An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 Activitățile extrașcolare în ruralul românesc [618887]

25
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 Activitățile extrașcolare în ruralul românesc

Denisa Ionescu, psiholog
Raluca Popescu, sociolog
Crăița Curtean, sociolog
[anonimizat]

Rezumat
Pornin d de la experiența unor proiecte anterioare în care am identificat atât interesul pentru activități
extracurriculare al actorilor implicați în educație, cât și resursele necesare, am dorit să explorăm specificul
acestui tip de activități în mediul rural. Am urmărit să stabilim care este impactul acestor activități asupra
dezvoltării personale a copiilor și să realizăm un inventar al percepțiilor la nivel local. Studiul calitativ s -a
desfășurat în opt școli din patru județe, din regiuni de dezvoltare diferit e. Contrar așteptărilor, am
descoperit că în acest spațiu oferta extracurriculară o întrece pe cea din mediul urban prin diversitate,
chiar dacă resursele și sprijinul partenerilor educaționali sunt limitate. Credem că activitățile
extracurriculare reprezi ntă un potențial educațional extrem de valoros pentru copiii din mediul rural.
Cuvinte cheie : activități extracurriculare, zone rurale, intervenție educativă, sprijin educativ.
Abstract
Building on previous projects in which we have noted both the interes t of different stakeholders involved
in education for extracurricular activities, and the resources needed for developing such activities, we
have set out to explore the way these activities are implemented in rural areas. We aimed to establish the
impact of these activities on children personal development and to make an inventory of local people’s
perceptions. The qualitative study was carried out in eight schools in four counties, from different
developmental regions. Contrary to our expectations, we hav e found that the offer of extracurricular
activities in this area surpasses the one in the urban environment, in spite of limited resources and
support from educational partners. We believe that extracurricular activities have an extremely valuable
educati onal potential in supporting children from rural areas.
Key words : extracurricular activities, rural areas, educational intervention, educational
support.

1. Context

A miza pe educație reprezintă astăzi
modalitatea prin care societățile moderne își
pot asigura dezvoltarea pe termen mediu și
lung. Educația văzută, însă, nu doar ca sistem
formal guvernat de reguli stricte, ci educația
ca un proces continuu de învățare, e ducația
autoadministrată, educația care se întâmplă
nu doar într -un loc anume, ci care poate să aibă loc peste tot. Experiența Fundație Soros
în acest spațiu pornește de la inițiative
precum Programul de Dezvoltare Comunitară
Integrată (2005 -2009)1, Report er de liceu (2010)2,

Notă : Acest articol reprezintă o formă abreviată a
raportului de cercetare Activități extracurri culare în
ruralul românesc. Dezvoltarea de competențe cheie la
copii și tineri , coord. Ionescu, D. & Popescu, R.
(2012), Editura Universitară, al Fundației Soros
România.
1 http://www.soros.ro/ro/program.php?pro gram=5
2 http://www.soros.ro/ro/program.php ?program=43

26
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 Școală și comunitate (2008 -2010)3. Experiența
avută în acesta din urmă, ne -a arătat pe de -o
parte că există un mare interes pentru
activitățile extrașcolare (din partea
profesorilor, copiilor, părinților, a altor
persoane din comunitat e), dar că trebuie să se
acorde o atenție mărită întregului proces care
stă la baza dezvoltării activităților
extrașcolare, a modului în care se realizează
monitorizarea și evaluarea rezultatelor care
se obțin în urma implicării copiilor în aceste
activită ți (ce anume învață , cât învață , ce
tipuri de competențe și abilități li s -au
îmbunătățit , în ce măsură implicarea în astfel
de activități îi ajută în mod real ).
Competența , așa cum este definită în
prezent, reprezintă o combinație complexă de
cunoștințe, aptitudini, valori, atitudini,
dorințe, care îl sprijină pe individ să
acționeze eficient, într -o manieră realistă, în
general, dar și într -un domeniu anume. Ne
vom concentra pe stabilirea distanței între
ceea ce este stipulat în documentele oficiale
(de e x: European Reference Framework of Key
Competences , Legea Educației Naționale ) și
realitatea din teren în termeni de: nevoia
echipării copiilor și tinerilor cu un set de
competențe cheie care să le permit adaptarea
la societatea actuală.
În lucrarea de faț ă prezentăm datele

3 http://www.soros.ro/ro/program_articol.php?Artic
ol=182 obținute în urma celei mai recente cercetări
realizate în mediul rural despre ce tipuri de
activități extrașcolare se fac, care este
percepția copiilor, a părinților, a profesorilor,
a altor membri ai comunității despre rolul,
importanța , utilitatea acestor tipuri de
activități, caracterul lor educativ; care este
percepția cu privire la ce sunt competențele
cheie, de ce anume ar fi nevoie (în termeni nu
doar de competențe – un termen mai puțin
folosit în unele comunități – dar de abilităț i,
comportamente) spre exemplu pentru
adaptarea la viața de la oraș. Lucrarea mai
conține și principalele concluzii care au
reieșit în urma dezbaterii organizate pe
marginea datelor obținute în urma cercetării,
în data de 20 octombrie 2011.

2. Rolul activ ităților extracurriculare
în dezvoltarea copiilor și tinerilor

2.1 Caracteristicile activităților
extracurriculare
Domeniul extracurricular acoperă o
arie foarte largă de activități, cu o tipologie
extrem de variată. Nu se desprinde o
definiție comună a a cestora sau măcar o
operaționalizare, prin indicarea activităților
concrete care ar intra în sfera celor
extracurriculare. Limitele a ceea ce înseamnă
extrașcolar sau se încadrează în sfera

