Colecția „Viața cuvintelor” este coordonată de Marius Sala. Redactor: AI. Skultety Coperta: Angela Rotaru Tehnoredactor: Manuela Măxineanu DTP: Radu… [618918]
Isabela Nedelcu
101 greșeli
gramaticale
iI-' HUMANITAS
, BUCUREȘTI
Colecția "Viața cuvintelor" este coordonată de Marius Sala.
Redactor: AI. Skultety
Coperta: Angela Rotaru
Tehnoredactor: Manuela Măxineanu
DTP: Radu Dobreci, Carmen Petrescu
Tipărit la EuroBusinessTipar
© HUMANITAS, 2012, 2013
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
NEDELCU, ISABELA
101 greșeli gramaticale 1 Isabela Nedelcu. -București: Humanitas, 2013
Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-50-3959-2
811.135.1
EDITURA HUMANITAS
Piața Presei Libere 1,013701 București, România
tel. 0211408 83 50, fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro
Comenzi online: www.libhumanitas.ro
Comenzi prin e-mail: [anonimizat]
Comenzi telefonice: 0372 743 382, 0723 684 194
Doamnei profesoare Gabriela Pană Dindelegan.
la aniversare
Cuprins
De ce? / 9
Abrevieri / 15
Semne și convenții grafice / 16
1. Norma și uzul limbii / 19
Raportul dintre normă și abatere. Dinamica limbii și dinamica normei / 20
Cauzele producerii greșelilor / 21
Distincții necesare pentru evaluarea unei exprimări În raport cu norma / 23
II. Greșeli de pronunțare / 26
Pronunțarea unor sunete sau a unor grupuri de sunete / 26
Pronunțarea unor cuvinte străine / 30
Locul accentului În cuvinte românești și Împrumutate din alte limbi / 32
III. Greșeli de scriere / 36
Scrierea cu -i, cu -ii sau cu -iii la finala cuvântului / 37
Alte gratii influențate de pronunțare / 41
Scrierea cu Î sau cu â / 45
Scrierea cu sau fără cratimă / 48
Scrierea În unu, În două ori În mai multe cuvinte / 52
IV. Greșeli de punctuație / 59
Virgula / 60
Nemarcarea exc/amării sau a Întrebării / 69
V. Greșeli de morfologie / 71
Substantivul / 72
Greșeli În exprimarea numărului / 72
Desinențe de plural greșite / 72
Desinențe duble de plural / 77
Confundarea plural ului cu singularul / 78
Greșeli În exprimarea cazurilor substantivului / 79
Exprimarea sintetică (prin desinențe) a genitiv-dativului / 80
Exprimarea invariabilă a genitiv-dativului / 82
7
Construcții prepoziționale cu valoare de genitiv sau de dativ / 83
Exprimarea redundantă a genitivului / 84
Confundarea prepoziției a cu al, a, ai, ale din structura genitivului / 87
Confundarea dativului cu genitivul / 88
Exprimarea vocativului / 89
Adjectivul / 90
Verbul/ 92
Greșeli În exprimarea modului, a timpului, a persoanei și a numărului / 93
Indicativul prezent și conjunctivul prezent / 93
Mai-mult-ca-perfectul / 98
Perfectul simplu / 99
Imperfectul / 101
Viitorul / 102
Conjunctivul perfect / 103
Imperativul / 104
Trecerea verbelor de la conjugarea a II-a (cu sufixul -ea la infinitiv) la
conjugarea a III-a (cu sufixul -e la infinitiv) și invers / 106
Verbe reflexive / 108
Verbe impersonale / 111
Adverbul / 113
Confuzii cu adjectivul / 114
Încălcarea restricției de utilizare / 115
Prepoziția / 115
Utilizarea unei prepoziții În locul alteia / 116
Absența prepoziției sau utilizarea superfluă a prepoziției / 124
"Din punct de vedere" vs "din punctul de vedere" / 129
Conjuncția / 131
Înlocuirea unei conjuncții cu alta / 131
Greșeli În utilizarea corelativelor / 134
Omiterea conjuncției / 136
VI. Greșeli de sintaxă / 138
Greșeli În realizarea acordului / 138
Acordul subiectului cu predicatul / 139
Acordul adjectivului și al numeralului cu substantivul
și "acordul" adverbului / 145
Acordul adjectivelor / 146
"Acordul" adverbelor I 150
Acordul numeralelor / 152
Acordul lui al (a, ai, ale) din structura genitivului I 156
Greșeli de topică I 160
Anacolutul / 165
Bibliografie I 167
Surse I 176
Indice I 179
8
De ce?
Într-un text, numit sugestiv "Iritări", din cartea Despre frumusețea
uitată a vieții, Andrei Pleșu aprecia că "despre reaua folosire a limbii
române în lumea de azi, fie că e vorba de presa de toate felurile, fie că
e vorba de exercițiul cotidian al comunicării, se pot scrie tomuri întregi".
Într-adevăr, greșelile supărătoare pe care le observăm în utilizarea
limbii române reprezintă un subiect mai mult decât generos, nu numai
pentru lingvist, ci și pentru oricine este preocupat de exprimarea corectă.
Ele singure ar umple tomuri întregi, însă mai important decât simpla lor
înregistrare, însoțită de indicația "așa nu e corect", este să înțelegem de
ce se produc și cum să le evităm. Chiar dacă mulți utilizatori ai limbii
române neglijează cerințele exprimării corecte, considerând că important
este doar conținutul unui mesaj, forma care organizează mesajul este la
fel de importantă. Această formă reflectă logica limbii și, implicit, logica
celui care o utilizează. Ne dăm seama ușor de modul cum gândește o
persoană, dar și de nivelul ei de cultură, după felul cum se exprimă.
Este într-adevăr nevoie de "tomuri întregi" despre folosirea corectă
a limbii române, pentru că a învăța să te exprimi de la televizor sau de
la radio nu este deloc o soluție sigură (de altfel, multe dintre exempli
ficările greșelilor cuprinse în această carte sunt culese din emisiuni de
televiziune și de radio). Ar trebui, de fapt, ca școala să își conștientizeze
rolul ei dintotdeauna, cel de a pune bazele și de a veghea la respectarea
exprimării corecte, la cunoașterea normelor gramaticii, utile nu numai
pentru explicarea și eliminarea celor mai multe abateri de la norma
literară, ci și pentru învățarea limbilor străine.
Dintre numeroasele greșeli care apar în vorbire și în scris, am selectat
peste o sută de exemple ca titluri pentru scurtele comentarii care compun
această carte (numeralul "o sută una" [greșeli] din titlul cărții se înscrie
9
În simbolistica titlurilor apărute și proiectate să apară în colecția "Viața
cuvintelor"). Desigur că la greșelile propuse spre analiză se pot adăuga
multe altele. Scopul nu a fost acela de a prezenta o listă foarte lungă de
greșeli, ci de a oferi mai cu seamă strategii de analiză, care, odată asi
milate, să se poată aplica în multiple situații. Pe lângă cele peste o sută
de exemple numerotate, care constituie titlurile comentariilor, sunt date
multe alte exemple care fie sprijină explicațiile privind greșeala semnalată
în titlu, fie atrag atenția asupra unor probleme similare. În plus, în notele
din interiorul textului am indicat adesea și alte probleme care au legătură,
dintr-un anume punct de vedere, cu greșeala respectivă.
Greșelile selectate privesc pronunțarea, grafia, punctuația, morfologia
și sintaxa (deci nu numai nivelul gramatical, în sens strict). Nu au fost
incluse aici greșelile care apar la nivel semantic și lexical, întrucât acestea
fac obiectul unei alte cărți din colecția "Viața cuvintelor", coordonată
de acad. Marius Sala. Este vorba de cartea 101 greșeli de lexic și de
semantică.
Unele greșeli sunt dintre cele mai banale, dar și grave, fiind recunos
cute și condamnate de un număr mare de vorbitori (de exemplu, scrierea
cu unu, cu doi sau cu trei i). Altele sunt mai "subtile", apărând chiar în
exprimarea intelectualilor (bunăoară, folosirea formei incorecte (ei) tre
buiesc, în loc de (ei) trebuie).
În selectarea greșelilor, am avut în vedere deopotrivă frecvența și
gravitatea lor; nevoia de explicații suplimentare pentru a înțelege și pentru
a elimina unele tipuri de greșeli a apărut ca urmare a includerii unor
noutăți în ultima ediție a Dicționarului ortografic. ortoepic și morfologic
al limbii române (DOOM2, 2005). Am încercat să evidențiez și să explic
totodată o serie de dificultăți de exprimare, de ezitări, de care am luat
cunoștință în experiența mea de vorbitor al limbii române, de telespec
tator ori de cadru didactic (multe dintre exemplele discutate aici le-am
discutat și cu studenții de la Facultatea de Litere, la cursul de "Normă
și abatere").
Exemplele din titluri sunt atestate începând cu anul 2004, cu o ex
cepție, construită prin "valorificarea" titlului cărții de față: "Am selectat
o sută una de greșeli" (în loc de o sută una greșeli, cum este corect). Și
celelalte exemple, care fac parte din comentariu, sunt, în mare măsură,
atestate Începând cu acest an. Faptul că sunt înregistrate dă informații
interesante despre uzul limbii, despre frecvența greșelii și circumstanțele
favorabile producerii ei, despre tendințele care se manifestă în limbă,
despre tipul de emițători la care apare greșeala etc.
10
Exemplele utilizate în enunțurile-titlu sau în comentariul pe margi
nea greșelii sunt preluate de pe internet (publicații online, forumuri),
precum și din monitorizările unor emisiuni de radio și de televiziune.
Menționez că monitorizările -personale și ale câtorva colegi din Sectorul
de gramatică al Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan -Al. Rosetti"
din București -au fost efectuate, în cea mai mare parte, în cadrul unui
parteneriat al Institutului cu Consiliul Național al Audiovizualului, în
perioada 2007-20 II, fiind coordonate de prof. univ. Rodica Zafiu și de
cercetător principal Marina Rădulescu Sala. Pentru toate exemplele
atestate sunt indicate sursa și data (pentru exemplele preluate de pe
internet, aceste informații apar, integral sau parțial, așa cum au fost dis
ponibile). Pentru că uneori exemplul era prea lung și nu interesa în
totalitate, l-am redus, păstrând doar ce era relevant pentru greșeala res
pectivă. În plus, pentru a focaliza atenția asupra unei greșeli, acolo unde,
în context, existau și alte greșeli, le-am corectat pe cele care nu făceau
obiectul comentar iului (a fost cazul, mai ales, al contextelor de pe diverse
site-uri). Pe lângă exemplele înregistrate, am folosit pentru demonstrarea
unui aspect sau a altuia și exemple construite.
Pentru a analiza greșelile, este nevoie și de "puțină gramatică" -ca
să parafrazez titlul cărții marelui lingvist Alexandru Graur, pe care am
utilizat-o drept model. Este important să înțelegem de ce facem o anumită
greșeală, pentru a nu o mai repeta. Ne putem verifica, de multe ori,
consultând DOOM-ul, alteori însă avem nevoie de o analiză gramaticală
mai amplă, pentru a alege soluția de exprimare corectă.
Pentru că această carte se adresează, în primul rând, vorbitorului pre
ocupat de exprimarea corectă, și nu specialiștilor în lingvistică, termi
nologia gramaticală folosită în explicarea greșelilor a fost transpusă într-o
formă accesibilă, apropiată în cea mai mare măsură de interpretări le
gramaticii tradiționale. Aspectele teoretice pe care le-a presupus analiza
greșelilor reflectă, într-o manieră adaptată scopului acestei cărți și destina
tarului ei, concepția din cele două gramatici actuale de referință, care
îmbină perspectiva tradițională și cea modernă de analiză gramaticală
-Gramatica limbii române (GALR 2005/2008) și Gramatica de bază a
limbii române (GBLR 2010). Am încercat să găsesc o formulă de echi
libru, care sper să fie mulțumitoare și pentru cititorul filolog, și pentru
cel nefilolog, interesat de cultivarea limbii.
În capitolele destinate pronunțării și grafiei, am dat uneori, între paranteze
pătrate, transcrierea fonetică, pentru a indica (uneori. aproximativ) modul
11
cum se pronunță cuvintele aduse În discuție. Transcrierea fonetică a fost, la
rândul ei, simplificată tocmai pentru a fi Înțeleasă de un public larg.
În unele locuri, am făcut referiri la limba (mai) veche. Semnalarea
unor aspecte ce caracterizează fazele anterioare ale românei are rostul
de a oferi informații despre evoluția limbii și, totodată, despre evoluția
și fixarea normei literare. Aceste informații au rolul de a sugera faptul
că problema exprimării corecte trebuie Înțeleasă într-un cadru mai com
plex, care implică, pe de o parte, luarea în considerație a dinamicii limbii
nu numai în plan sincronic (în limba actuală), ci și diacronic (istoric);
pe de altă parte, ele permit urmărirea evoluției și a fixării normei. Datele
oferite din texte anterioare secolului al XX-lea (menționate în note, cu
corp de literă redus) ajută și la înțelegerea mai bună a manifestării unor
fapte de limbă (vezi, de exemplu, informațiile privitoare la apariția și la
utilizarea desinenței -uri pentru o subclasă de substantive feminine sau
cele despre oscilațiile în conjugarea unor verbe). Demonstrarea vechimii
unei forme sau a unei construcții, care din punctul de vedere al normei
actuale constituie abatere, nu pledează însă pentru acceptarea ei.
a serie de observații, menționate tot În note, se referă la norma pre
văzută în vechile lucrări normative, anterioare DOOM2 (în special, în
DOOM1). Referirile la norma anterioară au rolul de a atrage atenția asupra
unor schimbări cu care nu toată lumea este la curent și de a arăta, implicit,
că și norma se modifică parțial în timp.
Mențiunile privitoare la unele fapte de limbă mai vechi raportate la
limba actuală, ca și cele privitoare la norma anterioară arată că și greșelile
gramaticale au o viață, pe care norma o controlează permanent, pentru
ca ele să nu strice logica limbii. În felul acesta, și greșelile de limbă
constituie o parte din viața cuvintelor.
Ca răspuns la întrebarea "De ce?", trebuie să spun și că am scris
această carte la propunerea, care m-a onorat, a domnului academician
Marius Sala, coordonatorul colecției "Viața cuvintelor". Îi mulțumesc
atât pentru încrederea pe care mi-a acordat-o, cât și pentru citirea manu
scrisului și acceptarea lui spre publicare.
Forma și conținutul cărții au fost mult îmbunătățite în urma lecturii făcute
de doamna cercetător principal Marina Rădulescu Sala, lingvist cu o
experiență bogată, autoare a multe studii de gramatică și coautoare la cele
două ediții ale DOOM-ului (pe care le-am utilizat, dat fiind specificul cărții,
în mare măsură). Îi mulțumesc pentru generozitatea cu care mi-a oferit
numeroase sugestii și informații extrem de utile pentru elaborarea lucrării.
12
M-am bucurat că această carte a fost citită de domnul redactor
Alexandru Skultety, care, pe lângă observatiile făcute, mi-a semnalat o
serie de exemple și de sugestii de interpretare a unor aspecte care pun
adesea probleme În utilizarea corectă a limbii române. Îi mulțumesc și
pentru comentariile pe care le-a făcut pe marginea diverselor greșeli aduse
În discutie, și pentru dialogurile interesante pe care le-am avut cu
dumnealui despre utilizarea limbii române.
Abrevieri
el = confer
chin. = chinezesc
conj. = conjunctiv
engl. = englezesc
ex. = (de) exemplu
fem. = feminin
fr. = francez
germ. = german
ibid. = ibidem
imperf. = imperfect
ind. = indicativ
inf. = infinitiv
it. = italian
înv. = învechit
lat. = latinesc
magh. = maghiar
masc. = masculin
nr. = număr
pers. = persoană
pl. = plural
pop. = popular
prez. = prezent
sg. = singular
sp. = spaniol
subst. = substantiv
vs = versus
15
Semne și convenții grafice
a -indică sunetul, inexistent în limba română, a nazalizat (ex.: fr.
champ [șa]);
c -indică sunetul redat în ortografia românească prin ce sau prin
ci (ex.: ceas [cas], dulce [dulce]; cine [cine], ciorap [corap]);
� -indică sunetul e cu statut de semivocală (ex.: rea [r\(a]);
k – indică sunetul consonantic redat prin c sau prin k (ex.: actor
[aktor]; karma [kanna]);
k' -indică sunetul redat în ortografia românească prin che sau prin
chi (ex.: cheamă [k'amă], pachet [pak'et]; chior [k'or], chitară
[k'itară]);
g' -indică sunetul redat în ortografia românească prin ghe sau prin
ghi (ex.: gheară [g'ară], ghem [g'em]; deghiza [deg'iza], maghiar
[mag'ar]);
g -indică sunetul redat în ortografia românească prin ge sau prin
gi (ex.: ager [ager], geantă [gantă]; argint [argint], legiuitor
[leguitor]);
-indică sunetul i cu statut de semivocală (ex.: ia [ia]);
-indică sunetul i final desonori zat/"șoptit" (ex.: pomi [pomi]);
Q -indică sunetul o cu statut de semivocală (ex.: roade [n;!ade]);
o – indică sunetul, inexistent în limba română, o (vocală anterioară
semideschisă labială) (ex.: genn. Goethe [gote], Koln [koln]);
I,! -indică sunetul u cu statut de semivocală (ex.: meu [mel,!]);
ii – indică sunetul, inexistent în limba română, ii (vocală anterioară
închisă labială) (ex.: fr. Bruxelles [briisel], Jules [jiil]);
o -indică nerealizarea fonetică a unui component al cuvântului
(ex.: desinenta de singular în an0, în raport cu pluralul ani);
-sublinierea unei vocale cu o linie indică locul accentului (ex.:
simbQ/);
I -separă variantele; separă alternanțele fonetice;
[l -se utilizează pentru a indica locul unui semn de punctuație,
pentru a indica pronunțarea (transcrierea fonetică), pentru a
adăuga un cuvânt sau o construcție în scopul de a explicita un
anumit sens ori pentru a delimita între ele unități sintactice și
* semantice;
-se utilizează înaintea variantei greșite presupuse (în "Indice de
materii");
< -"provine din … ";
–+ -"a dat. .. , a rezultat … ".
1. Norma și uzul limbii
Preocupări le pentru cultivarea limbii au o tradiție bogată
în lingvistica românească. Un moment semnificativ în acest
domeniu îl constituie lucrarea din 1943 a lui Iorgu Iordan, Limba
română actuală. O gramatică a .. greșelilor". Direcția de cerce
tare deschisă de Iorgu Iordan a fost continuată de contribuțiile
notabile ale unor lingviști precum Alexandru Graur, Mioara
Avram, Valeria Guțu Romalo, Theodor Hristea, G. Gruiță. La
aceștia se adaugă, bineînțeles, mulți alți lingviști implicați în
elaborarea unor lucrări nonnative sau ale căror reflecții pe
marginea diverselor fapte de limbă au fost consemnate în cărți
și articole. O parte însemnată dintre studiile referitoare la
cultivarea limbii au fost menționate și în paginile acestei cărți
(a se vedea bibliograf ia).
În spatele regulilor de exprimare corectă stau numeroase
cercetări privind raportul dintre nonnă și uz și raportul dintre
limba actuală și fazele anterioare, adică ceea ce constituie dina
mica limbii. Abaterile, ierarhizabile după gradul lor de gravitate,
fac parte inevitabil din această dinamică inerentă a limbii și
primesc explicații de natură diferită, în funcție de tipul în care
se încadrează (influența pronunțării asupra grafiei sau a grafiei
asupra pronunțării, influența altei limbi, analogia etc.). Expli
cațiile nu pledează însă în favoarea acceptării lor, ci au rostul
de a face cunoscute cauzele greșelilor, pentru ca ele să nu se
mai producă. În stabilirea limitei dintre nonnă și abatere, trebuie
să se țină seama de cerințele limbii literare, fonnulate de spe
cialiști în lucrările nonnative cu caracter oficial (cum este
19
DOOM2), să se ia în considerație o perioadă determinată a limbii
(un fapt de limbă veche poate fi în contradicție cu norma ac
tuală), să se aibă în vedere registrul stilistic în care e consem
nat un fapt neconform cu norma literară.
Raportul dintre normă și abatere.
Dinamica limbii și dinamica normei
În uzul limbii, se manifestă o serie de tendințe, cu explicații
diverse; pe unele norma le respinge (vezi, de exemplu, exprima
rea complementului direct prin care în loc de pe care), dar de
altele ține seama, admițându-Ie la un moment dat, pe baza unor
argumente convingătoare (vezi construcția, admisă de norma
actuală, un prieten de-al meu, în locul căreia norma veche re
comanda un prieten de-ai mei).
Fiind un fenomen viu, limba nu poate fi surprinsă decât în
dinamica permanentă a uzului. Sunt relevante în acest sens, de
pildă, volumele din ultimii zece ani dedicate dinamicii limbii
actuale, coordonate de Gabriela Pană Dindelegan: Aspecte ale
dinamicii limbii române actuale, voI. 1 (2002) și voI. al II-lea
(2003), sau Dinamica limbii române actuale (2009), care oferă
o imagine largă asupra utilizării limbii române astăzi.
În studierea dinamicii limbii, se iau în considerație diverși
factori, dintre care influența altor limbi, evenimentele socio-po
litice, amprenta unor personal ități asupra utilizării limbii într-o
anumită perioadă au un rol important. Dinamica limbii nu se
limitează la stadiul actual; ea poate fi urmărită și în diacronie,
comparând un stadiu al limbii cu altul, anterior, pentru a sur
prinde schimbările, pentru a înțelege cum a evoluat limba și
ce influențe s-au manifestat. În sistemul limbii, sunt domenii
în care se produc schimbări, dar și domenii care sunt rezistente
la acestea. Lexicul, de exemplu, fiind deschis împrumuturilor ,
e supus mai frecvent schimbărilor decât morfologia, mult mai
rigidă, care păstrează în mare măsură tiparele flexionare vechi
20
(vezi totuși apariția unui tipar nou de flexiune a substantivelor
masculine care include împrumuturi , caracterizat prin desi
nențele sg. -o -pl. -i: paparazzo -paparazzi,picolo – picoti).
Nu numai limba cunoaște o dinamică, ci și norma. Dina
mica normei este determinată de intervenția specialiștilo r, care
stabilesc, pe bază de argumente, ceea ce aparține limbii literare
și ceea ce nu este acceptabil. Mioara Avram (2003: 16) arăta
că "în studierea dinamicii normei este esențială distincția dintre
norma oficializată și diverse propuneri normative «de autor»
exprimate în diverse perioade". Unul dintre exemplele date de
autoarea citată este cel al dinamicii din domeniul ortografiei,
care s-a manifestat prin dezbaterile din anii 1991-1993 privi
toare la scrierea cu â. În raport cu limba, norma este, evident,
mai puțin dinamică, pentru că ea trebuie să reflecte un echilibru
între subiectiv și obiectiv.
Suntem martori cu toții la tensiunile dintre nou și vechi,
dintre propriul mod de exprimare și cel colectiv sau cel oficial.
Dar, dincolo de tendințele manifestate în limbă, de preferințe le
vorbitoril or, norma, care are caracter stabil și unitar, trebuie
respectată. Cum spunea profesorul Iorgu Iordan (1977 [1956]:
46), "corectitudine însemnea ză respectarea legilor structurii
gramaticale, ale sistemului lexical și ale celui fonetic: întocmai
ca legile după care se desfășoa ră fenomenele naturii și ale vieții
sociale, legile limbii sunt legi obiective, există independent de
voința oamenilor și, în consecință, aceștia trebuie să li se con
formeze, cu riscul, în caz contrar, de a fi sancționați, nu pe cale
«legală», e adevărat, ci pe cale «socială», care, dacă nu duce
la pedepse propriu-zise, este totuși, în ce privește rezultatul,
tot așa de eficace ca și cea «legală»."
Cauzele producerii greșelilor
Mai multe cauze determină producerea greșelilor. Nivelul
scăzut de cultură, dezinteresul față de exprimarea corectă, ne
atenția, lipsa de inspirație sau graba sunt doar o parte dintre
21
acestea, care ar putea fi considerate externe procesului pro
priu-zis de formulare a enunțurilor.
Ne oprim asupra câtorva cauze ale apariției greșelilor, care
sunt mai mult de natură lingvistică. Una dintre ele este neglijarea
caracterist icilor morfologice sau/și sintactice ale cuvintelor.
Utilizarea formei adjectivale drage la plural (dragele mele co
lege), în locul formei corecte dragi (dragile mele colege), sau
nemarcarea cu pe a complementului direct exprimat prin care
(cartea care am citit-o, în loc de cartea pe care am citit-o) sunt
doar două exemple de acest tip.
Contextul poate oferi o serie de circumstanțe care favori
zează producerea greșelil or. Un exemplu de greșeală favorizată
de context este acordul prin atracție ("Neînțeleg erea pro
blemelor au făcut să apară tensiuni între angajați", în loc de
"Neînțelegerea problemelor a făcut să apară tensiuni între
angajați").
Influența masivă a limbilor străine, în special a englezei,
reprezintă sursa a numeroase greșeli. Pentru a le evita, trebuie
să se țină seama de faptul că unele împrumuturi nu au fost
adaptate și, de aceea, păstrează caracteri sticile limbii din care
provin (de pildă, particularită țile de pronunțare a cuvintelor din
engleză), dar altele au fost parțial sau integral adaptate și, de
aceea, trebuie să respecte normele aplicabile limbii române (se
pronunță, de exemplu, postură, cazinou, nu postiură, cazino,
după franceză). Se preiau adesea nejustificat modele străine,
care le înlocuiesc pe cele existente în limba română (vezi,
bunăoară, structura a discuta pe, în loc de a discuta despre).
Influența limbilor străine se poate observa, în grade diferite,
în toate domeniile la care ne referim: pronunțare, grafie, punc
tuație, morfologie și sintaxă.
Uneori, greșeala este chiar rezultatul "grijii" pentru o ex
primare corectă. Este vorba, în acest caz, de fenomenul cunoscut
în lingvistică sub numele de hipercorec titudine, discutat de
Theodor Hristea (1976: 8): "Ca tip special de abatere lingvis
tică, hipercorectitudinea se datorește, în ultimă analiză, efor
tului conștient al subiectelor vorbitoare de a se conforma
22
normelor în vigoare ale limbii literare. În dorința lor de a evita
anumite greșeli (în special de pronunțare), vorbitorii ajung să
modifice chiar aspectul corect al cuvintelor și, mai rar, să comită
unele erori de scriere sau de ordin gramatical." Hipercorecti
tudinea explică greșeli de diverse tipuri (de exemplu, pronun
țarea [este], în loc de [ieste], forma de genitiv săptămânei, în
loc de săptămânii, acordul greșit al verbului impersonal a fi:
"Ce-s cu banii ăștia?").
Cauzele menționate vor fi invocate în capitolele acestei cărți.
În funcție de exemplele care urmează a fi discutate, vor fi
semnalate și alte cauze răspunzăto are de apariția diverselor
greșeli.
Distincții necesare pentru evaluarea unei exprimări
În raport cu norma
Pentru a eticheta drept greșeală o anume exprimare, ca și
pentru a aprecia gravitatea ei, trebuie să se țină seama de o serie
de aspecte relevante, cum ar fi: caracterul intenționat sau invo
luntar, mediul în care are loc comunicarea, faptul că o comuni
care e scrisă sau orală, particularitățile populare și regionale.
Din punctul de vedere al raportului cu norma literară, este
neadecvată cercetarea calității exprimării într-un ziar de satiră
precum Academia Cațavencu, care, în transmiterea informa
țiilor, valorifică în mod ironic limbajul cotidian, cu toate ca
racteristicile lui (oferind, prin aceasta, și o imagine despre
dinamica limbii actuale). lată câteva exemple în care apar mai
multe abateri, vădit intenționate, pe care cititorul, obișnuit cu
stilul acestui ziar, le va remarca ușor: "În lumea civilizată, o
gigacalorie de agent termic costă, la producăto r, fie el de stat,
fie el privat, în jur de 30 de euroi" (Academ ia Cațavencu,
5.08.2011), "Scena s-a petrecut cu mulți ani în urmă, în separeul
unui restaurant bucureștean -nu spui care, să nu-i fac reclamă
gratuit. .. " (ibid., 18.08.20 Il), "Dac-ar fi pe bune și nu s-ar tot
povesti la teve, ar trebui să rezulte cam 1,6 milioane de români
23
geți-begeți, cu drept de vot" (ibid., 10.08.2011), "Păi, se merită
să mergi undeva, la străinezi, fără să-ți iei și tu ceva de-acolo?"
(ibid., 14.08.2011).
În evaluarea unei exprimări în raport cu norma, este im
portant, de asemenea, să se țină seama de situația în care are
loc comunicarea și, implicit, de rolul persoanelor care o rea
lizează. Într-o emisiune de știri, în cadrul unei prelegeri sau
în orice cadru oficial, abaterile de la normă nu sunt tolerabile.
Nici chiar greșelile intenționate produse în astfel de situații nu
sunt scuzabile, pentru că sunt in adecvate stilistic. În schimb,
într-un cadru familiar, colocvial, exprimarea "neliterară", cu
intenție stilistică evidentă, nu este, în anumite limite, condam
nabilă. Se impune totuși ca intenția stil istică de a vorbi familiar,
de a ironiza sau de a fi glumeț să fie adecvată situației în care
se desfășoară comunicarea și statutului participanțil or la discuții.
Greșeli se produc și în limba scrisă, și în limba vorbită. Dacă
însă în registrul oral greșelile sunt într-o oarecare măsură scu
zabile, având în vedere problemele care pot interveni în for
mularea enunțului (întreruperea, revenirea pentru a lămuri un
lucru neînțeles, adăugarea unui element etc.), în scris acestea
sunt intolerabile. Scrisul trebuie să aibă un aspect îngrijit, cu
atât mai mult cu cât autorul textului are timp să se gândească
asupra formulării ideilor și asupra alegerii cuvintelor. Un ana
colut apărut în exprimarea orală (bunăoară, ,,Eu, când merg la
cumpărături, nu Îmi place să fiu însoțită") nu este atât de
incriminant cum este într-un enunț scris.
Unele abateri de la normă sunt exprimări populare sau/și
regionale. De exemplu, construcția cu prepoziția la ("Dau la
copii bomboane") în locul forinei de dativ ("Dau copiilor
bomboane") sau folosirea desinenței -i la pluralul unor sub
stantive feminine (ciocoIăți, Înghețăți) aparțin registrului popu
lar. Multe greșeli caracterizează vorbirea locuitorilor unei
anumite regiuni, cum este, de pildă, utilizarea invariabilă a din
structura genitivului , în loc de al, ai, ale. În legătură cu această
abatere, justificabilă prin particularități regionale, reproducem
răspunsul dat unui cititor de Al. Graur (1987: 205), într-un
24
articol cu titlul "a sau al?": "Un cititor îmi semnalează două
greșeli care l-au surprins neplăcut într-un articol publicat de
un universit ar ieșean într-o mare revistă din București: spirite
partizane a unei separări și în seflliciul sensibilității și a ima
ginației. Cititorul își închipuie că vina trebuie să fie a corec
torului. De fapt, întrebuințarea lui a pentru al, ai, ale nu este
propriu-zis o greșeală, ci un «moldovenism». Bănuiesc că apar
ține autorului. Dar revista în chestiune nu ține să fie tipărită
corect, căci refuză să dea corecturi autorilor (o știu din propria
mea experiență)". Și de această dată, raportul dintre normă și
abatere trebuie nuanțat.
Multe abateri sunt valorificate în creațiile literare, pentru a
caracteriza personajele și cadrul în care se desfășoară eve
nimentele. Evident că, în acest caz, nu vorbim de greșeli, ci
de o marcare stilistică intenționată.
În afara unor situații speciale, cum sunt cele amintite mai
sus, abaterile de la norma literară sunt greșeli mai mult sau
mai puțin grave și ele trebuie să fie evitate.
II. Greșeli de pronunțare
Regulile ortoepice (de pronunțare corectă) au la bază diverse
criterii: vechimea cuvintelo r în limbă, statutul de cuvinte împru
mutate, tradiția, contextul fonetic. Pentru o pronunțare corectă,
trebuie să aplicăm, de la caz la caz, aceste criterii, iar când avem
ezitări, să consultăm DOOM2 (dicționarul care dă indicații de
pronunțare în situațiile speciale), dar și alte lucrări normative
(unele vor fi menționate în această secțiune).
Printre greșelile frecvente, ne vom referi la cele care privesc
pronunțarea lui e în cuvinte neologice și în cuvinte din fondul
vechi al limbii, pronunțarea lui x (care se realizează fie ca grupul
de sunete [ks], fie ca [gzD, înlocuirea lui ă cu e după consoanele
ș sau) ori apariția alternanței a/ea după Ș sau}, pronunțarea
unor cuvinte preluate din alte limbi și locul accentului.
Pronuntarea unor sunete
I
sau a unor grupuri de sunete
Regulile ortoepice diferențiază variantele corecte de pro
nunțare de variantele concurente incorecte, apărute din ne
glijarea unor aspecte care țin de etimologia cuvintelor sau
de contextul fonetic. Vom discuta, mai întâi, prin exemplele
de mai jos, despre reg ulile care trebuie aplicate în pronunțarea
lui e, a lui x, ca și despre cele care intervin în rostirea unor
sunete sau grupuri de sunete aflate după consoanele Ș și j.
26
1. "Ședința anuală a euroregiunii [ieuroregiuni]" (Radio
România Actualități, 30.03.2011)
Norma ortoepică condamnă rostirea [le] a lui e de la începu
tul unor cuvinte neologice sau de la începutul unor silabe care
fac parte din asemenea cuvinte. Prin urmare, rostiri precum
[ieuro], [iepokă], [iedukație], [ieurop�an]; [ideie], [aleie],
[poiezie] sunt total nerecomandate.
E posibil ca greșeala să apară din cauză că vorbitorii cunosc
o altă regulă, conform căreia e se pronW1ță [le], numai că aceasta
se aplică doar unor cuvinte din fondul vechi (vezi exemplul
de mai jos), nu și neologismel or. O greșeală precum cea din
titlu poate fi explicată, așadar, prin pronunțare populară.
2. ,,El [el] a fost împușcat în cap." (Național TV, 1.09.2008)
Dacă, în titlul anterior, pronunțarea cu [ie] la inițala cuvân
tului compus euroregiunii nu este conformă cu norma, dimpo
trivă, în exemplul din acest titlu, e de la începutul pronumelui
personal trebuia rostit [ie].
Rostirea cu diftongul [ie] este corectă numai în câteva cu
vinte din fondul vechi, prin tradiție. Astfel, se rostesc cu [ie]
la inițială formele pronumelui personal: eu [ielll, el [iei], ei
[iei], ele [iele]) și formele verbului a fi: ești [iești], este [ieste],
e [ie], eram [ieram], erai [ierai], era [iera], erați [ierați], erau
[ieralll. Greșeala care apare în pronunțarea cu [e] în loc de
[le] a acestor forme se explică prin influența grafiei (se pronunță
cum se scrie) sau prin hipercorectitudine.
Nici în forma pronumelui personal ea sau în cea a demon
strativelor aceea, aceeași, e de la început de cuvânt sau de silabă
nu se pronunță corect [el, ci [i] ([i] semivocaIă): ea [ia], aceea
[aceia], aceeași [aceiași].
27
3. "Spune exact [eksakt] ceea ce ați spus dumneavoastră ."
(OTV, 27.03.2011)
Litera x nu se pronunță întotdeauna cs [ks]. În funcție de
contextul fonetic, adică de vecinătatea altor sunete, aceasta
corespunde fie grupului de sunete [ks], fie grupului [gz]. Uneori
însă, deși contextul fonetic e similar, litera x se pronunță diferit
de la un cuvânt la altul, norma (prevăzută în DOOM2) stabilind
pronunțarea corectă a fiecărui cuvânt.
Ca regulă generală, x se pronunță [ks] atunci când este prima
sau ultima literă a cuvântului ori când este urmat de o consoană:
xilofon [ksilofon], xenofob [ksenofob], xerox [kseroks ], pix
[piks], excursie [ekskursie], export [eksport].
În schimb, dacă x se află între două vocale, acesta se poate
reda fie prin grupul de sunete sonore [gz], fie prin grupul de
sunete surde [ks]. Altfel spus, în context vocalic, grupul de su
nete care corespunde literei x se poate sonoriza sau nu.
În exemplul din titlu, ca și în exemplele următoare, x a fost
pronunțat incorect [ks] în loc de [gz]: "Ar trebui să existe
[eksiste]" (Radio România Cultural, 2.04.2009), "examenul
[eksamenul] medico-Iegal" (OTV, 27.03.2011), "spre exemplu
[eksemp lu]" (Antena 1, 30.03.2011), "memoria exilului [eksi
lulu!] românesc" (TVR Cultural, 9.l1.2007). Pronunțarea co
rectă este așadar: [egziste], [egzamenul], [egzemplu], [egzilului ].
Totuși, destul de frecvent, x între vocale se pronunță [ks],
cum o dovedesc și exemplele: aproximativ [aproksimativ], axă
[aksă], bau.xită [bauksită], jixare [fiksare], lexic [Ieksik], lu.xem
burghez [Iuksemburg'ez ], maxim [maksim], reflexiv [refleksiv].
Modul de pronunțare a lui x ca grupul de sunete [ks] sau [gz]
poate avea și alte explicații decât influența contextului fonetic.
Pronunțarea ca în limbile din care provin cuvintele conținând
litera x, faptul că unele împrumuturi au intrat în română pe cale
scrisă sau tradiția pot justifica redarea lui x într-un fel sau în altul.
De exemplu, x se pronunță [ks] în anumite cuvinte, deși etimoa
nele lor franceze se pronunță cu [gz] (ca în execrabil [eksekra bil],
exegeză [eksegeză], exigență [eksigență]).
28
Pronunțarea literei x ridică și alte probleme, cu consecințe
uneori în plan grafic.
A. Pronunțarea [ks] a lui x generează confuzia acestuia cu grupul de
litere pronunțat la fel, cs. Cuvintele unnătoare, de pildă, nu se scriu
cu x, ci cu cs: Îmbâcseală, rucsac, sconcs, a ticsi. Pe de altă parte,
trebuie distinse în pronunțare și în scriere cuvintele care încep cu ex
[ks], de tipul a excava, excrescență, de cuvintele pronunțate și scrise
cu es: escroc, escadrilă, a escalada , a escamota.
B. Când un cuvânt tenninat în x sau într-un grup consonantic
fonnat cu x își atașează desinența de plural -i, se produce alternanța
fonetică xlcș ori x/șt, prin unnare, la plural, cuvântul nu conține litera
x: sg. complex -pl. complecș i, sg.jix -pl.ficși, sg. linx -pl. Iincși,
sg. sfinx -pl. sfincși; sg. mixt -pl. micști. Excepție fac unele cuvinte
savante, cum este sg. ambidextru -pl. ambidextri (nu ambidecștri).
C. Pronunțarea literei x ca [s] este neliterară în cuvinte precum
expansiv, explicație, a exploata (corect: [ekspansiv], [eksplikație],
[eksplQata ]).
D. În cazul unor nume proprii străine sau al altor cuvinte străine,
x corespunde unui singur sunet, cum este [s] (fr. Bruxelles [briise\],
chin. Xiamen [siamăn]), sau nu se pronunță (fr. bordeaux [bordo] "vin
din regiunea Bordeaux", "roșu-închis", dar Aix [eks]).
4. "A ridicat-o din cenușe." (Acasă TV, 17.10.2007)
Pronunțarea cu -e la finală, în loc de -ă, în cuvinte cum sunt
cenușe, mătușe, păpușe, ușe, grije, loje, vraje, este neliterară.
O asemenea pronunțare este o particularitate muntenească și
este cauzată de influența consoanelor Ș sau j (care sunt rostite
în zona prepalatală/anteri oară a cavității bucale) asupra lui ă
(care este înlocuit cu -e, pentru că această vocală are același
loc de articulare; Graur 1987: 26-27).
Forme precum broșe,plaje, tije sunt greșite cu această pro
nunțare (uneori, apar și scrise așa!) la singular; dar, folosite la
plural, sunt, evident, corecte (sg. broșă -pl. broșe, sg. plajă
-pl. plaje, sg. tijă -pl. tije).
29
5. "Lucrurile se mai așează puțin." (Pro TV, 18.09.2008)
Confonn nonnei, în cazul unor verbe ca a așeza, a deșerta,
a înșela, cu -ș-în interiorul radicalului, -e-care îi unnează nu
alternează cu -ea-, ci cu -a-o Astfel, sunt corecte fonnele de
persoana a 3-a sg. și pl. pronunțate și scrise așază, deșartă,
înșală (nu așează, deșeartă, înșeală).
În schimb, alternanța e/ea se realizează în structura sufixului
verbal -ez-atunci când este atașat unui radical tenninat în -ș
sau în -j-: (eu) detașez -(el/ei) detașează, (eu) înfățișez -(el/ei)
înfățișează, (eu) angajez -(el/ei) angajează, (eu) aranjez –
(el/ei) aranjează (ca și la celelalte verbe cu infinitivul în -a,
fără -ș-sau -j-la finala radicalului: (eu) cercetez -(el/ei)
cercetează, (eu) lucrez -(el/ei) lucrează ). Uneori, verbe cu
radicalul tenninat în -j-, ca a erija, a șarja, care se conjugă cu
sufixul -ez-/-ează, se pronunță (și se scriu) greșit, ca în exem
plele: "Se erijază în patron și ne tratează cu indiferență" (me
gaajutor.bizoo.ro), "Aceștia șarjază și, în doar șapte minute,
dau peste cap bateri ile" (www.ref erate-ok.com). Corecte sunt
deci fonnele: se erijează, șarjează.
Și în cazul altor cuvinte, după -ș-de la finala radicalului apare -ea-,
dacă acest grup de sunete (care formează un diftong) face parte
dintr-un sufix lexical: -eală (greșeală < a greși + -eaIă, oblojeală <
a obloji + -eaIă), -ean (argeșean < Argeș + -ean, clujean < Cluj +
-ean), -eață (roșeață < roșu + -eață), -esc/-ească (ostășească < ostaș
+ -ească, vitejească < viteaz + -ească). Formele cu -a-, în loc de -ea-,
precum cele care apar în exemplele următoare, se explică prin
hipercorectitu dine: "Ce ne facem dacă din greșală am cumpărat un
automob il furat?" (forumAtun ing.ro, 5.04.2005), "Ungorjan a cerut
să fie eutanasiat" (www.curentul.ro. 23.03.2011).
Pronuntarea unor cuvinte străine
,
Fiind neadaptate sau numai parțial adaptate la sistemul limbii
române, cuvintele străine pun adesea probleme de pronunțare.
Pentru a le pronunța corect, trebuie să se țină seama de nonnele
ortoepice din limba din care au fost preluate.
30
6. "Apa sau spray-ul [șpreiul] de gură" (Radio România
Actualități, 2.09.2008)
Pe lângă pronunțarea din exemplul dat în titlu, neologismul
spray cunoaște și variantele de pronunțare [sprai], [șprai], tot
incorecte. Acest neologism, care reproduce și grafia din limba
de origine, trebuie pronunțat ca în engleză: [sprei].
Greșeli de pronunțare se întâlnesc atât la unele neologisme
pătrunse în limbă mai demult, cât și -mai ales -la împrumu
turile recente. Nerespect area regulilor ortoepice din limba de
origine explică și alte pronunțări greșite ale unor împrumuturi
recente, precum cele înregistrate în emisiuni de televiziune de
Laurenția Dascălu Jinga (2006: 121-122): "traducerea
acquis-ului [ak'isului] european" sau "problema acquis-ului"
[a!k'iului], în loc de [ak'iului]; "bodyguarzii [bodig1}arzi] anga
jați", în loc de [bQdigarzi]/[b�digarz i]; "aromă de curry" [k'yri]/
[k'Qri], în loc de [k�ri]; ,,stafful [ștaful] lui", în loc de [st�ful].
La acestea, se pot adăuga, desigur, multe alte exemple de pro
nunțări greșite ale cuvintelor împrumut ate. Mai menționăm aici
doar pronunțarea [pas-te-u-ri-zat] a cuvântului pasteurizat –
împrumutat din franceză (pasteuriser) -, ca în sintagma "lapte
praf pasteurizat [pas-te-u-ri-za t]" (Radio România Actuali
tăți, 25.04.2012), despre care puțini știu că trebuie pronunțat
[pas-t6-ri-zat].
Pentru a pronunța corect cuvintele împrumutate, este nece
sar, evident, să știm limba de origine sau să folosim DOOM2,
care indică, în cazul neologism elor, pronunțări le speciale.
7. "De pe Champs- Elysees [șampeliz�]" (Național TV,
27.11.2007)
Greșeli de pronunțare apar adesea și în cazul numelor proprii
străine. Primul element din denumirea bulevardului parizian
Champs- Elysees [șazeliz�], de pildă, care apare în titlu, se pro
nunță, ca în franceză, cu a nazal și fără p: [șa].
Semnalăm și alte exemple de nume proprii, în pronunțarea
și în scrierea cărora trebuie să avem grijă să aplicăm normele
31
limbii din care provin: engl. Manchester [m�ncestăr], Shelley
[ș�-li]; fr. Jules Michelet [jiil mișl�], Strasbourg [strasbyr];
genn. HaendellHiindel [h�ndăI], Koln [koln], Richard Wagner
[rihard v�năr]; it. Brescia [br�șșa], Cosenza [koz�nța];
magh. Borbely [bQr-be!], Liszt [Iist]; sp. Chile [cile], Ciudad
de Mexico [s!ud.!! de m�hiko].
În unele nume de origine străină, care au finala -i, aceasta
trebuie pronunțată ca vocală, nu ca i "șoptit", de exemplu, în
numele Darvari [dar-v.!!-ri] (nu [dar-v.!!ri]), Gori [gQ-ri] (nu
[gori]), Karachi [ka-r.!!-Ci] (nu [ka-r.!!c]), Lahovari [Ia-ho-v.!!-ri]
(nu [la-ho-v.!!ri]), Moruzi [mo-ry-zil (nu [mo-ryzi], nici
[mo-ryți]), Soei [sQ-ci] (nu [soc]).
Pentru unele nume proprii străine, se dau indicații de pro
nunțare în DOOM2 și în DIN, dar, pentru a afla cum se pronunță
și alte nume de acest tip, este recomandabil să se consulte
dicționare speciale, ca Dicționar de pronunțare. Nume proprii
străine (Florența Sădeanu, 1973; 2000) și Dicționar ortografic.
ortoepic. morfologic și explicativ de nume proprii românești
și străine (Ion Toma, Ana-Maria Botnaru, 2007).
Locul accentului În cuvinte românești
și Împrumutate din alte limbi
În general, nonna ortoepică acceptă o singură variantă ac
centuală, pentru care există și o explicație. Cu toate acestea,
de multe ori apar în uz și variante greșite, așa cum vom arăta
în exemplele de mai jos.
8. "Vopsitoria era plină cu butelii." (Antena 1, 11.09.2008)
Accentuarea corectă a substantivului din titlu este butglii,
explicabilă prin etimonul francez boutgille.
Greșite sub aspectul accentuări i sunt și pronunțări le din
unnătoare le înregistrări: "un simbol al unității naționale" (OTV,
29.05.2011), "are un alibi" (Național TV, 10.12.2007). Cuvin-
32
tele din aceste exemple trebuie să fie accentuate ca în limba
franceză, de unde au fost împrumutate: simbQI, alibi. Accentu
area neconformă cu norma ilustrează tendința vorbitorilor de
a le adapta la tiparul de accentuare paroxitonă (pe penultima
silabă), moștenit din latină, cel mai frecvent în română. În cazul
cuvântului simbol, accentuarea pe prima silabă, întâlnită frec
vent, poate fi explicată și prin influența limbii engleze (în en
gleză, sym bol se pronunță [simbăI]).
Unele neologisme, intrate de mai multă vreme în limbă, au
două variante de pronunțare, ambele considerate corecte. De
exemplu, alături de antic,profesQr, trafic (variante care repro
duc pronunțarea etimonului francez), DOOM2 acceptă și va
riantele gntic, profgsor, trgfic, cu accentul adaptat conform
tiparului limbii române (în cazul ultimelor două, poate fi vorba
și de reproducerea pronunțării din engleză și/sau din germană).
Greșeli sau ezitări de accentuare apar și la cuvinte împru
mutate din engleză. Un asemenea caz îl reprezintă anglicismul
adaptat grafic seif(cf engl. safe), care nu trebuie pronunțat în
două silabe și cu accent pe i [se-if], ca în exemplul: "Niciun
seifnu este prea greu de furat" (Antena 1, 16.09.2008), ci ca
în engleză, într-o singură silabă [seif].
Lista cu exemple de cuvinte împrumu tate la care apar
oscilații de accentuare ar putea fi mult lărgită. Pentru a accentua
corect neologismele, trebuie să se țină cont de mai mulți factori:
pronunțarea din limba de origine, vechimea împrumuturil or,
tradiția, modul cum au intrat cuvintele în română (pe cale scrisă
sau orală). Greșelile de accentuare se pot evita simplu, prin
consultarea DOOM2, care ține seama de factorii menționați.
Greșeli de accentuare se întâlnesc nu numai în cazul neolo
gismelor , ci și în cel al cuvintelor din fondul vechi, ca în exem
plele: "Toți îți răspund cufurie" (BI TV 30.11.2007), "studiul
cu pricina" (Radio 21, 11.12.2007), în loc de fY:.rie, pricina.
Accentuarea greșită se constată, de asemenea, la unele
cuvinte formate în română. O veche greșeală de acest tip apare
în exemplul ,,prevgderile directivei-ca dru" (OTV, 29.05.2011),
care trebuie accentuat prevedgrile. Substantivul prevedgre, cu
pluralul prevedgri (articulat prevedgrile), format în română de
33
la a prevedeq + sufixul accentuat -gre, trebuie să fie accentuat
la fel ca alte substantive din familia lexicală a verbului a vedea:
vedgre, revedgre (ca toate substantivele derivate cu acest sufix
de la verbe cu infinitivul În -ea: plăcgre, tăcgre etc.).
Față de fonnele considerate corecte în DOOM1, DOOM2 a recoman
dat fie o altă variant ă de accentuare (avgrie, față de avari.e; rgdar,
față de radgr; regizor, față de regizQr), fie două variante, în variație
liberă (pentru perechile unnătoare, cu ambele variante corecte, DOOM1
indica ori numai varianta de după bară: gnticlant ic,peny'rie/penurie,
trgficltraJi.c, ori numai pe cea de dinaintea barei: gingaș/ginggș,
pojghijă/pgjghiță ), fie a renunțat la una dintre variantele admise de
nonna precedentă (DOOM2 a păstrat doar variantele cg/car, nu și
ca/cgr; simpoziQn, nu și simpQzio n).
o altă greșeală care privește locul accentului, diferită ca tip
de cele menționa te mai sus, apare În cursul flexiunii unor
substantive Împrumutate. În cazul celor mai multe astfel de
substantive, accentul trebuie să fie stabil În flexiune. Prin
urmare, accentuări precum cele din exemplele următoare nu
sunt recomandate: "Din fericire, În tg;xi nu era nimeni În
momentul accidentului" (Antena 1, 2.06.2011), În loc de taxi
(ca În taxiul); "Mă gândesc doar la derbiul cu Steaua" (Reali
tatea TV, 15.11.2007), În loc de dgrbiul (ca În dgrbi). Numai
la câteva substantive (Împrumutate sau moștenite), locul ac
centului se schimbă În flexiune: rqdio, dar radiQul, radiQuri;
zgro, dar zerQul, zerQuri; nQră, dar nurQri; sQră, dar surQri.
Pentru greșelile de accentuare a unor fonne verbale, vezi 73.
9. "La telefon este domnul O. Morariu." (Realitatea TV,
30.10.2007)
Numele de familie formate cu sufixul vechi -ariu/-eriu se
accentuează la fel ca substantivele comune corespunzătoare din
care provin (inițial fiind porecle) și care sunt formate cu sufixul
de agent accentuat -qrl-gr (morqr, olqr,pescqr ,pivnicgr). Din
păcate însă, În ultima vreme se Întâlnesc mai frecvent pronunțări
34
cu accentul pus greșit pe i, ca în exemplele: Olariu (TVR
Cultural, 11.12.2007), în loc de O/griu; Ciubotariu (Național
TV, 2.09.2008), în loc de Ciubotgriu; Ferariu (Național TV,
23.10.2007), în loc de Fergriu. Tot greșit se aude frecvent
pronunțarea "ministrul D. Funeriu" (Antena 3, 7.04.20 l O), în
loc de Funf;.riu (care provine din substantivul comun jitnf;.r,
variantă a luifunif;.r "persoană care face sau/și vinde funii").
Deplasarea accentului a apărut și în pronunțarea numelui unui
mare lingvist: "E. Coșeriu" (TVR 1, 20.11.2007), în loc de
Coșf;.riu (care provine din substantivul comun coșf;.r, variantă
regională a lui cOȘQr "persoană care face sau/și vinde coșuri").
După cum explică Valeria Guțu Romalo (2002: 222), de
plasarea accentului la substanti vele derivate cu sufixul -ariu/
-eriu este influențată de un tipar derivativ grecesc, reprezentat
de o serie de nume precum Alexiu, Dumitriu, Gheorghiu,
Grigoriu, Vasiliu.
10. Dobrggea (Pro TV, 19.04.2010)
Numele regiunii românești se pronunță, confonn DOOM2,
cu accent pe primul 0-DQbrogea -, nu pe al doilea, ca în titlu.
Tot greșit pronunțat se aude frecvent numele propriu străin
Kuweit, ca în exemplul: "primele săpături din Kuweit [ku-ve-it]"
(TVR Cultural, 10.10.20 Il), în loc de pronunțarea în două silabe
și cu accentul pe e: [ku-veit).
Pronunțări greșite sub aspectul locului accentului apar și în
cazul altor nume proprii românești, dar mai ales străine. Iată
câteva exemple de nume proprii de persoane și de locuri asupra
cărora atrage atenția Theodor Hristea (2002: 193-194): drmand
Călinescu, în loc de Armgnd Călinescu; ApQlodor din Damasc,
în loc de ApolodQr din Damasc; Ankgra, în loc de dnkara;
Montevideo, în loc de Montevidf;.o.
III. Greșeli de scriere
Cele mai multe greșeli de scriere fac parte din categoria
greșelilor "dezonorante", pentru că trădează lipsa de cultură
elementară în materie de gramatică. Scrierea cu unu, cu doi
sau cu trei i, scrierea cu sau fără cratimă, scrierea într-un cuvânt
sau în două, scrierea cu â sau cu î ridică adesea probleme. La
baza acestora stau mai multe cauze: necunoașterea structurii
cuvintelor și a modului cum s-au format, influența pronunțării
asupra grafiei, nediferețierea în scris a unităților omofone (adică
pronunțate la fel), necunoașterea ori nerespectarea normelor
ortografice în vigoare. Aplicarea mecanică a unor reguli, fără
a fi atent la contextul dat, ca și teama de a nu greși pot repre
zenta, de asemenea, sursele unor greșeli frecvente de grafie.
Fiind greșeli care apar în scris, deci în condițiile în care avem
posibilitatea să reflectăm asupra construcții lor utilizate, ele pot
fi evitate fie printr-o corectă analiză gramaticală, fie prin
consultarea unor lucrări normative (în special, DOOM2 și DIN).
Dacă înțelegem de ce s-a produs o anumită greșeală, ea nu
mai are șanse să apară. Modelul de analiză a exemplelor din
această secțiune se poate extinde și la alte exemple, ne cuprinse
aici. Pe lângă analiza greșelilor, unele părți din această secțiune
vor atrage atenția asupra normei actuale în privința grafiei (așa
cum este ilustrată în DOOM2 și în DIN), care aduce unele modi
ficări sau completări față de norma anterioară.
36
Scrierea cu -i, cu -ii sau cu -jjj la finala cuvântului
Pentru scrierea corectă a cuvintelor cu unu, cu doi sau cu
trei i, trebuie să fim atenți la structura lor, în contextele în care
apar, și să nu fim influențați de felul cum sunt pronunțate.
Exemplele următoare arată că pronunția poate cauza unele
greșeli de scriere.
11. "Vizita a doi membrii din Comisia Europeană" (www.co
vasint.eu, 2.04.2009)
La finală de cuvânt, după o consoană, -i este în general
desonorizat (sau "șoptit") și, nefiind vocală plină, nu formează
silabă, ca în exemplele: puști [puști], elevi [e-levi],pomi [pomi],
cumperi [cum-per i], ieși [ieși], albi [albi], senini [se-nini] etc.
În schimb, în cazul cuvintelor al căror radical se termină într-un
grup format dintr-o consoană urmată de l sau r (grup numit
muta cum liquida), i vocalic este sonor și formează silabă: aștri
[aș-tril, membri [mem-bri], intri [in-tril, umpli [um-pli], albaștri
[al-baș-tr i], negri [ne-gri], noștri [noș-tri], voștri [voș-tri] etc.
Sub influența pronunțări i (aștri și aștrii, monștri și monștrii se
pronunță la fel), cuvintele de acest tip se scriu greșit cu doi -i
și atunci când corect este să fie scrise cu un -i.
La exemplul din titlu, adăugăm altele câteva, care conțin
același tip de greșeală: "Eu nu stau la socrii, dar nici nu vreau"
(www.stilfeminin.ro. 1.09.2009), "Cum să nu intrii într-o inter
secție" (www.deoplay.com). "E bine că ai cu ce să îți umplii
timpul" (www.220.ro. comentariu, 14.06.2007), "Locuitorii ora
șului Oăbuleni sunt niște oameni simplii" (www.dabuleni.
go.ro), "Unde-s banii noștrii?" (Antena 1, 11.03.2008).
Pentru a evita o asemenea greșeală, indicăm în continuare
regulile de scriere cu unu și cu doi -i după radicalul terminat
în grupul format dintr-o consoană urmată de I sau r.
(1) Se scriu cu un -i final următoarele cuvinte al căror radical
se termină în grupul [consoană + Ilr]:
-verbele la persoana a 2-a singular care au desinența -i ((tu)
afli, umpli, intri etc.);
37
-pronumele/ad jectivele pronominale posesive de persoana
I și a 2-a plural «ai) noștri, (ai) voștri);
– adjectivele masculine la plural, plasate după substantiv
(ochii albaștri/negri);
-substantivele masculine la plural precedate de diverși
determinanți, ca: niște (niște membri); acești, aceiași, ceilalți
(acești tigri); ai noștri, ai voștri, ai lor (ai noștri miniștri); unii
(unii scafandri); alți (alți scafandri); anumiți (anumiți mem
bri); care, ce, câți (câți aștri); mulți, puțini (mulți centimetri);
doi, unsprezece, douăzeci de, o mie de etc. (doi metri);
-substantivele masculine la plural precedate de o prepoziție,
fără a fi urmate de un subordonat: la cuscri, despre monștri
(face excepție prepoziția cu, care, în unele contexte, cere un
substantiv articulat, deci scris cu -ii, al doilea -i fiind articolul
hotărât: "Merge cu socrii [lui] în excursie" vs "A văzut un film
cu monștri [nu cu extratereșt ri]");
(2) Scrierea cu -ii este corectă numai dacă substantivul mas
culin (sau adjectivul) cu radicalul terminat în grupul consoană
+ llr este la plural și primește articolul hotărât -i, ceea ce se
întâmplă atunci când:
-substantivul nu este precedat de un determinant din seria
celor de mai sus și apare într-o poziție sintactică în care este
cerută articularea sa (,Miniștrii vor lua o decizie importantă",
"Socrii locuiesc în altă parte");
-substantivul este precedat de toți (toți membrii);
-substantivul e precedat de o prepoziție și urmat de un
element subordonat (la cuscrii mei, despre monștrii din povești);
-adjectivul este plasat înaintea substanti vului și îi preia
articolul (celebrii cântăreți, mediocrU absolvenți).
Articularea sau nearticularea unui substantiv al cărui radical
se termină în consoană + I sau r depinde și de ceea ce exprimă
substantivul în context. Astfel, numai dacă trimite la o entitate
cunoscută, individualizată, acesta se articulează (,,Bântuie codrii
bătrâni", dar ,,Bântuie codri bătrâni [orice codri bătrâni]"; "Merge
cu socrii în excursie", dar "Merge cu socri în excursie [nu cu
prieteni]"; "Celebrii cântăreți din toată lumea s-au întâlnit la
38
acest eveniment", dar "Celebri cântăreți din toată lumea s-au
Întâlnit la acest eveniment" [cântăreți celebri, nu necunoscuți] ș.a.).
Unii nu cunosc regulile scrierii cu -i sau cu -ii după radicalul
terminat consoană + I sau r; așa se explică faptul că un cuvânt
cu un asemenea radical e scris tot cu un -i și atunci când trebuie
să fie articulat cu articolul hotărât -i. Această greșeală apare În
exemplele următoare, unde substantivele ar fi trebuit să fie scrise
cu -ii, unul reprezentând desinența de plural, iar celălalt, articolul
(pentru că referentul substanti vului, adică ceea ce denumește
substantivul, este cunoscut): ,.,Membri a opt familii riscă să ră
mână fără case" (Antena 1, 2.09.2008), "Toți miniștri și toți
politicienii trebuie demiși!" (www.petitieonline.ro. 8.09.2011).
Cei care nu au Învățat regulile de mai sus se pot Însă "des
curca" prin procedeul substituți ei: vor trebui doar să Înlocuiască
cuvântul despre a cărui scriere au dubii cu alt cuvânt, care nu
se termină În muta cum liquida și care, când se scrie cu -ii, se
pronunță altfel decât când se scrie cu -i. De pildă: toți miniștrii
se scrie la fel ca toți oamenii, iar unii miniștri se scrie la fel
ca unii oameni.
12. "Șantajați de proprii copii" (www.kudika.ro)
De utilizarea ad jectivului propriu sunt legate două greș eli,
care apar destul de frecvent În uz.
Una privește scrierea adjectivului cu -ii, În loc de -iii, când
acesta e antepus substantivului regent, ca în exemplul din titlu
(corect este ,,propriii copii"). Scrierea cu -iii se justifică astfel:
primul -i-face parte din radicalul adjectivului, prin urmare este
inclus În toate formele din paradigmă (propriu, proprie, proprii);
la plural, al doilea -i-este desinența de număr (propri i), iar al
treilea -i este articolul hotărât, cerut în condițiile În care adjec
tivul precedă substantivul (propriii). De altfel, forma de plural
articulat (propriii) se și pronunță diferit de cea de plural near
ticulat (proprii).
Pentru a Înțelege de ce trebuie scris cu trei i adjectivul la
care ne referim, putem să îl comparăm, pe de o parte, cu formele
39
de singular antepuse și, pe de altă parte, cu alte adjective la
plural. Astfel, așa cum articulăm forma de singular când adjec
tivul precedă regentul ("propriul copil", "propria avere"), tot
așa articulăm și forma de plural în aceeași poziție ("propriii
copii", la masculin, dar "propriile averi", la feminin). Articolul
-i se atașează, în mod similar, și altor adjective cu formă de
masculin plural aflate înaintea substantivului ("frumoșii copii",
"bunii cetățeni"). La forma de plural (orice gen), adjectivul se
scrie cu -ii numai când nu are articol, fiind plasat după sub
stantiv, ca în exemplele: "Pentru a avea succes, e nevoie să ai
încredere în forțele proprii", "Am construit casa din veniturile
proprii". În această poziție, adjectivele masculine care nu au
radicalul terminat în -i se scriu cu un i ("copiijrumoși", "cetă
țeni buni").
La fel se explică și scrierea cu -iii, nu cu -ii, în cazul sub
stantivelor copil și fiu la forma articulată de plural; greșeala
aceasta, în ciuda numeroaselor atenționări (ale profesorilor, ale
autorilor de manuale școlare sau de lucrări de cultivare a limbii),
continuă să se producă, cum o dovedesc exemplele: "Da, copii
vin la școală !" (Antena 1, 17.09.2008), "Nu vreau să îmi sperii
copii" (Antena 1, 16.03.2011), "Luni am chemat-o pentru a-i
lua o declarație privitoare la doi dintrefii ei" (www.adevarul.ro.
18.10.2009). Așadar, când sunt la plural, forma articulată,
substantivele de acest tip au un i al radicalului (copil, fiu), al
doilea i este desinență de plural (copii, fii), iar al treilea i este
articol hotărât (copiii, fiii). Formele de plural nearticulat (copii,
fii) se pronunță diferit de formele de plural articulat (co piii,fiii).
Pentru scrierea corectă cu un i sau cu doi i a unor fonne verbale,
vezi mai departe 64, 67, 69, 70.
Cealaltă greșeală, de natură semantică, este pleonasmul re
zultat din asocierea adjectivului propriu (care indică posesorul)
cu adjectivul pronominal posesiv sau cu pronumele în genitiv
cu valoare posesivă, ca în exemplele: "Nicio companie nu e
scutită de riscul de a fi furată de propriii săi angajați" (www.li
bertatea.ro, 27.06.20 Il), "Pasionat de munca sa, Iulian îngrijește
40
caii ca pe propriii lui copii" ( www.adevarul.es. 22.03.2010), "Se
certase cu propriul lui fiu" (Pro TV, 22.09.2008). Corecte sunt
structurile: ,,propriii angajați", ,,propriii copii", ,,propriul fiu".
Deseori, cele două greșeli apar împreună: ,,1. M., huiduit
de proprii săi susținători" (www. jurnalul.ro. ll.l 0.2008), "A
iubit băutura mai mult decât pe proprii ei copii" (stirileprotv.ro,
2009), "De multe ori, cu tinerii nu vorbește nimeni, nici chiar
proprii lor părinți" (www.ziarullumina.ro. 9.07.2007).
Alte gratii influențate de pronunțare
Nu numai oscilația dintre -i sau -ii la finala unor cuvinte
este influențată de pronunțare. În cele ce urmează, atragem
atenția asupra unor situații în care pronunțarea corectă poate
corespunde unei forme grafice greșite sau situații în care pro
nunțarea greșită determină și scrierea greșită a cuvântului.
13. "M-am îndrăgostit de fata aceia de la balcon." (www.
versuri.ro)
Ortografia actuală a limbii române are la bază principiul
fonetic, conform căruia scriem cum pronunțăm. Acest principiu
este cel mai important, dar nu e singurul de care ascultă orto
grafia românească (pentru principiile care guvernează ortografia
românească -tradi țional-istoric, morfologic, sintactic, simbo
lic -, vezi Hristea (1981: 99-109)).
Formele de feminin singular ale demonstrativului de de
părtare și de identitate, care se scriu corect aceea și aceeași,
se pronunță, prin tradiție, la fel ca formele de masculin plural,
care se scriu aceia, aceiași: [aceia], [aceiași]. Greșeli ca aceea
din titlu sau ca aceasta din exemplul "Alege-o pe aceia care
� se potrivește cel mai bine" (dieta-plus.blogspot.com, 2.06.2009)
se explică tocmai prin faptul că unii scriu demonstrativul de
depărtare feminin singular cum se pronunță. Pentru a diferenția
însă forma de feminin singular de cea de masculin plural (cu
41
silaba finală pronunțată identic) -aceia ("băieții aceia") – este
important să știm că fonna de feminin singular se scrie cu -ea,
confonn nonnei, iar fonna de masculin plural se scrie cu -ia.
Greșeala apare, cum am spus, și în cazul pronumelui (și al
adjectivului pronominal) demonstrativ de identitate. Silaba
finală a fonnelor de feminin singular la nominativ și la acuzati v
se scrie -eași ("aceeași carte"), iar silaba finală a celor de mas
culin plural se scrie -iași ("aceiași oameni"), deși ambele cu
vinte se pronunța la fel [a-ee-iași]; regula de scriere corectă nu
s-a respectat în exemplele: ,Aceiași carte îndeamnă oamenii
să aibă curajul de a se destănui" (www.astronet.ro). "Pe aceiași
bandă circulai?" (Antena 1, 4.10.20 Il).
Dacă la fonnele de nominativ și de acuzati v feminin singular
demonstrativul de depărtare și de identitate se scriu cu -ea/-eași
(aceea, aceeași), în schimb, la genitiv-dativ, aceste demonstra
tive se scriu cu -ia, respectiv cu -iași, în silaba finală: aceleia,
aceleiași. Această scriere e justificată de faptul că segmentul
-ei-din interiorul fonnelor aceleia, aceleiași e specific pronu
melui la feminin singular (vezi și fonne ca uneia, alteia), așa
cum sunt segmentele -ui-la masculin (unuia, altuia, aceluia,
aceluiași) și -or-la masculin și feminin plural (unora, altora,
acelora, acelorași). În exemplele următoare, în locul lui -ei-, apare
grupul -ee-, greșeală explicabilă prin necunoașterea regulii de
scriere a demonstrativel or, dublată de dorința de a nu greși (fe
nomen numit "hipercorectitudine"): "Nu ar fi rău dacă te-ai uita
la anul mașinii aceleea" (www.gmclub.ro. discuții, 27.09.2008),
"lacrimile uscate ale aceleeași fete" (www.imaginelife.ro).
14. "Toți au acelaș gând." (forum.softpedia.com, 30.07.20 11)
Nenotarea lui -i final după o consoană este, în general, o
greșeală pe care o fac străinii atunci când învață limba română.
Greșeala apare însă și la unii vorbitori nativi de română.
O posibilă explicație pentru producerea greșelii din titlu o
reprezintă influența pronunțării asupra scrierii (în fonna scrisă
corect același, -i final este "șoptit" – [același] -, nu este o vocală
42
plină). Altă explicație ar putea fi aceea că -i final din forma
demonstrativului de identitate același este interpretat greșit ca
desinență de plural (după modelul unor substantive și al unor
adjective terminate la singular în -ș, iar la plural în -(ș)i: bebeluș
-bebeluși, pescăruș -pescăruș i; drăgălaș -drăgălași, golaș
-golași), care n-ar trebui să apară în cazul unui cuvânt la sin-
gular cum este același. În cazul demonstra tivului de identitate,
-și este un segment final cuprins în toate formele, atât cele de
singular, cât și cele de plural: aceeași, aceleași, același, aceiași,
acelorași ș.a. Opoziția singular -plural pe care o realizează
demonstra tivul este marcată în interiorul formelor lui, prin finala
primului component variabil: același -aceiași, aceeași -aceleași.
Segmentul final -și se găsește și în forma altor cuvinte, cum
sunt adjectivul pronominal de întărire la persoana a 3-a singular
și plural -însuși, însăși, înseși, înșiși -sau adverbul totuși.
De altfel, și în utilizarea acestor forme se poate întâlni greșeala
menționată : "Totuș nu e rău că ne mai aducem aminte" (wwwl.
jumalul.ro, comentariu, 10.04.2010).
Alteori, se înregistrează fenomenul invers: forme adjectivale
scrise greșit la singular cu -și, în loc de -ș. Adăugarea lui -i în
asemenea situații se poate explica prin confuzia dintre seg
mentul -și din componența unor cuvinte ca acelea de mai sus
și gruparea disociabilă -ș + -i (unde -ș face parte din radical,
iar -i este desinență de plural), favorizată de rostirea înmuiată
a lui -ș, în vorbirea unor persoane, care le influențează scrierea.
Greșeala aceasta apare în exemplu l: "Sunt un băiat drăgălași
atâta timp cât nu sunt călcat pe bătături" (full.ro.backend.
netlog.com).
15. "Cum să-mi creiez adresa de messenger?" (teste-si-in
trebari.ro )
Tot pronunțarea greșită influențează scrierea incorectă a
verbelor conjugate cu sufixul -ez-atașat unui radical terminat
în -e-, pentru că la neologisme e nu se pronunță [ie] (cum se
întâmplă, prin tradiție, în cazul pronume lor eu [ielll, el [iei], ei
43
[iei], ele [iele]) și al fonnelor verbale ești [ieșt'], este [ieste],
e [ie] eram [ieram], erai [ierai], era [iera], erați [ierați], erau
[ieratiD. Sunt afectate de această greșeală verbe ca a agrea, a
crea, a procrea, a (se) recrea la indicativ prezent și la conjunctiv
prezent. Pentru a elimina din scriere fonne greșite precum cre
iez, agreiezi, procreiez, se recreiază ș.a., trebuie însușită (sau
conștientizată) regula de fonnare a prezentului indicativ și con
junctiv, potrivit căreia se îndepărtează sufixul -a de infinitiv și
se atașează la radicalul verbului sufixul -ez-(-eaz-). Prin unnare,
corecte sunt fonnele creez, agreezi, procreez, se recreează.
Scrierea greșită cu i, sub influența pronunțări i greșite, apare
și în cazul altor fonne din paradigma acestor verbe, care nu
conțin sufixul -ez (-eaz-), ca în exemplele: "V-ați angajat să
creiați locuri de muncă în Mangalia" (www.dornnuleprimar.ro.
16.04.2006), "Cine a creiat televizorul?" (pe-gratis.com). Co
recte sunt deci fonnele: creați, creat.
În scrierea acestor verbe, apare și altă greșeală: "Fericirea
crează dependență" (alexutzasay. blogspot.com, 5.05.2011),
"Observ că nu agrezi ideea unui centru de recuperare" (www.de
pendenta.ro, forum, 4.05.2011), "Ai nevoie de un loc unde să
te recrezi?" (anetv.webs.com). Aceste fonne verbale trebuie
scrise cu doi e, pentru că primul e face parte din radical, iar
celălalt, din sufixul -ez-(-eaz-); corect scrise (și pronunțate !)
sunt, așadar, fonnele: creează [kre-t;a-ză] , agreezi [a-gre-ezi],
recreezi [re-kre-ezi].
Scrierea cu doi e a acelorași verbe la persoana l plural in
dicativ prezent și conjunctiv prezent este, de asemenea, greșită
(creem, agreem, ne recreem). Corecte sunt fonnele: creăm,
agreăm, ne recreăm, la fel ca verbele celelalte din aceeași clasă
de conjugare: avansăm, lucrăm, vizităm. Tot greșită este și for
ma -ind de sufix al gerunziului: creind, agreind, în loc de
creând, agreând.
În schimb, verbele neologice cu infinitivul în -a, al căror
radical se tennină în -i-(a bruia, a deraia, a graseia), se scriu
(și se pronunță) cu -iez-(-iază) (bruiez, bruiază; deraiez, dera
iază; graseiez, graseiază), respectiv cu -iem, -iați, -iat (bru-
44
iem, bruiați, bruiat; deraiem, deraiați, deraiat; graseiem ,
graseiați, graseiat), iar gerunziul cu -ind (bruind, deraind,
graseind).
Scrierea cu Î sau cu â
L-am auzit pe un cunoscut spunând că el "citește" cu î din
i, nu cu â din a. Gluma lui lingvistică exprima, desigur, neînțe
legerea și neacceptarea regulii de scriere când cu î, când cu â,
după ce fusese obișnuit, în anii de școală, să scrie mai simplu,
doar cu î (exceptând cuvântul român și cuvintele formate de
la acesta: românaș, românește, românofil, neromânesc etc.).
Este clar că scrierea și cu î, și cu â a creat complicații în or
tografia românească, guvernată, în primul rând, de principiul
fonetic. Potrivit definiției date de Emanuel Vasiliu (1979: 19),
"un sistem de scriere fonetic este un sistem în care fiecare sunet
este denotat de o literă și în care fiecare literă are totdeauna
același sunet ca denotat". Or, acest principiu nu este respectat,
de vreme ce același sunet se scrie uneori cu â, iar alteori, cu
î. Pe de altă parte, scrierea cu â nu respectă consecvent nici
principiul etimologi c: "un sistem de scriere devine etimologic
prin conservarea formei scrise a cuvintelor, în ciuda faptului
că forma lor fonetică se modifică în timp" (Vasiliu 1979: 17).
Scrierea cu â ar putea fi justificată etimologic în cuvinte moș
tenite din latină precum câine « lat. canis), lână « lat. fana),
pâine « lat. panis), strâmb « lat. pop. strambus) etc., însă nu
și în alte cuvinte de origine latină, precum râde « lat. ridere),
râpă « lat. ripa), râu « lat. rivus), strânge « lat. stringere)
sau vânt « lat. ventus),fântână « lat.fontana) etc.
Atitudinea cunoscutului meu în raport cu scrierea unuia și
aceluiași sunet fie cu â, fie cu î nu e singulară. Constatăm cu
toții că, după nouăsprezece ani de la Hotărârea Academiei
Române privind scrierea în anumite contexte cu â, iar în altele
cu î, norma ortografică nu este general respectată. Unele edituri,
ca și anumite cotidiene practică scrierea numai cu î, la fel ca
45
Înainte de reforma ortografi că din 1993. În școală Însă, este
obligatorie respectarea normei ortografi ce impuse de Academie
(la examene, elevii sunt depunctați dacă nu scriu cu â, respectiv
î, după cum prevede regula). Importante lucrări, care constituie
repere pentru manualele școlare, cum sunt Dicționarul orto
grafic, ortoepic și morfologic al limbii române (ediția a II-a,
2005), Gramatica limbii române (2005 și 2008) și Gramatica
de bază a limbii române (2010), apărute sub egida Academiei
Române, sunt scrise În acord cu norma ortografică În vigoare.
Chiar dacă reglementările stabilite acum aproape două decenii
complică ortografia și nu i-au convins pe unii, este necesar să
le respectăm (așa cum trebuie să respectăm orice normă), pentru
că o scriere unitară este o dovadă de civilizație și În plan
lingvistic. Normele ortografice sunt, de fapt, convenții grafice
aparținând unui anumit stadiu din existența unei limbi.
Înainte de ultima reformă ortografică, cea din 1993, conform normelor
ortografice stabilite prin reforma anterioară, cea din 1953, se scria
cu Î în toate situațiile, iar printr-un amendament din 1965, se scriau
cu â doar cuvântul român și familia de cuvinte formată de la acesta.
În ciuda reacțiilor lingviștilor (Mioara Avram, Valeria Guțu Romalo,
Theodor Hristea și alții), consemnate În mai multe articole, care apărau
principiul fonetic, prin Hotărârea Academiei Române din 17 februa
rie 1993 s-a impus revenirea la scrierea cu â În interiorul cuvintelor
În anumite condiții (o descriere a atmosferei create în jurul noii re
forme ortografice se găsește În Stelian Dumistrăcel (1993». Refor
ma ortografică din 1993 a impus, de asemenea, utilizarea formelor
sunt, suntem, sunteți, În locul formelor sint, sintem, sinteți, reco
mandate prin reforma din 1953. Și Înainte de 1953 existaseră discuții
În legătură cu scrierea cu â, Ovid Densusianu, Nicolae Iorga,
Alexandru Philippide și revistele Contempor anul și Viața românească
pronunțându-se Împotriva utilizării acestui semn grafic. Totuși, scrie
rea cu â, considerată un argument pentru demonstrarea originii latine
a multor cuvinte, s-a păstrat până În 1953 (Șuteu 1981: 92).
Discutarea greșelii din titlul următor constituie un prilej pen
tru a indica regulile actuale de scriere cu â și cu Î.
46
16. "Romanul «Cain și Abel» este o poveste captivantă despre
doi oameni de afaceri puternici și neândurăton." (www.librarie.net)
Așa cum se precizează în DOOM2 (pp. XXIX și XXXIII),
sunetul [îl trebuie scris cu litera â în interiorul cuvintelor (ca
în câine, lână, lângă) și cu litera îla inițială de cuvânt (împărți,
Încet, Înger), la sfârșit de cuvânt (hotărî, urî, zăvorÎ), dar și în
interiorul cuvintelor compuse, cu structură transparentă (bine
Înțeles, nemaiÎntâlnit) ori al derivatelor cu prefixe de la cuvinte
care încep cu Î (preÎntâmpina, reÎncălzire).
În cazul numelor proprii de persoană, după cum se arată În
DOOM2 (p. XXXIV), regula nu este obligatorie, numele fiind
scrise conform cu grafia din actele civile și după cum doresc
purtătorii lor. În schimb, în numele de localități se aplică norma
scrierii cu â (c! DIN, p. 479): Câmpulung, Râmnicu-Vâlcea,
Târgu-Jiu, Târgu-Mureș, Târgu-Neamț.
Uneori, neglijându-se situațiile când în interiorul cuvintelor
se scrie cu Î, și nu cu â, pentru că se ține seama de structura
lor internă, se scrie greșit cu â în loc de Î. O astfel de neglijență
explică greșeala din titlul de mai sus: cuvântul neÎndurători
este un derivat ușor analizab il, format cu prefixul negativ ne
de la Îndurător, prin urmare trebuie scris cu Î.
Nici în exemplele următoare, care conțin derivate (cu prefixe
adăugate la cuvinte care încep cu Î) sau compuse (în care cel
de al doilea element începe cu Î), nu s-a respectat norma:
"Doresc prin prezentul înscris să vă reâmpros pătez memoria"
(www.hotnews.ro. comentariu, 20.01.2008), "Aș vrea să pre
ântâmpin o repetare a situației, așa că aș dori să fac toate anali
zele posibile (forum.desprecopi i.com, 28.10.2006), ,,Bineânțeles,
se vor naște multe întrebări după lectură" (www.impact-est .ro.
1.11.2007), "Întrebarea era cu subânțeles" (www.topexper ti.ro.
12.04.20 Il). Scrierea greșită cu â se găsește chiar la loc de
cinste, pe aripa stângă a Monumentului Ceferiștilor din zona
Gării de Nord din București, unde, pe o placă de marmură albă,
stă gravat: "Slavă eroilor ceferiști ce s-au jertfit pentru apărarea
României și reântregirea neamului" (în loc de reÎntregirea).
47
Greșeli se întâlnesc și în cazul fonnelor verbului afi în care
apare sunetul [îl scris â: "Culmea rușinii: Dacă în Europa
sântem oricum ultimii, acum am ajuns și de râsul. .. Africii!"
(www.bacau.inf o.ro. 28.03.2010), "Asistenții matemali sânt la
mare căutare [la Direcția pentru Protecția Copilului]" (www.to
readbjbraila.ro). În confonnitate cu nonna actuală, fonnele de
prezent indicativ ale verbului a fi, la persoanele 1 sg. și 3 pl.,
1 pl. și 2 pl. sunt cele reracute după latină, adică unnătoare le:
sunt, suntem, sunteți.
Scrierea cu sau fără cratimă
Folosirea corectă a cratimei presupune, în multe situații, ana
liza gramaticală și semantică a unei structuri . Greșelile derivă
și din faptul că uneori structurile se pronunță la fel, dar se scriu
diferit, avându-se în vedere statutul componentel or. Unele
exemple pe care le vom discuta aici privesc confuzia, reflec
tată în plan grafic, dintre o fonnă verbală și gruparea alcătuită
dintr-un pronume fonnă neaccentuată și verb. Alte exemple
reprezintă cuvinte compuse ale căror elemente se scriu corect
legate prin cratimă.
Probleme speciale ridică și scrierea cu sau rară cratimă în
cazul împrumu turilor recente neadaptate cărora li se atașează
mărci flexionare (articole, desinențe).
În toate cazurile, pentru a evita utilizarea greșită a cratimei,
se recomandă să se consulte DOOM2•
17. ,,Lua-ți o pauză!" (www.realitatea.net. comentariu,
14.08.2011)
Greșeala din titlu sau cea din exemplul ,,Lăsa-ți, domnule,
să vadă cum e aici!" (Antena 1, 11.03.2008) se explică prin fap
tul că se confundă desinența -ți, care indică persoana a 2-a plu
ral, cu fonna neaccentuată a pronumelui de persoana a 2-a
singular, la cazul dativ.
48
În fonna verbală din titlu, -ți este desinență, care se atașează
direct radicalului, spre deosebir e de -ți dintr-o imprecație pre
cum ,j…ua-ți-ar Dumnezeu mințile!", În care verbul este la modul
condițional, iar -ți este pronume personal, nu desinență, fapt
probat prin aceea că poate fi reluat (redundant) prin fonna ac
centuată ție a pronumelui ("Lua-ți-ar ție Dumnezeu mințile!").
Dacă greșeala din titlu ar putea fi explicată prin faptul că
există În limbă și secvența lua-ți-ar, o greșeală precum i-ți, ca
În exemplul "Nu te iubește, oricât de greu i-ți vine să crezi"
(www.tpu.ro. răspuns, 3.08.2011), nu are, În schimb, nicio
justificare. Î nu reprezintă un cuvânt al limbii române (În afara
cazului ,J este o literă din alfabetul limbii române").
Probabil că teama de a greși scriind legat anumite cuvinte
este mai mare, la unii utilizatori ai limbii române, decât teama
de a le scrie greșit dezlegat și cu cratimă. În anii de școală,
profesorii atrag frecvent atenția că pronumele ne accentuate –
mi, ți, ne, le etc. -se scriu corect cu cratimă În multe situații,
ca În exemplele: "Ți-a venit rândul", "Plânsu-mi -te-ai", "Prin
de-le!" Segmentul -ți nu e Însă Întotdeauna pronume, el este
și desinență verbală, situație În care se scrie legat; unii Îl scriu
Însă dezlegat, ca În construcțiile unnătoare, preluate dintr-un
e-mail: "vă rog să Îmi spune-ți", "știu că sun te-ți ocupată",
"dacă reușiți să vă/ace-ți timp".
Asemenea greșeli sunt intolerabile. Pentru evitarea lor, este
necesară analiza valorii grama ticale a cuvintelor: dacă valoarea
lor este diferită (verb și pronume), se scriu cu cratimă, iar dacă
reprezintă o fonnă verbală, deci un singur cuvânt, se scriu legat.
Așadar, analizând componentele (radical verbal cu desinență
sau verb și pronume), putem utiliza corect, fără nicio teamă,
construcții precum ,,Puneți toți mâinile pe bancă!", dar și ,,Pu
ne-ți haina acolo și așază-te!"; ,,scrieți corect!", dar și "Scrie-ți
În agendă, ca să nu uiți!"
49
18. "Îmi pare rău că nu sau căsătorit." (norapentrumama.
kanald.ro, comentariu, 7.06.2011)
O greșeală similară cu cea discutată anterior constă În
scrierea fără cratimă a reflexivului s-urmat de un verb la modul
indicativ, timpul perfectul compus, persoana a 3-a singular (s-a
căsătorit) sau, ca În titlu, persoana a 3-a plural (s-au căsăto
rit). Gruparea s-au este omofonă (se pronunță la fel) cu con
juncția disjunctivă sau (ca În enunțul: "Doriți cafeaua cu zahăr
sau fără?").
Testul cel mai simplu, pe care suntem Învățați să-I aplicăm
Încă din primele clase de școală, pentru a evita greșeala de
scriere a celor două secvențe omofone, îl reprezintă posibilitatea
substituirii lui sau prin ori, ambele elemente fiind conjuncții
disjunctive. Este evident că, În contextul dat În titlu, această
posibilitate nu există: "Îmi pare rău că nu ori căsătorit" este
un enunț agramatical.
Lipsa unor cunoștințe elementare de gramatică pentru Înțe
legerea contextului (verb reflexiv sau conjuncție disjunctivă)
explică greșeli de tipul celei din titlu.
19. ,,Proces verbal de recepție" (www.contabilitateafirme i.ro)
Cuvintele compuse reprezintă grupări de elemente care dau
naștere unor unități lexicale noi. Gradul de sudură formală și
semantică a cuvintelor compuse se reflectă și În grafia lor. Astfel,
compuse precum botgros, bunăvoință, deochi,fărădelege, unt
delemn au un grad avansat de sudură și se scriu Într-un cuvânt.
Alte compuse sunt mai puțin sudate din punct de vedere
gramatical și semantic, fapt care este marcat grafic prin scrierea
lor cu cratimă. În multe situații, atunci când elementele compu
selor sunt substantive și adjective, gradul lor mai mic de sudură
este dovedit de participarea la flexiune fie a ambelor componente,
fie numai a primului, care își atașează și articolul hotărât: pro
cese-verbale, procesul- verbal, procesului-ver bal; câine-lup,
câini-lupi, câinele-lu p; cuvânt-cheie, cuvinte-cheie, cuvântul-cheie.
50
În clasa compuselor cu grad scăzut de sudură intră o serie
de compuse noi, formate, în general, după model străin, ale
căror elemente se leagă prin cratimă: acord-cad ru, situa
ție-limită, cafea-jiltru, actor-vedetă, emisiune-anchetă, ma
mă-surogat, oraș-stațiune.
Printre numele compuse care se scriu cu cratimă, se găsesc
și compusele care denumesc plante:/loar ea-soarelui, gura-leului,
ochiul-boului, regina-nopții, rochița-rândunicii etc.
20. ,,Prim ministru al României" (TVR 1, 24.03.2009)
Multe substantive compuse care denumesc funcții se scriu
cu cratimă. O parte dintre acestea conțin două substanti ve, unul
fiind adesea șef( economis t-șef), altele sunt formate cu elementul
prim invariabil (prim-mini stru, prim-balerină, prim-solistă).
Unele compuse care se scriu cu cratimă au o structură com
plexă, incluzând, la rândullor, alt(e) compus(e), pentru a de
semna un grad profesional diferit: prim-vic epreședinte,
viceprim-mini strn, prim-viceprim-ministrn (în cele două exem
ple, vice este element de compunere atașat direct, fără cratimă,
substantivului sau componentului prim), redactor-șef adjunct.
Confonn DOOM2, în compusele cu prim, se articulează al doilea
element: prim-ministrul, prim-ministrului, prim-mini ștrii.
Frecvent, cratima este omisă nepermis în cazul compuselor
desemnând funcții, așa cum se întâmplă și în exemplele: "re
dactor șef' (Pro TV, 21.09.2008), "inspector șef' (TVR 2,
15.03.2011), "comisar șef' (TVR 1,22.03.2009), "locotenent
colonel" (www.juridice.ro, 1.08.2011), "general colonel" (www.
moficial.ro, 13.02.2008), "prim procuror" (Pro TV, 2.03.2008),
"prim vicepreședinte" (TVR 1, 21.03.2009).
Cratima se omite de multe ori când substantivul compus
este abreviat, însă, și în acest caz, ea trebuie marcată. Greșeala
aceasta apare în exemplele: "plt. maj." (Antena 1,31.05.2011),
"It. col." (Antena 1,24.09.20 10), "ing. șef' (TVR 2,5.03.2011).
51
Spre deosebir e de exemplele de mai sus, nu se scriu cu
cratimă denumiri de funcții conținând adjective precum prin
cipal, general: comisar principal, director general, secretar
general.
21. "Showul a fost puțin mai bun decât mă așteptam ."
(www.ceimbracazi.ro. 27.08.2009)
Potrivit reglementărilor ortografice din DOOM2, împrumu
turile a căror finală nu prezintă concordanță între scriere și
pronunțare își atașează articolul hotărât sau desinența de plu
ral prin cratimă: show-ul, show-uri; whisky-ul, whisky-uri;
acquis-ul; Bruxelles-ul.
În schimb, în cazul împrumuturi lor care se termină în litere
din alfabetul limbii române, pronunțate ca în limba română,
se recomandă legarea fără cratimă a articolului hotărât sau a
desinențelor de plural:jobul,joburi; trendul, trenduri;judoul;
boarduri.
Împrumuturile care cunosc variante de scriere cu y final
(neadaptate) sau cu i final (adaptate) își atașează articolul și
desinența de plural în mod diferit: prin cratimă, cele neadaptate
(derby-ul, derby-uri; penalty-ul, penalty-uri; rugby-uf); fără
cratimă, cele care au la finală litera i (derbiul, derbiuri; penal
tiul, penaltiuri; rugbiuf).
Recomandări le din DOOM2 sunt nerespectate în ambele sen
suri, scriindu-se cu cratimă când nu este necesar, ca în "Primă
vara vine cujob-uri" (TVR 2, 29.03.2011), dar fără cratimă,
acolo unde este indicată: "Violențe înaintea derbyului Dinamo
Steaua (www.cotidianul.ro, 17.10.2010).
Scrierea În unu, În două ori În mai multe cuvinte
În funcție de rolul gramatical pe care îl îndeplinesc, grupările
pronunțate la fel se scriu legat sau separat. Vom discuta mai
multe perechi de omofone, în scrierea cărora apar deseori greșeli
dintre cele mai grave.
52
22. "Mulțumesc încă odată!" (www.diamonds.eu, 15.12.2010)
Asocierea lui o cu substantivul dată dă naștere unor secvențe
omofone (care se pronunță la fel) cu statut gramatical diferit:
îmbinare liberă (scrisă în două cuvinte), adverb compus sudat
(scris într-un cuvânt) sau numeral cardinal adverbial (scris în
două cuvinte, deoarece are statut de locuțiune adverbiaIă).
Probleme de scriere nu ridică îmbinarea liberă a articolului
o cu substantivul dată (ca în "Vom stabili o dată convenabilă
pentru toți"), ci numai secvențele cu valoare adverbială, care
au două grafi i.
Așa cum se indică în DOOM2, adverbul compus sudat este
fie sinonim cu odinioară sau cândva ("Odată iernile erau
aspre"), fie are sensul "imediat, în stărșit" (" Vino odată!",
"Odată terminată lucrarea, poți pleca în vacanță"). Conform
DOOM2, acest adverb, scris într-un cuvânt, intră și în structura
unor locuțiuni: dintr-odată (locuțiune adverbiaIă), odată cu
(locuțiune prepoziționaIă), odată ce (locuțiune conjuncționaIă).
În DOOM 1, erau recomandate grafiile dintr-o dată, o dată ce,
o dată cu.
Prin urmare, sunt greșite următoarele enunțuri , care conțin
adverbul compus sudat scris în două cuvinte: ,,0 dată aveam
și eu sentimente ca ale tale" (www.psihoterapie.net. 10.22.
2009), ,,0 dată plecată din România, nu mai puteam beneficia
de alocație" (www.roma nia-italia. info. forum, 19.08.2007), "Ce
te faci când rămâi rară job dintr-o dată?" (www.gar bo.ro),
"Când apetitul crește o dată cu burtica" (www.imidoresc
copii.ro). Corecte sunt formele: odată, dintr-odată, odată cu.
Tot valoare adverbială, dar alt sens, are și numeralul cardinal
adverbial care, fiind locuțiune, se scrie în două cuvinte, așa cum
ar fi trebuit să fie scris și în exemplul din titlu: "Mulțumesc
încă o dată!" Această locuțiune-numeral intră în serie cu de
două ori, de trei ori etc., exprimând ideea de repetare. Scrierea
sa greșită într-un singur cuvânt apare și în exemplele: "Aș vrea
să mai văd odată filmul «Tarzam>" (www.cinemagia.ro.
53
forum, 30.09.2010), "Ne vom aduna În inima orașului, În Piața
Operei, și ne vom arăta odată În plus atașamentul față de
culorile noastre" (druckeria.ro, 1.06.20 II). Corect ar fi fost:
"Aș vrea să mai văd o dată filmul «Tarzan»" și "Ne vom aduna
În inima orașului, În Piața Operei, și ne vom arăta o dată În
plus atașamentul față de culorile noastre".
Nu trebuie confundată locuțiunea-numeral cardinal adverbial
o dată cu adverbul odată "cândva, odinioară", când depinde
de un verb la un timp trecut. Prezența În același context a altui
numeral cardinal adverbial sau intonația semnificativă sunt
argumente pentru evitarea confuziei și scrierea în două cuvinte:
"M-ai întrebat o dată, nu de zece ori, ce planuri am", "O dată
[nu de multe ori] am mâncat fructe de mare" (față de "M-ai
întrebat odată [= cândva] ce planuri am", "Odată [= cândva]
am mâncat fructe de mare").
23. "Și băieții plâng câte o dată … este perf ect adevărat."
(www.bascalie.ro. forum, 23.09.2007)
Probabil că un motiv de plâns pentru unii băieți (culți) este
scrierea greșită a adverbului câteodată din versul bine-cunos
cutului cântec "Și băieții plâng câteodată". Într-un asemenea
context, gruparea formată din cele trei elemente, câte, o și dată,
este sudată, având statut de adverb, cu sensul "uneori". În alt
context Însă, când elementul câte are sens distributiv, gruparea
se scrie separat, ca în: "Am stabilit câte o dată separată cu fie
care pentru a ne întâlni și am reintrat pe forum" (www.scribd.
corn, 4.03.2011).
Formarea adverbului câteodată din gruparea omofonă câte
o dată a avut ca efect pierderea sensului distributiv al com
ponentului câte, fapt care trebuie avut în vedere pentru a le
diferenția și În scris.
54 Spre deosebire de gruparea fonnată din elementele câte, o și dată,
care se scrie legat -câteodată -când are statut de adverb cu sensul
"uneori", gruparea ori de câte ori nu se scrie niciodată Într-un singur
cuvânt, aceasta având statut de locuțiune adverbială. De aceea, Într-un
exemplu precum "Oridecâteori vă certați sau aveți discuții, el spune
că relația voastră se îndreaptă către final" (www.garbo.ro. 19.08.20 II)
avem a face cu o greșeală de scriere.
24. "Sper că ți-am răspuns cât se poate de clar, dacă nu,
mai încerc altădată." (www.solamet.tv. comentariu, 9.12.2009)
Gruparea adjectivului pronominal nehotărât altă cu sub
stantivul dată corespunde unnătoarelor trei unități omofone:
adverbul altădată, locuțiunea adverb ială altă dată și îmbinarea
liberă altă dată.
Îmbinarea liberă altă dată (ca în "Doresc să stabilim o altă
dată pentru examen") nu pune probleme de scriere; confuzii
se fac numai între adverb și locuțiunea adverbială.
Ca și în cazul altor perechi omofone, adverbul și locuțiunea
adverbială fonnate cu elementele altă și dată se diferențiază
prin sens. Astfel, pentru sensul "cândva, odinioară" se folo
sește adverbul compus sudat altădată, iar pentru sensul "în altă
împrejurare" sau "cândva în viitor" se folosește locuțiunea ad
verbială altă dată, ale cărei elemente sunt, evident, nesudate.
Dacă sunt clare aceste deosebiri, înțelegem de ce în exemplul
din titlu trebuia să apară locuțiunea adverbială, scrisă în două
cuvinte -altă dată -, iar în exemplul ,,Altă dată făceam atâtea
lucruri, acum am senzația că se comprimă timpul" (www.jur
nalul.ro, 15.04.2005) trebuia folosit adverbul altădată, scris
într-un cuvânt.
25. "Te-ai întrebat vre-odată ce se întâmplă în spatele came
rei de luat vederi?" (www.cursuri-actorie.ro)
Față de adverbele odată, câteodată, altădată discutate ante
rior, adverbul compus vreodată nu are pereche omofonă tot cu
valoare de adverb, scrisă în două cuvinte. În ipostaza de adverb,
acesta se scrie întotdeauna legat, nu cu cratimă, cum este scr is,
greșit, în titlu sau în exemplele unnătoare: "Ești vre-odată
pregătit?" (alexandrescudan iela.com, 12.02.2010), "Nu cred că
55
mi-a zis vre-odată să nu fumez" (90revolution. wordpress.com,
17.01.2011).
Există, în schimb, o grupare omofonă liberă, fonnată din
adverbul vreo și substantivul dată, ale cărei componente se
scriu, corect, separat: "Știi vreo dată concretă sau e aproxi
mativ?" (www.copilul.r o, forum, 22.03.2010)
26. "Dar e plecat demult?" (Kanal D, 4.10.2010)
Și în acest caz, trebuie făcută distincția în scris dintre două
secvențe omofone. Testul cel mai simplu pentru a evita greșeala
de scriere a unei secvențe care se pronunță la fel cu alta îl
reprezintă, așa cum am văzut, posibilitatea substituției acesteia
cu un sinonim. Astfel, dacă putem folosi în contextul dat în
titlu un sinonim precum cândva, odinioară, atunci demult este
adverb și se scrie într-un cuvânt. Aplicarea testului însă infinnă
această posibilitate, pentru că enunțul "Dar e plecat cândva/odi
nioară?" este un enunț fără sens. În schimb, putem înlocui uni
tatea din titlu cu de multă vreme sau de mult timp, ceea ce este
un indiciu pentru scrierea acesteia în două cuvinte: "Dar e plecat
de multă vreme?", "Dar e plecat de mult timp?" Dacă testul ar
fi fost utilizat, s-ar fi eliminat și greșelile din exemplele: "N-am
văzut demult așa ceva. .. asemenea crăpături" (Pro TV,
20.05.2009), "Nu am mai mâncat demult pufuleți" (www.pa
rinti.com, 4.03.2009). Verificarea scrierii corecte se poate face
și prin punerea întrebărilor: când? (răspuns: demult), respectiv
de când? (răspuns: de mult).
Diferențele de scriere dintre de mult și demult sunt rezultatul
disocierii lor semantice. În momentul în care cele două compo
nente, în unna unui proces îndelungat de gramaticalizare, au
căpătat un sens unitar nou, acestea s-au sudat în fonna ad
verbului demult cu sensul "odinioară". Alături de adverbul
compus demult, s-a păstrat și gruparea liberă de mult, tocmai
datorită diferenței de sens pe care o prezintă față de gruparea
sudată.
56
27. "Avem vecini care își aduc rudele dinafara orașului ca
să viziteze casa noastră." (Pro TV, 6.09.2008)
Gruparea fonnată din elementele din și afara din titlu are
statut de locuțiune prepozițională, prin unnare ea trebuie scrisă
în două cuvinte.
Pe lângă locuțiunea prepozițională din afara, există adver
bul compus dinafară, care apare în locuțiunea adverbială pe
dinafară: "Gardul este vopsit pe dinaf ară" sau "A învățat poezia
pe dinafară". Scrierea într-un cuvânt a adverbului, foarte ase
mănător ca fonnă, a putut influența scrierea greșită a locuțiunii
prepoziționale.
Nu este exclus ca greșeala din titlu să fi apărut chiar ca
reacție la altă greșeală, întâlnită frecvent, care constă în scrierea
adverbului din structura locuțiunii pe dinafară în două cuvinte
(uneori, legate prin cratimă) : "În București, cinci mii cinci sute
de copii au rămas pe din afară" (listagradinite.ro), "Mereu am
dat peste același personal incompetent, cu lecția învățată pe din
afară" (www.urba niulian.ro. 29.03.2011), "Costi era pe
din-af ară!" (www.cancan.ro. comentariu, 18.04.2009).
Fonna locuțiunii prepoziționale se distinge de adverbul cuprins în
locuțiunea pe dinafară prin fonnantullor final: a, în cazullocuțiunii
prepoziționale ("din afara"), dar ă, în cazul adverbului ("pe dina
fară"). Distincția caracterizează în română și alte perechi constituite
dintr-o prepoziție (locuțiune prepozițională) și un adverb (locuțiune
adverbiaIă): împotriva vs împotrivă. în/ara vs în/ață.
o altă explicație pentru scrierea greșită a locuțiunii prepo
ziționale din afara poate fi și analogia cu prepoz iția dinăuntru!,
scrisă într-un cuvânt: "Fericirea dinăuntru! nostru ne face mai
frumoși."
Legată de greșeala discutată aici este probabil și greșeala
din exemplul unnător: "Este un om … înafară de faptul că toată
lumea știe că a fost și rămâne unul dintre cei mai mari com
pozitori ai acestei țări, un om bun" (Kanal D, 13.07.20 Il). Pre
poziția în și adverbul afară nu s-au sudat În nicio situație,
57
scriindu-se în toate construcțiile separat: în afara ("Nu a venit
nimeni în afara ta"), în afară de (,in afară de tine, nu a venit
nimeni"), în afară ("Stă aplecat în afară").
Desigur că și cauze extralingvistice, precum neatenția sau
graba, pot contribui în mare măsură la scrierea greșită a gru
părilor conținând adverbul afară, dintre care unele s-au sudat,
și altele nu.
IV. Greșeli de punctu ație
Folosirea semnelor de punctuație se supune unor reguli care
au În vedere rolurile lor, detaliate În lucrări normative. Prin
semnele de punctuație, se marchează, pe de o parte, pauzele
din vorbire și intonația; pe de altă parte, se despart diversele
unități sintactice pe baza raporturilor pe care le stabilesc. Pau
zele și intonația nu sunt Întotdeauna marcate prin virgulă, pentru
că intervine adesea o regulă sintactică, de care trebuie să se
țină seama În primul rând. De exemplu, Între subiect și predicat
poate exista În vorbire o pauză, Însă faptul că legătura dintre
subiect și predicat este foarte strânsă nu permite despărțirea
celor două unități sintactice prin virgulă; pauza din vorbire poate
fi marcată, În situații ca aceasta, eventual prin puncte de sus
pensie (,.,Rudele lui … nu vor veni la nuntă"). În utilizarea sem
nelor de punctuație, trebuie avute În vedere, de asemenea,
schimbarea topicii, reliefarea intenționată a unor componente
ale enunțului, rolul lor expresiv.
Lipsa semnelor de punctuație dintr-un text, ca și folosirea
lor fără logică, ar putea crea dificultăți În Înțeleger ea acestuia.
Virgula, de exemplu, dezambiguizează sensurile unnătoar elor
două enunțuri (Avram 1987 [1980]: 200): "Nu plâng[.] pentru
că mi-e frică" (deci nu plâng) și "Nu plâng pentru că mi-e
frică" (ci pentru că sunt bucuroasă -deci plâng). Tot În funcție
de absența ori de prezența virgulei, enunțurile "Știu că sunt
deștept" și "Știu[.] că sunt deștept" (Avram 1987 [1980]: 197)
sunt interpretate diferit: primul conține o completivă directă
59
(echivalentă cu "Știu ceva despre mine"), iar celălalt, o circum
stanțială cauzală explicativă.
În cele ce urmează, vom discuta mai multe greșeli care de
curg din necunoa șterea sau din nerespectarea regulilor de
utilizare a virgulei, precum și despre două semne de punctuație
care au rolul de a marca o anumită intonați e: semnul excla
mării și semnul întrebări i.
Virgula
Virgula are diverse roluri, de aceea este necesară în multe
situații. ° parte dintre exemplele pe care le vom discuta repre
zintă contexte în care virgula este cerută pentru a delimita unele
unități sintactice, în virtutea caracteristicilor lor. Alteori, virgula
nu trebuie pusă, pentru că relațiile dintre unitățile sintactice nu
o permit. În unele contexte, folosirea virgulei respectă o con
venție prevăzută doar în lucrările normative românești, nu și
în lucrările de acest gen din alte limbi.
28. "Unde mergeți doamnă?" (Pro TV, 6.03.2008)
Vocativul, ca și interjecția adresativă, marcate printr-o in
tonație specială, aparțin discursului direct, dialogului, și nu
stabilesc relații sintactice cu ceilalți componenți ai enunțului
(de aceea, nu au funcție sintactică). Aceste caracteristici se
corelează în plan grafic cu separarea prin virgulă de restul
enunțului a vocativului și a interjecției adresative. În situații
ca "Ole, ole, mulțumim Rapidule !" (Antena 1, 21.03.2008),
,,Dumnezeule nici nu-mi vine să cred!" (Kanal D, 13.07.2011),
"Băi ia mâna de pe mine!" (Kanal D, 8.10.2010), nenotarea
virgulei reprezintă o greșeală de punctuație; corect este "Ole,
ole, mulțumim[.] Rapidule !", ,,Dumnezeule[.] nici nu-mi vine
să cred!", ,,Băi[.] ia mâna de pe mine!"
Când vocativul sau interjecția nu se află la începutul sau la
sfărșitul enunțului, ele trebuie izolate prin două virgule, însă,
60
de multe ori, se folosește numai o virgulă, ca în exemplele: "Dar
deocamdată, domnule prim-ministru nu am avut senzația că
această taxă a protejat vreun automobil" (Antena 1,21.03.2008)
sau "Vorbește măi, nu te lăsa!" (Pro TV, 19.03.2008). Scrise corect,
enunțurile arată așa: "Dar deocamdată, domnule prim-ministru[, 1
nu am avut senzația că această taxă a protejat vreun automobi l"
și "Vorbește['l măi, nu te lăsa!"
După vocativ, se poate pune și semnul excIamării: "Maria[!] Nu mai
alerga!", "Dumnezeu le[!] Nici nu-mi vine să cred!"
29. ,,Am un apartament în care nu stă nimeni dar sunt obligat
să plătesc gunoiul." ( www.evz.ro. 28.11.20 10)
Opoziția dintre două fragmente de enunț legate printr-o
conjuncție adversativă se marchează grafic prin virgulă. În
enunțul din titlu, cele două propoziții, între care se stabilește
un raport de coodonare adversativă, trebuie să fie despărțite
prin virgulă: "Am un apartament în care nu stă nimeni['l dar
sunt obligat să plătesc gun oiul."
La fel ca dar, și celelalte conjuncții adversative -însă, ci,
iar -, care stabilesc, în grade diferite, un raport opozitiv, trebuie
precedate de virgulă. Acest semn de punctuație era necesar, prin
urmare, și în exemplele: "Vânzători i de mașini ar negocia prețul
Însă nu au cu cine" (www.time4news.ro. 8.02.2010), "Uneori
e mai bine să nu spui unde a greșit ci să încerci să nu faci și
tu la fel" (Antena 1, 1.09.2008), "Lucian e un tip tânăr iar eu
a trebuit să mă mobilizez" (Antena 1, 1.03.2008). Corect este
"Vânzătorii de mașini ar negocia prețul['l Însă nu au cu cine",
"Uneori e mai bine să nu spui unde a greșit[,l ci să încerci să
nu faci și tu la fel", "Lucian e un tip tânăr['l iar eu a trebuit
să mă mobilizez".
În schimb, este incorect să se pună virgulă după conjuncția
adversativă (chiar dacă în vorbire se face o pauză), ca în
exemplul: "Ar fi culmea absurdită ții, dar, nu m-aș mira s-o văd
și pe asta" (www.clubchevrolet.ro. forum, 27.05.20 11). Corect
61
este "Ar fi culmea absurdită ții, dar nu m-aș mira s-o văd și pe
asta." Pauza din vorbire se poate, eventual, marca prin puncte
de suspensie: "Ar fi culmea absurdități i, dar[ … ] nu m-aș mira
s-o văd și pe asta."
Se pune, de asemenea, virgulă înainte de conjuncția și, dacă
semantic relația dintre membrii enunțului pe care îi leagă este
de tip adversativ, nu copulativ: "L-am rugat să tacă[,] și vorbește
întruna."
Chiar simpla juxt apunere poate reda raportul opozitiv dintre
două componente ale enunțului, raport care se marchează grafic
tot prin virgulă: "Începutul este optimist[,] sfârșitul este trist."
30. "Și bolnavi și chinuiți!" (Kanal D, 13.07.2011)
În română, între membrii unei relatii de coordonare mar
cate prin elemente corelative se pune virgulă: "Și bolnavi[,] și
chinuiți!" Omiterea virgulei se constată și în construcț iile unnă
toare, bazate pe o relație de coordonare stabilită de alte elemente
corelative: "Sunt înzestrați atât cu calități cât și cu celelalte
lucruri" (Pro TV, 21.09.2008), "Ori își dă demisia ori va fi
demis" (hunedor eanul.gandul.info, 22.03.2011). Corect: "Sunt
înzestrați atât cu calități[,] cât și cu celelalte lucruri", "Ori își
dă demisia[,] ori va fi demis".
La fel, virgula trebuie să apară înaintea celui de al doilea
membru și în cazul altor corelative: nici … [,] nici … ;fie … [,]fie … ;
sau … [.] sau … ; ba … [.] ba … ; când … [.] când. .. ș.a.
Nu numai în relația de coordonare corelativele impun
separarea prin virgulă a tennenilor implicați. Și corelativele
specializate pentru a marca relația de subordonare cer folosirea
virgulei, pentru a separa componentul subordonat de regent:
de aceea … [.] pentru că … ; de aceea … [,] ca să … ; dacă … [,]
atunci … ; cu toate că … [.] totuși/tot … ș.a.: ,,De aceea ți-am cerut
sfatul[.] pentru că nu puteam să mă decid", "Cu toate că l-am
mustrat[.] tot nu s-a supărat pe mine".
62
31. "La telefon Violeta din București. " (TVR 1,26.05.2009)
Virgula are uneori rolul de a marca absența predicatului:
"La telefon [este] Violeta din București." Semnalarea acestui
fapt se face printr-o pauză în vorbire și prin virgulă în scris:
"La telefonL] Violeta din București."
Și în exemplele următoare este o elipsă, de aceea e necesară
prezența virgulei: "Madonna din nou pe drumuri" (www.m.ro.
10.02.2006), în loc de forma corectă "MadonnaL] din nou pe
drumuri"; "Evazioniștii la contro l" (TVR 2, 5.03.2011), în loc
de "Evazioniș tiiL] la control".
În cazul unei relații de coordonare, elipsa predicatului se
întâlnește frecvent, iar aceasta se marchează prin virgulă. Prin
urmare, în enunțurile: "Unii mă consideră altruistă, alții egoistă"
(dashing- kiss.hi5.com), "Eu sunt Rac, și iubitul meu Fecioară"
(ww.kudika.ro, 25.l2.2011) trebuie pusă virgulă în locul predi
catului absent: "Unii mă consideră altruistă, alțiiL] egoistă",
"Eu sunt Rac, și iubitul meuL] Fecioară".
Elipsa poate fi marcată și prin linie de pauză: "Madonna -din nou
la București."
32. "G. M., directorul Regionalei CFR București a fost de
mis." (Realitatea TV, 30.04.20 Il)
Construcția directorul Regionalei CFR București are, în
contextul dat în titlu, rol de apoziție, stabilind cu subiectul G M.
o relație de echivalență. Acest tip de relație permite oricărui
membru al ei să fie omis (situație în care, în absența subiectului,
fosta apoziție devine subiect), fără ca enunțul să sufere din punct
de vedere grama tical: "G M. a fost demis" sau ,,Directorul Re
gionalei CFR București a fost demis". Aceste caracteri stici sin
tactice și semantice au ca reflex izolarea apoziției și prozodic
(prin pauze înaintea și la srarșitul ei), și grafic (prin virgule):
"G. M., directorul Regionalei CFR București[.] a fost demis."
Din punct de vedere semantic, apoziția aduce o explicație
suplimentară, contribuind la identificarea componentului la care
63
se raportează. Caracterul explicativ al apoziției poate fi "anun
țat" prin cuvinte de tipul adică, respectiv, și anume, înaintea
cărora se pune virgulă: "Are un aparat bun, adică performant,
care a costat destul de mult", "G M., respectiv directorul Regio
nalei CFR București, a fost demis", "Își petrece vara lucrând,
și anume scriind o carte".
În alte contexte, când apoziția este de tip diferit, ca în exem
plul "A scris o lucrare despre Carnii Petrescu, scriitor inter
belic", numai aceasta este omisibilă, nu și suportul ei, termenul
pe care îl caracterizează, incluzându-I într-o categorie: e posibil
un enunț ca "A scris o lucrare despre Camil Petrescu", dar nu
se poate spune "A scris o lucrare despre scriitor interbelic".
Frecvent, se pune o singură virgulă pentru marcarea apozi
ției, însă, când apoziția nu reprezintă ultimul membru al enun
țului, ci este intercalată în enunț, ea trebuie să fie nu numai
precedată, ci și urmată de virgulă. În exemplele următoare,
pentru izolarea apoziției, era necesară și a doua virgulă: "Fostul
președinte al Comisiei Centrale a Arbitrilor , A. H. a criticat
prestația avută de S. C. la partida Steaua-Victoria Brănești"
(www.sportlam inut.ro. 17.08.2010), "Dr. F. R., medic primar
chirurg răspunde întrebărilor dumneavoastră" (Kanal D,
24.06.2010). Corect: "Fostul președinte al Comisiei Centrale
a Arbitrilor , A. H. [,] a criticat prestația avută de S. C. Ia partida
Steaua-Vi ctoria Brănești" și "Dr. F. R., medic primar chiru1g[,]
răspunde întrebări lor dumneavoastră".
În unele situații, izolarea prin virgule a celui de al doilea
membru al relației depinde de interpretarea care i se dă. Într-un
enunț ca "Președintele Ion Popescu a racut o declarație șo
cantă", constituentullon Popescu se separă obligatoriu prin
virgule de restul enunțului numai dacă aduce o explicație su
plimentară, importantă pentru a înțelege despre cine este vorba
în enunț ("Președintele, Ion Popescu, a racut o declarație șo
cantă"), dar poate să nu fie despărțit prin virgule dacă se cunosc
atât persoana, cât și calitatea sa de președinte.
64 Grafic, apoziția poate fi izolată și prin paranteze cu\cate (linii de pauză,
nu cratime): "Din cartea mea preferată -Insuportabila ușurătate a
ființei -am scos mai multe citate"; de asemenea, poate fi precedată
de două puncte, după reorganizarea enunțului: "Am scos mai multe
citate din cartea mea preferată: lnsuportabila ușurătate a ființei."
33. "Dați-vă vă rugăm frumos într-o parte!" (Antena 1,
17.09.2010)
o construcție incidentă, cum este în titlu secvența vă rugăm
frumos, se separă prin virgule de restul enunțului. Izolarea între
virgule a unei asemenea construcții indică faptul că aceasta se
detașează de celelalte componente ale enunțului, situându-se
la alt nivel (pragmatic, discursiv), unde poate avea diverse
roluri: "Dați-vă [.] vă rugăm frumos[,] într-o parte!" Construcția
incidentă întrerupe structura enunțului pentru a introduce un
anumit punct de vedere ("Nu au fost ușoare subiectele de la
examen[.] și spun asta pentru că le-am comparat cu subiectele
date anul trecut[.] dar le-am rezolvat"), o explicație suplimen
tară în legătură cu cele enunțate ("Au trecut doi ani de când
nu ne-am văzut[.] vreme în care ea a fost plecată la studii[.]
dar prietenia noastră nu a suferit"), pentru a indica reproducerea
vorbirii directe ("Nu doresc să fac nicio declarație[.] spuse
vedeta[.] și vă rog să nu-mi mai puneți întrebări").
Construcțiile incidente, prin care locutorul face referire la
actul enunțării, se izolează de restul enunțului, izolare care
trebuie să fie marcată și grafic prin virgulă: "Nu vreau să mai
lucrez cu voi[,] ca să mă exprim direct", "Să fii fericit[,] pentru
că nu mai am altceva de spus", ,.Dinfericire[.] accidentul nu
a fost grav".
o construcție incide ntă poate fi separată grafic și prin linii de pauză
sau folosind paranteze le: "Mă așteptam la această reacție din partea
Ioanei -o cunosc încă din copilărie -, dar nu puteam face nimic
pentru ea", ,,Mă așteptam la această reacție din partea Ioanei (o cunosc
încă din copilărie), dar nu puteam face nimic pentru ea".
34. "Chiar dacă ar fi să-mi risc viața voi spune adevărul!"
(mediacauses.ro, 23.02.2010)
O propoziție circumstanțială are, în general, statut facultativ,
fapt care se poate marca și în plan grafic, prin separarea acesteia
de regentă prin virgulă. Caracterul obligatoriu sau facultativ
al virgulei depinde de tipul de circumstanțial, de topica acestuia,
de legătura semantică stabilită cu regentul, de prezența în
context a unui element corelativ. De fiecare dată, trebuie avute
în vedere aceste criterii pentru a stabili dacă se pune virgulă
între circumstanțial și regent. În cele ce urmează, vom exempli
fica aplicarea fiecăruia dintre criteriile enunțate.
Un tip de circumstanțială care se desparte, în general, prin
virgulă de regentă este propoziția concesivă, indiferent de to
pică. Prin urmare, în titlu trebuia notată virgula între propoziția
circumstanțială concesivă și regentă: "Chiar dacă ar fi să-mi
risc viața[,]voi spune adevărul!" Propoziția concesivă se separă
prin virgulă de regentă și dacă este postpusă acesteia: "Voi spune
adevărul[,] chiar dacă ar fi să-mi risc viața!"
Circumstanți alele prin care se face referire la actul enunță
rii se despart, de asemenea, prin virgulă de regent. În exemplu l:
"Nu o să dau mai multe detalii despre jocuri, deoarece nu doresc
să «inspim pe alții ca să zic așa" (www.ropor tal.ro. forum,
29.01.2009), construcția cu valoare metadiscursivă ca să zic
așa trebuia separată prin virgulă de restul enunțului: "Nu o să
dau mai multe detalii despre jocuri, deoarece nu doresc să
«inspir» pe alții[,] ca să zic așa."
În cazul altor circumstanțiale, separarea sau nesepararea lor
prin virgulă de regent depinde de topica pe care acestea o au
în raport cu regentul. Într-un enunț cum este "Dacă mă anunți
și pe mine ți-aș fi recunoscă toare!" (www.miresici.ro. 2.04.
2007), propoziția circumstanțială condițională trebuia să fie
despărțită prin virgulă de regentă: "Dacă mă anunți și pe mine[,]
ți-aș fi recunosc ătoare!" Virgula este însă facultativă dacă se
schimbă topica: "Ți-aș fi recunoscătoare dacă mă anunți și pe
mine."
66
Alteori, apariția virgulei este detenninată de importanța acor
dată de emițător legăturii dintre circumstanțial și regent. De
exemplu, o circumstanțială de cauză se desparte, în general,
prin virgulă de regentă ("Era deprimat[.] pentru că nu avea
ocupație"); însă, dacă legătura sa cu regentul este considerată
strânsă din punct de vedere semantic, nu se mai pune virgulă:
"Era deprimat pentru că nu avea ocupație."
Prezența unui element corelativ al conector ului care intro
duce o circumstanțială impune, de asemenea, prezența virgulei:
,.De aceea te-am așteptat[.] ca să îmi aduci ce mi-ai promis."
Unele circumstantiale sunt cerute în mod obligatoriu de regent:
"Locuiesc departe", "Cântărește cât n-ai crede" (nu se poate spune
numai "Locuiesc", "Cântărește"). Datorită caracterului lor obligatoriu,
aceste circumstanțiale nu se despart prin virgulă.
35. "Mecanismele create în 1990, nu au racut decât să con
serve conflictele înghețate." (Antena 3, 1.09.2008)
Regula că între subiect și predicat nu punem virgulă o în
vățăm din școala primară. În general, această regulă se aplică
rară greșeală când subiectul este exprimat printr-un singur
cuvânt, ca în exemplul ,Jon aleargă." Aplicarea regulii se ne
glijează deseori însă, când distanța dintre substantivul-ce ntru
din grupul nominal cu funcție sintactică de subiect (în exemplul
din titlu, substantivul mecanismele, din grupul nominal meca
nismele create în J 990) și predicat este mare.
Greșeala poate apărea și când subiectul este reprezentat de
o propoziție relativă, ca în enunțul "Cine e curios, poate să
calculeze" (raspunsu ri.rol.ro, 13.08.2008); corect este: "Cine
e curios poate să calculeze." Testul pe care îl putem utiliza
pentru a elimina greșeala este înlocuirea propoziției cu un
cuvânt: "Curiosul poate să calculeze." Apariția greșită a virgulei
între subiect și predicat se explică prin faptul că între cele două
unități ale enunțului se face frecvent o pauză în vorbire.
Sunt și situații excepționale, când între propoziția cu rol de
subiect și predicat se pune virgulă, ca în exemplele: "Ce o fi[.]
67
o fi" sau "Că a fost vina lor[,] se știa". Virgula se explică, În
astfel de situații, prin aceea că propozițiile Ce o fi sau Că a
fost vina lor cu rol de subiect sunt emfat ice. Pentru obținerea
efectului emfatic, s-a schimbat topica obișnuită ("O fi ce o fi",
respectiv "Se știa că a fost vina lor"), iar acest lucru se mar
chează și grafic prin virgulă.
Exceptând situațiile speciale În care între subiect și predi
cat se pune virgulă, ne întrebăm de ce a apărut regula care pre
vede că între cele două componente ale enunțului (numite "părți
principale de propoziție" în gramatica tradițională) nu se pune
virgulă. Pentru aceasta, e important să înțelegem că semnele
de punctuație marchează grafic anumite relații sintactice sau
indică delimitarea unor unități sintactice (cuvinte, grupuri de
cuvinte, propoziții, fraze).
Relația dintre subiect și predicat este foarte strânsă, ceea
ce se probează prin faptul că apariția subiectului depinde de
capacitatea verbului de a se construi cu subiectul. În română,
există verbe care nu acceptă subiect: verbele meteorologice
(plouă, ninge) sau verbe precum a-i păsa (de), a-i arde (de),
a i se lua (de). Pe de altă parte, subiectul impune verbului cu
rol de predicat un anumit număr (Copilul citește vs Copiii ci
tesc), uneori și un anumit gen (Romanul a fost citit de toți vs
Nuvela a fost citită de toți) sau o anume persoană (Eu citesc
vs Tu citești). Prin urmare, legătura puternică dintre subiect și
predicat nu permite utilizarea virgulei (chiar dacă apare o pauză
în vorbire). La fel de strâns legat de verb este complementul
direct, într-un exemplu precum "Citesc o carte" și, de aceea,
între verbul regent citesc și complementul direct o carte nu este
permisă utilizarea virg ulei.
Este clar, după cele spuse până aici, că virgula nu trebuia
să apară nici în exemplele unnătoare, conținând un complement
direct sau o propoziție completivă directă: "Va învinge B.,
Poliția Română?" (OTV, 26.09.2010), "Am înțeles, că sunteți
specialist" (www.craio vaforum.ro. 12.02.2011). Corect: "Va în
vinge B. Poliția Română?", "Am înțeles că sunteți specialist"
(virgula este permisă în ultimul exemplu numai dacă enunțul
68
are alt sens: "Am înțelesL] că (doar) sunteți specialist", "Am
înțelesL] că (deoarece) sunteți specialist"). Schimbarea topicii,
în condițiile în care completiva directă este emfatizată, se co
relează în plan grafic cu despărțirea acesteia prin virgulă de
regentă, ca în exemplul: "Că a fost vina lor, el știa."
Virgula se folosește însă dacă între predicat și un component
al enunțului strâns legat de el (subiect, compl ement direct,
complement indirect etc.) există diverse tipuri de intercalări :
"Frații tăiL] mai tineri decât tineL] au alte preocupări", "BeauL]
deși nu e recomandat L] trei cafele pe zi", "Directorul le cere
raportulL] În fiecare luniL] angajaților săi".
36. "Căutăm distribuitori, magazine, showroomuri, etc."
(ravtechconsulting. paginialbastre.ro)
Știm că, Într-o enumerare, punem virgulă după fiecare ele
ment, exceptând penultimul element, dacă acesta e urmat de
conjuncția copulativă și: "Aici se repară televizoare, radiouri
și calculatoare."
În limba română, Într-o enumerare, nu punem virgulă Între
elementul final și etc., așa cum s-a pus, greșit, în exemplul din
titlu. Etc. reprezintă abrevierea construcției latinești et caetera,
care înseamnă "și alții, și altele". Spre deosebire de română,
În alte limbi (precum engleza și franceza), normele ortografice
nu interzic prezența virgulei înainte de etc. Contactul masiv,
În epoca actuală, cu aceste limbi influențează, desigur, scrie
rea în limba română; de aceea apare de multe ori virgula înainte
de etc.
Nemarcarea exclamării sau a Întrebării
Deosebirea dintre enunțurile asertive (prin care se afirmă
sau se neagă ceva) și alte tipuri de enunț (exclamative, impera
tive, interogative) se evidențiază și printr-o anumită intonație,
re dată grafic prin semne de punctuație caracteri stice. Enunțul
69
asertiv se marchează În scris prin punct la sfârșit, enunțurile
exclamative și imperative se marchează prin semnul exciamării,
iar enunțul interogativ, prin semnul Întrebării.
37. ,.Dumnezeule. A fost cel mai Îngrozitor lucru din viața
mea." (Antena 1, 1.09.2008)
În exemplul dat, se exprimă o emoție, de aceea după cuvân
tul Dumnezeule trebuia să fie pus semnul exciamăr ii: ,.Dum
nezeule[!] A fost cel mai Îngrozitor lucru din viața mea" (sau
virgulă după acest cuvânt și semnul exciamării la sfârșitul
enunțului: "Dumneze ule[.] a fost cel mai Îngrozitor lucru din
viața mea[!]").
La fel, În cazul enunțului imperativ "Să-i batem pe italieni"
(Kanal D, 30.09.2010) și al enunțului exc1amativ "Trăiască
samba" (TVR 2,5.03.2011), reprezentând titlurile unor știri,
era necesar, la sfârșitul lor, semnul exc1amării: "Să-i batem pe
italieni[!]" și "Trăiască samba[!]"
38. "Dar de ce ai acceptat să mlU1cești la ei, dacă te consideri
așa bun." (www.des prefirme .com. comentariu, 13.01.2012)
Pentru marcarea interogației, este obligatoriu semnul între
bării. Acesta trebuie pus și la sfârșitul enunțului din titlu ("Dar
de ce ai acceptat să lucrezi la ei, dacă te consideri așa bun[ ?]"),
și la sfârșitul enunțului "Și caii se joacă, nu-i așa" (www.daily
motion.com, 17.02.2010), scris corect "Și caii se joacă, nu-i
așa[?]"
Când enunțul interogativ este transpus în vorbire indirectă,
la sfârșitul acestuia nu se pune semnul întrebării. Deci În exem
plul "Cineva ne-a Întrebat de ce aducem hăinuțe numai pentru
bebeluși?" (www.napati.ro. 13.10.2010), nu trebuie folosit sem
nul întrebării, ci punct: "Cineva ne-a întrebat de ce aducem
hăinuțe numai pentru bebelu și[.]" Semnul întrebării este folosit
corect în vorbirea directă: "Cineva ne-a întrebat: -De ce aduceți
hăinuțe numai pentru bebeluși [?]"
70
V. Greșeli de morfologie
Greșelile de morfologie sunt numeroase și se manifestă
diferit, în funcție de specificul claselor lexico-gramaticale (al
părților de vorbire). Unele clase lexic o-gramaticale (substan
tivul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul) prezintă fle
xiune în raport cu anumite categorii gramaticale (de exemplu,
substantivul flexionează în raport cu numărul și cazul; adjecti
vul, în raport cu genul, numărul și cazul; verbul, în raport cu
numărul, persoana, modul și timpul ș.a.), iar alte clase (adver
bul, prepoziția, conjuncția și inteIjecția) sunt neflexibile, adică
nu își modifică forma.
O serie de greșeli nu privesc strict morfologia, ci și sintaxa,
cum sunt, bunăoară, cele care apar în exprimarea cazului (cate
gorie gramaticală ce depinde de contextul sintactic) sau în
utilizarea verbelor impersonale.
Pentru că pun probleme diferite, vom separa greșelile selec
tate (având în vedere frecvența și gravitatea lor) după clasele
lexico-gramaticale. Necunoașterea noțiunilor de bază de mor
fologie (și de sintaxă) se reflectă, după cum vom vedea, în folo
sirea incorectă a unor forme gramaticale sub diverse aspecte:
structură (radical, sufixe gramaticale, desinențe), grafie, pro
nunțare, acord.
Unele forme considerate nerecomandab ile de norma actuală
erau utilizate, așa cum vom arăta, și în perioadele anterioare
de limbă, însă vechimea lor nu reprezintă un argument pentru
a le accepta în prezent.
71
Substantivul
Vom aduce în discuție câteva greșeli care privesc marcarea
numărului și a cazului substanti vului. La originea acestora, se
găsesc mai multe cauze (exprimarea populară, hipercorecti
tudinea, necunoașterea nonnei actuale etc.), pe care le vom
descoperi și discuta, desigur, în scopul de a le înțelege și de a
le elimina.
Greșeli În exprimarea numărului
Frecvent, în exprimarea numărului plural, desinențele alese
nu sunt cele corecte. Chiar dacă în uz circulă două variante de
plural, în cele mai multe situații, nonna acceptă numai una (chi
tanțe, nu chitănți; chitare, nu chitări; hoteluri, nu hotele etc.).
Alteori, din cauza necunoașterii suficiente a gramati cii lim
bilor din care am împrumutat unele substantive, fie se marchează
redundant fonna de plural, și ca în limba de origine (engleza),
și ca în română (snacksuri, în loc de snackuri), fenomen asupra
căruia au atras atenția Mioara Avram (1997: 17) și Adriana
Stoichițoiu Ichim (2001: 99-100; 2006: 46-49), fie se produc
confuzii între desinența de singular și cea de plural, utilizându-se
una în locul alteia (un paparazzi, în loc de un paparazzo).
Desinențe de plural greșite
39. "Frigiderele și aragazurile vor pierde statutul de vedetă
a magazinelor de electrocasnice." (www.editiaspec iala.com.
19.04.2006)
În exemplul dat, trebuie utilizată desinența -e în locul
desinenței -uri pentru marcarea pluralului substantivului
neutru aragaz.
Pentru sensul "sobe", cu care este folosit substantivul și În exemplul
din titlu, DOOM I indica, spre deosebire de DOOM 2, pluralul aragazuri.
Deseori ne confruntăm cu dileme de tipul: morminte sau
mormânturi, hotele sau hoteluri, spitaluri sau spitale și atunci,
72
ca să nu scriem sau să spunem la nimereală, este recomandat
să consultăm DOOM2, sursa cea mai la îndemână.
Concurența pluralelor neutre în -uri și în -e a fost discutată
de Grigore Brâncuș într-un articol din 1978. Pe baza Dicționa
rului explicativ al limbii române (DEX), ediția 1975, lingvistul
face o statistică, din care reiese că, din 4586 de substantive
neutre neologice, 3061 au pluralul în -e, 1307 au pluralul în
-uri, 57 prezintă forme duble de plural (în -e și în -uri) și 161
(cele în -iu) au pluralul în -i. Materialul analiz at l-a condus pe
cercetător la concluzia că -uri este selectat, în general (sunt și
excepții), de neutrele neologice cu radical monosilabic (blanc,
burg, caz, corp, curs etc.; excepții: act, grad, test etc., care au
pluralul în -e) sau terminat în vocală (antreu, decolteu, eseu
etc.), precum și de neologismele insuficient adaptate (cor pus,
epos,jeep, minus etc.), în timp ce -e apare la neutre le polisi
labice, îndeosebi la cele derivate cu sufixe (abonament, capsa
tor, documentar, inspectorat, organism etc.). Autorul citat
semnalează că desinența -uri se extinde, întrucât are avantajul
de a nu antrena alternanțe fonetice în radical, spre deosebire
de -e (de comparat perechile microfon -microfoane, toponimic
[toponimik] -toponimice [toponimice], catalog [katalog] –
cataloage [kataIQage] cu semiton – semitonuri, atac -atacuri,
aisberg -aisberguri). Tendința aceasta este confirmată și de
statistica realizată de Gabriela Pană Dindelegan (2002: 38-39)
pe baza Dicționarului de cuvinte recente (DeR), ediția 1997,
unde substantivele neutre recente (împrumutate sau formate în
română) cunosc 92 de atestări în -uri și 52 în -e. Această statis
tică evidențiază, prin urmare, extinderea desinenței -uri în defa
voarea lui -e.
În afara situațiilor clare, în care se folosește pluralul neutru
numai cu desinența -uri sau numai cu -e, există multe neutre
care cunosc atât variante în -uri, cât și variante în -e la plural:
aragazuri -aragaze, azi/uri -azile, chibrituri -chibrite, com
promisuri -compromise, mormânturi -morminte, niveluri –
nivele,pardesiuri -pardesie, tuneluri – tunele etc. În cazul aces
tora, norma stabilește care este forma literară sau dacă ambele
73
variante sunt acceptate (în DOOM2, prima variantă, plasată îna
intea barei oblice, este cea preferată). Astfel, DOOM2 recomandă
fonnele aragaze, azi/uri, chibrituri, compromisuri, morminte,
pardesie, niveluri/nivele, tuneluri/tunele.
Potrivit DOOM2, fonnele de plural niveluri și nivele nu se diferențiază
semantic, fiind variante libere ale substantivului la singular nivel
"înălțime, stadiu, treaptă". Varianta de plural nivele este aceeași cu
fonna de plural a altui substantiv (considerat în DOOM1 variantă a
lui nivel): nivelă "instrument".
Uneori, fonnele diferite de plural corespund unor sensuri
diferite: complex are pl. complexe pentru sensul "tendință de
comportare" și pl. complexuri pentru sensul "construcție"; ra
port are pl. rapoarte pentru sensurile "relatare oficială; cât între
două mărimi" și pl. raporturi pentru sensul "relație"; timbru
are pl. timbre pentru sensul "imprimat" și pl. timbruri pentru
sensul "proprietate a unui sunet".
40. "Nu-ți imaginezi ce emoții am și câte grijuri îmi fac!"
(www.parinti.com. 17.12.2006)
Puține substantive feminine au desinența -uri la plural, prin
tre ele numărându-se: alămuri, blănuri, cărnuri, certuri, lipsuri,
mâncăruri, treburi, vremuri.
Apariția lui -uri la substantivele feminine a fost explicată
ca extindere de la substantivele de genul neutru (Graur 1968:
90-92). Substantivele feminine cu pluralul în -uri sunt consi
derate "în realitate o varietate de neutre plurale fără singular,
grefate pe feminine singulare care n-au plural, iar uneori și pe
feminine sub fonna pluralului". Explicația lingvistului avea o
bază semantică, anume că substantivele cu o astfel de marcă
de plural desemnează "sorturi, plurale colective sau nume de
substanțe continui", prin unnare, ele ar reprezenta unități lexi
cale distincte de fonna de singular.
74 Prima fonnă de feminin plural în -uri (cărnuri) este înregistrată, după
cum arată Constantin Frâncu (1982: 199-200), abia în 1620 (în manu-
scrisul Alexandriei) și nu diferea semantic de forma veche cărni. Mai
târziu, în Biblia de la 1688, pluralul cărnuri începe să aibă și sensul
de "soiuri de carne", ca în limba actuală.
În legătură cu substantivele de genul feminin marcate la
plural prin -uri, atragem atenția asupra mai multor aspecte, care
privesc nu numai fonna, ci și sensul.
În funcție de sens, se disting, după Mioara Avram (2005
[2003-2004]: 111-120), trei tipuri de utilizări ale desinenței
-uri în cazul substantivelor feminine:
(a) când desinența -uri nu se corelează cu niciun sens special
În raport cu singularul;
(b) când desinența -uri marchează sensuri diferite de cele
ale fonnei de singular;
(c) când desinența -uri imprimă substantivului un sens
depreciativ.
Tipului (a) îi aparțin substantive precum ceartă -certuri,
lipsă -lipsuri, treabă -treburi. Pentru că desinența -uri este
rară la femininele din această categorie, apare uneori greșeala
Înlocuirii lui -uri printr-o altă desinență, ca în exemplul "Nouă
ne trebuie două lefi în casă" (forum.desprec opii.com, 7.06.2005),
unde, în locul fonnei lefi, trebuia folosită forma lefuri.
În alte perioade ale limbii se folosea și forma de plurallefi. În secolul
al XIX-lea, de pildă, se întâlnea pluralullefi (bunăoară, la D. Golescu,
insemnare a căIătoriii mele).
Alteori, deși rară, desinența -uri înlocuiește desinența -i,
greșeală ce apare în titlu: grijuri, în loc de griji.
Unele feminine cunosc, pe lângă fonna de plural în -uri,
variante în -e sau în -i. Astfel, sunt indicate ca fonne de plural
în DOOM2 atât fonna vremuri, cât și vremi. În cazul multor
substantive, varianta în -e sau în -i este învechită față de cea
În -uri (ierbi, trebi), și deci nerecomandabilă.
Tipul (b) caracterizează substantive nume de materie și sub
stantive abstracte, care, în trecerea la plural, capătă alte sensuri.
Astfel, numele de materie cu desinența -uri nu mai indică
materia propriu-zisă, ci sorturi sau obiecte (alamă -alămuri
75
"sorturi de alamă; obiecte !acute din alamă; instrumente muzi
cale de suflat din alamă", mătase -mătăsuri "varietăți de
țesături din fibre de mătase"), iar substantivele abstracte utilizate
la plural cunosc un grad mai mare sau mai mic de concret izare
(favoare -favoruri "avantaje acordate cuiva", scumpete -scum
peturi "lucruri prețioase, valoroase").
Dat fiind că -uri s-a specializat pentru a indica sorturi de
materie, se constată că uneori forma în -uri dublează o formă
mai veche, cu altă desinență de plural. Așa se explică circulația
variantelor vopsele și vopseluri (ambele acceptate de DOOM2),
catifele și catifeluri (dintre care numai prima este înregistrată
în DOOM2).
În clasa (c), intră o serie de substantive abstracte care, în
forma de plural, au un sens conotativ depreciativ. Unele dintre
aceste forme sunt indicate și în DOOM2, în variație cu altă formă
de plural (politeți/politețu ri), altele, cu o singură formă, în -uri
(bunătățuri, delicatețuri, străinătățuri, tandrețuri). Fiind mar
cate stilistic, aceste forme trebuie utilizate într-un context adec
vat. Dacă utilizarea cu intenție stilistică evidentă a unor astfel
de forme de către ziariști este acceptată, în schimb ele trebuie
evitate în stilul înalt, unde sunt neadecvate.
Pentru greșeala marcării prin -uri la genitiv-dativ a acestor substan
tive, vezi infra, 45.
41. "Înainte mâncam câte două ciocolăți normale pe zi."
(forum.getfit.ro, 9.01.2010)
Substantivele de genul feminin au, în mod frecvent, la plural,
una dintre desinențele -e sau -i: case, fete; flori, uși. Concu
rența dintre cele două desinențe este veche în limbă și continuă
să se manifeste și astăzi. Astfel, multe substantive cunosc în
limba actuală variante cu ambele desinențe, însă norma impune
cel mai adesea una singură, fie cu -i (coli, nu coaie; plăpumi,
nu plapume; sorți, nu soarte), fie cu -e (ciocolate, nu ciocolăți;
comune, nu comuni; îngheța te, nu înghețăți; piețe, nu pieți).
76
Mai rar, nonna actuală acceptă ambele variante: căpșuni/căp
șune, coperți/co perte.
Două tendințe se manifestă, așadar, în limba actuală: pe de
o parte, folosirea desinenței -i în locul lui -e, pe de altă parte,
extinderea desinenței -e. În concurența dintre cele două desinențe,
-i s-a impus cel mai adesea, eliminând variantele (învechite) cu
-e: boli, nu boale; străzi, nu strade; școli, nu școale; roți, nu roate.
În limba actuală însă, -i a ajuns să fie resimțit ca marcă populară
de plural, de aceea a apărut, în paralel, tendința de înlocuire a
acesteia cu -e, rezultând variante hipercorecte, neadmise de
nonnă, ca în exemplele: "În Drobeta- Tumu-Severin, au fost
anulate două garniture, iar întârzierile au fost de peste o sută
douăzeci de minute" (www.radioseverin.ro). "plimbări cu tră
sJ1rele trase de cai" (Antena 1, 17.04.2009). Nici fonna după
amieze nu este admisă de nonna actuală: "Își petrec diminețile,
dar și după-amiezele citind ziarele" (Europa FM, 3.12.2007).
Oscilația Între cele două desinențe a existat și În perioadele anterioare
ale limbii. În secolul al XIX-lea, de exemplu, se Înregistrau variante
ca școale -școli, boale -boli, lampe -lămpi etc.
