Analele Universit ății Constantin Brâncu și din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 22010 [618753]

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

19
SUVERANITATEA STATELOR
MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE

Prof. univ. dr. Ion M. ANGHEL
Universitatea „Titu Maiorescu” Bucure ști

Rezumat: Dat fiind faptul c ă Uniunea
European ă, ca reuniune a statelor suverane, a fost
constituit ă luând forma unei organiza ții
internaționale cu competen țe superioare statului,
văzând pe de alt ă parte faptul c ă ea posed ă
personalitate juridic ă internațională, fiind așadar un
subiect de drept interna țional, suveranitatea Statelor
care o compun suferise o diminuare substan țială.
Uniunea European ă posedă capacitatea
juridică de a încheia tratate (ius tractum), de a
întreține relații și de a fi reprezentat ă în raporturile
sale cu celelalte subiecte de drept interna țional (ius
legationis); având propria sa identitate, ea este unul
dintre membrele societ ății interna ționale cu o
politică exterioar ă și securitate comun ă ; în acela și
timp, obliga țiile sale se opun statelor sale membre
care trebuie s ă le respecte și să le execute.
În consecin ță, statele membre î și păstrează
suveranitatea, fiind mereu subiecte de drept
internațional, dar capacitatea lor juridic ă și de a
acționa la nivel interna țional a devenit mai
restrânsă. Aceste state au un statut special. UE
rămâne înc ă o uniune a statelor suverane.
Raporturile dintre Uniune și aceste state membre
sunt de o natur ă specială de subordonare impus ă
celor din urm ă (în special pentru cele care sunt deja
colectivizate); Uniunea î și ia angajamente în numele
lor (orice tratat care trece prin Uniune oblig ă
statele; coexisten ța pe scena interna țională a Uniunii
cu statele membre presupune o politic ă exterioar ă
comună care se stabile ște la nivelul Uniunii.
Statele membre pot încheia tratate cu statele
terțe și cu organiza țiile interna ționale doar în
măsura în care aceast ă competen ță nu apar ține
exclusiv Uniunii și în măsura compatibilit ății acestor
tratate cu obliga țiile lor asumate ca membru al
Uniunii. Cazul statelor membre este totu și particular
pentru că integrarea european ă impune o adaptare
de ordin juridic – de structur ă și funcțională.

Cuvinte cheie: statele membre, tratat,
suveranitate, competen ța, politică externă

EUROPEAN UNION’S MEMBER
STATES SOVEREIGNTY

Prof. PhD Ion M. ANGHEL
“Titu Maiorescu” University Bucharest

Abstract: Knowing that the European
Union, as an union of sovereign states, was
incorporated in the form of an international organization with competences higher than the
state’s, seeing also that it has international legal
personality, being a subject of international law, the
sovereign of its States had suffered a substantial
decrease.
The European Union has the legal capacity
to conclude treaties (ius tractum), to maintain
relations and to be represented in its relations with the other international law subjects; having its own
identity, it is one of the members of the international
society that has a common exterior policy and security; at the same time, its obligations are
opposed to the other member states that it has to
comply with and execute.
Consequently, member states maintain their
sovereignty, being always subjects of international
law, but their legal capacity to act at international level has been restricted. These states have a special
status. EU is an union of sovereign states. The
relations between EU and these member states are of special subordination nature for the latter
(especially for the states that have been already
collectivized); the Union undertakes on their behalf
(any treaty that goes through the Union obliges the
states; coexistence on the international stage of the Union with member states supposes a common
exterior policy that is established at the level of the
Union.
Member states may conclude treaties with
third party states and with international
organizations to the extent in which this competence does not belong exclusively to the Union and to the
extent of these treaties compatibility with their
obligations undertaken as a member of the Union. The case of member states is particular because
European integration supposes a legal adjustment –
structural and functional.

Key words: member states, treaty,
sovereignty, competence, external policy

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

201. Introducere

Ca entitate juridico-politic ă, Uniunea
European ă nu constituie ceea ce este un stat,
eventual un stat compus (complex) în sensul clasic al termenului (federa ție sau
confedera ție), dar nu este nici o organiza ție
internațională (interguvernamental ă), ea
reprezentând mai pu țin, decât o entitate statal ă
și mai mult, decât organiza ția interna țională;
și mai exact spus ea, întrune ște elemente atât
de la prima, cât și de la a doua.
U.E. nu poate fi pus ă în nici unul
dintre tiparele existente ori cunoscute pân ă
acum, fiind o institu ție sui generis , un actor
atipic și nou, în societatea interna țională
contemporan ă.
• Într-o opinie general ă, U.E. intr ă,
cel puțin prima faciae în categoria
organizațiilor interna ționale, având tipologia
acestora; reprezint ă o asociere de state,
realizată într-un anumit scop, constituit ă într-o
entitate distinct ă și independent ă de statele
care o compun – cu propri a sa ordine juridic ă
,
înființată în baza unui tratat interna țional
multilateral – actul s ău constitutiv, dispune de
organe proprii orânduite într-o anumit ă
structură de organizare și funcționare și căreia
i s-a conferit personalitate juridic ă1. Dar U.E.
nu constituie o organiza ție interna țională în
sensul clasic al conceptului – una interguvernamental ă, ci una suprastatal ă, cu
substanțiale elemente de suprastatalitate, de o
anvergură necunoscut ă până acum și care îi
schimbă esența de asociere de state, chiar dac ă
cadrul institu țional în care a fost transpus ă este
una de organiza ție interna țională;
suprastatalitatea este dat ă de punerea în
comun a suveranit ăților – prin transfer al
atributelor de suveranitate de la state la U.E., până la contopirea lor, precum și de natura și
conținutul raporturilor pe care ea le are cu
statele ei membre (cu care împarte atributele de suveranitate – f ăcând acte de guvernare a
societății și substituindu-se acestora), cât și cu
statele ter țe (devenind partener ă în relațiile cu
acestea, în locul statelor pe care le reprezint ă).
• Dar U.E. cuprinde și unele 1. Introduction

As a juridical-political entity, the
European Union is not a state or a compound (complex) state in the classic meaning of the word (federation or confederation), or an international organization (intergovernmental) as it is less than a state entity and more than an international
organization; more specifically, it has elements both from the first and from the latter.
EU cannot be included in any of the
existing patterns known so far, being a sui
generis institution, an atypical new actor, in
the international contemporary society.
•
In the general opinion EU enters,
at least prima faciae, in the category of
international organizations, having their typology; it is an association of states established for a purpose, consisting of a distinct entity independent of the state included in it – with its own juridical order, incorporated on the basis of a multilateral international treaty – its articles of incorporation, it has its own bodies arranged in a certain organization and operation structure which received legal
9. But EU is not
an international organization in the classic meaning of the concept – an intergovernmental one, but rather a suprastatal one, with s ubstantial suprastatal
elements, of unknown importance so far
which changes its essence of associations of states, even if the in stitutional framework in
which it was transposed is of international organization; suprastatal characteristics is given by sovereignties joining – through sovereignty attributes transfer from states to EU, until they merge, as well as by the nature
and content of its rela tions with its member
states (to which it shares the attributes of sovereignty – making government acts of society and replacing them ), as well as with
third states (becoming a partner in the relations with it, instead of the states it represents).
• But EU also includes some specific

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

21elemente specifice pe care le au uniunile de
state (confedera ții și federații).2
Drept urmare, U.E. reprezint ă mai
mult decât o simpl ă asociere de state – care
este organiza ția interna țională, alcătuind o
structură similară cu aceea a unei uniuni de
state, cu elemente pe care le reg ăsim când la
federație, când la confedera ție, fără însă să
poată fi identificat ă ca atare; constituit ă pe
sistemul unei organiza ții internaționale, U.E.
urmărește integrarea societ ăților din statele
participante într-un spa țiu economic, social,
politic și juridic unic; este constituit ă și
funcționează într-un sistem propriu, având în
vedere "crearea unei Uniuni tot mai profunde
între popoarele Europei"; instituie o pia ță
internă, o uniune economic ă. Raportul dintre
U.E. și statele sale membre este conceput
astfel, încât s ă țină seama de scopul final pe
care îl are, iar pentru aceasta, Uniunea este
înzestrată cu personalitate juridic ă, având și
competen țe "pentru realizarea obiectivelor lor
comune".
Pentru aceasta, U.E. are o structur ă și
competen țe în form ă similară cu cele de la
organizații (pentru c ă nu exist ă ori nu era
acceptată în acea vreme o alt ă figură juridică
decât a acesteia), dar în con ținut, elementele ei
ne reamintesc de un sistem de grupare de state. Exist ă o partajare a autorit ății și
guvernării între U.E. și statele sale membre;
acestea particip ă la activitatea U.E. și decid
asupra rolului, inclusiv a existen ței ei, dar
participarea lor este redus ă în segmentul
comunitarizat. U.E. are personalitate juridic ă,
dispune de o anumit ă capacitate juridic ă care
îi este necesar ă și are ordine juridic ă proprie;
ea își contureaz ă identitatea pe scena
internațională, își afirmă valorile și interesele
ei. Are structur ă proprie de func ționare
potrivit scopului propus; în calitate de subiect de drept, U.E. între ține relații cu statele și
celelalte subiecte de drept interna ț
ional,
încheie tratate, particip ă la via ța
internațională, desfășurând o gam ă largă de
acțiuni externe, o politic ă externă și de
securitate comun ă etc.
elements that state unions have
(confederations and federations).10
Consequently, EU is more than a
simple association of states – which is the international organization, forming a structure similar to that of a union of states, with
elements that we can find both in federations and in confederations, without being able to
be identified as such; incorporated based on the system of an international organization, EU seeks to integrate the societies from participating states in an unique economic, social and juridical space; it is incorporated and operates in its own system, considering
the “creation of a more and more profound
Union between European peoples"; it establishes an internal market, an economic
union. The relation between EU and its member states is concei ved in such a way that
considers the final target it has, and for this, the Union has juridical personality and has competences for “ach ieving their common
goals".
For this, EU has similar structure and
competences with those from other organizations (because at that time there was not or there was not accepted another juridical figure), but in content, its elements remind us of a grouping system between states. There is a distribution of authority and government between EU and its member states; they participate in EU activity and decide upon its role, including on its existence, but their participation is lower at the communitarian level. EU has juridical personality, it has a certain juridical capacity which is necessary for it and has its own juridical order; it shapes its identity on the international scene and expresses its values
and interests. It has its own operating structure according to its goal; as a subject of law, EU has relations wi th states and with the
other subjects of international law, it concludes treaties, takes part in the international life, developing a wide range of external actions, an external and common security policy etc.

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

222. Limitele în care statele membre
ale U.E. î și mai păstrează calitatea lor de
subiecte ale dreptului interna țional

Trasând cadrul institu țional al U.E. –
competen țele pe care ea le de ține și valoare
actelor acesteia, ajungem s ă stabilim care este
poziția statelor membre în acest context, dar și
să desenăm imaginea ei pe un plan mai larg –
acela al comunit ății interna ționale; s ă
deducem în mod implicit pe cale de consecință, în ce const ă, în prezent
suveranitatea statelor membre (con ținutul
acesteia); a șadar, să evaluăm deci calitatea de
subiect de drept interna țional a acestora.
a) Nu subzist ă nici un fel de îndoial ă
asupra faptului c ă statele membre ale U.E. au
în continuare calitatea de subiect de drept și că
își exercită toate atributele lor, cu excep ția
acelora pe care le-au transferat la U.E. sau care ar fi incompatibil e cu calitatea lor de
membru al U.E. Acesta constituie conceptul
de bază în sistemul U.E.: Uniunea reprezint ă o
uniune de state care r ămân în continuare
suverane și ele sunt cele care, împreun ă cu
elementele de structur ă proprii ale Uniunii,
alcătuiesc stâlpii de rezisten ță ai întregului
edificiu institu țional; Uniunea nu poate fi
concepută fără statele membre; statele
membre reprezint ă elementul constitutiv
organic al Uniunii care are ca origine și
fundament peren, statele membre; faptul c ă
Uniunea reprezint ă opera statelor fondatoare
este atestat prin prevederea "c ăreia statele
membre îi atribuie competen țe pentru
realizarea obiectivelor lor comune" (art.1 din Tratat); documentul în baza c ăruia exist ă
Uniunea – actul constitutiv ca atare, are ca Înalte Părți, statele fondatoare și tot ele sunt
cele care fac revizuirea tratatelor institutive; numai statele pot solicita intrarea în U.E. Tratatele ( Tratatul asupra Uniunii
Europene și Tratatele de instituire a
Comunităților), precum și amendamentele
subsecvente (care ocup ă un loc central), sunt
întotdeauna, produsul conferin țelor
interguvernamentale (C.I.G.) convenit între guvernele statelor membre; acestea sunt 2. The extent in which EU
member states preserve their quality of subjects of international law
Tracing EU institu tional framework –
the competences it has and the value of its actions, we can determine the position of member states in this context, and draw its
image at a larger scale – that of international community; consequently, let’s deduce the current sovereignty of member states (its content); therefore, let’s assess the its quality of subject of international law.
b) There is no doubt on the fact
that EU member states are subjects of law
and exercise all their attributes, except for those they have transferred to EU or which would be incompatible with their EU membership. This is the main concept in EU system: the Union is a union of states which continue to be sovereign and they are those which, along with the Union’s structural elements, are the resistance pillars of the entire institutional structure; the Union cannot be conceived without its member states; member states are the organic constitutive element of the Uni on for which member
states are the origin and perennial basis; the fact that the Union is the work of founder states is certified by the provision to which “member states give competences for achieving their common objectives" (art.1 of the Treaty); the documen t according to which
the Union operates – the articles of incorporation as such, consists of the founder states as High Parties which revise the institutive treaties; only states may request their accession to EU. Treaties ( European
Union Treaty and Communities
Establishment Treaties ) , a s w e l l a s t h e i r
subsequent amendments (which have a central position), are always the product of intergovernmental conferences established between the governments of member states; they are traditional diplomatic negotiations between member states which participate as
sovereign powers. Consequently, all the decisions are discussed and adopted with the

