Profesor coordonator, Absolvent, Mihai Ana Maria BUCUREȘTI 2018 1 Necesitatea feminismului în transformarea și eliminarea inegalităților de gen 2… [618902]
0
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE FILOSOFIE
SPECIALIZAREA STUDII EUROPENE
LUCRARE DE LICENȚĂ
Profesor coordonator, Absolvent: [anonimizat]
2018
1
Necesitatea feminismului în transformarea și eliminarea
inegalităților de gen
2
Table of Contents
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 2
CAPITOLUL I: Probleme și inegalități în secolul XIX ………………………….. ………………………….. ……………. 8
1.1. Statutul și tratamentul femeilor în cadrul societății ………………………….. ………………………….. …. 8
1.2. Cadrul legal și imposibilitatea de a ofer i o protecție stabilă femeilor ………………………….. ……. 10
1.3. Justificarea inegalităților pe baza argumentului naturii feminine ………………………….. …………. 12
1.4. Sclavia domestică. Statutul legal al femeii în cadrul căsătoriei ………………………….. …………….. 16
1.5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 20
CAPITOLUL II: Probleme și inegalități în perioada contemporană ………………………….. ………………….. 21
2.1. Există inegalități de gen în prezent? ………………………….. ………………………….. …………………….. 22
2.2. Manifestări actuale ale inegalității de gen ………………………….. ………………………….. …………….. 22
2.3. Rolul avortului selectiv în problema inegalității de gen ………………………….. ……………………….. 23
2.4. Violența domestică. Probleme și inegalități în cadrul căsătoriei. ………………………….. ………….. 26
2.5. Viața profesional ă și diferențele de remunerație ………………………….. ………………………….. …… 28
CAPITOLUL III: Feminismul politic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 33
3.1. Necesitatea existenței drepturilor politice ………………………….. ………………………….. ……………. 34
3.2. Importanța acordării drepturilor politice femeilor în cadrul unei democrații ……………………… 35
3.3. Instituirea cotelor de participare în viața politică ………………………….. ………………………….. …… 37
3.4. Problema egalității în drepturi ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 38
3.5. Politica și masculinitatea ca normă. ………………………….. ………………………….. ……………………… 40
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 42
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 48
3
INTRODUCERE
În această lucrare îmi propun să analizez statutul femeii și inegalitățile de gen, precum
și fundamentarea fenomenului feminist pornind de la societatea secolului XIX . Îmi doresc să
verific modul de justificare a l inegalităților de gen și dacă acestea exis tă într -adevăr, dar și care
este natura lor. Pentru a putea efectua această analiză mă voi baza pe contextul cultural și pe
ordinea socială existentă și voi încerca să verific dacă există o relație de interdependență între
acestea și statutul femeii. Motiv ul pentru care am ales această temă se bazează pe discuțiile
actuale despre feminism și inegalitățile de gen, invocând o dominație și o exercitare
nejustificată a puterii bărbaților asupra femeilor, fapt ce m -a făcut să îmi doresc să verific dacă
argumente le aduse sunt valide și dacă într -adevăr există o dominație, să pot analiza temeiurile
acesteia și rădăcinile inegalităților pentru a putea găsi o abordare corectă și echilibrată a
fenomenului prezent în societatea actuală.
Am ales să încep analiza cu perspectiva lui John Stuart Mill despre statutul femeii în
secolul al XIX -lea pentru a putea înțelege bazele fenomenului feminist și revendicările
acestuia , întrucât consider că este necesară o analiză echilibrată fiind adus în discuție un
fenomen criticat și lăudat în același timp, astfel încât sunt necesare mai multe perspective și
planuri de analiză, precum și observații ale celor din exteriorul grupului în cauză. Doresc să
verific dacă este vorba despre o per petuare și transformare a inegalităților din secolele trecute ,
iar inegalitățile reclamate astăzi sunt produse de aceasta sau este necesară schimbarea cadrului
cultural și educarea populației în acest sens, mai exact, doresc să analizez dacă modul de
construcție a l societății este bazat pe aspecte naturale ale fiecărui gen sau inegalitățile sunt date
de un context artificial ce are rolul de a distribui inegal putere a în cadrul societății.
Un alt aspe ct analizat în cadrul acestei lucrări este dat de construcția și justificarea
puterii pe baza unei ordini sociale existente și refuzul de a schimba această structură. Consider
că este necesară analizarea acestui aspect și a motivațiilor pentru menținerea s a pentru a
înțelege cum anume este gândit conceptul de persoană în perioade diferite de timp și modul în
care acesta este modificat pe parcursul perioade de timp analizate. Balanța de putere este dată
de drepturile politice, dar și de lipsa sau nefuncționalitatea unui cadrul legal pentru protejarea
grupului vulnerabil la abuzurile de putere. Pe baza acestei balanțe voi identifica modul de
construcție al relațiilor sociale și cerințele celor două grupuri pe care se fundamentează analiza
4
mea, respectiv cel al bărbaților și cel al femeilor. Sferele în cadrul cărora voi încerca
descoperirea inegalităților și argumentarea acestora sunt cele ale vieții sociale, politice, dar și
cadrul cultural. În vederea efectuării analizei, voi încerca să mă situez pe o poziție neutră, astfel
încât să pot identifica problemele și să pot oferi soluții posibile pentru remedierea acestora.
O parte importantă a analizei se bazează pe statutul de mam ă al femeii ce pare să fie
incompatibil cu anumite drepturi și libertăți pe care bărbații le au și tipul de abordare pe care
societatea o solicită femeii în vederea exercitării rolului desemnat. Pentru a putea analiza
situațiile nefavorabile pe care femeil e le-au întâmpinat, consider că este necesar să discut
despre contextul în care acestea se nasc și despre mobilitatea socială. Voi încerca să descopăr
dacă mobilitatea socială este legată de drepturile și libertățile acestora și modul în care ele pot
fi exercitate într -un cadrul limitat din punct de vedere legal și social.
Voi începe analiza cu statutul femeii în societatea din vremea lui Mill și voi încerca să
identific principalele probleme care împiedică existența unei egalități de gen. Discuția general ă
pe care doresc să o conduc va fi bazată, în esență, în întreaga lucrare pe ideea egalității de șanse
și pe aspectele ce resping posibilitatea ca aceasta să fie înfăptuit ă. Consider că este important
să încep analiza cu secolul XIX întrucât oamenii, după cum vom vedea, încearcă să elimine
inegalitățile de gen și oferă femeii o mai mare libertate față de secolele anterioare și, spre
exemplu, instituie un cadru legal pentru a pedepsi abuzurile grave împotriva femeilor . De
asemenea, am preferat ca acesta să fie punctul de plecare al discuției pentru a putea evidenția
inegalitățile actuale și a putea oferi o viziune comparativ ă, nu doar una raportată la ideea de
egalitate perfectă. Mi se pare a fi de o importanță majoră să observ șirul schimbărilor pentru a
putea înțelege fenomenele actuale și a putea găsi soluții și aranjamente posibile pe ntru
remedierea problemelor. Mi -aș dori ca lucrarea de față să nu fie înțeleasă doar ca o prezentare
a problemei inegalității de gen și a temeiurilor pentru care feminismul e ste necesar, ci și ca un
mod pentru aprofundarea înțelegerii motivelor producerii inegalităților și un posibil mod de
acțiune pentru remedierea acestora, astfel încât distanța dintre cele două genuri din punctul de
vedere al diferențelor să fie micșorat ă.
Voi discuta în primul capitol despre asemănările dintre statutul femeii și cel al sclavului
și voi încerca să descopăr dacă aceste asemănări sunt valide și poate fi susținută ideea conform
cărei a cadrul legal o limitează pe femeie la a fi un sclav domesti c după oficierea căsătoriei . De
asemenea, mi se pare a fi un aspect important modul în care femeia se percepe pe sine, dar și
motivul sau motivele pentru care acceptă să fie parte a unei familii în care există posibilitatea
5
ca statutul său să fie unul infe rior, iar ea să nu fie recunoscută ca persoană, ci doar ca un mijloc
pentru împlinirea dorințelor și producerea fericirii altora. De o importanță crescută consider că
este înțelegerea motivației pentru care femeia acceptă situația în care este tratată ca m ijloc și
nu ca scop în sine și factorii ce duc la aceasta. La fel de important ă consider că este discuția
despre natura feminină și natura masculină, întrucât ea va fi prezentă pe tot parcursul lucrării
deoarece aceasta este folosită ca argument chiar și astăzi pentru justificarea unor înclinații,
drepturi și îndatoriri , deși, spre d eosebire de perioada lui Mill, rolurile sociale nu mai sunt
alocate fiecărui om în momentul nașterii.
Educația este o altă problemă despre care voi discuta pe tot parcursul acestei lucrări,
întrucât pe baza acesteia se formează și se modifică ordinea soci ală. Voi discuta despre educație
în contextul acordării drepturilor femeilor, dar și în contextul refuzului întreprinderii acestei
acțiuni.
Cât privește cadrul legal, voi încerca identificarea acestuia și a modului său de acțiune
în problemele găsite, da r și a funcționalității sale, precum și eficiența acestuia. De asemenea,
voi discuta despre relația dintre opinia generală a societății și ordine a socială și acest cadru
legal, întrucât doresc să verific dacă primele pot influența modul de aplicare a legil or și
funcționalitatea sistemului legal și punitiv. Există posibilitatea ca acest cadru să existe, însă el
să fie nefuncțional, deși din punct de vedere legal sunt îndeplinite toate condițiile? Aceasta este
una dintre întrebările la care doresc să ofer un răspuns.
Voi aborda în cel de -al doilea capitol problema inegalităților din societatea actuală,
axându -mă în principal pe egalitatea de șanse și egalitatea în drepturi. Aspectele cele mai
importante în societatea actuală, dar și cele mai des reclamate de feminism, sunt cele ale
libertăților femeii și ale diferențelor de remunerație. Pentru cel de -al doilea aspect voi încerca
să găsesc motivele ce duc la acest fenomen, dar și să identific zonele în care acest fenomen este
prezent. Pentru a putea elabora ace astă analiză voi reveni la discuția despre natura femeii și
caracteristicile specifice femeilor, întrucât doresc să elimin orice posibilitate ca inegalitatea să
fie cauzată de aspect naturale ce nu pot fi imputate nimănui, și voi verifica dacă asumpția
conform căreia această inegalitate este o formă de exercitare a puterii patriarhale poate fi
susținută.
Avortul va fi o alt ă caracteristică despre care voi discuta în cel de -al doilea capitol și
voi încerca să descopăr dacă în cadrul discuției despre int erzicerea acestuia este subînțeleasă o
altă inegalitate și o viziune despre femeie ca având un statut inferior față de bărbat. Voi analiza
6
implicațiile morale ale procesului de avort și despre conceptul de vină, așa cum este înțeles în
diferite situații, c orelat cu intenția de a avorta. Mă voi baza pe cadrul legal, dar și pe ordinea
social ă și opinia publică în analizarea acestui aspect pentru a determina problemele ce rezultă
din întreprinderea acestei acțiuni din mai multe puncte de vedere și voi încerca să determine
dacă acțiunea afectează statutul femeii în moduri diferite în funcție de statusul legal al acesteia.
Mai clar, voi discuta despre avortul în afara căsătoriei și în interiorul acesteia. De asemenea,
consider că este necesar să analizez care est e situația femeii în cadrul căsătoriei și dacă
inegalitățile dintre soți se bazează pe aceleași aspecte ca în cazul societății din timpul lui Mill.
În caz contrar, doresc să verific dacă inegalitățile sunt mai pregnante sau nu și care este
problema, de fap t, oferind o viziune complet ă despre problemele ce necesită rezolvare și care
ar putea fi aceasta.
Miza celui de -al doilea capitol este demonstrarea faptului că inegalitățile există , dar și
a necesității feminismului, chiar dacă societatea, în esență, pare să ofere toate condițiile unei
egalități perfecte între cele două genuri. Cred că este absolut necesară discuția despre inegalități
în cadrul societății actuale întrucât ele nu sunt atâ t de vizibile ca în secolele anterioare, iar acest
lucru se întâmplă deoarece în prezent există un cadrul legal puternic care oferă, cel puțin la
nivel teoretic, un statut egal atât femeilor, cât și bărbaților, prin recunoașterea statutului de
persoană și prin pedepsirea celor ce încalcă aceste principii legale. Totuși, sunt de părere că,
deși legislația este una puternică, există aspecte nereglementate ce oferă oportunitatea apariției
unor inegalități subtile care se sedentarizează în cultura social ă și îm piedică schimbarea
aspectelor problematice din societate. De asemenea, există probleme legate de anumite zone în
care sărăcia este crescută, iar aceste inegalități sunt vizibile chiar și după îmbunătățirea situației
economice și duc la situații care par a nu avea o rezolvare concretă. Voi dedica o secțiune
problemei avortului selectiv și natalității inegale, întrucât consider că aceste cazuri ilustrează
cel mai bine problemele produse de o acceptare largă a ideii de inferioritate a femeii. Calitatea
slabă a vieții femeii rezultată din inegalitățile de gen duce la o serie de probleme ce afectează
toate planurile existenței , astfel încât doresc să discut despre această problemă și necesitatea
intervenției feministe în aceste cazuri pentru a pu tea schimba raporturile de putere și a putea
restabili ordinea în societățile în cauză.
În cadrul acestui capitol voi discuta, de asemenea, despre violența în cadrul familiei și
forme de inegalitate ce pot fi observate cu greutate din cauza permanenței l or în viața social ă,
respectiv despre discriminarea sistematică. Aceasta reprezintă o problem ă gravă întrucât a fost
perpetuat ă pe toată durata existenței societății umane, astfel încât ajunge să nu mai poată fi
7
percepută cu ușurință, putând trece drept un comportament normal. Situația acesteia mi se pare
una îngrijorătoare întrucât fiind bine înrădăcinată în cultura popular ă este necesară o intervenție
puternică pentru eliminarea sa, dar și de o educație și un studiu aprofundat pentru depistarea
sa.
În ultima parte a capitolului voi analiza problema pieței muncii și a integrării femeii în
aceasta. Problemele principale despre care voi discuta sunt cele ale muncii inegale și ale
salarizării diferențiate, ridicându -se problema discriminării de status. Voi analiza cauzele
acestei discriminări, abordarea sa pe parcursul secolului trecut și a perioadei prezente,
motivațiile pentru care aceasta are loc, dar și manifestările actuale, în cazul în care acestea
există.
În cel de -al treilea capitol voi discuta des pre feminismul politic și implicațiile accesării
sferei politice de către femei. Mă voi axa în principal pe motivele pentru care este necesară
acordarea drepturilor politice femeilor , pe drepturile politice ale femeilor și modul în care
acestea ajută la co nsolidarea democrației, dar și pe situația în care o democrație are nevoie de
acest tip de drepturi. Voi încerca să demonstrez că o democrație nu ar trebui să permit ă
inegalități politice bazate pe gen și voi încerca să construiesc exemple clarificatoare.
De asemenea, voi discuta despre tipurile de putere politică pe care femeile le pot avea,
dar și de modul în care acestea accesează scena politică. Voi încerca să descopăr dacă femeile
ar trebui să aibă drepturi egale în virtutea apartenenței la un grup, r espectiv grupul femeilor
dintr -o societate, sau în virtutea calităților individuale și ce fel de drepturi ar primi în ambele
cazuri, corelând fiecare caz cu problemele legate de drepturi ce pot apărea.
Consider că este necesar să abordăm problema facilit ării accesării sferei politice de
către femei și modurile în care putem ajuta la garantarea accesului acestora pe scena politică.
De asemenea, voi discuta despre instituirea cotelor de participare politică, dar și despre
caracterul acestora și obstacolele pe care le putem întâmpina. Voi încerca să demonstrez că
există soluții ce pot fi aplicate temporar și soluții permanente, însă între cele două există o
interdependență și este necesar ca aplicarea lor să aibă loc într -o anumită ordine.
În ultima parte a capitolului doresc să verific dacă politic ul are un gen și cum putem
elimina acest gen, astfel încât ambele sexe să aibă un acces cât mai facil la sfera politică. Voi
discuta despre masculinizarea femeii politice și aspectele problematice ale acestei situ ații. În
încheiere voi dori să verific dacă putem ajuta la remedierea problemelor existente, iar dacă
8
acest lucru este posibil, să verific dacă ar mai fi necesar feminismul, întrucât, la prima vedere,
acesta pare că și -ar fi atins scopul în cazul existenței unei egalități perfecte.
CAPITOLUL I :Probleme și inegalități în secolul XIX
Voi vorbi în acest prim capitol despre originea inegalităților și motivul pentru care este
necesară o dezbatere asupra drepturilor femeilor și garantarea acestora. As tfel, în analiza mea
mă voi baza pe cartea lui Mill „The Subjection of Women”. Miza acestui capitol este aceea de
a arăta că femeile erau tratate diferit față de bărbați, iar acest tratament este unul nedrept și nu
își are baza într -un argument rațional și bine structurat, ci într -o înțelegere populară a statutului
femeii.
