Problema conflictului lingvistic din Belgia este un subiect complex [618792]

Problema conflictului lingvistic din Belgia este un subiect complex
ș
i delicat – acesta fiind

motivul principal pentru care l-am ales ca obiect de studiu.

În această lucrare îmi propun să analizez, pe cât posibil, originile acestui conflict, dar,
ș
i modul

în care acesta s-a manifestat de-a lungul timpului.

Un alt aspect, ce constituie un punct important în elaborarea lucrării mele, este reprezentat de

abordarea unui studiu din care să reiasă opinia popula
ț
iei direct implicate în acest conflict,

respectiv opinia indivizilor care îl privesc din afară.

Pentru început mi-am propus să analizez originea acestui conflict, lucru deloc simplu – a
ș

putea spune – deoarece trebuie să fac o scurtă prezentare istorică pentru a în
ț
elege cât mai

bine care sunt cauzele ce au condus la declan
ș
area acestui conflict într-o primă fază.

În conformitate cu spusele Mariei Karra din articolul intitulat “The Linguistic Conflict in Belgium

“, unde aceasta abordează acest complex subiect si face o prezentare schematică a

evenimentelor istorice importante ce au avut loc în Belgia, aflăm faptul că pentru prima dată a

fost trasată o bariera lingvistică in secolul al 4-lea când francezii au invadat Belgica
ș
i “au

întemeiat ceea ce se nume
ș
te astăzi Flandra”1

În cele ce urmează, îmi voi îndrepta aten
ț
ia asupra a două evenimente cărora, personal, le

atribui o mare importan
ț
ă pentru a identifica cât mai concret momentul izbucnirii acestui conflict

lingvistic.

Aici mă refer desigur la anul 1794 – an în care Belgia a fost integrată imperiului francez.

Napoleon a interzis utilizarea limbii olandeze impunând “Codul Civil Francez”2.

Un alt eveniment care a produs o răsturnare de situa
ț
ie a fost integrarea Belgiei în Regatul

Olandei ca rezultat al Congresului de la Viena. Bineîn
ț
eles este faptul că, odată cu această

integrare, noul rege, olandez fiind, a impus limba olandeză în întreg regatul.

În anul 1830 ia na
ș
tere statul belgian însă tot atunci apare o problemă ale cărei rădăcini se vor

fixa adânc : este impusă limba franceză pentru un stat unitar.

Zece ani mai târziu asistam la declan
ș
area conflictului care conform unui articol scris de Maria

Karra:” a început în 1840 pe vremea în care limba franceza predomina în cele mai multe dintre

interac
ț
iunile sociale ale
ț
ării […] toate
ș
colile, guvernul
ș
i serviciile municipale utilizau numai

limba franceză în documentele oficiale ”¹(Traducere proprie).

De asemenea trebuie men
ț
ionat faptul că limba franceză era limba utilizata de membrii

claselor înalte, a burgheziei
ș
i a aristocra
ț
iei , iar pe de alta parte oamenii simplii vorbeau

flamanda, valona sau o varietate de alte dialecte locale.

Am putea spune că acesta a fost un prim pas către declan
ș
area conflictului lingvistic din Belgia

deoarece nu trebuie neglijat faptul că de
ș
i limba oficială (impusă) era limba franceza, s-a reu
ș
it

în final aducerea limbii olandeze la acela
ș
i nivel cu cel al limbii franceze
ș
i anume la statutul de

limba oficială, totu
ș
i:“ in realitate franceza a rămas limba utilizata în primul rând pentru toate

inten
ț
iile
ș
i propunerile în numele statului Belgian”²

Mai târziu , în anul 1921, guvernul belgian a decis crearea a trei regiuni lingvistice pe care, de

asemenea, le enumeră
ș
i Maria Karra: regiunea flamanda în Nord : “unde franceza putea fi

folosita în continuare”³; in sud a fost desemnata regiunea franceză :”unde limba olandeza nu va

putea fi utilizată în ciuda prezentei semnificative a popula
ț
iei flamande”
⁴
,iar o a treia parte este

reprezentata de Bruxelles – regiune ce s-a hotărât a fi bilingvă ”cu toate că marea majoritate a

locuitorilor din Bruxelles vorbesc olandeză”5.

Potrivit unui articol publicat în “Jurnal of Multilingual Development” in anul 2011, odată cu

emanciparea limbii flamande, a apărut o importan
ț
ă schimbare pe plan politic
ș
i economic,

lucru vizibil din partea de sud a
ț
ării care era vorbitoare de limba franceză, până la comunitatea

flamandă din nord.

Trebuie observat faptul că de-a lungul timpului acest conflict lingvistic a fost constant între
ț
inut

de evenimente politice
ș
i economice precum tensiunile iscate odată cu decăderea economiei

Valoniei, care fusese o zona puternic industrializată încă de timpuriu,
ș
i evoluarea economiei

flamande, care de
ș
i se consolidează mai târziu
ș
i î
ș
i are bazele în întreprinderi mici
ș
i medii, se

bucură de o ascensiune
ș
i o putere de expansiune mult mai mare :”economia Valoniei, o

regiune devreme industrializată, a fost caracterizată de vechile industrii, precum excavare

cărbunelui
ș
i produc
ț
ia de o
ț
el.În anul 1950, aceste industrii au început sa decadă in timp ce

economia flamandă, bazata pe întreprinderi mici sau medii, a profitat de o rapidă expansiune.”7

Drept urmare a acestei schimbări pe plan economic a fost influen
ț
at, de asemenea, monopolul

politic – lucru u
ș
or de observat prin faptul că în ultimii 30 de ani, to
ț
i primii-mini
ș
tri ai Belgiei au

fost de origine Flamandă.

În mod evident acest lucru nu a făcut altceva decât să între
ț
ină tensiunile dintre cele două

grupuri lingvistice majoritare (acestea nu au putut fi împăcate prin aplicarea numeroaselor
ș
i

variatelor reforme):“Flamanzii î
ș
i doreau mai multă autonomie culturală, iar Valonia cerea mai

multă independen
ț
ă economică (în special fa
ț
ă de guvernul centralist din Bruxelles)”8

Întrucât s-a încercat extirparea acestui conflict, o solu
ț
ie care din păcate nu a reu
ș
it decât să

aplaneze aceste tensiuni
ș
i să le reducă la nivelul de “comunitare” 9, a fost reprezentată de

federalizarea Belgiei în 3 regiuni “cu juristic
ț
ie asupra multor aspecte economice “10 – Bruxelles,

Flandra
ș
i Valonia dar
ș
i trei comunită
ț
i “cu putere asupra, printre altele, a educa
ț
iei
ș
i

bunăstarea politicii”¹¹

Un lucru care surprinde în mod deosebit este faptul că de
ș
i aceste tensiuni sunt “cronice”¹²
ș
i

izbucnesc “în mod regulat”¹³, producând “crize la nivel federal”¹
⁴
, au fost realizate într-adevăr

foarte pu
ț
ine cercetări cu privire la modul în care grupurile care sunt implicate în conflict se

percep unele pe celelalte
ș
i chiar
ș
i acestea, nu fac referire directa la problema lingvistică, ci mai

degrabă la aspectele politice
ș
i economice care favorizează
ș
i între
ț
in acest conflict dintre

regiuni.

În continuare, voi face referire la spusele lui Nicholas Van der Lieden
ș
i Anre Roets care

subliniau faptul că o strategie care dă roade în cercetarea dinamicii conflictului intergrupului,

implică considerarea