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

23negocieri diplomatice tradi ționale între statele
membre care particip ă ca puteri suverane.
Drept urmare, toate deciziile se discut ă și se
iau cu acordul tuturor statelor ( consensus );
orice tratat intr ă în vigoare în urma ratific ării
lui de către toate statele semnatare, potrivit cu
legislațiile lor constitu ționale. Amendamentele
aduse la tratate sunt acceptate în cadrul C.I.G. și urmeaz ă aceeași procedur ă, ele fiind
convenite în afara U.E. (pentru c ă se referă la
transfer de suveranitate și statele membre, în
calitatea lor de legiuitori exclusivi, negociaz ă
cum va lucra U.E. în viitor); toate angajamentele sunt asumate, iar m ăsurile
respective de luat revin statelor membre –
destinatarii ultimi și întreaga activitate a
Uniunii se realizeaz ă prin conlucrarea dintre
instituțiile și statele ei membre, care sunt
destinatarele deciziilor adoptate și care
asigură, prin mecanismele lor, executarea
acestora; ac țiunea statelor constituie garan ția
atingerii obiectivelor Uniunii, iar m ăsurile
întreprinse în cadrul Uniunii nu ar putea căpăta viață în statele membre f ără concursul
lor, în condi țiile în care Uniunea apare ca fiind
cea care, împreun ă cu statele, instituie
regulile, iar statele, ca executante ale acestora; într-un cuvânt, statele sunt destinatare ale regulilor comunitare.
Cât de important r ămâne, ca premis ă și
ca factor decisiv, elementul stat membru, ne
este confirmat de prevederile din Tratatul de
la Lisabona : "Uniunea respect ă egalitatea
statelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea lor na țională, inerent ă
structurilor fundamentale politice și
constituționale, inclusiv în ceea ce prive ște
autonomia local ă și regional ă. Aceasta
respectă funcțiile esențiale ale statului și, în
special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrității sale teritoriale, men ținerea ordinii
publice și apărarea securit ății naționale. În
special, securitatea na țională rămâne în
responsabilitatea exclusiv ă a fiecărui stat
membru" (art. 3 a ali n.2). "Orice competen ță
care nu este atribuit ă Uniunii prin tratate
aparține statelor membre" (art. 3 a alin.1).
"Uniunea ac ționează numai în limitele consent of all states ( consensus ); any treaty
shall be enforced as a result of its ratification
by all signatory states, in accordance with their constitutional legislations. Treaties amendments are accepted within intergovernmental conferences and follow the same procedure, being agreed upon outside EU (because they refer to sovereignty transfer
and to member states, as exclusive lawmakers, they negotiate the further operation method of EU); all commitments are undertaken and the measures to be applied will be taken by member states – the last recipients and the entire activity of the Union
shall be made thro ugh the collaboration
between its institutions and its member states,
which are the recipients of adopted decisions and which provide their execution through their mechanisms; states action is the guarantee for Union’s objectives fulfilment, and the measures take n within the Union
cannot occur in member states without its help, considering that the Union, along with
the states, appears to establish the rules and states to execute them; in a word, states are recipients of communitarian rules.
The importance of membership as
premise and decisive factor is confirmed by the provisions of the Lisbon Treaty : "The
Union complies with the equality of its
member states in relation to treaties as well as
their national identity, inherent to the political and constitutional fundamental structures, including regarding local and regional autonomy. It complies with the essential
functions of the state and especially with those related to the provision of its territorial integrity, to the maintenance of public order and to the defence of national security. National security is the exclusive responsibility of every member state" (art. 3 a par.2). "Any competence which is not assigned to the Union through treaties belongs to member states" (art. 3 a par.1). "The Union acts only within the extent of the competences assigned to it by member states
through treaties in order to fulfil the objectives provided by these treaties" (art. 3

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

24competen țelor care i-au fost atribuite de
statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate" (art. 3 b).
Însăși existența U.E. o presupune pe
aceea a statelor; institu țiile ei de baz ă –
Consiliul European, Consiliul, ca și
Parlamentul, sunt constituite din șefii de stat
sau de guverne ai statelor membre, respectiv aleși în statele membre, dând expresie tocmai
acestei idei – U.E. se compune din state suverane.
Cu toate acestea, suveranitatea statelor
membre ale U.E., de și este cu mult mai
necesară, este, totodat ă, și mai împov ărată de
angajamente și mai știrbită, în ceea ce prive ște
atributele lor de suveranitate decât în cazul participării la alte organiza ții interna ționale.
U.E. este o organiza ție interna țională, cu o
notă evidentă de ceea ce constituie o uniune
de state, iar atributele suprastatale pe care le-a dobândit prin transferul de suveranitate de la statele membre, c onduc la o clar ă limitare a
suveranității statelor membre.
b) Una dintre atribu țiile pe care le are
U.E. în domeniul politicii externe, o constituie
competen ța exclusiv ă a acesteia în ceea ce
privește încheierea unui acord interna țional; în
cazul în care aceast ă încheiere este prev ăzută
de un act legislativ al Uniunii ori aceast ă
încheiere este necesar
ă pentru a permite
Uniunii să își exercite competen ța internă, sau
în măsura în care aceasta ar putea aduce
atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora (art.
2 B alin. 2); formularea este destul de larg ă
spre a duce la excluderea statelor din acest segment de activitate. În domeniile enumerate
de art. 2 C – cu privire la competen ța Uniunii,
aceste atribute sunt partajate cu statele
membre , în măsura în care ele constituie
obiect de cooperare (reglementare) interna țională; prin efectul
aplicării principiilor subsidiarit ății și
proporționalității, competen ța poate reveni
Uniunii, prin excludere a statelor membre: în
domeniile cercet ării, dezvolt ării tehnologice și
spațiului, precum și ale cooper ării pentru b).
EU’s existence supposes states’
existence; its main ins titutions – the European
Council, the Council and the Parliament consists of member states’ heads of states or heads of governments, elected in member
states and giving expression to these ideas – EU consists of sovereign states.
Nonetheless EU member states’
sovereignty, although it is a lot more necessary, it is also more burdened with commitments and decreased in their sovereignty attributes than in the case of participation in other international
organizations. EU is an international
organization, and the suprastatal attributes it has acquired through the transfer of sovereignty from member states, lead to a
clear limiting of its member states’ sovereignty.
b) one of EU attributions in the field
of external policy is its exclusive
competence for the conclusion of an
international agreement; if this agreement
conclusion is provided by a legislative deed of the Union or if it is necessary in order to allow the Union to exercise its internal competences, or to the extent in which it
could alter common regulations or their field of application (art. 2 B par. 2); the formulation is large enough to result in states exclusion from this segm ent of activity. In the
fields listed by art. 2 C – regarding the competence of the Union, these attributes are
shared with member states, to the extent in
which they are a subject of international cooperation (regulation); due to the effect of enforcing the principles of subsidiarity and
proportionality, the competence may
devolve upon the Union, by excluding
member states: in the fields of research, technologic development and space, as well as in the field of cooperation for development and humanitarian aid, the Union is competent for taking actions and for a common policy, but without preventing states to exercise their own competence.
The external action of the Union –

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

25dezvoltare și ajutorului umanitar, Uniunea
dispune de competen ță pentru a întreprinde
acțiuni și pentru o politic ă comună, fără a
împiedica îns ă, statele s ă își exercite propria
competen ță.
Acțiunea extern ă a Uniunii –
reglementat ă în Titlul V, înf ățișează întreaga
gamă de situa ții (politica extern ă, politica
comercial ă comună, cooperarea cu alte state,
ajutorul umanitar etc.) în care U.E. ac ționează
în calitate de titular; ca atare, s-a stabilit cine o reprezintă, că are atribu ții de a încheia tratate
ș.a.
Așadar, sfera larg ă de competen țe ale
U.E. reduce în mod vizibil din atribu țiile de
suveranitate ale statelor membre; și chiar dac ă
conceptul (ca atare) de suveranitate cuprinde
trăsăturile de exclusivitate, indivizibilitate și
inalienabilitate, în raport cu U.E., domeniul
rezervat al unui stat membru este substan țial
redus.
U.E. de
ține toate pârghiile necesare
pentru guvernare – are institu ții legislative – de
edictare a regulilor, orga nele executive pentru
organizarea aplic ării acestora și cele
judecătorești spre a controla și sancționa
neconformarea fa ță de acestea; la acest
ansamblu institu țional propriu, se adaug ă
integrându-se, mecanismele na ționale
preconstituite, pe care le ofer ă statele membre,
iar toate acestea sunt articulate într-un ansamblu bine legat spre a func ționa într-un
mod sincronizat și eficient. Pupitrul de
comandă al acestui ansamblu institu țional îl
constituie desigur segmentul comunitar (care concepe reglement ările și modul de finalizare
a măsurilor), verific ă și sancționează abaterile,
iar executarea se asigur ă la nivelul institu țiilor
statelor membre, orientate și prinse în acest
angrenaj de la care nu se pot sustrage.
c) Cât prive ște poziția pe care o ocup ă
statele membre în cadrul U.E., sub raportul modului de repartizare a competen țelor,
situația apare tran șantă. Tratatul asupra
Uniunii Europene – așa cum a fost modificat
la Lisabona, are meritul unei reglement ări
cuprinzătoare și destul de am
ănunțite a
problemei; în esen ță, se prevede c ă statele regulated by the 5th Title, reveals the entire
range of situations (external policy, common commercial policy, cooperation with other states, humanitarian aid etc.) in which EU
acts as titular; consequently it has been established who represen ts her, that it is
authorized to conclude treaties etc.
Therefore, the wide range of EU
competences visibly reduces the sovereignty attributes of its member states; and, even if the concept (as such) of sovereignty includes features of exclusivity, indivisibility and inalienability, in relation to EU, the field
reserved to a certain member states is
substantially reduced.
EU has all the key factors necessary
for governing – it has legislative institutions – to draw-up the rules, th e executive bodies for
organizing their enforcement and the legal bodies to control and pu nish their failure to
comply with them; this institutional assembly
is completed by pre-established national mechanisms, that it offe rs to member states
and all these are articulated in a group well formed to act in a synchronized and efficient way. The control panel of this institutional group is represented, of course, by the communitarian segment (which conceives regulations and measures completion methods), it checks and punishes non-compliances and execution is provided at the level of member states’ institutions directed and caught in this me chanism they cannot
refrain from.
c) Regarding the position of member
states within EU, from the point of view of
competences distribution, the case is peremptory. The European Union Treaty –
as amended in Lisbon, has the merits of a large and detailed regulation of the matter; in essence it provides th at member states
maintain themselves and that will continue to
be competent in a certain field . from the institutional point of view, “the national identity” of member states is preserved, as it
is inherent to their fundamental political and constitutional structures, including in relation to their local and regional autonomy; the

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

26membre se men țin și că vor avea competen țe
într-un domeniu anumit. Sub raport instituțional, se respect ă "identitatea
națională" a statelor membre, inerent ă
structurilor lor fundamentale politice și
constituționale, inclusiv în ceea ce prive ște
autonomia local ă și regional ă; se respect ă de
către Uniune "func țiile esențiale ale statului și
în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrității sale teritoriale, men ținerea ordinii
publice și apărarea securit ății naționale. În
special, securitatea na țională rămâne
responsabilitatea exclusiv ă a fiecărui stat
membru" (art. 3 a alin. 2). Existen ța statelor
apare ca o cerin ță fundamental ă în cadrul
U.E.; deoarece construc ția institu țională ca
atare a Uniunii le presupune prin ipotez ă
(Consiliul European, Co nsiliul, Parlamentul
sunt alcătuite din reprezentan ți ai statelor
membre), iar punerea în aplicare a regulilor edictate la nivelul Uniunii nu poate avea loc, altfel decât prin intermediul statelor membre; Uniunea este structurat ă într-un mod special,
alcătuită fiind din statele membre. În opinia
noastră, formularea este îns ă generală și, de
aceea, susceptibil ă de numeroase interpret ări.
Mai întâi de toate, conceptul în sine: "orice competen ță care nu este atribuit ă Uniunii prin
tratate apar ține statelor membre" (art. 3 a alin.
1) ridică semne de întrebare; statelor le mai
rămâne din jurisdic ția lor, doar unele atribu ții
(ce nu a trecut la U.E.) și acestea le sunt
conferite de c ătre U.E. Pe de alt ă parte, este
greu de imaginat men ținerea func țiilor
esențiale (unele au trecut deja la U.E. ca
urmare a integr ării), când ordinea juridic ă
comunitar ă ia locul exercit ării atributelor de
suveranitate; nu numai c ă unele elemente
dintre func țiile esențiale au intrat în categoria
formelor de cooperare în cadrul Uniunii (puse de acord înseamn ă, dacă nu abdicarea de la
ele, în orice caz, partajarea lor), dar chiar și
funcțiile esen țiale (organizarea intern ă,
ordinea public ă, apărarea securit ății) vor fi și
ele concepute, construite și exercitate potrivit
cu situația pe care o au acum statele membre
în cadrul U.E. (deci apar țin statelor, dar
gestionarea lor se face în cadrul U.E.), adic ă Union complies with “the essential functions
of the state and especial ly with those related
to the maintenance of its territorial integrity, maintenance of public order and defence of national security. National security is the exclusive responsibility of every member state" (art. 3 a par. 2). States’ existence appears as a fundamental requirements within EU; because the institutional construction of the Union as such supposes them by hypothesis (the European Council, the Council and the Parliament consist of representatives of member states), and the enforcement of the Union’s rules can only
occur through member states; the Union is
structured in a special way, consisting of member states. In our opinion, the formulation is general and thus liable of various interpretations. First of all, the concept in itself: "any competence which is not assigned to the Union through treaties belongs to member states" (art. 3 a par. 1) results in question marks; states keep only some attributions from their jurisdiction (what has not been taken over by EU) and they are granted by EU. On the other hand, it is difficult to imagine the maintenance of the
essential functions (some of them have already passed to EU as a result of integration), when the communitarian juridical order takes the place of sovereignty attributes; some elemen ts of the essential
functions that entered the category of cooperation forms within the Union (put in agreement means their division), as well as the essential functions (internal organization, public order, security defence) will also be conceived, constructed and exercised in accordance with the current status of the member states within EU (therefore, they belong to states, but their management is made within EU), that is for European construction and as long as it is necessary for its operation (as executor) we should not ignore the fact that a cooperation between the two pillars (PESC and AJIL) substantially
reduces this margin, assigned to member states only formally; sovereignty attributes