1.1. Statutul și tratamentul femeilor în cadrul societății
Pentru a înțelege motivul pentru care este necesară această discuție voi începe prin a
vorbi despre tratamentul pe care îl avea u femeile și justificările acestuia.
„Bărbații nu vor doar simpla supunere a femeilor, ci vor și sentimentele acestora”1,
susține Mill, femeile fiind subordonate bărbatului, at ât prin aranjamentul social, cât și prin
sentimentele pe care acestea le au față de soții lor . Acestora li se cere să se supună în intregime
bărbatului prin ordinea socială ce nu le permite să se constituie ca scopuri, ci ele sunt numai
mijloace pentru obținerea fericirii de către bărbat . Bărbații doresc sentimentele lor în sensul
unei dăruiri complete a femeilor față de ei, astfel încât ele să își dorească sacrificarea fericirii
proprii pentru cea a bărbatului. Actul de a se sacrifica devine astfel nu unul impus de bărbat, ci
un act volu ntar al femeii . De asemenea, pentru ca ele să își păstreze condiția inferioară,
societatea formată din bărbați apelează la frică, „fie frica de ei, fie frica bazată p e religie”2. În
acest fel, supunerea față de bărbat este de două tipuri: cea voluntară, pr in care femeia dorește
să se supună și să îl facă pe acesta fericit, dar și supunerea generată de frică, prin care femeia
alege să fie supusă soțului său din frica de acesta sau chiar de consecințele pe care le poate
suporta aceasta în cazul în care refuză supunerea. Aceasta poate fi respinsă de societate în cazul
nesupunerii, considerându -se că aceasta acționează împotriva ordinii sociale stabilite sau poate
1 John Stuart Mill – „The Subjection of Women”, The Pennsylvania State University, 1999 , pg 18
2 John Stuart Mill – „The Subjection of Women”, The Pennsylvania State University, 1999 , pg 18
9
fi chiar respinsă de Dumnezeu din cauza nesocotirii ordinii naturale a lucrurilor. Din cauza
acesto r motive femeia este nevoită să se supună bărbatului.
Aș dori să discut despre care sunt practic diferențele între ceea ce societatea permite
bărbaților și ce le este permis femeilor și modul în care se credea că cele două sexe erau
construite. Cel de -al doilea aspect consider că este cel mai relevant pentru analiza de față și
pentru întelegerea ordinii sociale din momentul respectiv, iar din el decurg toate celelalte. Felul
în care viziunea asupra celor două sexe este conturată este pe modelul celui mai puternic care
îl domină pe cel slab . Bărbatul este cel ce are forța fizică mai mare , în timp ce femeia este
„sexul slab”, după cum se fac e și astăzi referire la aceasta, iar Mill consideră că, într -o anumită
măsură, putem vorbi despre relația între bărbat și femeie în termeni de stăpân și sclav, în
interiorul familiei fiind vor ba despre un raport de putere, iar această putere este deținută de
bărbați. Mary Shanley este de părere că inegalitatea generată de lege a produs „o relație de
dominație activă în care femeile trebuie să se conformeze dorințelor bărbatului”3. Astfel, relația
dintre cei doi soți este de dominație a bărbatului asupra femeii, aceasta fiind facilitată de cadrul
legal în sine.
Faptul că bărbații erau cei ce dețineau sclavi pâ nă la abolirea acestei practici, iar unele
femei erau vândute ca sclave pare să fi înrădacinat și să fi dus la o continuare a acestor practici
la un alt nivel mai scăzut în cadrul familiei, conform afirmației lui Mill menționată anterior .
Primul a spect al analizei, diferențele efective între cele două sexe, poate fi exemplificat prin
ceea ce explică Mill că ar fi o idee inoculată atât femeilor, cât și bărbaților printr -o educație
timpurie, anume că un caracter feminin ideal „este exact opusul bărba ților, nu conștiință de
sine si guvernare prin autocontrol, ci supunere și oferirea sa pentru a fi controlată de alții”4, iar
această educație duce la concepția c onform căreia este de datoria femeii să renunțe la sine în
favoarea altora: fie în favoarea so țului său, fie în favoarea copiilor pe care îi are cu acesta.
Astfel, se consideră că femeia are datoria de a oferi soțului său tot ce acesta are nevoie sau
dorește, chiar dacă acest lucru ar putea fi contrar dorințelor sale, întrucât statutul femeii este
cel de dominat în relația dintre soți. Problema este că „relația de tipul sclaviei dintre femei și
bărbați face imposibilă, în ochii lui Mill, cunoașterea naturii sau capacităților oricăruia dintre
sexe, sau dacă acestea diferă într -un fel, deoarece această relație de putere distorsionează atât
3 John Skorupski – „The Cambridg e Companion to Mill”, Cambridge University Press, 1998, cap. 11 – „The
Subjection of Women” – Mary Lyndon Shanley , pg 399
4 John Stuart Mill – „The Subjection of Women”, The Pennsylvania State University, 1999 , pg 20
10
acțiunile cât și percepțiile celor implicaț i în ele”5. Problema este, în acest caz, aceea că relația
dintre cei doi nu permite posibilitatea unei cunoașteri a naturii celuilat întrucât fiecare dintre
cei doi soți au, în cadrul acesteia, roluri fixe ce împiedică expresia adevăratei naturi a fiecărui a.
Mill susține că „Adoptarea acestui sistem de inegalități nu a fost niciodată rezultatul
deliberării sau a oricăror idei sociale sau a oricărei noțiuni despre orice ar fi adus un beneficiu
umanității sau unei bune orânduiri a societății”6. Din această a firmație ne putem da seama de
faptul că nu s -a încercat inversarea rolurilor sau punerea celor doi soți pe planuri egale, ci a
fost stabilită pe baza unor criterii arbitrare această ordine care continuă să fie respectată.
Problema nu este existența în sine a acestei ordini ce favorizează inegalitățile, ci refuzul de a
oferi posibilitatea schimbării acestui sistem cu unul în care femeile ar putea guverna sau ar
putea fi pe un plan egal cu bărbații.
1.2. Cadrul legal și imposibilitatea de a oferi o protecție stabilă femeilor
Conform lui Mill există un cadru legal form at pentru protecția femeilor împotriva
abuzurilor. Se poate obiecta că nu mai există o inegalitate între femei și bărbați în acest caz, iar
dacă ea există, femeile pot apela la legile ce le oferă protecție. Însă, deși există aceste legi ce
ar putea aduce o egalitate, ele sunt în cea mai mare parte din cazuri nefuncționale, intrucât
femeile „chiar și în cele mai extreme cazuri de abuz, cu greu apelează la legile făcute pentru
protecția lor”7. De ce se întâmplă acest lucru dacă legal există baza pentru a garanta protecția
lor? Răspunsul lui Mill este acela că tocmai din cauza concepției despre care am vorbit anterior
femeile nu pot fi protejate în totalitate. Ceea ce doresc să spun este că, de și ar putea exista o
siguranță a pedepsirii celui ce le -a produs un prejudiciu sau le -a abuzat, cadrul legal așa cum
este înfăptuit el, nu oferă și o siguranță a faptului că femeia ar putea duce o viață normală după
ce apelează la acesta, întrucât ea nu v a mai avea acces la resurse.
După cum am menționat anterior, femeia nu accesează resurse le în direct, ci prin
intermediul soțului său, iar prin pedepsirea acestuia, ea va fi nevoită să rupă legăturile cu acesta ,
eliminându -și posibilitățile și oportunităț ile de care s -ar bucura dacă nu ar apela la instituțiile
respective. Pe lângă acest aspect, intervine și statutul său social care s-ar schimba în cazul
ruperii legăturii cu soțul său, imaginea sa având de suferit.
5 John Skorupski – „The Cambridge Companion to Mill”, Cambridge University Press, 1998, cap. 11 – „The
Subjection of Women” – Mary Lyndon Shanley , pg 399
6 John Stuart Mill – „The Subjection of Women”, The Pennsylvania State University, 1999 , pg 7
7 John Stuart Mill – „The Subjection of Women” , The Pennsylvania State University, 1999 l, pg 20
11
De asemenea, rolul său social și statutul sunt stabilite încă de la naștere, fiind fixe.
Femeia trebuie să fie subordonată soțului său și să devină mamă, dedicându -se total acestei
vieți. Prin întreruperea acestui ciclu și prin respingerea rolului asociat în momentul nașterii,
femeia se va rupe d e societate și va fi marginalizată . Problema este că femeile „nu erau libere
în cadrul căsătoriei și nu aveau cu adevărat libertatea de a nu se căsători”8. Astfel, femeia pare
a avea de ales între a fi marginalizată de societate existând posibilitatea ca aceasta să nu poată
trăi de una singură deoarece nu are acces la resurse și a -și asuma rolul asociat de către societate,
renunțând complet la libertatea sa.
Pentru a întelege mai clar problema în acest caz propun să ne uităm la un caz din
societatea actual ă. Presupunând că nu avem posibilități financiare și este necesar să ne găsim
un loc de muncă în cel mai scurt timp, am putea accepta să lucrăm pe postul X într -o companie.
În momentul angajării ne este asociat postul X ale cărui atribuții trebuie să le în deplinim. În
cazul în care vom considera că acesta nu este un post potrivit pentru noi sau care ne afectează
sănătatea, vom tinde să nu mai îndeplinim sarcinile specifice, însă în momentul în care facem
acest lucru, vom fi concediați, întrucât nu respectăm ceea ce presupune postul X. În acest caz,
în care nu avem posibilitatea de a renunța la acest loc de muncă întrucât avem nevoie de
beneficiile pe care le obținem în urma prestării muncii respective, vom accepta să continuăm
să lucrăm acolo, chiar dacă sun tem de părere că nu este ceea ce ne doream, întrucât suntem
condiționați de împrejurările în care ne aflăm. În acest exemplu, însă, există două aspecte ce
nu sunt prezente în cazul soției abuzate de soț. Primul este acceptarea persoanei căreia i -au fost
prezentate condițiile și obligațiile pe care le are dacă va desfășura activitatea respectivă, în timp
ce în cazul femeilor aceste condiții și obligații nu necesitau acordul personal al femeii, ci erau
cosiderate a fi acceptate implicit în momentul nașterii . Cel de -al doilea este posibilitatea de a
găsi un alt loc de muncă mai bun și mai potrivit pentru per soana în cauză, în timp ce femeia nu
putea susține că suportă abuzurile soțului până în momentul în care va putea găsi o persoană
mai potrivită care ar put ea să o trateze mai bine, ci ea ar fi nevoită să rămână cu soțul său.
După cum spune și Mill, în societatea modernă „oamenii nu se mai nasc cu un rol social
alocat și nu mai sunt ținuți de o legătură inexorabilă în locul în care s -au născut, ci sunt liberi
să își exerseze facultățile și să profite de șansele oferite care pot părea cele mai favorabile
8John Skorupski – „The Cambridge Companion to Mill”, Cambridge University Press, 1998, cap. 11 – „The
Subjection of Women” – Mary Lyndon Shanley , pg 401
12
pentru ei”9. În societatea din vremea lui Mill oamenii erau obligați să își exercite rolurile pe
care le -au primit la naștere, de cele mai multe ori fiind forțați să își mențină poziția prin lege.
O obiecție la ideea că femeile sunt inegale bărbaților ar putea fi dată de acest construct
social prin faptul că nici femeile și nici bărbații nu își pot schimba rolul primit la naștere, deci
nu există o inegalitate. La aceasta se poate răspunde că este adevărat că mobilitatea socială e ste
redusă, însă bărbații au posibilitatea de a -și mări mobilitatea socială prin accesul la educație
sau prin posibilitatea de a deveni scriitori , artiști sau chiar filosofi, pe când femeile nu aveau
acces la educație, deci șansele lor de a putea refuza ro lul de mamă sau de soție sunt minime.
Un bărbat, pe de altă parte, nu este condiționat de acest rol, putând decide să devină soldat, iar
căsătoria nu este o condiție necesară ca el să își asume acest rol social, pe când o femeie
necăsătorită nu poate fi in dependentă.
Mai mult, băieții sunt sub tutela părinților săi numai o perioadă, după care ei pot decide,
chiar și într -un sens mai restrâns și condiționat de aranjamentele sociale, cum doresc să își
trăiască viața și ce rol îș i vor asuma. Fetele, pe de altă parte, rămân sub tutela tatălui până la
căsătorie când tutela este predată soț ilor acestora , fiind limitate de la începutul până la finalul
vieții de către concepțiile acestora despre ceea ce ar trebui sau nu ar trebui să fac ă o femeie.
Aportul lor la alegerea unui rol social este fie unul foarte mic, fie el nu există deloc, neavând
posibilitatea de a decide cum doresc să decurgă viața lor, ci pot numai să producă modificări
în modul de exercitare al sarcinilor ce le sunt aloc ate sau își pot influența soțul să decidă pentru
acordarea un statut mai favorabil lor . De exemplu, ele pot avea contact cu lumea culturală
numai prin soțul lor, iar ele își pot aduce aportul la posibilitatea de a interfera cu această lume
prin încercările de a-l convinge pe soț să le ofere acces la aceasta, întrucât nu o pot accesa prin
forțe proprii.
În cele ce urmează aș dori să discut despre natura femeii și cea a bărbatului și să încerc
să determin dacă acestea conferă un argument satisfăcător pentru limitarea prin lege a
drepturilor femeii.
1.3. Justificarea inegalităților pe baza argumentului naturii feminine
Majoritatea diferențelor dintre oameni sunt argumentate pe baza naturii acestora,
spunându -se, fie că o persoană are o natură potrivită pentru a exercita un anumit rol, fie că nu.
9 John Stuart Mill – „The Subjection of Women”, The Pen nsylvania State University, 1999 , pg 23
13
În continuare doresc să discut despre diferențele de natură, despre ce înseamnă ele, care sunt
acestea și să verific dacă este validă alocarea unor soluri sociale pe baza diferențelor de natură.
Natura unei persoane poate fi înteleasă prin firea respectivei persoane sau prin
caracteristicile generale pe care un grup de persoane le au în comun și care ar putea să
definească capacitățile acelui grup . Asumăm în mod normal că un om, prin natura sa, poate fi
un lider și asociem anumite caracteristici persoanei despre care afirmăm acest lucru, de
exemplu capacitatea de a conduce fără dificultate.
În cazul diferențelor de natură între bărbați și femei, putem spune că bărbații au o natură
puternică , putem afirma că sunt mai curajoși decât femeile și că au o rezistență mai mare la
activități ce presupun munca fizică dec ât femeile, în timp ce despre femei putem susține că sunt
blânde, că au instinct matern și că au o înclinație spre frumos mai mare decât cea a bărbaților.
Totuși, diferențele de natură sunt folosite în cazul justificării inegalităților între sexe în
societatea din vremea lui Mill , atunci când se considera că bărbații, fiind mai puternici, sunt
buni conducători, iar fem eile fiind mai înclinate către sensibil sunt mai slabe, neavând
posibilitatea de a se guverna singure, iar astfel au nevoie de protecția și supravegherea unui
bărbat. Societatea , fiind condusă de către bărbați, nu oferă femeilor posibilitatea de a -și
manif esta natura decât în relație cu aceștia și cu modul în care aceștia au stabilit structura
socială. Mill este de părere că „ceea ce acum numim natura femeilor este un lucru artificial”10.
Această natură este artificială tocmai pentru că este produsul ordinii sociale în care femeia este
supusă bărbatului și este condiționată de societate să aibă un anumit tip de comportament
considerat a fi potrivit, însă nu consider că aceasta este relevantă în situația în care vom căuta
adevărata natură a femeii.
De asemenea, cred că nici în cazul în care dintr -o dată le -ar fi permis femeilor să fie
egale cu bărbații acestea nu și -ar manifesta adevărata natură, întrucât ele nu ar ști care este
aceasta, după mult timp în care au fost limitate de structura socială și de rolurile alocate la
naștere, ci ar fi necesar ca aceasta să fie studiată pentru o perioadă lungă de timp pentru a putea
ajunge la concluzii relevante asupra sa. Femeile nu au posibilitatea de a fi egale cu bărbații nu
din cauza unei naturi mai slabe, ci p entru că acestora „le lipsește educația formală și sunt
dependente de soții sau de prietenii lor pentru a se dezvolta”11. Dependența totală a femeii de
10 John Stuart Mill – „The Subjection of Women”, The Pennsylvania State University, 1999 , pg 28
11„John Stuart Mill: Critical Assessments”, Ed. John Cunningham Wood, vol. IV, Routledge London and New
York, 1991, „John S tuart Mill – The Subjection of Women: An Analysis” – A. Tatalovich , pg 281
14
ceilalți o pune pe aceasta într -o poziție inferioară și o lipsește de posibilitatea de a -și arăta
capacit ățile întrucât aceasta nu a avut libertatea de exercițiu asupra lor.