27
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 activităților extrașcolare nu sunt clare.
Această situație are și efecte pozitive – o arie
largă de activități, oportunități creative și
inovative în acest sens, dar și efecte negative
– neexistând o operaționalizare clară,
competențele dezvoltate, rezultatele acestor
activități devin dificil de măsurat și evaluat.
În ge neral, în viziunea părților
implicate, activitățile extracurriculare se
referă la orice acti vitate care se abate de la
ora clasică , fie că este în timpul sau în afara
programului școlar. Chiar și jucatul copiilor
în curte este uneori considerat o activitat e
extrașcolară. Mai mult, metodele de predare
a curriculumului care presupun interacțiune,
joc (metoda de învățare prin joc, metoda
portofoliului), sunt considerate ca fiind parte
a activităților extracurriculare.
Activitățile extrașcolare sunt
considerate de mulți actori a fi singurele care
pot reduce diferențele resimțite de elevii de
la țară față de cei de la oraș . Parteneriatele,
care dau ocazia schimburilor de experiență,
precum și apropierea copiilor din cele două
medii, echilibrează oarecum carențele
educaționale cu care se confruntă cei din
zonele rurale și demonstrează, de cele mai
multe ori, că diferențele vin mai degrabă din
nivelul financiar și de dezvoltare al
comunităților și nu din lipsa abilităților la cei
din zona satelor.
Se poate constata faptul că în unitățile de învățământ din România nu există o
denumire unitară pentru persoanele
responsabile de această arie, întâlnindu -se
variante ca director educativ, consilier
educativ, coordonator activități extra –
curriculare etc.
Chiar și la nivel conceptual aria
activităților extracurriculare e dificil de
delimitat. Eccles și Barber (1999) identifică
cinci tipuri, în funcție de implicarea pe care
acestea o presupun: a) prosociale (legate de
biserică și activități de voluntariat); b)
sporturi de ech ipă (care se regăsesc în
activitățile sp ortive care au loc în școli); c)
implicare în activități de organizare în școli
(consilii de elevi); d) artistice (implicare în
piese de teatru școlare, coruri etc.); e) cluburi
școlare (dezbatere, ecologie etc.).
Literatura din științele sociale
identifică o serie de caracteristici de bază ale
activităților extrașcolare: a) în funcție de
sursă , înglobează activitățile organizate de
către școli și care se desfășoară în incinta
școlilor (Feldman & Matjasko, 2005). b) au un
rol complementar rolului școlii , văzută ca
sistem puternic formalizat de transmitere de
cunoștințe și sunt venite din nevoia ca școlile
să „asigure experiențe care să susțină dezvoltarea
în ansamblu a elevilor ” (Holland & Andre,
1987). c) depind de co ntextul mai larg, sunt
parte a sistemului școală – familie –
comunitate. Dezvoltarea adolescenților

28
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 depinde de un întreg sistem de fenomene și
relații, iar activitățile extracurriculare
reprezintă un element fundamental în
rețeaua școală – familie – comunit ate: „ sunt
parte din școli și comunități și sunt influențate de
familii și colegi. ” (Feldman & Matjasko , 2005).
d) oferă posibilitatea de exprimare și
explorare a identității, dezvoltă capitalul
social al tinerilor. Activitățile extracurriculare
(ex: clubu ri de matematică, șah, limbi străine,
dezbateri, consilii ale elevilor, formații și
orchestre școlare, dans, etc.) dau posibilitatea
de exprimare și contribuie activ la construcția
identității tinerilor (Eccles & Barber 1999).
Activitățile extrașcolare ge nerează
capital social și uman și constituie un mediu
formator mai atractiv în afara contextului
academic (Feldman & Matjasko, 2005).
Adolescenții își formează identitatea prin
dezvoltarea de abilități, descoperirea de
preferințe și prin auto -asocierea cu alții
(Eccles & Barber 1999, Youniss et al 2002).
Participarea la activități extracurriculare îi
ajută pe adolescenți să se înțeleagă pe ei înșiși
prin observarea și interpretarea propriului
comportament din timpul participării la
aceste activități. Cercet ările indică rolul
important al activităților extracurriculare în
dezvoltarea capitalului social în rândul celor
care iau parte la ele (Carnegie Corporation of
New York, 1992; Newmann, Wehlage &
Lamborn, 1992). 2.2 Impactul activităților extra –
curriculare
Activitățile extracurriculare
reprezintă un element cheie în politicile
educaționale întrucât au un impact pozitiv
asupra dezvoltării personalității tânărului,
asupra performanțelor școlare și asupra
integrării sociale în general. Participarea la
activităț i extracurriculare structurate
organizate de școli, spre deosebire de
participarea la activități nestructurate (uneori
incluzându -le și pe cele organizate în școli) se
asociază cu rezultate pozitive în ceea ce
privește dezvoltarea adolescenților (Feldman
& Matjasko, 2005): performanță și rezultate
școlare mai bune; coeficienți de abandon
școlar mai scăzuți; o stare psihologică mai
bună, incluzând un nivel de stimă de sine
mai bun, mai puține griji privind viitorul și
sentiment redus de izolare socială; un g rad
mai scăzut de abuz de alcool și droguri; un
grad mai scăzut de activitate sexuală în
rândul fetelor; un nivel scăzut de
comportamente delincvente, incluzând
arestări și comportamente antisociale.
Un studiu al lui Eccles și Barber
(1999) indică un impa ct diferit al activităților
extracurriculare, în funcție de tipul lor:
participarea în toate tipurile de activități
extracurriculare corelează cu creșterea
rezultatelor școlare ; participarea la activități
sportive, administrativ -școlare și cluburi

29
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 școlare înregistrează o probabilitate mai mare
ca elevii să se înscrie la facultate până la
vârsta de 21 de ani; participarea la activități
prosociale corelează cu o rată mai mică de
delincvență în rândul elevilor participanți.
Indiferent de tipul activităților
extracurriculare urmate, efectul acestora pare
să fie în toate studiile realizate pe această
temă unul pozitiv. Participarea la activități
extracurriculare corelează cu numărul de ani
petrecuți în școală . Conform unui studiu
efectuat în 2001 de Barber, Eccle s și Stone
elevii care au participat la activități
extracurriculare, indiferent de tipul acestora,
au avut un parcurs educațional mai lung și
cu rezultate mai bune.
Participarea la activități extra –
curriculare scade probabilitatea de abandon
școlar . Print re factorii care pot reduce riscul
de abandon școlar se numără și gradul de
implicare în mediul educațional, care poate fi
influențat de activitățile extracurriculare.
Feldman și Matjasko (2005) menționează
rezultatele unui studiu condus de Zill et al.
(1995) conform cărora participarea la
activități extracurriculare între 1 și 4 ore
săptămânal corelează cu scăderea
probabilității de abandon școlar. Alte studii
(Mahoney, 2000; Mahoney & Cairns, 1997)
semnalează o corelație pozitivă între
probabilitatea de a rămâne în școală și
participarea la activități extracurriculare în rândul elevilor cu risc crescut de abandon.
Activitățile extracurriculare au un
impact pozi tiv asupra dezvoltării psihologice
a elevilor care iau parte la ele. Feldman și
Matjasko (2005) m enționează efectul pozitiv
al unor activități extracurriculare asupra
stimei de sine în rândul elevilor care iau
parte la acestea. Participarea la activități
extracurriculare are un impact pozitiv și
asupra adolescenților care provin din medii
familiale pr ecare. Mahoney et al. (2000) au
descoperit că implicarea în activități
extracurriculare a mediat relația dintre
problemele care țin de interacțiunea
defectuoasă între părinți și adolescenți și
stările de depresie.
Implicarea în activități extra –
curricular e poate fi asociată cu scăderea
delincvenței în rândul adolescenților . Una
din explicațiile privind motivele corelației
negative dintre delincvență și participarea la
activități extracurriculare este că acestea din
urmă au un caracter puternic prosocial, c eea
ce încurajează adoptarea de norme
comportamentale constructive (Mahoney &
Cairns, 1997; Mahoney et al., 2003 apud
Feldman & Matjasko, 2005).

30
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 3. Activitățile extrașcolare în
România

Activitățile extrașcolare au o tradiție
bogată în sistemul de învă țământ românesc,
chiar dacă nu s -a pus accentul pe ele în
programul și curriculumul obligatoriu, așa
cum se întâmplă în prezent prin noua Lege a
Educației Naționale (LEN), intrată în vigoare
la începutul anului 2011. Structurarea acestor
tipuri de activită ți, așa cum apare în
Regulamentul privind organizarea și funcționarea
unităților care oferă activitate educativă
extrașcolară , introducerea unor concepte noi
(ex.: educația non -formală – concept nou în
raport cu recunoașterea lui în LEN)
reprezintă modific ări legislative importante
care au drept scop îmbunătățirea calității
acestor activități.
Mediul rural se confruntă cu
dezavantaje numeroase, comparativ cu
mediul urban, din punct de vedere al calității
educației din învățământul primar (Starea
Învățământ ului, 2010): a) deficit de
infrastructură; b) deficit de copii ; c) diferențe
de participare școlară (rata abandonului
școlar în învățământul primar este de 1,3% în
urban, comparativ cu 1,5% în rural și în
învățământul gimnazial este de 1,6% în
mediul urba n și 2,2% în cel rural); d) durata
de frecventare a învățământului primar și gimnazial în urban e mai mare comparativ cu
cea în rural în medie cu 0,4 ani la nivel
primar (3,8 față de 3,4) și cu 0,7 ani mai mare
la nivel gimnazial (3,9 față de 3,2 ani); e)
diferențe de performanțe școlare; f) rata de
absolvire a învățământului primar și
gimnazial este cu 28 puncte procentuale mai
mare în urban față de rural (cu promovarea
examenelor finale: 78% față de 45%).
Pentru o analiză de ansamblu am
utilizat ancheta F undației Soros Elevii și
cultura civică4, datorită faptului că este cea
mai recentă sursă de date (culegerea datelor a
avut loc în perioada 13 -26 noiembrie 2010) iar
subiecții sunt elevi din clasele VIII – XII,
având oportunitatea să obținem chiar
perspect iva beneficiarilor. Deși ancheta este
dedicată explorării culturii civice la elevii
români, o serie de întrebări vizează și
educația extrașcolară.
Cele mai răspândite activități
extrașcolare sunt excursiile și vizitele la
muzee, teatre, operă, balet, etc. Activitățile
ecologiste (curățarea parcului orașului,
popularizarea bicicletei ca mijloc de
transport, promovarea reciclării), olimpiadele
școlare, vizitele la instituții publice, fabrici
sau alte obiective de interes comunitar,
activitățile sportive dar ș i acțiunile de caritate

4 Implicarea civică și politică a tinerilor , accesibil la
http://www.soros.ro/ro/publicatii.php?pag=2

31
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 sunt de asemenea frecvent întâlnite, fiind
menționate de peste jumătate din elevii de
clasa a VIII -a investigați.

4. Metodologia cercetării

Scopul cercetării a vizat explorarea
activităților extracurriculare în mediul rural:
tipur ile de activități cel mai frecvent
realizate, competențele dezvoltate,
percepțiile privind activitățile extra –
curriculare și utilitatea lor.
Obiectivul principal a fost
identificarea problemelor cu care se
confruntă comunitățile, problemele de la
nivelul ș colii, dar și de la nivelul familiei,
nevoile copiilor din comunitățile respective;
identificarea activităților extracurriculare
desfășurate; identificarea implicării diferiților
actori în activitățile extrașcolare; identificarea
beneficiilor percepute ale acestora,
competențele dezvoltate; evaluarea
sustenabilității la nivelul comunității și
perspectivele de continuare a activităților.
Procesul de selectare a comunităților
a constat în: a) selectarea județelor pe
principiul dispersiei geografice și a nivel ului
de dezvoltare mediu sau scăzut (4 județe din
4 regiuni diferite: Alba, Călărași, Vâlcea,
Vrancea), b) selecția școlilor din aceste județe,
pe baza unei fișe a școlii (20/județ) – din totalitatea școlilor rurale cu clase gimnaziale
din fiecare județ a fost stabilit un eșantion
alcătuit din fiecare a 3 -a sau a 4 -a școală
căreia i s -a aplicat un interviu telefonic
pentru completarea unor date factuale despre
școală și despre activitățile extracurriculare
desfășurate, c) selecția finală a școlilor: au
fost păstrate câte 2/județ – una cu o arie mai
largă și mai diversă de activități extra –
curriculare și alta cu mai puține activități.
Comunitățile în care s -a desfășurat
cercetarea de teren au fost: Cricău și
Scărișoara, județul Alba; Curcani și Jegălia,
județ ul Călărași; Bunești și Dezrobiți, județul
Vâlcea; Gugești și Mihălceni, județul
Vrancea. Cercetarea de teren s -a bazat pe o
metodologie calitativă, utilizând ca
instrumente de cercetare interviul și focus
grupul. În fiecare comunitate au fost
realizate:
1. Interviuri cu: a) autorități locale:
primar, viceprimar, secretar, asistenți sociali
de la SPAS, alte persoane cheie; b) directorul
școlii; c) coordonatorul/ responsabilul/
profesorul cel mai implicat în activități; d) alți
profesori care au desfășurat a ctivități
extracurriculare; e) reprezentanți ai unui
ONG local, dacă există; f) alte persoane
relevante.
2. Focus grupuri cu: a) membri ai
comunității (8 -12 persoane, pe următoarele
grupuri de interes): b) autorități – dintre cei