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

27pentru construc ția european ă și atât cât este
necesar pentru func ționarea acesteia (ca
executant). Nu trebuie ignorat nici faptul c ă
existența unei cooper ări în cele dou ă piloane
(PESC și AJIL) reduce în mod substan țial din
această marjă, concedat ă doar formal statelor
membre; atributele de suveranitate care supraviețuiesc și se vor exercita într-o formul ă
care trebuie s ă fie ajustat ă în func ție de
cerințele comunitare.
Dincolo de ceea ce reprezint ă – așa
cum am ar ătat – competen ță a statelor, se afl ă
competen ța extinsă a U.E.; chiar dac ă la baza
acordării acesteia se afl ă principiul atribuirii
de competen țe ("delimitarea competen țelor
Uniunii este guvernat ă de principiul atribuirii"
– art.3 b, alin. 1), func ționează totuși
mecanisme care duc peste limitele de atribuire (deducerea competen țelor din obiective la
U.E., interpretare dat ă de C.J. a U.E., doctrina
etc.), iar competen țele U.E. devin regula în
materie.
Drept urmare, U.E. are
competen ță
exclusivă în domeniile care țin de uniunea
vamală, în materie de concuren ță, politică
monetară și comercial ă comună, conservarea
resurselor și pescuitului – art. 2 B. Uniunea are
competen ță exclusivă și în ceea ce prive ște
încheierea unui acord interna țional în cazul în
care aceast ă încheiere este prev ăzută de un act
al său legislativ ori este necesar ă pentru a
permite Uniunii s ă își exercite competen ța
internă, sau în m ăsura în care aceasta ar putea
aducea atingere normelor comune sau ar putea modifica modul de aplicare a acestora (art. 2 B, alin. 2). În aceste domenii, în care i-a fost atribuită competen ță exclusiv ă, numai
Uniunea poate legifera și adopta acte cu for ță
juridică obligatorie, iar statele membre pot
face acest lucru numai în cazul în care sunt
obligate de Uniune ori pentru a pune în aplicare actele ei (art. 2 A, alin.1). Uniunea are competen ță partajat ă cu statele membre
pentru alte domenii (pia ța internă, coeziunea
economic ă, socială și teritorial ă, agricultur
ă și
pescuit, protec ția mediului, energia etc. – art.
2 C), care se stabile ște în baza principiului
subsidiarit ății (Uniunea intervine numai dac ă which survive will be exercised in a formula
that has to be adjusted depending on communitarian requirements.
Beyond what it represents – as shown
before – states competence is included in the extended EU competence; even if it is based on competences assignment principle
("Union’s competences delimitation is governed by the assignment principle" – art.3 b, par. 1), there are still mechanisms operating which go over the assignment limits (competences deduction from EU
objectives, CJ interpretation of EU, doctrine etc.), and EU competences become a rule in
the matter.
Consequently, EU has exclusive
competence in the fields related to customs
union, in matters of competition, common monetary and commercial policy, resources and fishing preservation – art. 2 B. The Union has exclusive competence in relation to the
conclusion of an intern ational agreement if it
is provided by one of its legislative deeds or it is necessary in order to allow the Union to
exercise its internal competence, or to the
extent in which it may breach common regulations or could alter their enforcement method (art. 2 B, par. 2). In these fields in which it has exclusive competence, only the Union may certify an d adopt compulsory
legal acts and member states may do this only if they are made to do so by the Union or in order to enforce its deeds (art. 2 A, par.1). The Union has partitioned competence with
its member states for other fields (domestic market, economic, social and territorial competence, agriculture and fishing, environmental protection, energy etc. – art. 2 C), which is established based on the principle of subsidiarity (the Union
interferes only if and to the extent in which the foreseen objectives cannot be satisfactorily fulfilled by member states, but
rather at the level of the Union) and on the principle of proportionality (art. 3 b par.3);
in case of assigning su ch competences, the
Union may certify an d adopt compulsory
deeds from legal point of view and member

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

28și în măsura în care obiectivele ac țiunii
preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele memb re, ci la nivelul
Uniunii) și cel al proporționalității (art. 3 b
alin.3); în cazul atribuirii unei asemenea competen țe, Uniunea poate legifera și adopta
acte obligatorii din punct de vedere juridic, iar statele membre î și exercită competen ța în
măsura în care Uniunea nu și-a exercitat-o sau
dacă a hotărât să nu și-o mai exercite (art. 2 A,
alin. 2).
În cadrul Uniunii, statele membre î și
coordoneaz ă politicile economice, Consiliul
adoptând noi m ăsuri și orientări generale în
acest domeniu (politicile de ocupare a for ței
de muncă, coordonarea politicilor sociale) –
art. 2 D; Uniunea este competent ă să
definească și să pună în aplicare o politic ă
externă și de securitate comun ă, inclusiv s ă
definească o politică de apărare comun ă (art. 2
A alin. 4); este competent ă să întreprind ă
acțiunile de sprijinire, coordonare sau
completare a ac țiunilor
statelor membre , fără a înlocui îns ă
competen ța acestora (art. 2 A alin. 5), fiind
vorba de domeniile industriei, culturii, turismului, educa ției, protec ției civile ș.a. (art.
2 E).
Competen ța U.E. are pondere în
raportul cu jurisdic ția statelor membre,
deoarece ea vizeaz ă sectoare întinse, unele
vitale, ale societ ății; nici domeniile de
cooperare interguvernamental ă (P.E.S.C. și
A.J.I.L.) nu se desprind din acest regim general de modelare fa ță de U.E., deoarece
colaborarea se realizeaz ă î n c a d r u l U . E . și
potrivit obiectivelor acesteia, în cadrul politicii comune; Uniunea dispune de toate pârghiile care imprim ă direcția și ritmul
dezvoltării; dacă mai adăugăm și mențiunea
că, ori de câte ori au fost adoptate acte
obligatorii din punct de vedere juridic, acestea prevalează față de cele ale statelor membre,
avem un tablou edificator asupra modului în care se pozi ționează U.E., față de statele ei
membre.
Concluzionând , U.E. de ține
competen ța exclusiv
ă în anumite domenii și o states exercise their competence to the extent
in which the Union has failed to or if it has decided not to exercise it (art. 2 A, par. 2).
Within the Union, member states
coordinate their economic policies, as the
Council adopts new general measures and orientations in this field (employment policies, social policies coordination) – art. 2 D; the Union is comp etent to define and
apply a common external and security policy, including to define a common defence policy
(art. 2 A par. 4); it is competent to undertake
actions of support, coordination or
completion of member states’ actions,
without replacing their competence (art. 2 A
par. 5), in the fields of industry, culture,
tourism, education, civil protection etc. (art. 2 E).
EU competence is important in
relation to member states’ jurisdiction because it refers to large vital areas of the society; intergovernmental cooperation fields are also included in this general modelling regime in relation to EU, because collaboration is made within EU and in accordance with its objectives, within the common policy; the Union has all the means to establish the direction and rhythm of development; if we add the mention that every time compulsory legal deeds have been adopted, they prevail in relation to those of member states, we get a revealing picture on the way in which EU pl aces itself in relation
to its member states.
In conclusion, EU has exclusive
competence in certain fi elds which constantly
comes from the partitione d one with the states
and it can actually have any competence
beyond its exclusive competence acknowledged to the states (the treaty does not indicate this exclusivity mention as in the case of the Union), that is it has vocation for
any competence it needs.
The criterion based on which EU
competences are differentiated from its member states’ jurisdiction, their philosophy, includes a germ of mobility (too much
flexibility when we speak of intangible

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

29competen ță care revine în mod constant din
cea partajat ă cu statele și în mod efectiv, îi
poate reveni orice competen ță în afară de
competen ța exclusiv ă recunoscute statelor (în
tratat nu se men ționează această precizare de
exclusiv ca în cazul Uniunii), adic ă are vocație
la orice competen ță de care are nevoie.
Criteriul pe baza c ăruia se face
departajarea competen țelor U.E., de jurisdic ția
statelor membre, filoso fia acestuia, cuprinde
un germene de mobilitate (prea mult ă
flexibilitate când este vorba de prerogative intangibile) și de precaritate : în afară de ceea
ce rămâne statelor membre (o sfer ă cu o
descriere în termeni vagi și susceptibili de a
reține din ce în ce mai pu țin), orice alte
competen țe revin sau pot reveni U.E., ale
căror obiective sunt greu de cuantificat și
limitat.
– Din perspectiva edictării normelor
juridice – a celor comunitare și a efectelor
acestora asupra legisla țiilor statelor membre,
întrucât sistemele de reguli juridice constituie baza statalit ății și chiar dac ă nu a devenit înc ă
un stat, U.E. are, cu toate acestea, atribute care țin, în mod normal, de responsabilitatea
statelor; de aceea, un sistem juridic îi este
necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale.
Pentru realizarea obiectivelor U.E.
(stabilirea unei pie țe comune, libera circula ție
a bunurilor, capitalurilor, serviciilor, a for ței
de muncă și a persoanelor), înfiin țarea unei
uniuni economice și monetare (armonizarea
politicilor economice și introducerea unei
singure monede) și conducerea politicilor și a
activităților comune (stabilirea politicilor
comune și prețurilor agricole), statele membre
au renunțat la atribute din suveranitatea lor,
transferându-l e la Comunit ăți; de aici, și
nevoia de a dispune de un sistem legal pentru definirea sarcinilor și competen țelor care revin
instituțiilor și statelor membre.
Normele dreptului comunitar, în
sensul restrâns al termenului, sunt edictate în cadrul U.E. și se află cuprinse în tratatele
institutive, a șa cum au fost ele modificate,
completate și adoptate (tratatele de aderare și
actele modificatoare) – ca surse primare ale prerogatives) and precariousness : outside
what remains to memb er states (a range
described in vague terms susceptible of retaining less and less), any other competences belong or will belong to EU,
whose objectives are difficult to measure and limit.
– from the point of view of releasing
legal norms – communitarian ones and from the point of view of their effects on member
states’ legislations, because the systems of legal rules are the basis of states and even if it
has not become a state yet, EU has, nonetheless, attributes that are normally
related to states responsibility; this is why, it
needs a legal system in order to fulfil its tasks.
In order to fulfil EU tasks
(establishing a co mmon market, free
circulation of commoditi es, capitals, services,
work force and persons), to establish an economic and monetary union (harmonization of economic policies and introduction of an unique currency) and to manage common policies and activities (establishing common policies and agricultural prices), member states have waived attributes of their sovereignty, and transferred them to the Community; hence the need to have a legal system in order to define the duties and competences that belong to institutions and me mber states.
The norms of the co mmunitarian law,
in the restricted meaning of the word, are released within EU an d are included in the
institutive treaties, as amended, completed
and adopted (accession treaties and amendment deeds) – as its primary sources
and in the rules from the documents released
by communitarian institutions in the application of these treaties – derived
sources
11. The rules of the treaties
(constitutional law) are at the top of the communitarian legal order hierarchy, having priority as compared to the other sources of communitarian law, th erefore establishing
their basis, framework and limitations. This priority is guaranteed on various