Estelle Freedman este de părere că „bărbații nu ar fi acceptat ca femeile să intre în sfera
publică, dar, mai important, majoritatea femeilor nu erau interesate în a -și respinge indenti tatea
feminină adânc înrădăcinată”12. Problema este, pe scurt, faptul că femeile ajung să creadă că
aceasta este adevărata lor natură și să accepte pasiv statutul lor în societate. Consider că, mai
mult decât atât, problema este aceea a faptului că ele sunt lipsite de o viziune comparativă
pentru a putea decide dacă aceasta este într -adevăr natura lor sau au posibilitatea prin exercițiu
și educație să ajungă la adevărata lor natură ce este diferită de cea impusă în mod artificial de
ordinea socială. Astfel, femeile ce nu doresc să intre în sfera publică se limitează pe ele însele
din cauza unor viziuni acceptate social și din lipsa unei educații solide asupra capacităților lor
reale.
Pentru a înțelege mai clar ceea ce doresc să demonstrez ne putem referi la un tigru care
a crescut într -o grădină zoologică. Acesta este obișnuit să fie ținut într -un spațiu mic, să fie
hrănit zilnic și să aibă compania oamenilor, deși corpul său nu este c u nimic diferit de cel al
tigrilor sălbatici, iar noi putem presupune că instinctele sale au rămas nealterate. Prin eliberarea
sa în sălbăticie, acesta nu ar începe brusc să se manifeste ca un tigru sălbatic, să vâneze și să se
lupte pentru teritoriu, ci e ste foarte posibil ca acesta să aibă nevoie de o perioadă lungă de
readaptare la mediul său natural, fiind posibil ca până la finalul vieții sale acesta să nu ajungă
la comportamentul unui tigru născut și crescut în sălbăticie. De asemenea, privind la un t igru
la grădina zoologică putem considera că în natura sa este să stea liniștit, că tigrilor le plac
spațiile modeste și că nu au nevoie să alerge în zone mari, sau chiar faptul că un tigru are nevoie
să mănânce zilnic aceeași cantitate de mâncare, în timp ce, în realitate aceste lucruri nu sunt
neapărat adevărate, ci sunt produsul mediului în care tigrul respectiv a fost crescut și la care s –
a adaptat.
În acest fel putem analiza diferențele de natură între bărbați și femei, bărbații fiind
văzuți c a având o natură mai puternică datorită faptului că aranjamentul social le -a oferit mai
multă libertate de a se dezvolta și de a practica o diversitate mai mare de activități ce au fost
refuzate sau limitate femeilor, precum scrisul și cititul, dar și prac ticarea artei. Într-adevăr, se
poate argumenta că natura masculină este mai dezvoltată decât cea feminină, în sensul în care
12 Estelle B. Freedman – „Feminism, Sexuality, and Politics”, The University of North Carolina Press, 2006, cap.
I, „Separatism as Strategy: Female Institution Building and American Fe minism, 1970 -1930” , pg 25
15
având mai multă libertate, bărbații s -au putut perfecționa în mai multe domenii, în timp ce
femeile au ca sarcină principală îngrij irea familiei ș i a casei, cultura fiind num ai o activitate
secundară condiț ionată de voința soțului și numai după îndeplinirea sarcinilor principale. De
asemenea, refuzarea drepturilor femeilor a fost bazată pe concepții formate în urma rezultatelor
obținu te din ordinea în care bărbații au putere politică, însă fără a simți nevoia să încerce și o
guvernare a femeilor, după cum susține Mill, dar și pe baza unor cunoștiințe empirice d obândite
de bărbați în urma observării femeilor din jurul său . Cunoașterea o bținută în acest fel este
deficitară, întrucât bărbatul „chiar dacă ar studia mai multe femei de același rang, sau dintr -o
țară, tot nu ar înțelege femei de alte ranguri sau din alte țări”13. Această afirmație îmi pare a fi
foarte relevantă întrucât observațiile pe care o persoană le poate face bazându -se pe studierea
comportamentului unui grup restrâns de persoane sunt incomplete și nu reflectă realitatea.
O altă problemă care poate apărea este aceea a subiec tivității în analiză. Ceea ce doresc
să spun este faptul că este posibil ca un bărbat să aibă anumite idei despre un subiect, în timp
ce femeia poate considera că cea mai bună soluție la problema în cauză ar fi exact contrariul a
ceea ce gândește bărbatul. Presupunând că femeia are o cunoaștere insuficientă și nu a
beneficiat de educație, pe când bărbatul a fost educat, acesta, fără a ține cont de acest aspect ar
putea considera că femeile nu sunt compatibile cu o viață politică. De exemplu, presupunem
existența a două partide politice: Partidul X și Partidul Y, unde partidul X dorește reformarea
educației și îmbunătățirea sistemului sanitar, pe când partidul Y dorește ca femeile ce au copii
să aibă mai multe drepturi și dorește să ajute Biserica prin constr uirea de lăcașe de cult. Femeia,
neavând oportunitatea de a primi educație nu cunoaște problemele sistemului educațional și
nici nu are acces la discuțiile despre problemele sistemului de sănătate, însă fiind mamă își
dorește ce este mai bine pentru copiii săi și este posibil ca opțiunea sa, în cazul în care ar putea
vota, ar fi cea de a alege Partidul Y. De asemenea, ea ar putea considera că Biserica o poate
apropia de Dumnezeu, iar această apropiere de Dumnezeu este mai benefică decât a avea acces
la educ ație. Contrar opiniilor sale, bărbatul ar putea considera că prioritare sunt problemele pe
care partidul X dorește să le rezolve și ar putea argumenta motivele pentru care este cea mai
bună opțiune, bazându -se și pe experiența sa. Este posibil chiar ca pro blemele din primul caz
să fie urgente, înă femeia să nu cunoască acest lucru, iar opunerea sa față de planul partidului
X și susținerea partidului Y să îi contureze o imagine inferioară în viziunea soțului său. Din
această situație, bărbații ar putea consi dera că femeile nu ar trebui să aibă drepturi politice
deoarece prioritățile lor nu se aliniază cu prioritățile pe care ar trebui să le aibă un conducător.
13 John Stuart Mill – „The Subjection of Women”, The Pennsylvania State University, 1999 , pg 32
16
În acest caz problema ce se conturează este aceea a lipsei de educație a femeilor și a așteptărilor
bărbaților de a judeca după aceleași criterii, ignorând faptul că domeniul politicii, pe lângă
multe altele, le sunt străine femeilor, întrucât nu li s -a permis accesul la acestea.
1.4. Sclavia domestică. Statutul legal al femeii în cadrul căsătoriei
Mill susține că între statutul unui sclav și cel al unei femei există asemănări
considerabile din punct de vedere legal . În continuare îmi propun să analizez această teză
pentru a verifica dacă ea este validă.
Voi începe prin a stabili care sunt condițiil e și caracteristicile unui sclav. Un sclav este
total dependent de stăpânul său: el nu poate pleca, nu poate munci și nu poate avea voință
proprie pe care să o exercite, astfel încât e l nu este decât un mijloc prin care stăpânul își poate
reliza scopurile. De asemenea, el poate fi eliberat numai de stăpânul său și nu este protejat de
un cadru legal.
Spre deosebire de un sclav, care nu are drepturi și nu este considerat a fi persoană,
femeii i se conferă anumite drepturi, limitate într -adevăr, însă ele sunt prezente, iar femeia le
poate exercita. De exemplu, femeia are dreptul la via ță și există un cadru legal desemnat să le
protejeze în cazul maltratării lor de către soț. Însă problema pe care o descoperă Mill este aceea
a limitării conceptului de persoană în cazul femeii până la limitele sale, astfel încât persoana în
cazul unui bărbat nu este echivalentă cu pe rsoana în cazul unei femei, iar justificările sunt
bazate pe inegalitățile „de natur ă” despre care am vorbit anterior. În cadrul societății din vremea
lui Mill , femeia era desemnată să se îngrijească de familie și să se dedice total acesteia, ea
trăind pentru alții și punându -se la dispoziția lor. Practic, ea se transformă într -un mijloc pentru
ca cei din jurul său să își poată atinge scopurile.
Problema este dedublarea femeii în mijloc pentru soțul și copiii săi și femeia ca scop în
sine, ca individ ce dorește să își realizeze propriile scopuri, însă este împiedicată de organizarea
socia lă prezentă. Un astfel de caz este cel al lui Caroline Norton, prezentat de ea în cartea sa.
Aceasta susține că a întocmit un contract cu soțul său prin care ea a fost angajată și a putut să
obțină o sumă de bani din munca sa, însă soțul său a reziliat contractul. Apelând la baza legală
pentru a i se face dreptate, aceasta a aflat că „o femeie căsătorită nu poate încheia un contract
și nici nu poate avea banii săi”14, astfel încât orice resursă este obținută de către femeie prin
munca sa este, de fapt, în această ordine a societății, bunul soțului său. Femeia nu are drepturile
14 Caroline Norton – „English Laws for Women in the Nineteenth Century”, pg. 19
17
legale pentru a obține bunuri de care să se poată bucura fără acordul soțului său analog
statutului sclavului care, de asemenea, nu poate avea bunuri personale.
Care poate fi, de fa pt, problema în acest caz? Sunt de părere că problema este tocmai
aceea că, prin interzicerea de a poseda bunuri, femeii îi este, la un anumit nivel, interzisă
libertatea de a se constitui ca persoană. Susțin acest lucru deoarece ea nu se poate vedea pe si ne
ca individ ce întreprinde o acțiune pentru sine, astfel încât să aibă un anumit grad de autonomie,
ci orice acțiune a acesteia este condiționată de acordul și dorința soțului său. Ca persoană,
aceasta ar avea libertatea de decizie asupra înfăptuirii une i acțiuni, dar și posibilitatea de a
dispune de bunurile și beneficiile obținute în urma acțiunii. În această ordine socială femeia
poate avea inițiativa de a întreprinde o acțiune, iar soțul său își poate da acordul, astfel încât
acțiunea să poată fi înfă ptuită, ca în cazul lui Caroline Norton. Spre deosebire de înfăptuirea
acțiunii, deținerea bunurilor de către aceasta este interzisă din punct de vedere legal, astfel încât
femeia poate munci, însă nu poate obține meritele de pe urma muncii sale, întrucât „o femeie
căsătorită este, după legea Angliei, inexistentă din punct de vedere legal”15.
Încercând să analizez condiția femeii, pot observa că societatea îi limitează drepturile,
însă nu îi neagă statutul de om, ci limitarea este justificată de neputința f emeii de a se implica
în anumite aspecte ale vieții sociale și politice . Mill este de părere că interzicerea drepturilor
pe baza acestui argument nu poate fi validă, întrucât „ceea ce femeile nu pot face prin natură,
nu este necesar să le fie interzis”16. Astfel, femeia nu are drepturi suficiente pentru a se putea
manifesta ca persoană rațională și independentă , astfel încât este obligată de împrejurările
sociale să se supună bărbatului pentru a putea lărgi limitele drepturilor sale și ale posibilităților
de care dispune. Totuși, problema în actul de supunere al femeii este acela că, implicând
sentimente în relaț ia de subordonare, această relație devine mai puternică fiind activă pe două
paliere: cel emoțional, în care femeia formează o legatură cu soțul său , dar și cel legal, oferit
de căsătorie, prin care existența sa devine condiționată de soțul său. Mill susține că această
dublare a relației de subordonare se aseamană cu cea a sclavilor din Grecia sau din Roma
Antică, spunând că „era un lucru normal în Gr ecia și Roma ca sclavii să se supună la moarte
prin tortură decât să îți trădeze stăpânii”17, considerând că această condiție a femeii poate fi
numită „scalvie domestică”18. Totuși, ceea ce s -ar putea obiecta este faptul că așa -numita
15 Caroline Norton – „English Laws for Women in the Nineteenth Century ”, pg. 20
16 John Stuart Mill – „The Subjection of Women”, The Pennsylvania State University, 1999 , pg 34
17 John Stuart Mill – „The Subjection of Women”, The Pennsylvania State University, 1999 , pg 41
18 John Stuart Mill – „The Subjection of W omen”, The Pennsylvania State University, 1999 , pg 41
18
„sclavie domestică” nu există, de fapt, ci este alegerea femeii de a se fi pus în această poziție,
întrucât nu există o obligație a mariajului. Mill susține că societatea nu oferă un cadru ce ar
ajuta femeile ce refuză să se căsătorească, ci le limitează p ână aproape de zero posibilitățile de
a avea chiar și o viață modestă, la care se adaugă imaginea pe care aceasta o va avea în societate
dacă nu este căsătorită. Astfel, prin condițiile și aranjamentele sociale, aceasta este obligată
indirect să accepte co ndiția de inferioritate din interiorul instituției căsătoriei și să plece dintr –
o poziție inferioară. Însă problema nu este cea de a pleca dintr -o poziție limitată, ci cea a
egalității de șanse, astfel încât ea nu poate să își îmbunătățească condiția prin muncă, ci își
menține statutul inferior pe toată durata vieții.
O altă critică ce ar putea fi adusă acestui mod de a vedea căsătoria poate fi cea a faptului
că sclavia, de fapt, nu mai există, ci a fost abolită, iar condiția sclavului nu se aseamănă cu ce a
a femeii. Aceasta nu este tratată ca un sclav, întrucât nu este considerată obiect, ci persoană,
iar ea se poate opune deciziilor soțului său prin dezacord. Mill însă consideră că această metodă
funcționează numai „cât timp femeia este tânără și atractiv ă”19. Totuși, pentru ca acest tip de
control al situației să funcționeze, este necesar ca bărbatul să aibă sentimente pentru aceasta
sau să fie non -violent, întrucât acest tip de persuasiune se bazează pe sentimente, iar bărbatul
nu este obligat să supună d eciziile sale criticii soției, cei doi neavând garanția unor poziții egale
în cadrul căsătoriei.
Motivul pentru care condiția femeii se aseamănă mai mult cu cea a sclavului decât cu
cea a unui partener este acela că mijloacele la care femeia poate apela pentru a -și îmbunătăți
condiția nu sunt stabilite de o autoritate superioară celor doi, ci sunt lăsate la latitudinea sa,
însă nu i se garantează o protecție în cazul folosirii unei metode.
În cazul asocierii ca parteneri, susține Mill, nu este obligatoriu ca unul să dețină puterea,
iar celălalt să se supună. Totuși, asocierea ca parteneri de afaceri este una voluntară, iar ambii
parteneri trebuie să fie de acord asupra condițiilor colaborării. În cazul încălcării obligațiilor
de către primul, al doilea se poate utiliza de cadrul legal pentru a -l pedepsi pe acesta sau a -l
împiedica să facă anumite acțiuni. Astfel, în cadrul administrării unei afaceri legea
reglementează și protejează, în timp ce în cazul căsătoriei rămân nereglementate anumite
aspecte cum ar fi modul prin care femeia își poate ameliora condiția, iar consecințele utilizării
unei metode neadecvate se revarsă asupra sa, nefiind oferită o protecție legală. Mill susține că
„legea, nedet erminând drepturile sale, dar teoretic neoferindu -i niciunul, declară practic că ceea
19 John Stuart Mill – „The Subjection of Women”, The Pennsylvania State University, 1999 , pg 46
19
ce are dreptul să aibă este ceea ce poate obține”20. Acest aspect contribuie la situarea statutului
legal al femeii aproape de cel al sclavului, însă oferă o diferențiere între cele două, întrucât
sclavul nu are dreptul la nimic, dar nici nu poate obține nimic. Femeia nu are din punct de
vedere legal dreptul la nimic, însă dacă poate obține ceva, acel ceva va fi dreptul său. Totuși,
acest drept nu va fi garantat, ci va putea fi folosit numai cât îi va fi permis , exact ca în cazul lui
Caroline Norton.
Problema inegalității în drepturi nu depinde de instituția căsătoriei, de femeie sau de
bărbat ca indivizi, ci de „condițiile generale ale societății umane, așa cum sunt ele constituite
acum”21. Janet Radcliffe -Richards consideră, pe baza analizei lui Mill, că „ Deși ar putea exista
în realitate dovezi ale incapacității femeilor, acestea nu ar justifica legi care să le excludă din
teritoriul bărbaților, din moment ce structurile competitive deja instaurate pentru bărbați ar
avea efectul de a exclude femeile”22. Presupunând că natura femeilor este limitativă și nu le
permite acestora să înfăptuiască anumite acțiuni, existența unor criterii de selecție imparțiale
va duce la excluderea femeilor fără a fi necesară o lege care să le împiedice pe fe mei să
concureze pentru respective ocupație. Astfel, dacă vom continua analiza pe baza criteriilor
legale, vom descoperi că este inutil să avem o lege ce împiedică participarea unui individ în
concursul pentru ocuparea unei funcții ce este incompatibilă cu abilitățile acestuia, întrucât nu
este necesar să limităm ceva ce persoana nu poate face. Cel mai concludent exemplu ar putea
fi cel în care este adoptată o lege prin care persoanele cu handicap locomotor nu au voie să se
înscrie în concursul pentru ocupa rea postului de antrenor de fotbal. Privind acest exemplu
putem observa că persoana în cauză nu ar putea ocupa respectiv a funcție deoarece pentru a fi
antrenor de fotbal este necesar ca aceasta să poată alerga. Permi țând acestuia să se înscrie în
concurs, el va fi eliminat în urma probelor pe care trebuie să le treacă pentru a deve ni antrenor.