32
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 care nu au fost intervieva ți individual:
medici, asistente, mediator sanitar, facilitator
comunitar, școlar, etc.; c) reprezentanți ai
școlii, profesori (alții relevanți față de cei deja
intervievați); d) reprezentanți ai ONG -urilor ;
e) antreprenori locali; f) părinți, tutori; g)
dintre cei care fac parte din Comitetul de
Părinți pe școală; h) dintre cei care fac parte
din Asociația de Părinți, dacă exista; i) dintre
cei mai interesați de legătura cu școala și mai
implicați în activitățile școlii în general; j) un
focus grup cu copi i care au participat la
activități extrașcolare, dar și dintre cei care
nu au participat.
Culegerea datelor s -a desfășurat în
perioada mai -iunie 2011. Din ansamblul
eșantionului am selectat numai elevii de clasa
a VIII -a. Am considerat că o analiză
compara tivă pe medii de rezidență în cazul
liceului ar fi fost irelevantă, întrucât
majoritatea liceelor sunt în mediul urban.
Datele prezentate sunt reprezentative la
nivelul clasei a VIII -a, pe ansamblu și pe
medii de rezidență.

5. Activitățile extracurricula re în
comunitățile rurale

5.1 Probleme ale comunității și școlii
La nivelul comunităților incluse în
studiu întâlnim probleme specifice mediului rural: nivelul scăzut de trai/sărăcia, lipsa
locurilor de muncă, șomajul, îmbătrânirea
populației și scăderea populației școlare,
multe dintre școli fiind îngrijorate de
perspectiva desființării. Copiii cu dizabilități
(Bunești, Dezrobiți, Mihălceni) sau
comunitățile rrome (Curcani, Scărișoara)
constituie de asemenea o provocare în plus
pentru zonele studiate.
Chiar atunci când își permit, părinții
preferă să dea doar bani pentru excursii, fără
să se implice în celelalte demersuri. În
general consideră, așa cum am arătat, că
responsabilitatea aparține preponderent
școlii, pe fondul unei implicări civice și
comunit are scăzute. Lipsurile materiale nu
permit părinților să le cumpere copiilor
calculatoare și cu atât mai puțin să le ofere
acces la Internet (Dezrobiți, Vâlcea). La
Scărișoara (Alba), familiile se confruntă cu
probleme de analfabetism, care sunt
transmise copiilor, creându -le decalaje în
comparație cu ceilalți copii.
La nivelul școlii , problemele se împart
în două categorii: o categorie care vizează
dimensiunea administrativă și o categorie
care se referă la cea educațională. Pe plan
administrativ, probleme le cele mai grave se
referă la lipsuri care țin de: a) personal – lipsa
consilierilor și a psihologilor și în unele
cazuri a cadrelor didactice calificate; b)
infrastructură – inexistența apei curente, a

33
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 toaletelor în incinta școlii, a posibilității de
încălzire pe timp de iarnă; c) dotări: dotarea
insuficientă cu calculatoare și conexiune la
Internet, lipsa unui teren de sport, lipsa
materialelor pentru activitățile extra –
curriculare, lipsa laboratoarelor; d) servicii:
lipsa transportului școlar.
Din punct de vedere educațional
problemele vizează în primul rând programa
încărcată și rigidă care nu permite abordarea
creativă și integrativă a materiilor. Se
constată tendința de a înlocui materiile mai
ușoare (ca desenul sau religia) cu cele
considerate mai im portante pentru viitoarele
examene. O altă problemă este cea a
absenteismului și a abandonului școlar care
aduce cu sine scăderea numărului de elevi .
În condițiile îmbătrânirii populației,
scăderea este deja accentuată în comunitățile
studiate, iar abandon ul scade șansele
păstrării respectivei unități de învățământ. În
unele comunități școlile sau anumite cicluri
de învățământ sunt comasate (ex. ciclul
gimnazial comasat la Jegălia cu școala în
Gâldău).
Deși preponderent pozitive, au existat
și evaluări crit ice la adresa școlii și
profesorilor. O parte din părinți consideră că
profesorii sunt relativ dezinteresați de
pregătirea elevilor și sporirea șanselor lor de
reușită pe termen lung, nereușind să le
stârnească interesul pentru educație. Conștiente de unel e lacune, cadrele didactice
avansează argumentul remunerației
insuficiente care conduce în cazul lor la o
motivație scăzută.

