Drept Administrativ -Tema de control numărul 1 [618834]

1
Drept Administrativ -Tema de control numărul 1
Definiț ia și obiectul dreptului administrativ. Normele ș i raporturile
de drept
Student_ Madan Iulian Florin_
Anul I Drept ID Centrul Tutorial Sibiu

Definiție
Dreptul Administrativ este o ramură a dreptului public care reglementează relațiile
sociale din sf era administrației publice,precum si cele de natura conflictuală dint re autoritățile
publice și persoanele juridice de drept privat care exerc ită atribușii de putere publică, precum
realizarea unui interes public, asim ilate autorităț ilor publice , pe deo parte si cei vătamaț i în
dreptul prin acte administrative ale acestor autorități,pe de alta parte.
Ca să putem crea un înțeles mai desch is sau vizilbil,vom defeni un pic ce este acela drept
public.
Dreptul public este ansamblul cuprinde ansamblu normelor juridice care se referă la
organizarea și funcționarea autoritaților publice,raporturile dintre aceste autoritați, dintre stat și
particulari, precum și raporturile dintre state. Raporturile juridice de drept publice sunt raporturi
de inegalitate juridică care se incheie dintre unul sau mai multe subiecte calificate, inves tite cu
capacitate de drept public sau după caz cu competență legală și cu unul sau mai multe subiecte
necalificate. Aceste raporturi de natură juridică care au loc între c ele două subiecte , „ calificat și
necali ficat”,se p oate face printr -o regelementare de natură juridică garantate de Constituție sau o
lege. Acest raport face ca subiectul calificat să se supună legii subiectul necalificat care să
funcț ioneze după o conduită morală î n soci etate.
Dreptul administrativ nu este un drept ca oricare altul, am putea spune că el nu este un
drept juridic, ci un drept politic. El se inserează în problemele fundamentale ale științei politice
care sunt „raporturi între stat și cetățeni, între autoritate și libert ate, între societate și individ .
Ca atare, privit în evoluția sa istorică fenomenul administrativ, guvernarea și administrarea
trebuiesc însușite prin raporta rea directă la schimbările intrevenite în teoria națională și
internațională asupra dreptului administrativ, în strânsă interdependență cu Constituțiile țărilor și
consacrarea, la nivel de instituție fundamentală, a statului de drept.
Doctrin a
Dreptul p ublic, cât și Dreptul administrativ fiind o ramură a acestuia, funcționează pe o
doctrină. Ce es te doctina?

2
Doctrina se înțelege ca fiind întrega ope ră scrisă și publicată teoreticienilor și tot în mai
mare măsură a practicienilor dreptului, în diferite ramuri și subramuri ale acestuia, care îmbracă
forma unor tratate,monografii, manuale, note de curs, studii, articole,cronici, c omentarii, rezumate
și sinteze de practică judiciară, etc.
Orice Ramură de Drept are si un obiect de funcționare și reglementare personal ce va fi
prezentat mai jos.
Obiectul Dreptului Administrativ. Definiție.