Astfel, interzicerea din start a participării la concurs devine inutilă din moment ce acesta oricum
nu va trece probele.
Aceasta idee de superioritate a unei natur i față de o alta este legată de nivelul de educație
la care au acces membrii societății și, mai exact, de separarea membrilor societății între cei
educați și cei needucați, întrucât cei ce au acces la cultură și educație vor fi superiori celor ce
nu au resu rsele sau drepturile necesare pentru a se bucura de educație, astfel încât diferențele
între c ele două clase vor fi vizibile și vor consti tui un criteriu de discriminare. Cei privați de
20 John Stuart Mill – „The Subjection of Women”, The Pennsylvania State University, 1999 , pg 51
21 John Stuart Mill- „The Subjection of Women”, The Pennsylvania State University, 1999 , pg 48
22 Janet Radcliffe -Richards -„Journal of Practical Ethics”, „Only x%: The Problem of Sex Equality”
20
educație nu își vor putea forma opinii în cunoștiință de cauză și, cel mai probabil, vor adopta
pozițiile ce par, la prima vedere, cele mai favorabile lor. Astfel, cei care au o cultură în diversele
aspecte ale vieții, vor considera că aceștia nu ar trebui să beneficieze de drepturi egale cu ei.
Putem exemplifica această sit uație prin mișcările și reacțiile produse de rezultatele alegerilor
când un partid a câștigat, iar societatea românească s -a împărțit în două tabere: cea a
susținătorilor partidului respectiv și cea a opozanților politicii partidului în cauză. Cea de -a
doua categorie a susținut că majoritatea votanților nu au educația politică necesară pentru a
putea exprima o opinie clară și s -a ridicat problema interzicerii votului pentru o anumită
categ orie socială, motivând că, în plus, oamenii au ales să voteze pentru partidul respectiv pe
baza unor beneficii materiale obținute, neținând cont de ceea ce societatea are de fapt nevoie.
În același mod, clasa educată din societatea din vremea lui Mill a restrâns drepturile femeilor,
întrucât, limitând accesul femeilor la educație, exista posibilitatea ca viziunea lor asupra
aspectelor importante din societate să fie diferită de nevoile reale ale acesteia.
1.5. Concluzii
Ca o primă concluzie, aș dori să subliniez faptul că inegalitatea femeilor față de bărbați
a fost, în cea mai mare parte, o urmare a aranjamentului social în ca re bărbații se bucură de
putere și au acces la educația necesară pentru a putea guverna. De asemenea, lipsa unei educații
a populației feminine duce la con struirea unei idei eronate despre natura femeilor, întrucât
prezintă numai un aspect al acesteia, respectiv capacitatea femeilor de a avea grijă de familie
și dedicarea lor aproape completă pentru a aduce bunăstare celor din jurul lor. Această viziune
nu poate fi completă fără a analiza comporta mentul femeilor în afara ordinii sociale stabilite și
evoluția sa pe o perioadă mai lungă de timp, întrucât natura observabilă a femeii este cea
formată pe baza drepturilor pe care acestea le au, dar și pe baza restricțiilor care le -au fost
impuse de -a lun gul timpului, astfel încât adaptarea la acestea a fost o necesitate care le -a
asigurat cea mai bună condiție posibilă în aranjamentul social prezent.
Statutul femeii din societatea din vremea lui Mill era unul inferior față de cel al
bărbatului, fiind mai aproape de cel al sclavilor, întrucât au fost impuse limitări ale drepturilor
femeii. Acestea, deși erau considerate a fi oameni , nu aveau libertatea bărbaților, ci erau
dependente de soții lor pentru a -și satisface nevoile și dorințele, intrucât mobilitat ea socială și
posibilitatea de schimbare a statutului lor aveau loc numai prin intermediul acestuia și cu
permisiunea sa. De asemenea, accesul la cultură era limitat și condiționat de îndeplinirea
sarcinilor atribuite femeilor prin aranjamentul social .
21
Pe de altă parte, femeile sunt libere să folosească orice mijloace pentru a -și îmbunătăți
starea actuală, însă ele nu sunt private de suportarea consecințelor acțiunilor lor. Deși există un
cadrul legal instituit pentru protejarea femeilor, acesta este în cea mai mare parte nefuncțional
întrucât presiunea socială asupra femeii este amplificată în cazul în care aceasta apelează la o
autoritate superioară, existând riscul ca aceasta să fie respinsă de societate .
Ceea ce consider că am reușit să demonstrez este n ecesitatea schimbării ordinii sociale
pentru ca femeia să poată ajunge egală cu bărbatul din punctul de vedere al drepturilor conferite
și necesitatea formării unor mișcări feministe. De asemenea, consider că am putut arăta că
diferențele între bărbați și femei au fost întelese numai într -un cadru restrâns și limitat la
aparențe, iar o analiză mai profundă poate duce la schimbarea viziunii și a ordinii sociale.
CAPITOLUL II: Probleme și inegalități în perioada contemporană
În acest capitol voi discuta despre inegalitățile dintre cele două genuri în perioada
actuală și despre natura acestora. La fel ca în perioada lui Mill, este invocată ideea conform
căreia nu este necesar să mai vorbim despre feminism, întrucât nu exită ine galități reale între
femei și bărbați, iar problema drepturilor și a libertăților de a întreprinde o acțiune nu este una
reală. Doresc să analizez modul în care acestea s -au transformat și despre ce inegalități putem
vorbi acum comparativ cu perioada în ca re Mill descrie statutul femeii . Ideea principală a
acestui capitol se concentrează pe statusul actual al femeii și acceptarea în masă a ideii de
egalitate între femei și bărbați . Îmi propun să urmăresc modul în care se manifestă problema
egalității, dar și să analizez dacă mai există o necesitate a curentului feminist precum cea din
secolele anterioare. Pentru a putea desfășura analiza voi încerca structurarea acestui capitol în
mai multe secțiuni, fiecare analizând câte un aspect important în situarea femeii în societatea
contemporană. Pentru început voi discuta despre natura inegalităților de gen și transformarea
femeii dintr -un simplu mijloc pentru obținerea fericirii de către o altă persoană în scop în sine.
Voi analiza apoi ti purile de inegalități , motivațiile acestora și maifestarea lor în societa te. Un
alt aspect important ce consider că trebuie discutat este cel al liberalizării profesiilor, dar și
inegalitățile dintre genuri în cadrul vieții profesionale, cu precădere invocarea diferențelor de
salarizare și a oportunităților de promovare.
22
2.1. Există inegalități de gen în prezent?
În prezent, inegalitățile de gen nu mai sunt atât de vizibile ca în societatea secolului al
XIX-lea, femeia nemaiavând un rol asociat la naștere . De asemenea, femeile nu mai consider ă
că rolul lor primar este acela de a avea grijă de familie, ci doresc să își creeze o carieră, iar
rolurile familiale și sarcinile din cadrul familiei ar t rebui împărțite. Există un cadrul legal care
garantează egalitatea în tratament a tuturor oamenilor, prin Declarația drepturilor omului, iar
societatea a devenit deschisă la ideea conform căreia orice om ar trebui să aibă dreptul să
practice orice profesie dorește fără a fi discriminat prin îngrădirea dreptului de a candida pentru
un anumit post bazându -se pe motive arbitrare. . Acestea sunt motivele pentru care se poate
considera că feminismul nu își mai are rostul, iar societatea oferă o egalitate deplină în drepturi
tuturor persoanelor. Problema apare însă în cadrul aplicării a cestor norme, întrucât ele nu sunt
întotdeauna respectate .
2.2. Manifestări actuale ale inegalității de gen
Pentru a observa modul de manifestare al inegalităților între bărbați și femei în prezent
putem începe analiza prin a urmări cazul avortului și modul în care femeile ce aleg să treacă
printr -un avort sunt privite. Avortul este considerat de către unele persoane a fi crimă , iar acest
lucru este, în cea mai mare parte, din cauza faptului că este greu să determinăm momentul în
care fetusul poate fi numit persoană. Dacă acceptăm , conform viziunii organizațiilor pentru
viață, faptul că fetusul este o persoană încă din momentul concepției, atunci va decurge clar
faptul că femeia, prin avort, comite o crimă.
Motivul pentru care susțin că modul de abordare al problemei avortului poate fi un
exemplu al inegalității dintre bărbați și femei este faptul că femeii i se minimizează dre ptul de
a dispune după cum vrea de corpul său, iar prin acțiunea de a face avort femeia este condamnată
atât prin lege în unele state, cât și din punctul de vedere al moralității sale ca persoană. Pe de
altă parte, în cazul în care bărbatul nu își mai dore ște copilul și își părăsește partenera, deși
poate fi condamnat din punct de vedere moral, el nu este pedepsit prin lege, ci i se poate
impune, cel mult, plata pensiei alimentare. Mai există situația în care bărbatul dorește să rămână
alături de partenera sa, însă nu dorește copilul și îi cere acesteia să avorteze. În acest caz, ambii
sunt vinovați din punct de vedere moral, însă femeia este cea care va fi pedepsită de cadrul
legal, în cazul în care avortul este incriminat . Astfel, se poate observa o inegalitate între cei doi
întrucât femeia este cea care va suporta consecințele, chiar dacă aceasta nu este cea care a dorit
ca acțiunea să aibă loc.
23
Judith Javis Thomson susține că unul dintre argumentele principale împotriva a vortului
este faptul că fetusul, cel care suportă întreaga acțiune, este nevinovat, astfel încât nu ar trebui
ca acesta să suporte consecințele acțiunilor altor persoane și că „dacă o persoană are de ales
între a ucide o persoană nevinovată și a lăsa o per soană să moară, atunci persoana respectivă
ar trebui să aleagă să lase cea de -a doua persoană să moară și să nu facă avort”23. Gândind
situația în acești termeni, bărbatul nu este cel care face avortul, ci este cel care lasă persoana să
moară prin lipsa de intervenție , pe când femeia este cea care face avortul și implicit ucide o
persoană nevinovată, astfel încât poartă cea mai mare parte din vină. Această situație mi se pare
problematică întrucât femeia este cea asupra căreia se revarsă cea mai mare parte d in vină,
indiferent d acă ideea de a produce acțiunea îi aparține sau nu.
Această problemă poate fi generată de părerea asupra naturii femeii despre care am
vorbit în capitolul anterior. Stă în natura femeii să fie mamă, având un spirit matern dezvoltat
și fiind cea care, în mod natural, aduce la viață copiii , iar prin avort ea se împotrivește naturii
sale și scopului său. Femeile ce „decid împotriva căsătoriei și a condiției de mamă sunt marcate
cu stigmatul anormalității”24, astfel încât societatea pune o presiune pe femei pentru a deve ni
mame, iar numai prin acest statut ele pot fi considerate „normale”. Bărbații, pe de altă parte,
nu sunt legați de statutul de părinte în acest fel, astfel încât nu est e o condiție necesară ca aceștia
să fie părinți pentru a se încadra în normele sociale. Consider că acest aspect confer ă femeii o
poziție inferioară față de bărbat, întrucât prin normele sociale statutul de femeie este strâns
legat de rolul de mam ă. Însă chiar și permi țând avor tul se generează o problemă în anumite
zone ale lumii, respectiv problema avortului selectiv despre care voi vorbi în continuare.
2.3. Rolul avortului selectiv în problema inegalității de gen
Am ales să discut despre avortul selectiv întrucât mi se pare a fi un subiect important
în contextul actual, în care femeile au cea mai mare libertate de până acum și în care ar trebui
să existe o mai mica diferență de tratament între bărbați și femei. De asemenea, în societatea
actuală majoritatea problemelor din sec olul al XIX -lea au fost rezolvate, iar femeia se bucură
de drepturi egale cu cele ale bărbatului. Problema avortului selectiv este importantă pentru
feminism întrucât ea oferă o imagine mai clară asupra inegalităților de gen ce s -au fundamentat
în gândirea populară și care mențin o ordine socială în care femeile sunt private de anumite
drepturi și oportunități . Subiectul este, de asemenea, relevant pentru analiza mea prin prisma
23Judith Jarvis Thomson – „A defense of Abortion”, Philosophy and Public Affairs , Vol. 1, No. 1, 1971, pg 51
24 Ann Taylor -Allen – „Feminism and Motherhood in Western Europe 1890 -1970, Palgrave Macmillan, 2005 , pg
184
24
faptului că oferă o justificare a necesității existenței feminismului, dar și p entru că arată că, de
fapt, nu există o egalitate de gen perfectă în momentul de față. Un alt motiv pentru care am ales
analizarea acestui fenomen este acela că, deși în Europa și Statele Unite situația diferențelor de
tratament bazate pe gen poate părea mai puțin gravă , dacă nu chiar rezolvată , prin acest
fenomen putem observa că situația nu a fost ameliorată și în cazul unor țări asiatice sau africane.
Astfel, este necesară o analiză a fenomen ului și a cauzelor ce stau în spatele său pentru a putea
oferi o rezolvare posibilă și a ajuta la eliminarea motivelor ce favorizează apariția și menținerea
inegalităților.
Avortul selectiv reprezintă actul de a refuza nașterea unui copil pe baza unor
caracteristici ale acestuia. În continuare doresc să vorbesc despre refuzul de a naște copii de
sex feminin și problemele ridicate de această practică, precum și despre modul în care aceasta
influențează statutul femeii în societate. Scopul acestei analize, pe lângă a oferi o imagine mai
clară asupra problemelor pro duse de inegalitatea între sexe, este acela de a găsi un mod de a
înceta producerea acestui fenomen.
Avortul selectiv duce la inegalitatea natalității, astfel încât se nasc mai mulți copii de
sex masculin decât de sex feminin și pare a fi legat de fenomen ul mortalității inegale.
Mortalitatea inegală duce la o speranță de viață mai scăzută pentru femei decât pentru bărbați,
astfel încât șansele de a trăi o perioadă mai lungă de timp sunt crescute pentru bărbați și mult
mai scăzute pentru femei. Î n țări prec um India, femeile au o speranță de viață mai scăzută decât
bărbații din cauza diferențelor și inegalității de tratament între femei și bărbați, însă „modelul
inegalității de gen pare să se schimbe în India chiar în acest moment, de la o mortalitate inegală
la o natalitate inegală”25, însă, după cum spune și Sen, nici accesul femeilor la învățământul
superior nu pare să ajute la diminuarea acestui fenomen.
Consider că aceasta este o urmare a modului în care femeile au fost tratate pentru o
perioadă îndelungată, iar, la fel ca în cazul oferirii drepturilor politice femeilor în perioada lui
Mill, este necesară o perioadă lungă de acomodare, astfel încât valorile anterioare să fie
înlocuite de unele noi . Faptul că nu există o diferență remarcabilă în te rmenii avortului selectiv
între statele cu diverse situații economic e „sugerează că trebuie să luăm în calcul, pe lângă
dezvoltarea economică și prosperitatea materială, și o creștere a culturii economice și
influențele sociale”26. Astfel, nu situația econo mică a zonei sau statului respectiv influențează
25 Amartya Sen -„ The Many Faces of Gender Inequality ”, pg 475
26Amartya Sen – „The Many Faces of Gender Inequality”, pg 477
25
cel mai mult acest fenomen, ci percepția socială și culturală asupra femeii și statutul acesteia
în cadrul social. Consider că o practică socială nu poate dispărea într -un timp scurt din cadrul
societății din cauza faptului că aceasta este adânc înrdăcinată în cultura socială, iar pentru
eliminarea sa sunt necesare mai multe elemente printre care și schimbarea modului de gândire
al populației. Sen este de părere că „inegalitatea de gen poate afecta atât interesele bărbaților,
precum și cele ale femeilor”27, întrucât discriminarea femeilor și îngreunarea accesului la
resursele necesare, precum servicii medicale, educație și chiar la mâncare, va duce la o calitate
slabă a sarcinii purtate de acestea, iar copiii acestora vor avea de suferit. Deși Sen observă că
inegalitatea natalității nu este rezolvată de accesul femeilor la educația superioară, problema
poate fi rezolvată de educarea populației cu privire la acest subiect și la consecințele
discriminării sexuale pe termen lung , la fel ca în cazul Comitetului Pentru Educarea Femeilor,
din Franța, în care femeile erau educate să înțeleagă „originile vi eții, funcțiile eredită ții,
conscințele imoralității pentru fete și băieți, importanța sănătății în întemeierea unei familii și
responsabilitatea părinților față de copii”28.