5.2 Tipuri și tematici de activități
extracurriculare
După sursă
Activitățile extracurriculare se nasc
atât din obligație, cât și din inițiativă proprie,
la propunere sau impuse din diferite surse,
cum ar fi MECTS, ONG -uri, alte instituții și
actori de la nivelul comunității, școala în
ansamblu, profesorii. O primă categorie de
activități extracurriculare este cea a
activităților car e au la bază directive ale
MECTS , fiind proiecte implementate la nivel
național. Un astfel de exemplu este cel al
programului „ Școală după școală ” descris în
Legea Educației Naționale și care prevede
extinderea activităților cu elevii după orele
de curs în scopuri educative, recreative, de
timp liber, de consolidare a cunoștințelor sau
de accelerare a învățării, precum și activități
de învățare remedială etc.
O altă categorie importantă este cea a
activităților propuse de ONG -uri, având și
suportul legislat iv în acest sens, în unele
situații cadrele didactice fiind implicate în
acest tip de organizații de la nivel local (în
Cricău sau Dezrobiți, de exemplu). Astfel,
sunt implementate proiecte ca „ Toți la

34
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 grădiniță, toți în clasa I ” sau se acordă burse.
World Vision este o organizație menționată
ca fiind un sponsor și un sprijin important în
proiecte la nivel național.
Cel mai des întâlnite sunt activitățile
care au la bază inițiativa școlii sau a unor
profesori . Un exemplu în acest sens este
„Micul Gauss ”, concurs de matematică inițiat
de Școala de la Bunești și care a avut ediții la
nivel național, lipsa finanțării obligându -i să
îl organizeze în prezent doar la nivel
județean. Mai puțin întâlnite sunt activitățile
care au ca sursă instituțiile sau actorii d e la
nivelul comunității , implicarea acestora
traducându -se sub forma unor parteneriate,
colaborări sau celebrări ale comunității. Între
acestea, se înscriu activitățile realizate alături
de Poliție, Biserică, Dispensar sau cele care au
la bază specificul local și conservarea
tradițiilor: „Sărbătoarea Căpșunului”,
„Bostaniada” „Călușul”, „Fiii satului” etc.
După natura activităților
Activitățile extrașcolare pot fi
clasificate și după conținutul lor: științific,
cultural -artistic, umanitar, ecologic, moral –
civic, tehnic -aplicativ, turistic, sportiv, sau
caracterul recreativ. Aceste tipuri de conținut
se suprapun, nefiind mutual exclusive, prin
urmare întâlnim frecvent situații în care o
activitate poate fi încadrată în mai multe
categorii de conținut. Există tendința de a
considera anumite activități ca fiind extracurriculare, cum ar fi olimpiadele, deși
acestea sunt școlare; pot fi încadrate în
această categorie dacă este avut în vedere
conținutul științific al acestora, așa cum pot fi
incluse și cele de tip „Școala după școală ”, de
aprofundare a materiilor din programă.
Cele mai plăcute activități și
menționate cu mult entuziasm sunt
excursiile. Acestea au caracter atât turistic,
cât și recreativ și oferă copiilor ocazia de a
ieși din perimetrul local și de a cunoaște și
alte locuri (există destui copii care „ nu au
văzut marea, nu au văzut muntele ”). Mai mult,
ele pot fi legate de o materie ca geografia sau
istoria, muzica, biologia (ex. vizitarea
muzeelor). Pot fi, de asemenea, tabere care să
conțină la rând ul lor alte tipuri de activități
extracurriculare.
Un alt fel de excursie este și cea a
fetelor din Centrul de educație incluzivă din
Mihălceni la supermarketul Kaufland din
Focșani, primul lor contact cu un asemenea
magazin prin care au învățat cum să
folosească coșul de cumpărături, cum să
cântărească legume, etc. De asemenea în
Curcani a fost considerată drept una dintre
cele mai importante activități o excursie de o
zi la București în care copiii au fost la o piesă
de teatru („ au învățat cum să se compo rte la
teatru, au văzut că și țiganii pot fi pe scenă ” – era
piesa Carmen de Georges Bizet) și la patinoar
într-unul dintre centrele comerciale (au

35
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 învățat cum să patineze, s -au plimbat și au
făcut cumpărături „ până au obosit ”).
Cele de natură cultural -artistică, cele
creative, au ca mod de punere în practică cel
mai des teatrul, dar și alte forme ca pictura,
desenul, încondeiatul ouălor de Paște sau
revista școlii. Activitățile cu conținut
umanitar, cum ar fi colectele sau donațiile
sunt cvasiinexistente, cu singura excepție a
unei activități în Jegălia, în care elevii au
strâns jucării, îmbrăcăminte și încălțăminte
din comună și le -au dat celor mai nevoiași.
Activitățile ecologice se suprapun cu
cele legate de domeniul biologiei,
presupunând culegerea pla ntelor medicinale,
de exemplu. În aceeași ordine de idei, a
activităților adiacente materiilor, sunt cele de
istorie („ Pe urmele lui Vlad Țepeș ”, Curcani)
care presupun adesea sărbătorirea a diverse
momente istorice. Cele moral -civice se
suprapun parțial ș i celor ecologice, acestora
adăugându -se și cele în colaborare cu Poliția
sau alte instituții locale.
Activitățile cu caracter sportiv sunt
menționate de toate părțile intervievate în
topul preferințelor: acestea vizează fotbalul,
voleiul și competiții de acest gen: cursuri de
karate, dansuri etc. În cadrul acestora sunt
vizate și alte nevoi, precum educarea unui
stil de viață sănătos, a vieții într -un mediu
sănătos: „ Sanitarii pricepuți ”, „Om sănătos într –
un mediu curat ”. O parte din activități au și o
componentă economică. Elevii sunt încurajați
să își vândă creațiile sau munca, se realizează
expoziții cu vânzare, tombole, chiar vânzarea
unei reviste a școlii (Cricău, Dezrobiți,
Mihălceni), obținând în acest fel bani pe care
școala îi folosește la finanțar ea altor activități.
În acest mod elevii sunt educați în scopul
conștientizării valorii muncii.

