazalt cât și din calcar, de asemenea
pentru satul ot oman situat acolo. Ajloun este unul dintre siturile din această regiune, cu
castelul său ridicat de Ayyubids în secolul al XII -lea A.D.
4- Deșertul estic: cuprinde frumoasele palate ale secolului al VIII -lea A.D. construite
de califii Umayyad pentru vânăto are și odihnă, unul dintre ele este Qusayer Amra cu
frumoasele sale fresce; de asemenea, Qasr Harranah cu piatra construită în arhitectura
mortarului.
Unele rezervații naturale sunt localizate în această regiune, cum ar fi rezervația Azraq,
care are și un castel Mamluke (sec. 13 d.D.), și rezervația Shaumari cu o faună foarte
diversificată .
5- Autostrada Regelui și locații din jur: este o cale asfaltată romană care începe în
Bostra (sudul Siriei) și se termină în Aqaba. Este flancat de o serie de atracții interesante ca
orașul Madaba, cunoscut pentru bisericile și mozaicurile sale, mai ales harta Moaic. De
asemenea, Muntele Nebo – conform Bibliei a fost locul unde a murit profetul Moise după ce a
văzut Țara Făgăduinței. Karak este, de asemenea, o parte din a ceastă regiune, cunoscut ca un
mare castel de cruciadă (secolul al XI -lea), și ca altar al profetului. rezerve naturale cu
facilitățile sale.