Astfel, dacă atât femeile, cât și bărbații ar avea educația necesară cu privire la creșterea
copiilor, dar și siguranța respectării unui statut egal și oferirea egalității de șanse, consider că
fenomenul natalității selective s -ar diminua, fiind oferite toate condițiile pentru dezvoltarea
egală a femeilor . De asemenea, dacă fiecare individ din societate ar fi educat în privința
respectării celuilalt în virtutea statutului său de persoană , problema natalității inegale generate
de sărăcie ar putea fi remediată, întrucât femeile ar beneficia de un tratament egal, iar astfel ele
ar putea avea un acces mai facil la piața muncii.
Un alt mod pentru a diminua acest fenomen ar fi oferirea unui suport financiar pentru
familiile sărace care decid să păstreze copilul indiferent de sexul său . Consider că dacă aceste
condiții ar fi respectate, societatea ar ajunge la un nivel de educație suficient de crescut pentru
a elimina problemele privind natalitatea și ar încuraja dezvoltarea, fără a fi necesară
interzicerea avortului. Totuși, consider că avortul trebuie să fie permis femeilor întrucât acestea
au dreptul de a decide asupra propriilor corpur i. După cum susține Judith Jarvis Thomson,
femeia „nu are obligația morală de a petrece nouă luni în pat, susținând viața violonistului”29,
în analogia v iolonistului conectat la corpul unei persoane cu modul în care fetusul este conectat
27 Amartya Sen – „The Many Faces of Gender Inequality”, pg 473
28 Ann Taylor -Allen – „Feminism and Motherhood in Western Europe 1890 -1970, Palgrave Macmillan, 2005 , pg
174
29 Judith Jarvis Thomson – „A defense of Abortion”, Philosophy and Public Affairs, Vol. 1 , No. 1, 1971, pg 66
26
la mamă. Ceea ce susțin este că, deși avortul ar trebui să fie permis, iar femeia ce decide să
supună acestuia nu ar trebui învinovățită moral, este necesar să găsim metod e pentru a scădea
frecvența acestuia în cazurile în care femeia își dorește copilul, însă se simte limitată sau chiar
este constrânsă de anumite aranjamente sociale, probleme financiare sau idei întipărite în
gândirea unei societăți să se supună avortului . În continuare doresc să discut despre violența
domestică și despre raporturile de putere din punctul de vedere al poziției femeii.
2.4. Violența domestică. Probleme și inegalități în cadrul căsătoriei.
Violența domestică este una dintre problemele întâlnite în cadrul căsătoriei și care are
o continuitate lungă, aceasta fiind prezentă în majoritatea societăților. În continuare doresc să
analizez acest fenomen , să descopăr cauzele și să verific dacă modul în care îl privim ridică
problem e. După identi ficarea inegalităților din cadrul familiilor în care acesta are loc, doresc
să verific dacă există o soluție pentru ca acest fenomen să fie oprit .
Pentru a putea întelege modul în care violența domestică se manifestă, dar mai ales de
ce aceasta se manifest ă, consider că este important să clarific ce înseamnă discriminarea
sistematică și cum aceasta este legată de statutul femeii în societate. Discriminarea sistematică
este produsă de aranjamentele sociale sau politice și se manifestă asupra unor grupuri
vulnerabile din societate. Ea rezultă în „inegalitatea condițiilor și oportunităților ce afectează
grupurile sociale și se produce în mai multe generații succesive . Discriminarea sistematică este
adesea greu de depistat din cauza aplicărilor sale latente și a practicilor din aparatele sociale,
economice și politice ”30. Astfel, pe parcursul mai multor generații, femeile au fost considerate
a fi inferioare bărbaților, iar acest lucru a determinat întipărirea acestei idei în mintea femeilor,
acestea începând să îș i auto -impună restricții fără a o intervenție externă a bărbaților,
considerând că modul de acțiune și limitarea accesului femeilor la anumite domenii este
normal, fiind prezent în aranjamentul social pentru o perioadă lungă de timp. De exemplu,
întrucât f emeile au avut grijă de familie pentru o perioadă îndelungată de timp, aceasta fiind
ocupația lor principală, mentalitatea conform căreia femeile sunt mai eficiente la a crește copii
decât la a avea un loc de muncă și a -și forma o carieră a fost perpetuată , iar acestea au început
să își dorească să îndeplinească acest rol, fără a se gândi la carieră sau la faptul că acest
aranjament este unul discriminatoriu întrucât nu le este permis accesul în diverse domenii.
30 James Hodgson, Debra Kelley (ed) – Sexual Violence: Policies, Practices and Challenges in the United States
and Canada”, pg. 5
27
Problema cu acest tip de discriminare este to cmai aceea că, fiind prezentă pentru o perioadă
lungă, ea ajunge să fie văzută ca un comportament normal.
O manifestare a discriminării sistematice este, după cum am menționat anterior,
violența domestică. Problema cu aceasta este că, fiind practicată în trecut și pedepsită numai în
cazuri grave, de exemplu în vremea în care Mill scrie „The Subjection of Women”, anumite
aspecte au rămas nereglementate pentru o perioadă lungă de timp. Un astfel de exemplu este
cazul în care femeia refuză să aibă relații sex uale cu soțul său, iar „bărbatul nu poate fi acuzat
de violarea soției sale cât timp aceștia sunt căsătoriți legal”31. Problema ce rezultă din această
situație este cea a egalității celor două persoane care sunt căsătorite, astfel încât femeia are un
rol inferior bărbatului. Refuzul său de a avea relații sexuale cu acesta este văzut ca având o
importanță mai scăzută decâ t dorința lui. Mai mult decât atât, judecând pe baza cadrului legal,
putem observa faptul că, nepedepsind astfel de acțiuni, ele pot fi considerate normale . Refuzul
bărbatului de a considera că acțiunea sa este greșită și susținând că el nu face decât să r evendice
ceva ce femeia se obligă să ofere ori de câte ori acesta doreșt e deoarece a acceptat să fie
căsătorită cu el, iar datoria sa în calitate de soție este să aibă relații intime cu acesta, se justifică
pe baza argumentului conform căruia acesta consid eră că femeia nu își îndeplinește datoria de
soție față de el.
O altă problemă generată de acest tip de violență în cadrul familiei derivă din faptul că
au existat „anterior relații consensuale și posibilitatea ca acestea să fie din nou de acest tip, (…)
și poate duce la minimizarea problemei, indiferent de impactul asupra femeilor”32. Situația
produsă de această acțiune este accea în care este necesar ca femeia să își ofere acordul o
singură dată pentru înfăptuirea unei acțiuni, iar urm ătoarele situații de acest tip vor pleca de la
bun început cu un „da” prestabilit, fără ca femeia să își poată schimba decizia inițială. Consider
că aceasta este o problemă gravă, iar pentru a arăta de ce cred că este necesar ca acordul femeii
să fie cerut de fiecare dată în mod explicit aș dori să ne uităm la următorul exemplu.
Presupunem că X și Y sunt prieteni de mult timp și se ajută întotdeauna atunci când
unul dintre ei are nevoie de ceva. X întâmpină o problemă financiară și are nevoie de suma Z
de bani pe care Y acceptă să i -o ofere. Dar X întâmpină după un anumit timp acceași problemă
și, având anterior acordul lui Y de a îi oferi suma Z, X ia banii fără a -l mai întreba pe Y dacă
poate face acest lucr u. Presupunem că de această dată Y nu va obiecta, iar X va crede că este
31 James Hodgson, Debra Kelley (ed) – Sexual Violence: Policies, Practices and Challenges in the United States
and Canada”, pg. 5
32 Andrew Mullender – „Rethinking Domestic Violence ”, Routledge, 1996 , pg 23
28
în regulă să procedeze în acest fel și să ia suma de la Y ori de câte ori are nevoie. Însă poate
exista cazul în care X va considera că are nevoie de o sumă mult mai mare de bani, iar , pe baza
acordului inițial al lui Y, X va lua de la acesta suma de bani fără a simți nevoia să îl întrebe.
Gândind în această schemă, dacă Y va merge să reclame furtul, cei desemnați să ancheteze
astfel de cazuri îi vor putea comunica acestuia că, de fapt , nu este vorba despre un furt întrucât
el a fost inițial de acord ca X să se folosească de suma de bani. Însă în acest răspuns îmi pare
că există o problemă și că este clar faptul că X a furat suma de la Y, chiar dacă în prima situație
de acest tip Y a fo st de acord. Consider că analog funcționează și cazul relațiilor din cadrul
familiei, fiind necesar acordul femeii de fiecare dată , nefiind suficientă acceptarea inițială
pentru ca situațiile următoare să plece cu un „da” prestabilit.
Căsătoria, totuși, n u mai ridică probleme atât de grave ca în secolele trecute. Femeia nu
mai are nevoie de acordul soțului său pentru a îndeplini alte roluri în afara celui de mamă și
soție, iar cadrul legal îi oferă posibilitatea unui divorț pe care îl poate solicita chiar ea, nefiind
constrânsă să rămână în această relație. De asemenea, astăzi există organizații pentru protecția
femeilor la care acestea pot apela. Un alt aspect important este acela că, în cazul căsătoriei, cei
doi soți pleacă de pe poziții egale, iar femei a nu mai este dependentă în totalitate de soțul său.
Deși există unele inegalități între cele două genuri, ele nu sunt unele produse de organizarea
socială sau de instituțiile statului, menite să împiedice accesul femeilor în diverse domenii, ci
sunt diferențe ce pot fi rezolvate prin conștientizarea acestora și educarea persoanelor din
societate pentru a ajunge la o înțel egere a diferențelor dintre genuri și felul în care este necesar
ca acestea să fie tratate. De asemenea, un alt aspect important este acela c ă femeilor nu le mai
sunt interzise anumite domenii pe baza unei credințe c onform căreia ar fi imposibil pentru
acestea prin natura lor să îndeplinească anumite funcții. În continuare voi discuta despre o
problemă din domeniul profesional, anume aceea a diferențelor e salarizare și a șanselor de
promovare.
2.5. Viața profesională și diferențele de remunerație
Problema inegalității de plată în munca prestată este un subiect dezbătut în ziua de
astăzi, întrucât, prin lege, toți oamenii sunt egali. Situația este dezbătută în termeni de
discriminare a femeii, întrucât volumul de muncă este același pentru ambele genuri. Ce doresc
să analizez este dacă există, într -adevăr, o problemă la acest nivel sau situația este produsă de
factori externi și nu de terminată de genul persoanei.
Voi începe analiza prin a explica ce se consideră a fi diferența de salarizare. Aceasta
reprezint ă diferența dintre plata pe care o primește o persoană față de alta, prestând aceeași
29
muncă. În prezent se vorbește despre faptul că o femeie lucrează mai mult față de un bărbat pe
aceeași plată. În trecut, se considera că „femeile căsătorite nu muncesc, i ar femeile singure nu
au nevoie să obțină același salariu ca o persoană care trebuie să își susțină familia”33, astfel
încât diferența de salarizare era justificată. Această problemă pornește de la statutul femeii în
societatea din vremea lui Mill , în care aceasta era supusă bărbatului și nu avea acces la piața
muncii, ci era dependentă în totalitate de acesta, însă prin emanciparea femeilor și obținerea
egalității de șanse, precum și prin deschiderea pieței muncii pentru femei, acestea devin
autonome și nu mai depind de soții lor, astfel încât este necesar ca salariul pe care îl câștigă să
le poată asigura traiul.
Situația este problematică întrucât imaginea despre femeie este cea din vechea
paradigmă, însă realitatea este cea actuală, respectiv cea în care femeia muncește pentru sine,
nefiindu -i asigurat traiul prin intrarea într -o relație oficializată , respectiv prin căsătorie. Acesta
este motivul pentru car e diferențele de salarizare sunt considerate a fi discriminatorii de către
femei și, de asemenea, nejustificate în contextul unui volum egal de muncă . Însă argumentul
general prin care se răspunde criticilor feministe este cel al creșterii ratei șomajului în cazul
asigurării unei salarizări egale, conform lui Doborah Figart și Ellen Mutari.
Consider, însă, că prin menținerea diferențelor de salarizare femeile întâmpină un
obstacol în accesarea pieței muncii, iar aranjamentul social din acest caz nu diferă cu mult de
cel din vremea lui Mill, în care supraviețuirea unei femei depindea de căsătorie. Astfel, chiar
dacă ele au acces la piața muncii, spre deosebire de femeile din vremea lui Mill, salarizarea pe
care acestea o primesc este una discriminatorie și î ncurajează menținerea vechiului aranjament,
întrucât, deși femeile sunt plătite pentru munca depusă, plata pe care acestea o primesc nu le
poate asigura traiul.
Conform lui Doborah Figart și Ellen Mutari, „eforturile de a elimina genul conceptului
de salar izare familială (family wage) ca o mișcare ce se asigură că toți muncitorii își pot susține
familiile, duce la o acceptare a unei diversități a tipurilor de familie” 34. Astfel, prin dorința de
schimbare a modului de salarizare, societatea este nevoită să accepte existența mai multor tipuri
de familie, astfel încât ordinea socială este schimbată, în sine. Consider că implicația acceptării
33 Gregory J. (ed.), Sales R. (ed.), Hegewisch A. (ed.) – „Women, Work and Inequality_ The Challenge of Equal
Pay in a Deregulated Labour Market ”, Palgrave Macmillan, 1999 , „ Global Feminization and Flexible Labour
Markets: Gendered Discourse in the Opposition to Pay Equity Refor m”- Deborah Figart, Ellen Mutari , pg. 51
34 Gregory J. (ed.), Sales R. (ed.), Hegewisch A. (ed.) – „Women, Work and Inequal ity_ The Challenge of Equal
Pay in a Deregulated Labour Market ”, Palgrave Macmillan, 1999 , „ Global Feminization and Flexible Labour
Markets: Gendered Discourse in the Opposition to Pay Equity Refor m”- Deborah Figart, Ellen Mutari , pg 53
30
mai multor tipuri de familie, pe lângă schimbarea modului în care sunt plătiți muncitorii,
indiferent de gen, este și aceea a schimbării statutului femeii, întrucât aceasta nu mai este văzută
numai în legătură cu soțul său, ajutând la dobândirea propriu -zisă a autonomiei femeii și a
schimbării viziunii sociale asupra acestestuia.
Conform celor spuse anterior, consider că plata inegală a muncii este o urmare a
modului în care societatea gândește femeia în tiparele vechi, iar pentru a putea schimba acest
mod de salarizare este necesară sch imbarea viziunii asupra condiției acesteia. Această
problemă este, de asemenea, un tip de discriminare sistematică întrucât sunt existente condițiile
necesare ca femeia să poată intra pe piața muncii, însă diferențele de salarizare sunt un
impediment în de terminarea acesteia de a ocupa un post și în exercitarea autonomiei sale,
întrucât resursele sale sunt limitate. Conform gândirii sociologilor, „ statusul determină
salarizarea: oamenii simt în general că este corect și drept ca o ocupație cu un statut ridi cat să
aibă o plată ridicată, iar acest consens este adus prin ordine socială și negociere”35, astfel încât
femeile ce au fost de la început plătite diferit față de bărbați au avut un statut inferior acestora
dacă gândim situația în acești termeni.
Tipul de discriminare despre care am vorbit mai sus este discriminarea de status , iar
Phepls este de părere că există trei cauze pentru care aceasta se produce: problema gustului,
respectiv aversiunea sa sau a celorlalți angajați față de persoana în cauză, problema statusului,
respectiv faptul că angajatorul consideră că angajații cu un status inferior merită să fie plătiți
mai puțin, indiferent de capacitățile lor, și problema dizabilităților, respectiv situația în care
persoanele dintr -o anumită categorie sunt recunoscute pentru faptul că nu sunt stabile într -un
loc de muncă, „astfel încât dacă știe că un număr de femei tinere pe care le angajează vor pleca
în urma căsătoriei chiar atunci când experiența acumulată le face să fie într -adevăr folositoare,
le va plăti și pe cele care rămân la același nivel ca pe cele care vor pleca”36. Consider că în cel
de-al treilea caz difența de remunerație este generată de experiența emipirică a angajatorului
care a înt âmpinat dificultăți în menținerea unei persoane în funcția atribuită, iar salarizarea
scăzută este, pe de -o parte justificată întrucât acesta investește resurse în pregătirea persoanei
ce va ocupa funcția disponibilă, resurse care sunt pierdute în cazul în care aceasta părăsește
postul după o perioadă de timp și pe care este necesar să le reinvestească de fiecare dată când
postul este ocupat de către o altă persoană. Desigur, nu consider că este justificată o plată
diferențiată bazată pe genul canditatului, însă consider că raționamentul angajatorului în
35 Henry Phelps Bro wn – „The inequality of pay”, Oxford University Press, 1979 , pg 19
36 Henry Phelps Brown – „The inequality of pay”, Oxford University Press, 1979 , pg 148
31
momentul expunerii ofertei de plată este bazat pe experiența anterioară și pe dorința de a fi
precaut pentru a minimiza pierderile.