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

30acestuia și în regulile din actele emise de c ătre
instituțiile comunitare în aplicarea acestor
tratate – surse derivate3. Regulile din tratate
(dreptul constitu țional) se situeaz ă în vârful
ierarhiei ordinii juridice comunitare, având prioritate fa ță de toate celelalte surse ale
dreptului comunitar, in stituind deci temeiul,
cadrul și limitele acestora. Aceast ă prioritate
este garantat ă pe diferite c ăi jurisdic ționale
(prin care „înc ălcarea tratatelor” este
sancționată).
• La baza întregii legisla ții
comunitare, stau tratatele insitutive ; întreaga
ordine juridic ă se construie ște în limitele
prevederilor pe care acestea le con țin și în
sensul finalit ății acestora; este demn de
remarcat raportarea constant ă la conceptul de
acquis communautaire , ale cărui dimensiuni
exced pe acelea ale regulilor de drept
4.
Tratatele care urmeaz ă să se încheie de
către institu ții, sunt supuse unui control
preventiv (conform art. 300), care permite Consiliului, Comisiei, Parlamentului și
oricărui stat membru s ă ceară un aviz al C.J. a
U.E. (iar avizul negativ al acesteia nu poate fi înlăturat decât prin revizuirea formal ă a
tratatului); acordurile încheiate anterior de statele membre între ele nu r ămân valabile,
decât în m ăsura în care sunt compatibile cu
tratatele comunitare; acestea au prioritate și
față de acordurile încheiate ulterior de statele
membre cu state ter țe; tratatele comunitare nu
cedează decât în fa ța acordurilor încheiate de
statele membre cu ter ții, anterior intr ării lor în
vigoare (în schimb, statele respective trebuie să iasă din aceste angajamente contrare
anterioare, prin negocieri sau prin alte c ăi
apropriate).
• Cea de a doua categorie de norme
comunitare o constituie dreptul derivat ,
adică actele unilaterale ale institu țiilor
(art.249) – capacitatea de a crea reguli de drept fiind deci, institu ționalizată (dreptul
legiferat), care sunt acte cu efecte juridice diferite și fără o ierarhizare între ele:
Regulamentul – principala surs ă (prin care se
exprimă puterea legislativ ă a Comunit ăților),
fiindu-i conferit ă o natur ă
și o eficacitate jurisdictional ways (that punish “treaties
breach”).
• At the basis of the entire
communitarian legislation, there are the
institutive treaties ; the entire legal order is
built within the extent of their provisions and
for their purpose; it is worth noticing the constant relation to the concept of acquis
communautaire , whose sizes exceed those of
the lawful regulations
12.
The treaties that will be concluded by
institutions are examined in advance (according to art. 300), which allows the Council, the Commissio n, the Parliament and
any member state to ask for permission from EU (and its negative notice can only be removed through the formal review of the treaty); any previous agreement concluded by member states are not valid, unless they are compatible with commun itarian treaties; they
have priority in front of future agreements concluded by member stat es with third states;
communitarian treaties yield only in front of the agreements concluded by member states with third parties befo re their enforcement
date (in return, those states have to waive any previous contrary commitments, through negotiations or other appropriate means).
• The second category of
communitarian norms is represented by the
derived law, that is the unilateral acts of the
institutions (art.249) – the capacity to create lawful rules being ther efore institutionalized
(legislated law), which are acts with different legal effects without a hierarchy: The
Regulations – the main source (which
expresses the legislative power of Communities), receiving a comparable nature and efficacy with those of the laws from the
national legislation; being essentially normative, the regulations are, just like the law, a general and impersonal prescription, which applies in all its elements (forbidding an incomplete application from the states) and directly in ev ery member state. Directive
– a two-phase legislation method (comparable with the framework-la w, completed through
enforcement decrees); binds the member state

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

31comparabil ă de-a dreptul cu acelea ale legii
din legisla ția națională; fiind esen țialmente
normativ, regulamentul constituie, ca și legea,
o prescrip ție general ă și impersonal ă, care se
aplică în toate elementele sale (interzicând
statelor o aplicare incomplet ă) și în mod
direct, în fiecar e stat membru. Directiva – o
metodă de legiferare în dou ă faze
(comparabil ă cu legea-cadru, completat ă prin
decrete de aplicare); leag ă statul membru cât
privește rezultatul care trebuie atins, l ăsând
instanțelor naționale competen ța cu privire la
formă și mijloace (nu este un principiu de
importanță general ă și nu este direct
aplicabilă). Decizia este un act obligatoriu în
toate elementele sale pentru destinatarii pe care îi stabile ște. Recomand ările și avizele
nu
au forță juridică, dar sunt utile ca
instrumente de orientare.
• Acordurile (angajamentele)
încheiate de c ătre Comunit ăți în cadrul
competen țelor lor externe cu statele ter țe,
obligă statele membre, integrându-se în
ordinea juridic ă comunitar ă; dreptul rezultat
din angajamentele externe intr ă în ierarhia
ordinii juridice comunitare într-un rang inferior dreptului comunitar primar, dar înaintea dreptului comunitar derivat.
• Dacă ținem seama de faptul c ă
dreptul comunitar
5 are aplicabilitate imediat ă
în ordinea juridic ă a statelor membre – am
prefera sintagma se aplică în statele membre
(pentru că el nu se integreaz ă în legisla ția
internă, ci se aplic ă cu titlu de drept comunitar
și nu integrat în legisla ția națională, fără a fi
permisă încorporarea în dreptul intern) și că
are un efect direct (finalitatea integr ării cere
aplicarea direct ă a regulilor comunitare;
Comunitatea constituie o nou ă ordine juridic ă,
destinatarii regulilor sale fiind nu numai statele, ci și cetățenii acestora)
6 și prioritare
în raport cu dreptul inte rn al statelor membre,7
nu este greu de constatat c ă normele juridice
cele mai importante (ca volum, ca sfer ă de
aplicație și valoare), care au un rol decisiv în
conducerea societ ății de pe teritoriile statelor
membre, sunt cele edic tate în cadrul U.E.;
centrul unde se legifereaz ă și se stabile ște in relation to the result, leaving the
competence to the national instances in relation to form and mean s (it is not a general
principle and is directly enforceable). The
decision is a binding deed in all its elements
for its recipients. Recommendations and
notices do not
have a legal force, but they are
useful as orientation tools.
• Agreements (arrangements)
concluded by Communities within their
external competences with third states, bind member states and integrate them in the communitarian legal or der; the law resulted
from external commitments enter the hierarchy of the communitarian legal order below the primary comm unitarian law, but
above the derived communitarian law.
• If we consider the fact that
communitarian law
13 has immediate
applicability in the le gal order of member
states – we prefer the phrase it applies in
member states (because it is not integrated in
the internal legislation, but rather applies as a communitarian la w and not integrated in the
national legislation without allowing it to be incorporated in the internal law) and that it has a direct effect (the purpose of integration
requires direct application of communitarian rules; Community establishes a new legal order, the recipients of its rules being not only states, but their citizens as well)
14 and have
priority in relation to the internal law of
member states,15 it is not difficult to see that
the most important legal norms (from the point of view of size, applicability range and value), which have a decisive role in the government of the society on the territories of member states, which are those released in EU; the centre where legal order is legislated and established is with in EU; the main rules
by which society is run (development meaning, institutional means, including state
authorities) are established at EU level; the core of legal order for all these states is in EU; states’ legal order has a peripheral position; lawful rules in a state are EU rules, completed in subsidiary by those of the national legislation, but only to the extent in

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

32ordinea juridic ă se plaseaz ă în cadrul U.E.;
regulile de baz ă după care se conduce
societatea (sensul dezvolt ării, mijloacele
instituționale, inclusiv organele de stat) sunt
stabilite la nivelul U.E.; în U.E. se localizeaz ă
sâmburele ordinii juridice pentru toate aceste state; ordinea juridic ă proprie a statelor are o
poziție periferic ă; regulile de drept într-un stat
sunt cele ale U.E., completate în subsidiar cu cele din legisla ția națională dar numai
în măsura în care ele se aliniaz ă, se
armonizeaz ă.
• d) Relația dintre Uniune și statele ei
membre – care este una de subordonare (mai
ales în segmentul suprastatal), nu ar fi riguros redată, fără a menționa și gama de obliga ții
care incumb ă statelor membre. Acceptând s ă
facă parte din U.E., st atele membre s-au
angajat fără nici un dubiu – în mod explicit și
necondiționat, să acționeze pentru realizarea
obiectivelor pe care aceasta le are – „s ă
desăvârșească procesul ini țiat prin Tratatul de
la Amsterdam ș
i prin Tratatul de la Nisa, în
vederea consolid ării eficacit ății și a
legitimității democratice a Uniunii și a
îmbunătățirii coeren ței acțiunii sale” (din
preambulul Tratatului de la Lisabona); întreaga orientare și acțiune a statelor membre
este revăzută și ajustată pe direcția realizării
scopului pentru care a fost creat ă U.E.
Drept urmare, U.E. este dotat ă, pentru
ducerea rela țiilor sale externe, cu structura
instituțională adecvată: Parlament, Consiliu
European ș.a. „Consiliul European define ște
orientările și prioritățile politice generale” (art.
9 B, alin. 1), iar Pre ședintele acestuia asigur ă
la nivelul s ău și în aceast ă calitate,
reprezentarea extern ă” a Uniunii în probleme
referitoare la politica extern ă și de securitate
comună; „Parlamentul European, împreun ă cu
Consiliul, asigur ă funcția legislativ ă ș
i
bugetară” (art. 9A); „Comisia … asigur ă
aplicarea tratatelor, precum și a măsurilor
adoptate de institu ții … asigur ă, cu excep ția
politicii externe și de securitate comune,
reprezentarea extern ă a Uniunii” (art. 9D);
„Înaltul Reprezentant conduce politica extern ă
… contribuie prin propuneri la elaborarea which they align, they harmonize.
d) The relation between the Union
and its member states – which is a subordination one (especially in the suprastatal segment), would not be roughly rendered, without mentioned the range of obligations encumbered to member states. Accepting to be a part of EU, member states
have undertaken without any doubt – explicitly and unconditionally, to act in order to fulfil the objectives it has – “to complete
the process initiated through the Amsterdam Treaty and the Nice Treaty, in order to consolidate the efficacy and democratic
legitimacy of the Union and improve the
coherence of its action” (from the preamble of the Lisbon Treaty); the entire orientation and action of member states is revised and adjusted in order to fulfil the goal for which EU was created.
Consequently, EU is provided, in
order to carry its external relations, with an adequate institutional structure: Parliament, European Council, etc. “The European Council defines general political orientations
and priorities” (art. 9 B, par. 1), and its President provides this quality, the external
representation” of the Union in matters regarding common external and security policy; “The European Parliament, together with the Council, provides the legislative and budgetary function” (art. 9A); “The Commission… assures treaties application, as well as the application of the measures adopted by institutions … it ensures, except for the common external and security policy, the external representation of the Union” (art. 9D); “The High Representative manages external policy … it contributes to the elaboration of this policy through proposals …” (art. 9E).
Correlatively, there are the duties of
member states. Therefore, international agreements bind, by virtue of the pacta sunt
servanda principle , first of all EU, but as a
consequence, member states as well ("binds EU institutions and member states" – art. 228); the treaty concluded by EU is integrated

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

33acestei politici …” (art. 9E).
În mod corelativ, apar și îndatoririle
statelor membre. Astfel, acordurile internaționale leag ă, în virtutea principiului
pacta sunt servanda, mai întâi U.E., dar pe
cale de consecin ță, și statele membre ("leag ă
instituțiile U.E. și statele membre" – art. 228);
tratatul încheiat de U.E. se integreaz ă în
ordinea juridic ă comunitar ă și, în consecin ță,
atât institu țiile ei, cât și statele membre trebuie
să se conformeze acestora
8.
– Ca regul ă generală, menționăm
faptul c ă obligațiile contractate de
organizațiile interna ționale nu angajeaz ă
statele lor membre; constituie o situa ție de
excepție ca acordurile încheiate de U.E. s ă
angajeze în afar ă de Uniune și instituțiile sale,
și statele în calitate de membre ale U.E.
Statele membre nu sunt parte la asemenea tratate, dar sunt ținute la ele în virtutea
angajamentului asumat pr in tratatul institutiv
de a transfera – prin acordarea de competen țe
U.E. – un asemenea atribut, și această obligație
de conformare este sanc ționată ("în virtutea
puterilor pe care U.E. le are, deciziile necesare
pentru a le impune statelor membre, consecințele care decurg din acordurile pe
care le-a încheiat").
– Angajamentele pe care și le asum ă
statele membre apar cât se poate de explicit.
"Statele membre adopt ă orice măsură
generală sau special ă pentru asigurarea
îndeplinirii obliga țiilor care decurg din tratate
sau care rezult ă din actele institu țiilor Uniunii.
Statele membre faciliteaz ă îndeplinirea de
către Uniune a misiunii sale și se abțin de la
orice măsură care ar putea pune în pericol
realizarea obiectivelor Uniunii" (art. 3 a,
alin.3).
"În temeiul principiului cooper ării
loiale, Uniunea și statele membre se respect ă
și a ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor
care decurg din tratate" (art. 3 a, alin.3).
"Înainte de a întreprinde orice ac țiune
pe scena interna țională sau de a-și asuma orice
angajament care ar putea leza interesele Uniunii, fiecare st at membru consult ă celelalte
state în cadrul Consiliului European sau al in the communitarian legal order and thus,
both its institutions and member states have
to comply with them
16.
– As a general rule, we mention that
obligations undertaken by international organizations do not bind their member
states; it is an exceptio n that the agreements
concluded by EU to bind the Union’s institutions as well and states as EU members. Member states are not part of such treaties, but they are kept in them by virtue of the commitment taken through the institutive
treaty to transfer – by granting EU competences – such an attribute, and this
compliance is sanctioned ("by virtue of the
powers that EU has, the decisions necessary to be imposed to member states, the consequences that result from the agreements it has concluded ").
– The commitments undertaken by
member states appear as explicit as possible.
"Member states adopt any general or
special measure in order to provide the fulfilment of the obligations resulting from the treaties or from the acts of the Union’s institutions. Member states facilitate the Union’s fulfilment of its mission and refrain from any measure that could jeopardize the achievement of the Union objectives" (art. 3 a, par.3).
"According to the principle of loyal
cooperation, the Union a nd its member states
respect each other and help each other in order to fulfil the missi ons that result from the
treaties" (art. 3 a, par.3).
"Before undertaking to any action on
the international scene or taking any commitment that could breach the Union’s interests, every member state discuses with the other states within the European Council or the Council. Member states make sure, through the convergence of their actions, that the Union can promote its interests and values on the international scene. Member states are interdependent” (art. 16).
"Enforcing the common external and
security policy does not breach the application of procedures and the adequate