În încercarea de a defini obiectul de reglementare dreptului administrativ sunt identificate
două situații:
1) Reglementarea relațiilor sociale din sfera administrației publice împreună cul alte
ramuri ale dreptului public;
2) Reglemntarea relațiilor sociale din sfera admin istraț iei împreună cu alte ramuri de drept
privat.
În ce privește reglementarea relațiilor sociale din sfera administrației publice împreună alte
ramuri ale dreptului public , pot fi identificate trei ipoteze :
a) Raporturile reglementate de dreptul admministrativ subsecvent a ltei ramuri de drept
public , cum ar fi dreptul constit uțional, în care domina teza dublei naturi juridice a unor
raporturi sociale;
b) Raporturi reglementate de dreptul administrativ ca drept comun a altor ramuri ale
dreptului , cum ar fi, dreptul financiar,dreptul funciar, dreptul urbanismului, etc.;
c) Raportu ri reglementate de dreptul administrativ în colaborare cu alte ramuri ale
dreptului, cum ar fi , de exemplu, dreptul internațional public.
În ce privește reglemntarea relațiilor sociale din sfera admin istraț iei împreună cu alte
ramuri de drept privat , în această situ ație dreptul administrativ are rol de factor srtucturant, normele
juridice din aceste ramuri(drept civil, dre ptul familie, etc.) aflandu -se într-un raport de subscevență
față de normele de drept admi nistrativ.
Din cele expuse mai su s observă m că acestă ramură din cadrul dreptului pulblic ,cel al
dreptului administrati v,se bazeză pe un concept general de funcționare și relaționare cu alte genuri
de Drept. Însă nu este de ajuns acest lucru. Orice gen de Drept funcionează și pe anumite Norme
și raporturi specifice dreptului administrativ, în cazul nostru .
Norma dreptului administrativ.
Ca aspect general bazat pe anumite considerații ,bineîn țeles generale, am putea prezenta
aceasta ca fiind prezentarea unui sistem social normativ ce prezintă o natură administrativă
publică. Această natură administrativă publică nu poate fi pusă în aplicare decât printr -o o anumita
Instituție reglementată în acest caz ,aceasta fiind reprezentată decât de nu altcineva ce se numeș te
Aministrația publică. Ce rol are aceasta?

3
Aministrația publică , plasată la joncțiunea dintre putrea politică și societatea alcătuită din
cloectivități umane mai extinse sau mai restrânse, constituie „ un subsitem social prin care se
asigură executarea voinței politice transpusă în norme de drept. ”
Dreptul este o o rdine normativă a comportamentului uman, adică un sist em de norme care
reglează comportamentul uman. În evoluția istoriei,relațiile dintre membrii unei comunități au fost
conduse de anumite comandamente ce exprimau nevoile elementar e ale vieții în comun și care
erau cuprinse într -un sistem de norme sociale.
Așadar, din cele expuse am putea defini norma juridică de drept administrativ , ca fiind o
normă juridică reprezentând o regulă de conduită instituită de puterea publică s au recunoscută, de
aceasta, a că rei aplicare este asigurată prin constiința juridică, iar , la nevoie prin forța corectivă a
acele i puteri, de obicei a statului.
Prin anlaliza a majorități unor autori, care prezintă, o structură logico -juridică a normei este
trihotomică, acestea fiind ipoteza , dispoziția și sanctiunea .
1) Ipoteza normei de drept administrativ
Ipoteza reprezintă primul element al structurii acesteia și ea poate să facă referire la:
a) Împrejurările, condițiile, situațiile în ca re se aplică norma juridică ( art. 2 din Legea
nr.60/1991 );
b) Subiectele de drept, persoane fizice sau juridice, care cad sub incidența normei ( art. 1
din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ );
c) Definiții sau semnificația unor termeni ( art.5 din Codul aministrativ);
d) Principii ( art.2 alin. (2) din Legea nr.99/2016 privind achizițiile sectoriale,titlu III al
părții din Codul Administrativ)
În practică,în linii mari, pot apărea două categori i de situații:
a) Când legea impune cu precizie administrației un anumit comportament ,îi „dictează” ce
anume trebuie să să facă, iar ac easta trebuie se supună întocmai,fiind vorba de
„competență legată ”, ipoteza a re caracter absolut determinat.
Un exemplu este bine definit ce are ca natură un obiect de neconstituționalitate într -o
decizie de re vocare a unui șef dintr -o structură,din cadrul Ministerului Public. Citez: „Curtea
Constituțională a statuat urmatoarele : „(…) având în ve dere că întreaga procedură se desfăș oară
în condițiile în care competența discreționară/marja de apreciere a ministrulu i justiției -ministru
care joacă un rol central în cadrul procedurii -este minimă,competența disc reționară/marja de
apreciere a Președontelui nu poate fi recunoscută în nici un fel. Prin urmare, Președintele
României are doar o competență legată în cadrul acestei proceduri , limitată la verificarea
condițiilor de legal itate a procedurii. ( Decizia C .C.R. nr.358 /2018, part. 102 ).
b) Când legea se mulțumește să creeze cadrul general și lasă posibilitatea agentului să
aprecieze,în funcție de circumstanțe, dacă va face sau nu ceea ce ea consacră în termeni
generici. Se exemplifică,sugestiv, cu situația unui juriu, care are deplină libertate s ă