O altă consecință a faptului că femeile părăsesc locul de muncă pentru înte meierea unei
familii este aceea că „angajatorii preferă bărbații în locul femeilor acolo unde salarizarea este
aceeași pentru amândoi”37. Astfel, discriminarea de la locul de muncă și diferențele de
salarizare nu sunt bazate pe o rea voință a angajatorului, ci pe dorința de conservare a resurselor
disponibile și utilizarea acestora pentru candidatul cu cea mai mare posibilitate de a -și menține
postul.
Problema despre care se discută des este aceea a pozițiilor pe care femeile le ocupă în
general pe piața mun cii, considerându -se că există o inegalitate între cele două genuri întrucât
există mai mulți bărbați în funcții de conducere decât femei.
Janet Radcliffe -Richards este de părere că diferențele de oportunitate în cazul avansării
profesionale sunt date de natura femeii, din punct de vedere biologic, nefiind vorba, de fapt,
despre o discriminare voită. Ea susține că „deși multe femei ce au copii sunt nevoite să
muncească, legăturile lor suplimentare față de copiii lor le pun în dezavantaj față de bărbați din
punctul de vedere al competiției în afara vieții de familie”38. Consider că acesta este motivul
pentru situația de față, fiind același ca în cazul plății diferențiate . Femeile renunță la postul
ocupat cel puțin în perioada creșterii copilului, astfel încât oportunitățile lor de avansare sunt
mai scăzute, neavând o continuitate . În cazul bărbaților este mai puțin probabil ca aceștia să
renunțe la carieră pentru creșterea copilului sau pentru a rămâne casnici. În ace st caz, spre
deosebire de cel în care se vorbea despre natura femeii în perioada lui Mill, consider că este
justif icat să vorbim despre natura femeii ca fiind un impediment în dezvoltarea unei cariere
întrucât, prin construcție, femeia este cea care dă naș tere copiilor și are nevoie de o perioadă
pentru a avea grijă de aceștia, fapt ce duce la întreruperi ale contractului de muncă și, implicit,
la o instabilitate a acesteia în viața profesională , pe când în cazul bărbatului există această
continuitate chiar dacă acesta are o familie. Natura sa, din punct de vedere biologic, nu le
impune limitări bazate pe construirea unei familii. Putem observa motivul pentru care bărbații
au funcții de conducere într -un procent mai mare decât femeile și temeiul pentru care această
situație nu este una discriminatorie, ci una bazată strict pe condițiile necesare pentru a obține o
astfel de funcție.
37 Henry Phelps Brown – „The inequality of pay”, Oxford University Press, 1979 , pg 156
38 Janet Radcli ffe-Richards -„Journal of Practical Ethics”, „Only x%: The Problem of Sex Equality”
32
De asemenea, în cazul în care o femeie renunță la dorința de întemeiere a unei familii,
oportunitățile sale de promovare nu sunt diferite, în societatea actuală, de cele ale unui bărbat.
Un alt motiv pentru care consider că femeile nu sunt discriminate este acela al faptului că le
sunt asigurate condițiile pentru reîntoarcerea la locul de muncă după terminarea concediului de
crește re al copilului, dar și faptul că acestea primesc un ajutor financiar pentru creșterea
acestuia fără a fi nevoite să lucreze.
Janet Radcliffe -Richards aduce în discuție argumentul ce susține că femeile ce au copii
mici sunt, de fapt, discriminate întrucât șansele lor de a deveni manageri seniori sunt mai
scăzute decât cele ale bărbaților și femeilor ce nu au copii , obiectând că „nu este nicio dovadă
că discriminarea împotriva acesteia mai mare decât în cazul oamenilor ce au pasiuni ce le
absorb timpul și in teresul și se descurcă mai puțin bine în carieră decât cei ce nu au aceste
pasiuni”39. În mod obișnuit nu considerăm că suntem discriminați în cazul în care din cauza
unei pasiuni pe care o avem nu putem avansa la locul de muncă, ci ne asumăm conștient aces t
lucru în momentul în care decidem să dedicăm timp respectivei ocupații. Pot susține că
pasiunea mea este muzica și decid să fac parte dintr -o trupă. Odată cu această decizie, în mod
conștient, îmi asum faptul că este posibil să am deplasări din oraș pent ru concerte și că voi fi
nevoit să îmi întrerup uneori munca, iar astfel nu voi putea avansa la fel de repede ca cei care
vin zi de zi la muncă și care nu își iau concediu la fel de des ca mine. Fiind o decizie asumată
în mod conștient, nu voi considera că sunt discriminat dacă un alt coleg a fost promovat, iar eu
nu. Sunt de părere că argumentul că femeile ce au copii mici sunt discriminate la locul de
muncă este construit în felul următor: „întrucât sunt femeie, condiția mea biologică este aceea
de a da n aștere copiilor”, „această condiție nu a fost aleasă de mine în mod conștient, ci m -am
născut în acest fel”, deci „din cauza unei condiții pe care nu am ales -o în mod conștient nu am
posibilitatea de a avansa la locul de muncă”. În cazul argumentelor de ac est tip, cred că este
omis faptul că nu condiția biologică este cea ce cauzează o avansare mai lentă, ci decizia
conștientă de a avea sau a nu avea copii. Astfel, chiar dacă persoana în cauză nu are posibilitatea
de a alege dacă dorește sau nu să se nască femeie, ea are posibilitatea de a alege să nu aibă
copii, iar șansele sale de promovare ar putea fi egale cu cele ale unui bărbat. În acest mod,
faptul că avansarea sa este mai lentă nu este discriminatoriu, ci este produs de alegerea
conștientă a femeii d e a avea copii.
39 Janet Radcliffe -Richards -„Journal of Practical Ethics”, „Only x%: The Problem of Sex Equality”
33
Sunt de părere că societatea actuală are nevoie de un feminism moderat pentru a preveni
încălcarea drepturilor femeilor și pentru a putea trage un semnal de alarmă în momentul în care
unele măsuri sau acțiune întreprinse pot aduce un preju diciu femeilor, însă nu mai este necesar
un feminism puternic, întrucât inegalitățile dintre genuri au fost minimizate, femeile având
aceleași drepturi ca bărbații. Mai mult, sunt de părere că ideea principală a feminismului a fost
atinsă, cel puțin în soc ietatea europeană, existând acum o egalitate de șanse pentru toate
persoanele, dar și o mobilitate socială crescută, astfel încât oamenii, în general, și femeile, în
particular, nu se mai nasc cu un rol social fix , ci își pot schimba poziția socială pe baza
competențelor proprii . Totuși, cred că feminismul și mișcările feministe sunt absolut necesare
acolo unde femeile nu sunt tratate ca persoane sau unde ele sunt dependente în totalitate de
soții lor, precum se întâmplă în țările arabe. De asemenea, fem inismul este necesar în societatea
europeană pentru educarea oamenilor cu privire la drepturile femeilor, dar și pentru a oferi
suportul necesar persoanelor ce sunt victime ale discriminării sau ale violenței domestice.
Un alt aspect important al societăț ii actuale consider că este cel al deschiderii
domeniului politicului pentru femei, astfel încât este produsă o schimbare importantă față de
societatea din vremea lui Mill în care femeile nu aveau acces la domeniul politicului fiind
considerat că acestea n u au capacitățile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor politice.
Doresc, în următorul capitol, să vorbesc despre feminismul politic.
CAPITOLUL III: Feminismul politic
În acest capitol îmi propun să discut despre feminismul politic , de la momentul în care
femeile nu au drepturi politice până în ziua de astazi și despre implicarea lor în viața politică.
Voi analiza motivațiile pe care femeile le invocă pentru obținerea drepturilor politice și
necesitatea implicării lor în scena polit ică. De asemenea, doresc să analizez implicațiile
permiterii accesului femeilor în politică, dar și temeiurile pentru care acestora le -a fost interzis
accesul în acest domeniu. Pe parcursul acestui capitol doresc să discut despre metodele prin
care se poat e ajunge la o egalitate din punct de vedere al drepturilor politice și modul în care
inegalitățile de gen pot fi eliminate, astfel încât femeilor să le fie facilitat accesul către scena
politică, dar și necesitatea feminismului în cadrul politicii și rolul său pentru instituirea și
păstrarea balanței de putere.
34
3.1. Necesitatea existenței drepturilor politice
Pentru început, doresc să discut despre motivațiile acordării drepturilor politice
femeilor și importanta acestora. În absența drepturilor politice, f emeile nu pot fi reprezentate
în procesul de luare a deciziilor ce afectează întreaga populație a unei țări , iar rezultatul poate
fi, consider, situația femeilor din vremea lui Mill care sunt legate de soții lor pentru
întreprinderea oricărei acțiuni, întrucât ele nu au posibilitatea de a decide pentru propria
persoană, depinzând în totalitate de acordul acestuia. Mai mult, Mill susține că în perioada în
care scrie „The Subjection on Women” femeile nu numai că nu au drepturi politice, ci le este
interzis să participe la viața politică, el dezaprobând această abordare și susținând că „ceea ce
femeile nu pot face prin natura lor nu este necesar să le fie interzis”40 și că acestea nu au drepturi
politic e întrucât „opinia generală a bărbaților este presupusă a fi că vocația naturală a femeilor
este de a fi mame și soții”41. Astfel, prin neparticiparea la viața politică, femeile riscă impunerea
unor legi ce sunt în dezavantajul lor și care le îngrădesc liberta tea.
Anne Phillips este de părere că interesele femeilor pot fi reprezentate numai de către
acestea susținând că „mi se pare destul de plauzibil să mă pot gândi la un expert în agricultură
bine informat care să reprezinte interesele fermierilor, însă mult mai puțin plauzibil să mă pot
gândi la un expert bărbat care să reprezinte interesele femeilor”42, astfel încât pentru ca legile
să fie în favoarea unui anumit grup, al femeilor în cazul de față, este necesar ca acest grup să
fie reprezentat de către o per soană din interiorul său.
De asemenea, întrucât interesele celor două genuri diferă, este necesar ca fiecare dintre
acestea să fie reprezentat pentru a se stabili un echilibru și pentru remedierea problemelor ce
pot apărea de ambele părți. Spre exemplu, un bărbat poate fi interesat de apărarea țării și de
strategia militară, considerând că aceasta este o chestiune de importanță primară în organizarea
țării, solicitând ca majoritatea resurselor să fie alocate în această direcție, în timp ce o femeie
poate fi interesată de educație, dorind ca inve stiția majoritară să fie în acest domeniu. Ambii
pot avea dreptate, întrucât securitatea națională este importantă, însă și educația ar trebui să fie
o prioritate. Prin propunerea celor două variante se poate ajunge la un consens în modul de
alocare a resu rselor, astfel încât ambele probleme să fie soluționate. Dificultatea apare în cazul
în care numai una dintre părți este prezentă în scena politică, fiind expusă numai una dintre
40 John Stuart Mill – „The Subjection of Women”, The Pennsylvania State University, 1999 , pg 34
41 John Stuart Mill – „The Subjection of Women”, The Pennsylvania State University, 1999 , pg 34
42 Anne Philips – „Democracy and the Representation of Difference and The Politics of Presence”, Aalborg
University Denmark, 2000 – pg 11
35
opinii. În acest caz, există posibilitatea ca dorințele grupului ce nu este r eprezentat de către o
persoană din interiorul său să nu fie satisfăcute.
Joni Lovenduski este de părere că există patru tipuri de reprezentare politică:
„autorizată, unde un reprezentant este împuternicit să acționeze pentru un altul ; descriptivă,
unde r eprezentantul stă pentru un grup în virtutea împărțirii unor caracteristici similare precum
rasă, gen, etnie sau rezidență; simbolică, unde un lider susține idei naționale; și substantivă,
unde un reprezentant caută să avanseze preferințele politice și int eresele grupului”43. Femeile
ce participă la viața politică vor deține, în principal, două dintre aceste tipuri de putere,
respectiv puterea desciptivă și pe cea substantivă, ele fiind, atât parte a grupului pe care îl
reprezintă, cât și cele ce doresc să f acă interesele grupului cunoscute și să influențeze crearea
unor politici favorabile pentru acesta. Este necesară o guvernare reprezentativă din punctul de
vedere al genului întrucât, după cum am menționat anterior, în lipsa acesteia există posibilitatea
ca interesele grupului să fie ignorate sau chiar să fie înțelese greșit. Astfel, puterea exercitată
de femeile implicate politic în virtutea apartenenței la grupul respectiv are scopul de a produce
cea mai bună situație posibilă pentru acesta și evitarea situațiilor politice în care grupul ar avea
de suferit.
3.2. Importanța acordării drepturilor politice femeilor în cadrul unei democrații
În continuare doresc să discut despre necesitatea ca femeile să aibă drepturi politice
într-o democrați e. Consider că pentru o democrație este important ca o parte cât mai mare a
cetățenilor să poată fi reprezentați. De asemenea, întrucât femeile au cetățenie, mi se pare de o
importanță crescută ca acestea să poată fi reprezentate într -un mod echitabil. Pet ra Meier
susține că Belgia are o politică prin care aleșii politici și sistemul decizional trebuie să „ reflecte
societatea incluzând grupurile importante, chiar ca acestea nu trebuie să fie reprezentate
proporțional”44. Astfel, societatea belgiană recunoaște importanța grupurilor în sistemul
deicizional pentru ca interesele majorității să nu încalce sau să discrimineze interesele
grupurilor. Cred că acest tip de organizare, chiar dacă nu este unul bazat pe cote de
repre zentare, este unul esențial pentru democrație tocmai datorită faptului că oferă o balanță în
modul de stabilire al politicilor oferind grupurilor oportunitatea de a critica și de a se opune
deciziilor ce le -ar putea afecta.
43 Joni Lovenduski – „State Feminism and Political Representation”, Cambridge University Press, 2006 , pg. 3
44 Joni Lovenduski – „State Feminism and Political Representation”, Cambridge University Press, 2006 , pg. 41
36
Consider că importanța acordări i drepturilor politice pentru femei și permiterea
accesului acestora în sfera politică sunt două caracteristici necesare pentru buna funcționare a
democrației, întrucât ele pot preveni lezarea intereselor acestora și pot duce la o ordine socială
favorabilă pentru cetățenii unui stat. Am discutat în primul capitol despre situația femeii într -o
societate în care drepturile acesteia erau limitate și am arătat că dezvoltarea personală și
libertatea acesteia erau îngrădite din cauza unei ordini sociale ce nu îi recunoștea statutul de
persoană și dreptul de a fi egală cu bărbatul. Deși bărbații nu sunt o minoritate care să guverneze
o majoritate, consider că este abuziv ca dreptul decizional să aparțină în totalitate acestora, date
fiind diferențele dintre sexe ce împiedică formarea unei imagini clare asupra dorințelor și
necesităților unei populații având acces numai la o parte din aceasta. Putem înțelege mai clar
situația produsă de cazul în care numai o parte a grupului ce formează populația unui stat are
dreptu ri pe baza următorului exemplu: presupunem că în cadrul unui liceu există două clase cu
profil real , o clasă cu profil uman și una cu profil vocațional . Întrucât părerea generală asupra
persoanelor ce studiază științe umane și artele este că acestea tind s ă fie mai iraționale față de
cele de la profilul real și existând credința că persoanele ce studiază matematica tind să îți
formeze o gândire logică, este convocată o adunare pentru restructurarea programei de predare
pentru eficientizarea sistemului educa țional, iar numai persoanelor ce studiază la profilul real
li se dau drepturile de a decide asupra materiilor ce vor fi scoase din programa școlară. Întrucât
acestea au avut contact cu unele materii pentru o perioadă scurtă de timp și acestea nu le sunt
de folos în prezent, cei ce au dreptul de a decide hotărăsc eliminarea din programă a limbii
latine, desenului, muzicii și orelor de literatură, introducând ore de programare, matematică și
fizică în locul acestora. Decizia este una justificată în cazul celo r ce se bazează pe aceste
materii, întrucât le sunt folositoare și îi ajută să își dezvolte aptitudinile, însă cei ce urmează
profilul uman sau pe cel vocațional vor avea de suferit întrucât dorințele și necesitățile lor nu
sunt satisfăcute, iar acest lucr u le va împiedica dezvoltarea ulterioară. Analog funcționează
sistemul decizional în cazul permiterii unui grup restrâns de persoane să ia decizii, fără a
consulta persoanele din cadrul grupului ce nu a primit drept de vot. Pentru o funcționare corectă
a democrației este necesară consultarea cât mai multor cetățeni, astfel încât deciziile finale să
reprezinte în cea mai mare măsură realitatea.