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

34Consiliului. Statele membre asigur ă, prin
convergen ța acțiunilor lor, c ă Uniunea î și
poate promova interesele și valorile pe scena
internațională. Statele membre sunt solidare
între ele” (art. 16).
"Punerea în aplicare a politicii externe
și de securitate comune nu aduce atingere
aplicării procedurilor și domeniului de
aplicare corespunz ător al atribu țiilor
instituțiilor prev ăzute în tratate în vederea
exercitării competen țelor Uniunii prev ăzute la
articolele 2 B – 2 E din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene" (art. 25 b).
"Îndeplinirea sarcinilor de politic ă
externă, de securitate și apărare comun ă se
sprijină pe capacit ățile furnizate de statele
membre" (art. 28).
Pentru punerea în aplicare a politicii
externe și a politicii de securitate și apărare
comune, statele membre pun la dispozi ția
Uniunii capacit ăți civile și militare.
"Politica extern ă și de securitate
comună este pus ă în aplicare de Înaltul
Reprezentant și de statele membre, folosind
mijloacele na ționale și ale Uniunii" (art. 13,
alin.3).
Serviciul european pentru ac țiunea
externă lucrează în colaborare cu serviciile
diplomatice ale statelor membre. Înaltul Reprezentant caut ă, în strâns ă consultare cu
statul membru implicat, o solu ție acceptabil ă
pentru acesta (art. 15 b).
Pentru punerea în aplicare a politicii
de securitate și apărare comune, statele
membre pun la dispozi ția Uniunii capacit ăți
civile și militare; statele me mbre constituie în
comun for țe multinaționale; statele membre se
obligă sa îmbun ătățească treptat capacit ățile
lor de apărare ș.a. (art. 28 A – 28 E).
– În domeniul libertății, securității și
justiției, Uniunea asigur ă absența controalelor
asupra persoanelor la frontierele interne și
dezvoltă o politic ă comună în domeniul
dreptului la azil, al imigr ării și al controlului la
frontierele externe, care se întemeiaz ă pe
solidaritatea între statele membre; faciliteaz ă
promovarea principiului recunoa șterii
reciproce a deciziilor judiciare (art. 61); application field of the institutions stipulated
in the treaties in order the exercise the
Union’s competences provided in articles 2 B – 2 E of the European Union operation Treaty" (art. 25 b).
"The fulfilment of the external,
security and common defence policy duties is based on the capacities supplied by member states" (art. 28).
In order to enforce external policy and
common security and defence policy, member states provide civil and military
capacities to the Union.
"External policy and common security
policy is enforced by the High Representative
and by member states by using national means and Union’s means" (art. 13, par.3).
The European service for external
action works together with the diplomatic services of member states. The High Representative searches an acceptable solution for it in co nsultation with the
member state involved (art. 15 b).
In order to enforce external policy and
common security and defence policy, member states provide civil and military
capacities to the Union; member states are
joint multinational; member states undertake to gradually improve their defence capacities (art. 28 A – 28 E).
– In the field of liberty , security and
justice , the Union provides controls absence
on persons at internal borders and develop a common policy in the field of the right to asylum, immigration and control on external borders based on the solidarity between member states; it facilitates the promotion of the principle of mutual decisions acknowledgement (art. 61); the Commission makes an assessment of the application of these measures by national authorities (art. 61 C); a committee is established in the matter of internal security (art. 61 D); measures are adopted for preventing and fighting against terrorism (art. 61 H). The Union also has a policy in the field of borders control, of the right to asylum and i mmigration, the Council
adopting provisions regarding passports,

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

35Comisia face o evaluare a aplic ării acestor
măsuri de către autorit ățile naționale (art. 61
C); se instituie un co mitet în materie de
securitate intern ă (art. 61 D); se adopt ă măsuri
pentru prevenirea și combaterea terorismului
(art. 61 H). Uniunea are o politic ă și în
domeniul controlului la frontiere, al dreptului de azil și al imigr ării, Consiliul adoptând
dispoziții privind pa șapoartele, permisele de
ședere etc. (art. 62); un regim unitar de
azil, imigrare etc. (art. 63 – 63 a). Uniunea dezvoltă și o cooperare judiciar ă și în materie
civilă (art. 65) și una în materie penal ă,
inclusiv constituirea unui parchet
european (art. 69), poli țienească (art. 69 F) ș.a.
Este vorba de un proces de apropiere (a legislației penale și a procedurilor penale), de
cooperare judiciar ă integrată, de uniformizare
a legislațiilor naționale. Chiar dac ă este vorba
de segmentul cooper ării interguvernamentale,
este înscris ă în Tratat posibilitatea ca prin
directivele emise de institu țiile U.E., s ă se
stabileasc ă norme minime referitoare la
definirea infrac țiunilor și a sanc
țiunilor în
domeniul respectiv (art. 69 B) sau ac țiuni de
apropiere a actelor cu putere de lege și a
normelor administrative ale statelor din domeniul cooper ării judiciare în materie civil ă
și penală (art. 65 și 69 A) – ceea ce țintește
spre o unificare a legisla țiilor în domeniu din
statele membre, de și ordinea intern ă ținând de
funcțiile esențiale ale statelor, s-a prev ăzut că
rămâne în competen ța statelor; aceasta
confirmă cât de difuz ă și aleatorie este o
dispoziție (art. 2 a), prin care s-a rezervat
competen ța statelor membre, dar atest ă și
procesul de comunitarizare pe care îl
preconizeaz ă Tratatul de la Lisabona .
Toate aceste forme de colaborare se
convin pe baza unor proceduri cu participarea statelor, dar este greu de conceput c ă un stat
membru se poate sustrage de la ele. În unele cazuri, U.E. încheie tratat e în numele statelor;
astfel, este cazul Acordului privind extr ădarea
și a Acordului privind asisten ța judiciar ă
încheiat în 2003 între U.E. și S.U.A., prin
care, deși U.E. este parte la ele, obliga țiile
decurgând din acestea revin numai statelor staying permits etc. (art. 62); an unitary
regime of asylum, immigration etc. (art. 63 – 63 a). The Union also develops a legal cooperation in civil matters (art. 65) and one in criminal matters, including the incorporation of an European Prosecutor’s Office (art. 69), Police (art. 69 F) etc. It is a closeness process (of criminal legislation and criminal procedures), of integrated legal cooperation for the harmonization of national legislations. Even if it is the segment of
intergovernmental cooperation, the Treaty includes the possibility that the directives issued by EU institutio ns minimal norms be
established regarding the definition of crimes
and the related penalties (art. 69 B) or actions of bringing together deeds and states’ administrative norms in the field of legal cooperation in civil and criminal matters (art. 65 and 69 A) – which aims towards the unification of the legislations in the field from member states, although the internal order related to states essential functions belongs to states; this confirms how diffuse and random a provision is (art. 2 a), and also certifies the process of communitarization provided by
the Lisbon Treaty .
All these collaboration forms are
established based on certain procedures with the participation of states, but it is difficult to conceive that a member state can refrain from them. In some cases, EU concludes treaties on behalf of states; this is the case of the Agreement on extraditio n and the Agreement
regarding legal assistance concluded in 2003 between EU and USA, according to which, although a part of them EU’s obligations that result from them bind on ly EU member states
(it stipulated that states execute their obligations undertaken in relation to USA).
– As a matter of fact, any treaty
concluded by EU binds its member states. The Union acknowledges the rights, liberties and principles provided in the Charter of
European Union’s Fundamental Rights (7
th
of December 2000), as adopted on 12th of
December 2007, at Strasbourg, and it has the same legal value as treaties; the Union

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

36membre ale U.E. (s-a stipulat c ă statele
execută obligațiile asumate fa ță de S.U.A.).
– Orice tratat, de altfel, încheiat de
U.E. angajeaz ă statele ei membre. Uniunea
recunoaște drepturile, libert ățile și principiile
prevăzute în Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene (7
decembrie 2000), astfel cum a fost adoptat ă la
12 decembrie 2007, la Strasbourg, și
aceasta are aceea și valoare juridic ă, ca aceea
a tratatelor; Uniunea ader ă la Convenția
european ă pentru ap ărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale (art. 6
alin. 1 și 2). Recunoa șterea Cartei , respectiv
aderarea la Convenția european ă, angajeaz ă
atât U.E., cât și statele membre, f ără ca să aibă
loc o extindere a competen țelor Uniunii astfel
cum au fost definite prin tratate (Declara ția nr.
1 și 2), aceste dou ă documente.
e) Dacă în cazul organiza țiilor
interguvernamenatale – unde diferen ța între
organizație și statele sale membre este net ă,
există subiecte distincte și de aceea, actele
acesteia nu angajeaz ă și statele membre, în
cazul U.E. leg ătura organic ă pe care o
presupune integrarea și competen țele pe care
le presupune duc la consecin ța ca actele U.E.
să fie opozabile membrilor acesteia.
Acordurile încheiate de U.E. (Comunit ățile
Europene), în afar ă de faptul c ă le obligă din
punct de vedere interna țional,
se integreaz ă în ordinea juridic ă comunitar ă și
devin surs ă de drept. O asemenea interpretare
a art. 300 potrivit c ăreia acordurile "leag ă
instituțiilor Comunit ăților și statele membre" a
fost, în mod expres, confirmat ă de către
Curtea de Justi ție cu privire la acordul de
asociere a Greciei la C.E. ( cauza Haegeman
nr. 131/73). Mai mult, preeminen ța tratatelor
comunitare limiteaz ă însăși dreptul statelor de
a încheia tratate contrare acestora, în sensul c ă
exclud îns ăși posibilitatea de a încheia
asemenea tratate (tratatele încheiate anterior între statele membre r ămân în vigoare numai
dacă sunt compatibile cu cele comunitare; la
fel și în privin ța acordurilor încheiate cu state
terțe).
f) Prin ipotez ă, statele membre ale accessed the European Convention for
defending Human Rights and
Fundamental Liberties (art. 6 par. 1 and
2). The acknowledgment of the Charter, as
well as the accession to the European Convention , bind both EU and its member
states, without an extension of the Union’s competences, as defined in the treaties (Declaration no. 1 and 2), these two documents.
e) If, in case of intergovernmental
organizations – where the difference between organization and its member states is net, there are different subjects and this is the
reason why its documents do not contract the
member states, in EU’s case the organic connection supposed by the integration and the supposed abilities lead to the consequences that the EU documents are countervailing to its members. The agreements contracted by EU (European Comities), beside the fact that they internationally force th em, are integrated in
the community juridical order and become a law source. Such an inte rpretation of art. 300
according to which the agreements “connect the Communities instituti ons and the member
states” was expressly confirmed by the
Court of Justice regarding the agreement of
associating Greece to EC ( Haegeman cause
no. 131/73). Moreover, the pre-eminence of the community treaties limit the states right to contract treaties contrary to them, namely they exclude the possib ility to contract such
treaties (the treaties pr eviously contracted
between the member stat es remain valid only
if they are compatible to the community ones; the same for the agreemen ts contracted to the
third states).
f) Hypothetically, EU member states
continue to remain international law
subjects; being a part of the international
community, they have relations with other states and other international law subjects (even if these relations are differentiated by the stamp of their belo nging to EU); as long
as they continue to exist (because a state participation to an organization does not

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

37U.E. continu ă să rămână subiecte de drept
internațional ; făcând parte din comunitatea
internațională, ele întrețin relații cu alte state și
subiecte de drept interna țional (chiar dac ă
aceste rela ții sunt diferen țiate, prin amprenta
pe care o pune apartenen ța lor la U.E.); atâta
vreme cât continu ă să existe (pentru c ă
participarea în sine a unui stat la o organiza ție
nu constituie un caz de încetare, a personalit ății juridice interna ționale ori de
amputare a ei, ci, dimpotriv ă, de confirmare a
existenței, prin exercitarea atributelor sale de
suveranitate), ele de țin calitatea de subiect de
drept interna țional; statele membre ale U.E.
sunt state suverane și ca atare, sunt înzestrate
cu personalitate juridic ă de drept interna țional,
având calitatea de subiect de drept internațional.
Statele membre între țin relații externe
cu U.E., ca și în cazul oric ărei alte organiza ții,
guvernate de dreptul interna țional, dar au, în
plus, și relații instituț
ionalizate – cârmuite de
dreptul comunitar (care este dreptul intern al U.E.); statele membre se raporteaz ă așadar, la
două ordini juridice. Ca urmare a particip ării
lor într-o organiza ție internațională cu caracter
suprastatal, statele membre ale U.E. și-au
asumat o serie de angajamente cu repercusiuni asupra întinderii suveranit ății lor de stat; un
tablou cât de cât ilustrativ cu privire la atributele de suveranitate pe care nu le mai exercită a fost prezentat mai sus; preciz ăm că
nu este vorba de simpla asumare de c ătre
statele membre a unor îndatoriri oarecare (care este normal ă pentru orice stat membru), ci de
o subordonare a lor care, trebuie s ă-i spunem
pe nume, reduce esențialmente din
suveranitate și le aduce la un statut de state cu
suveranitate limitat ă, chiar dac ă virtual,
aceasta ar putea redeveni complet ă (în cazul
retragerii din U.E.).
g) Mai întâi de toate, statele membre
coexistă cu U.E. în viața internațională; ea a
devenit, al ături de statele sale membre, un
subiect de drept interna țional; chiar dac ă se
prezintă ca o asociere de state – organiza ție
internațională, ea este o uniune de state
constituită cu atribute statale, o entitate mult represent a cessation case of the international
juridical personality or a case of amputation, but, on the contrary, it represents a case of confirming its existence by exerting its sovereignty attributes), they own the quality of international law subject; EU member
states are sovereign an d, as such, they own
international law juridical personality, having the quality of international law subject.
The member states have external
relations with EU, as for any other organization governed by the international law, but they also have institutionalized relations – governed by the community law
(that is EU intern law); the member states are
thus reported to two juridical orders. As a consequence of their participation to an international organization having a supra-state feature, the EU member states made a
series of commitments having repercussions
on the extension of their state sovereignty; a frame as illustrative as possible regarding the
sovereignty attributes that are not exerted anymore was presented above; we specify that it is not about the simple assuming of the member states for certain duties (that is normal for every member state), but it is about their subordination that, we have to say it clearly, reduces essentially the sovereignty and brings them to a status of limited
sovereignty states, even if it could virtually
become complete (in case of quitting EU).
g) First of all, member states coexist
with EU in the international life; it has
become, together with its member states, an international law subject; even if it is presented as a state association – it is a state union built with state attributes, a much more strong, complex and powerful entity having a bigger weight in its reports with the member states, but also having an increased influence in the international life , EU having other sizes
and a general impact; the member states are under summed to EU and stay in its shadow
(at certain treaties, EU is a party instead of them). As such, EU, by its granted abilities,
being sometimes together or in competition, and other times even in the shoes of its

