Introducere … … … … 2 [618785]

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 2
Capitolul 1: Caractere generale ………………………….. ………………………….. …………………………. 3
1.1 Delimitarea perimetrului studiat ………………………….. ………………………….. ………….. 3
1.2 Geomorfologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 4
1.3 Hidrologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 6
Capitolul 2: Istoricul cercetărilor ………………………….. ………………………….. ………………………. 8
2.1 Istoricul exploatării ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 8
Capitolul 3. Cadrul Geologic General ………………………….. ………………………….. ……………… 12
3.1 Stratigrafia regiunii ………………………….. ………………………….. ………………………….. 12
3.1.1 Cretacic inferior -superior ………………………….. ………………………….. ……………. 12
3.1.2 Paleogen -Eocen ………………………….. ………………………….. ………………………… 12
3.1.3 Oligocen ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 15
3.1.4 Miocen ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 16
3.2 Tectonica regiunii ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 17
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 18

2
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela Introducere

3
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela Capitolul 1: Caractere generale
1.1 Delimitarea perimetrului studiat
Localitatea Colți (Fig.1) este situată la aproximativ 10 km NE de Pătârlagele.
Perimetrul studiat se află în partea de NV a județului Buzău, la o altitudine de 500 -600 m,
la poalele Masivului Ivănețu.

Fig. 1 Delimitarea localității Colți (Florescu, 2011)
Calea de acces către Colți (Fig. 2) este reprezentată de drumul național DN10 care
face legătura între Buzău și Pătârlagele si de drumul comunal DC69 cuprins între Sibiciul
de Sus și comuna Colți.

4
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela

Fig. 2 Calea de acces către localitatea Colți (Colecția Muzeală Colți)
1.2 Geomorfologie
Din punct de vedere geomorfologic zona studiată este încadrată în zona
Subcarpaților de Curbură, care se întind între valea Buzăului și valea Șușița.Aceștia au
formă arcuită și prezintă o trecere gradată dinspre directia N -S a Subcarpaților Moldovei,
către direcția E -V a Subcarpaților Munteniei care au o lațime de aproximativ 40 km.
Subcarpații Curburii (Fig.3) se caracterizează printr -o evoluție rapidă, realizată într –
un timp geologic scurt din cauza instabilității tectonice, dar și a friabilității rocilor ce a dus
la fragmentarea prematura a formelor de teren,la dezvoltarea unui peisaj cu pamanturi rele,
dar și la inversiuni de relief.

5
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela
Fig. 3 Carpații Orientali, Subcarpații Curburii (Natura Geografie -Geologie, 1965)

Perimetrul cercetat are un relief constituit din dealuri cu pante joase, cu caractere
montane spre NV -în partea de adiacență cu regiunea muntoasă. Cele mai importante
proeminențe morfologice sunt: Capu Dealului a cărei înalțime este de 678m, Vârful
Barbului cu o înălțime de 958 m și Vârful Oii cu înălțimea de 1030 m.
Relieful est e puternic fragmentat de rețeaua hidrografică,bine reprezentată,ce
prezintă un debit redus și inconstant, a cărei acțiune erozivă accentuată se datorează valorii
ridicate a energiei de relief si dragului de diagenizare a depozitelor sedimentare.
Toate curs urile de apă sunt tributare râului Buzău pe partea stângă. Rețeaua
hidrografică este caracterizată de pârâul Cepturașu, pârâul Ursoaia și pârâul Sibiciului.
Principalii afluenți ai Sibiciului sunt: pârâul lui Dragomir, pârâul Scânteii și pârâul Paltenu.

6
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela 1.3 Hidrologie
Hidrologia din zona studiată este reprezentată de râul Bâsca Mare care prezintă
afluenți cu lungimi mai mari de 10 km aflați pe clina vestică a Penteleului. Cei mai
importanți afluenți sunt: Patacu, Bâsculița,Cernatu și Milea.
Un alt râu ce car acterizează hidrologia zonei studiate este Bâsca Mică, care deține
diverse pârâie cu lungimi cuprinse între 4 și 6 km ; pârâie ce coboară din Munții Penteleu
sau Munții Vrancei.
Râul Bâsca Rozilei reprezintă unirea celor două râuri: Bâsca Mare și Bâsca Mic ă. În
acest sector, albia crește în înălțime, iar afluenții cu lungimi cuprinse între 5 -10 km au o
dispoziție nord -sud sau sud -nord. Hidrologia regiunii este reprezentată și de numeroase
lacuri cu o mărime si o evoluție foarte variate.
Lacul Vulturilor (Fig.4) numit și Lacul fără Fund are o suprafață de aproximativ
10.000 m2 și o adâncime de maxim 3 m. Acesta este alimentat din ploi și de izvoarele de la
baza poalelor de grohotiș.