În DOOM1, față de DOOM 2, pentru substantivul după-amiază, erau
indicate pluralul după-amieze și genitiv-dativul după-amiezei.
Greșeli similare apar în marcarea genitiv-dativului substan
tivelor feminine, atât la singular, cât și la plural (dată fiind
identitatea dintre fonnele de genitiv-dativ singular cu cele de
plural, la toate cazurile): corect este "uneipIăpumi", "niște/unor
pIăpumi", nu "unei plapume", "niște/unor plapume" (vezi 44).
Desinențe duble de plural
42. "Dorința de a ciuguli câteva snacksuri în timp ce ne
uităm la un film se poate transfonna rapid în câteva kilograme
în plus." (www.kudika.ro. 7.01.2009)
Adăugarea desinenței românești de plural -uri la fonna de
plural din engleză snacks nu este corectă în cazul substantivului
77
snack (cu fonna de singular preluată ca atare din engleză și
pentru care DOOM2 indică pluralul snackuri). Se acceptă însă
plurale precum comicsuri și sticksuri, pentru că, în română,
singularul acestor cuvinte a fost adaptat în fonna comics, res
pectiv sticks (care, în engleză, sunt fonne de plural).
Confonn DOOM2, marcarea dublă a pluralului se admite
pentru unele anglicisme (o parte dintre ele, intrate prin filieră
franceză) compuse cu subst. man "bărbat" (pronunțat [men])
ca businessman, gentleman, yesman, care sunt în curs de adap
tare (Rădulescu Sala 2007: 179-184): la singular, acestea con
servă grafia și pronunțarea din limba de origine, dar la fonna
de plural din engleză (-men) se adaugă și desinența -i, specifică
sistemului morfologic al limbii române (businessmeni, gen tle
meni, yesmeni). Spre deosebire de acestea, în cazul cuvintelor
sg. congresmen -pl. congres meni, sg. recordmen -pl. record
meni, sg. tenismen -pl. tenismeni, grafia fonnelor de singular
a fost integral adaptată în română după pronunțare, pluralul lor
fonnându-se, în mod firesc, cu desinen ța -i.
În OOOM I , se recomandau formele semiadaptate de singular congres
man (cf engI. Congressman), recordman (cf fr. recordman), tenis
man (cf fr. tennisman), cu pluralele congresmeni, recordmeni,
tenismeni.
Confundarea pluralului cu singularul
43. "M. D. a luat un paparazzi de gât!" (asport.ro, 26.02.20 Il)
Substantivul, preluat din italiană, are fonna de singular
deosebită de cea de plural, marcată prin desinența -o, ca în limba
de origine: paparazzo. Utilizarea pluralului (paparazzi) în locul
singularului se explică, pe de o parte, prin faptul că desinența
-o de singular este rară în română, aceasta apărând în cazul unor
împrumuturi, din italiană (Picolo), spaniolă (macho), gennană
(flamingo), iar, pe de altă parte, prin modelul unor substantive
tot neologice, care nu cunosc decât fonne cu -i (vocalic):
confetti, grajJiti,jacuzzi, mariachi, pecari, ravioli.
78
Și alte neologisme sunt utilizate invariabil greșit, cu fonna
de singular pentru cea de plural: "doi hamburgd' (www.9am.ro.
2.12.2010), în loc de hamburgeri; "două pizza" (www.adeva
rul.ro, 22.06.20 Il), în loc de pizze. În schimb, substantivul cola,
cu fonnă identică de singular și de plural, confonn DOOM2,
se întâlnește și cu pluralul nerecomandat cale, pentru sensul
"sorturi, porții de cola": "două cole" (liviualexa.ro, 12.09.2010).
Greșeli În exprimarea cazurilor su bstantivului
Vom analiza aici câteva greșeli care apar în exprimarea ca
zurilor genitiv și dativ, pe de o parte, și a cazului vocativ, pe
de altă parte.
Genitivul și dativul au în română posibilitatea de a fi expri
mate fie sintetic, adică printr-o fonnă flexionară ("Hainaf etei
este subțire", ,,1 -am dat fetei o bomboană"), fie analitic, cu
ajutorul prepozițiilor a sau la, când tennenul pe care îl precedă
este invariabil sub aspectul cazului ("Drumul s-a blocat din
cauza a trei mașini", "Datorită a doi prieteni am luat exame
nul"; "Dă atenție la ceva neimporta nt").
Greșeli se înregistrează atât în exprimarea fonnei flexionare,
prin folosirea unei tenninații nepotrivite ("miezul pâinei", în
loc de "miezul pâinii"), cât și în exprimarea analitică.
În puține cazuri , în variație liberă, ambele modalități de redare
a genitivului și a dativului sunt pennise, ca în: "cărțile a mulți
copii" și "cărțile multor copii", "datorită a numeroși prieteni"
și "datorită numeroși/ar prieteni". În afara acestor situații, de
multe ori se alege greșit modalitatea analitică de exprimare a
genitivului și a dativului, deci cu ajutorul prepoz ițiilor ("Haina
lafată este subțire", "I-am dat lafată o bomboană"), în locul
utilizării fonnei flexionare.
Alteori, greșelile constau fie în redarea redundantă a relației
cazuale, și prin prepoziție, și prin fonna flexionară de genitiv
a detenninantului substantivului ("autoarea a multor romane"),
fie în utilizarea invariabilă a substantivului ("influența mass
media").
79
Confundarea prepoziției a cu al (a, ai, ale) din structura
genitivului ("membrii ai două partide", în loc de "membrii a
două partide") sau confuzia dintre dativ și genitivul cu a ("dato
rită mamei și a prietenilor", în loc de "datorită mamei și priete
nilor") reprezintă, de asemenea, surse ale altor greșeli care se
produc în exprimarea celor două cazuri.
Și în utilizarea vocativu lui, caz al adresării, frecvent în con
versația cotidiană, se înregistrează, cum vom vedea, fonne
nerecomanda bile (de pildă, cele articulate: ,Fata, ți-a căzut
portofelul!", ,.Doamna, vă rog să mă înțelegeți !").
Exprimarea sintetică (prin desinențe) a genitiv-dativului
44. "Printre frumusețile grădinei, se numără zona ce imită
labirintul cretan." (www.paradise.ro)
Greșeli de tipul celei din titlu apar și în exemplele: "un cam
pion al vioarei" (Prima TV, 13.06.20 lO), "pe marginea groa
pei" (Pro TV, 9.03.20 Il), "finalul «Săptămânei Modei» la
Paris" (Antena 1,5.03.2008), "S-a mers greu din cauza celei"
(Radio 21, 23.11.2007).
Multe substantive de genul feminin au la genitiv și la dativ
desinența -e (la fel ca la plural), căreia i se poate atașa, într-un
context dat, articolul hotărât de genitiv cu forma -i: "cartea fetd',
"mănușa mamei", "acoperișul casei", "sfârșitul vacanței". Alte
substantive de genul feminin au la genitiv o fonnă marcată prin
desinența -i, formă care este aceeași cu cea de plural, la care se
adaugă articolul hotărât -i: "frumusețile grădinii", "campion al
viarir, ,,margineagropir, ,,finalul săptămânir,,,din cauza ceții."
Desinența -i de genitiv feminin singular, la care se adăugă
-i când substantivul este articulat, este înlocuită adesea cu de
sinența -e, aceasta din urmă fiind considerată corectă, specifică
femininului. Un test util pentru a elimina greșeala este să se
compare fonna de genitiv singular cu fonna de plural (atunci
când substantivul poate avea plural), pentru că desinențele celor
două fonne sunt identice. Așa cum nu se folosesc pluralele gră
dine, vioare, groape, săptămâne, cele, tot așa nu trebuie folosite
BO
nici genitivele la singular grădinei, vioarei, groapei, săptămânei,
ceței. Bineînțeles, când nu suntem siguri nici asupra formei co
recte de plural a substanti vului, atunci trebuie consultat DOOM2•
o situație specială o au substantivele soră și noră, care, la genitiv
singular, ca și la plural, prezintă terminația neregulată -ori, explica
bilă etimologic: surori, nurori. Formele sore(i), nore(i), care ar fi
regulate, pentru că terminația -e(i) caracterizează o clasă largă de
substantive feminine, nu sunt corecte: "Ce-i dorești tu sorei tale?"
(Acasă TV, 23.10.2007), "Am să-ți dau același sfat pe care l-am dat
și norei mele" (ww.eva.ro, forum, 12.06.2005). Forma de genitiv sorei
este corectă numai când se referă la sora medicală, nu și când de
semnează gradul de rudenie.
Oscilația dintre terminațiile de genitiv singular -ei și -ii apare și în
etapele anterioare ale limbii, însă limba literară a impus ulterior o
singură formă. Variante precum cele întâlnite în texte din secolul al
XIX-lea: "lumina lunei" (D. Bolintineanu, Manoil), "menirea ome
nirei și a lumd' (N. Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul),
"Însemnare a căIătoriii mele" (D. Golescu, Însemnare a căIătoriii mele)
nu mai sunt conforme cu norma actuală.
45. ,,Am luat această decizie În urma unei certuri cu patronul
clubului." (forum.fifaromania.net, 27.09.2010)
O greșeală care privește exprimarea genitivului sau a dati
vului apare la unele substantive feminine cu pluralul În -uri:
alamă – alămuri, lipsă – lipsuri, ceartă -certuri, treabă –
treburi, vopsea -vopseluri (și vopsele), vreme -vremuri (și
vremi) etc.
Desinența -uri se folosește numai la nominativ sau la acu
zativ plural. La genitiv și la dativ singular, aceste substantive
prezintă o altă desinență: -e, -i sau -le (unei alame / alamei,
unei vremi / vremii, unei vopsele / vopselei). Prin faptul că
nominativ-a cuzativul plural diferă de genitiv-dativul singular,
substantive le În -uri la plural se separă de celelalte substantive,
care prezintă această identitate cazuală (niște fete -unei fete,
niște porți -unei porți, niște cafele -unei cafele).
81
Prin analogie cu majoritatea membrilor clasei de substantive
feminine, apare greșeala care constă în utilizarea formei de
genitiv-dativ singular identice cu pluralul în -uri, ca în titlu,
la care se pot adăuga exemplele: "Ce avantaje oferă utilizarea
unei vopseluri siliconice?" (www.protectch emical.ro). "Pentru
ca o iubire să poată să dureze în timp, ea nu trebuie să răspundă
unei nevoi, unei lipsuri din viața ta" (www.mayra .ro). Așadar,
în exemplele citate nu trebuia să se aplice regula conform căreia
genitiv-dativul feminin singular este identic cu pluralul, formele
corecte de genitiv-dativ ale substantivelor ceartă, vopsea, lipsă
fiind certe(i), vopsele(i), lipse(i).
Exprimarea invariabi/ă a genitiv-dativu/ui
46. "Influența mass-media asupra dezvoltării psihice a
copilului tău" (www.info-ghid.com)
OOOM' impunea folosirea substantivului invariabil mass
media. Respecta rea acestei norme se remarcă și în titlu, și în
exemplul: "Douăsprezece mii de reprezentanți mass-media
prezenți în capitala britanică vor transmite informații și imagini
de la cel mai așteptat eveniment al anului" (TVR 1,29.04.2011).
Spre deosebire de OOOM', în OOOM2, se indică, la genitiv
dati v, forma mass-medie i, cu terminația specifică substantivelor
feminine cu flexiune regulată (casa -casei, primăria -pri
măriei). Astfel, potrivit normei actuale, putem spune "influența
mass-mediei, "reprezentanți ai mass-mediei".
Conform OOOM2, marcarea genitiv-dativului se face după
forma substantivului colectiv cu sensul "presă" (defectiv de
plural), care este terminat în -a, acest fapt fiind consecința
adaptării compusului (cu elemente latine, dar creat în engleză)
la sistemul flexionar al substantivului românesc.
82 Altă ezitare În utilizarea acestui substantiv colectiv apare În realiza
rea acordului cu predicatul (vezi 96).
Construcții prepozițio nale cu valoare de genitiv sau de dativ
47. "A murit mama la soțul meu." (www.av ocatix.ro.
17.07.2011)
Folosirea construcției cu prepoziția la în locul genitivului
flexionar într-un context ca acela din titlu este populară, deci
nerecom andată de limba literară. În acord cu norma literară,
genitivul substantivului din titlu trebuia redat cu ajutorul arti
colului hotărât: "mama soțului meu".
Genitivul poate fi marcat nu numai prin articol (care se
atașează adjectivului când acesta precedă substantivul: "mama
primului/dragului meu so!"), ci și prin alt determinant antepus
substantivului -centru de grup. În exemplul "Nu aș vrea să fiu
[n locul la această persoană" (romania-inedit.3xf orum.ro,
11.09.2008), genitivul cerut de locuțiunea prepozițională [n
locul trebuia indicat prin forma de genitiv a adjectivului prono
minal demonstrativ antepus și a substantivului regent: "Nu aș
vrea să fiu în locul acestei persoane."
Greșeala apare și în structurile cu pronume (sau numeral
cu valoare pronominaIă). În exemplele "Atunci trebuie să mă
îngrijesc de hainele la toțr (forum.desprecopii.com, 20.07.2004)
și "Eu sunt împotriva la amândoi" (OTV, 6.03.20 Il), în locul
construcției prepoziționale, trebuiau folosite formele flexionare
de genitiv tuturor(a), respectiv amândurora.
În limba veche, construcțiile cu prepoziția la pentru exprimarea geni
tivului sunt mult mai rare decât cele conținând aceeași prepoziție
pentru exprimarea dativului (vezi 48).
48. "Le-am spus la copii care este planul și toți au fost de
acord." (www.mesager uldevalcea.ro. 2.12.2010)
Tot populară este folosirea construcției prepoziționale cu
la în locul dativului flexionar. În titlu, în locul grupării la copii,
trebuia să apară dativul exprimat cu ajutorul articolului hotărât:
copiilor. Folosirea prepoziției la se explică prin aceea că atât da
tivul, cât și prepoziția indică ținta. Totuși, aceasta nu e necesară
83
când dativul se poate realiza sintetic, cu ajutorul articolului
(atașat substantivului sau adjectivului antepus) sau al altui de
terminant: "Le-am dat sfaturi prietenilor", "Le-am dat sfaturi
buni/or mei prieteni"; "Le-am dat sfaturi acestor prieteni". Gre
șeala nu privește, evident, numai marcarea cazului dativ la
substantiv. În exemplele următoare, pronumele, deși aveau
posibilitatea de a realiza flexionar dativul, apar însoțite de
prepoziția la: "Când am lucrat, nu am cerut la nimeni nimic"
(www.arade ni.ro. 20.12.2010), "Am spus la oricine voia să mă
asculte" (confruntadurer ea.wordpress.com, 31.08.2008). Co
recte erau formele pronominale: nimănui, oricui.
Prepoziția la se utilizează corect pentru exprimar ea relației
cazuale de dativ, reprezentând singura posibilitate, numai când
termenul care precedă substantivul este invariabil sub aspectul
cazului: "Le-am oferit la doi copii cărți", "A spus la toată lumea
ce i s-a întâmplat".
Exprimarea dativului cu la se întâlnea și în limba veche: "Scris-am
la giupânul" (Documente și Însemnări românești din secolul al
XVI-lea), "Fistu spuse la Împăratu ce e de Pavelu" (Codicele Voro
nelean ).
Exprimarea redunda ntă a genitivului
49. "Iată aici câteva date orientative despre un produs care,
în câțiva ani, va fi în casele a multor români." (www.viera.ro)
Genitivul evidențiat în titlu trebuia marcat numai prin forma
flexionară a determinantului multor; corect este "casele multor
români". Greșeala se explică prin contaminarea cu construcția
sinonimă "casele a mulți români" unde, în locul formei cazuale
de genitiv multor, apare prepoziția a urmată de determinantul
mulți folosit invariabil (cu forma sa de nominativ-acuza tiv).
Construcția cu prepoziția a pentru a reda sensul cazului
genitiv se folosește obligatoriu când avem a face cu un cuvânt
invariabil sub aspectul cazului (care nu are formă flexionară
de genitiv-dati v), cum este întotdeauna numeralul cardinal: "re
prezentanții a douăzeci de state". Tot invariabile sunt și unele
84
adjective ca ditamai sau pronume precum ceva ori nimic și,
de aceea, în prezența lor se apelează la construcția analitică
cu prepoziția a pentru exprimarea relației de genitiv: "anvelo
parea a ditamai blocul", "comunica rea a ceva (ori a nimic)
important". În schimb, când avem a face cu tenneni cu sens
cantitativ (ca și numeralul), dar care sunt variabili (au formă
de genitiv-dativ diferită de cea de nominativ-acuzativ), precum
mulți, multe, multor; puțini, puține, puținor; destui, destule,
destulor; câțiva, câteva, câtorva, genitivul se poate reda fie
flexionar ("reprezentanții multor state", "anveloparea câtorva
blocuri"), fie, mai puțin frecvent, se poate utiliza construcția
analitică realizată cu prepoziția a + forma de nominativ-acuzativ
a cuvintelor respective ("reprezentanții a multe state", "anvelo
parea a câteva blocuri"); cele două modalități sinonime nu
trebuie însă folosite împreună.
În toate exemplele de mai sus, conținând termeni invariabili
și variabili, regentul genitivului este articulat cu articol hotărât,
iar genitivul se află în imediata lui vecinătate (reluăm aici numai
exemplele: "reprezentanț ii a douăzeci de state"; "reprezentanții
multor state", "reprezentanții a multe state"). O ezitare în ex
primarea genitivului apare când substantivul precedat de un
termen cantitativ variabil de tipul celor de mai sus are ca regent
un substantiv care este articulat hotărât și neunnat imediat de
genitiv sau un substantiv care nu este articulat hotărât. Există,
și în aceste situații, două posibilități de redare a relației cazuale:
prin structura de genitiv care conține ele mentul a ("atracția
turistică a multor români", "autoare a multor studii") sau cu
ajutorul prepoziției a ("atracția turistică a mulți români", "au
toare a multe studii"). Ezitarea în exprimarea genitivului cu a
unnat de forma variabilă a cantitativului (a multor) sau cu a
urmat de forma invariabilă a cantitativului (a multe) apare din
cauza faptului că elementul component al genitivului a (care
se acordă cu regentul substantival de genul feminin, numărul
singular) este identic cu prepoziția a. De teama de a nu marca
redundant genitivul (și prin prepoziție, și prin fonna cantitati
vului, cum s-a întâmplat în titlu), mulți preferă construcția cu
85
prepoziție: "atracția turistică a mulți români", ,,(o renumită)
autoare a multe studii". Însă, în situații ca acestea, sunt corecte
ambele variante (a multe/mulți, a multor), numai interpretarea
lui a fiind diferită: prepoziție când este unnat de fonna de no
minativ-acuzativ multe/mulți, respectiv component din structura
genitivului într-o construcție de tip a multor + substantiv. Că
nu sunt greșite construcțiile "atracția turistică a multor români",
"autoare a multor studii", o dovedește posibilitatea de înlocu
ire a detenninantului cu fonnă de genitiv multor cu articolul
nehotărât la genitiv unor: "atracția turistică a unor români",
"autoare a unor studii". Spre deosebir e de aceste construcții,
unnătoarea este greșită: "Am o părere foarte proastă despre
acest medic și este, de fapt, părerea a multor pacienți" (www.ca
binet-stomat ologic.com, comentariu, 2.04.20 Il), în loc de
"părerea multor pacienți" sau "părerea a mulți pacienți". Când
substantivul regent este articulat hotărât (părerea), genitivul cu
al, a, ai, ale nu poate apărea în imediata sa vecinătate, ci apare
numai dacă după substantiv mai este cel puțin un cuvânt ("pă
rerea cunoscută a multor pacienți").
Tot confuzia dintre prepoziție și componentul a al genitivului
îi detennină pe unii să evite, considerând că este greșit, genitivul
exprimat cu ajutorul lui a și al unui detenninant cu desinență
specifică (a multor + substantiv) când acesta se află în relație
de coordonare cu alt genitiv exprimat anterior: "plecarea co
piilor și a multor profesori", "plecarea copiilor sau a multor
profesori". Ambele construcții sunt corecte, pentru că, în coor
donare, prin elementul al (a, ai, ale) se reia centrul grupului
nominal (în exemplele date, plecarea), dovadă că se realizează
acordul acestuia cu substantivul substituit: ,,plecarea copiilor
și a multor profesori", dar "proiectul copiilor și al multor pro
fesori". Pe lângă aceste construcții, sunt corecte și cele cu
prepoziția a: "plecarea copiilor și a mulți profesori", "plecarea
copiilor sau a mulți profesori". Exprimarea genitivului și cu
a, și prin desinență este greșită, așa cum am arătat, numai când
acesta unnează imediat unui substantiv articulat hotărât: "ple
carea a multor profesori", în loc de "plecarea multor profesori"
sau "plecarea a mulți profesori".
86
Al (a, ai, ale) este analizat în gramatica tradițională ca articol posesiv
sau genitival, iar în Gramatica limbii române (GALR 2005/2008)
și în Gramatica de bază a limbii române (GBLR 2010), în funcție
de context, ca marcă a genitivului (doi elevi ai Mariei), pronume
semiindependent (Ai Mariei sunt premianți) ori fonnant în structura
numeralului ordinal (al doilea, a doua).
Confundarea prepoziției a cu al, a, ai, ale
din structura genitivului
50. "Trebuie să ne reamintim că Romeo și Julieta erau mem
brii ai două familii care se urau cu patimă." (www.crestin
ortodox.ro, 12.10.2007)
În enunțul din titlu, primul component al grupului sintactic
două familii, care ar trebui să fie pus în cazul genitiv, este un
numeral cardinal, deci un cuvânt invariabil, care nu are formă
distinctă pentru genitiv; de aceea, pentru exprimarea relației de
genitiv, se apelează la construcția analitică formată din prepoziția
a + numeral. În consecință, corect e să se spună "membri i a două
familii" (sau "membri a două familii", dacă sensul exprimat prin
substantivul membri este nedefinit). În locul prepoziției a, care
trebuie utilizată în această situație, s-a folosit -greșit -forma
de masculin plural (ai) a componentului din structura genitivulu i.
De ce s-a produs această greșeală? În primul rând, pentru
că cele două cuvinte -a și ai -au forme asemănătoare. În al
doilea rând, pentru că atât al (a, ai, ale), cât și a ajută la
exprimarea genitivului, dar nu în același context. Prima condiție
-esențială -este aceea ca termenul precedat de al, a, ai, ale
să fie un cuvânt variabil, adică un cuvânt a cărui formă de geni
tiv-dativ este diferită de forma de nominativ -acuzativ (cerință
pe care numeralul cardinal două, cuvânt invariabil, nu o înde
plinește). Utilizarea elementului al (a, ai, ale) cere însă și alte
condiții. Astfel, acesta apare doar când genitivul nu are ca regent
un substantiv articulat cu articolul hotărât ("niște membri ai
familiilor", dar nu "membrii ai familiilor") sau când nu se ata
șează direct regentului articulat cu articolul hotărât ("membrii
87
respectab ili ai familiilor"). În structurile cu elementul al (a,
ai, ale), forma acestuia trebuie să se acorde în gen și în număr
cu substantivul regent (în ultimele exemple, regentul membri(i)
este masculin plural, prin urmare elementul din structura geni
tivului are forma de masculin plural ai).
În fazele anterioare ale limbii, genitivul cu al (a, ai, ale) se utiliza
și după substantive articulate cu articol hotărât: "moșiia a baronului
Brukental" (D. Golescu, Însemnare a călătoriii mele), "piața a sfân
tului Ștefan" (ibid.).
o situație specială se înregistrează când primul component
al grupului sintactic care trebuie să apară în genitiv este un
cantitativ variabil (ca mulți,puțini, câțiva, numeros), compatibil
cu ambele construcții: "membri ai multor familii", "membri
a multe familii". Când însă regentul este articulat cu articol
hotărât (neurmat de niciun subordonat), este exclus al (a, ai,
ale), singurele posibilități fiind utilizarea formei flexionare de
genitiv a cantitativului sau utilizarea prepoziției a + cantitativul
la forma de nominativ-acuzativ: "membri i multor familii",
"membrii a multe familii" (vezi și 49).
La baza produceri i unei greșeli ca aceea din titlu, se poate
afla fenomenul de hipercorectitudine. Pentru că deseori se utili
zează, invariabil, a din structura genitivului (în loc de al, ai,
ale), chiar și în situațiile în care acesta trebuie să se acorde cu
un substantiv exprimat de regulă anterior, unii au "grijă" să facă
acordul și în contexte în care statutul acestui element este, de
fapt, diferit (prepoziție, nu component antepus al genitivului),
nepermițând acordul.
Confundarea dativului cu genitivul
51. "Au trecut dej a nouă ani, și încă mai am puterea să mă
lupt, datorită medicamentelor și a susținerii pe care o am din
partea părinților și a prietenilor." (www.vre ausastiu.ro)
Prepozițiile și locuțiunile prepoziționale contra, Împotriva,
Înaintea, În fața, În jurul etc., care conțin un segment final iden
tic cu articolul hotărât, se construiesc cu genitivul ("împotriva
ee
tuturor") sau cu posesivul ("înjurul meu"). În coordonare, aces
tea cer ca, înaintea celui de al doilea element, similar, să apară
al sau a (care "ține locul" prepoziției sau allocuțiunii prepozi
ționale), ca în secvența din titlu "din partea părinților și a
prietenilor" sau ca în exemplele: "împotriva fumatului și a alco
olului", "în jurul său și al familiei sale", "înfața mea și a ta".
În schimb, prepozițiile datorită, mulțumită, grație și adver
bele conform, contrar, aidoma se construiesc cu dativul și nu
cer prezența lui al sau a lui a înaintea celui de al doilea termen
al coordonări i. Abaterea de la această regulă este ilustrată în
titlu, ca și în exemplele: "execuție conform proiectului și a caie
tului de sarcini" (www.ku dika.ro. 12.05.2009), "Sunt ceea ce
sunt mulțumită familiei și a educației care a început acolo"
(blog. valugi.ro, 10.09.2007); formulările corecte sunt: "datorită
medicamentelor și susținerii", "conform proiectului și caietului
de sarcini", "mulțumită familiei și educației".
Identitatea dintre forma flexionară de genitiv și cea de dativ
favorizează apariția acestei greșeli.
Exprimarea vocativului
52. "Bună,fetele!" (www.utilecopii.ro. 18.03.2010)
Vocativul, cazul adresării, are în română mai multe posibi-
lități de exprimare, dintre care unele sunt literare, iar altele,
neliterare. De pildă, sunt conforme cu norma limbii literare
formele identice cu nominativul ale substantivelor proprii și
ale unor substantive comune (Mihai!, Ioana!; mamă!, doam
nă!), formele cu desinența -e/-ule la singular, la substantivele
masculine comune și la unele proprii (băiete!, doctore!, Ioane!;
băiatule!, domnule!, Radule!) și formele cu -lor la plural, la
substantivele comune, ambele genuri (băieților!,fetelor!).
Unele forme de vocativ, cwn sunt cele cu desinența -o pentru
substantive feminine și pentru câteva substantive masculine
terminate în -a (fato!, Mario!, Mirceo!) sau cele cu desinența
-e ori -ă pentru unele substantive proprii feminine (Marie!,
Ană!), sunt popular-co locviale.
89
Formele articulate de nominativ, de tipul băiatul, băieții,
jata,fetele, pronunțate cu intonația specifică vocativului, sunt
nerecomanda bile. Deci e greșit spus (fără intenția stilistică de
a fi familiar în exprimare) "Bună,fetele!", ca în titlul acestui
articol; corect ar fi fost: "Bună,jetelor!" Fac excepție situa
țiile în care substantivul este centrul unui grup nominal: "băieții
mei dragi!", ,Iata mamei!"
În adresarea directă politicoasă, sunt recomandate de normă
formulele "doamnă directoare", "domnișoară profesoară",
"domnule ministru" etc.
Adjectivul
În limba română, cele mai multe adjective au în flexiune
patru forme, marcate prin desinențe diferite pentru a indica
genul, numărul și cazul (acru, acră, acri, acre). Alte adjective
au însă în flexiune trei (roșu, roșie, roșii), două (mare, mari)
sau o singură formă (gri).
În utilizarea adjectivului, ca termen subordonat care trebuie
să se acorde cu substantivul regent în gen, număr și caz, se
înregistrează greșeli care privesc acordul (vezi injra, VI) și/sau
marcarea desinențială a formelor.
În această secțiune, vom discuta greșelile care apar din cauza
folosirii unor desinențe neadecvate la pluralul câtorva adjective.
53. "Bună dimineața, dragele mele!" (Prima TV, 12.04.2009)
Adjectivul drag are în flexiune, potrivit normei morfologice
actuale, doar trei forme, forma de feminin plural fiind aceeași
cu cea de masculin plural: "dragi colegi", "dragi colege". Ten
dința în utilizarea adjectivului drag este de a diferenția femi
ninul plural de masculin, atunci când este antepus substantivului
regent sau când adjectivul este substantivizat. Se folosește astfel
femininul plural marcat incorect prin desinența -e în construcții
precum: "dragele mele colege", în loc de "dragile mele colege";
,,Dragelor, ascultați-m ă!", în loc de ,,Dragi/or, ascultați-mă!"
90
Faptul că în postpunere apare forma cu desinența -i pentru
feminin plural ("colege dragi", nu "colege drage") arată că ad
jectivul are, într-adevăr, trei forme (drag, dragă și dragi). Deci
forma corectă de feminin plural este dragi, atât în situația în
care adjectivul stă înaintea substantivului regent și preia artico
lul ("dragile colege"), cât și atunci când este substantivizat
("dragile mele").
54. ,,0 singură victorie, în ultimile cinci partide" (Național
TV,3.12.2007)
Spre deosebire de adjectivul drag, adjectivul ultim, care are
patru forme flexionare (ultim, ultimă, ultimi, ultime), se folo
sește adesea la feminin plural sau la neutru plural cu desinența
-i (de la masculin plural): "ultimile cinci partide", "ultimile
rânduri", în loc de "ultimele cinci partide", "ultimele rânduri".
Greșeala apare când adjectivul, în condițiile în care este an
tepus substantivului, preia articolul hotărât al acestuia (compară
"Guvernul a oferit soluții ultime" cu "Guvernul a oferit ultimele
soluții").
Folosirea la feminin sau la neutru plural a formei ultimile
are o explicație fonetică: vocala i aflată în vecinătate influen
țează vocala următoare e, care se transformă în i (ultimele �
ultimile). Fenomenul fonetic care se produce în această situație
se numește asimilare.
55."C. A. are calități intrinseci." (www.libertatea.ro. comen
tariu,9.03.201O)
Într-un context ca acesta, forma de feminin a adjectivului
trebuie să aibă nu desinența -i, ca la masculin, ci desinența -e:
"calități intrinsece". Faptul că nu se disting după gen formele
de plural încadrează adjectivul intrinsec în clasa de flexiune
cu trei forme; or, acest adjectiv prezintă patru forme flexionare:
intrinsec, intrinsecă, intrinseci și intrinsece.
91
Greșeala nu se explică prin asimilare vocalică de felul formei
ultimile discutate mai sus, ci e vorba, în această situație, de
,,regularizarea" adjectivului intrinsec după modelul adjectivului
sec, cu trei forme, dintre care cea de plural este comună genu
rilor masculin și feminin: sec, seacă, seci.
Verbul
Pentru că morfologia verbului este complexă, și greșelile
care apar în utilizarea lui sunt numeroase și de mai multe tipuri.
În această secțiune, greșelile selectate le vom împărți în patru
grupuri mari, care au în vedere: exprimarea categorii lor de mod,
timp, persoană, număr; trecerea verbelor dintr-o conjugare în
alta; utilizarea mărcii de reflexiv; comportamentul verbelor
impersonale.
Unele greșeli discutate aici privesc grafia, pronunțarea sau
sintaxa verb ului. Am decis să le cuprindem în capitolul de mor
fologie, și nu în alte capitole, dedicate grafiei, pronunțării sau
sintaxei, pe de o parte, întrucât acestea sunt explicabile cel mai
adesea morfologic (prin confuzii, analogii cu alte forme din
paradigma verbală etc.), iar uneori au chiar implicații morfolo
gice (vezi, bunăoară, schimbarea locului accentului în trecerea
unui verb dintr-o conjugare în alta: bqtem vs bătgm,jqceți vs
/ăcgți), pe de altă parte, pentru a grupa mai multe greșeli care
apar în flexiunea verbală.
Notele istorice care însoțesc multe dintre comentari ile pe
marginea greșelilor selectate aduc informa�i despre evoluția unor
forme verbale sau a unor utilizări ori despre oscilația dintre
variante; ele nu au însă rolul de a încuraja exprimarea necon
formă cu norma actuală. Ca de fiecare dată, aceste incursiuni
istorice sunt făcute numai cu scopul de a atrage atenția asupra
dinamicii limbii și de a oferi o idee despre felul în care norma
a impus o formă sau alta, acordând importanță mai mare uneori
criteriului morfologic, iar alteori criteriului etimologic sau uzului.
92
Greșeli În exprimar ea modului, a timpului, a persoanei
și a numărului
O serie de greșeli apar în folosirea sufixelor gramaticale și
a desinențelor care se atașează radicalului verbal. Aceste com
ponente ale formei verbale au un rol gramatical important:
sufixele indică modul și timpul, atunci când forma verbală cu
noaște și categoria de timp (citesc, citit; lucrez, lucrând), iar
desinențele, persoana și numărul (citești, citește; lucrezi, lu
crează). În flexiunea unor verbe, acestea fie nu sunt marcate
(copii, în loc de copiez), fie sunt marcate incorect (să aibe, în
loc de să aibă), fie sunt marcate inutil (eu ajunseserăm, în loc
de eu ajunsesem).
Alte greșeli privesc forma radicalului (vroiam, în loc de
voiam) sau forma auxiliarului (de exemplu, să fii venit, în loc
de să fi venit).
Indica tivul prezent și conjunctivul prezent
56. "Cum aș putea să copii de la colega de bancă?" (www.
tpu.ro, 13.05.2011)
În exemplul din titlu, în care verbul a copia este la con
junctiv prezent, ca și în exemplul "Cel mai ușor copii cu tele
fonul" (www.adevarul.ro. 3l.0 1.20 10), unde același verb este
la indicativ prezent, trebuie folosite formele cu sufixul -ez-: să
copiez, copiezi. Nu numai în utilizarea verbului a copia apare
această greșeală, ci și la alte verbe terminate în -a la infinitiv.
Verbele cu sufixul -a de infinitiv se împart în două clase,
în funcție de prezența sau de absența sufixului -ez-la prezentul
indicativ și conjunctiv. Astfel, verbe ca a ateriza, a avansa, a
desena, a divorța, a lansa, a lucra se conjugă cu sufixul -ez
(aterizez, avansez etc.), iar verbe ca a căuta, a cânta, a îndopa,
a lăuda, a pleca, a zbura se conjugă rară sufixul -ez-(caut, cânt
etc.). Dacă în cazul verbelor enumerate nu apar ezitări în ceea
ce privește utilizarea sau neutilizarea acestui sufix (nu spune
nimeni ateriz, avans etc. sau căutez, cântez etc.), în multe alte
situații pot apărea ezitări în alegerea unei forme sau a alteia.
93
Iată câteva exemple prin care putem să testăm dacă știm să
utilizăm varianta corectă : aderă -aderează, excedă -excedează,
ignoră -ignorează, Înjiripă -Înjiripează, palpită -palpitează,
perturbă -perturbează , prelevă -prelevează, resuscită –
resuscitează. Verificând cu ajutorul DOOM2, constatăm că, din
perechile date, sunt corecte doar variantele: aderă, excedează,
ignoră, Îrțfiripă, pa/pită, perturbă, prelevă, resuscitează.
În limba actuală, clasa verbelor cu sufixul -ez-este foarte
productivă. Datele stati stice dovedesc acest lucru: conform
DOOM2, din 138 de verbe neologice cu sufixul de infinitiv -a,
135 se conjugă cu acest sufix, și numai 3 se conjugă fără sufix
(Dragomirescu 2009: 222).
Oscilațiile dintre subclasa verbelor cu sufixul -ez-și cea a verbe lor
fără sufixul -ez-sunt vechi În limbă, iar multe dintre cele atesta te în
limba veche nu se mai manifestă În limba actuală. În secolele al
XVI-lea-al XVII-lea, sunt atestate fonne aparținând ambelor tipuri
de conjugare pentru verbe precum a se apropia, a se asemăna, a cer
ceta, a cugeta, a curma, a cuvânta, a depărta, a Împreuna, a Împru
muta, a Înceta, a lucra, a lumina, a tămâia, a turbura etc. (Zamfir
2005: 293-327). Fonna lucru se mai Înregistrează și astăzi În Ardeal,
în timp ce În restul țării și în limba literară se folosește fonna lucrez.
Unele verbe, după cum prezintă sau nu în conjugare sufixul
-ez-, se deosebesc semantic: acord [atenție] și acord [predicatul
cu subiectul], dar acordez [un instrument muzical]; manifest
[interes] "arăt", dar manifestez [pentru pace] "particip la o mani
festație"; ordon [subalternilor] "dau un ordin", dar ordonez [lu
crurile în cameră] "pun ordine"; Însemnez "aplic un semn de
recunoaștere" sau "notez prin scris sau alte semne", dar Înseam
nă "are o anumită semnificație" (Dindelegan 1987: 81-82).
57. "Dacă chiar copiează omul ceva, măcar să pună sursa,
este mai frumos așa." (www.add-at-wor k.com. 9.01.2010)
În utilizarea verbului a copia, se mai poate înregistra o gre
șeală, de data aceasta în utilizarea formei cu sufix. La indicativ
prezent, persoana a 3-a sg. și pl., forma corectă a verbului a
94
copia este copiază, nu copiează. Greșeala se produce din cauza
faptului că, în cazul celor mai multe verbe de același tip, apare
în structura sufix ului alternanța vocalică e/ea la persoana a 3-a
(vezi aterizez vs aterizează, desenez vs desenează, lucrez vs
lucrează). Și în ftexiunea verbului a copia se produce alter
nanța e/ea, dar, din cauza lui -i-din radical, aceasta suferă o
modificare fonetică ([kopi�ază] > [kopiiază] > [kopiază]). Ace
eași greșeală poate apărea în cazul verbelor a aprecia, a detalia,
a sublinia (corect: apreciază, detaliază, subliniază).
58. ,,Bănui că așa a fost politica." (Realitatea TV, 30.06.20 Il)
Verbele terminate la infinitiv în -i se încadrează în două
clase: unele se conjugă la indicativ prezent și la conjunctiv pre
zent cu sufixul -esc-(-eșt-), celelalte, fără acest sufix.
Multe verbe cunosc în uz variante cu sau fără sufixul-esc -:
bănuie și bănuiește, cheltuie și cheltuiește, chinuie și chinu
iește, dezvăluie și dezvăluiește, Îngăduie și Îngăduiește, sfo
răie și sforăiește, stăruie și stăruiește, tăinuie și tăinuiește,
revizuie și revizuiește etc. Dintre variantele date, DOOM2 le re
comandă uneori pe cele fără -esc-(dezvăluie, Îngăduie, sforăie,
stăruie), alteori pe cele cu -esc-(bănuiește, revizuiește, tăinu
iește), iar în unele cazuri acceptă ambele forme (chinuie și
chinuiește, cheltuie și cheltuiește). Sufixul apare la formele de
pers. 1 sg., 2 sg., 3 sg. și pl. și prezintă alternanța se/șt când
este urmat de una dintre desinențele -i sau -e: eu bănuiesc, tu
bănuiești, el bănuiește, ei bănuiesc.
Oscilația dintre formele fără sufixul -esc-și cele cu -esc-nu este nouă
În limbă. Asemenea oscilații au existat în toată istoria limbii. În
secolele al XVI-lea-al XVII-lea, se întâlneau ambele forme în cazul
unor verbe ca a despărți, a Împărți, a Învălui, a luci, a pipăi, a răpi,
a simți, a slobozi, a străluci, a suleri, a trebui (Zamfir 2005: 334-356).
Foarte rar, verbele cu -i la infinitiv au sensuri diferite, în
funcție de prezența sau de absența sufixului -esc-; conform
DOOM2, Îndoiesc "dublez" și mă Îndoiesc "ezit", dar Îndoi "îm
păturesc, încovoi"; mântuie (pop.) "termină", dar mântuie și
95
mântuiește "izbăvește; vindecă"; ticăie "face tic-tac", dar tică
iește (pop.) "lucrează încet". E puțin probabil însă ca vorbitorii
să diferențieze semantic cele două forme verbale din fiecare
pereche menționată și să le utilizeze ca atare.
59. "Ar fi trebuit să aibe urme la gât." (OTV, 17.05.2011)
Verbul a avea are la conjunctiv prezent forma literară să
aibă și câteva variante populare, neacceptate de normă: să aibe,
să aive, să aivă. Aceste variante conțin o desinență nepotrivită
(să aibe) și/sau un radical cu formă incorectă (să ai ve, să aivă).
De ce verbul a avea trebuie să aibă la conjunctiv prezent, pers.
a 3-a sg. și pl., desinența -ă, și nu -e, ca În exemplul-titlu? Pentru
a răspunde la această întrebare, este necesar să comparăm, pe de
o parte, conjunctivul cu indicativul și, pe de altă parte, verbul a
avea cu alte verbe terminate la infinitiv în -ea sau în -a.
Formele de conjunctiv prezent sunt identice cu cele de indi
cativ prezent, la care se atașează să. Singurele forme diferite de
cele de indicativ prezent apar, indiferent de clasa de conjugare,
la pers. a 3-a sg. și pl. Astfel, dacă la indicativ prezent, forma
de pers. 3 sg. are desinența -e, la conjunctiv prezent aceasta are
desinența -ă, iar dacă forma de pers. a 3-a sg. are la indicativ
prezent desinența -ă, la conjunctiv prezent apare desinența -e.
În plus, la conjunctiv prezent, pers. a 3-a sg. și pl. sunt întotdeauna
identice. A se compara paradigmele:
A CÂNTA A TĂCEA
Pers. și nr. Indicativ Conjunctiv Indicativ ConjW1ctiv
prezent prezent prezent prezent
1 sg. cânt să cânt tac să tac
2 sg. cânți să cânți taci să taci
3 sg. cântă să cânte tace să tacă
1 pl. cântăm să cântăm tăcem să tăcem
2 pl. cântați să cântați tăceți să tăceți
3 pl. cântă să cânte tac să tacă
96
Când radicalul se termină în vocală, verbele prezintă iden
titatea ind. prez. pers. 3 = conj. prez. pers. 3: el/ei descuie –
să descuie, el/ei taie -să taie, el/ei suie -să suie.
Verbul a avea are la conjunctiv prezent pers. a 3-a, ca toate
verbele terminate în -ea la infinitiv, desinența -ă: să aibă.
Utilizarea desinenței -e se poate explica prin analogie cu ver bele
cu infinitivul în -a, care, la conjunctiv, au, față de indicativ,
desinența -e (el cântă -să cânte, el mănâncă -să mănânce).
Verbul a avea prezintă în fiexiune o formă de conjunctiv
diferită de cea de la indicativ la pers. a 3-a sg. și pl. și în ceea
ce privește radicalul: el are -să aibă, ei au -să aibă. Formele
cu -v-ale radicalului de la conjunctiv prezent să aivă și să aive
nu sunt corecte. Alte forme din paradigma verbului a avea,
neregulat sub aspectul radicalului, prezintă însă -v-(avea, avem,
aveam, avui, avut, având).
Fonna să aibe cunoaște destul de puține atestări În limba veche. În
perioada 1640-1780, această fonnă era rară în comparație cu să aibă
(Frâncu 2009: 314).
60. "Președinții se succed, poporul rămâne dezamăgi t."
(www.financiar ul.ro. 6.04.2011)
Același tip de greșeală care apare în utilizarea verbului a
succeda din titlu apare și la verbul a preceda, ca în exemplu l:
"Românii păstrează cu sfințenie obiceiuri strămoșești care
preced sărbătorile de iarnă" (www.mediasinf o.ro. 23.10.20 I O).
La cele două verbe, mai apare o greșeală ce se poate observa
în enunțul: "Replica succede, dar și precede" (blogfilozofie.
corn, 8.01.2011).
Corecte ar fi fost, în toate exemplele date, formele de pers.
a 3-a, atât pentru singular, cât și pentru plural, (se) succedă și
precedă.
Cele două verbe au pus probleme de Încadrare Într-o clasă de conju
gare sau În alta din cauza oscilațiilor care apar între unele forme din
flexiune. În gramatica sa din 1943, Iorgu Iordan arăta că o serie de
verbe neologice (a coincida, a conceda, a corija, a discerna, a diviza,
97
a poseda, a preceda, a proceda, a succeda) se întâlnesc atât cu forme
de conjugarea 1 (cu infinitivul în -a), cât și cu forme de conjugarea
a III-a (cu infinitivul în -e), iar dintre acestea variantele cu infinitivul
în -a sunt totuși mai frecvente. Referindu-se însă la raportul dintre
indicativ și conjunctiv, Iorgu Iordan menționează că cele mai multe,
inclusiv a preceda, prezintă la pers. a 3-a indicativ și conjunctiv forme
specifice conjugării a III-a: precede -să preceadă , iar altele, printre
care a succeda, "forme șovăitoare": succedă și succede, respectiv
succede și (să) succeadă. Deși apreciază că mai frecvente sunt varian
tele care se încadrează în conjugarea a III-a (succede -(să) succeadă ),
sub influența verbului moștenit a purcede, Iingvistul recomandă, fără
a combate o formă sau alta, să nu se amestece variantele care ar
aparține unei conjugări cu cele aparținând altei con jugări, adică să
se folosească fie succedă -(să) succede, fie succede -(să) succeadă
(Iordan 1943: 129,138-139).
În lucrările nonnative actuale, se indică fonnele de infini
tiv cu sufixul -a: a preceda, a succeda. Aceste verbe trebuie
să aibă la indicativ prezent fonnele el precedă, ei precedă,
respectiv ei succedă, ei succedă (după modelul el cântă, ei
cântă), iar la conjunctiv, ar trebui să prezinte fonnele el să
precede, ei să precede, respectiv ei să succede, ei să succede
(după modelul: el să cânte, ei să cânte). Cu toate acestea, limba
literară a impus "o soluție mixtă" (Gruiță 1994: 19): fonnele
de indicativ prezent el precedă, ei precedă (respectiv ei succedă,
ei succedă) corespund conjugării 1, cu infinitivul în -a (Ia fel
ca el cântă, ei cântă), iar fonnele de conjunctiv prezent el să
preceadă , ei să preceadă corespund conjugării a III-a, cu infi
nitivul în -e (Ia fel ca el să mear gă, ei să meargă).
Mai-mult-ca -perfectul
61. "După douăzeci de minute, noi primisem șase cartonașe
galbene." (tvt89.br idgeman.ro)
Precum regulile din sport, și regulile gramaticale trebuie
respectate, pentru a nu fi sancționați. Regula de la care se abate
autorul comentari ului din titlu este unnătoarea : la mai-mult-ca
perfect, la persoanele 1, a 2-a și a 3-a pl., trebuie să apară de
sinența -ră-, de aceea corect era primiserăm.
98
La persoana a 3-a plural, desinența -ră-este necesa ră și
pentru a o deosebi de persoana a 3-a singular. Omiterea ei are
ca efect producerea dezacordu lui, așa cum s-a întâmplat în
exemplul: "Ele intraseră, iar ei le jăcuse cu ochiul celor două
fete" (tokio-hot el.forumz.ro, 16.01.2011).
Uneori, tot la mai-mult-c a-perfect, apare greșela inversă,
adică folosirea desinenței -ră-la singular. În exemplul urmă
tor, greșeala se produce în ambele sensuri, întâi nu e folosită
desinența -ră-, iar apoi e folosită în plus: "Trecuseră doi ani
în care nu ne văzusem … se schimbase și el, mă schimbaserăm
și eu" (www.zang.ro. 16.03.2010). Corecte erau formele nu ne
văzuserăm, respectiv mă schimbasem.
