Tehnici de producție editorială în presa scrisă, audiovizual și [618679]
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de L itere
Tehnici de producție editorială în presa scrisă, audiovizual și
multimedia
LUCRARE de DISERTAȚIE
Coordonator științific ,
Absolvent: [anonimizat]
2019
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de L itere
Tehnici de producție editorială în presa scrisă, audiovizual și multimedia
Propaganda rusească în Europa Centrală și de Est: actori,
vectori mediatici și mesaje
Coordonator științific ,
Absolvent: [anonimizat]
2019
Cuprins
Argument……………………………………………………………………………………… …………………………. .3
1. Aspecte teoretice………………………………………………………………….. …………………………. 4
1.1 Știrile false – motorul dezinformării în masă………………………………………………….. .4
1.2 Știrile false de -a lun gul istoriei……………………………. ……….. …………………………….. .6
1.3 Exemple de Fake News din S.U.A și Marea Britanie………………………………………. 8
2. Propaganda rusească…………………………………………………………. …………………………. 10
2.1 Cum funcționează propaganda rusă………………………………….. ………………………….10
2.2 Care sunt temele favorite ale propagande i ruse………………….. ………………………….13
2.3 Influența rusă în Europa Centrală și de Est ……………………………………. ……………. .16
2.4 Uniunea Europeană trebuie să ia în serios problema dezinformării…………………. .21
3. Comportamentul Rusiei față de România și Republica Moldova…………………….. 26
3.1 Rusia și -a creat pre-condiții pentru un război hibrid în Re publica Moldova……….26
3.2 Republica Moldova „înghițită” de propaganda rusească…………………………………. 27
3.3 Propaganda rusă strecurată printre alegerile din Republica Moldova ………………. .31
3.4 România, o posibilă țintă a propagandei rusești…………………………………………….. 33
3.5 Combaterea dezinformării………………………………………………… …………………………36
4. Concluzii…………………………………………………………………………………………………….. ..39
5. Bibliografie ……….. …………………………………………………………………… ……………………. 41
6. Anexe ……………………………………………………………………….. ………………………… ………. .43
3
Argument
Ne aflăm într -un moment în care este absolu t necesar să discutăm despre fake news și
dezinformare, deoarece rețelele sociale au devenit „rampa de lansare” a acestora.
. Lucrarea de disertație urmăreș te câteva cercetări pentru a înț elege mai bine impactul
dezinformării în general, dar va analiza și influența Rusiei în mass -media și propaganda pe
care a creat -o prin intermediul divulgării știrilor false .
Pe parcurs , voi prezenta c âteva exemple de Fake News din Occident, dar și din România. Voi
analiza comportamentul Rusiei față de Republica Moldova și Europa. Iar în final vă voi
prezenta măsur ile care s -au luat pentru a combate dezinformarea.
Lucrarea cuprinde trei capitole, co ncluzii, anexe și bibliografie. În primul capitol se
regăsește teoria, cum a apărut dezinformarea încă din atichitate și exemple de fake news din
diferite țări. În al doilea capitol am evaluat problema propagandei rusești și influența acesteia
în Europa Ce ntrală și de Est. Iar al treilea capitol cuprinde strict informații cu privire la
propaganda rusă din Republica Moldova și România.
4
Capitolul 1: Aspecte teoretice
1.1 Știrile false – motorul dezinformării în masă
Deși toți pretindem că știm să deosebim o știre falsă de una adevărată, o informație veridică
de una neverificată și o fantasmagorie de o realitate pură, fără o informare, în prealabil, în
legătură cu felul în care distribuitorii de fake news au ajuns să acapareze rețelele de
socializar e, am putea da oricînd un „click” pe negîndite pe care degeaba, în urma vizualizării,
l-am regreta, mai apoi.
Efectul ”fake news” a determinat ca în 2016 ”posttruth (post -adevăr) să fie declarat
cuvântul anului de către Oxford Dictionaries. ”Post -truth ” definește o perioadă de timp sau o
situație în care faptele reale devin mai puțin importante decât ceea ce crede o anumită
persoană, care reacționează emoțional într -un context al nesiguranței și neîncrederii .
Tendința în creștere de propagare a știri lor false din ultimii ani a fost foarte diferită față de
propaganda controlată de stat a secolului XX. Ceea ce observăm acum sînt grupuri mici de
oameni care profită de interacțiunea și implicarea populației în rețelele de social media și din
mass -media și se folosesc de acest fenomen pentru a crea articole hiperbolice în jurul unui
eveniment politic major sau pur și simplu creează presupuse evenimente, mistificând
realitatea. Propaganda și știrile false din mediul online reprezintă metode de denaturare a
adevărului , de convingere emoțională, care doresc să instige la acțiune, în majoritatea
cazurilor negativă. Deși s -ar părea că cei care creează conținut propagandist au o agendă
politică, sînt multe cazuri în care singura lor motivație este aceea de a gener a trafic, astfel
sporindu -și câștigurile financiare. Astfel, conținutul viral include știri, anunțuri, zvonuri și
pictograme care prind la public și se răspîndesc repede de la o persoană la alta, de multe ori
fără interes asupra veridicității conținutului, iar impactul dezinformării este pote nțial, deci
unul foarte important.
Suntem foarte repede tentați să credem ceea ce suntem motivați să credem, iar noi numim
„știri false” prea multe lucruri, pur și simplu pentru că nu su sțin propria noastră perspecti vă
asupra realității.
Un aspect foarte important în acest sens este educarea și informarea societății cu privire la
veridicitatea știrilor și surselor acestora. Știrile false pot avea consecințe reale, care se pot
transforma în probleme uriașe. Stoparea proliferării de știri false nu este doar responsabilitatea
platformelor folosite pentru a le răspândi. Cei care consumă o știre au nevoie, de asemenea, să
5
găsească modalități de a determina dacă ceea ce citesc este adevărat sau nu. În fine, ideea este
că oamenii ar trebui să aibă un simț fundamental al veridicității mediatice.
Antagonismul dintre comunicare și informare a luat un cu totul alt sens și a devenit extrem
de real de cînd comunicarea are un nou înțeles inventat de personajele care, aflate în afara
unor media, și -au făcut o meserie din a lucra cu ele.
Rolul acestui nou tip de comunicatori este de a difu za o „informație” favorabilă atâ t
instituțiilor și intereselor pe care le servesc, precum și celor care dețin puterea sau vor să
ajungă la ea : oameni politici, înalți funcționari publici, directori de întreprinderi, lideri de
sindicat sau de asociații. Mijloacele de comunicare în masă nu reprezintă singurul canal pe
care îl întrebuințează, dar este cel mai eficient; deși transformă mesajul într -un fel care nu
convine întotdeauna comunicatorului, totuși ele îi conferă o considerabilă valoare adăugată și
anume, credibilitatea.
Informațiile și dezvăluirile eronate pe care jurnalistul le obține de la comunicatori su nt
prețioase și periculoase. Cel mai adesea ele sunt exacte, dar în general trunchiate și frumos
înveșmâ ntate într -o limbă de lemn abilă sau nu, iar uneori su nt cu totul false. Evident că
jurnalistul are misiunea de a le verifica și completa, dar nu întotdeauna are mijloacele și
timpu l nec esar. El evaluează mesajul trecâ ndu-l prin filtrul culturii sale, al gradului în care
cunoaște subiectul și al spiritului său critic.
Informațiile false influențează comportamentul chiar și atunci când oamenii știu că sunt
false. Daniel David, profesor universitar doctor la Universitatea Babeș -Bolyai din Cluj –
Napoca, spune că minciuna are un efect asupra comportamentul ui în mod automat și
inconștient. Acesta este și m otivul pentru care sunt propagate știrile false: ”furnizorii” știu că
la un moment dat vor avea efect. De aici, și maxima: ”dacă spui o minciună îndeajuns de
mult, ea de vine adevăr”. David recomandă că așa cum nu ne expunem la radiații sau la
alimente alte rate ar trebui să evităm expunerea la informații le false: „evită sursele mass -media
care oferă informații false, când se întâmplă să vezi o știre falsă, schimbă postul. Faptul că știi
că este vorba despre o știre falsă îți dă iluzia că ai putea s -o control ezi. Greși t, ea te
controlează pe tine”. 1
1 A se vedea Daniel David , Psihologia poporului român: Mic ghid de site -uri dubioase din era postadevărului ,
2015, Polirom
6
Astfel, știrile de evitat pot fi împărțite în câteva categorii: știri false (cu informații
inventate); știri care induc în eroare – pornesc de la date factuale ce sunt scoase din context
sau îmbrăcate senzaționalist; știri partizane – interpretări ale unor date reale, care sunt
manipulate pentru a corespunde unei agende; știri de clickbait – au titluri
șocante/senzaționaliste ce îndeamnă cititorul să le acceseze și care, de regul ă, nu susțin cu
informații promisiunile din titlu.
Știrile fals e pot fi recunoscute ușor, deoarece su nt scrise evaziv și adesea bombastic, fără să
ofere surse, declarații sau context informațiilor sau făcând trimiteri spre site -uri obscure.
Folosesc formulări evazive precum: „s -a aflat că”, „a declarat x într -o conferință recentă”,
„asta a spus un jurnalist de la…”, lansând adesea presupuneri, zvonuri sau conspirații și au, în
general, titluri șocante – unele su nt scrise cu majuscule sau conțin cuvint e scrise cu majuscule.
1.2 Știrile false de -a lungul istoriei
Aparent, știrile false erau folosite încă din vremuri foarte îndepărtate, cum ar fi în Perioada
Antică, Perioada Medievală sau Perioada modernă timpurie. În continuare voi da exemple din
fiecare perioadă menționată anterior.
În secolul 13 Î. Hr., Ramses cel Mare a răspândit minciuni și propagandă prin portretizarea
bătăliei de la Kadesh ca o victorie uimitoare pentru Egipteni; el a decorat pereții templelor cu
scene în care el însuși îi lovea pe dușmani în timpul bătăliei. Tratatul dintre Egipteni și Hitiți,
cu toate acestea, arată faptul că bătălia a fost la egalitate . 2 Sau în secolele II și III d. Hr., s -au
răspândit zvonuri false despre creștini care pretindeau că acești a făceau canibalism și incest .
2 A se vedea William Weier, History's Greatest Lies , 2009, pp. 28 -41
7
În secolul al III -lea d. Hr., apologistul creștin Lactanț iu a i nventat și a exagerat numeroase
povești despre păgâni, care susțineau că aceștia făceau act e de imoralitate și cruzime , în timp
ce scriitorul anti -creștin Porfir a inventat poveș ti similare despre creștini.3
În 1475, o știre falsă a fost răspândită în orașul Trento din Italia , care s usținea că unii evrei
au ucis un copil creștin . Din cauza acestei știri false, toți evreii au fost arestați și torturați; iar
cincisprezece di ntre ei au fost arși pe rug. Papa Sixtus al IV -lea însuși a încercat să oprească
răspândirea acestei povești și să se distanțeze de ea, dar aceasta s -a răspândit de ja dincolo de
orice control. Povești de acest fel erau cunoscute sub numele de "calomnie de sânge"; acestea
susțineau în mod fals că evreii ucideau intenț ionat creștini, mai ales copii și foloseau sângele
lor pentru ritual uri religioase.4
Apoi, d upă inventarea tiparului în 14 39, publicațiile au devenit răspândite, dar nu exista
niciun standard de etică jurnalistică. În perioada secolului al XVII -lea, istoricii au început
practica de a c ita sursele în notele de subsol, iar î n 1610, când Galileo Galilei a mers la
proces, cererea pentru verificabilitatea surselor de știri a crescut.5
În timpul secolului al XVIII -lea, editorii de știri false erau amendaț i și interziși în Țările de
Jos. D e exemplu, Gerard Lodewijk van der Macht, a fost interzis de patru ori de către
autoritățile olan deze și de fiecare dată s -a mutat și a repornit presa. În coloniile americane,
Benjamin Franklin a scris știri false despre indieni care lucrau pentru regele George al III -lea
al Marii Britanii și "scalpau" oamenii, într -un efort de a influența opinia publ ică în fa voarea
revoluției americane.6
3 A se vedea Gillian Clark , Christianity and Roman Society , 2004, p.36 și David M. G., Christianity in the Later
Roman Empire , 2015, p.16
4 A se vedea PoliticoMagazine, The long and brutal history of fake news ,
https://www.politico.com/magazine/story/2016/12/fake -news -history -long -violent -214535 , accesat în data de
3 iunie 2019
5 A se vedea Anti-Defamat ion League (ADL), Blood Libel: A false , incendiary claim against jews ,
https://www.adl.org/education/resources/glossary -terms/blood -libel accesat în d ata de 3 iunie 2019
6 Ibidem
8
1.3 Exemple de Fake News din S.U.A și Marea Britanie
Furnizorii de știri false au, în general, două motivații pentru a propaga astfel de informații.
Una, care poate fi și cea mai importantă este cea financiară: știrile care devin virale pot aduce
bani frumoși din publicitate dacă numărul cititorilor site -ului este suficient de mare. A doua
motivație este cea ideologică: unii furnizori de știri false au scopul de a avantaja un candidat,
o situație sau un eveniment. Însă, ”Oamenii cred că există două etape de gest ionare a unei
informații noi: primești informația și o înțe legi; stabilești valoarea ei de adevăr. Studiile
sugerează, însă că lucrurile sunt diferite: în momentul în care ai înțeles informația nouă,
consideri în mod automat că este adevărată. De foarte multe ori, nu se mai ajunge la etapa a
doua și atunci ajungi să consideri că este adevărat tot ceea ce ai înțeles”, susține psihologul
Daniel David, autorul lucrării „Psihologia poporului român”.
Un exemplu concret este cel al campaniei e lectorale din America, atunci câ nd site -urile
web au anunțat că serviciile ruse de informații ar avea înregistrări de natură sexuală cu
președintele ales al Statelor Unite ale Americii , cu care pot să îl șantajeze. Kremlinul a negat,
iar Donald Trump a susținut că informațiile nu sunt altceva decâ t niște știri false, cu care
adversarii lui politici ar dori să -l pună la zid.
De asemenea, s -a constatat că în perioada alegerilor din S.U.A. s-au postat aproximativ 2,5
milioane de mesaje pe Twitter și au apărut aproximativ 6.986 de pagini pe Facebook cu
tematica alegerilor. Iar multe dintre conturile de Facebook asociate cu diversele campanii de
dezinformare la alegerile din 2016 din S.U.A. s unt și astăzi active și răspândesc informații
false. Totodată, știrile de tip junk pe care, acum doi ani, le con sumau susținătorii devotați ai
președintelui Trump și adepții extremei drepte sunt acum consumate de ut ilizatori
conservatori moderaț i și doar s ub 5% dintre sursele citate în social media reprezintă instituții
publice, experți sau înșiși candidații.
Cercetători de la Universitățile Stanford și New York au analizat impactul știrilor false, care
au circulat pe rețelele sociale înaintea alegerilor prezidențiale americane din 2016, asupra
rezultatului scrutinului. Bazându -se pe datele privind audiența, arhivele site -urilor de
verificare a faptelor și rezultatele unui nou sondaj on -line, autorii studiului „Social Media and
Fake News in the 2016 Elect ion” („Mijloacele de comunicare sociale și știrile false în
alegerile d in 2016”) au descoperit că pentru ca știrile false să fi schimbat rezultatul alegerilor,
un singur articol fals ar fi trebui t să fi avut același efect de convingere ca 36 de știri elec torale
difuzate de televiziune. Astfel, autorii studiului au înregistrat 41 de știri false pro -Clinton și
9
115 știri false pro -Trump , care au fost distribuite de un total de 7,6 milioane de ori respectiv
de 30,3 milioane de ori.
Cât de spre brexitul d in Marea Britanie, puțină lume știe că în procentul fără echivoc de
52% la 48 % înregistrat la referendum, un rol fundamental l -au avut știrile false. A fost prima
dată când grație unor tehnologii revoluționare oamenii au fost îndoctrinați, pe rețelele soc iale
și mânați la vot în lumea reală. