Coordonator Lavinia Mihaela VL ĂDILĂ Constanța MĂTUȘESCU Steluța IONESCU JURISDIC ȚII INTERNA ȚIONALE ȘI EUROPENE Capitolele I, II și III au fost… [618874]

Coordonator Lavinia Mihaela VL ĂDILĂ

Constanța MĂTUȘESCU Steluța IONESCU

JURISDIC ȚII INTERNA ȚIONALE ȘI EUROPENE

Capitolele I, II și III au fost realizate de lect. univ. dr. Stelu ța Ionescu
Capitolele IV și V au fost realizate de lect. univ. dr. Lavinia Mihaela Vl ădilă
Capitolul VI a fost realizat de conf. univ. dr. Constan ța Mătușescu

Coordonator Lavinia Mihaela VL ĂDILĂ

Constanța MĂTUȘESCU Steluța IONESCU

JURISDIC ȚII
INTERNA ȚIONALE ȘI EUROPENE

Copyright © 2014, Editura Pro Universitaria
Toate drepturile asupra prezentei edi ții aparțin
Editurii Pro Universitaria

Nici o parte din acest volum nu poate fi copiat ă fără acordul scris al
Editurii Pro Universitaria

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
VLĂDILĂ, LAVINIA MIHAELA
Jurisdic ții interna ționale și europene / Lavinia Mihaela
Vlădilă (coord.), Constan ța Mătușescu, Stelu ța Ionescu. – Bucure ști :
Pro Universitaria, 2014
Bibliogr. ISBN 978-606-647-985-1
I. Mătușescu, Constan ța
II. Ionescu, Stelu ța
34(4+100)

Cuprins 9  
LISTA PRINCIPALELOR ABREVIERI

AELS Asocia ția European ă a Liberului Schimb
alin. alineatul art. articolul
AUE Actul Unic European
BCE Banca Central ă European ă
BEI c. Banca European ă de Investi ții
contra
CE CEB Comunitatea European ă
Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei
CECO Comunitatea European ă a Cărbunelui și Oțelului
CoR Comitetul Regiunilor
CES Comitetul Economic și Social (european)
CEDO Conven ția European ă a Drepturilor Omului
CEEA Comunitatea European ă a Energiei Atomice
CEE CIJ Comunitatea Economic ă European ă
Curtea Interna țională de Justiție
CJCE Curtea de Justi ție a Comunit ăților Europene
CJUE Curtea de Justi ție a Uniunii Europene
COREPER Comitetul reprezentan ților permanen ți
CPI CSSL Ed. ed. JAI Curtea Penal ă internațională
Curtea special ă pentru Sierra Leone
Editura ediția
Justiție și Afaceri Interne
JOCE Jurnalul Oficial al Comunit ăților Europene (seria L” – Legisla ție, seria „C”
– Comunic ări și Informații)
JOUE Jurnalul Oficial al Uniuni i Europene (seria L” – Legisla ție, seria „C” –
Comunicări și Informații)
lit. litera
loc. cit. M. Of. NCP NCPC NCPP locul citat
Monitorul Oficial al României, Partea I
Noul Cod Civil
Noul Cod Penal
Noul Cod de Procedur ă Civilă
Noul Cod de Procedur ă Penală
n.ns. nota noastr ă

10 Jurisdicții interna ționale și europene
ONU Organiza ția Națiunilor Unite
op. cit. opera citat ă
p./pp. pagina/paginile
par. paragraful
pct. punctul
PE Parlamentul European PESC Politica Extern ă și de Securitate Comun ă
Rec. Recueil (Culegerea de jurispruden ță a Curții de justi ție a Comunit ăților
Europene și a Tribunalului de Prim ă Instanță al Comunit ăților Europene,
ediția în limba francez ă; din anul 1989, partea I – hot ărârile CJCE, partea a
II-a – hotărârile TPI)
Rep.
Repertoriul jurispruden ței Curții de Justi ție a Comunit ăților Europene și a
Tribunalului de Prim ă Instanță a Comunit ăților Europene (edi ția în limba
română, începând cu anul 2007; partea I-hot ărârile CJCE; partea a II-a –
hotărârile TPI)
RRDC/RRDE Revista român ă de drept comunitar/european
SEBC Sistemul European al B ăncilor Centrale
SEE subl. ns. Spațiul Economic European
sublinierea noastr ă
TCE Tratatul privind Comunitatea European ă (după Maastricht)
TCECO Tratatul privind Comunitatea European ă a Cărbunelui și Oțelului
TCEE Tratatul privind Comunitatea Economic ă European ă
TFP
TIDM Tribunalul Func ției Publice al Uniunii Europene
Tribunalul Interna țional pentru Dreptul M ării
TFUE Tratatul privind func ționarea Uniunii Europene
TPI Tribunalul de Prim ă Instanță
TPII TPIR
TSC
TUE Tribunalul penal interna țional pentu fosta Jugoslavie
Tribunalul penal interna țional pentru Ruanda
Tribunalul special pentru Cambodgia
Tratatul privind Uniunea European ă
UE Uniunea European ă
urm. vs. următoarele
versus

Cadrul jurisdic țional interna țional și european 11  
Capitolul I
CADRUL JURISDIC ȚIONAL INTERNA ȚIONAL
ȘI EUROPEAN

I. Contencios interna țional sau jurisdic ții internaționale. Delimit ări conceptuale

În sensul cel mai larg, justiția interna țională constituie o modalitate important ă de
aplicare a dreptului interna țional, de dezvoltare a acestuia și, prin aceasta, de consolidare a
ordinii publice interna ționale. Termenii în care se calific ă mediul jurisdic țional interna țional
au în vedere fie no țiunea de contencios , fie pe aceea de jurisdicție.

Etimologic, no țiunea de contencios derivă din latinescul ”contentio” , care desemneaz ă
un conflict, o disput ă, o confruntare sau, mai expresiv, de la verbul ”contendere” , care
înseamnă a lupta.

În limbaj juridic, termenul define ște deopotriv ă atât activitatea de aplicare a normelor
juridice cât și organul îns ărcinat să se pronun țe asupra acesteia1.

Pentru mediul interna țional, noțiunea de conflict are ca sinonim pe acela de diferend.
Într-un sens mai larg, prin diferend se înțelege o contesta ție, un litigiu, o divergen ță
sau un dezacord dintre dou ă sau mai multe subiecte de drept interna țional. Diferendele
internaționale pot sa aib ă o natura juridic ă sau politic ă, între acestea, cele juridice fiind cu
deosebire relevante pentru materia cursului de fa ță. Prin defini ție, diferendele juridice sunt
cele în care se opun preten ții de drept între state si care au ca obiect interpretarea unui tratat,
o problem ă de drept interna țional, existenta unui fapt care, dac ă ar fi stabilit, ar constitui
încălcarea unei obliga ții internaționale precum și stabilirea naturii sau întinderii repara ției
datorate pentru înc ălcarea unei obliga ții internaționale.
Noțiunea de jurisdicție
2 este tot de origine latin ă și exprimă rezultatul al ăturării a doi
termeni: „juris” și „dictio” , ceea ce înseamn ă „a rosti dreptul ”, „a spune dreptul ”3.
                                                             
1 Justificarea no țiunii este dat ă de caracterul preponderent al procedurii de judecat ă – acesta fiind unul contencios
– întâlnit la nivelul justi ției interna ționale. Calificarea care acoper ă însă cel mai bine materia de studiat este aceea
de jurisdicții internaționale și europene, opțiune manifestat ă în chiar titlul lucr ării.
2 Despre jurisdicție, în sensul larg, doctrina vorbe ște în termenii definirii competen țelor statului de a edicta reguli
și de a le conferi for ța de a se impune; din acest punct de vedere, dou ă sunt formele de jurisdic ție care merit ă
relevate: jurisdicția prescriptiv ă (asimilată lui iuris dicere si care semnific ă prerogativa statului de a stabili reguli
de conduit ă) și jurisdicția aplicativ ă (asociată prerogativei statului de a asigura respectarea și executarea
normelor ) – pe larg, Ion Anghel, Personalitatea juridic ă și competen țele Comunit ăților Europene/Uniunii
Europene , Editura Lumina Lex, Bucure ști, 2006, p. 14, 15.
3 Dreptul roman, consacrând printre izvoarele dreptului privat și edictul pretorului și jurispruden ța, considera c ă
„dreptul pretorian este vocea vie a dreptului civil ” ori înțelegea prin aceasta „puterea magistratului de a
organiza instan ța” – pentru detalii, Emil Molcu ț, Dan Oancea, Drept roman, Ed. Șansa S.R.L., Bucure ști, 1993.

12 Jurisdicții interna ționale și europene
Adesea, no țiunea este utilizat ă ca un substitut pentru „ justiție”. Alteori, „jurisdicție” are și
un alt înțeles și se utilizeaz ă pentru a califica tabloul institu țiilor autorității judiciare și
apartenen ța la acestea („a se afla sub o jurisdic ție”).

Din punct de vedere procesual, în sens strict, no țiunea acoper ă ca înțeles atât
prerogativa de a judeca , de a aplica dreptul într-o situa ție concret ă, cu prilejul rezolv ării
unui diferend (procedura fiind contencioas ă) sau răspunzând unei cerin țe de o alt ă natură,
neconflictual ă (procedura fiind necontencioas ă), cât și autoritatea învestită cu aceast ă
prerogativ ă.

II. Jurisdic ții naționale și internaționale

II.1. Jurisdic țiile naționale

În raport cu caracterul și sfera de competen ță pe care le reclam ă, la nivel na țional,
circumstan țiind la statul român, exist ă două categorii de jurisdic ții.

Pe de o parte , funcționează jurisdicția justiției, înțeleasă ca o jurisdic ție cu caracter
general, caracter derivat din aceea c ă ponderea covâr șitoare a cauzelor deduse judec ății
revine în sarcina de judecat ă a acesteia, calificat ă drept o jurisdicție ordinar ă, de
plenitudine.
Pe de altă parte , există și alte entit ăți încărcate cu atribu țiuni de judecat ă, în materii
strict reglementate , denumite, de regul ă, organe cu activitate jurisdic țională. Pentru c ă sfera
lor de judecat ă este una specializat ă, acestora li se atribuie calificarea de jurisdicții speciale .
Între acestea, unele beneficiaz
ă și de instan țe specifice (cum este cazul Cur ții
Constituționale, Cur ții de Conturi).
Trebuie spus c ă, dacă jurisdicția justiției este un element care ține de originea
puterii publice, fiind de esen ța acesteia, jurisdic țiile publice speciale au un statut care a
comportat de-a lungul timpului nuan țări, ele fiind de domeniul unui regim politic, al unei
etape de evolu ție.

Cristalizarea lor a c ăpătat concrete țe în a doua jum ătate a sec. al. XIX-lea, în
condițiile dinamicii unei societ ăți fondate pe civiliza ția comerțului, o societate deschis ă,
pluralistă, o societate care, sub raport politico-constitu țional, este civilizația statului de
drept
1. Sunt reclamate acum, pe o palet ă extrem de divers ă, specii noi de jurisdic ție, forme
de contencios: constituțional, administrativ, fiscal, litigii de natur ă comercial ă și
contencios concuren țial, litigii de munc ă. Pe acelea și temeiuri, se produce și o ușoară
dezetatizare a actului de justi ție, ca urmare a reglement ării arbitrajului (institu țional sau
privat). O dată cu evoluția comerțului capătă contur jurisdic ții în specialit ăți noi, cum este
cea a valorilor mobiliare . Creația intelectual ă face și ea obiect de analiz ă privitor la
specializarea jurisdic ției pe care o implic ă.
                                                             
1 Danil Matei, Drept procesual civil, Note de curs, Universitatea Valahia Târgovi ște, 2010, p. 23.

Cadrul jurisdic țional interna țional și european 13
Expunerea de mai devrem e este doar o prezentare exemplificativ ă a materiei. Tema
nu-și propune s ă facă o tratare detaliat ă, nici din punctul de vedere al evolu ției fiecăreia
dintre aceste jurisdic ții și nici a aspectelor de ordin tehnic care definesc în concret apelul la
acestea.

Este însă relevant și de interes pentru în țelegerea mecanismelor antrenate în
jurisdicțiile interna ționale, să facem o expunere, chiar sumar ă, a modului în care este
organizată justiția în România. Astfel, din punct de vedere institu țional, justiția
româneasc ă este organizat ă sub forma unui sistem institu ționalizat, caracterizat printr-o
așezare piramidal – ierarhic ă.Textul constitu țional1 evocă numai instan ța suprem ă și
instanțele ordinare atunci când arat ă că puterea judec ătorească sau justiția „se realizeaz ă
prin Înalta Curte de Casa ție și Justiție și prin celelalte instan țe judecătorești stabilite de
lege” . Dincolo de instan ța supremă, celelalte trei niveluri de instan țe sunt reglementate
detaliat în legea de organizare judiciar ă2.

Astfel, în organizarea actual ă a sistemului judiciar, primul nivel de jurisdic ție este
asigurat de judecătorii, acestea având plenitudinea de jurisdic ție civilă și penală. Aflate la
baza piramidei, judec ătoriile sunt organizate și stabilite pe principiul oportunit ății3. Pe a
doua treapt ă a ierarhiei se situeaz ă tribunalele , cu plenitudine de judecat ă în mai pu ține
materii decât judec ătoriile, organizate nivelul fiec ărui județ. Astăzi, se adaug ă acestora și
tribunalele spec ializate (tribunale de munc ă, tribunale de familie, tribunale pentru minori).
Nivelul superior imediat urm ător este acoperit de Curțile de apel (în număr de 15) au fost și
ele stabilite pe principiul oportunit ății; denumirea lor nu acoper ă, ca înțeles, puterile de
judecată ale acestora, preponderen ța competen ței nefiind neap ărat legată de calea de atac a
apelului4.

Vârful piramidei sist emului judiciar român îl reprezint ă Înalta Curte de Casa ție și
Justiție5. Ea este autoritatea care asigur ă „interpretarea și aplicarea unitar ă a legii” ,
atribuindu-i-se înf ăptuirea casa ției române.

Relativ la sistemul judi ciar, trebuie precizat c ă textul constitu țional nu face o
separație între acesta și alte organe, autorit ăți publice ale c ăror rațiune și activitate concret ă
sunt atașate acestuia. Este vorba despre Ministerul public și Consiliul Superior al
Magistraturii, coomponente ale autorit ății judecătorești, deopotriv ă cu sistemul instan țelor
judecătorești (justiția).
                                                             
1 Art. 126 din Constitu ția României.
2 Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciar ă în România.
3 Nu există o repartizare geografic ă, ele nu au un num ăr prestabilit, spre deosebire de tribunale.
4 Corespunz ător instanțelor civile (calificate astfel doar în raport cu cele militare), legea de organizare judiciar ă
reglementeaz ă și instanțe militare: tribunalele militare și Curtea Militar ă de Apel; pân ă la intrarea în vigoare a
NCPP (Noul Cod de Procedur ă Penală) în aceea și categorie era reglementat și funcționa Tribunalul Militar
Teritorial, instan ță deființată astăzi, după 1 februarie 2014.
5 Denumire revigorat ă de revizuirea legii fundamentale, din 2003. Înainte de acest moment, denumirea dat ă
instanței noastre supreme – Curtea Suprem ă de Justiție.

14 Jurisdicții interna ționale și europene
II.2. Jurisdic țiile interna ționale și europene. Diferendul interna țional și modalități
cansacrate de solu ționare

În general, rela țiile interna ționale au fost și încă sunt dominate de mari fr ământări,
fără a exista înc ă – paradoxal – solu ții alternative. Cea mai grav ă dintre ele este violen ța,
deși a fost mult limitat ă si reglementat ă după cel de-al doilea r ăzboi mondial, nu a disp ărut,
ci a căpătat noi forme de manifestare, unele foarte grave, precum conflictele interne
destructurante sau terorismul interna țional. Pacea și războiul rămân și astăzi probleme
esențiale ale societ ății internaționale și reglementarea juridic ă nu este suficient ă pentru a
consacra realmente pacea ca unic ă stare de normalitate, pentru ca rela țiile interna ționale pot
fi încă reglementate și prin putere. Competi ția pentru putere, în țeleasă ca o competi ție de
interese ale partenerilor la via ța internațională, mai ales a statelor, duce inevitabil la st ări
contradictorii, la dezacorduri între ace știa.
Denumite generic – diferende interna ționale – aceste contradic ții de interese, unele
fundamentate pe drept (juridic e), altele denumite politice, fundamentate pe varii preten ții
fără contestație de drept, au dus deseori la conflicte violente cu urm ări dintre cele mai grave
asupra echilibrului interna țional si așa destul de fragil
1.

Diferend interna țional mai înseamn ă într-un sens foarte larg2, o neînțelegere, o
opoziție între dou ă sau mai multe state care au atins stadiul în care p ărțile și-au format
pretenții sau contrapreten ții și care constituie un element de tulburare a rela țiilor dintre ele.
Diferendele interna ționale se pot na ște nu numai între state, ci și între acestea și organiza ții
internaționale sau numai între organiza ții internaționale. Într-o alt ă accepțiune, diferendul
înseamnă o neînțelegere, un dezacord sau litigiu intre dou ă sau mai multe state cu privire la
un drept, preten ție ori interes.

Curtea Permanent ă de Justiție Interna țională a definit diferendul interna țional " ca un
dezacord asupra unei chestiuni de drept sau de fapt, o contradic ție, o opozi ție de teze
juridice sau de interese "3..
Între posibilele diferende interna ționale, o importan ță deosebită o reprezint ă situațiile
internaționale care ar putea duce la înc ălcarea păcii. Carta ONU
4 prin art. 34 stabile ște în
acest sens, dreptul Consiliului de Securitate de a " ancheta orice diferend sau orice situa ție
care ar putea duce la fric țiuni interna ționale sau ar putea da na ștere unui diferend, în
scopul de a stabili dac ă prelungirea diferendului sau a situa ției ar putea pune în primejdie
menținerea păcii și securității internaționale "5.
                                                             
1 Carta ONU la art. 36 par. 3 stabile ște că "în regula general ă, diferendele de ordin juridic trebuie s ă fie supuse
de parți Curții Interna ționale de Justi ție, in conformitate cu dispozi țiile Statutului Cur ții". Jurisdic ția
internaționala consider ă ca toate diferendele sunt juridice pana la proba contrarie, daca cererea reclamantului are
sau nu temei de drept.
2 Stelian Sc ăunaș, Drept interna țional public , Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 221.
3 Tratatul multilateral pentru renun țarea la război – Pactul Briand-Kellogg, 1928.
4 Carta ONU art.1 paragraf.1.
5 Soluționarea diferendelor interna ționale pe cale pa șnică constituie un principiu al dreptului interna țional public
din anul 1928, când a fost semnat „Pactul Briand-Kellogg”. Pe lâng ă condamnarea r ăzboiului si renun țarea la