4
decidă o anumită selecție. Această libertate de apreciere constituie ceea ce se cheamă
putere discreționară aadministrației publice.
În situația în care ipoteza nu este precis conturată , lăsând posibilitatea administrației să „sî
cântărească”, să „aleagă , sau decidă ” , ne aflăm în prezența ipotezei relativ determinate .
2) Dispoziția de drept administrativ

Este acea parte a normei juridice care conține prescr ipția , comandamentul , permisiunea
sau autorizarea de a face sau a nu face ceva. Dispoziția normei juridice, în general, reprezintă,
„miezul normei jurice” , ea cuprizând drepturile și obligațiile subiectelor participante la raporturile
sociale, conduita acestora, ceea ce formează co nținutul normei juridice.
Sunt recunoscute trei categorii de dispoziți ,care se regăsesc într -un mod specific în sfer a
acestui tip de normă juridică:
a) Dispoz itive onerative sau imperativ , prin care se impune o anumită conduită subiectului
de drept;
b) Dispoziții prohibitive , prin care se interzice o anumită conduită subiectului de drept;
c) Dispoziții permisive , atunci când se prevede o anumită acțiune , lăsându -se la alegerea
subiectului de drept dacă va face sau nu ceea ceea ce norma îi permite ,dar nu-l obligă .

3) Sancțiunea normei de drept administrativ
În teoria dreptului, conceptul de sancțiune este analizat este analizat din două puncte de
vedere: în sens larg , prin sancțiune se înțelege violare a normei ( sancțiune preventivă), fie p rin a
reprima această violare ( sancțiune represivă); în sens restrâns , prin sancțiune se înțelege orice
măsură de represiune î mpotriva violării de drept.
Ca și sancțiunea normei juridice, în sens restrâns, sancțiunea normei de drept administrativ
reprezintă consecințele ,urmărite care intervin, ce urmează a se produce în cazul nerespectări
dispoziției normei juridice. În conținutul ei sunt astfel precizate consecințele care urmează a fi
luate împotriva dest inatarilor normei care nu se conformează prescripțiilor impuse de acesta.
Considerăm, din rațiuni didactice, că operația de identificare atipurilor de sancțiuni trebuie
să se fundamenteze pe existenșa unor criterii care le generează.
Un prim criteriu ,l -ar reprezenta obiectul la care se referă,astfel încât distingem
urmatoarele tipuri:
a) Sancțiuni cu privire la acte juridice (anulări,suspendări etc);
b) Sancțiuni cu privire la persoane ,instituț ii, autorități publice
(amendă, avertisment, suspendarea din funcție ,reducerea salariului într -un anumit
procent);
c) Samcțiuni cu privire la bunuri ( demolarea unei construcți ilegale,confiscarea);