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

38mai închegat ă, complex ă și mai puternic ă, cu
o pondere mai mare în raporturile cu statele membre, dar și cu o influen ță sporită în viața
internațională, U.E. având alte dimensiuni și
impact general; statele membre sunt subsumate U.E. și rămân în umbra ei (la unele
tratate, U.E. este parte în numele lor). Ca atare, U.E., prin competen țele care i s-au
acordat, aflându-se uneori, al ături sau în
competiție, iar alteori, chiar în locul statelor
sale membre; în cazul în care î și exercită
competen țele exclusive, apare ca partener
de prim ordin și cu un ascendent. Se produce
astfel, un raport de diminuare invers
proporțional: existen ța și extinderea activit ății
U.E. implic ă în mod inevitabil, o reducere a
jurisdicției naționale, inclusiv a dimensiunii
internaționale a statelor membre (devin state
cu un statut special); sfera domeniilor de reprezentare, la care particip ă, întinderea
activităților desfășurate, existen ța și ponderea
în influen țarea (inclusiv în stabilirea ordinii de
drept) se reduce în mod corespunz ător; sfera
participării statelor membre ale U.E. la via ța
internațională în ansamblul ei, este în mod
indubitabil îngustat ă
și dirijată spre zona mai
puțin important ă a politicii interna ționale.
h) Din descrierea ac țiunilor externe,
reiese nu numai coexisten ța obligatorie a U.E.
cu statele sale membre, o a șezare la niveluri
diferite a U.E. și a statelor sale membre, dar și
faptul că avem de a face cu o politică externă
comună (ca mod de abordare, finalitate și
mod de ac țiune) – comunitate și coexisten ță,
totodată, adică cea proprie a U.E. și cea a
statelor membre; singura diferen ță o
constituie, din cauza nivelului titularilor acesteia, modul ei de formulare, spre a da expresie aceluia și conținut atribuit ambelor
categorii de titulari; în aceast ă politică
comună, un stat membru, chiar dac ă participă
la elaborarea ei, el apare într-o pozi ție
de partener adiacent , față de U.E. Descifr ăm
astfel, în Tratat, c ă există două dimensiuni – o
politică externă a U.E. instituit ă și una care
exist
ă în statele membre, conjugate (sau chiar
suprapuse) între ele, printr-un raport de conformare a celeia din urm ă, la member states; in case it exerts its exclusive
abilities, it appears as a first order partner and having an ascendant. Thus it is produced a decreasing report that is conversely proportional: the existence and the extension of EU activity unavo idably involves a
decreasing of the national jurisdiction, including the international size of the member states (they become states having a special status); the sphere of the representation fields to which it participates, the existence and the weight in influencing (including in establishing the law order) is correspondingly reduced; the sphere of the participation of the
EU member states to th e international life in
its ensemble is beyond doubt diminished and conducted towards the less important area of the international policy.
h) From the description of the
external actions, it results not only the compulsory coexistenc e of EU with its
member states, a settlement of EU different levels and of its member states, but also the
fact that we have to deal with a common
external policy (as an approach, ending and
action way) – community and coexistence in the same time, namely the one belonging to EU and the one belonging to the member states; the only difference is represented, because of the level of its holders, the formulating way in order to express the same content attributed to both of the holders category; in this common policy, a member state, even if it participates to its elaboration, shows up in a position of adjacent partner
for EU. We discover thus, in the Treaty, that there are two sizes – a policy outside EU that is instituted and another one that exists in the member states, conjugated (or even superposed) between them by a conforming report of the last one to the commandments of
the European one.
The connection between the policy
outside EU and the one of the member states is provided by the identity of the EU objectives in order to participate to this organization, that the member states have, by the established common rules and the

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

39comandamentele celeia europene.
Legătura între politica extern ă a U.E.
și cea a statelor membre este asigurat ă prin
identitatea obiectivelor U.E., cu scopul participării la aceast ă organizație, pe care îl au
statele membre, prin regulile comune stabilite și mecanismele care o elaboreaz ă (statele fiind
actorii și în cadrul U.E.), dar și controlul
care se exercit ă. Politica extern ă a statelor
membre se circumscrie între cei doi parametri: obiectivele U.E. și interesele
lor naționale. "Statele membre sunt
reprezentate în Consiliul European de șefii de
stat sau de guvern și în Consiliu de guvernele
lor, care la rândul lor r ăspund în mod
democratic fie în fa ța parlamentelor na ționale,
fie în fața cetățenilor lor" (art. 8 A).
Se ajunge, desigur, la o armonizare,
dar aceasta se face pe linia obiectivelor comunitare și este exclus de conceput, ca
interesele na ționale ale unui stat s ă prevaleze –
astfel încât, în mod constant, el va face politica U.E. (altfel, el risc ă să iasă din
aceasta).
Ca imagine de ansamblu, politica
externă a fiecărui stat membru o exprim ă pe
aceea a U.E., la scara și nivelul lui na țional.
Există, desigur, ra țiune, în faptul ca politica
externă să fie o reflectare a aceleia a U.E.,
pentru că numai în acest fel, se poate asigura
eficien
ță și viabilitate pentru U.E.; raportul
este acela de la întreg la parte component ă,
acestea din urm ă reflectând ansamblul; orice
abordare care s-ar distan ța ori distorsiona, din
partea unui stat, ar putea bloca activitatea U.E. sau măcar ar reduce din prestigiul și influența
ei. De aceea, luarea în
considerare a intereselor tuturor statelor membre, împreun ă cu asigurarea fidelit ății
față d e U . E . și a egalit ății dintre statele
membre, joac ă rolul de liant esen țial. Prin
ipoteză, statele membre sunt puse în situa ția
de a opta (iar în condi țiile strânsorii
fenomenului globaliz ării, nu au alt ă alternativ ă
decât acceptarea spre a nu se izola).
i) U.E. constituie cadrul institu țional
special creat de stabilire și dezvoltare a
unor rela ții de colaborare de un anumit gen mechanisms that elaborate it (the states being
the actors also in fram e of EU) but also the
control that is exerted. The external policy of
the member states is circumscribed between the two parameters; the EU objectives and their national interests. "The member states
are represented in the European Council by the state head or by the government head and in the Council by thei r governments that, at
their turn, answer demo cratically either in
front of the national parliaments, either in front of their citizens” (art. 8 A).
Of course, we arrive at a
harmonization, but it is made on the line of
the community objectives and it is excluded
by the concept, for the national interests of a state to prevail – thus, he will constantly make the EU policy (thus, they risk to get out
of it).
As an overview, the external policy of
every member state expr esses the EU one, at
its national level and scale. There is of course reason in the fact that the external policy is a reflection of the EU one because only like
this we are able to provide efficiency and viability for EU; the report is from the whole to the component, the last one reflecting the ensemble; any approach that could be distanced or distorted, from a state, could
block the EU activity or at least reduce its prestige and influence. This is why considering the interests of all the member states and providing th e fidelity for EU and
the equality between the member states have the part of an essential connector. Hypothetically, the memb er states have to
choose (and in the conditions of the forcing of the globalization phenomenon, they only have to accept not to be isolated).
i) EU represents the institutional
framework particularly created in order to
establish and develop certain collaboration
relations of a certain type between the
member states (the European states), having as a target the European integration; unsettling the frontiers for the circulation of the goods, capitals, services and of the population, in order to create a unique

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

40între statele membre (statele europene), având
drept țintă integrarea european ă; desființarea
barierelor pentru circula ția bunurilor,
capitalurilor, serviciilor și circulația populației
din acestea, pentru crearea unei pie țe unice,
dispariția frontierelor interne, colaborarea,
practic, în toate domeniile vie ții social-
economice, inclusiv cele culturale – toate acestea impun o uniformizare a legislației, o
coordonare strâns ă între institu țiile
statelor , cu determinarea riguroas ă a
competen
țelor care revin U.E., dar și a
puterilor (atribuite lor), adaptate la aceste transform ări, a statelor membre. U.E. devine o
uniune de state cu resorturile sale legislative
și instituționale care îi sunt necesare pentru a
funcționa, iar statele ei membre
reprezintă piesele esen țiale, încadrate într-un
dispozitiv unic și funcționând dup ă regulile
proprii. Rela țiile dintre U.E. și statele sale
membre, precum și cele dintre statele membre
între ele – categorie de rela ții organiza ționale
– poartă o amprent ă originală (integrarea). De
aceea, aceste raporturi – care merg pân ă la o
apropiere și chiar identificare a participan ților,
diferă substanțial de raporturile obi șnuite între
o organiza ție interguvernamental ă și statele
sale membre sau între acestea din urm ă,
pentru că, spre deosebire de alte forme de
organizații ori de uniuni de state (confedera ție
sau federa ție), finalitatea este cu totul alta;
realizarea integr ării în condi țiile existen ței
statelor membre constituie un deziderat; această situație implică un gen de raporturi
speciale, o participare sui generis la via
ța
internațională a statelor membre din pozi ția de
component ă a U.E.
Tratatul asupra U.E. oblig ă statele
membre s ă contribuie la atingerea intereselor
Uniunii (salvgardarea valorilor comune ale Uniunii, interesele fundamentale, independen ța și integritatea, înt ărirea păcii și
securității internaționale etc.), dar subliniaz ă,
în același timp, atributele care r ămân statelor,
inclusiv faptul c ă politica Uniunii nu trebuie
să prejudicieze asupra caracterului specific al
politicii de ap ărare a fiec ărui stat membru
(inclusiv obliga țiile de membri ai N.A.T.O.). market, to disappear the inside frontiers,
practically the collaborati on in all the fields of
the social-economical life, including the cultural ones – all of these impose a standardization of the legislation, a tight
coordination between the states
institutions, with the rigorous determination
of the abilities that belong to EU, but also of
the powers (attributed to them) adapted to these transformations of the member states. EU becomes a states union with its legislative
and institutional resorts that are necessary
for it in order to work, and its member states
represent the essential pieces framed in a
unique device and working according to their
own rules. The relations between EU and its member states, and also the ones between the member states – a category of organizational relations – have an original stamp (integration). This is why these reports – that go until an approach and even an identification of the participants are substantially different from the usual reports between an inter-governmental organization and its member states or between the member
states because, unlike other types of state organizations or unions (confederation or federation), the ending is totally different; accomplishing the integration in the conditions of existence of the member states represent a desideratum; this situation involves a type of special reports, a sui
generis participation to the international life
of the member states from the component
position of EU.
The treaty on EU forces the member
states to contribute to reaching the Union’s interests (safeguarding the Union’s common values, the basic interests, the independence and the integrity, reinforcing the peace and the international security etc.), but it emphasizes, at the same time, the attributes that remain to the stat es, including the fact
that the Union’s policy does not have to damage the specific feature of the defending policy of every member state (including the obligations of NATO members).
We cannot deny the fact that, from

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

41Nu se poate nega faptul c ă, din multe
puncte de vedere, apartenen ța la U.E. ofer ă o
platformă solidă pentru statele membre spre a
rezolva în condi ții mai bune problemele cu
care sunt confruntate și a-și promova
interesele în rela țiile interna ționale. ac țiunile
externe ale U.E. poten țează poziția statelor
membre în raport cu statele ter țe, dar și o
activitate extern ă a statelor membre la rândul
ei dă și mai mult ă consisten ță anvergurii de
subiect de drept interna țional al U.E.
j) Limita de demarca ție dintre zona
politicii externe a U.E. și cea a politicii
externe a statelor membre în cadrul acesteia,
pe de o parte, și a politicii lor externe proprii
în relațiile cu statele ter țe, nu este una
tranșantă; dacă zona politicii externe a U.E.
este destul de bine conturat ă (fiind îns ă în
actele institutive), cea a politicii externe a
statelor membre în cadrul U.E. este relativ ă și
dedusă sau, mai curând, virtual definit ă în
funcție de domeniile convenite de ele spre
colaborare în cadrul U.E.; cea proprie a relațiilor cu statele ter țe – domeniu rezidual,
se reduce la ceea ce nu intr ă în sfera U.E.
(segmentul comunitarizat, precum și pilonii
P.E.S.C. și A.J.I.L.) și în măsura în care se
armonizeaz ă cu acestea.
Pe de alt ă parte, exist ă un raport
dialectic între ele: unele ac țiuni de politic ă
externă proprii ale statelor membre pot fi
imaginate atât în cadrul sau în raport cu U.E., cât și în raport cu statele ter țe.
k) Cu toat ă anvergura pe care
dimensiunea acțiunilor externe , inclusiv
politica extern ă și de securitate comun ă, o are
– așa cum am ar ătat mai sus – ar fi eronat s ă
se creadă că politicii externe proprii a statelor
membre în raport cu statele ter țe, nu-i rămâne
câmp de mani festare sau c ă, pur și simplu,
aceasta ar disp ărea; colaborarea în acest
domeniu este una interguvernamental ă
(când statele respective au, cel pu
țin teoretic,
o opțiune); multe zone din sfera politicii
externe, aflat ă în continu ă creștere, nu pot fi
acoperite în perspectiv ă, decât prin preluarea
lor de U.E., iar aceasta s-ar putea întâmpla numai în cazul unei asemenea integr ări care să many viewpoints, the membership to EU
offers a solid platform for the member states in order to solve in better conditions the
problems they have to solve and in order to promote their interests in the international
relations. The EU external actions intensify the position of the member states reported to
the third states, but also an external activity of the member states give s, at its turn, more
consistency to the EU international law subject importance.
j) The demarcation limit between
the area of the EU external policy and of
the external policy of the member states in
its frame, on one hand, and of their external
policy in relations with the third states is
not categorical; if the area of the EU external policy is well enough outlined (being in the institutive documents), th e one of the external
policy of the member st ates in EU frame is
relative and deducted or virtually defined depending on the fields agreed for collaboration in EU fr ame; the one of the
relations with the third states – a residual field, it is reduced to what does not enter in
EU sphere (the commun ity segment and also
the P.E.S.C. and A.J.I.L. pillars) and in the measure where they ha rmonize with them.
On the other hand, there is a dialectic
report between them; some external policy actions that belong to the member states could be imagined both in frame and reported to EU, and also reported to the third states.
k) With all the importance of the size
of the external actions, including the
external policy and the common security one – as we have shown above – it would be wrong to think that the external policy of the member states reported to the third states has only a manifestation field or that it would simply disappear; the collaboration in this
field is inter-governmental (when the
respective states have, at least theoretically, an option); many areas in the sphere of the external policy that is continually increasing cannot be covered in perspective unless they are taken over by EU, and this could happen only in case of an integration who would lead