De asemenea, a fost ridicată problema principiului parității democrației și a instituirii
cotelor pentru femei în cadrul guvernării pentru „recunoașterea explicită a egalității ambelor
sexe”45. În continuare doresc să discut despre instituirea cotelor pentru femei și să verific dacă
45 Joni Lovenduski – „State Feminism and Poli tical Representation”, Cambridge University Press, 2006 , pg. 42
37
aceasta este o soluție pentru obținerea unei egalități între sexe sau aceasta ridică anumite
probleme.
3.3. Instituirea cotelor de participare în viața politică
Mișcările și organizațiile feministe au cerut instituirea cotelor, motivând că „sunt la fel
de multe femei ca și bărbați, iar această proporție trebuie să se reflecte peste tot în societate”46.
Această cerință pare a fi una justificată, întrucât în cazul votării unui proiect de lege el ar fi
aprobat numai în cazul în care ar satisface nevoile reale ale societății și nu ar afecta interesele
femeilor, spre deosebire de cazul în care gr adul de reprezentativitate al femeilor ar fi mai
scăzut, iar votul acestora nu ar putea face o diferență. Totuși, cotele introduse sunt temporare,
iar Drude Dahlerup este de părere că aceste cote „pot fi introduse ca măsuri temporare pentru
a depăși barie rele pe care femeile și alte grupuri le întâmpină”47și că ele singure nu sunt
suficiente pentru a remedia problema, ci este necesar să existe inițiative puternice pentru a
elimina barierele. Ideea din spatele acestor cote temporare este că ele sunt o măsură pentru a
stabili ordinea și a oferi drepturile necesare grupurilor dezavantajate, însă nu fără ca, în același
timp, problemele structurale ce îngreunează accesul persoanelor din aceste grupuri să fie
diminuate sau chiar eliminate, astfel încât existența a cestor cote să nu mai fie necesară.
Consider, de asemenea, că, deși s -ar putea obiecta că acest caracter temporar al cotelor este
unul problematic întrucât ele pot fi eliminate înainte ca grupurile dezavantajate să aibă
posibilitatea de a accesa domeniul politicii fără ajutorul acestora, instituirea unor cote
permanente ar fi una și mai problematică, întrucât ar putea fi înțeleasă ca o lipsă de interes sau
imposibilitate de a elimina inegalitățile prezente în societate.
Un alt rol al cotelor poat e fi cel menționat de Janet Radcliffe -Richards și anume cel de
a asigura pe viitor că „interesele femeilor și cele ale bărbaților sunt reprezentate în mod egal
prin faptul că sexele sunt reprezentate în mod egal în toate organizațiile ce iau deciziile
impo rante în legătură cu legile și cu instituțiile”48. Prin stabilirea unui număr egal de
reprezentanți pentru fiecare sex se asigură păstrarea unei balanțe de putere prin care legile și
instituțiile sunt controlate, astfel încât să nu poată fi numai în favoare a unuia dintre sexe,
asigurându -se un control reciproc al măsurilor adoptate în favoarea femeilor și în favoarea
46 Joni Lovenduski – „State Feminism and Political Representation”, Cambridge University Press, 2006 , pg. 43
47 Anne Philips – „Democracy and the Representation of Difference and The Politics of Presence”, Aalborg
University Denmark, 2000 ” – pg 29
48Janet Radcliffe -Richards -„Journal of Practical Ethics”, „Only x%: The Problem of Sex Equality”
38
bărbaților. De asemenea, acest tip de organizare a structurilor decizionale împiedică formarea
unui gen al domeniului respectiv , problemă despr e care doresc să discut în continuare.
Întrucât sfera politică a fost dominată de bărbați, aceasta prezintă probleme prin
construcția sa pentru femeile ce întră în aceasta. Fiind „construită pe valori ale genului
masculin, sfera publică socială, economică și a vieții politice este prin definiția sa antitetică
valorilor feminine”49. Jennifer Chapman este de părere că această problemă este produsă de
faptul că activitățile umane sunt împărțite și derivă din două genuri, însă politicul este derivat
numai din rolul social al genului masculin. Situația este problematică întrucât valorile feminine
nu se potrivesc cu cele ale vieții politice, iar această incompatibilitate poate duce la o viziune
greșită despre n atura femeii, asemănător celei din vremea lui Mill în care se considera că
aceasta nu este compatibilă și nu are posibilitatea de a se implica în aspectele vieții politice. De
asemenea, acest aspect poate fi considerat unul dintre motivele pentru care este necesară
instituirea unor cote de participare politică, iar ulterior aplicării acestor cote, va fi necesară o
acțiune puternică pentru neutralizarea genului politicii, astfel încât aceasta să nu mai prezinte
dificultăți în cazul accesării sale de către mi norități sau grupuri.
Consider că modul în care femeile au contact cu viața politică se aseamănă cu modul în
care o persoană ce trăiește într – o zonă foarte caldă are contact pentru prima dată cu
temperaturile scăzute din Alaska. Fără echipamentul necesar, șansele ca acesta să poată
supraviețui sunt scăzute, însă prin aju torul oferit persoanei în găsirea unui adăpost și echiparea
cu haine groase i se oferă condițiile necesare pentru a se adapta temperaturii scăzute, iar apoi
acesta se va obișnui treptat cu mediul, putând ajunge chiar să nu mai aibă nicio problemă la
temperaturile scăzute chiar și îmbrăcat mult mai subțire decât prima dată când a avut contact
cu acest teritoriu.
3.4. Problema egalității în drepturi
O altă problemă pe care femeile au întmpinat -o din punctul de vedere al drepturilor
politice și care a determinat implicarea lor în sfera politică pentru remedierea sa a fost cea a
drepturilor egale. Deși inițial dorința de a avea drepturi egale a fost cea expusă, modul în care
acestea au fost aplic ate prezintă, de fapt, o inegalitate, întrucât ceea ce au, de fapt, nevoie
femeile este o egalitate de șanse și nu drepturile egale propriu zise. Consider că este necesară
clarificarea distincției ce se aplică între termenul de drepturi egale și egalitate de șanse.
49 Jennifer Chapman – „Politics, Feminism and the Reformation of Gender”,Routledge London and New York,
1992 , pg 135
39
„Femeile pot câștiga drepturi egale ce pot fi accesate ca grup, dar aceste drepturi nu vor fi egale
în efectele produse asupra femeii ca individ”50, astfel atunci când discutăm despre drepturi
egale ne referim la acestea ca aplicându -se grupului, deci generalului, iar în discuția despre
egalitate de șanse vorbim despre individ, deci despre cazul particular. Femeile ca grup pot avea,
în teorie, dreptul de a intra în politică, iar nimeni nu poate îngrădi acest drept. Problema apare
în momentul în care femeia ca individ dorește să întreprindă această acțiune, însă nu va exista
o egalitate de șanse , fiind posibil scenariul în care, deși există drepturi egale, femeia va
întâmpina dificultăți în accesarea sferei politicului neavând această egalitate de șanse. Sunt de
părere că ideea de drepturi egale nu include ca o condiție necesară egalitatea de șanse, iar în
susținerea acestei afirmații mă pot baza chiar pe un fapt din societatea actuală. Oricine poate
candida la președinție, însă faptul că am acest drept nu îmi asigură egalitatea de șanse întrucât
pot exista obstacole pe care le pot întâmpina eu, spre deosebire de ceilalți candidați . De
asemenea, există și problema locurilor inițiale de pe care fiecare individ pleacă, iar femeile
intrând în sfera pol iticului târziu, după ce aceasta s -a format pe criterii masculine, după cum
am menționat anterior, au o poziție inițială inferioară bărbațilo r în momentul în care discutăm
concret despre indivizi, deși acest lucru ar putea să nu fie vizibil atunci când dis cutăm despre
entități abstracte, precum drepturile egale ale femeilor și ale bărbaților, fără a face referire la
individ .
Un alt exemplu ce poate ilustra această idee este dreptul la educație, fiecare om având
din punct de vedere teoretic acest drept, îns ă în momentul în care aplicăm acest drept
individului putem observa că, deși în mod abstract el nu prezintă probleme, în mod concret ar
putea fi greu de aplicat. Un copil ce provine din mediul urban și care are un nivel de trai ridicat
va avea acces la edu cație fără probleme, însă ne putem uita la cazul unui copil din mediul rural
și cu o situație materială scăzută și putem observa că, deși el are acest drept, exercitarea sa
poate fi problematică, întâmpinând o serie de obstacole precum distanța până la uni tatea de
învățământ pe care trebuie să o parcurgă zilnic și care poate fi una crescută, dar și problema de
a alege între exercitarea acestuit drept și necesitatea utilizării timpului în scopul de a produce
un venit, fiind necesar ca acesta să muncească pen tru a -și asigura supraviețuirea. La fel se
întâmplă și în cazul femeilor, unde simpla garantare a unei egalități în drepturi nu garantează
și posibilitatea de a pleca de pe poziții egale și egalitatea de șanse.
50 Jennifer Chapman – „Politics, Feminism and the Reformation of Gender”,Routledge London and New York,
1992 , pg 139
40
3.5. Politica și masculinitatea ca normă.
Dahlerup este de părere că prin accesarea domeniilor dominate de către bărbați pentru
perioade lungi de timp, „riscăm să vedem bărbatul ca normă, pentru că poziția și masculinitatea
s-au contopit în înțelegerea populară”51. Ce probleme prezintă această situ ație? Con sider că
problema ridicată în acest caz este asemănătoare cu cea a originalității despre care vorbește
Mill, în care femeilor li se impută faptul că nu sunt originale și că lucrările lor nu fac decât să
copieze ceea ce au scris și gândit bărbații. În cazul de față, putem vedea masculinul ca normă
dominantă și caracteristică a politicii, necesară pentru accesarea acestei sfere și menținerea
poziției în cadrul acesteia. Însă problema este una mai profundă întrucât, prin încadrarea în
tiparele masculi ne, există riscul ca ideile inițiale și chiar conceptul feminist să fie alterate,
producând un tip de femeie politică masculinizată, în sensul în care aceasta luptă pentru idei
feministe, însă prin metode și politice masculine , iar în acest caz ea nu va fa ce decât să
întărească și să mențină sfera politică în modul în care aceasta a fost constituită, limitând
posibilitatea de schimbare a caracteristicilor reclamate de feminism. De asemenea, problema
poate merge mai departe în direcția producerii unei schism e între femeie ca individ și femeia
politică, femeia politică fiind masculinizată și luptând pentru idealul feminist cu mijloace
contrare acestuia, ducând la o lipsă de autenticitate a persoanei în cauză și la degradarea luptei
feministe. Ceea ce doresc să spun este că feminismul devine un fals ideal, ce este urmărit numai
până la accesarea sferei politice, fiind negat de tehnicile utilizate și schimbarea modului de
acțiune imediat după accesarea sa, însă această negare e ste, în mod paradoxal, în virtutea sa.
Se poate replica, desigur, că acest comportament nu este unul ce neagă feminismul, ci
unul ce ajută, de fapt, la împlinirea sa, iar el este specific mediului politic, fiind o parte a naturii
acestuia. La aceasta pot susține că viziunea despre natura politicului este incompletă, scena
politică fiind inaccesibilă femeilor pentru o perioadă lungă de timp , astfel încât „natura”
politicului este una formată artificial și cunoscută numai prin prisma acțiunilor și
comportame ntelor bărbaților. Însă aceasta nu este cu necesitate cea care este vizibilă în
momentul de față, iar permițând femeilor să acceseze scena politică fără a adopta acest tip de
comportament și fără a limita politicul la genul masculin va fi posibilă analizar ea acestui
domeniu din mai multe planuri. Consider, de asemenea, că acesta este unul dintre rolurile
cotelor de participare politică , ele ajutând la eliberarea femeilor din tiparele masculine ale
51 Anne Philips – „Democracy and the Representation of Difference and The Politics of Presence”, Aalborg
University Denmark, 2000 – pg 28
41
politicii și oferindu -le protecție pentru a se putea exprima și a se putea menține în această sferă
fără a fi necesară adoptarea unui model de comportament politic.
Doresc să revin asupra problemei inițiale susținând că, pe lângă negarea idealului
feminist în virtutea sa, există și un alt aspect important în folos irea bărbatului ca normă în
politică. Riscul în acest caz este producerea cantitativă și nu calitativă a femeii politice, în
sensul extinderii numărului de femei implicate politic, astfel încât femeia poate accesa mai ușor
domeniul politicului, însă sinele său politic este alterat și limitat de restricțiile impuse în scopul
deschiderii politicii pentru femeie. Consecința este că, desi există un număr crescut de femei
implicate, idealul feminist este lăsat pe un plan secundar, iar strategiile politice urmate pentru
îndeplinirea acestuia sunt contradictorii lui. Problema este semnalată și de către Jennifer
Chapman, susținând că „ele nu se pot comporta ca bărbații decât încetând să se comporte ca
femeile”52. Problema reclamată de Chapman este aceea a rolurilor d e gen, respectiv legătura
dintre genul persoanei și rolul său social.
Situația consider că poate fi remediată atât cu ajutorul cotelor stabilite pentru femei, cât
și prin educația în privința necesității femeii de a se exprima liber în politică și schimba rea
strategiei de abordare a problemelor de către femeile deja prezente în acest domeniu , dar și
încercarea de a aduce domeniul politic la genul neutru, la o zonă în care genul nu mai dictează
modul de acțiune, prin politici de reformare bazate pe abilități și competențe necesare în
îndeplinirea rolului politic. De asemenea, consider că este important în acest demers ca aceste
caracteristici să își schimbe fundamentarea, din cea bazată pe gen în cea înrădăcinată în cultură.
Permitând această mutare, modul de acțiune politic nu va fi dictat de caracteristicile masculine
sau feminine, ci de cele culturale care vor ajuta la prioritizarea problemelor ce necesită
soluționare. Desigur că se va putea obiecta că, ajungând în acest punct, nu va mai exista o
necesitate a feminismului, întrucât diferențele de gen nu vor mai fi relevante. La aceasta
răspun d că sunt de acord, însă cu mențiunea că feminismul este absolut necesar pentru
menținerea balanței de putere în acest punct, el având în cazul acest un rol preventiv. De
asemenea, Chapman susține această idee, spunând că „dacă rolurile de gen ar egaliza
distribuirea de activități de suport între sexe, diferențele reproductive nu ar mai fi
importante”53. Această afirmație, presupune însă și o mutare a rolurilor și atribuțiilor sociale
52Jennifer Chapman – „Politics, Feminism and the Reformation of Gender”,Routledge London and New York,
1992 , pg 141
53Jennifer Chapman – „Politics, Feminism and the Reformation of Gender”,Routledge London and New York,
1992 , pg 141
42
spre eliminarea diferențelor dintre acestea. Astfel, dacă bărbații ar cont ribui la creșterea și
formarea copiilor și și -ar asuma acest rol, iar sfera familiei și a atribuțiilor din cadrul acesteia
nu ar mai fi una dominată de femei, atunci și cea a politicului ar permite o eliminare a
caracteristicilor masculine și deschiderea s a catre femei.
În urma analizei implicării politice a femeilor și a motivațiilor pentru care aceste proces
este necesar, consider că am reușit să demonstrez că, deși accesul femeilor în sfera politică s -a
făcut cu greutate și acestea întâmpină dificultăți în abordarea acestui domeniu, participarea
femeilor în politică este absolut necesară atât pentru păstrarea unei balanțe de putere în cadrul
democrației, cât și pentru buna funcționare a societății. De asemenea, permiterea accesului
femeilor în politică o feră posibilitatea unei dezvoltări a ambelor genuri, întrucât prin eliminarea
caracterului masculin al politicii și facilitarea accesului femeilor, este, de asemenea, facilitat
accesul bărbaților în sferele vieții sociale care au fost dominate de femei, precum viața de
familie .
Prin schimbarea ordinii sociale este schimbat statutul femeii și modul în care este
gândită persoana, statutul de persoană nemafiind legat de genul individului. Odată cu această
schimbare societatea progresează nu numai din punct de vedere politic, ci și din pu nct de vedere
cultural, privind rolurile sociale ca fiind ceva temporar și nemaîntelegându -le ca limitative în
funcție de gen, ci numai în funcție de aptitudini. O altă caracteristică importantă consider că
este cea a deschiderii către o egalitate de șanse a individului și nu doar o egalitate de drepturi
abstractă ce poate fi înțeleasă numai în contextul apartenenței la grup. De asemenea, prin
schimbarea ordinii sociale, sunt de părere că s -a produs și mutarea valorilor de la general la
particular în sensul integrării sau excluderi dintr -un anumit domeniu pe baza apartenenței la un
anumit grup, ci evaluarea are loc pe baza capacităților individuale, fiind o evaluare calitativă a
persoanei și a relevanței sale pentru domeniul în cauză.