5.3 Colaborarea instituțională
Relația școlii cu comunitatea este
diferită. În unele comunități organizarea
extra -școlarelor este o întreprindere de grup,
colaborativă (Jegălia, Dezrobiți, Cricău) iar în
altele e mai degrabă inițiativa anumitor
profesori (Curcani, Scărișoara, Bunești).
Există o legătură între tipul de
comunitate și gradul de dezvoltare a
activităților extracurriculare. În comunitățile
sărace, cu probleme socio -economice
(Curcani, Scărișoara, Mihălceni) activitățile
extracurriculare sunt și ele sărăcăcioase –
excursii, activități la clasă, serbări și
comemorări. În comunitățile cu nivel mai
ridicat de bunăstare școlile sunt active în
organizarea d e evenimente extrașcolare,
considerându -le importante în formarea
elevilor (Jegălia, Cricău, Gugești).
Însă implicarea și diversitatea
activităților nu depinde întotdeauna de
nivelul de dezvoltare a comunei și a

36
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 condițiilor școlii. De exemplu, în Dezrobiți
(care se confruntă cu probleme materiale
mari), școala este o instituție conectată la
viața comunității, legăturile sale cu
autoritățile locale și cu familiile sunt strânse,
iar motivațiile profesorilor care desfășoară
aceste activități sunt mai degrabă i ntrinseci.
În alte comunități, în ciuda nivelului mai
ridicat de bunăstare (Bunești), școala este
slab conectată la comunitate și familie, iar
motivațiile sunt extrinseci și conduc la
activități mai mult formale.
Colaborarea instituțională este
evaluată po zitiv la nivel declarativ.
Analizând în detaliu, colaborarea se reduce
de regulă la dimensiunea financiară . Deși
Primăria, comunitatea și ceilalți actori sociali
cunosc activitățile derulate de școală,
participă rar la acestea. Chiar și în aceste
condiții, profesorii sunt mulțumiți de
implicarea părților și evită să avanseze
evaluări negative, mai ales despre Primărie,
pe principiul că orice tip de ajutor e
binevenit. Pe lângă contribuția financiară,
Primăria ajută adesea și cu servicii de
transport în cadr ul activităților.
ONG -urile sunt parteneri activi în
activitățile extracurriculare. În majoritatea
comunităților analizate există un ONG, în
unele având un rol mai activ, în altele mai
puțin activ în prezent, dar cu activitate în
trecut. La Curcani și Jegă lia nu există ONG -uri locale, dar există proiecte derulate în
parteneriat cu ONG -uri, iar câțiva profesori
din Jegălia și -au declarat intenția de a înființa
un ONG pentru a facilita derularea
activităților extrașcolare.
Alte instituții menționate au fost:
Poliția – care răspunde solicitărilor școlii de a
susține ore de educație civică, Biserica – care
participă la sărbătorile naționale sau
religioase și organizează coruri bisericești,
Căminul Cultural – pentru susținerea
activităților artistice, etc.
Relați a școlii cu familia este mai
degrabă unidirecțională, dinspre școală către
părinți. Dacă părinții sunt solicitați, participă,
însă inițiativele lor sunt rare. Părinții
consideră în general că școala este cea
responsabilă de educația copiilor lor, lăsând
totul în grija acesteia. Sunt mulțumiți de
activitățile extracurriculare pentru că îi văd
„ocupați și nu umblând pe drum ”. Există și
comunități și proiecte în care părinții sunt
implicați activ. În Jegălia și în Gugești mai
mulți părinți cunosc în detaliu ac tivitățile
extracurriculare organizate de școală și au
sprijinit grupul de copii și profesori în
activități. Școala din Dezrobiți beneficiază de
un mediator școlar, iar prin proiectul PHARE
a dezvoltat și o școală a părinților (20 -25 de
persoane) având ca scop îmbunătățirea
relațiilor dintre cele două instituții.

37
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 5.4 Finanțarea activităților
Majoritatea activităților nu au sursă
de finanțare specifică, ele desfășurându -se pe
lângă școală, pe bază de voluntariat și prin
profesori dedicați. Există însă exemp le de
proiecte finanțate din fonduri europene, de
către organizații internaționale, ONG -uri, sau
în parteneriate cu instituții sau antreprenori
locali:
a) Proiecte din fonduri UE: „ Pași către
viitor, consiliere și orientare în carieră ” (proiect
finanțat pr in POSDRU, Bunești), „ Obiceiuri
sănătoase în Europa ” (proiect Comenius,
Gugești); Proiecte finanțate de Banca
Mondială („ Pământul casa noastră ”, Bunești și
Dezrobiți).
b) Proiecte finanțate de ONG -uri: „Să
trăim frumos pe pământ ” (World Vision,
Bunești), C olțul Verde, Ziua HIV, Ziua
Toleranței (World Vision, Dezrobiți), Ziua
Copilului (World Vision și Asociația de
Promovare și Dezvoltare Comunitară
Frâncești, Dezrobiți)i;
c) Parteneriate cu instituții culturale
locale – Teatrul Ariel și Teatrul Anton Pann
(Bunești, Dezrobiți); Antreprenori locali –
lanțul de magazine Anabella (Bunești),
finanțări de la agenți economici din Călărași
(Jegălia).

5.5 Competențe dezvoltate și
beneficii asociate
Participanții la studiu consideră că
există o multitudine de comp etențe și
beneficii care apar ca urmarea implicării în
activități extracurriculare, dintre care
menționăm: activizarea copiilor, dezvoltarea
unei atitudini proactive; dezvoltarea
spiritului de echipă; creșterea stimei de sine
și a încrederii în forțele pro prii,
autocunoaștere; dezvoltarea abilităților de
comunicare; creșterea interesului pentru
școală în general; descoperirea și dezvoltarea
talentelor și aptitudinilor copiilor;
îmbunătățirea CV -ului în cazul activităților
de voluntariat; dezvoltarea unei at itudini
deschise și tolerante față de lume; dobândirea
de abilități practice utile pentru viață;
dezvoltarea unor comportamente adecvate
social; îmbunătățirea relației cu profesorii;
îmbunătățirea relației cu părinții; crearea
unei legături mai strânse înt re familii, copii și
reprezentanții școlii; supravegherea copiilor.
Copiii
În viziunea copiilor, competențele pe
care și le doresc dezvoltate sunt mai degrabă
cele din sfera artistică, „ activități care să îi
formeze frumos ”, cu accent pe dezvoltarea
abilit ăților creative, dar și cele sociale, de
interacțiune, de a se descurca pe cont
propriu, de a ști cum să se comporte în
diverse situații, de a avea un bun control de