62. "La un moment dat, chiar tu spusesei că luasei câteva
kilograme bune." (Pro TV, 11.07.2011)
În enunțul din titlu, apare de două ori greșeala care privește
desinența de pers. a 2-a sg. Ia mai-mult-ca- perfect.
Forma verbală de pers. a 2-a sg., la indicativ mai-mult-ca
perfect, are desinența -și, prin urmare ar fi trebuit să se folo
sească spuseseși și luaseși. Greșeala se explică prin analogie
cu alte forme din flexiunea verbului, care au la pers. a 2-a sg.
desinența -i, nu -și. Să se compare formele evidenția te În titlu
cu spui, iei (indicativ prezent), spuneai, luai (indicativ imper
fect), să spui, să iei (conjunctiv prezent).
Perfectul simplu
63. "Dacă așajăcui tu, asta nu înseamnă că așa facem toți."
(www.dacia.c1ub.r o. 2.05.2008)
Deși mai rar decât la mai-mult-ca- perfect, utilizarea greșită
a desinenței -i în loc de -și la pers. a 2-a sg. se constată și la
perfectul simplu. Apropierea ca formă dintre cele două timpuri
verbale ale indicativului (mai-mult-ca -perfectul prezintă în plus
față de perfectul simplu sufixul -se-) explică și apariția unei
greșeli de același tip. Verbul aface, bunăoară, se folosește greșit
99
la perfect simplu, ca în titlu, dar și la mai-mult -ca-perfect, ca
în: "Tu probabil nu-țijăcusei planuri mari pentru sufletul tău"
(www.femeia.ro).
Perfectul simplu, se știe, este folosit În Oltenia pentru a indica o
acțiune care s-a petrecut în trecutul apropiat, nedepășind intervalul
unei zile. În afara acestui context geografic, perfectul simplu nu indică
decât un raport de anteriori tate față de momentul vorbirii, neprecizat.
Perfectul simplu este utilizat adesea glumeț sau ironic, la persoana
a 2-a: "Perfectul simplu, fie pentru că e întâlnit numai În scrisul
solemn, fie pentru că se râde pe seama oltenilor care-I întrebuințează
în vorbire, se folosește cu ironie În locul prezentu lui: veniși, ai?, se
spune cuiva care a întârziat;focuși ispravă! E caracteristic că această
valoare apare în general la persoana a 2-a (totuși se zice o focui! «am
racut o greșeală»), ceea ce se explică pe de o parte prin faptul că ironia
privește de obicei pe convorbitor , pe de altă parte prin aceea că în
limba scrisă perfectul simplu nu apare în dialog, deci la persoana a
2-a este încă mai neobișnuit decât la celelalte" (Graur 1973: 127-128).
64. "El venii și se băgă în sufletul ei, își puse o lăbuță pe spa
tele ei și adormi torcând fericit." (buline-mov ulii.blogspot.com,
25.10.2011 )
Fragmentul dat în titlu este finalul unei "încercări literare",
așa că utilizarea perfectului simplu se justifică. Problema, în
această bucățică de poveste, este că unul dintre verbele la perfect
simplu e scris greșit. Acest verb trebuie scris veni, tot cu un
-i, așa cum a fost scris, corect, adormi.
Această greșeală apare destul de frecvent la verbele cu
infinitivul în -i cel puțin din două motive. O cauză e aceea că
-i final de perfect simplu este accentuat și formează silabă (ve-ni,
ci-ti), fiind, în consecință, -i sonor (față de -i din (tu) adormi,
visezi, care este "șoptit"), iar cel care scrie simte această
diferență și o marchează grafic prin doi i. Pe de altă parte, în
paradigma perfectului simplu al verbelor cu infinitivul în -i
există o formă, cea de persoana 1 sg., care se scrie cu doi i (unul
fiind sufixul, iar al doilea, desinența): venii. Comparând un verb
100
cu infinitivul în -i cu verbe având alt sufix de infinitiv, se poate
înțelege de ce, la perfectul simplu, forma de persoana 1 sg. a
verbului (a) veni se scrie cu doi i, iar cea de persoana a 3-a
sg., cu un i. Desinențele (care indică persoana și numărul) sunt
aceleași, dar diferă sufixul de perfect simplu (-a-/-ă-, -U-, -se-,
-i-sau -â-) care le precedă:
Pers. Inf.: -a Inf.: -ea Inf.: -e Inf.: -i Inf.: -Î
și nr. a cânta a tăcea a face a merge a citi a coborî
1 sg. cânt-a-i tăc-u-i jăc-u-i mer-se-; cit-i-i cobor-â-i
3 sg. cânt-ă-ftJ tăc-u-ftJ jăc-u-ftJ mer-se-ftJ cit-i-ftJ cobor-Î-ftJ
Din compararea verbelor de mai sus, reiese că sufixului -i
de perfect simplu i se atașează, la pers. 1 sg., desinența -i, iar
la pers. a 3-a sg., desinența -0; de aceea, cele două forme se
scriu diferit: cu doi i, respectiv cu un i.
Imperfectul
65. "De ziua ta, vroiam să îți reamintesc să nu uiți niciodată
de unde ai plecat." (www.of elicitare.ro)
Tot în zi de sărbătoare, de 1 iunie, o reporteră îl întreba pe
un copil: "Ce vroiai să faci?" (Antena 1, 1.06.2011).
O greșeală de acest tip se înregistrează foarte des în limba
actuală. Atât de frecvent sunt folosite formele verbale vroiam,
vroiai, vroia, vroiați, vroiau, încât mulți poate nici nu își ima
ginează că ar fi greșite.
Formele de imperfect menționate sunt hibride, rezultate din
interferența a două verbe: a vrea și a voi. Verbul a vroi, de la
care s-ar obține aceste forme, nu este înregistrat în DOOM2 (în
DEX 1996 și în MDA 2003, care nu sunt dicționare normative,
a vroi este totuși menționat, ca variantă coruptă a lui a voi).
De altfel, exceptând imperfectul, alte forme de la acest verb,
precum vroiesc, am vroit, aș vroi etc., se folosesc mult mai rar
(căutarea pe motorul Google arată că asemenea forme există,
101
dar sunt atestate de puține ori). Prin urmare, corecte sunt numai
formele de imperfect de la verbul a vrea și de la verbul a voi,
indicate în tabelul de mai jos:
Persoană și număr A VREA AVOI
I sg. vream voiam
2 sg. vreai voiai
3 sg. vrea voia
I pl. vream voiam
2 pl. vrea ți voiați
3 pl. vreau voiau
De ce se utilizează formele de imperfect nerecomandate, în
locul celor obținute de la unul dintre verbele a vrea și a voi, și
de ce sunt atât de frecvente? Pe de o parte, imperfectul verbului
a vrea se evită din cauza formelor identice cu formele de prezent
(prez. eu vreau = imperf. ei vreau; prez. el vrea = imperf. el vrea);
pe de altă parte, utilizarea verbului a voi la imperfect, dar a lui
a vrea la prezent ar fi considerată de vorbitori ca nefirească.
Pentru consecvență, ar trebui să se utilizeze atât la indicativ
prezent, cât și la imperfect, fie verbul a vrea, fie verbul a voi.
Or, acest lucru se constată foarte rar. Atât formele de imperfect
ale verbului a vrea, cât și formele de prezent ale verbului a voi
(voiesc, voiești, voiește, voim, voiți, voiesc) sunt simțite de vorbi
tori ca învechite și, de aceea, surit evitate.
Viitorul
66. "Or să vă ajute niște cunoștințe." (Pro TV, 20.07.20 Il)
Un tip de viitor, folosit mai ales în limba vorbită, este alcătuit
dintr-un element invariabil o și forma de conjunctiv: o să ajut,
o să ajuți, o să ajute, o să ajutăm, o să ajutați, o să ajute.
La persoana a 3-a plural, acest viitor colocvial se întâlnește
frecvent în varianta cu elementul or, în loc de o. Formulări
precum cea din titlu sau din exemplele următoare, deși frec
vente, nu sunt corecte: "Să vedeți ce or să crească prețurile la
102
iarnă!" (forum.ele.ro, 31.01.20 Il), "Încet, încet, or să se schimbe
lucrurile" (f-81-kma.blogspot.com, 5.02.20 Il), "Atunci ce or
să mai spună?" (www.evz.ro. comentariu, 20.06.2011).
Folosirea elementului or în loc de o se explică prin hiperco
rectitudine, prin nevoia (și grija) vorbitorului de a diferenția
singularul de plural. Cum forma conjunctivului din structura
acestui tip de viitor este identică la persoanele a 3-a singular
și plural (el să ajute -ei să ajute), numai auxiliarul ar putea
să le diferențieze. În plus, forma cu or a acestui tip de viitor
își găsește sprijin în altă formă, întâlnită în paradigma așa-numi
tului viitor popular, care, la persoana a 3-a plural, prezintă
elementul or (urmat de infinitiv): or ajuta, or crește ș.a.
Conjunctivul perfect
67. "Sper ca autorul articolului săfii greșit … " (www.eco
nomie.hotnews.ro, comentariu, 18.08.2010)
Nu se știe dacă autorul articolului a greșit, dar cert e că
cititorul articolului care a comentat pe marginea respectivu lui
articol a greșit când a scris fii în loc de fi.
Greșeala apare din cauză că se confundă forma verbului a
fi la conjunctiv prezent, pers. a 2-a sg. «tu) săfii), cu auxiliarul
fi, identic cu infinitivul, din componența conjunctivului per
fect. Acest auxiliar este invariabil, prin urmare se scrie cu un
i la toate persoane le: (eu) să fi greșit, (tu) să fi greșit, (el) să
.fi greșit, (noi) săfi greșit, (voi) să fi greșit, (ei) săfi greșit. În
schimb, verbul afi la conjunctiv prezent, pers. a 2-a sg. se scrie
cu doi i -(tu) să fii -, pentru că unul face parte din radical,
iar celălalt este desinența care marchează persoana și numărul.
Această formă apare la modul conjunctiv prezent, pers. a 2-a
sg., dacă verbele (numai cele tranzitive) sunt utilizate la diateza
pasivă, situație în care este exprimat (sau măcar subînțeles) și
autorul acțiunii (redat prin complementul de agent): "Trebuie
săfii ascultat de părinți", "Nu poți săfii înțeles [de nimeni]".
Nu trebuie deci confundată forma verbului la conjunctiv pre
zent, diateza pasivă, cu forma de conjunctiv perfect (compară
103
exemplele de mai sus cu exemplele următoare, care conțin
aceleași verbe la conjunctiv perfect: "Nu-și amintește săfi as
cultat acea melodie", "Nu spera săfi i'nțeles ce i-a spus").
Imperativul
68. ,,Nujă și tu greșeala asta!" (www.tya -kid.blogspot.com)
Ca să nu facem și noi această greșeală, trebuie să respec-
tăm regula potrivit căreia, la modul imperativ, forma negativă
de pers. a 2-a sg. nu se obține de la forma afirmativă (fă, în
cazul de față) precedată de adverbul de negație nu, ci de la
forma de infinitiv a verbului (a)face precedată de nu; de aceea,
forma corectă de imperativ negativ la pers. a 2-a sg. este nu
face! Acest tipar (care reprezintă o excepție în sistemul conju
gării românești, pentru că la toate celelalte moduri și timpuri,
inclusiv la imperativ pers. a 2-a pl., forma negativă se constru
iește de la cea afirmativă, precedată de nu) funcționează la toate
verbele: ia! -nu lua!, mănâncă! -nu mânca!, mergi! -nu
merge!, sari! -nu sări!, vino! -nu veni! etc. Nujă, precum
și nu du, nu zi sunt forme greșite de imperativ negativ, întâlnite
frecvent în uz. Acestea se explică prin analogie cu formele
afirmati ve de imperativ, pers. a 2-a sg.: du,jă, zi.
În cazul verbelor a duce, aface, a zice, precum și al verbe lor derivate
de la ele (ex.: a reduce, a desface, a prezice), fonnele afinnative de
imperativ, pers. a 2-a sg., sunt neregulate, pentru că nu sunt identice
cu indicativul prezent, pers. a 2-a sau a 3-a sg., ca În cazul verbe lor
regulate; compară, pe de o parte, tu fugi -fugi! sau el oprește –
oprește! cu, pe de altă parte, tu duci/el duce – du!, tufacilelface
jă! sau tu zicilel zice -zi!
104 Fonnele neregulate du,jă și zi sunt moștenite din latină: du < lat.
duc,jă < lat.fac, zi < lat. dic (Graur 1968: 202). Fonnele de imperativ
negativ construite de la infinitiv nu duce, nu face, nu zice au fost
impuse după modelul majorității verbelor, pentru că nu du, nujă, nu
zi sunt atestate și În limba veche, și În dialectele sud-dunărene (Avram
2005 [1985]: 198-204).
69. ,,Fi sincer și mărturisește: tu cum ai fost promovat?"
(www.obs ervatoru lph.ro)
De ce trebuie scris verbul afi cu doi i la imperativ, persoana
a 2-a singular? Pentru a înțelege, e necesar să comparăm acest
verb cu alte verbe la modul imperativ. În general, formele afir
mative de imperativ la pers. a 2-a sg. și pl. sunt identice cu
forme de indicativ prezent. Astfel, forma afirmativă de impe
rativ pers. a 2-a sg. este aceeași cu forma de indicativ prezent,
pers. a 2-a sg. «tu) mergi -mergi!) sau pers. a 3-a sg. « el)
cântă -cântă!), iar forma afirmativă de imperativ pers. a 2-a
pl. este identică întotdeauna cu forma de indicativ prezent, pers.
a 2-a pl. «voi) mergeți -mergeți!, (voi) cântați -cântați!).
Verbul neregulat a fi se distinge prin faptul că nu prezintă
forme de imperativ identice cu cele de indicativ, ci cu cele de
conjunctiv:fii! -(să) fii, fiți! -(să)fiți. Forma de pers. a 2-a
sg. imperativ se scrie, ca și cea de conjunctiv, cu doi i, întrucât
un i face parte din radical, iar al doilea este desinența care indică
persoana și numărul. Acest lucru se observă ușor comparând,
în paradigma imperativu lui, forma de pers. a 2-a sg.fii (care
are desinența -i) cu cea de pers. a 2-a pl.fiți (cu desinența -ți)
sau comparând forma de pers. a 2-a sg. a conjunctivului prezent
să fii cu celelalte persoane din paradigmă, marcate prin alte
desinențe adăugate radicaluluifi-: (eu) săfiu, (el) săfie, (noi)
să fim, (voi) să fiți, (ei) să fie.
Spre deosebire de verbul afi, la imperativ, pers. a 2-a sg.,
verbul a zice se scrie cu un i, nu cu doi, cum greșit a scris un
blogger: ,,zii ceva, nu filozofa aiurea!" (www.maka velis.ro.
25.11.2008). Forma zi de imperativ este moștenită din latină
(vezi supra, 68).
70. "Fii inteligent, nufii violent!" (www.spune.org)
În acest enunț, verbul a fi, folosit la modul imperativ, pers.
a 2-a sg., a fost scris corect la forma afirmativă, dar incorect
la forma negativă.
105
Imperativul este, așa cum am mai arătat, singurul mod care
are forme diferite la pers. a 2-a sg., după cum este afirmativ
sau negativ, pentru că forma negativă de imperativ pers. a 2-a
sg. se construiește de la infinitiv. Pentru a verifica regula
enunțată, să se observe perechile: ascultă! -nu asculta!, rămâi!
-nu rămâne!, taci! -nu tăcea!, vorbește! -nu vorbi!
Conform regulii, forma negativă de imperativ, pers. a 2-a
sg. a verbului a fi nu este aceeași cu forma afirmativă (precedată
de nu), ci cu infinitivul, scris cu un i (nufi! -(a)fi).
Unii cunosc această regulă și, din grija de a scrie corect, o
aplică și în cazul formei negative de conjunctiv cu valoare de
imperativ. Așa se explică probabil greșeala din exemplul "Să
nu fi surprins dacă sună imediat!" (www.ar ta-impacari i.info),
unde forma de conjunctiv a verbului afi, chiar dacă are valoare
de imperativ, trebuia scrisă cu doi i, întocmai ca forma afirma
tivă corespondentă : să fii -să nu fii.
Trecerea verbelor de la conjugarea a II-a (cu sufixul -ea
la infinitiv) la conjugar ea a III-a (cu sufixul -e la infinitiv)
și invers
Printre greșelile frecvente, în limba actuală, se numără și
trecerea unui verb de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a
ȘI Invers.
De cele mai multe ori, verbele cu infinitivul în -ea migrează
în clasa verbelor cu infinitivul în -e, această migrare fiind
favorizată, pe de o parte, de faptul că asemănările din flexiunea
celor două clase sunt foarte mari, iar, pe de altă parte, de
numărul mic de verbe cu infinitivul în -ea, care sunt atrase de
cealaltă clasă, mult mai bogată. Clasa verbelor cu infinitivul
terminat în -ea cuprinde șaisprezece verbe vechi (a avea, a bea,
a cădea, a durea, a încăpea, a mânea, a părea, a plăcea, a
putea, a scădea, a străvedea , a ședea, a tăcea, a vedea, a vrea,
a zăcea), la care se adaugă derivate cu prefixe noi de la acestea
(a apărea, a compărea, a dispărea; a decădea, a revedea; a
complăcea etc.) (Brâncuș 1976: 490).
106
71. "Iubirea poate apare la cele mai neașteptate vârste și
din cele mai neașteptate direcții." (www.12I.ro. comentariu,
20.02.2007)
Forma de infinitiv din exemplul-titlu ilustrează migrarea ver
bului de conjugarea a II-a a apărea în clasa verbelor de con
jugarea a III-a, cu sufixul-e la infinitiv. În enunțurile următoare,
unde infinitivul face parte din structura condiționalului prezent
și din cea a viitorului, întâlnim aceeași greșeală: "Cum mi-ar
place să mor?" (www.intelepciune.ro), "Veniturile bugetari lor vor
scade" (www.advocate.ro. 5.10.2009), "Legea tichetelor medicale
va prevede plata serviciilor la cerere" (www.sfa tulmedicului .ro.
12.03.2010). Este evident că, în exemplele date, formele corecte
ar fi fost: ar plăcea, vor scădea, va prevedea .
Spre deosebire de gruparea din titlu a verbului poate cu fonna de
infinitiv incorectă apare, gruparea identică poate apare este corectă
când poate este adverb (substituibil cu adverbul probabil), iar apare
este verb la indicativ prezent, pers. a 3-a sg. (ca În "Să sperăm că
poate apare soarele și pe strada noastră!").
72. "Se aude un sunet ciudat, ca și cum ar bătea ceva la
motor." (www. scuteristi.ro. forum, 05.07.20 l O)
Dacă greșeala de mai sus consta în trecerea unui verb de
conjugarea a II-a în clasa verbelor de conjugarea a III-a ("poate
apare", în loc de "poate apărea"), cea din enunțul din titlu se
produce în sens invers, adică un verb de conjugarea a III-a (a
bate) la condițional prezent (formă verbală care conține infi
nitivul) trece în clasa verbelor de conjugarea a II-a, deci prezintă
sufixul -ea. Prin schimbarea clasei de conjugare a verbului a
bate, se realizează alternanța vocalică a/ă din radical (bat -aș
bătea, la fel ca la verbul de conjugarea a II-a a tăcea: tac -aș
tăcea), iar accentul se deplasează de pe radical pe sufix (ar
băteg, la fel ca ar tăceg, față de ar bgte).
Trecerea verbului a bate în clasa verbelor de conjugarea a
II-a se observă și în exemplul următor: "Vrem să îi bătem iarăși
pe rapidiști" (www.prosport.ro. 4.08.2008). Fonna greșită de
107
conjunctiv prezent să bătem, ca și ar bătea din titlu, corespunde
infinitivului greșit a bătea (nu infinitivului a bate).
73. "E o știre de bine, credg/i-mă!" (TVR 2, 3.03.20 Il)
Migrarea unor verbe de conjugarea a III-a, cum este a crede,
în clasa verbe lor de conjugarea a II-a poate fi ilustrată și de formele
lor de imperativ. Verbele de conjugarea a III-a sunt caracterizate
prin accent pe radical: crgdeți!, scrieți!, țineți!, ziceți!; or, schim
barea locului accentului (cr edgți!, scrigți!, țing/i!, zicg/i!) indică
trecerea în clasa verbe lor de conjugarea a II-a, terminate în -ea
la infinitiv (a dispărea, a tăcea), care au accent pe sufix (dispărgți!,
tăcg/i!). Un factor care antrenează deplasarea accentului îl
reprezintă atașarea pronumelui personal, formă neaccentuată, la
verb, gruparea rezultată manifestându-se ca un singur cuvânt
(crgdeți!, dar credg/i-mă!; scrieți!, dar scrigți-ne! ș.a.).
În cazul unor verbe folosite la imperativ, faptul că sunt atrase
în altă clasă de conjugare are și altă consecință. În exemplul
,,Făcg/i-i o declarație de dragoste !" (OTV, 2.05.2011), trecerea
verbului a face de la o conjugare la alta determină nu numai
schimbarea locului accentului (făcg/i, față de forma corectă
fgceți), ci și producerea alternanței vocalice a/ă în radical (faceți
vs .faceți), ca și cum infinitivul ar fi a făcea.
Greșeala poate apărea și la formele identice de indicativ
prezent sau conjunctiv prezent persoana a 2-a plural «să) credgți,
în loc de (să) crgdeți; (să) țing/i, în loc de (să) țineți ș.a.).
Concurența dintre cele două conjugări nu este nouă. Valeria Guțu
Romalo (2002: 96) arată că procesul de trecere de la conjugarea a
II-a spre a III-a și invers se manifestă încă din latină.
Verbe reflexive
Unele verbe se folosesc în mod incorect însoțite de marca
reflexivă se (a se râde, a se merita, a se exista). Explicațiile
care se pot da pentru apariția acestei greșeli sunt, pe de o parte,
de natură gramatica1ă, pe de altă parte, de natură stilistică.
108
74. ,,0 să vă conversați mai mult în contradictoriu ." (Pro
TV,3.06.2011)
Prezentatoarea horoscopului ar fi trebuit să spună o să con
versați, fără reflexivul vă, pentru a se fi adresat corect repre
zentanților unei anumite zodii. Verbul a conversa este nereflexiv,
prin urmare forme ca mă conversez, te conversezi, se conver
sează, ne conversăm, vă conversați, se conversează sunt greșite.
Marca reflexivă e însă obligatorie când verbul este impersonal
(nu are subiect personal), având în această ipostază o formă
unică de pers. a 3-a sg., ca în exemplele: "La o cafea, se con
versează plăcut întotdeauna" (cu sensul "Toată lumea conver
sează plăcut la o cafea"), "În biroul nostru, se conversează pe
orice temă" (cu sensul "În birou, noi toți conversăm pe orice
temă"). Dacă în ultimele două exemple se conversează e folosit
corect, în schimb, într-un enunț ca "Andrei se conversează toată
ziua cu prietena lui", verbul are subiect personal (Andrei) și
trebuia utilizat fără se.
Greșeala afectează și alte verbe, cum ar fi a divorța, a risca,
a merita, a exista, a râde: "Dacă femeia nu mai acceptă situația,
se divorțează, și copiii rămân buimaci" (www.ga rbo.ro. forum,
18.09.20 I O), "Dacă doriți să vă riscați, încercați !" (www.gra
dina-florilor.ro, forum, 13.03.20 11), "Nu se merită să trăiești
în România" (www.razzvan .info. 22.02.2008), "Nu se exista
înmormântare în sat fără prezența mea" (www.elady.ro/forums.
16.12.2008), "Nu voi uita cum ne râdeam ca nebunele" (silvia
pojoga.wordpress.com, 12.07.2011). În toate aceste exemple,
este evident că nu trebuia să apară reflexivul.
La fel ca în cazul verbului a conversa, trebuie deosebite
formele greșite de pers. a 3-a sg. cu reflexivul se -(el) se
divorțează, se riscă, se râde -, de formele identice, dar corecte,
în care se marchează imperson alizarea (în absența subiectului
personal): "Cum se divorțează după noul Cod Civil?" (www.
agentia.org, 1.04.2009), "Dacă nu se folosește o seringă cu
dozajul corespunzător, se riscă să se ajungă la comă hipoglice
mică (www.ziaruldeiasLro, 10.10.2007), "Vorbiți de pesimism,
109
dar la spectacol se râde foarte mult" (teatrulazi.wordpress.com,
4.01.2010). În schimb, a merita cu sens impersonal ("Pentru
atâta lucru, nu merită să te deranjezi") și a exista, verb exis
tențial, nu pennit în niciun context asocierea cu se.
Atragem, de asemenea, atenția asupra distincției dintre con
strucțiile în care reflexivul este utilizat incorect și cele în care
are semnificație posesivă. Să comparăm exemplul dat mai înainte
"Dacă doriți să vă risca ți, încercați !", unde reflexivul vă nu era
necesar, cu exemplele, corecte, unde reflexivul indică posesorul:
"Vă riscați viața [voastră]", ,,Ne riscăm sănătatea [noastră]".
În general, verbe le cu reflexiv aparțin unui anumit registru
stilistic, cei care le folosesc dorind să se exprime familiar, uneori
ironic. Este elocvent exemplul verbului a se criza (utilizat, rar,
și fără reflexiv), creație recentă, neînregistrată în dicționarele
actuale, care nu aparține limbii literare (Radu 2007: 185-186).
În cazul verbe lor personale, vorbitorii simt probabil că,
folosind reflexivul, marchează mai puternic implicarea celui
care face acțiunea. În structura altor verbe, ca a merita sau a
exista, apariția reflexivului se poate explica prin modelul
verbelor impersonale inerent reflexive (se cuvine, se Întâmplă)
sau al celor cu impersonali tate dobândită contextual (se crede,
se știe, se căLătorește, se vine). Fonnele reflexive incorecte sunt
"scuzabile" numai când intenția stilistică (ironia) este evidentă
și când sunt folosite Într-un cadru de comunica re adecvat (nu
poți folosi, de pildă, aceste fonne la un curs, într-o emisiune
de știri sau Într-un discurs oficial).
110 Și în limba veche, unele verbe se foloseau când cu fonna reflexivă,
când fără reflexiv, cum o dovedesc unnătoarele două exemple, extrase
din același text, Legenda duminicii, conținând verbul a (se) râde:
"Iar voi pre aceia nu-i miluiț, ci vă râdeț d-înșii", dar "Și svintele
praznice ale mele nu cinstiți, ci ca copiii râdeți și vă măscăriți". Deși
pare o inovație actuală, utilizarea cu reflexiva unor verbe se regăsește
și în perioade anterioare. Acest lucru se poate afinna în legătură cu
verbul a risca, a cărui utilizare reflexivă reprezintă, așa cum arată
Andreea Radu (2007: 187-188), reactualizarea unei fonne mai vechi,
întâlnită în secolul al XIX-lea, dar în alt registru, neliterar. Autoarea
citează DLR, cu exemple din Negruzzi ("Nimeni nu s-ar fi riscat a
merge pe jos singur pe uliți după ce Înnopta") și din Ghica ("Am
hotărât. .. să ne riscăm singuri").
Verbe impersonale
Verbele impersonale sunt de două tipuri: cu valoare imper
sonală inerentă, adică în orice context (,,se cuvine să dăm unele
explicații", ,,Nu se cade a vorbi urât despre prieteni") și cu va
loare impersonală dobândită în context în urma procesului de
impersonaliza re (,,se merge pe jos", "Se ajunge la timp") sau
de pasivizare (,,se știe cine este vinovatul", ,,se cunosc rezulta
tele"). Verbele impersonale nu pot avea subiect personal, iar
unele dintre ele nici nu acceptă subiectul (Tună, "Îi arde de
joacă"). Când au subiect, acesta poate fi exprimat prin propo
ziție conjuncțională ("Rămâne să mai analizăm situația"),
printr-o formă verbală nepersonală ("Rămâne de văzut", "Se
aude plouând", "Mi s-a întâmplat a minți") sau prin echivalente
nominale ale lor de tip asta,faptul ("Mi s-a întâmplat asta").
Consecința caracteri sticilor enumerate este aceea că verbele
impersonale se folosesc doar cu formă de persoana a 3-a.
Unele verbe sunt personale într-un context, deci pot fi uti
lizate la persoane diferite, și impersonale în alt context. În
această situație se găsește, de exemplu, verbul a călători din
construcțiile "Ei călătoresc cu metroul" (personal) vs ,,se călă
torește cu metroul" (impersonal). Comparând cele două enun
țuri, se observă că trecerea de la construcția personală la cea
impersonală a avut ca efect dispariția subiectului ei și apariția
pronumelui reflexiv se.
Pentru că nu se are în vedere specificul acestor verbe, în
uz apar uneori forme acordate, care sunt greșite, așa cum vom
arăta în comentariile exemplelor de mai jos.
75. ,,Ne-am Întâmplat alături într-un mare furnicar de oa
meni." (ronada.com, 4.05.2008)
A se întâmpla este verb impersonal, deci nu poate apărea
decât cu formă de persoana a 3-a: ,,s-a Întâmplat să fim alături
111
Într-un mare furnicar de oameni." În exemplul din titlu, s-a lacut
greșit acordul cu pronumele noi, considerându-se că acesta e
subiectul, neexprimat în context, al verbului a se întâmpla.
În textele din limba veche, verbul a se i'ntâmpla este înregistrat și
ca verb personal: "Și la tocmala nostru s-au i'ntâmplat mulți oameni
buni și bătrâni" (Documente și i'nsemnări românești din secolul al
XVI-lea).
76. "Un tânăr de douăzeci de ani și prietena lui de șaispre
zece erau să-și piardă viața azi-noapte călare pe o motocicletă."
(Antena 1, 8.07.20 II)
Spre deosebire de a se întâmpla, discutat mai sus, verbul
a fi este, în funcție de context, personal sau impersonal. Ca verb
personal, poate apărea la oricare dintre cele trei persoane, la
singular și la plural: "Ea este mereu aici", "Ei sunt atenți", "Noi
am fost în Franța" etc. Când este impersonal, are formă unică
de persoana a 3-a singular: "Dacă e să am noroc, am."
Formularea din titlu sau cea din exemplul "Ce-s cu pozele
astea?" (forum.b-o.ro, 25.12.2005) conțin greșeli care constau
în utilizarea verbului a fi ca verb personal, acordat cu un fals
subiect.
În enunțul din titlu, secvența coordonată un tânăr [de două
zeci de ani] și prietena [lui de șaisprezece] nu este subiectul
multiplu al verbului a fi, ci al verbului subordonat să piardă: "Era
să-și piardă viața azi-noapte călare pe o motocicletă un tânăr
de douăzeci de ani și prietena lui de șaisprezece." De asemenea,
în enunțul "Ce-s cu pozele astea?", subiectul nu este reprezentat
de grupul pozele astea, ci de interogativul ce, prin urmare verbul
trebuie folosit cu forma de singular "Ce-i cu pozele astea?" (vezi
răspunsul la întrebare : "Cu pozele astea e ceva.").
Această greșeală este generată de fenomenul de hipercorec
titudine: vorbitorul se teme să nu facă dezacord între predicat
și un presupus subiect la plural, aflat în proximit atea verbului;
de aceea, folosește pluralul în locul singularului.
112
77. "Lui Petru îi trebuiesc cel puțin două mii de euro."
(Prima TV, 9.06.2010)
Verbul a trebui este impersonal, dar devine și personal, în
unele contexte (cf DOOM2, p. XCVIII). În DOOM2 și în DIN,
se indică, pentru utilizarea personală a verbului a trebui, formele
de persoana a 3-a plural: trebuiau (imperfect), trebuiră (perfect
simplu), au trebuit (perfect compus), trebuiseră (mai-mult-ca
perfect), vor trebui (viitor).
Prin urmare, sunt acceptabile construcții precum "EilMusa
firii trebuiau să plece", "Ei trebuiră să plece", "Ei au trebuit
să plece", "Ei trebuiseră să plece", "Ei vor trebui să plece",
în care verbul a trebui devine "personal" datorită atașării su
biectului plural ei/musafirii. Construcțiile cu acord la plural
provin din construcții în care subiectul aparținea verbului din
subordonată: "Trebuia ca [ei] să plece", "A trebuit ca [ei] să
plece" ș.a.
Sunt respinse însă de nonna literară fonnele conținând su
fixul verbal-esc-, la indicativ prezent: eu trebuiesc, tu trebuiești,
el trebuiește, ei trebuiesc. La indicativ prezent, verbul a trebui
are o singură fonnă: trebuie. În uz, apare mai ales fonna incorectă
de plural trebuiesc, ca în titlu sau ca în exemplul: "Ei trebuiesc
înlăturați" (www.fabricadebani.ro. comentariu, 27.10.2010). O
asemenea greșeală este favorizată, pe de o parte, de grija vor
bitorului de a face corect acordul cu subiectul, iar, pe de altă parte,
de faptul că, la conjunctiv, spre deosebire de indicativ, verbul
se conjugă corect cu sufixul -esc-: "S-ar putea să trebuiască să
mai aștepte puțin."
Adverbul
Greșelile pe care le vom analiza în această secțiune sunt
rezultatul fie al confundării adverbului cu adjectivul, fie al
încălcării unor reguli sintactico-semantice de construcție.
113
Confuzii cu adjectivul
Înrudirea adverbului cu adjectivul este bine cunoscută. În
multe situații, pentru că au forme identice, statutul de adjectiv
sau de adverb se stabilește numai în context, în funcție de re
gent. De exemplu, bine este adverb în "Muncește bine", dar
adjectiv în "Este un bărbat bine"; la fel,frumos este adverb în
"Picteazăjrumos", dar adjectiv în "Are un costumfrumos". În
alte situații, pe care le vom discuta mai departe, adverbul și
adjectivul au forme asemănătoare (maximum vs maxim, mini
mum vs minim) și, de aceea, este necesară analiza atentă a con
textului, pentru a le diferenția.
78. "Consumați zilnic minim doi litri de lichide!" (OTV,
18.09.2010)
o greșeală similară cu cea din titlu apare în exemplul: "Pe
rioada de probă pentru angajați va fi de maxim un an" (stiri.
acasa.ro, 28.01.2011).
În contextele date mai sus, se confundă, din cauza asemă
nării formale, adverbul minimum, respectiv maximum, cu adjec
tivele minim și maxim. Statutul de adverb sau de adjectiv
depinde de regentul căruia aceste elemente se subordonează.
Dacă se subordonează unui substantiv, ele sunt adjective și au
forme variabile: minim, minimă, minimi, minime ("punctaj mi
nim", dar "condiții minime"); maxim, maximă, maximi, maxime
("greutate maximă", dar "viteze maxime"). În schimb, dacă se
subordonează unui numeral, sunt adverbe, având formele inva
riabile minimum și maximum: "minimum doi litri", "maximum
două ore". Că sunt adverbe aceste ultime două forme, o do
vedește și faptul că, în locul lor, pot apărea și alte elemente
adverbiale, compatibile cu numeralul, precum aproximativ, vreo
("Consumați zilnic aproximativ/vreo doi litri de lichide!").
Și în structura locuțiunilor în care sunt precedate de pre
poziția la, aceste adverbe trebuie să aibă forma maximum,
respectiv minimum, nu cum au apărut în exemplele: "Să-ți
114
mărești la maxim șansele de a fi salvat" (OTV, 23.09.2010),
"Pericolul de accidentare este redus la minim" (www.gun ther
tore.ro).
Construcția conținând adverbul cu forma maxim subordonat unui verb,
de tipul "Mie Îmi place maxim ideea" (jeanette.ro), este respinsă de
norma literară.
Încălcarea restricției de utilizare
O altă greșeală rezultă din încălcarea unei restricții parti
culare de construcție. Este cazul semiadverbului decât, sino
nim cu doar și numai, la care ne vom referi aici.
79. "Aseară am mâncat decât migdale." (www.elady.ro.fo
rum, 26.03.2007)
Semiadverbul restrictiv decât presupune raportarea la un
verb cu formă negativă: "Aseară nu am mâncat decât migdale."
Frecvent însă, nu se respectă această regulă, decât folosindu-se
în contextul unui verb afirmativ. Greșeala se explică prin sino
nimia pe care decât o stabilește cu semiadverbele restrictive
permise în context afirmativ, numai și doar: "Aseară am mâncat
numai migdale", "Aseară am mâncat doar migdale".
Semiadverbele restrictive numai și doar nu sunt sinonime
cu decât și în context negativ. În exemplele ,,Aseară nu am mân
cat numai migdale" sau "Aseară nu am mâncat doar migdale",
utilizarea semiadverbelor numai și doar are efect cumulativ,
nu restrictiv: "Am mâncat, pe lângă migdale, și altceva."
Utilizarea lui decât cu verbul la formă afirmativă e conside
rată o particularitate muntenească (Avram 2001: 260).
Prepoziția
Prepozițiile sunt cuvinte care stabilesc relații între alte cu
vinte (de aceea, sunt numite și "unelte gramaticale"). Se numără,
115
printre acestea, cu, de, din, În, la, pe, spre ș.a. Faptul că au sens
relațional, și nu sens noțional evident, așa cum au, de pildă,
substantivul, verbul sau adjectivul, explică adeseori greșelile
care apar în utilizarea prepoziții lor. Aceasta nu e însă singura
cauză a utilizării incorecte a prepozițiilor, după cum vom vedea.
Neglijarea rolului lor sintactico-s emantic (diferit de la un con
text la altul), influența limbii engleze, confuzia sau hipercorec
titudinea sunt posibile cauze ale produceri i numeroaselor greșeli
care privesc prepoziția.
Anumite greșeli reflectă un uz mai vechi al prepozițiil or,
interesant pentru o cercetare morfosintactică de tip istoric, însă
în contradicție cu norma actuală.
Tipurile de greșeli asupra cărora vom atrage atenția sunt:
utilizarea unei prepoziții în locul alteia, absența prepoziției sau
utilizarea superfluă a prepoziției. Vor fi discutate, de asemenea,
grupările din punct de vedere vs din punctul de vedere, care
trebuie distinse prin articularea sau nearticularea substantivului
component punct, în funcție de rolul lor în context.
Utilizarea unei prepoziții În locul alteia
De multe ori, înlocuirea unei prepoziții cu alta este deter
minată de cauze ,,nobile", cum este dorința de exprimare elevată
sau la modă. Această intenție însă nu este mereu în acord cu
normele limbii române literare. Alteori, este vorba de confuzii
între pre poziții, care pot primi diverse explicați i.
80. "Rămâneți pe telefon!" (OTV, 9.10.2010)
Se pare că prepoziția la nu mai are o "relație" bună cu sub
stantivul telefon, pentru că, din ce în ce mai des, în această
combinație, în locul ei se folosește pe, iar uneori chiar În: "Aș
vrea să vă rog să rămâneți În telefon" (OTV, 16.03.2011);
"rămâneți la telefon", cum e corect, li se pare unora banal.
În limba actuală, utilizarea pre poziției pe s-a extins foarte
mult, apărând nu numai în locul prepoziției la, ci și în locul
116
altor prepoziții sau locuțiuni prepoziționale. De exemplu, unii
preferă să spună "Ce ați discutat pe pauza publicitară?", în loc
de "Ce ați discutat în pauza publicitară?"; "Consult ați un
specialist pe nutriție!", în loc de "Consultați un specialist în
nutriție!"; "A avut funcția de consilier pe probleme pe învă
țământ", în loc de "A avut funcția de consilier în probleme de
învățământ"; "Și-a asumat răspunderea pe cele două legi", în
loc de "Și-a asumat răspunderea pentru cele două legi"; "Ne
gocierile pe bugetul de la anul au fost aprinse", în loc de "Nego
cierile în legătură cu bugetul de la anul au fost aprinse"; ,,ziarul
trebuie să infonneze publicul pe probleme politice", în loc de
"Ziarul trebuie să infonneze publicul despre problemele poli
tice". La aceste exemple, s-ar putea adăuga multe altele, toate
ilustrând preferința de utilizare a prepoziției pe.
Extinderea utilizării lui pe este legată de mai multe aspecte,
pe care le vom prezenta în cele ce unnează.
Un prim aspect este acela că pe are multe sensuri, unele
concrete, altele abstracte, fapt care îi pennite să apară în diferite
contexte. Astfel, pe poate avea sens locativ ("Cartea este pe
masă"), sens temporal ("Plecăm pe cinci august" sau ,,Pe ploaia
asta stăm în casă"), sens relațional (,,Pe această temă sunt multe
de spus"), cauzal ("A fost dat afară pe motiv că lipsește"),
instrumental ("Merge pe bicicletă") sau modal ("Îi spun pe
nume" ori ,.Am tăcut totul pe placul tău"). To ate sensurile men
ționate au fost dezvoltate în limba actuală, iar dintre acestea,
sensul relațional a fost extins cel mai mult.
Tendința de utilizare lărgită a lui pe are ca suport și faptul
că există o serie de construcții fixate (sau cel puțin frecvente)
care conțin prepoziția pe, cum sunt cele din enunțurile: "Autori
zația se obține pe baza unui proiect", "Au avut dezbateri pe
teme politice", "Am tăcut o clasificare pe criterii riguroase",
"A renunțat pe motiv că nu are timp".
Un alt aspect care trebuie avut în vedere pentru extinderea
prepoziției pe este și influența engleză. Structuri ca a discuta
pe, a comenta pe, a declara pe, articol pe pot fi puse în legătură
cu structurile din engleză conținând prepoziția on "pe": to
117
discuss on, to comment on, to declar on, paper on (vezi Croitor
2009: 326).
Pentru extinderea utilizării prepoziției pe, e posibil să fi
contat și faptul că aceasta e mai scurtă decât multe sinonime
contextuale, și deci mai economică (a se compara, pentru sensul
relațional, cu sinonimele despre, în legătură cu, În ceea ce
privește, În privința).
Nu trebuie neglijată nici contribuția jurnaliștilor la creșterea
numărului de atestări ale prepoziției pe, știut fiind faptul că
aceștia influențează în mare măsură exprimarea celor care îi
ascultă sau le citesc articolele.
Uneori, asocierea lui pe cu unele substantive creează și efecte
comice, dacă ne gândim la sensul locativ al lui pe, ca în exem
plele: ,,B. spune că discuția pe ministere va începe după stabilirea
majorității guvernamentale" (www.ziareaz.ro. 17.12.2009),
"Am înțeles că sunteți specialist pe mașini de spălat Indesit"
(www.craiovaf orum.ro. 12.02.2011), "Laboratorul pe grupe de
lucru cu evaluarea rezultatelor individuale" (dbb.pub.ro).
Prin urmare, este recomandabil să nu se folosească în mod
abuziv prepoziția pe acolo unde se pot folosi alte prepoziții.
Multe dintre utilizările actuale ale prepoziției pe (mai ales cele relațio
nale) nu sunt noi, dar În trecut nu erau atât de frecvente ca astăzi,
așa cum arată Blanca Croitor (2009: 324-325), care citează exem
ple din mai mulți autori: "Am judecat pe lege" (Iorga), "Astăzi se
fac poezii mai mult pe subiecte triste" (Vlahuță), "De ce nu tragi tu
o interpelare pe chestia asta?" (Brătescu- Voinești), "Nu intervin pe
chestiuni de principii" (Ralea) etc.
81. "Ca șef, dar și ca și coleg, cere-i părerea ori de câte ori
este posibil!" (www.sanatate-mintala.info)
Stilistic vorbind, utilizarea lui ca și în loc de ca a devenit
în limba actuală motiv de "iritare" pentru Andrei Pleșu, așa cum
ar trebui să fie pentru toți vorbitorii de română. Iată ce spune
Andrei Pleșu despre acest fenomen:
118
Un alt delir generalizat este frecventa folosire a lui "ca și" În loc de
"ca". S-a creat obiceiul ca, În anumite cazuri, să se evite o cacofonie
brutală prin substituția cu pricina. Ca să nu spui "ca casa vecinului",
spui "ca și casa vecinului". În loc de "ca condiție" preferi să zici "ca
și condiție". Personal, consider, pe de o parte, că fobia cacofoniilor e
ușor nevrotică și atestă o specie de semidoctism calofil, iar, pe de altă
parte, că, pentru a evita cazurile groase, limba română oferă soluții
mai elegante și mai firești. Poți spune "asemenea casei vecinului", sau
"drept condiție". Uimitor e Însă altceva: ,.șz"-ul salvator e folosit și
când nu e nimic de salvat. Ce cacofonie eviți când spui "ca și soluție",
În loc de "ca soluție"? Sau "ca și profesor", În loc de "ca profesor"?
Or, această anomalie s-a răspândit galopant, așa Încât rareori mai auzi,
În asemenea cazuri, versiunea normală (Pleșu 2011: 242-243).
Într-adevăr, de cele mai multe ori, ca și apare pentru a evita
cacofonia (cum se vede și în titlu) și, de aici, s-a extins și în
alte contexte, fiind resimțit de vorbitori chiar ca "ingredient"
al exprimări i elevate: "Ar trebui ca și români (măcar) să cinstim
memoria unui mare patriot și a unui mare poet" (www.tvr.ro.
comentariu, 6.11.2010), "Încrederea în sine o văd ca și acord,
ca și echilibru între «conținut» și «formă»" (www.coffeechat.ro.
comentariu, 7.10.2009).
Teama de a nu produce o cacofonie a dat naștere și altui
procedeu de evitare a ei, și anume utilizarea termenului "meta
lingvistic" virgulă (care a pierdut teren de când s-a răspândit
atât de mult ca și): "Ia o mică, virgulă, cantitate de mâncare"
(OTV, 20.05.2011). Dar și acest procedeu trebuie abandonat.
Alăturarea a două cuvinte poate crea efecte neeufonice, și
este, desigur, preferabil ca în vorbirea îngrijită să nu apară. Pre
ocuparea exagerată de a nu face cacofonii nu trebuie să substi
tuie preocuparea de a ne exprima corect; or, folosirea grupării
ca și în locul lui ca este, potrivit normei actuale, o greșea lă.
În locul grupării ca și, trebuie folosit doar ca, iar pentru a evita
o cacofonie avem multe posibilități, în funcție de context: fo
losirea prepoziției drept ("A fost propus drept candidat la ale
gerile prezidențiale", în loc de "A fost propus ca și candidat
la alegerile prezidențiale"), a locuțiunii prepoziționale În calitate
119
de (,Jn calitate de coleg, cere-i părerea!", în loc de "Ca și coleg,
cere-i părerea!") sau a altei construcții, echivalentă contextual
("L-au ales în funcția de conducător", în loc de "L-au ales ca
și conducător"), folosirea unui verb care se poate asocia cu o
proprietate sau o calitate, întocmai ca elementul ca (în loc de
"Ca și coleg al său, l-am cunoscut foarte bine", se poate spune
,,Fiindu-i coleg, l-am cunoscut foarte bine"), schimbarea ordinii
cuvintelor (ca bun coleg, în loc de ca și coleg bun), interca
larea unui cuvânt ori a unor cuvinte între ca și termenul care
urmează ("Spun asta ca un (bun) cunoscător", în loc de "Spun
asta ca și cunoscător").
Gruparea ca și este corectă numai în construcțiile compa
rative, de tipul: "Ion, ca și Maria, preferă marea", "Ochii ei
sunt negri, ca și părul", din care și poate să și lipsească ("Ion,
ca Maria, preferă marea", "Ochii ei sunt negri, ca părul"). Dacă
însă, în construcțiile comparative, și se justifică, având rolul
de a focaliza elementul pe care îl precedă, în construcțiile
necomparative, cum este cea din titlu, și este superfluu. Spre
deosebire de construcția comparati vă, în care al doilea termen
al comparației indică o entitate, adică o persoană, o parte a
corpului, un obiect etc. (în exemplele de mai sus, Maria,părul),
în construcția necomparativă de tipul celei din titlu, termenul
care îi urmează lui ca (șef, coleg) desemnează o proprietate
sau o calitate. Această deosebire se corelează cu alta, și anume:
în construcția comparativă, termenul care îi urmează lui ca (și)
este fie un substantiv comun articulat, fie un substantiv propriu
sau un pronume (un element individualizat într-un anumit grad),
pe când, în construcția necomparativă, termenul care îi unnează
lui ca nu este articulat, tocmai pentru că exprimă o proprietate.
Gruparea ca și este corectă, de asemenea, într-o construcție
precum: ,,0 lucrare începută e ca și terminată", unde prin ca
și se exprimă o comparație aparentă.
În afară de construcțiile comparative, ca și se mai poate
utiliza corect într-un context precum: "E posibil ca și tu să ai
dreptate", în care cele două elemente au roluri disociate: ca este
120
un element conjuncțional (făcând parte din gruparea ca … să),
iar și este semiadverb (având rol de insistență pe lângă tu).
Din cele arătate, reiese că norma literară actuală nu acceptă
îmbinarea ca și în loc de ca sinonim cu "drept, în calitate de".
Folosirea lui ca și în locul lui ca este o abatere ce caracterizează
vorbirea ardelenilor și a bănățenilor și este posibil ca și aceasta
să constituie o sursă a răspândirii ei (Avram 1987 [1979]: 174).
Este interesant că în secolul al XIX-lea apăreau, alături de locuțiu
ni le conjuncționale ca și când, ca și cum, și variantele ca când, ca
cum, fără și: "Scaunul ei era acolo, talerul, șervetul erau acolo, ca
când o aștepta dintr-un minut într-altul să vie la masă!" (D. Bolin
tineanu, Manoil), "Dar luna, ca cum s-ar fi temut a lwnina fărădelegea,
se ascunsese supt negrii nori" (N. Bălcescu, Românii supt Mihai
Voievod Viteazul). Foarte probabil, și a fost introdus în aceste structuri
tocmai pentru a se evita cacofonia; în limba actuală, apar doar formele
ca și cum, ca și când.
82. "Prefectul Capitalei și-a amintit despre situațiile de ur
gență." (www.pr omptmedia.ro. 13.10.2010)
La exemplul din titlu, adăugăm un alt exemplu, în care, la
fel, apare greșit despre în loc de prepoziția de, cu toate că verbul
a-și aminti se construiește, în mod normal, cu de: "Asta, ca să
ne amintim și despre o secvență alături de Gh. D." (TVR 2,
28.03.20 11 ).
Unele verbe selectează o singură prepoziție, și aceasta este
obligatorie: a se baza pe, a consta în, a depinde de, a se învecina
cu, a predispune la etc. Alte verbe se construiesc pentru un sens
cu prepoziție obligatorie, iar pentru alt sens fără prepoziție: a
simpatiza cu "a împărtăși o idee, o doctrină" vs a simpatiza
"a avea sentimente de simpatie față de cineva", a vedea de "a
avea grijă" vs a vedea "a percepe cu ajutorul văzului" (Pană
Dindelegan 1999: 69).
Verbul a-și aminti se particula rizează prin posibilitatea de
a se construi cu un complement prepozițional introdus prin
prepoziția de ("a-și aminti de cineva / de ceva") sau cu un
complement direct, fără prepoziție ("a-și aminti ceva"). Prin
121
urmare, enunțurile de mai sus erau posibile -și corecte -și fără
prepozi�e: "Prefectul Capitalei și-a amintit situațiile de urgență",
,Asta, ca să ne amintim și o secvență alături de Gh. O."
Greșeala constând în utilizarea prepoziției despre, în locul
lui de, după verbul a-și aminti se explică prin existența unor
verbe care se pot combina cu ambele prepoziții, cum este a
vorbi: "A vorbit tot timpul de/despre ea." Pe lângă influența
exercitată de astfel de verbe asupra verbelor care, în mod nor
mal, cer o singură prepoziție, o altă explicație pentru sub sti tu
irea unei prepoziții cu alta este aceea că prepozițiile nu au sens
lexical clar. Prepoziția de are sens mai mult sau mai puțin vag,
ceea ce îi permite apariția în foarte multe contexte; din cauza
acestui sens vag, ea este substituită adesea de alte prepoziții.
Și mai frapantă este înlocuirea lui de cu despre într-un con
text precum "Mie nu îmi place despre ea și nu îmi place părul
ei" ( www.showbiz.ro. 9.11.20 Il), pe care doar intenția locuto
rului de a se exprima glumeț sau ironic ar putea-o salva de la
încadrarea printre greșelile grave, mai ales pentru că nici con
strucția "îmi place de ea" nu este literară, deși se aude frecvent,
în limbaj familiar.
Nu numai prepoziția de poate fi substituită cu alta. Verbul
a echivala, bunăoară, cere prepoziția cu, însă uneori aceasta
e înlocuită, incorect, cu prepoziția la: "Matematic, tura de două
sprezece ore echivale ază la o zi jumătate de muncă" (www.
newspascani .com, comentariu, 25.05.2011).
Unele substituții de prepoziții sunt accidentale, cauzate de
lipsa de inspirație, de grabă, de neatenție, de intervenția a diverși
factori perturbatori. Numai așa s-ar putea explica, în exemplul
următor, înlocuirea prepoziției la cu în: "Ți-a intrat fusta în apă"
(Pro TV, 5.11.2007). Construcția fixată "a intra la apă" trebuie
deosebită de îmbinarea liberă, cu alt sens, "a intra în apă".
83. "Îți place bluza după ea." (sfaturi.eva.ro)
Folosirea lui după în locul lui de pe este total nerecomanda
bilă. În limba literară, prepoziția după nu are același sens cu
122
gruparea de pe, de aceea nu trebuie folosită nici cu sensul locativ
(ca în titlu), nici cu sensul temporal al lui de pe, ca în: ,,După
atunci îl înșela" (www.youtube.com. comentar iu). Sensul gene
ral de posterioritate pe care îl exprimă prepoziția după în plan
spațial ("Câinele s-a ascuns după ușă", "Cartea a căzut după
dulap") sau temporal ("Ajung acasă după ora trei") este diferit
de sensul grupării de pe, acela de desprind ere dintr-un punct
situat în plan spațial ("Iau cartea de pe masă", "Cartea a căzut
de pe dulap") sau temporal ("A început să învețe de pe întâi
august").
Folosirea lui după în locul lui de pe este un muntenism. În
schimb, folosirea inversă, a lui de pe în locul lui după, se întâl
nește mai ales în vorbirea moldovenilor: "Să nu se ia de pe
noi", "Se cunoaște de pe vorbă / de pe ochi", "Se înrudesc de
pe mamă" (Avram 2001: 274).
După și de pe sunt acceptate, totuși, în variație liberă într-un
singur context, în care confonnitatea, exprimată de după, se
întâlnește cu sensul locativ al grupării de pe: "copie după bule
tin" sau "copie de pe buletin". Astfel, între copie și sursa ei, pe
buletin, se stabilește contextual o relație de confonnitate prin
intennediul prepoziției de, care indică desprinderea ("copie de
acolo/de pe buletin"). Sensul de confonnitate al lui după nu
corespunde însă sensului locativ al lui de pe în alte contexte
(compară după mine cu de pe mine: este corect "A copiat după
mine", dar nu se poate spune "A copiat de pe mine").
Pe lângă greșita echivalare a lui după cu de pe, a apărut și
o fonnă hibridă, care a fost și este respinsă de nonnă: dupe.
Crezându-se că după este fonnat din de și pe (finala lui după
vine, de fapt, din lat. post, pe când pe -cu varianta sa înv. și
pop. pre -provine din lat. super, per) și că pă este o pronunțare
populară, s-a ajuns la fonna hipercorectă dupe, folosită mai ales
în unele graiuri (Graur 1987: 76). Se pare că astăzi acest dupe
nu mai este frecvent, iar când se utilizează, se face cu intenție
stilistică.
123
Absența prepoziției sau utilizarea superfluă a prepoziției
De cele mai multe ori, prepoziția se omite, neținându-se
seama de rolul ei gramatical. Alteori, tocmai pentru a nu face
această greșelă, se utilizează o prepoziție fără ca aceasta să fie
necesară.
84. "Un avion suedez cu o sută cincizeci persoane la bord a
aterizat de urgență la Vama." (www.romanialibera.ro. 1.10.2010)
După cum se știe, numeralele începând cu douăzeci (excep
tând numeralele compuse în structura cărora pe ultimul loc este
un numeral de la unu la nouăsprezece; vezi in/ra, 85) se con
struiesc cu prepoziția de.
Dacă, în anumite tipuri de text, lipsa prepoziției de e scuza
bilă și acceptabilă (nu este economic să scrii și prepoziția în
formulare administ rative sau pe etichetele produselor dintr-un
magazin), în altele, într-o redactare îngrijită, trebuie să apară
de. Iar în exemplul din titlu era necesară prepoziția de, fiind
vorba de o știre apărută într-un ziar.
Utilizarea prepoziției de după numeralele cardinale mai mari
sau egale cu douăzeci și după compusele cu acestea are justi
ficare etimologică. Numeralele de felul acesta sunt formate, la
origine, cu substantivul zece, căruia subordonatul i se atașează
prin intermediul prepoziției de (douăzeci de oameni, ca și zeci
de oameni). Elementele grupării (două/trei ș.a. + zeci) s-au
sudat, prin urmare substantivul zece din structura numeralului
compus nu mai are un comportament individual, dar de s-a
păstrat din structura de origine. În mod analog, se explică pre
poziția de după numeralele compuse nesudate având pe ultimul
loc substantivele sută, sute; mie, mii; milion, milioane; mili
ard, miliarde: o sută de participanți, trei mii de exemplare, o
sută de milioane de dolari (ca și sute de participanți, mii de
exemplare, milioane de dolari).
124
85. "Am selectat o sută una de greșeli."
Titlul cărții, 101 greșeli gramaticale, nu conține, spre deo
sebire de acest exemplu, prepoziția de după numeralul cardinal
cu valoare adjectivală (acordat în gen cu substantivul feminin
greșeală pe care îl însoțește): o sută una. Dacă în exemplul
din titlul anterior (,,0 sută cincizeci persoane") prepoziția nu
trebuia să lipsească (corect este ,,0 sută cincizeci de persoane"),
aici, dimpotrivă, ea nu era necesară. Aceasta este una dintre
greșelile explicabile prin hipercorectitud ine. Cel care utilizează
prepoziția de după un numeral care indică un număr mai mare
decât douăzeci știe numai parțial regula de construire a sin
tagmelor cu nurnerale. Într-adev ăr, începând cu nurneralul două
zeci, se utilizează prepoziția de (douăzeci de oameni, nouă sute
șaptezeci și opt de cărți, o mie patruzeci și trei de candidați),
dar nu se utilizează de când numeralul mai mare decât douăzeci
este compus cu un numeral de la unu la nouăsprezece situat
pe ultimul loc în compus (două sute optsprezece probleme, o
mie nouă cuvinte, un milion cinci sute paisprezece mașini).
Simplificând lucrurile, trebuie reținut că, așa cum numeral ele
de la unu până la nouăsprezece nu acceptă construcția cu de,
tot așa nici compusele în care intră acestea nu se asociază cu
de (opt case -o sută opt case, nouăsprezece dolari -cinci sute
nouăsprezece dolari, un milion nouăsprezece mii trei sute
unsprezece locuitori).
86. "Fostă iubită Guță" (Kanal D, 13.07.2011)
Nu este recomandab il să scriem sintagme de tipul celei din
titlu fără a marca relația dintre componente. În construcțiaJostă
iubită Guță se stabilesc două relații: una între Jostă și iubită,
care este marcată prin acord (în gen, număr și caz), și alta între
Jostă iubită și Guță, care însă nu este marcată în niciun fel.
Relația de posesie dintre aceste componente trebuia să fie
indicată prin cazul genitiv la al doilea component:J ostă iubită
a lui Guță.
125
Cazul nu e singura modalitate de a se stabili legătura dintre
două grupuri nominale (două substantive). În funcție de context,
se pot utiliza fie genitivul, fie o prepoziție (mai frecvent de),
însă, de cele mai multe ori, se neglijează ambele posibilități,
ca în exemplele: "manager hotel" (TVR 1,27.03.20 II), în loc
de "manager al hotelului"; "patron Steaua" (Antena 1,
29.07.20 II), în loc de "patron la Steaua" sau "patron al Stelei";
"șofer camionetă" (Antena 1, 7.09.2008), în loc de "șoferul ca
mionetd'; "președinte Camera Deputaților" (TVR 1,8.03.2011),
în loc de "președinte al Camerei Deputaților"; "iubitor animale"
(www.aaz.ro. anunț, 18.04.20 I O), în loc de "iubitor de animale";
"fișa postului director bancă" (www.ejobs.ro), în loc de "fișa
postului de director de bancă"; "local ni că Beijing" (TVR2,
17.03.2011), în loc de "localnică din Beijing".
Marcarea prin genitiv sau prin prepoziție depinde și de
sensul substanti vului de pe poziția a doua. Astfel, dacă acest
substantiv este folosit cu sens generic, deci nu trimite la o en
titate cunoscută, se folosește, de obicei, prepoziția de, ca în
"director de bancă", iar dacă desemnează o entitate cunoscută,
specificată, se folosește genitivul: "directorul băncii". Nemar
cându-se însă relația, uneori e greu de înțeles dacă substantivul
e folosit generic sau nu. Dintr-o construcție precum "director
bancă", nu se înțelege exact dacă persoana respectivă este
directorul unei anumite bănci sau dacă are calitatea de director,
indiferent de ce bancă ar fi vorba. Numai contextul (textul
scris/auzit sau imaginile, la televizor) ne poate ajuta, în acest
caz, să distingem utilizarea generică de cea specifică a celui
de al doilea component al grupării.
Toleranța față de fenomenul nemarcării relațiilor sintactice
depinde de tipul de text în care se produce. Într-un anunț, omi
terea unor cuvinte nu este foarte supărătoare, pentru că s-a creat
o convenție în acest sens. Dar, chiar și în acest tip de text, pentru
evitarea unor confuzii, este nevoie să se folosească elementele
de relație. De exemplu, anunțul (lansat pe internet) "breloc
iubitor natură, iubitor animale" (www.okazii.ro) este probabil
ambiguu pentru cei care nu au văzut sau nu au auzit despre
126
asemenea obiecte. Ambiguit atea rezultă din neprecizarea relației
dintre cuvântul breloc și ceea ce urmează. Ai putea să te gân
dești că lipsește prepoziția pentru, care ar indica destinația
obiectului ("breloc pentru iubitorul de natură"), sau că între
breloc și restul sintagmei ar fi o relație de posesie, și atunci ar
fi trebuit să apară genitivul ("breloc al iubitorului de natură").
Căutând însă mai multe informații, găsești fotografiile ajută
toare conținând niște brelocuri cu imagini sugestive și chiar
un alt text (ca o reformulare) în care este utilizată prepoziția
cu: "Breloc cu iubitori de animale, iubitori de natură". Rostul
discutării pe larg a acestui exemplu a fost tocmai acela de a
atrage atenția că, din cauza omiterii prepoziției, pot apărea difi
cultăți de înțelegere a unui text.
Dacă, în textele de tip anunț, absența prepozițiilor poate fi
tolerată într-o anumită măsură (cu condiția de a nu fi afectat
sensul), în alte tipuri de texte, aceasta nu este deloc recoman
dată. Este cu atât mai grav ca astfel de "economii de limbaj"
să apară și în conversa țiile uzuale, cum se întâmp lă în exemplul
următor, preluat de pe un forum: "Ghici cine este administrator
rețea în primărie?" (forum.macin.ro, 2.08.2009).
87. "Se ridică întrebarea firească care am afișat-o și noi pe
ecran." (Realitatea TV, 30.06.20 II)
Dacă moderatoarea emisiunii din care am extras enunțul-titlu
ar fi folosit prepoziția pe, ar fi evitat cacofonia rezultată din
întâlnirea finalei cuvântuluifirească cu următorul cuvânt, care.
Pe lângă producerea cacofoniei, moderatoarea respectivă a
neglijat și regula potrivit căreia complementul direct exprimat
prin pronumele relativ care trebuie precedat de prepoziția pe.
Prepoziția pe are rolul de a diferenția complementul direct de
subiectul exprimat prin care. Astfel, în enunțul "EI este omul
care m-a salvat", care este subiect, iar în "Omul pe care l-am
salvat mi-a mulțumit" ,pe care este complem ent direct. Semnul
de recunoaștere că într-o construcție avem complement direct,
și nu subiect, este acela că relativul care este reluat prin
127
pronumele personal formă neaccentuată în acuzati v (îl, o, îi,
le): "omul pe care l-am salvat", "cartea pe care am citit-o", "băieții
pe care i-am întâlnit", "cadourile pe care le-ai lacut". În mod
obișnuit, acest pronume neaccentuat se folosește pentru expri
marea dublă a complementului direct, fie că pe apare sau nu
(,,L-am întâlnit pe profesor", "Ziarul l-am citit de dimineață").
Neutilizarea prepoziției pe atunci când complementul direct este redat
prin pronumele relativ care nu este un fapt înregistrat doar în limba
actuală. Iată două exemple din secolul al XIX-lea, care arată că pe
nu este marcat consecvent: "mia care mi-o ceri" (D. Bolintineanu,
Manoi!), "Și câte alte multe lucruri sunt mai vrednice de vedere decât
acestea care am văzut, pe care nu am avut vreme întru o lună de zile
[ .. .]" (D. Golescu, Însemnare a căIătoriii mele).
Tendința generală este aceea de omitere a prepoziției pe.
Dar, deși nu există riscul de a o utiliza și unde nu este cazul,
trebuie să avem în vedere și faptul că pe nu marchează orice
complement direct. Apariția lui pe depinde de caracteristicile
semantico-r eferențiale ale complementului direct (ce tip de
entitate din realitate desemnează cuvântul prin care se exprimă
complementul direct). Astfel, pe nu se folosește în construcții
cu complement direct precum "Am citit o carte" (unde sub
stantivul desemnează un obiect) sau "Nu am citit nimic" (unde
pronumele trimite la o entitate nonpersonală și inanimată), dar
se folosește obligatoriu în "Am chemat-o pe ea", "L-am văzut
pe Ion" sau "Nu am văzut pe nimeni" (unde pronumele și sub
stantivul trimit la persoane). Chiar dacă substantivul cu funcție
sintactică de complement direct are ca referent în realitate o
persoană, apariția lui pe este cerută de caracterul specific,
individualizat, al acestuia (să se compar e "Caut profesor" –
unde substantivul cu funcție de complement direct nu e spe
cificat, individualizat, ci se referă la o calitate -cu "Îl caut pe
profesor", unde substantivul precedat de pe este individualizat).
În ceea ce privește complementul direct exprimat prin care,
acesta trebuie construit cu prepoziția pe și când e folosit pentru
un referent uman, și când e folosit pentru un referent nonuman!
128
nonanimat: "băiatul pe care l-am cunoscut", "bijuteria pe care
am admirat-o".
"Din punct de vedere" vs "din punctul de vedere"
Considerate în unele gramatici drept variante ale aceleiași
grupări cu statut de locuțiune prepozițională, "din punct de
vedere" și "din punctul de vedere" reprezintă, de fapt, grupări
analizabile diferit. Substantivul component punct se articulează
sau nu, în funcție de contextele în care apare și, implicit, de
caracteri sticile grupării (îmbinare liberă sau îmbinare în foarte
mare măsură fixată, asemenea unei locuțiuni).
La nivel discursiv, grupările "din punct de vedere" și "din
punctul de vedere", foarte asemănătoare ca formă, au, indiferent
de combinați ile în care intră, același rol: cel de a introduce sau
de a reliefa o idee ori de a ordona ideile după anumite criterii.
88. "România, la coada UE din punct de vedere al libertății
presei." (www.adevar ul.ro. 20.10.2010)
Prepoziți ile, ca și locuțiunile prepoziționale, impun diverse
restricții termenului pe care îl precedă: de caz (fmpotriva dușma
nului, dar la dușman), de număr (fnlre/dintre ei -numai plural),
de articulare (cu trenul, dar din/În/spre tren).
Locuțiunile prepoziționale care cer genitivul (sau un pose
siv echivalent cu genitivul: ta, nostrn etc.) conțin un substantiv
articulat ori alt element al cărui segment final este identic cu
articolul hotărât: "În fața ta", "din pricina lui", ,,prin interme
diul nostru", "Înjurul casei", "dejur Împrejurul pomului", "În
afara orașului" etc. Ca și în cazullocuțiunilor prepoziționale,
dacă gruparea în discuție, care însă nu s-a fixat ca locuțiune,
este urmată de un substantiv în genitiv (însoțit de al), atunci
substantivul punct din componența sa trebuie să fie articulat
(punctul); corect ar fi fost, așadar, "din punctul de vedere al
libertății presei", ca și "din punctul de vedere al economiști/or"
sau "din punctul de vedere al directornlui".
129
Articularea regentului este o condiție pe care o presupune, de regulă,
genitivul: "colegul Mariei" sau "un coleg de clasă al Mariei". Mai
rar se întâlnește un genitiv care are ca regent un substantiv nearticulat,
fapt explicabil prin aceea că substantivul regent nearticulat nu se referă
la o persoană, un obiect etc., ci la o proprietate (o calitate), ca în
exemplul: "Puțini dintre ei nu sunt profesori, dar speră să devină sau
sunt prieteni ai profesorilor" (www.noidac ii.ro).
Gruparea din punctul de vedere nu este rigidă, astfel că
substantivul articulat punctul din componența ei poate primi
un adjectiv pronominal ("din punctul acesta de vedere" sau "din
punctul nostru de vedere") ori un nominal -substantiv sau
pronume -în genitiv ("din punctul mamei/ei de vedere"). Este
relevant, pentru statutul de îmbinare liberă al grupării unnate
de genitiv, și faptul că uneori se poate schimba topica geniti
vului, care, indiferent de poziție, cere ca regentul să fie articulat:
"din punctul de vedere al mamei", dar și "din punctul mamei
de vedere".
89. "Este o perioadă critică din punctul de vedere moral cea
în care trăim?" (www.ziar ullumina.r o. 21.03.2010)
Când gruparea din punct de vedere se construiește cu un
adjectiv categorial (de tipul economic, gramatical,ju ridic, mo
ral, politic, teoretic etc.), substantivul punct din interiorul
grupării este nearticulat: "dinpunct de vedere economic", "din
punct de vedere politic" etc.; deci, și În exemplul din titlu, corect
ar fi fost "din punct de vedere moral".
Gruparea din punct de vedere (unnată de un adjectiv) este o
construcție fixă, apropiată de statutul de locuțiune, pentru că
substantivul punct din componența ei și-a limitat posibilitățile
de combinare. Substantivul nu acceptă asocieri precum "din
punctul acesta de vedere economic" sau "din punctul nostru de
vedere economic"; de asemenea, secvența nu poate fi disociată,
prin intercalarea adjectivului În interiorul ei: nu se poate spune
"din punct economic de vedere". Secvența punct de vedere func
ționează ca un substantiv compus, sinonim cu perspectivă ("din
130
punct de vedere moral" = "din perspectivă morală"). Gruparea
punct de vedere se poate asocia, ca orice substantiv, cu adjective
pronominale antepuse ("din acest punct de vedere", "din niciun
punct de vedere" etc.).
Trebuie evitate structuri precum "Dintr-un punct de vedere cultural,
Bucureștiul este mult mai activ" ( www.adevarul.ro. 6.06.20 I O), unde
prezența articolului nehotărât ar putea fi explicată numai la nivel
discursiv, cu ajutorul lui reluându-se sau evidențiindu-se ceea ce s-a
spus anterior.
Un semn al fixării secvenței din punct de vedere urmate de
adjectiv este și faptul că aceasta poate să lipsească, situație în
care adjectivul își schimbă statutul, devenind adverb (,,Din punct
de vedere economic, stăm prost", dar și ,,Economic, stăm prost").
Conjuncția
Ca și prepoziția, conjuncția este o "unealtă gramaticaIă",
având rolul de a stabili legătura dintre diversele componente
ale enunțului. Greșelile care vor fi exemplificate și explicate,
în continuare, privesc înlocuirea unei conjuncții cu alta, elemen
tele corelative și omiterea conjuncției.
Înlocuirea unei conjuncții cu alta
Vom aduce în discuție două situații în care conjuncțiile nu
sunt utilizate corect, fie din cauza extinderii sinonimi ei din
anumite contexte (ca să în loc de să, în propoziții necircum
stanțiale), fie din cauza asemănării formale cu altă conjuncție
(ori în loc de or).
90. "Am vrut ca să fim obiectivi." (OTV, 26.09.20 10)
Pentru ca exemplul din titlu să fie corect, este necesar să
ștergem cuvântul ca. Gruparea ca să nu trebuia să apară nici
131
în enunțurile unnătoare, în care introduce propoziții necircum
stanțiale de diverse tipuri: "Probabil se gândea ca să vină cu
mine" (sasu.fairtopic.com, 15.06.2011), "Istoria ne-a Învățat
ca să nu mai credem În nimeni și În nimic" (www.ziare.com.
comentariu, 3.07.2010), "Era bine ca să știm și noi ce votăm"
(www.sector3primarie.ro. 28.09.2010), "Gândul meu era ca să
intru la o facultate" (miana.g eneza.ro, 4.01.2009), "Mereu m-a
racut ca să mă simt Înjosită" (www.flu.ro. comentariu, 3.12.2(08),
"Ideea ca să facem multe cămine de bătrâni e bună" (www.
aradon.ro, comentariu, 2.02.2011). În toate aceste situații, era
de ajuns să.
În schimb, sunt acceptate atât conjuncția compusă ca să,
cât și conjuncția simplă să (care este și marcă a conjunctivului)
pentru a introduce o propoziție circumstanțială de scop ("Merge
În Cipru (ca) să Își petreacă vacanța") și, mai rar, o propoziție
consecutivă ("Nu era atât de generos (ca) să Îi satisfacă orice
moft"). Ca să este corect folosit când poate fi Înlocuit, În pro
poziția circumstanțială de scop, cu grupul cu scopul să ("Merge
În Cipru cu scopul să Își petreacă vacanța"), iar în propoziția
circumstanțială consecutivă, cu grupul încât să ("Nu era atât
de generos încât să Îi satisfacă orice moft").
Apariția greșită a lui ca să În propoziții necircumstanțiale,
cum sunt cele de mai sus, se explică prin extinderea sinonimiei
dintre ca să și să, care introduc propozițiile circumstanțiale de
scop și consecutive. La această explicație, se adaugă faptul că
să, care este și marcă a modului conjunctiv, e resimțit de vor
bitor ca insuficient pentru a stabili o relație sintactică, și atunci
Îi adaugă și elementul ca. Dar faptul că greșeala (ridiculizată de
I. L. Caragiale, la ale cărui personaje Întâlnim chiar pentro ca
să, În loc de să) are justificare nu Înseamnă că este și scuzabilă.
Concluzia ce se desprinde este că gruparea ca să este corect
utilizată numai când introduce propoziții circumstațiale de scop
sau consecutive, nu și când introduce alte propoziții.
132 Dacă nonna actuală nu acceptă folosirea lui ca să pentru a introduce
propoziții necircumstanțiale, în schimb, în secolul al XIX-lea, ca să
era folosit frecvent în asemenea situații: "Mă grăbii dară de a-l
ascunde cu mare pază până va veni prilejul ca să-I scoatem teafăr
peste hotare" (8. P. Hasdeu, Ursita), "Ursul veni așa de repede, încât
nu-mi dete timpul ca să descarc carabina" (D. Bolintineanu, Manoil),
"Safto, zi unui ficior ca să poftească aici pe șatrariul Săbiuță [00']"
(V Alecsandri, Iașii i'n carnaval).
91. "Adevărul nu poate fi apărat decât cu adevăr. Ori voi
nu-l dețineți." (stelapopa.unimedia.md, comentarii, 12.04.20 Il)
Două greșeli apar în titlu, ambele legate de folosirea conec
torului adversativ ar. În primul rând, s-a confundat conjuncția
adversativă neologică ar cu ori, conjuncție disjunctivă; în al
doilea rând, nu s-a pus virgulă după această conjuncție: "OrLJ
voi nu-l dețineți."
Confuzia dintre ar și ori este cauzată, pe de o parte, de
asemănarea lor formală și, pe de altă parte, de faptul că ori este
pronunțat popular (deci incorect) și [or J: "Nu știu cine a lacut
cumpărăt urile, Maria ar Ion", în loc de "Nu știu cine a lacut
cumpărătu rile, Maria ori Ion".
Greșeala e destul de frecventă, însă, dacă se are în vedere
rolul sintactico- semantic diferit al conectori lor ar și ari, ea poate
fi evitată. Testul cel mai simplu pentru a distinge cele două con
juncții este posibilitatea de înlocuire cu un sinonim. Astfel, ar
poate fi înlocuit cu o conjuncție adversativă (dar, iar, însă),
pe când ori poate fi Înlocuit cu sau. Aplicarea acestui test arată
că În enunțul din titlu nu ar fi fost acceptat sau. Mai mult, din
punct de vedere sintactic și semantico-pragmatic, există o
deosebire mare între cele două conjuncții. Dacă ori stabilește,
prototipic, relații la nivelul propoziției sau al frazei (între pro
poziții), ar, în schimb, e specializat în stabilirea de relații
discursive, pragmatice, la nivel transfrastic și, de aceea, apare
frecvent la Începutul celui de al doilea enunț. Însă, chiar dacă
se află în interiorul frazei, ar (care conectează numai propo
ziții, nu și componente ale propoziției) are un rol pragmatic
evident, marcând opoziția față de cele enunțate anterior.
133
Conectorul ar trebuie unnat de virgulă, indiferent dacă apare
în interiorul enunțului sau dacă "deschide" un alt enunț (ca în
titlu). De asemenea, ar trebuie precedat de virgulă (după regula
tuturor conjuncțiilor adversative) sau de punct și virgulă: "Ne
plângem că nu ne merge bine[.] ar[.] noi nu facem nimic" sau
"Ne plângem că nu ne merge bine[;] ar[.] noi nu facem nimic".
Greșeli În utilizarea corelativelor
Uneori, la stabilirea unui raport sintactico-s emantic participă
doar o conjuncție, alteori, o pereche de elemente, dintre care
măcar unul este conjuncție. Această pereche se supune, și ea,
unor reguli de utilizare, care, în uz, de multe ori sunt încălcate.
92. "Ori renunți la partener și cauți pe cineva să o iei de la
capăt, fără ascunzișuri, fără minciuni, sau îi spui iubitului că
l-ai înșelat." (www.horoscop-astr ologie.ro)
Conjuncțiile coordonatoare disjunctive fie, ori, sau (și au,
învechit și popular) au rolul de a stabili un raport semantic de
excludere sau de alternanță între, de obicei, doi tenneni de
semnând acțiuni, momente, calități etc.: "Donni sau lucrezi",
"Mâine ori poimâine voi tennina lucrarea". Acest raport se
mantic este marcat mai intens când conjuncția disjunctivă se
construiește cu un corelativ de același tip: "Sau donni, sau
lucrezi", "Ori mâine, ori poimâine voi tennina lucrarea". De
altfel, una dintre conjuncțiile coordonatoare disjunctive -fie
-presupune obligatoriu tennenul corelativ: ,,Fie renunți la pro
iect,fie faci tot posibilul să-I tennini."
Pentru a reda în mod clar raportul sintactico-semantic prin
perechile de conjuncții disjunctive, se cere ca elementul core
lativ să fie o conjuncție identică, nu sinonimă, ca în titlu sau
ca în exemplul: "Secretarul general al Organizației de Tineret
al POL va rămâne fie în echipa acesteia, sau va fi stagiar al
altui europarlamentar" (Antena 1,5.09.2008). Construc țiile ne
recomandate, ca acestea două, nu trebuie însă confundate cu
134
acele construcții, corecte, în carefie ajută la exprimarea circum
stanțialului concesiv redat prin doi membri aflați în relație de
coordonare disjunctivă marcată prin sau; de exemplu, "În
planurile de afaceri ale companiilor, un nou obicei,fie el bun
sau prost, echivalează cu o nouă șansă de creștere a vânzărilor"
(www.business magazin.ro. 5.06.2007). Dovada că fie nu
necesită coocurența unui element identic este faptul că poate
fi utilizat și pentru a se exprima un circumstanțial concesiv
realizat printr-o structură ai cărei membri sunt în relație de
coordonare marcată prin conjuncția copulativă și: "Dacă cineva,
fie el chiar instruit și cultivat, n-a observat că în franceză se spune
«escroc», va fi înclinat să scrie și să pronunțe «excroC»" (Hristea
1976: 8).
Reținem din cele explicate mai sus că, pentru redarea unui
raport disjunctiv, cele două conjuncții trebuie să fie identice.
Utilizarea unei conjuncții disjunctive sinonime, nu identice, drept
corelativ poate îngreuna înțelegerea enunțului. Într-o construcție
complexă, precum cea din exemplul următor, folosirea unei
conjuncții disjunctive sinonime ar fi făcut probabil neclare
relațiile semantice dintre componentele enunțului: "Ziariștii au
de ales: ori acceptă salariu tăiat la jumătate, ori demisionează
sau pleacă în concediu fără plată" (www.paginademed ia.ro.
26.01.20 II). Din exemplul dat, se înțelege că alternanța e sta
bilită prin perechea de conjuncții ori … , ori, iar sau marchează
raportul disjunctiv în interiorul celui de al doilea membru al
relației alternative: [ori acceptă salariu tăiat la jumătate], [ori
demisionează sau pleacă în concediu fără plată]. De fapt, ziariștii
aveau trei posibilități.
În plus, din punct de vedere pragmatic, elementele corela
tive, fiind identice, ajută mai bine la orientarea cititorului sau
a interlocutorului în înțelegerea textului. Rolul acesta e similar
cu cel al corelativelor de tipul: pe de o parte … , pe de altă
parte … ; În primul rând … , În al doi/ea rând. ..
Și în secolul al XIX-lea se înregistrau uneori, pe lângă perechile de
conjuncții disjunctive cu elemente identice, și perechi cu elemente
135
sinonime: "Atunce din nou in dușmani se aruncă mai cumplit. I
Ungurul văzându-1 iarăși rămâne increminit, I Pierde toată bărbăția
ce nădejde-i insuflă, I Și ori pleacă ca să fugă, sau prins de război
se dă" (e. Negruzzi, Aprodul Purice).
93. "Aflăm mai multe despre acest subiect, cât și despre
altele la «Dimineața mondenă» ." (Antena 1, 2.07.20 11)
Locuțiunea conjuncțională copulativă cât și se construiește
cu elementul adverbial corelativ atât. Elementele perechii atât … ,
cât și … s-au fixat în această structură (adverbele atât și cât
pierzându-și sensul pe care îl au în mod independent), pentru
a marca împreună ideea de cumul. Corect este, așadar, fie "Aflăm
mai multe atât despre acest subiect, cât și despre altele la «Di
mineața mondenă»", fie "Aflăm mai multe despre acest subiect
și despre altele la «Dimineața mondenă» ".
Greșeala apare prin analogie cu celelalte locuțiuni conjunc
ționale copulative, precum și, ca și, care nu se construiesc cu
un corelativ: "Alimentația, sportul, precum și odihna sunt nece
sare pentru o viață sănătoasă", "Au stabilit itinerarul, ca și data
plecării".
Omiterea conjuncției
Absența conjuncției nu este iln fenomen frecvent și nu are
consecințe semnificative în plan gramatical, spre deosebire de
absența prepoziției. Totuși, semnalăm o situație în care este re
comandab il să nu se omită conjuncția, chiar dacă, în scris,
aceasta e substituită printr-o marcare grafică (linia de pauză
neprecedată și neurmată de blanc).
94. "Înscrierile se fac între 26-28 iulie." (www.ma rket
watch.ro, 3.04.2010)
Prepoziția între, ca și dintre, cere să fie urmată fie de doi
termeni coordonați ("între el și ea"), fie de un cuvânt la plural
136
("Între ei"). În exemplul din titlu, trebuia să apară conjuncția
și, pentru a se evidenția relația de coordonare dintre numeralele
ce exprimă niște date. Greșeala apare din cauza faptului că mai
există o posibilitate de exprimare a intervalului orar, peste care
construcția cu Între se suprapune, și anume construcția "În
perioada 1-4 aprilie", unde linia de pauză marchează intervalul.
Prin urmare, se spune și se scrie corect ori "Între 26 și 28 iulie",
ori "În perioada 2fr-28 iulie".
Alt exemplu de greșeală de același tip este "distanța dintre
București-Constanța" (www .infoturism.ro). Corecte sunt struc
turile: "distanța dintre București și Constanța" sau "distanța
București-Constanța".
VI. Greșeli de sintaxă
La nivel sintactic, se urmăresc relațiile pe care o unitate a
limbii (cuvânt, grup de cuvinte, propoziție) le stabilește cu altă
unitate sau cu alte unități. Aceste relații se supun unor reguli
de construcție ce sunt date de statutul unităților implicate. Încăl
carea regulilor se produce frecvent, din mai multe cauze, așa
cum vom vedea. Dintre greșelile de ordin sintactic, ne vom
referi la dezacord, la topica unor cuvinte și la anacolut.
Greșeli În realizarea acordului
Acordul reprezintă concordanța din punctul de vedere al for
mei între doi (sau mai mulți) termeni, ceea ce înseamnă că unul
dintre termeni repetă, integral sau parțial, informația gramaticală
a celuilalt termen. Bunăoară, în sintagmele "casă frumoasă",
"casei frumoase", informația de gen, număr și caz a substan
tivului regent casă, respectiv casei, este preluată de adjectivul
subordonat frumoasă, respectiv frumoase.
Abaterile de la acordul gramatical corect sunt acordul prin
atracție și acordul după înțeles (sau semantic). Într-un exemplu
ca "Reacția telespect atorilor m-au neliniștit" s-a realizat acordul
prin atracție între predicat și termenul cel mai apropiat de acesta,
telespectatorilor. În alte exemple, ca "Familia Ionescu m-au
vizitat" sau "Unul dintre victime era fiul șoferului", s-a făcut,
greșit, acord după înțeles, în loc să se facă după fonnă (,,Familia
Ionescll m-a vizitat", "Una dintre victime era fiul șoferului").
138
În prima situație, predicatul a fost utilizat la plural, pentru că
subiectul este un substantiv colectiv (familia) care desemnează
o mulțime, iar în a doua situație s-a racut acordul pronumelui
nehotărât unul cu referentul din lumea reală de genul masculin
(jiul). În exemplul unnător, În care era vorba de arestarea fos
tului lider al sâr bilor bosniaci, s-au racut două greșeli repre
zentând acorduri după înțeles: "Apelul racut se referă la faptul
că o persoană, a cărui stare de sănătate este critică și care nu
este capabilă să se apere singur, nu poate fi extrădată" (Antena
1, 31.05.2011). Atât relativul care, cât și adjectivul singur tre
buie să se acorde, după fonnă, cu substantivul exprimat anterior,
persoană.
În unele contexte însă, acordul prin atracție sau acordul după
Înțeles nu sunt greșeli. În construcții ca "limba și literatura ro
mână", "geanta și portofelul meu", acordul prin atracție a deve
nit chiar nonnă (nu spunem "limba și literatura române", "geanta
și portofelul mele"). Și acordul după înțeles este acceptat Într-un
exemplu ca ,,Majoritatea (oamenilor) au plecat", unde subiectul
este un colectiv.
Încălcările regulilor acordului primesc, după cum vom ve
dea, diverse explicații în contextele În care apar, dar asta nu
Înseamnă, evident, că sunt scuzabile.
Această secțiune va fi alcătuită din mai multe tipuri de gre
șeli care privesc acordul dintre subiect și predicat, acordul dintre
adjectivul de diverse tipuri și substantiv, acordul dintre numeral
(adjectival sau substanti val) și substantiv, acordul lui al (a, ai,
ale) din structura genitivului cu tennenul pe care îl substituie
și acordul pronumelui relativ care însoțit de al (a, ai, ale), pre
cum și acordul nepennis al adverbului.
Acordul subiectului cu predicatul
Una dintre cele mai grave greșeli gramaticale (și totodată
cele mai combătute) o reprezintă, cu siguranță, dezacordul din
tre subiect și predicat. Printre circumstanțele care favorizează
încălcarea regulilor de acord dintre cei doi constituenți ai
139
enunțului, menționăm postpunerea subiectului față de predicat,
realizarea subiectului printr-un grup de tenneni aflați în relație
de subordonare sau de coordonare, distanța dintre subiect și
predicat. Pentru a evita producerea dezacordu lui, este foarte
important să fim atenți la organizarea construcției, la raporturile
logico-sin tactice dintre tenneni, la tipul de subiect, precum și
la tipul de verb cu funcție de predicat.
95. "Mi s-ajăcut vrăji." (OTV, 16.03.2011)
Dezacordul din tre subiect și predicat, care se întâlnește mai
ales În comunicarea orală, este favorizat de postpunerea subiec
tului, ca în exemplul din titlu. Vorbitorul începe enunțul cu pre
dicatul la singular, apoi își dă seama că are nevoie de un subiect
la plural, dar nu mai revine asupra fonnulării. Când subiectul
este antepus, este mai puțin probabil ca dezacordul să se pro
ducă, fonna de număr a acestuia dictând fonna predicatului
cu care unnează să se asocieze: "Vrăjile mi s-aujăcut" (aici,
și cu deplasare de sens față de topica din construcția din titlu).
În mod similar, greșeala apare când subiectul postpus predi
catului este multiplu. Vorbitorul folosește verbul la singular,
unnat de un substantiv tot la singular, cu funcția de subiect,
apoi mai adaugă unul, completarea dând naștere unui subiect
multiplu, care cere ca verbul (antepus) să fie la plural. Așa re
zultă o construcție precum "Îmi place muzica și dansul."
Dezacordul se înregistrează frecvent în contexte cu verbe
impersonale, verbe care au numai fonnă de persoana a 3-a, din
cauza caracteri sticilor sintactico-semantice evidențiate în con
text, și care, atunci când au subiect, preferă postpunerea aces
tuia. În titlu, ca și în exemplele unnătoare, conținând verbe
imperson ale (unele dintre ele, în ipostaza de verbe pasiv-imper
sonale), acordul se face greșit la singular: "Îi merge afacerile",
"Îmi convine condițiile"; "Mi s-a jăcut vrăji", "Mi s-a expus
cerințele", "Se știe răspunsuri le". În alte utilizări, când verbele
sunt personale (având fonne nu numai de persoana a 3-a),
acordul nu ridică probleme: ,,Dușmancele mi-au jăcut vrăji",
"Șefii mi-au expus cerințele", ,,Ei știu răspunsuri le".
140
96. "Publicul au ales, votând prin sms concurenții de pe
locurile întâi și doi." (www .romaniaintemation al.com. 9.04.201 1)
Așa cum am arătat mai sus, o abatere de la regula acordului
este acordul după înțeles. Greșeala apare când subiectul este
exprimat printr-un substantiv cu sens colectiv folosit la numărul
singular, de tipul echipă, juriu, public. Faptul că substantivul
colectiv denumește un ansamblu de elemente nu trebuie să
influențeze realizarea acordului. Substantivul colectiv poate fi
folosit atât la singular, cât și la plural (echipă vs echipe,juriu
vsjurii, public vs publicuri), impunând predicatului, în conse
cință, acord la singular sau la plural.
În titlu, predicatul trebuia să fie la singular, pentru că și su
biectul exprimat prin substanti v colectiv este la singular: "Publi
cui a ales." În exemplele următoare, de asemenea, acordul
predicatului trebuie făcut la singular, în locul acordului, seman
tic sau după înțeles, la plural, pentru că substantivele colective
din poziția de subiect (comisia, lumea) sunt la singular: "Comi
sia au considerat că este necesară continuarea cercetări i" (cisO 1.
central.ucv.ro, 15.01.20 Il), "Toată lumea s-a oprit pe loc și s-au
bucurat de concert" (Pro TV, 1.07.2011). Corecte sunt deci
formele verbale a considerat și s-a bucurat (la fel ca forma
de singular s-a oprit a celuilalt verb, din același enunț).
Spre deosebire de română, în engleză substantivul colectiv poate
impune predicatului acord la plural, când acesta se referă la fiecare
membru în parte al ansamblului: The people were ve'y glad "Lumea
era foarte bucuroasă".
Și în cazul în care subiect este substantivul colectiv mass
media, acordul trebuie să se realizeze tot la singular, după
formă, nu după sens, conform DOOM2: "Mass-media are o mare
importanță în viața omului", nu "Mass-media au o mare impor
tanță în viața omului". Faptul că se comportă ca un substantiv
colectiv singular se vede și în forma de genitiv-dativ articulat
hotărât (mass-mediei, nu mass-mediilor), precum și în acordul
la singular cu adjectivul ("mass-media modernă"); vezi și 46.
141
Tot prin acord după ințeles s-ar putea explica greșeala din exemplul
următor, unde nu apare un substantiv colectiv, ci un pronume relativ:
"Știm cine ali negociat aceste prețuri" (Realitatea TV, 30.06.20 Il).
Cine impune În mod normal predicatului formă de persoana a 3-a
singular (cine a negociat), dar probabil locutorul l-a folosit privitor
la mai multe persoane.
97. "Dezvoltatorii sunt indeciși În ceea ce privesc investițiile
În piața imobiliară." (www.case delux.ro)
Acordul greșit din titlu este explicabil prin atracție cu ter
menul următor investițiile, care este la plural. Altă explicație
poate fi aceea că locutorul, neÎnțelegând care element al struc
turii are statut de subiect, face acordul la plural tocmai de teama
de a nu greși (este vorba, și de această dată, de fenomenul numit
hipercorectitud ine). În realitate, subiectul verbului a privi este
pronumele relativ invariabil ceea ce, care nu poate să impună
verbului decât forma de singular.
Structura În ceea ce privește este În mare măsură fixată, fiind
utilizată pentru exprimarea circumstanți alului de relație. La
nivel discursiv, aceasta are rolul de a introduce sau de a reliefa
o temă de discuție.
În mod similar se comportă, din punctul de vedere al acor
dului, grupările În ce privește, cât privește, În care forma de
singular a verbului este impusă de' pronumele relative ce sau cât.
98. "Încă de dimineață, o mulțime de tineri a luat aproape
cu asalt Casa Tineretului din Timișoara." (www.renasterea .ro.
24.09.2010)
Realizarea acordului într-o asemenea construcție depinde
de modul cum analizăm structura o mulțime de tineri, aflată
în poziția de subiect. Mai precis, depinde de stabilirea elemen
tului cu care predicatul se acordă, adică a centrului din grupul
nominal o mulțime de tineri, pentru că predicatul nu se acordă
cu un termen subordonat din grupul nominal, ci cu centrul
142
grupului. Astfel, acordul se face la singular sau la plural, după
cum se consideră că, în grupul nominal o mulțime de tineri,
centrul este mulțime sau, dimpotrivă, tineri.
Dat fiind că prepoziția de marchează, de obicei, subordo
narea unui element față de altul (ca în "o cutie de plastic", "casa
de acolo"), primul tennen, mulțime, s-ar putea interpreta drept
centru, și atunci acordul cu predicatul se face la singular, ca
în titlu (structura o mulțime de tineri are, în această situație,
sensul "o mulțime compusă din tineri"). Prepoziția însă nu este
mereu semn al subordonări i celui de al doilea tennen față de
primul. În unele structuri, ca în cea similară cu un numeral
cardinal mai mare de douăzeci -"douăzeci de oameni" -sau
în cele conținând elemente adjectivale sau adverbiale de tipul
"asțfel de oameni", "alțfel de oameni", "atât de frumoasă", "așa
de bine", de se asociază cu primul tennen.
Din punct de vedere semantic, o mulțime de este interpretabil
drept cuantificator (element cantitativ) ce poate fi substituit prin
alt element cantitativ ca mulți,puțini, câțiva, destui. Faptul că
tennenul mulțime din structură exprimă o cantitate reprezintă
un argument pentru a spune că nu el este centrul grupului nomi
nal o mulțime de tineri. În plus, dacă enunțul ar continua cu
un pronume personal care să substituie grupul nominal, pronu
mele ar relua, prin acord, mai degrabă infonnația gramaticală
a substantivului tineri decât a substantivului mulțime, deci ar
fi folosit la masculin plural, nu la feminin singular: "Încă de
dimineață, o mulțime de tineri au luat aproape cu asalt Casa
Tineretului din Timișoara. Ei erau nerăbdători să găsească un
loc de muncă" (nu: ,,Ea era nerăbdătoare să găsească un loc
de muncă"). Interpretând drept centru al grupului substantivul
tineri, sensul structurii este "foarte mulți tineri", care implică
acordul la plural.
Statutul celor două componente ale structurii se schimbă
însă când primul dintre ele, mulțime, este articulat cu articol
hotărât. Acest articol are, în general, rolul de a evidenția centrul
grupului nominal, detenninându-l definit. În această situație,
mulțimea se analizează drept centru și, în consecin ță, impune
143
acord la singular: ,,Mulțimea de tineri a luat aproape cu asalt
Casa Tineretului." De asemenea, când substanti vul mulțime
intră în relație contrastivă cu alt termen, acesta este intrepretab il
drept centru al grupului nominal, și deci intră în relație de acord
cu predicatu l: ,,0 mulțime de oameni este mai ușor de manipulat
decât un individ", ,,0 mulțime de angajați este mai utilă socie
tății decât o mulțime de șomeri".
99. "La noi, la țară, patru sute de lei este o avere." (www.mo
nitoruldevas lui.ro, 18.01.20 Il)
În structuri le cu verbul copulativ afi, în care nu există con
cordanță de număr între cele două grupuri nominale conectate
de verb (în exemplul dat, între patru sute de lei și o avere), se
pune problema cu care dintre acestea se acordă verbul copulativ.
Problema se rezolvă în urma identificării subiectului verbului.
Pentru aceasta, este necesar să ținem seama de cel puțin două
criterii care diferențiază subiectul de numele predicativ (al
doilea component nominal al structurii).
Un criteriu de luat în considerație pentru a afla care com
ponent nominal reprezintă subiectul este topica: de regulă,
subiectul ocupă prima poziție (precedă predicatul), iar numele
predicativ îi urmează verbului copulativ. Nu întotdeauna însă
se respectă această ordine. În structurile emfatice, de pildă, pen
tru a reliefa numele predicativ (asociat și cu o anumită intona
ție), topica e schimbată: ,,0 avere sunt patru sute de lei."
Alt criteriu important este de natură semantico-pragmatică.
Subiectul corespunde informației vechi, cunoscute, iar numele
predicativ reprezintă informația nouă, adusă în enunț. Cu alte
cuvinte, prin intermediul numelui predicativ afirmi un lucru
nou despre subiect, care îl califică ("Ioana este frumoasă"), îl
identifică ("El este Ion"), îl include într-o categorie ("Delfinul
este un mamifer") sau îl echivalează cu o calitate ("Sportul
înseamnă /este sănătate"). În exemplul din titlu, numele predi
cativ o avere aduce o informație nouă despre subiect, stabilind
cu acesta o relație de echivalență. Așadar, corect este: "Patru
sute de lei sunt o avere."
144
E posibil ca greșeala din titlu să aibă și altă explicație, și
anume să se considere că subiectul real al construcției este
suma, subiect neexprimat, care, fiind la singular, impune predi
catului acord la singular. Într-adevăr, dacă acest substantiv ar
fi fost exprimat, acordul trebuia făcut la singular: "Suma de
patru sute de lei este o avere." Însă o astfel de presupoziție com
plică analiza și, implicit, realizarea acordului, care, în general,
se face în funcție de subiectul prezent în enunț. Așa cum folosim
la plural verbul într-o construcție ca "Pe masă sunt patru sute
de lei" (nu "Pe masă este patru sute de lei"), așa este recoman
dabil să spunem și "Patru sute de lei sunt o avere".
Identificarea greșită a subiectului explică și greșeala din exem
plul: "Două flori este un minunat wallpaper pentru desktop"
(wallpapere.wallpaperstock.net, 28.04.2009).
În alte construcți i, în care pe prima poziție se află o structură
cu elemente coordonate (un subiect multiplu), greșeala este
rezultatul acordului prin atracție dintre verb și ultimul compo
nent al structurii, la singular, ca în exemplele: "Nu întotdeau na
vârsta și experiența Îndelungată este un atu" (www.pok erhea
ven.com, 31.05.2011), "Crearea și păstrarea locuri/or de muncă
este un succes al mediului de afaceri bucureștean" (www.ma
nager.ro, 4.11.2010). Aplicând criteriile enumerate mai sus,
deducem că subiectul, realizat printr-o structură cu elemente
coordonate, se comportă ca un plural, prin unnare impune
predicatului acord la plural.
Acordul adjectivului și al numeralului cu substantivul
și "acordul" adverbului
O serie de dificultăți de realizare a acordului apar în utiliza
rea adjectivelor propriu-zise și a celor provenite din participiu,
care au, în general, în flexiune fonne distincte de gen, număr
și caz. De asemenea, ridică probleme de acord numeralele
variabile, care se comportă ca adjectivele. Spre deosebire de
adjective și de numerale, adverbele nu sunt varia bile, deci
"acordul" lor nu este permis.
145
Acordu/ adjective/or
100. "Cinci sute cincizeci de jurnaliști și o sută de camere
de luat vederi vor transmite emoția și fastul unei ceremonii
așteptată cu un interes uriaș de lumea întreagă." (TVR 1,
29.04.2011)
Adjectivul trebuie să se acorde cu termenul regent atât în
gen și număr, cât și în caz. Deseori însă, se neglijează acordul
adjectivului cu substantivul regent în cazul genitiv sau dati v,
ca în: "Aflu și eu de existența unei fete frumoasă, D. M." (flu
xuri.preferate.net, forum, 15.04.2008). Acest dezacord se pro
duce mai ales când adjectivul este participial, ca în exemplul
din titlu sau ca în: "Departajarea candidaților care au obținut
medii de admitere egale se face în ordinea descrescătoa re a notei
obținută la proba de desen" (www.studentsofthe world.inf o).
"Potrivit analizeijăcută de Comisia Europeană, raportul coti
zanți-pensionari a scăzut de la 3,43 în 1990 la numai 0,79 în
2003" (www.realitatea.net. 26.03.2009). În cele trei exemple,
adjectivele participiale trebuiau să aibă forme de genitiv singular
("unei ceremonii așteptate", "ordinea descrescă toare a notei
obținute") sau de dativ ("potrivit analizei jăcute"). Greșeala
este favorizată de faptul că participiul are, prin natura sa, atât
trăsături adjectivale, manifestate prin acord, cât și trăsături
verbale, care permit asocierea sa cu subordonați specifici ver
bului ("nota obținută de candidați", "nota dată candidaților";
,,0 ceremonie așteptată cu un interes uriaș", "nota obținută la
proba de desen"). Compatibil ități le sintactice specifice verbu
lui favorizează interpretarea participiului ca fiind mai puțin legat
de substantivul regent. De aceea dezacordul participiului ad
jectival cu substantivul regent se produce mai ales când acesta
e construit cu diferiți subordonați (complemente sau circum
stanțiale ).
Lipsa acordului se admite când adjectivul este izolat, ca în
exemplele: "Apoi a apărut ideea emisiunii, apreciată drept in
teresantă și binevenită de postul de radio Elvas, din Portugalia,
unde este difuzată" (www.flux.md. 17.11.2008). "Calificativul
146
final se obține prin rotunjirea notei (obținută sub formă fracțio
nară) în favoarea studentu lui" (www.upt.ro. 2009).
Prudența unora de a realiza acordul adjectivului, asociată
cu interpretarea greșită a relației sintactice În care acesta intră,
poate duce la un acord incorect în caz. În exemplul "Sindica
liștii par dispuși să acționeze în judecată ministerul de resort
pentru aplicarea unei măsuri considerate abuzive" (crisana.ro,
18.11.2009), adjectivul evidențiat grafic trebuia să apară la
forma de nominativ, abuzivă, cerută de adjectivul participi al
considerate, acordat corect cu genitivul unei măsuri. Forma
adjectivului abuzivă este păstrată dintr-o structură cu nume
predicativ ca: "pentru aplicarea unei măsuri considerate ca fiind
abuzivă".
101. "Va fi ziua prietenei mele cea mai bună și mâine îi
cumpăr cadou." (www.tpu.ro. 24.07.20 11)
Dezacordul în caz cu substantivul regent se produce destul
de frecvent și când adjectivul este la gradul superlativ relativ.
De pildă, căutând pe motorul Google, am constatat că, dintre
cele două structuri cu dezacord -"prietenei mele cea mai bună"
și "prietenei mele bună" -, a doua, unde adjectivul este la gradul
pozitiv, apare foarte rar în comparație cu prima.
Așa cum adjectivul pronominal posesiv se acordă, în exem
plul dat în titlu, cu substantivul prieten ei În caz ("prietenei
mele"), la fel și adjectivul propriu-zis bună la gradul superi ati v
relativ trebuie acordat, nu numai în gen și număr, ci și în caz.
Adjectivul la gradul superlativ relativ realizează acordul prin
ambele componente variabile, marca de superlativ cel și adjec
tivul propriu-zis: "prietenei mele celei mai bune".
Uneori, în alte structuri decât cele cu superlativ relativ, se
neglijează acordul în caz al demonstrat ivului cel aflat între
substantivul regent și adjectivul subordonat, ca în: "Frumusețea
există în sufletul omului cel bun" (sfaturi.eva.ro), "Florile cu
parfumul lor te fac să te îndrăgostești de puritatea și gingășia
gândurilor cele bune" (www.niuzer.ro. 8.09.2010), în loc de
147
"omului celui bun", respectiv "gânduri lor celor bune". Când
însă cel intră în structura unor nume proprii, precum Ștefan cel
Mare, Ecaterina cea Mare, acesta nu se acordă cu regentul:
lui Ștefan cel Mare, Ecaterinei cea Mare.
102. "Îți iei o bluză roșie, cu un decolteu mov, o fustă movă
până la baza genunchi lor și o pereche de sandale roși i." (ani
mezup.com, forum, 16.04.2010)
În română, cele mai multe adjective au patru forme distincte
pentru a marca numărul și genul. Pe lângă acestea, există și
unele adjective invariabile, care au o singură formă pentru toate
valorile de gen, număr și caz. Printre adjectivele invariabile,
se numără câteva nume de culori, cum sunt bleu, kaki, maro,
mov, roz, turcoaz, vernil. În cazul unora, acolo unde finala o
permite, se constată însă tendința de creare a unor forme diferite
pentru gen, acordate cu substantivul regent: "Pe covorul roșu,
ele s-au gândit să o repete și să poarte aceeași rochie turcoază"
(www.perfecte.ro. 24.09.20 10), "Îți stă bine în cămașa roză"
(www.faces.md. 28.02.2009).
Aceeași tendință se remarcă în utilizarea câtorva adjective
invariabile, terminate în -ce: locvace, precoce, vivace. Tendința
e ilustrată de exemple în care aceste ad jective apar cu o formă
inventată de masculin plural: "Fotbaliștii, părinți precoci"
(www.adevar ul.ro. 30.07.2010), "Amândoi suntem locvaci"
(roxanutsa.blogspot.com, 19.02.2011), "Dacă, în copilărie, Ge
menii sunt vivaci, voioși și precoci, la adolescență aceste
trăsături se estompează" (www.elystar.ro. 14.09.2007). Greșeala
este favorizată și de faptul că alte adjective terminate în -ce
nu sunt invariabile, ci au în flexiune două forme (una de sin
gular, ambele genuri, aceeași cu forma de feminin plural, și
alta de masculin plural): rapace, rapaci; sagace, sagaci; tenace,
tenaci; vorace, voraci. În cazul acestora din urmă, se înregis
trează însă și utilizări invariabile -cu terminația -ce -în con
texte în care ar trebui să apară forma de plural: "Am doi copii
tenace" (forum.desprecopii.com, 29.01.20 Il), în loc de tenaci;
148
"Înconjurați de câini vorace" (www.targujiu.ro. 24.07.2006),
în loc de voraci.
103. "Toate țările fost comuniste din Europa Centrală și de
Est care au aderat la Uniunea Europeană s-au confruntat cu
problema lustrației." (www.citynews.ro. 19.06.2010)
Deducem că România, țară fostă comunistă, s-a confruntat,
ca toate țările foste comuniste, cu problema lustrației. Așa tre
buie utilizat adjectivul participialfost și în fraza din titlu, adică
acordat cu substantivul regent.
Interpretarea ca adverb -cuvânt invariabil – a adjectivului
participialfost este greșită. Cu toate că, în presă,jost apare foarte
frecvent invariabil în asemenea construcții, el are, în realitate,
comportament adjectival, deci trebuie să se acorde cu substan
tivul regent. Acordul nu se face, probabil, deoarece se consideră
că, în grupul nominal din care face parte, fost este dependent
de adjectivul care îi urmează, comunistă, deci ar fi adverb. Ca
reacție la greșeala constând în "acordul" adverbului (vezi infra,
104, 105), apare, în acest caz, greșeala în sens invers: ad jecti
vul participial fost este interpretat, greșit, ca adverb, fiind subor
donat unui adjectiv (comuniste). Această coocurență e însă
posibilă, pentru că adjectivul participialfost păstrează de la ver
bul copulativ afi, din care provine, capaci tatea de a se construi
cu un adjectiv: "țările aufost comuniste" –+ "țărilefoste comu
niste". La fel se comportă și adjectivul participi al devenit: "țări
devenite socialiste", "țară devenită independentă" (nu spunem
"țări devenit socialiste" sau "țară devenit independentă").
Interpretarea incorectă, drept adverb, a lui fost din astfel de
structuri poate avea ca explicație relația sinonimică pe care o
stabilește cu prefixul ex-("țară ex-comunistă") ori cu circum
stanțiale de tip anterior, până nu demult, În trecut, ca și relația
de antonimie cu prefixul post-("structuri postcomuniste"), toate,
elemente, în mod evident, invariabile (Avram 2005 [1999]:
220). Legătura cu prefixul ex-e sugerată uneori, grafic, chiar
prin legarea cu cratimă a lui fost de adjectivul pe care îl
149
însoțește: "Criza a evidențiat punctele slabe ale statelor fost
comuniste" (www.adev arul.it.3.ll.2009).
"Acordul" adverbelor
104. "Steluța este un aparat dedicat copiilor noi născuți, care
proiectează desene și cântă; este nou-nouță, în perfectă condiție
de utilizare." (www.supercars.ro. 29.01.2011)
Greșelile din enunțul-titlu privesc utilizarea cuvântului nou.
În ambele situații, acesta intră în alcătuirea unor cuvinte com
puse, care au valoare morfologică de adjectiv. Însă, în interiorul
compusel or, nou are statut diferit.
În prima sintagmă, care trebuie scrisă cu cratimă, în forma
nou-născuți, nou este adverb (cu sensul "de curând"), fiind sub
ordonat adjectivului participial născuți. Cuvântul compus astfel
obținut este un adjectiv care se subordonează substanti vului
copiilor, iar acordul este marcat numai prin elementul flexibil
-adjectivul participi al născuți. Greșeala apare și când com
pusul, în absența unui regent substantival, are valoare de
substantiv, ca în: "Așteptăm cu nerăbdare poze cu noi născuții"
(www.utilecopii.ro. 19.03.20 l O). Substantivul compus nou-năs
cut s-a format, în limba română, după modelul fr. nouveau-m?
(Hristea 1981: 61).
În a doua sintagmă, adjectivul nouă capătă valoare inten
sivă prin repetare (în forma derivată cu sufix diminutival), după
modelul "o casă mare-mare" (cu sensul "o casă foarte mare").
Forma sa corectă este deci, în contextul dat, nouă-nouță, acor
dându-se cu substantivul regent Steluța, numele apara tului
"dedicat" nou-născuți lor. Repetarea adjectivului este un
mijloc expresiv de realizare a superlativului, cum se poate
observa și în construcția: "Am mâncat o prăjitură bună-bună
(sau bună-bunuț ă)."
Întorcându-ne la prima greșeală din exemplul dat în enun
țul-titlu, mai frecvent apare în uz "acordul" adverbului, care
constituie o greșeală destul de gravă, cauzată de neînțelegerea
relațiilor de subordonare dintre componentele grupurilor
150
sintactice. Iată și alte exemple: "Nu merg tramvaiele pe bule
vardele teribile de largi" (OTV, 31.05.20 Il), "În administrația
locală, angajații sunt slabi pregătiți" (www.cariereonline.ro.
27.05.2010), "Tinerii erau proaspeți căsătoriți și nu aveau unde
locui" (www.spectrulr ealitatii.ro. 3.07.2010). Corecte în con
textele de mai sus sunt formele teribil, slab, proaspăt, pentru
că termenii respectivi sunt adverbe subordonate unui adjectiv.
105. "Piața terenurilor a fost cea mai puternic afectată de
criza economică." (www.lOOlcase.ro, 10.11.2010)
Acordul fals afectează adesea adverbul când acesta e la
gradul de comparație superi ati v relativ. După cum se știe,
exprimarea superlativului relativ se realizează -atât în cazul
adverbului, cât și în cazul adjectivului -cu ajutorul elementului
cel. Forma acestui element este în concordanță cu forma
adverbului, respectiv a adjectivului. Astfel, când cel intră în
structura superlativului relativ al unui adjectiv, el are forme
diferite, acordându- se, la fel ca adjectivul, cu substantivul căruia
i se subordonează ("băiatul cel mai frumos", "fata cea mai
frumoasă", "băieții cei mai frumoși", "fetele cele mai fru
moase"); în schimb, în structura superlativului relativ al adver
bului, cel este invariabil ("Băiatul a scris cel maifrumos", "Fata
a scris cel mai frumos").
În exemplul din enunțul-titlu, cel face parte din structura
adverbului la gradul superlativ relativ -cel mai puternic -, care
se subordonează adjectivului participial afectată: "afectată cel
mai puternic".
Marca invariabilă cel de superlativ a adverbului se confundă
adesea cu marca variabilă, acordată, a adjectivului. În următoa
rele contexte, apare aceeași greșeală ca în titlu: "Autoturismele
cele mai bine cotate sunt cele ale producăto rilor germani"
(www.conso.ro. 23.09.2008), "Ei sunt oamenii cei mai ușor de
manipulat" (www.hadesrecords .com. 27.01.2007).
Într-un exemplu precum "Cele mai atent analizate sunt com
paniile mari" (www.roma nialibera.ro. 19.06.20 II), structura cu
151
cele poate fi corectă dacă cele este analizat ca pronume (echi
valent contextual cu pronumele demonstrativ acelea), căruia
i se subordonează grupul adjectival mai atent analizate. Prin
urmare, în această lectură avem o construcție cu un adverb la
gradul comparativ de superiori tate, mai atent, subordonat ad
jectivului participial analizate, care se acordă cu cele: "Cele/Ace
lea analizate mai atent sunt companiile mari."
În contextul următor, gruparea cu cei este interpretab ilă ca
îmbinare liberă, nu ca adverb la gradul superlativ: "Slăbuț
pentru cei ce-au văzut originalul, cam tare pentru cei mai ușor
impresionab ili" (subtitrari.com.ro). În această interpretare,
susținută de opoziția stabilită între "cei ce-au văzut originalul"
și "cei mai ușor impresiona bili", demonstrativul cei din a doua
sintagmă se combină cu adjectivul impresionabili, căruia i se
subordonează adverbul mai ușor. Cei poate fi înlocuit în con
textul dat cu aceia: "Slăbuț pentru aceia ce-au văzut originalul,
cam tare pentru aceia mai ușor impresiona bili."
Din cele arătate mai sus, reținem că, pentru a elimina
ambiguită țile rezultate din interpretarea lui cel-fie ca formant
al superlativului, fie ca pronume demonstrativ -, este recoman
dabil, când nu avem intenția de a reda sensul superlativ, să
folosim formele "lungi" ale demonstra tivului -acela, aceea,
aceia, acelea -, în loc de formele "scurte" cel, cea, cei, cele.
Acordul numeralelor
106. "Eveni mentul era fixat la ora doisprezece." (www.ka
mikazeo nline.ro, răspunsuri, 11.05.20 Il)
Construcția de tip "ora doisprezece" este, din păcate, frec
ventă în uz, deși norma literară actuală impune acordul în gen
al nurneralului cardinal cu substantivul pe care îl însoțește (ora).
Și aici, ca în toate construcțiile pentru exprimarea orei care
conțin nurneralul doi sau un compus cu acesta, acordul se face,
în limba literară, la feminin: "ora două", "ora douăzeci și două".
Realizarea acordului în astfel de sintagme este, de fapt, o
excepție (un acord prin atracție), dovadă că numeralul unu sau
152
numeralul compus cu unu, pe lângă același substantiv, oră, nu
se acordă în gen (se spune "ora unu", "ora douăzeci și unu").
Pentru redarea orei, numeralul trebuie folosit, conform nor
mei literare, la feminin chiar și când substantivul ora nu este
exprimat: "Ne vom întâlni la douăsprezece" (nu "Ne vom în
tâlni la doisprezec e").
Scrierea cu cifre a numeralului favorizează folosirea inco
rectă, neacordată, a numeralului: "Evenime ntul era fixat la ora
12", "Ne vom întâlni la 12".
Fonna acordată douăspre zece din sintagma discutată are o justificare
istorică. De la construcții mai vechi ca "un ceas după miezul nopții",
"două ceasuri după amiază", s-a ajuns la "ceasul unu", "ceasul două",
pentru ca, mai târziu, ceas să fie înlocuit cu oră (Graur 1971: 150).
Abia în secolul al XIX-lea apare substantivul oră în acest tip de
constructie: "Ia 2 ore după amează zi", ,,2 ore după miezul nopții",
"era 12 ore din noapte" (Zafiu 2002).
107. "Peste doisprezece mii de români nemulțumiți de bănci
s-au organizat în grupuri pe internet." (www.primatv.ro.
20.09.2010)
Sub influența numeralelor invariabile, și numeralele care
au forme diferite în funcție de gen se folosesc, greșit, numai
cu forma de masculin.
Greșeala apare adesea când numeralul însoțește un substan
tiv feminin sau neutru, cu care trebuie să se acorde în gen. În
exemplele următoare, acordul numeralului cu substantivul nu
s-a lacut: "Fiecare test este format din doisprezece întrebări"
(www.festo-didacti c.com). în loc de "douăsprezece întrebări";
,,Doisprezece trenuri de călători au înregistrat întârzieri"
(www.ziare-pe-net.ro. 24.06.20 Il), în loc de "douăsprezece
trenuri"; "Consider că aceste subiecte sunt de nivelul clasei a
doisprezecea" (Pro TV, 19.07.2011), în loc de "nivelul clasei
a douăsprezecea".
Tendința de folosire invariabilă a numeralului se constată
și în compusele cu substantivul feminin mii (ca în enunțul-titlu)
153
sau cu substantivele neutre milioane ori miliarde: "opt sute
doisprezece milioane de lei" (Prima TV, 13.04.2009), în loc
de "opt sute douăsprezece milioane de lei"; "doisprezece mi
liarde de dolari" (www.ca varartigo.com. 5.05.2009), în loc de
"douăsprezece miliarde de dolari".
Numeralul cardinal doi, precum și compusele cu acesta se
acordă cu substantivele mii, milioane, miliarde, cu care for
mează un numeral compus superior. În exemplele următoare,
sugerăm, prin utilizarea parantezelor , structura numeralelor
compuse în care intră substantivele menționate: ,,[[două] mii]
de muncitoare" și ,,[[ două] mii] de munciton"" ; ,,[[ douăsprezece]
milioane] de femei" și ,,[[ douăsprezece ] milioane] de bărbați";
,,[[treizeci și două] de mii] de case" și ,,[[treizeci și două] de
mii] de copaci".
108. "Impozite de câțiva zeci de lei pentru garaj e și cotețe"
(infoportal.realitatea.net, 12.09.20 I O)
În enunțul din titlu, zeci e substanti v de genul feminin (o zece
-două zeci) și funcționează drept centru al grupului nominal
"câțiva zeci de lei", iar câțiva și de lei se subordonează lui. Din
cauză că se interpretează greșit drept centru de grup (regent)
substantivul subordonat lei, de genul masculin, apare greșeala
constând în acordul adjectivului pronominal nehotărât cu acesta,
în loc să se acorde cu zeci. Corect ar fi fost "câteva zeci de lei".
Și în exemplele următoare s-a făcut greșit acordul în gen
al adjectivului pronominal interogativ cu ani, respectiv cu metri,
substantive care se subordonează prin intermediul prepoziției
de centrului de grup zeci: "Câți zeci de ani o să mai treacă?"
(www.acsoare.com. 26.07.2010), în loc de "câte zeci de ani";
"Clienții s-au așezat organizat la coada de mai mulți zeci de
metri" (www.dailybusiness.ro. 25.03.2011), în loc de "mai multe
zeci de metri".
Aceeași greșeală poate apărea când centrul grupului
nominal este substantivul feminin mii sau un substantiv neutru
de tipul milioane, miliarde, cărora li se subordonează substan-
154
tive masculine: "Creator prin excelență, omul a fost privat cu
mulți mii de ani în urmă de această latură" (cronicaromana.com,
14.09.2011), în loc de "multe mii de ani"; ,Acei milioane de
români nu cred în programul opoziției" (forum. realitatea. net,
27.10.2010), în loc de "acele milioane de români"; "Pe Calea
Turzii din Cluj-Napoca s-a petrecut ieri un grav accident de
circulație soldat cu pagube de câțiva miliarde de lei" (science.
hotnews.ro, 8.08.2011), în loc de "câteva miliarde de lei".
Construcț iile neîntâlnite în uz "câțiva sute de lei", "câți mi
lioane de ani" pot fi un argument în plus pentru a înțelege că
determinantul de pe prima poziție a grupului nominal (cel, cât,
câtva, mult etc.) se acordă în gen -feminin sau neutru -cu
substantivul- centru (sute, zeci, mii, milioane, miliarde), nu cu
substantivul subordonat de pe ultima poziție (lei, ani etc.).
Față de situațiile discutate, în contexte precum "alți două
mii de oameni", "ultimii trei sute de lei", "acei opt milioane
de lei", "cei cinci miliarde de dolari", acordul primului com
ponent din fieca re grup se face corect cu substantivul de pe
ultima poziție (oameni, lei, dolari), mii, sute, milioane, miliarde
nefiind aici substantive, ci componente ale numeralelor două
mii, trei sute, opt milioane, cinci miliarde.
Când nu sunt precedate de un numeral cardinal, cuvintele zeci, sută
-sute, mie -mii, milion -milioane, miliard -miliarde sunt substantive,
pentru că: exprimă un ansamblu de elemente, nu un număr; au, Întocmai
ca substantivul, gen fix (feminin sau neutru) și forme diferite de număr
(singular și plural); primesc determinanți comuni cu ai substantivului
("mia", ,,miile", "al cincilea milion", "multe/câte zeci/sute/mii/mi
!ioane/miliarde"); exprimă, prin forma de plural, aproximarea
("zecilsute/miil milioane/miliarde de oamem") (GBLR 2010: 195-196).
109. "Nouăzeci și unu de persoane ar fi fost afectate de
descărcarea electrică." (www.ziare.com. 4.08.2008)
Destul de frecvent, se înregistrează și dezacordul numera
lelor compuse cu unu, când acestea se asociază cu substantive
feminine sau neutre. În exemplul din enunțul-titlu, numeralul
155
nouăzeci și unu ar fi trebuit să se acorde cu substantivul feminin
persoane, acord care s-ar fi marcat prin forma ultimului com
ponent, variabil: "nouăzeci și una de persoane" (spre deosebire
de "nouăzeci și unu de oameni"). Aceeași greșeală apare în
exemplele: "cincizeci și unu de flori" (butterflycolor.word
press.com), în loc de "cincizeci și una de flori"; "douăzeci și
unu de universități" (Prima TV, 13.04.2009), în loc de "douăzeci
și una de universită ți".
Când substantivul este de genul neutru, conform regulilor
de acord pe care acesta le impune oricărui adjectiv (acord cu
mascul inul la singular și cu femininul la plural), numeralul
compus cu valoare adjectivală trebuie să aibă formă de masculin
când ultimul său element este unu și formă de feminin când
numeralul conține elementul variabil doi. Regulile enunțate sunt
încălcate în construcții ca "două sute optzeci și una de episoade"
(www.desprestiri .ro, 2010) sau "doisprezece dosare" (www.
auto-blog.ro, 1.04.2009). Corecte sunt construcțiile "două sute
optzeci și unu de episoade" (sau "două sute optzeci și două
de episoade") și "douăsprezece dosare".
Acordul lui al (a, ai, ale) din structura genitivului
Genitivul presupune subordon area față de un nominal:
substantiv ("elevul Mariei", "un elev al Mariei"), pronume
("acela al Mariei") sau numeral ("două ale Mariei"). Uneori,
genitivul este cerut de o prepoziție sau de o locuțiune prepozițio
nală: "Împotriva nedreptă ții", "dedesubtul cutiei", asupra pro
blemelor"; "În locul fetei", "fnfața casei". În condițiile în care
genitivul este format cu al, a, ai, ale (vezi supra, 50), acest
element variabil trebuie să se acorde obligatoriu în gen și în
număr cu regentul ("un elev bun al Mariei") sau să fie în con
cordanță cu forma prepoziției ori a locuțiunii prepoziționale
care îl cere ("Împotriva nedreptății și a abuzului", "dedesubtul
hainei și al machiajului", "În locul părinților și al profesorilor").
Mult mai complicat este acordul relativului care însoțit de al
(a, ai, ale), întrucât cele două componente tr imit la elemente
156
diferite din enunț ("poetul ale cărui poezii îmi dau fiori"); de
aceea, de multe ori, acordul nu se realizează corect.
110. ,,Aceste programe să fie gestionate la nivelul consiliilor
județene, la nivelul consiliilor locale, la nivelul școlii sau a
inspectoratelor școlare?" (TVR 1, 30.03.20 Il)
În structura ultimului genitiv din enunț, "a inspectoratelor",
forma a nu este corectă, pentru că trebuia să se acorde cu sub
stantivul la care se referă, nivelul. Acest substantiv este de genul
neutru, numărul singular, prin urmare trebuia aleasă forma al.
Utilizarea invariabilă, pentru exprimarea genitivului sau a
posesivului, numai a formei de feminin singular a a componen
tului antepus din structura genitivului apare frecvent în co
ordonare, ca în exemplul din titlu ori ca în exemplele: "dansul
mirilor și a nași/or" (www.pipas.ro. 24.07.2008), "cu ajutorul
lui Dumnezeu și a vostru" (forum.desprecop ii.com, 10.07.2009).
Greșeala se întâlnește, de asemenea, când genitivul (sau posesi
vul) este mai departe de substantivul regent, de la care al, a,
ai, ale preia genul și numărul: "Nu am fost de acord cu listele
alea lungi și plictisitoare a matematicianului" (www.e-pa
riuri.ro, forum 24.09.2009). Corect: "listele alea hmgi și plictisi
toare ale matemati cianului".
Utilizarea lui a invariabil este un moldovenism (Graur 1987:
205), prin urmare nu este acceptată de norma literară.
Semnalăm aici și greșeala, care apare tot în coordonare,
constând în omiterea lui al, a, ai, ale din structura celui de al
doilea genitiv: "temperamentu l părinților și copiilor" (www.co
pilul.ro), "alegerea rochiei și pantofilor" (in-chirie- pentru
nunta.blogspot.com, 19.01.20 Il), "mijloace de presiune asupra
elevilor sau părinților" (www.ziar e.com. 9.09.2011), în loc de
"temperamentul părinților și al copiilor", "alegerea rochiei și
a pantofilor", "mijloace de presiune asupra elevilor sau a pă
rinților".
157
111. "Construcția veche situată în centrul istoric al orașului
Târgoviște este locul de întâlnire al tinerilor." (www.cautpen
siuni.ro, 8.03.20 II)
Uneori, dezacordul lui al, a, ai, ale din structura genitivului
este cauzat de identificarea greșită a regentului. În exemplul
din titlu, relația logică pe care o stabilește substantivul în genitiv
este cu substantivul Întâlnire: nu locul este al tinerilor, ci Întâl
nirea. Întregul grup nominal Întâlnire a tinerilor se subordonează,
la rândul său, prin intermed iul prepozi�ei de, substantivului locul.
Relațiile de subordonare sau de incluziune din interiorul grupului
nominal cu centru locul se văd foarte bine în următoarea repre
zentare grafică: locul [de Întâlnire a tinerilor] –+ locul [de
[întâlnire a tinerilor]] –+ locul [de [întâlnire [a tinerilor]]].
Același tip de greșeală ca în titlu apare în construcțiile:
,,procesul de curățare al dinților" (www.sfatulmedicului.ro). în
loc de "procesul de curățare a dinților"; "termenul de înce
pere al lucrării" (www.excesgr up.ro). în loc de "termenul de
Începere a lucrării".
În schimb, în alt context, asemănător celui din titlu, ca ,,Locul
de parcare al vecinului este mai mare", al se acordă, corect, cu
substanti vul locul. Spre deosebire de construcția di scutată
anterior, în această construcție genitivul se subordonează între
gului grup locul de parcare, nu substantivului parcare: [locul
de parcare] al vecinului, pentrucă nu vecinul se parchează, ci
mașina lui. În mod similar, în construcția "romanul de tinerețe
al lui Nabokov", substantivul în genitiv se subordonează gru
pului romanul de tinerețe, care constituie o unitate semantico-re
ferențială, prin urmare, al se acordă cu romanul, nu cu tinerețe,
fapt ilustrat prin reprezentarea grafică a organizării construcți ei:
[romanul de tinerețe] al lui Nabokov.
112. "Soțul unei mătuși ale mele are cincizeci de ani și arată
superbine." (forum.softpedia.com, 6.05.2007)
Al, a, ai, ale din structura posesivului sau a genitivului se
acordă obligatoriu în gen și număr cu substantivul regent: "unei
158
mătuși a mele", dar "unor mătuși ale mele". Fonnele al, a, ai,
ale nu se acordă însă în caz: "unor mătuși ale mele" (nu "unor
mătuși alor mele"), "unei mătuși a mele" (nu "unei mătuși alei
mele"). Acordul în caz cu regentul este realizat de celălalt
component al posesivului cu valoare adjectivală: "unei mătuși
a mele" (nu "unei mătuși a mea").
Doar popular, când al, a, ai, ale au statut de pronume (pentru că
înlocuiesc substantive), se folosesc fonnele alui, alei, alor cu privire
la membrii familiei: alei mele "soției mele", alui meu "soțului meu",
alor mei "părinților mei, membrilor familiei mele".
Construcția -conținând prepoziția de -"unei mătuși de-ale
mele" este corectă, pentru că, în acest caz, acordul în număr
al lui al, a, ai, ale cu substantivul este blocat de prepoziția de
cu sens partitiv, care cere numărul plural (la fel ca dintre).
Nonna veche nu accepta construcții ca o mătușă de-a mea, un prieten
de-al meu, un coleg de-al lui, deoarece se considera că, după modelul
construc�ilor partitive tipice (unul dintre ei, niciuna dintre fete), acestea
cer pluralul pe a doua poziție. Nonna actuală acceptă și construcțiile
cu posesiv sau genitiv plural (o mătușă de-ale mele, un prieten de-ai
mei, un coleg de-ai lui), dar și pe cele cu posesiv sau genitiv singular
(o mătușă de-a mea, un prieten de-al meu, un coleg de-al lui). Cele
două tipuri de construcții primesc interpretări diferite, În funcție de
realizarea sau nu a acordului dintre componentele lor: În construcțiile
cu plural, posesivul sau genitivul exprimă Întregul (ale mele, ai mei,
ai lui) din care se extrage o parte (o mătușă, un prieten, un coleg),
În timp ce, în cele cu singular, posesivul sau genitivul (a mea, al meu,
al lui) nu exprimă un întreg, ci o proprietate, o calificare prin apar
tenență a primului grup nominal (o mătușă, un prieten, un coleg).
113. ,,Am O prietenă al cărui soț câștigă mult mai puțin decât
ea." (www.miresici.ro. 23.11.2009)
Acordul genitivului exprimat prin pronumele care antepus
regentului este dificil de realizat, de aceea, de multe ori, în
vorbire mai ales, regula este încălcată. Dificultatea vine din
159
faptul că cele două elemente -al (a, ai, ale) și relativul –
stabilesc relații de acord cu termeni diferiți, plasați în direcții
opuse, rezultând un acord "încrucișat": care preia informații
de gen și număr de la substantivul care îl precedă (prietenă),
iar al (a, ai, ale), de la substantivul care îi urmează lui care
(soț). În exemplul din titlu, conform regu lii de acord enunțate,
relativul trebuie să aibă forma cărei (de feminin singular, ca
prietenă), iar celălalt component, forma al (de masculin sin
gular, ca soț): "o prietenă al cărei soț".
De multe ori, doar un component al structurii nu este acordat
corect, cum s-a întâmplat și în titlu; vezi și exemplul "Nu pot
promova decât produsele În a căror peiformanțe cred" (www.
graiu-gor jului.ro, 1.09.2011) (corect: "produsele în ale căror
performanțe cred").
Uneori, se produce chiar dublul dezacord, explicabil prin
atracție (fiecare component al structurii se acordă cu termenul
cel mai apropiat): "Omul al cărei moarte a determinat mii de
români să se vaccineze n-a murit din cauza gripei noi" (www.
vesperala.com, forum, 9.02.2010), în loc de "omul a cărui
moarte".
Greșeli de topică
Pentru că topica în limba română nu este în general constrân
gătoare, cel care a scris pentru o reclamă enunțul ,,Acum și pizza
pentru o persoană de 23 cm la numai 9,9 lei" a putut combina
cuvintele într-o structură al cărei efect semantic stâmește râsul:
o persoană de 23 cm. Topica firească era "Acum și pizza de
23 cm pentru o persoană la numai 9,9 lei."
Deși topica în limba română are destul de mare libertate,
există totuși unele reguli referitoare la ordinea cuvintelor , dictate
de statutul lor gramatical și semantic. Una dintre reguli se referă
la poziția unor adverbe în raport cu alte elemente din grupul
verbal.
160
114. ,,Mai ne-au rămas vreo cincisprezece minute." (OTV,
29.05.2011)
În interiorul clasei largi și eterogene a adverbelor, se disting
unele elemente cu trăsături semantico-pr agmatice și sintactice
speciale. Printre aceste elemente, care au fost numite sem iad
verbe, se numără mai, cam, tot, prea, și, nici.
Spre deosebire de adverbele propriu-zise (bine, rău, departe,
mâine,frecvent etc.), care au sens bine precizat, aceste semiad
verbe au rolul de a nuanța într-un anume fel caracteristicile unei
acțiuni, ale unei stări sau ale unei însușiri. Astfel, pot avea sens
de aproximare (mai, cam), sens cumulativ (și în enunțurile
afirmative, nici în enunțurile negative), rol de insistență (chiar).
Sensul lor poate depinde și de context. De pildă, tot indică
într-un context continuit atea ("T ot rău se simte"), dar are rol
de insistență în alt context ("Tot el m-a anunțat"); mai exprimă
adaosul (,,Mai cumpăr o bluză"), continuit atea (,,Mai așteaptă
până se va însănătoși") sau aproximarea (,,Mai la vale este ma
gazinul"). Particularitățile semantico-pr agmatice ale acestor
elemente se corelează cu particularități în plan sintactic. Dintre
acestea, ne oprim la topi că, aspectul care ne interesează în
analiza greșelii semnalate în enunțul-titlu.
Față de adverbele propriu-zise, care preferă postpunerea față
de regent ("Lucrează bine", "Ne viziteazăj recvent"), semiad
verbele la care ne ref erim apar obligatoriu în antepunere (spu
nem ,,Mai vreau", nu "Vreau mai"; "E cam devreme", nu "E
devreme cam"). Semiadverbele se disting și prin posibilitatea
pe care o au de a se intercala între auxiliar și verbul de bază
("Am mai citit", "Aș mai citi"), între să și verb ("Vreau să mai
citesc"), ca și între pronumele reflexiv sau personal și verb
(,,(Nu) te mai aștept", ,,(Nu) mă mai gândesc"). În vorbirea
neîngrijită, ele apar însă înaintea formelor verbale compuse sau
a grupărilor conținând un verb și un pronume (,,Mai am citit",
,,Mai mă doare capul"); această poziție nu este acceptată de
normă, fiind caracteristică doar adverbelor propriu-zise folo
site emfatic (,,Mult am citit", ,,Rău mă doare capul").
161
Constrângerea de topică la care se supun semiadverbele (și,
implicit, mai) nu a fost respectată nici în exemplul din titlu
(corect ar fi fost "Ne-au mai rămas vreo cincisprezece minute"),
nici în următoarele exemple: "Nu mai îți faci planuri" (Acasă
TV, 17.11.2007), în loc de "Nu îți mai faci planuri"; "Ce soluție
mai le propuneți?" (Pro TY, 24.04.2010), în loc de "Ce soluție le
mai propuneț i?"; "Eu nu mai mă uit înapoi când s-a terminat
o relație" (www.kudika.ro. forum, 20.08.2008), în loc de "Eu
nu mă mai uit înapoi când s-a terminat o relație"; "Măcar în
cearcă să mai te duci în locurile în care se duce și el" (sfaturi.
eva.ro, 2009), în loc de "Măcar încearcă să te mai duci în
locurile în care se duce și el"; ,,Mai am dat de două chestii pe
net" (wasd.ro, 21.07.2011), în loc de "Am mai dat de două
chestii pe net".
Când semiadverbul mai se raportează la o formă verbală
care conține două auxiliare (sau morfemul să și un auxiliar, în
cazul conjunctivului perfect), corectă este plasarea lui după
primul component: "aș mai fi mâncat", "să mai fi stat", "o mai
fi discutat".
115. "Eu cam am spus ce era de spus." (raspunsuri .rol.ro,
11.03.2010)
Cam este, ca și mai, semiadverb și se supune acelorași reguli
de topi că. Destul de des, și în cazul acestui semiadverb, care
exprimă o aproximare, reg ulile sunt încălcate. În exemplul din
titlu, semiadverbul cam trebuie plasat nu înaintea formei verbale
de perfect compus, ci după auxiliar: "Eu am cam spus ce era
de spus." Greșeala privind topica semiadver bului cam apare
și în exemplele "Cam se termină concediul" (pseudomus.blog
spot.com) și "Eu cam aș vrea banii înapoi" (forum. computer
games.ro, 7.12.2007), a căror ordine corectă este "Se cam
termină concediul" și "Eu aș cam vrea banii înapoi."
162
116."În presa centrală, nu prea s-a scris despre asta." (Na
țional TV, 22.10.2007)
În raport cu semiadverbele mai și cam, discutate mai sus,
prea și tot își schimbă topica în funcție de sensul pe care îl au
în context. Prea cu sens aproximativ și tot pentru indicarea
continuității se supun restricțiilor de topică la care se supun
mai și cam; prin urmare, sunt corecte construcțiile cu topica
"Nu am prea mâncat", "Nu mă prea interesează", "Am tot
așteptat". În schimb, când prea nu are sens de aproximare, ci
este un element de insistență, sau când tot nu exprimă o valoare
aspectuală, ci are sens concesiv, semiadverbele aduse în discuție
sunt antepuse: ,,Prea ai greșit", ,,Prea mă deranjează", ,'prea
ți-ai dorit acest lucru"; "Tot nu a înțeles", "Tot se teme", "Tot
îI iubește".
Dat fiind că, în enunțul din titlu, ca și în exemplul "Sigur că
nuprea se plătesc cotizațiile" (Național TV, 6.05.2008), prea nu
are rol de insistență, ci exprimă aproximarea, topica lui în cele
două contexte trebuia să fie "În presa centrală, nu s-a prea scris
despre asta", respectiv "Sigur că nu se prea plătesc cotizațiile".
Nici topica lui tot, care exprimă continuitatea, nu este corectă
într-un exemplu precum "Mă macină de ceva timp, dar tot am
amânat să scriu despre asta până am uitat" (www.visurat.ro.
10.02.20 Il), în loc de "Mă macină de ceva timp, dar am tot
amânat să scriu despre asta până am uitat".
117. ,,Nici într-un caz nu a fost subminată poziția premie
rului sau a președintelui de partid în discuția cu grupurile par
lamentare." (www.timponline.ro. 1.02.2012)
În construcția nici Într-un caz, nici este un semiadverb care
a fost deplasat din poziția obișnuită, corectă, această deplasare
fiind posibilă în cazul mai multor semiadverbe, așa cum am
văzut și în discutarea greșelilor date mai înainte. În poziția
obișnuită, nici se află între componentele construcției, adică
între prepoziție și grupul nominal un caz, formând împreună
163
cu articolul nehotărât pe care îl precedă adjectivul pronominal
negativ niciun: În nici un caz> În niciun caz. Deplasarea este
favorizată de faptul că, pe lângă construcția fixată În niciun caz,
există și construcția nefixată Într-un caz, la care vorbitorul
atașează semiadverbul nici. Plasarea în față a semiadverbului
nici este corectă numai când componentele construcției sunt
libere, nu fixate, ca în exemplul: "Îți spun eu de ce nu poți gândi
asta: pentru că ești conștient de unicitatea fiecărui om și nu îți
poți închipui nici Într-un caz particular să fie altfel lucrurile"
(www.9am.ro. forum, 30.08.2009). Faptul că substantivul caz
este însoțit de adjectivul particular arată aici că este un com
ponent liber, nefixat în gruparea în niciun caz (sau în gruparea
greșită nici Într-un caz). Dacă se poate folosi sau subînțelege
adverbul restrictiv măcar, atunci gruparea nici Într-un caz este
corectă: "nu îți poți închipui nici [măcar] Într-un caz să fie altfel
lucrurile" .
O explicație pentru deplasarea semiadverbului nici într-un
exemplu ca acela din titlu o reprezintă și existența în limbă a
unor construcții cu elemente corelative conținând elementul nici
sau opusul lui semantic, și: "Nu am fost entuziasmați nici într-un
caz, nici în celălalt" (www.ziare.com. 12.02.2010), "Nu trebuie
să vă neliniștiți nici într-un caz, nici în altul" (blog.hopa-sus.ro,
23.07.2011); "Și într-un caz, și în celălalt s-a vorbit despre
trădare" (www.contributors.ro. 14.01.2011).
Și mai frapantă este greșeala care apare în enunțul: "În nici
într-un caz, nu putem fi mai superficiali, în condițiile în care
au existat probleme" (www.ziar e.com, 25.11.2011). Într-un
exemplu ca acesta, pe lângă faptul că topica lui nici nu este
corectă, se folosește și prepoziția În, care nu este necesară,
construcția conținând deja prepoziția 10cativă Întru. Faptul că
prepoziția În precedă construcția nici Într-un caz arată că această
construcție greșită este destul de fixată în uz.
164 Confonn DOOM2, pronumele și adjectivele pronominale negative
fonnate cu nici se scriu într-un cuvânt: niciunul, niciuna, niciun;;,
niciunele, niciun, nicio. Acestea trebuie separate de îmbinările libere
în care nici este semiadverb asociat unui articol, unui numeral sau
unui pronume nehotărât, ca în exemplele: "Nu e nici un om frumos,
nici un bogat, dar e inteligent", "Nu am nici un apartament, nici două,
cum au spus unii, ci locuiesc cu chirie", ,,Nici unul, nici celălalt nu
seamănă cu mama". În multe situații, interpretarea ca pronume sau
adjectiv pronominal negativ, respectiv îmbinare în care apare semiad
verbul nici se dă numai în context. De exemplu, în "Nu a venit nici
[măcar] un student la curs", nici un se scrie în două cuvinte numai
dacă sensul exprimat este "nici măcar un student". Pentru a dezam
biguiza sensul, în vorbire nici un se pronunță cu o intonație diferită
de cea în care gruparea are rol de adjectiv pronominal negativ. În
scris, se poate deduce din context dacă e vorba de îmbinare liberă
sau de pronume ori adjectiv pronominal negativ, dar, pentru o dezam
biguizare clară, e preferabil să se folosească un indiciu, cum este
semiadverbul restrictiv măcar.