5
d) Sancțiuni mixte (destituirea unui funcționar public și anularea actului la a cărui emitere
acesta a contribuit).
Din punct de vedere al temeiului ob iectiv , identificăm:
a) Sancțiuni admini strati -disciplinare (intervin în cazul săvârșirii ilicitului administrativ
prorpiu -zis,sub forma unei abateri administrati ve);
b) Sancțiuni administrativ -contravenționa le (intervin în cazul savârșiri ilicitului
contravențional);
c) Sancțiuni administrativ -patrimoniale (atunci când s -a savârșit o faptă cauzatoare de
prejudicii materiale și morale).
Raporturile de drept administrativ .
Definiție
Raportul juridic,în general, este o relație socială, care cîzut sub incidența unei norme de
drept.
Cât privește, raporturile de drept administrativ,particularizând definiția generală, vom
întelege că ele reprezint ă acele relați i sociale care apar în sfera de realizare a administraței
publice și care sunt supuse normelor dreptului administrativ.
O dispută interesantă a fost generată de părerile diferite în ceea ce privește momentul
nașterii raportului juridic . S-a conturat două mari curente de opinii.
Primul dintre ele, susținut cu prioritate de specialiștii în teoria dreptului, este adeptul tezei
că raportul juridic ia naștere numai după ce a intervenit un fapt juridic,generator de efecte juridice.
Cel de-al doile a susține că pentru nașterea raportului juridic nu este nevoie să intervină
un anumit act omenesc, că de fapt raportu l se naște chiar din normă,direct și fără nicio mijlocire.
Acest curent este susținut în special de penaliști și teore ticienii dreptului administrativ.
Pornind pe acest filon de gândire,teoretizează două categorii de raporturi: raport uri de
cooperare(conformare), care durează cât norma d e drept este respectată;raport de conflict,când
această normă s -a încălcat și statul intervine cu forța lui de corecție.
În conformitate cu constantel e exprimate în doctrină,orice raport juridic, și cel de drept
aministrativ , este format din subiecte, obiect și conținut . Subiectele raporturilor de drept
administrativ unul dintre acestea fiind, obligatoriu, o autoritate publică, astfel cum este definită de
art. 2 alin. 91) lit. b) a Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Subiectele raportului de
drept administrativ pot fi unele purtătoare de dre pturi (susbiecte active), altele de obligații
(subiecte pasive),sau pot deține atât drepturi, cât și obligații.
Potrivit sistemului constituțional și legal actual ,se pot identifica următoarele categorii
de raportu ri de drept aministrativ:

6
a) Raporturi de subordonare ( de exemplu,raporturile dint re Guvern și ministere; dintre
Guvern și alte autorități centrale subordonate; dintr e ministere și autoritățile centrale
de specialitate subordonat e lor, art.111 – 115, Constituția României );
b) Raporturi de colaborale ( de exemplu,raporturile dintre primar și consili u local, art.121 –
123, Constituția României ,dintre Presedinte și Guvern , art.87 Constituția României );
c) Raportul de tutelă administrativă ( de exemplu,raporturi între autoritățile autonomiei
locale, inclusiv la nivelul județului și Guvern,prin reprezentantul său în
teritoriu,prefectul, art.123 din Constituția României );
d) Raportul de coordonare ( de exemplu,raporturile dintre consiliu local și primar,pe de
o parte și consiliu județtean, pe de altă parte, art. 121-123 Constituția României ).
Apropiindu -ne de final nu rămâne decît să preciz ez ca orice Strategie de Drept î mpreună
cu suramurile acestora, cât sistemul social de norme juridice , trebuie trecuie în primul și primu l
rând, prin „Ochiul de Veghe ” neîncetat, cât și păzită de „Sabia de Foc ” acestea fiind cele două
ramuri fundamentale ale Constituției Române , în cazul nostru , și nu numai ,cât și a altor Țări ce
au un s istem social de norme juridice ce prevăd Strategia de Drept de St at.

7
Surse bibliogra fice

 Constituția României Editura Roset ti,ediția actualizată a 11 -a,3 M artie
2019 , București ;
 Drept aministrativ, Prof. univ. dr. Verginia VENDINAȘ,editura
Universul Juridic 2020,București;
 https://www.slideshare.net/Fisti canMariana/drept -administrativ –
obiect -definitie -trasaturi
 Suport de curs Anul I Drept, Lector Universitar Doctor Daiana
VESMAȘ