38
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 sine sau de a lucra în echipă.
În același timp declară că pentru
părinții lor cele mai imp ortante sunt
competențele legate de dezvoltarea
capacității de învățare pentru a obține note
mai mari, o mai bună integrare formală în
sistemul de învățământ. În multe situații
copiii resimt activitățile extrașcolare ca pe
unele tot școlare . Tind să le atr ibuie un rol de
aprofundare a disciplinelor și de sporire a
capacității de învățare, considerând că
menirea lor este doar să aducă performanță și
obiective măsurabile. Dimensiunea educației
pentru viață în general este slab
conștientizată. Copiii nu înțele g beneficiile,
utilitatea mai largă și de termen lung a
acestor activități. Motivația unora de a
participa este aceea că vor lua note mai mari
la materiile care au legătură cu acțiunile sau
care sunt organizate de anumiți profesori.
Atitudinea este încuraj ată și de către
profesori – câțiva dintre profesori au admis
acest fapt în mod explicit (Curcani, Jegălia).
Desigur că participarea copiilor trebuie
încurajată și recompensată inclusiv formal,
prin note, însă aceasta nu trebuie să devină
principala lor mot ivație.
Părinții
Pentru părinți, activitățile
extracurriculare reprezintă o alternativă
dezirabilă de petrecere a timpului liber , suplinind
lipsa posibilităților de relaxare, de timp liber, într-o manieră sănătoasă și constructivă. Deși
și părinții, ca și copiii, identifică beneficiile
legate de socializare, considerând că
activitățile extrașcolare satisfac nevoia
copilului de apartenență și de a împărtăși
experiențe comune cu ceilalți colegi, le
privesc mai puțin ca pe un context care
favorizează dezvolta rea de abilități și
competențe sociale sau de altă natură.
Alți actori
Perspectiva comunității, a celorlalți
actori, este asemănătoare și are în vedere
capacitatea de a căuta și folosi informații. De
asemenea, aceștia consideră că elevii ar trebui
să vorbe ască și să îți spună părerile liber și să
învețe să argumenteze.
Profesorii
Profesorii au, spre deosebire de
părinți, copii, dar și de ceilalți actori ai
comunității, o viziune mai structurată și mai
diversă, dar și mai formalizată asupra
competențelor ce sunt sau ar trebui formate
prin intermediul activităților extra –
curriculare.
Conform acestora, activitățile
extracurriculare au un impact asupra copiilor
deosebit de cel al orelor de la clasă, deoarece
îi scot pe aceștia din rutina școlară. Folosirea
educ ației non -formale în școală presupune o
îmbunătățire a actului educațional, dar
îmbinarea cu succes a celor două tipuri de
educații rămâne adesea o provocare care

39
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 rezidă în natura relației dintre profesori și
elevi. Profesorii se confruntă adesea cu
dificu ltăți în armonizarea competențelor
școlare și extrașcolare. A fost menționată
situația în care competențele de bază, cum
sunt cele de citit -scris -socotit, nu sunt
stăpânite de toți elevii cu care lucrează, astfel
că, în cazul acestor copii trebuie să aplic e
proceduri și metode diferite, încercând în
același timp să îi integreze în colectivele din
care fac parte. Pe lângă competențele digitale
și activitățile de recreere, profesorii acordă o
mare importanță celor de tip social, de
comunicare și interacțiune, considerând ca
fiind necesară abilitatea de a intra în contact
cu instituțiile statului.

6. Concluzii și recomandări

Analiza pe medii de rezidență
evidențiază, contrar așteptărilor, că elevii din
rural nu prezintă o situație dezavantajată , ci
par să fi desfășurat chiar mai multe activități
extrașcolare comparativ cu cei din urban.
Dacă î n mediul urban sunt mai frecvent
menționate numai excursiile și vizitele (la
instituții culturale și la obiectivele de interes
comunitar) , în zonele rural e există mai mu lte
activități mai des invocate: cele ecologiste,
cele sportive, consiliile elevilor, cele legate de
postul de radio sau revista școlii, cluburile tematice, concursurile de obținere a unor
burse.
Situațiile prezentate nu sunt neapărat
excepții pentru mediu l rural și nici nu trebuie
privite cu ironie – mulți dintre copiii de la
țară nu au fost la oraș, nu au văzut un
supermarket sau un centru comercial, nu au
mers cu autobuzul, astfel încât toate acestea
pot deveni obiective pentru activități
extrașcolare, f iind la fel de folositoare pentru
viață ca și celelalte activități menționate.
Din păcate, obiectivele activităților
rămân cel mai adesea la nivel general – să
dezvolte comunicarea, abilitățile de
interacțiune cu alți oameni, capacitatea de a
se adapta ușo r unor situații noi, etc. În nici
unul dintre cazuri – copii, părinți, actori ai
comunității și profesori – nu este clar care
sunt competențele create/educate/
dezvoltate în acest moment de activitățile în
derulare și care sunt cele care ar mai trebui
acop erite.
Există tendința ca și activitățile
extracurriculare să fie transformate într -un
domeniu de performanță și competențe
deosebite, la care au acces numai cei buni .
Este elocventă de altfel considerarea
olimpiadelor drept activități extracurriculare.
În comunitățile studiate cele mai de succes
activități extracurriculare au fost considerate
cele bazate pe competiție la care eventual s –
au câștigat premii.