CONCLUZII
În urma cer cetării , consider că am reușit să demonstrez necesitatea feminismului pentru
evoluția corectă și constantă a societății spre o societate în care fiecărei persoane să i se asigure
43
șanse egale și să i se ofere condițiile necesare dezvoltării, astfel încât diferențele și inegalitățile
de gen să fie numai bazate pe capacitățile naturale ale persoanei.
Problema principală a secolului al XIX -lea a fost data de statutul inferior al femei i
generat de refuzul de a -i asigura acesteia privilegiile necesare persoanei, întrucât femeia nu
avea acest statut. Rolul său consta în îngrijirea familiei și asigurarea fericirii și unei condiții
bune copiilor și soțului său, fapt pentru care aceasta era obligată să se sacrifice pe sine și să se
folosească de propria persoană ca mijloc pentru împlinirea necesităților celor din jurul său. De
asemenea, conceptul de autonomie era incomplatibil cu statutul de femeie, aceasta fiind în
totalitate dependent de pe rmisiunea soțului sau a tatălui său, în cazul în care aceasta nu era
căsătorită. Lipsa de autonomie a femeii și cea a unui cadru legal funcțional care să asigure
echilibrul puterii în cadrul societății o obligă pe aceasta să își mentină statutul inferior, fiind
lipsită de mijloacele necesare schimbării acestuia. O altă problemă este dată de limitarea sferei
sale de acțiune la cea a familiei, astfel încât ea este în totalitate dependentă de soțul său,
neavând posibilitatea de a lucra sau de a interacționa cu alte persoane decât pe baza permisiunii
sale.
Problema societății secolului XIX este dată de legarea indisolubilă a conceptului de
persoană de genul masculin, astfel încât femeia are un statut legal asemănător cu cel al sclavului
care depinde de voința s tăpânului său. Problema este cu atât mai gravă cu cât această viziune
asupra statutului femeii este perpetuată până în punctul în care devine obișnuită în societate și
nu mai este tratată ca o problemă cu adevărat, ci obține o anumită transparență în fața omului
obișnuit care nu o poate sesiza cu ușurință. Într -adevăr, cea din societatea actuală diferă în grad
față de cea din societatea secolului XIX, fiind mai puțin dăunătoare, întrucât femeia se bucură
acum de drepturi egale cu ale bărbatului, însă discri minarea sistematică de acum , în cazul în
care este cumulată cu o lipsă de resurse, poate duce la imposibilitatea femeii de a -și asigura
necesitățile de bază sau poate produce o situație neplăcută pentru aceasta, un exemplu putând
fi refuzul unei femei de a reclama sau discuta despre hărțuirea sexuală din frica de a nu fi
catalogată de societate sau marginalizată.
În urma acestei analize, consider că, deși nu a fost încă atinsă o egalitate perfecta între
genuri, situația femeii din punctul de vedere al oportunităților și statutului în societate este cea
mai bună de până acum, iar șansele de îmbunătățire a acesteia s unt din ce în ce mai crescute
datorită eforturilor și programelor feministe de până acum. De asemenea, deși la prima vedere
poate fi considerat că feminismul și -a atins scopul, întrucât societatea continu ă să progreseze,
44
consider că acesta este absolut nec esar, însă într -o altă formă. În secolul XIX era necesar
feminismul pentru a oferi femeii posibilitatea de a se constitui ca persoană și ca scop în sine,
pentru a obține drepturile de care bărbații se bucurau, însă în momentul actual nu mai există
această necesitate, astfel încât rolul feminsmului consider că poate fi cel de a menține balanța
de putere, astfel încât niciuna dintre părți să nu obțină avantaje în favoarea celeilalte. Totuși,
în cazul în care vorbim despre țări sărace în care drepturile femeil or sunt aproape inexistente,
feminismul este absolut necesar ca metodă pentru obținerea, cel puțin, a drepturilor de bază.
Din punctul de vedere al implicării politice, femeile au acum posibilitatea de a juca un
rol important pe scena politică, iar discri minarea pe baza genului devine o problemă din ce în
ce mai rară , iar societatea și ordinea social asigură posibilitatea candidării pentru funcții de
conducere pentru femei. Totuși, consider că este necesară eliminarea genului din politică, chiar
dacă acest a nu mai este atât de pregnant, pentru ca femeile să poată accesa sfera vieții politice
fără eforturi suplimentare.
O altă concluzie la care am ajuns în urma acestei analize este aceea că inegalitățile de
gen nu au dispărut în totalitate, ci natura acesto ra s-a schimbat, sfera din care acestea provin
fiind mutată de la cea a definirii conceptului de persoană, la cea a diferențelor de aptitudini
naturale, fiind însă maximizate aceste diferențe în cazul în care acestea sunt percepute ca fiind
negative. Un astfel de exemplu este cel al femeilor în trafic, unii bărbați fiind de părere că
femeile nu ar trebui să conducă, fiind contrar naturii lor. Această concepție se bazează pe faptul
că atracția către tehnologie este, în cea mai mare parte, specific ă bărbaților, considerându -se că
femeile sunt atrase de alte sfere, iar prin conducerea unei mașini femeia acționează împotriva
naturii și vocației sale naturale. Totuși, remedierea acestor concepții și inegalități se poate face
prin educație și prin acceptarea faptului că domenii ce au fost specifice bărbatului pentru o
perioadă lungă de timp sunt acum deschise femeilor, dar și a faptului că generalizarea unor
caracteristici nu este întotdeauna corectă, iar atracția către anumite domenii este specific
individulu i și nu este o caracteristică aplicabilă tuturor membrilor grupului. De exemplu, există
bărbați pasionați de tehnici de machiaj și femei pasionate de industria automobilelor.
Deși discuția despre natură pare, în prezent, să nu mai con stituie o problemă în
acordarea drepturilor, ci acestea se acordă în virtutea statutului de om, situația avortului
generază critici în sensul în care există două tabere, iar cea care susține viața și se opune
avortului, susține că natura femeii este aceea de a oferi viață, iar că avortul este crimă, deci este
moral greșit. Discuția despre natură și despre instituirea unui cadru legal care să interzică
45
avortul este una problematică, întrucât femeia este văzută ca având obligația de a naște copilul,
indiferent de dorințele și int ențiile sale. Consider că aceasta este una dintre problemele actuale,
întrucât pune femeia într -o poziție de inferioritate bărbatului căruia nu i se impută o obligație
naturală de a avea grijă de copil, ci este considerat de către aceste grupuri că obligaț ia sa se
rezumă la a oferi resursele necesare creșterii acestuia. Susțin că situația este problematică
întrucât femeia, în acest mod de gândire, este obligată să aibă grijă de copil, dar dacă se dedică
acestuia există posibilitatea ca ea să fie catalogată ca o femeie întreținută, astfel încât ei i se
solicită o dublă obligație: cea de a asigura creșterea și educația copilului, dar și cea de a avea
un loc de muncă, pe lângă bărbat, a cărui obligație se rezumă la a oferi resursele necesare.
O altă concluzie pe care o consider importantă este aceea că inegalitățile de salarizare
și cele ale oportunităților de promovare sunt într -o mare măsură justificate, în sensul în care
femeile au mai puține șanse de a crește ierarhic la locul de muncă din cauza întreruperi lor
generate de sarcină sau de dorința de a se ocupa de creșterea copilului , majoritatea femeilor
alegând să devină mame. Pentru a putea avansa și a -și forma o carieră, este necesar ca angajatul
să aibă continuitate la locul de muncă, iar orice întrerupere poate cauza un handicap în
posibilitatea de avansare. Bărbații, spre deosebire de femei, au mai puține întreruperi, astfel
încât șansele de promovare sunt mai crescute. Desigur, inegalitățile de promovare și de
salarizare în cazul dintre un bărbat și o fe meie care au lucrat pe aceeași perioadă și au depus un
efort egal nu sunt justificate, iar practicarea acestora ar trebui să fie încheiată. Acest lucru poate
avea loc, de asemenea, prin educarea față de necesitatea aplicării acelorași standarde indiferent
de genul persoanei.
Întrucât în momentul de față există un cadru legal funcțional și puternic, problema
statutului inferior al femeii în cadrul căsătoriei a fost limitatată, iar acesta oferă posibilitatea
femeii care întâmpină astfel de probleme să iasă di n mediul căsătoriei prin divorț. De asemenea,
față de secolul XIX, divorțul este mai ușor de obținut, iar ordinea social nu mai duce la
marginalizarea femeii ce a ales această opțiune, astfel încât acesteia i se oferă posibilitatea de
a se recăsători. Cons ider că majoritatea inegalităților din cadrul căsătoriei și problemele legate
de statutul inferior al soției au fost remediate, astfel încât societatea actuală este una
caracterizată de mai puține probleme din punctul de vedere al inegalității de gen. De asemenea,
se oferă o mai mare vizibilitate nevoilor femeii, iar cazurile de abuz sunt tratate cu o mai mare
prioritate decât în societatea din vremea lui Mill .
46
Inegalitatea din secolul XIX s -a păstrat și perpetuat, însă, în societățile subdezvoltate
din pr ezent, existând o reală problemă a statutului femeii, întrucât acestea continua să fie lipsite
de drepturi. Această problemă a generat în unele țări asiatice și africane situația avortului
selectiv și a natalității inegale, întrucât femeia, având un tratam ent diferit față de bărbat, avea
o speranță de viață mai scăzută, fapt ce a dus la refuzul populației feminine de a naște fete,
apelând astfel la avort. Soluția pentru remedierea acestei probleme consider că ar putea fi
instituirea unui cadru legal ce poat e garanta un tratament egal și o egalitate de șanse pentru
ambele genuri, împreună cu educația și ajutorul oferit familiilor cu o situație material grea.
O altă concluzie privind statutul femeii este aceea că, în cadrul căsătoriei, nu mai este
atât de des întâlnită practica de aranjare a căsătoriilor, iar femeia are posibilitatea de a se
căsători cu persoana pe care o dorește, nemafiind limitată de ordinea socială sau de structura
fixă a societății. Mobilitatea social ă este crescută, astfel încât căsătorii le nu se mai oficiază
numai între persoane din aceeași clasă. De asemenea, inegalitățile au fost limitate , iar femeia
nu mai depinde de permisiunea soțului său pentru a -i asigura existența, putând alege, în funcție
de aptitudinile și capacitățile sale, car iera pe care o dorește.
O îmbunătățire adusă de regimul democratic este aceea a restrângerii diferențelor de
tratament în funcție de gen, astfel încât femeilor le -au fost oferite drepturi politice pentru a
putea fi reprezentate și pentru ca nivelul lor de trai să fie îmbunătățit, iar problemele pe care
acestea le întâmpină să poată fi supuse dezbaterii pentru găsirea unei soluții. Acestora le -au
fost oferite condițiile necesare pentru a putea participa activ la viața politică, atât prin conferirea
dreptului de vot, cât și prin posibilitatea de a candida. Întrucât politica a avut un caracter
masculin, fiind practicată de bărbați pentru o perioadă lungă de timp, au fost instituite cotele
de participare politică pentru femei, astfel încât accesul lor să fie fac ilitat. Cotele au caracter
temporar, astfel încât, în paralel, sunt instituite măsuri pentru ca politica să nu mai aibă un gen
implicit, iar femeile să poată accesa sfera politică fără probleme și în lipsa acestor cote.
În ceea ce privește eliminarea comp letă a genului din sfera ocupațiilor, consider că se
fac progrese în acest sens, iar majoritatea ocupațiilor au fost golite de gen, astfel încât există e
deschidere generală pentru ocuparea funcțiilor fără a se ține cont de genul persoanei, ci numai
pe baz a abilităților acesteia. Feminismul consider că are meritul pentru acest progres, însă, de
asemenea, sunt de părere că aceste mișcări trebuie abordate cu grijă, întrucât un feminism
radical care reclamă și atribuie orice inegalitate dominației patriarhale poate duce la o revenire
a problemelor anterioare, prin eliminarea oportuni tăților oferite femeilor pentru a se ajunge la
47
o egalitate, dar și prin refuzul bărbaților de a avea o colaborare cu femeile pe plan profesional.
Consider că reclamarea unor aspecte cu semnificație redusă ca fiind bazele inegalităților de gen
din perioada contemporană a dus la o viziune incorectă asupra feminismului și respingerea sa.
Pe de altă parte, consider că idealul feminist a fost în cea mai mare parte atins, nu numai
prin acordarea drepturilor femeii, ci și prin crearea unui cadrul de aplicare a acestor drepturi și
oferirea unei egalități de oportunitate între cele două genuri. După cum am menționat și în
cadrul acestei lucrări, sunt de părere că egalitatea de oportunitate este cea mai importantă,
întrucât fără aceasta simpla acordare a drepturilor femeilor nu poate produce modificări
importante în statutul său. Într -adevăr, drep tul de vot a produs o schimbare semnificativă în
societate, însă fără a avea oportunitatea de a candida și de a fi selecționat pe baza capacităților
și abilităților personale, ci pe baza unor criterii arbitrare, precum opinia conform căreia un
bărbat este mai potrivit pentru un post decât o femeie întrucât el are o înclinație naturală spre
domeniul în care urmează să activeze, nu s -ar putea produce o schimbare importantă, iar
femeile ar putea fi discriminate pe baza genului la angajare sau în alte cazuri, d e exemplu în
justiție.
Sunt de părere că am reușit în cea mai mare parte să demonstrez necesitatea
feminismului și problemele generate de inegalitatea de gen în cadrul societății, precum și
modul în care femeile au fost afectate de aceste inegalități, dar și să arăt că prin feminism
majoritatea problemelor generate de aceste inegalități au putut fi rezolvate.
48
Bibliografie
1. John Stuart Mill – „The Subjection of Women”, The Pennsylvania State University, 1999
2. John Skorupski – „The Cambridge Companion to Mill ”, Cambridge University Press , 1998,
cap. 11 – „The Subjection of Women” – Mary Lyndon Shanley
3. „John Stuart Mill: Critical Assessments ”, Ed. John Cunningham Wood , vol. IV, Routledge
London and New York, 1991, „John Stuart Mill – The Subjection of Women: An Analysis” – A.
Tatalovich , pp. 278 -291
4. Estelle B. Freedman – „Feminism, Sexuality, and Politics ”, The University of North Carolina
Press , 2006, cap. I, „ Separatism as Strategy: Female Institution Building and American
Feminism, 1970 -1930 ”, pp. 21 -35
5. Carolin e Norton – „English Laws for Women in the Nineteenth Century ”,
https://play.google.com/books/reader?id=M9xIAQAAMAAJ&printsec=fr ontcover&output=r
eader&hl=ro&pg=GBS.PA1
6. Janet Radcliffe -Richards -„Journal of Practical Ethics”, „Only x%: The Problem of Sex
Equality” , http://www.jpe.ox.ac.uk/papers /the-problem -of-sex-equality/
7. Judith Jarvis Thomson – „A defense of Abortion”, Philosophy and Public Affairs, Vol. 1, No. 1,
1971, pp. 47 -66
8. Ann Taylor -Allen – „Feminism and Motherhood in Western Europe 1890 -1970, Palgrave
Macmillan, 2005
9. James Hodgson, Deb ra Kelley (ed) – „Sexual Violence: Policies, Practices and Challenges in the
United States and Canada”, Praeger, 2002, pp. 1 -13
10. Andrew Mullende r – „Rethinking Domestic Violence ”, Routledge, 1996, pp. 19 -29
11. Henry Phelps Brown – „The inequality of pay ”, Oxford University Press , 1979
12. Anne Philips – „Democracy and the Representation of Difference and The Politics of
Presence”, Aalborg University Denmark, 2000
http://vbn.aau.dk/file s/49900648/GEP_Tesktserie_No4_2000.pdf
13. Jennife r Chapman – „Politics, Feminism and the Reformation of Gender ”,Routledge London
and New York, 1992
14. Joni Lovenduski – „State Feminism and Political Representation ”, Cambridge University
Press, 2006
15. Gregory J. (ed.), Sales R. (ed.), Hegewisch A. (ed.) – „Women, Work and Inequality_ The
Challenge of Equal Pay in a Deregulated Labour Market ”, Palgrave Macmillan, 1999 , „ Global
Feminization and Flexible Labour Markets: Gendered Discourse in the Oppositi on to Pay
Equity Refor m”- Deborah Figart, Ellen Mutari , pp. 44 -57
16. Amartya Sen – „The Many Faces of Gender Inequality”,
http://www.prof.chicanas.com/readings/SenInequality.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Profesor coordonator, Absolvent, Mihai Ana Maria BUCUREȘTI 2018 1 Necesitatea feminismului în transformarea și eliminarea inegalităților de gen 2… [618902] (ID: 618902)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.