Anacolutul
Anacolutul, greșeală întâlnită mai ales în vorbire, reprezintă
alegerea incorectă a cazului unui substantiv sau al unui pronume
și este cauzat de întreruperea care se produce în organizarea
sintactică a enunțulu i: emițătorul începe enunțul având în minte
o anumită structură sintactică, pe care o abandonează și continuă
cu o altă structură.
Apariția anacolutului are la bază mai multe cauze, dintre
care le menționăm pe cele mai frecvente. O cauză este distanța
mare dintre componentele aflate în relație sintactică: ,Joana,
de când am aflat că minte, nu o mai ascult cu atenție" (corect:
,.,pe Ioana, de când am aflat că minte, nu o mai ascult cu aten
ție"). Altă cauză este că nu se ține seama de dubla calitate a
elementului relativ – de a lega componentele unui enunț și de
a avea o funcție sintactică în propoziția relativă pe care o
introduce: "Cine face rău nu-i merge bine", "Fata care am vorbit
cu ea este vecina mea" (corect: "Cui face rău nu-i merge bine",
"Fata cu care am vorbit este vecina mea"). La aceste cauze se
adaugă, desigur, graba, neglijența în exprimare, necunoașterea
165
regulilor sintactice de construire a unui enunț.
118. "Un teribil de talentat pianist chinez, celebru în toată
lumea, i s-au tăiat degetele." (OTV, 17.05.2011)
Este evidentă, în exemplul dat în titlu, lipsa de consecvență
în construirea enunțului. Pronumele personal cu fonnă neac
centuată i nu poate relua decât un complement indirect în dativ;
or, articolul, care trebuia să marcheze cazul în grupul nominal
exprimat anterior, nu are fonna de dativ cerută de context (unui),
ci de nominativ (un). O posibilitate de a se fi evitat anacolutul
era și aceea ca grupul nominal să se asocieze cu alt verb, fără
complement indirect: "Un teribil de talentat pianist chinez,
celebru în toată lumea, a rămas fără degete pentru că i s-au tăiat."
119. "Dar credeți că cei care vor vota anul viitor va conta
acest lucru pentru ei?" (Realitatea TV, 30.04.2011)
Și în acest exemplu se produce o discontinuitate sintactică,
însă de alt tip decât cel discutat anterior. Dacă s-ar fi utilizat
prepoziția pentru exprimarea circumstanțialului de relație, ana
colutul nu s-ar fi produs: "Dar credeți că pentru cei car e vor
vota anul viitor va conta acest lucru?" Pentru că prepoziția nu
a apărut unde era necesar, a fost recuperată la sfârșitul enunțului:
pentru ei.
Alegerea ver bului va conta pentru grupul nominal cu centrul
cei aflat în poziția de subiect -"cei care vor vota anul viitor"
-reprezintă, de fapt, "momentul" în care se produce ruptura
sintactică. Dacă în locul acestui verb ar fi fost utilizat un echi
valent contextual, greșeala s-ar fi evitat: "Dar credeți că cei care
vor vota anul viitor vor considera important acest lucru?"
Bibliografie
Avram, Mioara, 1987 [1979], ,,Aspecte ale folosirii lui ca", în Probleme
ale exprimării corecte, Editura Academiei Române, București,
pp. 174-178.
Avram, Mioara, 1987 [1980], "Punctuația și implicațiile ei în limbă și
comunicare", în Probleme ale exprimării corecte, Editura Academiei
Române, București, pp. 193-206.
Avram, Mioara, 1987, Probleme ale exprimării corecte, Editura Aca
demiei Române, București.
Avram, Mioara, 1991, "Diversiunea â", România liberă, XLIX, serie
nouă, 355, p. 4.
Avram, Mioara, 1996, "Anacolutul", Limba și literatura română, XXV,
2, pp. 3-6.
Avram, Mioara, 1997, Anglicismele În limba română actuală, Editura
Academiei Române, București.
Avram, Mioara, 1997, Ortografie pentru toți. 30 de dificultăți, ediția a
II-a, Editura Litera, Chișinău.
Avram, Mioara, 2001, Gramatica pentru toți, ediția a III-a, Humanitas,
București.
Avram, Mioara, 2001, Cuvintele limbii române Între corect și incorect,
Editura Cartier, Chișinău.
Avram, Mioara, 2003, "Considerații asupra dinamicii limbii și asupra
studierii ei în româna actuală", în Gabriela Pană Dindelegan (coord.),
Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, voI. al II-lea, Editura
Universității din București, București, pp. 15-22.
Avram, Mioara, 2005 [1985], "Despre vechimea și explicația formelor
de imperativ negativ nu du, nujă, nu zi", în Studii de mor fologie a
limbii române, Editura Academiei Române, București, pp. 198-204.
167
Avram, Mioara, 2005 [1999], "Folosirea adverbială a participiuluif ost",
în Studii de morfologie a limbii române, Editura Academiei Române,
București, pp. 218-221.
Avram, Mioara, 2005 [2003-2004], "Despre desinența -uri la substan
tivele feminine", în Studii de morfologie a limbii române, Editura
Academiei Române, București, pp. 111-120.
Beldescu, G, 1997, Punctuația În limba română, Gramar, București.
Brâncuș, Grigore, 1976, Limba română contemporan ă. Morfologia ver
bului, Tipografia Universității din București, București.
Brâncuș, Grigore, 1976, "Productivitatea conjugărilor în româna actuală",
Studii și cercetări lingvistice, XXVII, 5, pp. 485-492.
Brâncuș, Grigore, 1978, "Pluralul neutre lor în româna actuală", Studii
și cercetări lingvistice, XXIX, 3, pp. 253-262.
Breban, Vasile (coord.), Maria Bojan, Elena Comșulea, Doina
Negomireanu, Valentina Șerban, Sabina Teiuș, 1973, Limba română
corectă. Probleme de ortografie. gramatică. lexic, Editura Științifică,
București.
Ciobanu, Georgeta, 2006, "Dinamica adaptării elementului englez în
limba română", în Marius Sala (coord.), Studii de gramatică și de
formare a cuvintelor, Editura Academiei Române, București,
pp.57-67.
Ciobanu, Fulvia, Lidia Sfirlea, 1970, Cum scriem. Cum pronunțăm corect.
Norme și exerciții, Editura Științifică, București.
Constantinescu-Dobrid or, Gheorghe, 2000, Îndreptar ortografic. ortoepic.
morfologic și de punctuație al limbii române, Editura Lucman,
București.
Constantinescu, Ilinca, 1989, "Asimila rea numelor proprii englezești în
limba română", Studii și cercetări lingvistice, XL, 3, pp. 219-223.
Coteanu, Ion (coord.), 1985, Limba română contemporană. Fonetica.
Fonologia. Morfologia, ediție revizuită și adăugită, Editura Didactică
și Pedagogică, București (ediția 1: 1974).
Crașoveanu, D., 1969, "Extinde rea acordului după înțeles", Limba ro
mână, XVIII, 6, pp. 545-549.
Croitor, Blanca, 2009, "Extinderea utilizării prepoziției pe în limba
română actuală", în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Dinamica
limbii române actuale. Aspecte gramaticale și discursive, Editura
Academiei Române, București, pp. 309-333.
Croitor, Blanca, 2009, "Dinamica flexiunii substantivale, reflectată în
DOOM2", în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Dinamica limbii
168
române actuale. Aspecte gramaticale și discursive, Editura Academiei
Române, București, pp. 33-5 8.
Croitor, Blanca, Andreea Dinică, Adina Dragomirescu, Cannen Mîrzea
Vasile, Isabela Nedelcu, Alexandru Nicolae, Irina Nicula, Marina
Rădulescu Sala, Rodica Zafiu, 2009, "Tendințe morfosintactice ale
limbii române actuale manifestate în mass-media audiovizuală", în
Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Dinamica limbii române actuale.
Aspecte gramaticale și discursive, Editura Academiei Române, Bucu
rești, pp. 493-512.
Croitor, Blanca, Andreea Dinică, Adina Dragomirescu, Cannen Mîrzea
Vasile, Isabela Nedelcu, Alexandru Nicolae, Irina Nicula, Marina
Rădulescu Sala, Rodica Zafiu, 2010, Ești COOL și dacă vorbești
corect, Univers Enciclopedic Gold, București.
Dascălu linga, Laurenția, 2006, "Despre folosirea neologismelor în presa
vorbită", în Marius Sala (coord.), Studii de gramatică și deformare
a cuvintelor, Editura Academiei Române, București, pp. 116-126.
Dediu, Cristina, 2009, "Adjectivul invariabil în limba română actuală",
în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Dinamica limbii române ac
tuale. Aspecte gramaticale și discursive, Editura Academiei Române,
București , pp. 59-74.
DCR -Florica Dimitrescu, 1997, Dicționar de cuvinte recente, ediția a
II-a, Logos, București.
DEX -Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Univers
Enciclopedic, București, 1996.
DIN -Ioana VintiIă-Rădulescu, 2009, Dicționar normativ al limbii române
ortografic, ortoepic, morfologic și practic, Corint, București.
Dinică, Andreea 2010, ,,(Dez)acordul adjectivului participial în limba
actuală", Limba și literatura română, XXXVII, 1, pp. 6-11.
DLR -Dicționarul limbii române, serie nouă, Editura Academiei Ro
mâne, București, 1965 Ș.u.
DOOM 1 -Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române,
Editura Academiei, București, 1982.
DOOM2-Ioana Vintilă-Rădulescu (coord.), Dicționarul ortografic, orto
epic și moifologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită,
Univers Enciclopedic, București, 2005.
Dragomirescu, Adina 2006, ,,0 fonnă verbală hibridă: vroiam", Limba
și literatura română, XXXV, 1, pp. 15-17.
Dragomirescu, Adina, 2009, "Dinamica nonnei lingvistice. Observații
statistice asupra verbe lor din DOOM2", în Gabriela Pană Dinde legan
169
(coord.), Dinamica limbii române actuale. Aspecte gramaticale și
discursive, Editura Academiei Române, București, pp. 219-226.
DSL -Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina CăIărașu, Liliana lonescu
Ruxăndoiu, Mihaela Mancaș, Gabriela Pană Dindelegan, Dicționar
de științe ale limbii, Nemira, [Bucureșt i], 2001.
Dumistrăcel, Stelian, 1993, Lupta Înjurulliterei â și demnitatea Acade
miei Române. Imperativele integrării culturale a tuturor românilor,
lași (autoeditare).
F orăscu, Narcisa (colaborator Mihaela Popescu), 200 1 , Dificultăți grama
ticale ale limbii române, Editura Universității din București, Bucu
rești.
Frâncu, Constantin, 1982, "Vechimea și difuziunea lexicală a unei inovații
comune dialectelor limbii române: desinența -uri la pluralul femini
nelor", Limba română, XXXI, 3, pp. 199-212.
Frâncu, Constanti n, 2009, Gramatica limbii române vechi, Casa Editorială
Demiurg, lași.
GA 1, II, 1963 -Gramatica limbii române, voI. 1-11, ediția a II-a revăzută
și adăugită, Editura Academiei, București.
GALR 1, II, 2008 [2005] -Valeria Guțu Romalo (coord.), Gramatica limbii
române, voI. 1, Cuvântul; voI. II, Enunțul, Editura Academiei Române,
București.
GBLR 2010 -Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Gramatica de bază a
limbii române, Univers Enciclopedic Gold, București.
Gheorghe, Mihaela, 2009, "Aspecte de dinamică a construc țiilor cu
relative", în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Dinamica limbii
române actuale. Aspecte gramaticale și discursive, Editura Academiei
Române, București, pp. 415-430.
Graur, AI., 1968, Tendințe actuale ale limbii române, Editura Științifică,
București.
Graur, AI., 1971, Puțină … aritmetică , Editura Științifică, București.
Graur, Alexandru, 1976, «Capcanele;; limbii române, Editura Științifică
și Enciclopedică, București.
Graur, AI., 1987, Puțină gramatică, Editura Academiei Române, Bucu
rești.
Gruiță, G, 1981, Acordul În limba română, Editura Științifică și Enci
clopedică, București.
Gruiță, G, 1994, Gramatică normativă. 77 de Întrebări. 77 de răspunsuri,
Editura Dacia, Cluj-Napoca.
170
Guțu Romalo, Valeria, 1991, "Ortografi e", România literară, XXIV, 13,
p.9.
Guțu Romalo, Valeria, 1991, "Ortografia românească", România litera
ră, XXIV, 22, p. 7.
Guțu Romalo, Valeria, 2002, Corectitudine și greșeală. Limba română
de azi, versiune nouă, Humanitas Educațional, București (ediția 1:
1972).
Guțu Romalo, Valeria, 2002, "Dinamica limbii și normele", În Gabriela
Pană Dindelegan (redactor responsabil), Perspective actuale i'n studiul
limbii române, Editura Universității din București, București,
pp.41-51.
Guțu Romalo, Valeria, 2002, "Despre «acord»: reguli și abateri", În
Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Aspecte ale dinamicii limbii
române actuale, Editura Universității din București, București,
pp. 11-30.
Guțu Romalo, Val eri a, 2005, Aspecte ale evoluției limbii române, Huma
nitas Educațional, București.
Hristea, Theodor, 1976, "Hipercorectitudinea În limbă", România literară,
IX, 10, p. 8.
Hristea, Theodor, 1979, "Greșeala … hipercorectă!", Tribuna României,
VIII,169,p.11.
Hristea, Theodor (coord.), 1981, Sinteze de limba română, ediția a II-a
revăzută și mult Îmbogățită, Editura Didactică și Pedagogică, Bucu
rești.
Hristea, Theodor, 1981, "Principiile ortografiei românești actuale", În
Theodor Hristea (coord.), Sinteze de limba română, ediția a II-a revă
zută și mult Îmbogățită, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureșt i,
pp.99-109.
Hristea, Theodor, 1992, "Pledoarie pentru scrierea cu i' (din i)", Limba
română, XLI, 1-2, pp. 37-40.
Hristea, Theodor, 1994, Probleme de cultivare și de studiere a limbii
române contempor ane, Academia Universitară Athenaeum, București.
Hristea, Theodor, 2002, "Inovații lingvistice negative În limba română
contemporană", În Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Aspecte ale
dinamicii limbii române actuale, Editura Universității din București,
București, pp. 185-205.
Hristea, Theodor, 2006, "Contaminația În raporturi le ei cu etimologia
populară", În Ana-Cristina Halichias, Tudor Dinu (coord.), Antic și
modem. In honorem Luciae Wald, Humanitas, București, pp. 295-327.
Iordan,lorgu, 1943, Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor",
Institutul de Arte Grafice "Alexandru A. Țerek", Iași.
171
Iordan, Iorgu, 1977 [1956], "Cultivarea limbii", în Limba literară. Studii
și articole, ediție îngrijită și note de Pavel Țugui și Ion Trăistaru,
"Scrisul românesc", Craiova, pp. 45-53.
Iordan, Iorgu, 1977, Limba literară. Studii și articole, ediție îngrijită și
note de Pavel Țugui și Ion Trăistaru, "Scrisul românesc", Craiova.
Manea, Dana, 2009, "Aspecte ale dinamicii sistemului corelativelor",
în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Dinamica limbii române ac
tuale. Aspecte gramaticale și discursive, Editura Academiei Române,
București, pp. 335-360.
Marcu, Florin, 2002, Mic dicționar ortografic și ortoepic al limbii române,
Editura Saeculum Vizual, București.
MDA -Micul dicționar academic, voI. I-IV, Univers Enciclopedic,
București, 2001-2003.
Mihăescu, N., 1973, Cum e corect? Îndreptar de limbă românească ,
Editura Ion Creangă, București.
Mîrzea Vasile, Carmen, 2008, "Greșeli cauzate de hipercorectitudine",
Revista 22, XIX, 20 (Plus 22, XV, 248), p. 6.
Mîrzea Vasile, Carmen, 2009, "Câteva greșeli în care apar adverbele mai,
și, cam, prea, tot", Limba și literatura română, XXXVI, 1, pp. 8-11.
Nede1cu, Isabela, 2004, "Greșeli În utilizarea conjuncției", Limba și
literatura română, XXXIII, 2, pp. 11-14.
Nedelcu, Isabela, 2008, "Greșeli În utilizarea prepo zițiilor", Revista 22,
XIX, 20 (Plus 22, XV, 248), p. 6.
Nede1cu, Isabela, 2009, "Utilizarea prepozițiilor partitive în româna
actuală", în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Dinamica limbii
române actuale. Aspecte gramaticale și discursive, Editura Academiei
Române, București, pp. 291-298.
Nede1cu, Isabela, 2012, "Prepoziția", În Gheorghe Chivu (coord.), Tratatul
de istorie a limbii române, voI. III (după 1780), manuscri s.
Nede1cu, Isabela, 2012, "Conjuncția", în Gheorghe Chivu (coord.),
Tratatul de istorie a limbii române, voI. III (după 1780), manuscris.
Nicolae, Alexandru, 2006, "Probleme ale articulării hotărâte", Limba și
literatura română, XXXV, 1, pp. 17-19.
Nicolae, Alexandru, 2006, "Abateri sintactice de la normele limbii lite
rare", Limba și literatura română, XXXV, 3-4, pp. 9-11.
Nicula, Irina, 2009, "Câteva greșeli de morfologie a verbului (1)", Limba
și literatura română, XXXVI, 2, pp. 5-7.
Nicula, Irina, 2009, "Câteva greșeli de morfologie a verbului (II)", Limba
și literatura română, XXXVI, 3, pp. 12-16.
172
Ocheșanu, Rodica, 1959, "Observații asupra folosirii greșite a prepozi
țiilor în limba unor publicații", Limba română, VIII, 5, pp. 40-51.
Pană Dindelegan, Gabriela, 1987, Aspecte ale dinamicii sistemului mor
fologic verbal (perioada de după J 880), Tipografia Universității din
București, București .
Pană Dindelegan, Gabriela, 1999, Sintaxa grupului verbal, ediția a II-a,
Aula, Brașov.
Pană Dindelegan, Gabriela, 2001, Admiterea infacultate. Teste de limba
română, ediția a II-a, Humanitas Educațional, București.
Pană Dindelegan, Gabriela, 2002, "Formații substanti vale recente și rolul
«clasificatorilom în actualizarea lor contextuală", în Gabriela Pană
Dindelegan (coord.), Aspecte ale dinamicii limbii române actuale,
Editura Universității din București, București, pp. 31-46.
Pană Dindelegan, Gabriela (coord.), 2002, Aspecte ale dinamicii limbii
române actuale, Editura Universității din București , București.
Pană Dindelegan, Gabriela (coord.), 2003, Aspecte ale dinamicii limbii
române actuale, voI. al II-lea, Editura Universității din București,
București .
Pană Dindelegan, Gabriela (coord.), 2009, Dinamica limbii române
actuale. Aspecte gramaticale și discursive, Editura Academiei Ro
mâne, București.
Pană Dindelegan, Gabriela, 2009, "Trăsături flexionare ale substantivului
în româna actuală", în Gabriela Pană Dindeleg an (coord.), Dinamica
limbii române actuale. Aspecte gramaticale și discursive, Editura
Academiei Române, București, pp. 3-32.
Pană Dindelegan, Gabriela, Adina Dragomirescu, Isabela Nedeicu, 2010,
Morfosintaxa limbii române. Sinteze teoretice și exerciții, Editura
Universității din București, București.
Pleșu, Andrei, 20 Il, Despre frumusețea uitată a vieții, Humanitas, Bucu
rești.
Radu, Andreea, 2007, ,,«Jocuh) actual al reflexivizării și al dereflexi
vizării", în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Limba română. Stadiul
actual al cercetării, Editura Universității din București, București,
pp. 183-190.
Rădulescu Sala, Marina, 2006, "Ce e nou și ce e vechi în DOOM2", Limba
și literatura română, XXXV, 1, pp. 3-8.
Rădulescu Sala, Marina, 2006, "DOOM2 -între tradiție și inovație (în
problema variantel or)", Limba și literatura română, XXXV, 2,
pp.3-6.
173
Rădulescu Sala, Marina, 2007, "Despre adaptarea unor anglicisme în
limba română", Studii și cercetări lingvistice, LVIII, 1, pp. 175-184.
Rădulescu Sala, Marina, 2008, "Capriciile numeralelor și avataruri le
tradiției lingvistice", Revista 22, XIX, 20 (Plus 22, XV, 248), pp. 4-5.
Rădulescu Sala, Marina, 2009, "Numeralul și norma lingvistică", în
Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Dinamica limbii române actuale.
Aspecte gramaticale și discursive, Editura Academiei Române,
București, pp. 205-210.
Sala, Marius, 2008, "Lungul drum spre o limbă română corectă", Revista
22, XIX, 20 (Plus 22, XV, 248), p. 4.
Sădeanu, Florența, 2000, Dicționar de pronunțare. Nume proprii străine,
Editura Enciclopedică, București (ediția 1: Editura Enciclopedică Ro
mână,1973).
Slama-Cazacu, Tatiana, 2004, ,,«Îndreptare» inconsecvente, ori reguli
justificati ve, ori laxism, în folosirea limbii (leuropa, ezecutiv, egzeco
etc.)?", în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Tradiție și inovație În
studiul limbii române, Editura Universității din București, Bucureșt i,
pp. 13-21.
Slama-Cazacu, Tatiana, 20 I O, Confuzii, greșeli, prostii și răutăți În limba
română, azi, Tritonic, București.
Stan, Camel ia, 2008, "Punctuația -rolul fonetic, sintactic, expresiv și
discursiv", în GALR 11,2008, pp. 993-1002.
Stan, Camelia, 2012, "Ortografia și ortoepia", în Gheorghe Chivu (coord.),
Tratatul de istorie a limbii române, voI. III (după 1780), manuscris.
Stoichițoiu Ichim, Adriana, 2001, Vocabularul limbii române actuale.
Dinamică, influențe, creativitate, AII, București.
Stoichițoiu !chim, Adriana, 2006, Aspecte ale influenței engleze În româna
actuală, Editura Universității din București, București .
Șuteu, Flora, 1981, "Introducere în studiul ortografiei", în Theodor Hristea
(coord.), Sinteze de limba română, ediția a II-a revăzută și mult
îmbogățită, Editura Didactică și Pedagogică, București, pp. 86-98.
Toma, Ion, Ana-Maria Botnaru, 2007, Dicționar ortografic, ortoepic, mor
fologic și explicativ de nume proprii românești și străine, Niculescu,
București .
Uritescu, Dorin N., 1995, Noutăți În ortografie. Corectitudine și greșeală,
Editura Procion, București.
Vasilescu, Andra, 2006, "Acordul în limba română", în Gabriela Pană
Dindeleg an (coord.), Limba română. Aspecte sincronice și diacronice,
Editura Universității din București, București, pp. 201-214.
174
Vasiliu, Emanuel, 1979, Scrierea limbii române În raport cufonetica și
fonologia. Curs anul 1, Universitatea din București, Facultatea de
Limba și Literatura Română.
VintiIă-Rădulescu, Ioana, 2003, "Unele inovații ale limbii române con
temporane și ediția a II-a a OOOM-ului", în Gabriela Pană Dindelegan
(coord.), Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, voI. al II-lea,
Editura Universității din București, București, pp. 43-64.
VintiIă-Rădulescu, Ioana, 2006, "Primele reacții la noul DOOM", în
Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Limba română. Aspecte
sincronice și diacronice, Editura Universității din București,
București, pp. 39-47.
VintiIă-Rădulescu, Ioana, 2006, "Cuvinte străine în enunțuri românești",
în Marius Sala (coord.), Studii de gramatică și deformare a cuvin
telor, Editura Academiei Române, București, pp. 442-455.
Zatiu, Rodica, 200 1, Diversitate stilistică În româna actuală, Editura
Universității din București, București.
Zatiu, Rodica, 2002, "Ora unu, ora două", România literară, XXXV, 4,
p.4.
Zatiu, Rodica, 2002, "Obsesiile cacofoniei", România literară, XXXV,
50, p. 13.
Zatiu, Rodica, 2005, "Mass-media", România literară, XXXVIII, 28,
p.12.
Zatiu, Rodica, 2006, "Vr oiam", România literară, XXXIX, 43, p. 14.
Zatiu, Rodica, 2008, "Pronunțarea numelor proprii", România literară,
XL, 15, p. 15.
Zamtir, Dana-Mihaela, 2005, Morfologia verbului În daco-româna veche
(secolele al XVI-lea-al XVll-lea), voI. 1, Editura Academiei Române,
București.
Zamșa, Eleonora, 20 Il, "Din nou despre ca sau ca șI", Limba și literatura
română, XXXVIII, 1-2, pp. 24-25.
Surse
Surse literare și documente
Alecsandri, v., 1984, Comedii, ediție îngrijită de Georgeta Rădulescu
Dulgheru, Editura Minerva, București.
Bălcescu, Nicolae, 1998, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, Litera,
Chișinău.
Bolintineanu, Dimitrie, 1988, Manoil. Elena, postfață și bibliografie de
Teodor Vârgolici, Editura Minerva, București.
Codicele Voronețean, 1981, ediție critică, studiu filologic și studiu lin
gvistic de Mariana Costinescu, Editura Minerva, București.
Documente și Însemnări românești din secolul al XVI-lea, 1979, text
stabilit și indice de Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu,
Magdalena Ioniță, Alexandru Mareș, Alexandra Roman-Moraru,
Editura Academiei, București.
Golescu, Dinicu, 1971, Însemnare a căIătoriii mele, Editura Eminescu,
București.
Hasdeu, B. P., 1968, Pagini alese, ediție îngrijită, studiu introductiv și
note de Mihai Drăgan, Editura Tineretului [București].
Legenda duminicii, 2005, studiu monografic, ediție și glosar de Emanue\a
Timotin, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București.
Negruzzi, c., 1997, Negru pe alb, Litera, Chișinău.
Surse din mass-m edia
"Academia Cațavencu", 2011.
Antena 1.
Antena 3.
BITV.
176
Europa FM.
Internet.
Kanal D.
Național TV
OTV
Prima TV
Pro TV
Radio 21.
Radio România Actualități.
Radio România Cultural.
Realitatea TV
TVR 1.
TVR2.
TVR Cultural.
Indice de cuvinte*
acordul 138–160
-adjectivului cu substantivul
(substitutul substantivului)
146–150, 154-155
acei milioane de români 155 analizei jăcută 146
cămașa roză 148
câini vorace 149
câți zeci de ani 155
câțiva miliarde de lei 155
* Indicele cuprinde atât tipuri de greșeli care apar în diversele com
partimente ale limbii, cât și exemple subordonate acestora. Pentru ca
indicele să fie mai accesibil, în unele situații, chiar dacă un aspect
particular se subordona altuia mai general, s-au dat intrări separate (vezi,
de exemplu, intrările separate genitivul și substantivul sau imperfectul
și verbul), iar în alte situații, sub un aspect mai general, s-au dat aspectele
particulare (vezi problemele care apar în utilizarea prepoziției, indicate
sub prepoziția). Exemplele reprezintă variantele greșite din text. Dacă
în text se atrăgea atenția asupra unei probleme de exprimare, fără a se
menționa și varianta greșită, în indice s-a dat și varianta greșită presupusă,
aceasta fiind semnalată prin asterisc înaintea cuvântului sau a constru cției.
Nu s-au dat în indice și exemplele care privesc nivelul enunțului (pentru
intrările anacolutul, semnul Întrebării, semnul exc/amării nu sunt exem
ple). De asemenea, nu s-au dat exemple sub intrări reprezentând tipuri
de greșeli care se subordonează altor tipuri de greșeli (vezi hipercorec
titudine, hipercorect, unde nu au fost înregistrate greșelile de pronunțare,
de scriere, de morfologie, de sintaxă). Prin caractere aldine, s-a marcat
coloncifra care indică pagina sau paginile în care au fost discutate tipuri le
de greșeli. În exemple, pentru a ilustra greșeala, uneori, s-a notat ca intrare
o formă ftexionară a cuvântului (cum suntjăcusei, simplii), alteori, s-a
notat forma așa cum apare într-un dicționar (de exemplu, butelie, nu
butelii; exil, nu exilului). În multe locuri, a fost înregistrat contextul
minimal pentru evidențierea greșelii (vezi contextele pentru ilustrarea
dezacordu lui).
179
câțiva zeci de lei 154
copii tenace 148
fustă movă 148
gândurilor cele bune 147-148
(amândoi suntem) locvaci 148
mulți mii de ani 155
mulți zeci de metri 154
notei obținută 146
(Steluța este) nou-nouță 150
omului cel bun 147-148
(părinți) precoci 148
prietenei mele cea mai bună 147
rochie turcoază 148
statelor fost-comuniste 150
țările fost comuniste 149
unei ceremonii așteptată 146
unei fete frumoasă 146
unei măsuri considerate abuzive
147
(Gemenii sunt) vivaci 148
-adverbului cu substantivul
150-152
cea mai puternic afectată 151
cele mai bine cotate 151
cei mai ușor de manipulat 151
noi născuți 150
proaspeți căsătoriți 151
slabi pregătiți 151
teribile de largi 151
-după înțeles (semantic)
138-139, 141
cine au negociat 142
comisia au considerat 141
familia Ionescu m-au vizitat 138
mass-med ia au 141
o persoană. a cărui stare de
sănătate 139
180 (o persoană) care nu este
capabilă să se apere singur
139
publicul au ales 141
toată iumea [ … ] s-au bucurat
141
unul dintre victime 138
-gramatical 138
-lui al (a, ai, ale) din structura
genitivului/posesivului
156-160
cu ajutorul lui Dumnezeu și a
vostru 157
dansul mirilor și a nașilor 157
la nivelul școlii sau a
inspectoratelor \57
listele alea lungi și plictisitoare
a matematici anului 157
locul de Întâlnire al tinerilor 158
omul al cărei moarte 160
o prietenă al cărui soț 159-160
procesul de curățare al dinților
158
produsele În a căror performanțe
160
unei mătuși ale mele 158-159
termenul de Începere al lucrării
158
-numera\u\ui 152-156
*acele opt milioane de lei 155
*alte două mii de oameni 155
*cei cinci miliarde de dolari 155
cincizeci și unu de flori 156
clasa a doisprezecea 153
doisprezece dosare 156
doisprezece Întrebări 154
doisprezece mii 153
doisprezece miliarde 154
doisprezece trenuri 154
două sute optzeci și una de
episoade 156
douăzeci și unu de universități
156
nouăzeci și unu de persoane 156
opt sute doisprezece milioane
154
ora doisprezece 152-153
*ultimele trei sute de lei 155
– prin atracție 22, 138-139, 142,
153
În ceea ce privesc investițiile 142
neînțelegerea problemelor au
jăcut 22
reacția telespectatorilor m-au
neliniștit 138
-subiectului cu predicatul
139-145 (vezi și acordul
după ințeles, acordul prin
atracție)
crearea și păstrarea locurilor de
muncă este un succes 145
două fiori este un minunat
wallpaper 145
Îi merge afacerile 140
Îmi place muzica și dansul 140
mi s-a expus cerințele 140
mi s-a jăcut vrăji 140
o mulțime de oameni a luat
142-144
patru sute de lei este o avere
144-145
se știe răspunsurile 140
vârsta și experiența Îndelungată
este un atu 145
adjectivul 90–92
drage 22, 90-91
(calități) intrinseci 91-92
ultimile 91 adverbul 113-115 (vezi și
topica)
-confundat cu adjectivul
114-115
maxim 114-115
minim 114-115
semiadverbul restrictiv decât 115
anacolutuI 24,165-166
complementul direct fără pe
127-129
care 22, 127-129
conjunctivul 93-98
-perfect 93, 103-104
să fii venit 93
să fii greșit 103
-prezent 93-98 (vezi și
indicativul prezent)
(să) aibe 93, 96-97
(să) aivă 96-97
(să) aive 96-97
(să) copii 93
(să nu)fi! 106
conjuncția 131-137
absența conjuncției și 136-137
corelative ale conjuncțiilor
134-136
cât și 136
fie … , sau 134
ori … , sau 134
înlocuirea unei conjuncții cu alta
131-134
ca să în loc de să 131-133
am vrut ca să 131
era ca să 132
era bine ca să 132
ideea ca să 132
m-ajăcut ca să 132
ne-a Învățat ca să 132
181
se gândea ca să 132
ori în loc de ar 133
dativul (vezi și genitivul) 79,
80–84
– exprimat prin construcții
prepoziționale 83-84
la copii 24, 83-84
lafată 79
la nimeni 84
la oricine 84
dezacordul 138-150, 152-160
(vezi acordul)
dinamică 19, 20–21
două puncte 65
genitivul (vezi și dativul) 79,
80–83,84-89
-cu al (a, ai, ale) în loc de
construcția cu prepoziția a
80, 87-88
(membrii) ai două partide 80
(membrii) ai două familii 87-88
-exprimat prin construcții
prepoziționale 79,83
la această persoană 83
la amândoi 83
lafată 79
la soțul meu 83
la toți 83
-exprimat redundant 79, 84-86
(autoarea) a multor romane 79
(casele) a multor români 84
(părerea) a multor pacienți 86
(plecarea) a multor profesori 86
-exprimat sintetic (prin
desinențe) 80–82
(unei) certuri 81-82
ceței 80
grădinei 80
182 groapei 80
(unei) lipsuri 82
norei 81
pâinei 79
(unei/unor) plapume 77
Săptămânei Modei 80
sorei 81
vioarei 80
(unei) vopseluri 82
-fără al (a, ai, ale) 157-158
alegerea rochiei și pantofilor
157
asupra elevilor sau părinților
157
temperamentul părinților și
copiilor 157
-invariabil 79, 82
mass-media 79, 82
-în locul dativului 80, 88-89
conform proiectului și a
caietului de sarcini 89
datorită mamei și a prietenilor
80
datorită medicamentelor și a
susținerii 88
mulțumită familiei și a educației
89
– nemarcat 125-126 (vezi și
prepoziția, absența
prepoziției de)
director bancă 126
iubită Guță 125
manager hotel 126
patron Steaua 126
președinte Camera Deputaților
126
șofer camionetă 126
hipercorecti tudine, hipercorect
22-23,27,42, 77, 88, 103,
112, 123, 125, 142
imperativul 104-106
fi! 105
nu du! 104
nujă! 104
nu fii! 105-106
nu zi! 104
zii! 105
imperfectul 101-102
vroia 101
vroiai 101
vroiam 93, 101
vroiați 101
vroiau 101
indicati vul93-103
-prezent 93-98 (vezi și
conjunctivul prezent)
aderează 94
*apreciează 95
bănui 95
copiează 94–95
copii 93
*detaliează 95
dezvăluiește 95
excedă 94
ignorează 94
înfiripează 94
Îngăduiește 95
palpitează 94
perturbează 94
preced 97-98
precede 97-98
prelevează 94
resuscită 94
revizuie 95
sforăiește 95
stăruiește 95
*subliniează 95
(se) succed 97-98
succede 97-98
tăinuie 95 linia de pauză 63, 64, 65
-pentru izolarea apoziției 64-{j5
– pentru marcarea elipsei 63
– pentru separarea construcției
incidente 65
mai-mult-ca-per fectul 9�99,
100
(eu) ajunseserăm 93
(ei)jăcuse 99
jăcusei 100
luasei 99
(noi) primisem 98
(mă) schimbaserăm 99
spusesei 99
(nu ne) văzusem 99
morfologie 71-137
norma limbii literare 12, 19-
-21,23-25
parantezele pentru separarea
construcției incidente 65
perfectul simplu 99-101
(tu)jăcui 99
(el) venii 100-101
pluralul 72-79
-dublu exprimat 72, 77-78
snacksuri 72, 77-78
-Înlocuit de singular 79
(doi) hamburger 79
(două) pizza 79
-În locul fonnei de singular 72,
78
cole 79
(un) paparazzi 72, 78
-substantivelor feminine 74-77
boale 77
chitănți 72
chitări 72
183
ciocolăți 24, 76
coaie 76
comuni 76
după-amieze 77
garniture 77
grijuri 74, 75
ierbi 75
Înghețăți 24, 76
lefi 75
pieți 76
plapume 76, 77
roate 77
soarte 76
strade 77
școale 77
trăsure 77
trebi 75
-substantivelor neutre 72-74
aragazuri 72, 73, 74
azile 73,74
chibrite 73, 74
compromise 73, 74
hotele 72
mormânturi 73, 74
pardesiuri 73, 74
prepoziția 115-131
absența prepoziției de 124,
126-127 (vezi și genitivul
nemarcat)
o sută cincizeci persoane 124,
125
administrator rețea 127
director bancă 126
iubitor animale 126–127
iubitor natură 126–127
manager hotel 126
postul director 126
absența prepoziției cu 126–127
breloc iubitor (de natură, de
animale) 126–127
184 absența prepoziției din 126
localnică Beijing 126
absența prepoziției la 126
patron Steaua 126
absența prepoziției pe (vezi
complementul direct fără
pe)
folosirea prepoziției de 125
o sută una de greșeli 10, 125
grupări (cvasi)fixate 129-131
din punct de vedere al libertății
129
din punctul de vedere moral 130
dintr-un punct de vedere cultural
131
utilizarea unor prepoziții în locul
altora 116-123
ca și în loc de ca 118–121
ca și acord 119
ca și candidat 119
ca și coleg 118, 120
ca și români 119
de pe în loc de după 123
de pe vorbă 123
de pe ochi 123
(a se) Înrudi de pe 123
(a se) lua de pe 123
despre în loc de de 121-122
(a-și) aminti despre 121-122
(a-i) plăcea de 122
(a-i) plăcea despre 122
după în loc de de pe 122-123
bluza după ea 122-123
după atunci 123
dupe în loc de de pe 123
În în loc de la 122
(a) intra În apă 122
la în loc de cu 122
(a) echivala la 122
pe în locul altor prepoziții
116-118
articol pe 117
(a) comenta pe 117
(a) declara pe 117
(a) discuta pe 22
discuția pe 118
(a) informa pe probleme 117
În telefon 116
laboratorul pe grupe de lucru
118
negocierile pe 117
pe pauza publicitară 117
pe probleme 117
pe telefon 116
răspunderea pe 117
specialist pe 117, 118
pronunțarea 26-35
a în loc de ea după ș/j 30
*argeșan 30
*clujan 30
gorjan 30
greșală 30
(se) erijază 30
*oblojală 30
*ostășască 30
*roșață 30
șarjază 30
*vitejască 30
-cuvintelor străine 30-32
acquis-ul [ak'isul]/[a ik'iul] 31
bodyguard [bodigyard] 31
*Borbely [bQrbeli] 32
* Brescia [br�scia] 31
Champs-El ysees [șampeliz�] 31
Chile [k'ile] 32
*Ciudad de Mexico [ciudlld de
m�ksiko] 32
*Cosenza [kos�nța] 32
curry [k'yri]/[k'Qri] 31 Darvari [dar-vllr'] 32
Gori [gori] 32
* Haendel/Hăndel [hllndel] 31
* Jules Michelet [jul mișl�] 31
Karachi [ka-rllc] 32
*K61n [koln] 32
Lahovari [la-ho-vllri] 32
*Liszt [lizt] 32
*Manchester [m�ncester] 32
Moruzi [mo-ryzi]/[ mo-ryți] 32
pasteurizat [pas-te-u-ri-zat] 31
*Richard Wagner [ricard vllgl1ăr]
32
* Shelley [ș�lei] 32
Soei [soc] 32
spray [sprai] 31
spray [șprai] 31
spray [șprei] 31
staff[ștaf] 31
* Strasbourg [strllsburg] 32
cs [ks] în loc de gz
exact [eksakt] 28
examen [eksamen] 28
exemplu [eksemplu] 28
exil [eksil] 28
(a) exista [eksista] 28
cs [ks] în loc de s 29
*excroc [ekskrok] 29
*excadrilă [ekskadriIă] 29
*(a) excalada [ekskalada] 29
*(a) excamota [ekskamota] 29
-după franceză 22
cazino 22
postiură 22
e în loc de ă după ș/j 29
cenușe 29
grije 29
loje 29
mătușe 29
păpușe 29
185
ușe 29
vraje 29
e în loc de i [i] 27
aceea [aceț(a]
aceeași [aceț(ași]
e în loc de ie [ie] 27
e [el 27
*ei [ei] 27
*el [el] 27
*ele [ele] 27
*era [era] 27
*erai [erai] 27
*eram [eram] 27
*erați [erați] 27
*erau [eraI}] 27
*este [este] 23, 27
* ești [ești] 27
*eu [el}] 27
ea în loc de a după șI} 30
așează 30
deșeartă 30
Înșeală 30
ie [ie] în loc de e 27
alee [aleie] 27
educație [iedukație] 27
epocă [iepokă] 27
euro [ieuro] 27
european [ieuropț(an] 27
euroregiunii [ieuroreoiuni] 27
idee [ideie] 27
poezie [poiezie] 27
locul accentului 32-35 (vezi și
trecerea dintr-o conjugare
În alta)
alibi 32, 33
Ankgra 35
ApQlodor din Damasc 35
,1rmand Călinescu 35
avarie 34
butelie 32
186 calcgr 34
Ciubotariu 35
Coșeriu 35
derbiul 34
DobrQgea 35
Ferariu 35
Funeriu 35
furie 33
Kuweit [ku-ve-it] 35
Montevideo 35
Morariu 34
Olariu 35
prev{E.deri 33
pricină 33
radgr 34
regizQr 34
seif[se-if] 33
simbol 32, 33
simpQzion 34
t{[Xi 34
s în loc de cs [ks]
expansiv [espansiv] 29
explicație [esplikație] 29
*exploata [espIQata] 29
cs [ks] în loc de s 29
*Bruxelles [brukse1] 29
* Xiamen [ksiamăn] 29
punctuația 59-70
scrierea 36-58 (vezi și
pronunțarea)
-cu â în loc de Î 45-47
bineânțeles 47
neândurător 47
(a) preântâmpina 47
(a) reâmprospăta 47
reântregire 47
subânțeles 47
– cu â în loc de u 48
sânt 48
sântem 48
*sunteți 48
-cu cratimă 4�9, 52
*board-uri 52
face-ți 49
Î-ți 49
*job-uI52
job-uri 52
*judo-uI52
lăsa-ți 48
lua-ți 48-49
(să) spune-ți 49
sun te-ți 49
*trend-uI52
*trend-uri 52
-cu x În loc de cs 29
*Îmbâxeală 29
*ruxac 29
*sconx 29
*(a) tixi 29
– cu x În loc de sc 29
*excroc 29
*excadrilă 29
*(a) excalada 29
*(a) excamota 29
-cu x În loc de cș 29
*complexi 29
*fixi 29
*linxi 29
*mixti 29
*sfinxi 29
-rară cratimă 50-52
*acord cadru 51
*acquisul 52
*actor vedetă 51
* Bruxellesul 52
* cafea filtru 51
*câine lup 50
comisar șef SI
*cuvânt cheie 50 *derbyul52
*derbyuri 52
derbyului 52
*emisiune anchetă SI
*fioarea soarelui SI
general colonel SI
*gura leului 51
ing. șe f 5 I
inspector șef 5 I
locotenent colonel SI
It. col. SI
*mamă surogat SI
*ochiul boului SI
*oraș stațiune SI
*penalty ul 52
*penaltyuri 52
plt. ma). 51
prim ministru SI
prim procuror SI
proces verbal 50
prim vicepreședinte SI
redactor șe f 5 I
regina nopții SI
*rochița rândunicii SI
*rugbyul52
sau 50
showul52
*showuri 52
*situație limită SI
*whiskyul 52
*whiskyuri 52
-cu doi -i în loc de un -i 37-39
membrii 37
noștrii 37
(să nu) intrii 37
simplii 37
socrii 37
(să) umplii 37
– cu doi -i în loc de trei -i 39-41
copii 40
187
fii 40
proprii 39-41
– cu -e În loc de -ă 44
agreem 44
creem 44
(ne) recreem 44
– cu -e În loc de -i 42
aceleea 42
aceleeași 42
-cu i 43–44
agreiezi 44
(să) creiați 44
(să) creiez 43
(a) creiat 44
procreiez 44
(se) recreiază 44
– cu i În loc de e 41-42
aceia 41
aceiași 42
-cu -ind În loc de -ând 44
agreind 44
creind 44
-cu un -e În loc de doi -e 44
agrezi 44
crează 44
(să te) recrezi 44
– cu un -i În loc de doi -i 39
membri 39
miniștri 39
-cu -i final 43
drăgălași 43
-fără -i final 42-43
acelaș 42-43
totuș 43
-În două sau În mai multe
cuvinte 52-58
altă dată 55
câte o dată 54
dintr-o dată 53
o dată 53
188 o dată cu 53
pe din afară 57
pe din-afară 57
vre-odată 55-56
-Într-un cuvânt 53-54, 55, 56,
57-58
altădată 55
demult 56
dinafara 57
înafară 57-58
odată 53-54
oridecâteori 54-55
semnul exclamării 70
semnul Întrebării 70
sintaxă 138–167
substantivul 72-90
topica 160-165
-semiadverbului cam 162
cam am spus 162
cam se termină 162
cam aș vrea 162
-semiadverbului mai 161-162
*așfi mai mâncat 162
mai am citit 162
mai am dat 162
mai le propuneți 162
mai mă doare 162
mai ne-au rămas 161
nu mai Îți faci 162
nu mai mă uit 162
*0 fi mai discutat 162
* să fi mai stat 162
să mai te duci 162
-semiadverbului prea 163
nu prea s-a scris 163
nu prea se plătesc 163
-semiadverbului tot 163
tot am amânat 163
-semiadverbului nici 163-164
nici Într-un caz 163-164
În nici Într-un caz 164
trecerea dintr-o conjugare În
alta 92, 106–108
apare 107
ar bătea 107-108
ar place 107
(să) bătem 92, 107-108
credgji( -mă)! 108
(să) credgji 108
(a) jăcea 108
jăceți 92, 108
scrigji! 108
țingji! 108
(să) țingji 108
va prevede 107
vor scade 107
zicgji! 108
verbul 92-113
-impersonal 111-113, 140
(a se) Întâmpla 111-112
(a)fi 23, 112
(a) trebui 10, 113
-reflexiv 108–111
(a se) conversa 109
(a se) criza 110
(a se) divorța 109
(a se) exista 108, 109
(a se) merita 108
(a se) râde 108, 109
(a se) risca 109, 110
viitorul 102-103
or să ajute 102-103 or să crească 102
or să se schimbe 103
or să spună 103
virgula 60-69
-după conjuncțiile adversative
61-62,133,134
-înainte de conjuncțiile
adversative 61–62, 134
-înainte de etc. 69
-pentru izolarea interjecției
adresative 60-61
-pentru izolarea vocativului
60-61
– între complement direct și verb
68
-între completiva directă și
regentă 69
– între membrii unei relații
marcate prin elemente
corelative 62, 67
-între subiect și predicat 67-68
-pentru izolarea apoziției 6�
-pentru marcarea elipsei
predicatului 63
-pentru separarea construcției
incidente 65
-pentru separarea unui
circumstanțial 66-67
vocativul 80, 89-90
băiatul! 90
băieții! 90
doamna! 80
fata! 80,90
fetele! 89, 90
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Colecția „Viața cuvintelor” este coordonată de Marius Sala. Redactor: AI. Skultety Coperta: Angela Rotaru Tehnoredactor: Manuela Măxineanu DTP: Radu… [618918] (ID: 618918)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.