40
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 Indiferent de nivelul de trai, tipul
comunității sau al școlii, activitățile
extrașcolare chiar sunt implementate în
comunitățile studiate. Cadrele didactice
investigate, ca și copiii sau părinții, păreau să
se bucure de activitățile pe care le
organizează sau la care participă.
Cea mai importantă problemă a
comunităților studiate este sărăcia cu toate
cauzele/efectele ei: lipsa locurilor de muncă,
șomaj, migrație, aspecte care au impact mai
ales asupra copiilor. Pe fondul lipsei locurilor
de muncă și implicit a lipsei de perspective și
de posibilități materiale pentru familie,
alternativa activităților extracurriculare este
considerată importantă de toate părțile
implicate.
Activitățile extracurriculare ale școlii
reprezintă una din puținele soluții concrete
pentru copiii din rural, un substitut pentru o
serie de servicii educaționale și recreative ale
copiilor care sunt accesibile în mediul urban,
dar care în mediul rural lipsesc. Activitățile
extracurriculare, chiar dacă se desfășoară pe
lângă o materie de școală, cu profesorul de
curs, joacă adesea și alte roluri: școala după
școală , consiliere psihol ogică sau, chiar dacă
nu acesta este sensul lor, pregătire
suplimentară, meditații.
Interviurile desfășurate în comunități
au indicat faptul că școala creionează o
instituție în schimbare, care încearcă să se adapteze nevoilor copiilor într -o societate în
care competențele extrașcolare devin tot mai
importante. Copilul din mediul rural nu este
numai un copil care are dezavantaje
educaționale, ci și unul al cărui talent artistic
sau sportiv nu este remarcat, care nu știe să
navigheze pe internet, care nu șt ie cum să se
prezinte la un interviu, care nu știe cum să își
revendice un drept de la o instituție publică,
etc.
Este de remarcat conștientizarea de
către profesori a rolului nu doar instructiv –
educativ, ci și formator al școlii, de pregătire
a elevului pentru viață, de mediere între
mediul educațional formal și non -formal, pe
baza parteneriatului cu alte instituții
culturale, agenți economici, cu comunitatea
în ansamblul său.
Cercetarea a relevat o situație care era
intuită, dar care nu a mai fost transp usă
recent într -o formă documentată. Datele
obținute în urma analizei au fost aduse în
atenția publică, cu scopul de a iniția o
discuție comună cu actori importanți în
domeniu, discuție despre ce demersuri ar fi
nevoie să facem în viitor, pentru
îmbunătăți rea calității activităților
extrașcolare, și să găsim câteva soluții care ar
putea fi implementate în mediul rural. În
acest scop am organizat o întâlnire cu actorii
cheie din acest domeniu în data de 20
octombrie 2011 o întâlnire

41
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 Una dintre concluziile im portante
ale consultării cu partenerii publici și privați
din domeniul educației a fost aceea că
viziunea care ar trebui să stea la baza
inițiativelor în mediul rural este strâns
legată de modul în care se face formarea
cadrelor didactice și de răspunsul la
întrebarea: „ Care este motivul pentru care
facem activități extracurriculare în școală? ”.
Discuția privind impactul pe termen
lung a fost strâns legată și de ce tipuri de
activități financiar -sustenabile pot fi făcute,
în mediul rural, astfel încât să se asigure
dezvoltarea acestor competențe cheie. Una
din soluțiile propuse a fost de a se construi
inițiative care să nu se reducă la simple
proiecte, ci să devină modele educaționale
extrașcolare.
O altă soluție propusă a fost să se
privească nu doar înspre tinerii care pot fi
voluntari (tinerii din mediul urban), dar și
înspre cei în vârstă care ar putea fi atrași în
astfel de activități (de ex: cadre didactice
care s -au pensionat), să se implice ca și
voluntari.
Reprezentantul MECTS a adăugat faptul că prin noua lege cadrele didactice
pensionate se pot implica în activitățile
derulate de școală, alături de cadrul didactic
titular și pot fi plătite cu ora.
A fost adusă în discuție și lipsa de
atractivitate a unora dintre zonele din
mediul rural , în special p entru mediul
privat – există zone în care se ajunge foarte
greu, unde un finanțator, dar mai ales
sponsor , nu ar avea vizibilitate și atunci se
preferă ca fondurile să fie orientate către
zone situate mult mai aproape de mediul
urban.
Educația extrașcolară din mediul
rural se află într -un stadiu în care este
nevoie de investiție, în principal din partea
autorităților, în timp ce sectorul
nonguvernamental își exprimă în mod
constant disponibilitatea de a își pune la
dispoziție resursele în beneficiul dezvolt ării
acestei arii, poziționându -se ca un partener
de încredere al autorităților. Creșterea
calității la care se face educația extrașcolară
va atrage și creșterea încrederii în beneficiile
pe care le aduce, creșterea investiției venită
din comunitate sau di n alte surse.
Referințe bibliografice

Carnegie Coun cil on Adolescent Development, A matter of time: Risk and opportunity in nonschool hours .
Washington , 1992.
Eccles, J . S. & Barber, B. L. Student Council, Volunteering, Basketball, or Marching Band: What kind of
Extra curricular Involvement Matters?, Journal of Adolescent Research , 14, pp. 10-43, 1999.
Eccles, J . S.; Barber, B. L. ; Stone, M. & Hunt , J. Extracurricular Activit ies and Adolescent Development ,
Journal of Social , Issues 59, pp. 865-889, 2003.

42
An u a r u l G r u p u r i l o r d e R i s c , A n u l I I , 2 0 1 2 Feldman, A . L. & Matjasko , J. L. The Role of School -Based Extracurricular Activities în Adolescent
Development: A Comprehensive Review and Future Directions , Review of Educational Research ,
75:129, 2005.
Holland, A. & Thomas , A. Participation in Extracurric ular Activities în Secondary School: What Is Known,
What Needs To Be Known? , Review of Educational Research , 457:437, 1987.
Mahoney, J. & Cairns, R. Do extracurricular activities protect against early school dropout?,
Developmental Psychology , 33, pp. 241-253, 1997.
Mahoney, J. L. School Extracurricular Activity Participation Antisocial Patterns , Child Development , 71,
502–516, 2000.
MECTS, Raport asupra Stării Si stemului Național de Învățământ, 2010.
http://www.romaniacurata.ro/spaw2/uploads/files/Starea_Invatamantului_2010.pdf
Newmann, F. M.; Wehlage, G.. G.. & Lamborn, S.D. The Significance and Sources of Student Engagement.
în Student Eng agement and Achievement in AmericanSecondary Schools , F.M. Newmann (ed) , pp.
11–30. New York: Teachers College Press , 1992.
Youniss, J.; Bales, S. ; Christmas -Best, V .; Diversi, M. ; McLaughlin, M. & Silbereisen, R. Youth civic
engagement in the twenty -first century , Journal of Research on Adolescence ,12(1), pp. 121-148.
2002