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

42conducă la dispari ția statelor membre.
Așadar, statele membre continu ă să
fie subiecte de drept interna țional – au un
statut (capacitate juridic ă) specială, fiind
vorba de o comprimare (o redimensionare),
dar nu de o excludere a calit ății de
participant la rela țiile interna ționale.
Statele membre fiind subiecte de drept
internațional, între țin relații interna ționale și
duc o politic ă externă proprie, mecanismele și
activitatea U.E. fiind concepute pe aceast ă
bază de congruen ță și în acest scop.
În Declarația nr. 13 cu privire la
politica extern ă și de securitate comun ă, se
precizează că dispozițiile Tratatelor referitoare
la politica extern ă și de securitate comun ă nu
aduc atingere responsabilit ăților statelor
membre, în forma actual ă, în ceea ce prive ște
formularea și exercitarea politicii lor externe
și nici modului în care acestea sunt
reprezentate în țări terțe și în cadrul
organizațiilor interna ționale; aceste dispozi ții
nu aduc atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a statelor
membre; Uniunea European ă și statele sale
membre trebuie s ă respecte în continuare
obligațiile care decurg din dispozi țiile Cartei
O.N.U. și în special din responsabilitatea
principală care revine Consiliului de
Securitate și membrilor s ăi în domeniul
menținerii păcii și securit ății la nivel
internațional. Și în Declarația nr. 14,
Conferința subliniaz ă că, în afar ă de cele
menționate în art. 11 (1), Tratatul nu aduce
atingere bazei juridice existente, responsabilit ăților și competen țelor fiecărui
stat membru referitor la formularea și
exercitarea politicii sale externe, serviciile sale diplomatice na ționale, rela țiile sale cu țările
terțe și participarea sa în cadrul organiza țiilor
internaț
ionale, inclusiv afilierea unui stat
membru la Consiliului de Securitate; ia,
totodată, notă că dispozițiile referitoare la
politica extern ă și de securitate comun ă nu
atribuie Comisiei noi competen țe de inițiere a
deciziilor și nu extinde rolul Parlamentului
European.
l) Statele membre ale U.E. se afl ă într-to the disappearance of the member states.
Therefore, member states continue
to be international law subjects – they have
a special status (a ju ridical ability), talking
about a compression (a resizing), but not about excluding the quality of participant
to the international relations. The member
states, as international law subjects, have international relations and have their own external policy and the EU activity and mechanisms are conceived on this basis of congruence and in this purpose.
In Declaration no. 13 regarding the
external policy and the common security
policy, it is specified that the stipulations of
the Treaties referring to the external policy and the common security one do not reach the responsibilities of the member states, in their current shape, regarding the wording and the exertion of the external policy or the way they are represented in third countries and in frame of the international organizations; these stipulations do not reach the specific feature of the security and defending policy of the member states; the Eu ropean Union and its
member states have to continue to respect the obligations that come fr om the stipulations of
the UNO Charter and es pecially from the
main responsibility that belongs to the Security Council and to its members in the
field of maintaining the peace and the security at the internat ional level. Also in
Declaration no. 14, the Conference
emphasizes that, beside the things mentioned in art. 11 (1), the Treaty does not reach the existent juridical base, the responsibilities and the competences of every member state referring to the wording and the exertion of its external policy, its national diplomatic services, its relations with third countries and its participation to the international organizations, including affiliating a member state to the Security Council; it observes, at
the same time, that the stipulations referring to the external po licy and the common
security one do not attribute to the Committee new abilities of initiating the decisions and does not extend the role of the European

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

43o o dublă postură în comunitatea
internațională: prima decurge din calitatea de
stat membru al U.E. și care este o calitate
specială – de excep ție și o a doua, cea care
decurge din calitate a de membru al
comunității interna ționale – una general ă,
obișnuită; drept urmare, statutul lor
ambivalent, se raporteaz ă, în acela și timp, la
cele dou ă ordini juridice distincte –
comunitar ă și internațională, dar prioritar ă
rămânând aceea comunitar ă (lex specialis
derogat generali ) și se contureaz ă ca atare. În
realitate, U.E. fiind constituit ă și funcționând
potrivit cu regulile dreptului interna țional, în
mod constant statutul statelor membre se
raportează la acestea.
Dar statele membre nu sunt doar
participante la U.E. sau într-o rela ție bilateral ă
cu ea; participarea reprezint ă cu mult mai
mult, pentru c ă fiecare constituie parte a U.E.
(competen ța U.E. se exercit ă asupra
teritoriului statelor participante – art. 49 C). Politica extern ă
a U.E. reprezint ă însumarea
(totalizarea) politicii externe a statelor membre transformat ă / reformulat ă spre a intra
în tiparul unei organiza ții internaționale.
m) Dacă ținem seama de sfera extins ă
pe care o are politica extern ă a U.E.
("competen ța în materie de politic ă externă și
de securitate comun ă include toate domeniile
politicii externe, precum și chestiunile
referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv la definirea treptat ă a unei politici de ap ărare" –
art. 11 alin. 1) – politic ă care este, în acela și
timp, și a statelor sale membre, angajându-le
și pe ele și de faptul c ă în politica lor extern ă
statele membre se pot angaja numai în ac țiuni
care nu sunt incompatibile cu aceast ă politică
externă a U.E. (fiind obligate a se ab ține de la
orice măsură care ar pune în pericol realizarea
obiectivelor Uniunii – art. 3 a), apare cât de poate de evident c ă se produce o reducere a
sferei politicii externe pe care ele o mai pot duce cu statele care nu s unt membre ale U.E.,
relațiile cu U.E. fiind cel mai important
segment al politicii externe a acestor state, numai în subsidiar și condi
ționat
se mențin relațiile lor directe cu alte state ale Parliament.
l) The EU member states are in a
double posture in the international
community; the first one comes from the EU membership that is a special membership – exception, and the second one, that comes from the international community membership – a general, usual one; as a consequence, their ambivalent status is reported, at the same time, to the two
different juridical orders – community and international, but the community one has priority ( lex specialis derogat generali ) and it
is outlined as such. Actually, as EU is
constituted and works ac cording to the rules
of the international law, the status of the member states is consta ntly reported to them.
But the member states do not
participate only to EU or to a bilateral relation
with it; the participa tion represents much
more because each of them represents a part of EU (EU competence is exerted on the territory of the participant states – art. 49 C). The EU external policy re presents the total of
the external policy of the member states transformed / reformulated in order to enter in
the pattern of an international organization.
m) If we consider the extended sphere
of the EU external polic y (“the competence in
the external policy and the common security
policy matter include all the fields of the external policy, and also the problems referring to the Union’s security, including to the gradual defining of a defending policy" – art. 11, paragraph 1) – a policy that belongs, at the same time, also to its member states, contracting them and the fact that in their external policy the member states may be contracted only in the actions that are not
incompatible to this EU external policy
(being forced to ignore any measure that could endanger the accomplishment of the Union’s objectives – art. 3 a), appears as obviously as possible that there is a decrease of the external policy sphere that they can have with the EU non-member states, the relations with EU bein g the most important
segment of the external policy of these states,

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

44lumii.
n) Statutul statelor membre ale U.E.
încetează de a mai fi unul general și unitar;
una este pozi ția lor față de U.E. și alta, în
raport de comunitatea interna țională în
ansamblul ei, chiar dac ă în ambele ipoteze, în
cadrul U.E., ca și în general, ele sunt ținute a
respecta regulile dreptului interna țional; aceste
posturi distincte conduc și la o ierarhizare a
importanței relațiilor pe care ele le au – sunt
prioritare rela țiile comunitare.
– În postura lui de stat membru al U.E.,
fiecare dintre ele este legat organic de Uniune și de celelalte state membre; rela țiile cu
familia european ă (Uniunea și statele
membre) sunt primordiale; împreun ă, fac
parte din structura U.E., au rela ții speciale
(extinse, de profunzime, preferen țiale și se
conduc dup ă regulile U.E.), iar acest lucru se
exprimă în mod vizibil în angajamentele pe
care și le asumă și în volumul rela țiilor dintre
ele (nu numai între state, ci și la nivelul
cetățenilor lor). Transferul atributelor de
suveranitate la U.E. – guvernarea, imprim ă în
această structură închegată a statelor membre,
duce la stabilirea unor anumite raporturi care poartă o natură specială – una asociativ ă
, cu
acomodări reciproce care s ă întărească
relațiile dintre ele.
Limita ac țiunilor lor este dat ă de o
dublă coordonat ă – decurg din cerin ța
respectării atât a regulilor dreptului
internațional (ca membre ale comunit ății
internaționale), cât și a celor comunitare (ca
membre ale U.E.). Ansamblul de obliga ții și
de legături face ca aceast ă categorie de rela ții
să aibă un regim cu statut special
(comparativ cu cel al statelor federate dintr-o federație).
– În segmentul de rela ții cu statele care
nu sunt membre ale U. E., statele membre ale
U.E. se prezint ă în ansamblu, ca orice alt stat,
membru al comunit ății internaționale și este
ținut să respecte normele dreptului
internațional, dar cu o condi ție care le este
prestabilit ă, aceea care decurge din calitatea
de membru al U.E. Drep t urmare, cu celelalte
state, ele vor avea, prin eliminare, numai acele their direct relations with the other states of
the world are only subsidiarily and conditionally maintained.
n) The status of the EU member states
is not general and unitary anymore; their position for EU is differ ent from the one of
the international commun ity in its ensemble,
even if in both of the situations, in EU frame
and in general, they ar e kept to respect the
international law rules; these different posture also lead to a hierarchy of the importance of their relations – the community relations have priority.
– As a EU member st ate, each of them
is organically connected to the Union and to
the other member states; the relations with the
European family (the Union and the member states) are primordial; together, they are a party of EU structure and they follow the EU
rule), and this is visibly expressed in their commitments and in the volume of their relations between them (not only between the states, but also between their citizens). The transfer of the sovereignty attributes to EU – the government enters in this strong structure of the member states, leads to the establishment of certain reports having a special nature – an associative one having mutual accommodations that could reinforce the relations between them.
The limit of their actions is given by a
double coordinate – they come both from the demand to respect both the international law rules (as members of the international community) and from the community ones
(as EU members). The ensemble of obligations and connections makes this relations category have a special status system (compared to the one of the federated states in a federation).
– In the segment of relations with the
states that are not EU members, it is presented in ensemble, like any other state, a member of the international community and it is kept to respect the norms of the international law, but with a pre-established condition that comes from the EU membership. As a consequence, by removal,