Fig. 4 Lacul Vulturilor (Constantin, 2012)

7
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela
La o altitudine de 1050 m , în Munții Penteleu în mijlocul unei păduri se află Lacul
Negru (Fig.5) , a cărui origine este legată de procesele de alunecare, de dimensiuni mari, ce
au avut loc în această regiune.
Fig. 5 Lacul Negru (PREZENTARE – MUNȚII BUZÃULUI )
Lacul Mociaru are formă circulară și este caracterizat de o adâncime mică si o
suprafață de aproximativ 10.000 m2. Acest lac reprezintă și un important punct turistic care
s-a format în urma unor procese de tasare în fo rmațiuni marnos -grezoase ce acoperă un
sâmbure de sare.
După măsurătorile făcute de P. Gâștescu și B. Driga (1969), Lacul Castelului are o
suprafață de 0.38 ha, o adâncime de 3.90 m și un volum de apă de 6857 m3, iar Lacul Mare
are o suprafață de 0.72 ha, o adâncime de 5.4 m și un volum de apă de 16.430 m3.

8
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela Capitolul 2: Istoricul cercetărilor
2.1 Istoricul exploatării
În România chihlimbarul este menționat într -un hrisov din anul 1578 atunci când
Doamna Neaga și Mihnea Vodă au vizitat biserica construită în sec IV -V în localitatea
Aluniș din comuna Colți, împodobind cătunul cu pământ pe care se aflau ,,cioburi de
chihlimbar de o rară frumusețe,, ( Ghiurcă, 1999). Stânca în care s -a construit biserica
medievală paleocreștină aparține orizontului gresiei de Kliw a superioară.
Pe teritoriul României , chihlimbarul a fost găsit de arheologi în județul Buzău, la
Sărata Monteoru și la Meledic, dar și în localitățile Cucuteni și Petrești -Ariușd. A fost
recunoscut ca piatră de leac,cult sau podoabă.
Se bănuiește că nodu lii de chihlimbar din zona Munților Buzăului erau adunați din
aluviunile pâraielor unde ajungeau să fie modificați după ce erau eliberați din roca -gazdă
datorită proceselor de alterare și dezagregare.
Prima mențiune despre chihlimbarul din România apare în tr-o lucrare străină de
specialitate intitulată „Bemerkungen uber die Moldau und Walache” publicată în 1789 de
D. Raicevich.
În 1838 Contele Demidov, finalizează o carte numită „ Voyage dans la Rusie
Meridionale” în care menționează prezența chihlimbarului galben de la Colți și de pe Valea
Boului din județul Buzău.
În 1844, Vaillant publică la Paris în trei volume, cartea ,, La Roumanie’’ în care
menționează existența chihlimbarului galben de pe Valea Sibiciului și prezența
chihlimbarului negru de la Telega.
Tot pe teritoriul României, în anul 1844 H.Krenner descoperă chihlimbar la
Olănești și pe Valea Cricovului.
Primul dintre geologii români care vorbește despre chihlimbarul de Buzău este
Grigore Ștefănescu, care publică în 1890 cartea ,, Curs elemen tar de geologie” , în care se

9
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela gasește: ,,Miocenul românesc este caracterizat printr -o mare abundență în depozitele sale, a
sării geme, a petrolului și a ozocheritei, la care se adaugă chihlimbarul și sulful din Buzău”.
În 1892 Bazil Iorgulescu aduce prime le informații privind chihlimbarul ca și
substanță în ,,Dicționarul geografic,statistic și istoric al județului Buzău’’ Dr.C.I.Istrati în
,, Adăogiri la studiul Rumanitei( Rumanita sau Succinul din România)’’ din 1897
menționează concluziile sale în c eea ce privește compoziția fizică și chimică a rumanitului
care este diferită de cea a succinitului și a retinitului. Consideră că rumanitul provine din
rășina de Pinus succinus din Miocen și că succinitul este însoțit întotdeauna de un strat de
cărbune cu grosimea de cca 1 -1.5 mm.
În 1923 C.I.Istrati colaborează cu M.Mihăilescu, studiind chihlimbarul de la
Olănești pe care îl numește muntenit.
G.M.Murgoci a studiat rumanitul și a atras atenția asupra posibilităților de
valorificare locală și industrială, definind chihlimbarul ,, ca o denumire sub care se cuprind
toate rășinile fosile care, după origine și mod de formare, după zăcămintele și localitățile
unde se găsesc, pot să prezinte o variație foarte mare în proprietățile lor fizice și chimice
,,Deși ana lizale chimice sunt improprii pentru a stabili diferențele specifice între rășinile
fosile, Murgoci evidențiază concluziile lui C.I.Istrati din 1897, conform cărora rumanitul
este mai bogat în carbon decât succinitul de Baltica, precum si concluziile lui D ahms din
1901, care a demonstrat că odată cu creșterea cantității de carbon succinitul își schimbă
luciul caracteristic, devenind mai sticlos.
În 1937 Otto Protescu, menționează în lucrarea ,,Etude geologique et
paleobiologique de l’ambre roumain” că în c hihlimbarul de Buzău este prezentă o faună cu
insecte p recum ( Diptera, Homoptera, Coleoptera, Cheliferinea) , dar și fragmente vegetale
( licheni, granule de polen și ace de conifere).
2.2 Cercetări geologice
Începând din secolul trecut această zonă a stârnit interesul mai multor cercetători.
Herbich (1878) aduce primele informații, urmând studiile efectute de Popescu -Voitești și

10
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela L.Mrazesc care au considerat că zona flișului din regiunea subcarpatică aparțin gresiei de
Siriu.
Cercetările geologice efectuate an terior în zona studiată sunt de natură economică și
anume: hidrocarburi,sare dar și roci utile dintre care amintim diatomitele și nisipurile
cuarțoase apărute în Oligocenul superior.
În 1903 G.M.Murgoci considera că ,, zăcămintele de succin ce se resfiră d in bazinul
Putnei până în Valea Buzăului sunt cele mai însemnate…’’, remarcând dispunerea lor pe
linii paralele cu marginea flișului, avansând la 12 km de aceasta, până în Valea Bâscăi. Tot
în această zonă, Mrazec și Teisseyre au făcut cercetări și au de cis că peste întreaga
suprafață se întinde ,, sistemul șisturilor menilitice’’din Oligocenul superior.
Date privind depozitele din zona flișului extern se găsesc în lucrări din secolul XIX.
Grigore Cobâlcescu (1883) separă gresia de Kliwa, marnele inframen ilitice și formațiunea
menilitică, pe care le considera a fi oligocene.Urmează o serie de cercetări realizate de Gr.
Ștefănescu (1885), S. Atanasiu (1913), H. Grozescu (1915) , I. Botez (1915), Gh. Macovei
(1927), Șt. Mateescu ( 1927, 1930), M.G.Filipescu (1937), Gr. Popescu (1952), I.Băncilă
(1958) și I.Marinescu (1962, 1963).
Gr. Popescu (1952) și N.Grigoraș (1955) au efectuat importante lucrări de detaliu cu
privire la stabilirea litologiei, vârstei depozitelor și a structurii din zona flișului extern
dintre Valea Teleajănului – Valea Vărbilăului și Valea Buzăului.
Magdalena și Gh. Vasilescu între anii 1973 și 1977 efectuează prospecțiuni de
detaliu având ca scop acumulările de chihlimbar prezente în depozitele argilo -grezoase care
fac parte din comple xul inferior al gresiei de Kliwa. Daniela și M.Tiugan -Dimitriu (1975)
fac cercetări în același scop în zona Văii Sibiciului.
Raportul făcut de M.Tiugan Dimitriu și de Daniela Tiugan Dimitriu din 1975
privind prospecțiunile geologice de mare detaliu pentru chihlimbar în perimetrul de
dezvoltare a gresiei de Kliwa și Valea Sibiciului arată că „… în rapoartele geologice și
documentațiile cu calcul de rezerve din ultimele decenii nu se menționează prezența
chihlimbarului. Datele de care dispunem până în prezen t au un caracter informativ și provin

11
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela din literatură și din încercările locuitorilor de a -l exploata pe plan local. Caracterul
semiprețios al acestui mineraloid și caracterul personal,sezonier și nesistematizat al
exploatărilor de chihlimbar fac imposibile aprecieri legate de cantitatea extrasă și estimarea
unor rezerve. Singurele indicii certe rămân amplasamentele vechilor exploatări de
chihlimbar marcate prin prezenta unor halde”.
Gh.Vasilescu și Magdalena Vasilescu între anii 1972 și 1978 efectuează
prospecțiuni și cercetări geologice de detaliu, dar și lucrări miniere cu scopul de a preciza
zonele indicate cu acumulări de chihlimbar și nisipuri cuarțoase. Rezultatele obținute au
fost finalizate în lucrări cu calcul de rezerve și documentații geologice de explorare cu
lucrări miniere.
Dintre lucrările miniere efectuate între anii 1976 și 1977, în zona Strâmba – Aluniș
din județul Buzău s -au evidențiat „șase nivele cu argilite grezoase purtătoare de
chihlimbar, din care s -au scos fragmente cu greutăți și mărimi diferite, cu o greutate
totală aproximativă de 0.450kg ’’.
Gh. Vasilescu și Magdalena Vasilescu în 1978, în urma rezultatelor aflate în faza
prospecțiunii de suprafață au realizat o lucrare de cercetare cu lucrări miniere, respectiv
(galerii, șan țuri și derocări) a chihlimbarului din perimetrul Măgădani -Colți -Aluniș, date
spre execuție.
M.Tiguan și echipa de Prospecțiuni de la București în 1975 realizează lucrări
geologice pentru prospectarea aparițiilor de chihlimbar din perimetrul Colți eviden țiind un
nivel cu noduli ambriferi în stratele argilo -marnoase din Oligocen.
Ghiurca și Vavra în 1990, folosind metoda cromatografică, prezintă datele obținute
în urma unor cercetări privind compoziția chimică a unor rășine fosile.

12
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela Capitolul 3. Cadrul Geologic General
3.1 Stratigrafia regiunii
Începând de la fundament către partea superioară, Pânza de Tarcău, în cadrul căreia
se află situat și perimetrul studiat cuprinde următoarele depozite stratigrafice:
3.1.1 Cretacic inferior -superior

3.1.1.1 Albian -Turonian
Depozitele albian -turoniene debutează cu seria de Macla -Zagon formată din gresii
calcaroase cenușii și marne verzui,cenușii și negricioase.La diferite limite se intercalează
argile roșii și verzi în pachete cu grosimi de la 2 cm până la 20 m care sunt asoc iate cu
arcoze cu granodiorite roșii.
3.1.2 Paleogen -Eocen

3.1.2.1 Paleocen -Lutețian
Depozitele paleocen -lutețiene aflorează cu pachete cu grosimi variabile de fliș
grezos care este reprezentat de gresia de Tarcău alcătuită din gresii,marnoase și calcaroase
masive ce alternează cu pachete de fliș grezos -șistos format din gresii calcaroase subțiri în
alternanță cu șisturi de grosimi egale.
3.1.2.2 Priabonian
Priabonianul debutează cu stratele de Plopu reprezentate de un fliș șistos -grezos
format din gresii calcaroase subțiri în alternanță ritmică cu șisturi argiloase cenușii, roșii și
verzui.
3.1.2.3 Paleocen -Eocen și Eocen
Aceste depozite sunt reprezentate de stratele de Colți -Valea Rea și de stratele de
Plopu și sunt formate din argile și marne verzi,cenușii și roșii și gresii calcaro ase tari. În
aceste depozite predomină și gresia de Lucăcești alcătuită dintr -o gresie cuarțoasă, albă sau
verzuie.

13
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela
Fig. 5 Coloană stratigrafică (Institutul Geologic, 1968)

14
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela
Fig. 6 Continuare Coloană Stratigrafică

15
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela
Fig. 7 Legenda Coloanei Stratigrafice

3.1.3 Oligocen

3.1.3.1 Lattorfian -Chattian
Depozitele lattorfian -chattiene prezintă în pintenul de Văleni, faciesul bituminos cu
gresii de Kliwa și în pintenul de Homorîciu, faciesul stratelor de Pucioasa cu gresia de
Fusaru.Pe langă cele două faciesuri apare un al treilea, numit faciesul de Slon.
 Faciesul bituminos cu gresie de Kliwa cuprinde:
a) Menilite inferioare cu marne bituminoase formate din menilite și șisturi
disodilice cu intercalații de marne brune ,bituminoase
b) Șisturi disodil ice inferioare alcătuite din șisturi argiloase bituminoase

16
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela c) Gresia de Kliwa inferioară reprezentată de o gresie cuarțoasă,silicioasă, albă sau
gălbuie cu intercalații de șisturi disodilice
d) Stratele de Podu Morii sunt cuprinse între gresia de Kliwa inferioar ă și gresia de
Kliwa superioară. Aceste strate sunt alcătuite din gresii micacee,calcaroase, cu
hieroglife în alternanță ritmică cu marne cenușii și verzui.
e) Gresia de Kliwa superioară
f) Menilitele superioare

 Faciesul de Pucioasa -Fusaru este împărțit în mai multe orizonturi:
a) Menilite inferioare și șisturi disodilice inferioare
b) Gresia de Fusaru și stratele de Pucioasa reprezentate de gresii
micacee,calcaroase, marne și argile cenușii cu intercalații de gresii calcaroase
subțiri.
c) Stratele de Vinețișu
d) Menilite s uperioare formate dintr -un orizont subțire de menilite și șisturi
disodilice cu intercalații de bentonite în strate cu grosimi de la 10 cm la 2 m
 Faciesul de Slon este reprezentat de existența unor brecii ce înglobează klippe
sedimentare cu dimensiuni ce ajung până la câteva sute de metri.

3.1.4 Miocen

3.1.4.1 Acvitanian -Burdigalian
Depozitele acvitanian -burdigaliene sunt reprezentate de stratele de Cornu formate
din gipsuri masive cu intercalații de șisturi argiloase și gresii și nisipuri glauconitice cu
Pecteni.
3.1.4.2 Burdigalian
În cadrul acestui depozit de disting orizontul conglomeratelor de Brebu și orizontul
cu gipsuri.

17
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela  Orizontul conglomeratelor de Brebu alcătuite din elemente de origine carpatică
(diabaze, șisturi cristaline, calcare și gresii mezozoice și paleogene) cu o granulație
variabilă, de culoare cenușie și roșcată.
 Orizontul cu gipsuri reprezentat de intercalații de gipsuri cu grosimi
variabile,formate din gresii și nisipuri cenușii cu ripple -marks și urme de picături de
ploaie.
3.1.4.3 Badenian
Depozitele badeniene sunt reprezentate de patru orizonturi:
 Orizontul tufurilor cu Globigerine numit și Tuf de Slănic alcătuit din tufuri dacitice
albe sau verzui cu intercalații de marne cu globigerine.
 Formațiunea cu sare cuprinde:
a) Masivele cu sare
b) Brecia sării formată din argile cu blocuri, gipsuri dar și șisturi argiloase.
 Orizontul șisturilor cu Radiolari alcătuite din șisturi argiloase, nisipuri și gipsuri.
 Orizontul marnelor cu Spirialis format din intercalații de gresii și nisipuri și uneori
tufuri.
3.2 Tectonica regiunii

18
Lucrare realizată de Grigore Diana Gabriela Bibli ografie
Colecția Muzeală Colți . (fără an). Preluat pe Iunie 5, 2017, de pe Google Maps:
https://www.google.ro/maps
Constantin, C. (2012, Iulie 12). Cu cortul la Lacul Vulturilor . Preluat pe Iunie 6, 2017, de pe
RÂNDURILE LUI CLAUDIU CONSTANTIN: https://blog.claudiuconstantin.ro/cu -cortul -la-lacul –
vulturilor/
Florescu, C. (2011, Februarie 11). Chihlimbarul de Colți . Preluat pe Iunie 5, 2017, de pe carpati.org:
http://www.carpati.org/articol/chihlimbarul_de_colti/936/
Institutul Geologi c. (1968). Harta Geologică a României 1:200000 . Preluat pe Iunie 7, 2017, de pe
Foaia Ploiești L -35-XXVII.
Natura Geografie -Geologie. (1965). Revista Societății de Științe Naturale și Geografie din Republica
Socialistă România , p. 32.
PREZENTARE – MUNȚII BUZÃULUI . (fără an). Preluat pe Iunie 6, 2017, de pe Bujorul de munte:
https://sites.google.com/site/calauzabm/home/prezentare –muntii -buzaului