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

45relații care nu au revenit U.E. și numai în
măsura în care sunt compatibile cu pozi ția de
stat membru al acesteia . Nu vor putea încheia
orice fel de tratate cu aceste state (cele care revin în competen ța U.E. sunt excluse; iar
celelalte trebuie s ă nu fie incompatibile cu
regulile comunitare și se prevăd procedurile în
caz de incompatibilitate între tratate); România a fost obligat ă să revizuiasc ă o serie
de acorduri – cele economice – spre a ține
seama de calitatea de membru al U.E.; pot avea relații cu orice alt stat, dar trebuie s ă țină
seama de obliga țiile care îi revin din politica
externă de securitate și apărare comune a
U.E.; pozi țiile față de un alt stat convenite în
U.E. sunt și ale statelor membre; participarea
la organiza ții interna ționale este marcat ă de
obligația unei anumite conduite ș.a.
o) Funcțiile misiunilor diplomatice ale
statelor membre sunt adaptate la faptul c ă
U.E. are o politic ă proprie în domeniul
relațiilor, iar aceast ă politică este și a statelor
membre; persoanele care au cet ățenia
europeană sunt îndrept ățite la protec ț
ia
diplomatice și din partea altor state, decât a
celuia propriu. În m ăsura în care nu s-a
convenit o politic ă comună într-o problem ă,
fiecare stat membru este liber s ă adopte
poziția sa proprie: în problema recunoa șterii
Kosovo , fiecare stat a adoptat propria pozi ția;
faptul că se are în vedere "conceperea
progresivă a unei politici de ap ărare comun ă"
nu exclude posibilitatea ca un stat membru s ă
aibă o politică proprie de ap ărare ("nu aduce
atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre"
– art. 28 A) și, am adăuga, că poate fi vorba nu
numai de alian ța NATO, ci de o alt ă alianță
militară.
Modul cum sunt concepute (alc ătuite)
și vor func ționa mecanismele U.E., confirm ă
rolul ministerelor de externe ale statelor membre: politica extern ă și de securitate
comună este pus ă în aplicare de Înaltul
Reprezentant și de statele membre, folosind
mijloacele na ționale și ale Uniunii (art. 12
alin. 3); Serviciul extern pentru politica externă – condus de Înaltul Reprezentant, they will have with the other states only that
kind of relations that did not belong to EU
and only as long as they are compatible to the membership. They will not be able to contract any kind of treaty with these states (the ones that belong to EU are excluded; and the other ones have to not be incompatible to the
community rules and they stipulate the procedures in case of incompatibility between
the treaties); Romania wa s forced to review a
series of agreements – the economical ones – in order to consider th e EU membership; they
may have relations with any other state, but they have to consider their obligations that
come from the EU common security and
defence external policy; the positions compared to another state agreed in EU also belong to the member states; the participation to international organizations is marked by the obligations of a certain behaviour etc.
o) The functions of the member states
diplomatic missions are adapted tot he fact that EU has its own policy in relations field and this policy also belongs to the member states; the persons having European citizenship have the ri ght to benefit from
diplomatic protection from the other states, not only from their own state. As long as they did not agreed with a common policy in a problem, each member state is free to adopt its own position: in the problem of recognizing Kosovo , each state adopted its
own position; the fact that we consider “the progressive conceiving of a common defence policy” does not exclude the possibility for a member state to have its own defence policy (“it does not reach the specific feature of the security and defence policy of the member states " – art. 28 A) a nd we would like to add
that it cannot be only about NATO alliance, but also about another military alliance.
The way the EU mechanisms are
conceived (composed) and they way they will function confirms the role of the Ministries of External Affairs of the member states: the external policy and the common security one are applied by the High Representative and by the member states, by using national

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

46colaboreaz ă cu serviciile diplomatice ale
statelor membre, cuprinzând și personalul
detașat al serviciilor diplomatice na ționale
(art. 13 a); Înaltul Reprezentant și minștrii
afacerilor externe ai statelor membre î și
coordoneaz ă activitățile în cadrul Consiliului
(art. 16); Agen ția European ă de Apărare –
aflată sub autoritatea Cons iliului, este deschis ă
tuturor statelor me mbre (art. 28 D) ș.a.
Dacă, potrivit Tratatului de la
Lisabona , U.E. va fi prev ăzută, pe plan
instituțional, cu Înaltul Reprezentant și
Serviciul European de Ac țiune Extern,
serviciile diplomatice ale statelor membre
trebuie să se adapteze, prin noile lor structuri
interne, celor comunitare. Sub aspectul orientării și a obiectivelor pe care le urm ăresc
instituțiile de resort, precum și a organiz ării
activităților acestora, a form ării diploma ților
(ca pondere în corpul diplomatic, orientare și
pregătirea lor) – specializat ă în afaceri
europene, apartenen ța statelor la U.E. î și pune,
în mod vizibil, amprenta; ideile noi cu privire
la rolul actual al diploma
ției țin de
modernizarea acesteia. Reflexele particip ării
la activitățile U.E. sunt cunoscute inter alias și
pe plan institu țional în cadrul statelor
respective; în unele state a fost înfiin țat, în
locul sau împreun ă cu M.A.E., un minister al
afacerilor europene; în cadrul ministerelor, există segmente administrative pentru rela țiile
cu U.E. ș.a.
În România, în afar ă de Ministerul
Afacerilor Externe – institu ția clasică care
există în orice stat pentru rela țiile externe, a
funcționat, pân ă recent (pân ă după aderarea
României la U.E. – 2007), Ministerul Integrării Europene, iar în prezent exist ă
Departamentul pentru Afaceri Europene ;
această instituție coexist ă cu cea a M.A.E. și
desfășoară împreun ă, activitățile în acest
domeniu.
Participarea la U.E. implic ă și
modificări institu ționale fa ță de sistemul
clasic, cunoscut pentru între ținerea rela țiilor
internaționale, precum și adapt
ările
corespunz ătoare.
După aderare, a fost înfiin țat un means and the Union’s means (art. 12,
paragraph 3); The exte rnal service for the
external policy – led by the High Representative, collaborates to the diplomatic services of the member states, also containing
the detached staff of the national diplomatic services (art. 13 a); the High Representative and the ministers of external affairs of the member states coordinate their activities in frame of the Council (art. 16); the European Defence Agency – placed under the Council authority, is opened to all the member states (art. 28 D) etc.
If, according to the Lisbon Treaty,
EU will institutionally have a High
Representative and an External Action European Service, the diplomatic services of the member states have to adapt, by their new internal structure, to the community ones. Under the aspect of orientation and of the objectives followed by the resort institutions, and also of the organization of their activities, of forming the diplomats (as a weight in the diplomatic organ, in orientating and training them) – specialized in Eu ropean affairs, their
EU membership visibly puts his stamp; the new ideas regarding the current role of the diplomacy refer to its modernization. The reflexes of participa ting to EU activities are
inter alias institutionally known in frame of
the respective states; in some states, they settled, instead of or to gether with M.A.E., a
ministry of European af fairs; in the ministers
frame, there are administrative segments for the relations with EU etc.
In Romania, beside the Ministry of
External Affairs – the classical institution that exists in every state for the external relations, worked until recently (after Romania’s accession to EU – 2007). The Ministry of European Accession and currently there is the Department for European Affairs; this
institution coexists with the one of M.A.E.
and develop together acti vities in this field.
The participation to EU also involves
institutional changes for the classical system
known for its international relations and also for the corresponding adaptations.

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

47dispozitiv institu țional special –
Departamentul pentru Afaceri Europene , și
este avută în vedere o reglementare cu privire
la atribu țiile Parlamentului (a se vedea
Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea European ă). Dacă printre
atribuțiile care îi revin M.A.E. figureaz ă doar
s i n t a g m a " a s i g u r ă realizarea politicii
externe a statului român, inclusiv participarea la procesul de integrare european ă și
euroatlantic ă" (art. 1 alin. 1din H.G. nr.
100/2004) – cu o component ă, în acest sens,
în structura ministerului – ceea ce dovede ște
că relațiile cu U.E. nu reprezint ă un caz aparte
în politica extern ă a României, Departamentul
pentru Afaceri Europene (înfiin țat prin O.G.
nr. 133/2006, cu modific ări) este o structur ă
care se afl ă în cadrul aparatului de lucru al
Guvernului, subordonat ă primului-ministru,
iar conducerea acesteia se exercit ă de către o
persoană cu rang de ministru; are ca
responsabilitate coordonarea la nivel na țional
a afacerilor europene (art. 1). Departamentul, împreună cu M.A.E., coordoneaz ă procesul de
gestionare a ansamblului afacerilor europene, obiectul s ău de activitate constituindu-l
coordonarea procesului de formulare a politicilor și strategiilor din domeniul
afacerilor europene (art. 2).
Bibliografie

Ion M. Anghel, Personalitatea juridic ă și
competen țele Comunit ăț
ilor
Europene/Uniunii Europene , ed. II rev. și
ad., Editura Lumina Lex, Bucure ști, 2007
L. Delbez, Les principes généraux du Droit
International Public , III-ème ed., 1964
Guy Isaac, Droit communautaire général , A.
Cabin, 1999 Mihaela C ărăușan, Unele aspecte privind
preeminen ța dreptului comunitar asupra
dreptului na țional al statelor mem bre, în
Revista Român ă de Drept Comunitar, nr.
4/2003 After the accession, they settled a
special institutional device – The
Department for Eu ropean Affairs, and they
consider a regulation regarding the Parliament attributions (see the Protocol regarding the role of the national parliaments in the European Union). If, between the attributions of M.A.E, there is only the following phrase “it provides the accomplishment of the ex ternal policy of the
Romanian state, including the participation to the European and Euro-Atlantic integration process" (art. 1, paragraph 1 of H.G. no. 100/2004) – with a compone nt in this sense in
the ministry structure – that proves that the
EU relations do not represent a special case in Romanian external policy, the Department for European Affairs (settled by O.G. no. 133/2006, with changes) is a structure placed in frame of the Government work device, subordinated to the prime-minister and its leading is exerted by a minister ranked person; it is responsible for the national coordination of the European affairs (art. 1). The Department, together with M.A.E., coordinates the financial administration process of the ensemb le of the European
affairs and its activity object is represented by the coordination of the process of formulating the policies and the strate gies in the European
affairs field (art. 2).
Bibliography:

Ion M. Anghel, Legal personality and
competences of European Communities/
European Union , 2
nd edition revised and
completed, 2007 L. Delbez, Les principes généraux du Droit
International Public , III-ème ed., 1964
Guy Isaac, Droit communautaire général , A.
Cabin, 1999
Mihaela C ărăușan, Some aspects
regarding the pre-eminence of the
communitarian law on the national law of
member states , in Romanian Comunitarian
Law Magazine, no. 4/2003

Analele Universit ății “Constantin Brâncu și” din Târgu Jiu, Seria Științe Juridice, Nr. 2/2010

Annals of the „Constantin Brâncu și” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2010

48
1 Organiza ția interna țională este “o asociere de state”, având “o baz ă convențională, adică fondată pe un tratat
multilateral – care este constitu ția organiza ției”, cu “organe proprii și cu personalitate și cu personalitate juridic ă
distinctă”, de aceea a statelor care o compun (defini ție formulat ă de El Erian – Raportor special la Comisia de
Drept Interna țional în problema rela țiilor dintre state și organiza ții interna ționale; v. Ion M. Anghel,
Personalitatea juridic ă și competen țele Comunit ăților Europene/Uniunii Europene, ed. II rev. și ad., Editura
Lumina Lex, Bucure ști, 2007, p. 72-73).
2 Și în cazul federa ției, dar mai ales al confedera țiilor, statele care o alc ătuiesc pot s ă rămână suverane ori sunt
suverane și sunt subiecte de drept interna țional, alături de federa ție sau de confedera ție; statul federal are
organele sale proprii, cunoscând o partajare de atribute etc. (L. Delbez, Les principes généraux du Droit
International Public, III-ème ed., 1964, p. 86 și urm.).
3 A se vedea Guy Isaac, Droit communautaire général , A. Cabin, 1999, p. 133 și urm.
4 Termenul de acqui comunitar (acquis communautaire ) este cea mai larg ă expresie care înglobeaz ă orice
regulă comunitar ă – norme și practică juridică, incluzând legisla ția primară și pe cea secundar ă, precum și toate
celelalte acte juridice, prin cipii, acorduri, declara ții, rezoluții, obiective și practici aplicabile, indiferent dac ă sunt
sau nu angajante (atât a șa-zisul hard law , cât și soft law ).
5 Tratatele institutive, inclusiv tratatele de aderare, regulamentele, deciziile, directivele și acordurile externe.
6 Nu numai un efect direct vertical, ci și unul orizontal ; astfel, tratatele comunitare pot avea dispozi ții cu
aplicabilitate direct ă și complet ă, aplicabilitate direct ă limitată sau fără aplicabilitate direct ă; cea a
regulamentului este incontestabil ă (expressis verbis în art. 249); de asemenea, d eciziile adresate particularilor,
precum și directivele și deciziile adresate statelor, inclusiv dreptul rezultat din angajamentele interna ționale.
7 Incompatibilitatea dispozi țiilor dintre tratate și actele institu țiilor din dreptul intern, au ca efect s ă le facă
inaplicabile de plin drept pe acestea. A se vedea, Mihaela C ărăușan, Unele aspecte privind preeminen ța
dreptului comunitar asupra dreptului na țional al statelor mem bre, în Revista Român ă de Drept Comunitar, nr.
4/2003, p.10-27.
8 W.G. van der Meersch, op. cit ., p.96-97
9 International organization is an “association of states”, having “a conventional basis, that is it is based on a
multilateral treaty – which is the constitution of the organization”, with “its own bodies and with legal
personality”, from that of its states (definition issued by El Erian – Special speaker at the International Law
Commission in the matter of relations between states and international organizations; see Ion M. Anghel, Legal
personality and competences of Euro pean Communities/ European Union, 2nd edition revised and completed,
2007, p. 72-73).
10 In the case of federations and especi ally of confederations, states may remain sovereign or are sovereign and
are subjects of international law along with the federatio n and confederation; the federal state has its own bodies
and its attributes are divided etc. (L. Delbez, Les principes généraux du Droit International Public, III-ème ed.,
1964, p. 86 și urm.).
11 See Guy Isaac, Droit communautaire général , A. Cabin, 1999, p. 133 and the following.
12 The term of communitarian acquis (acquis communautaire ) which is the largest expression which includes
any communitarian rule – norms and legal practice, in cluding primary and secondary legislation, applicable
objectives and practices, whether they are binding or not (the so-called hard law , and soft law ).
13 Institutive treaties, in cluding accession treaties, regulations, decisi ons, directives and external agreements.
14 Not only a direct vertical effect , but rather a horizontal one; theref ore, communitarian treaties can apply
directly and completely, have direct limited or indirect applicability; that of the regulations is indisputable
(expressis verbis in art. 249); also, de decisions addressed to private persons, as well as directives and decisions
addressed to states, including the right resulted from international commitments.
15 The incompatibility of the provisions between treaties and internal law institutions deeds, result in their lawful
inapplicability. See, Mihaela C ărăușan, Some aspects regarding the pre-em inence of the communitarian law
on the national law of member states , in Romanian Comunitarian Law Magazine, no. 4/2003, p.10-27.
16 W.G. van der Meersch, op. cit ., p.96-97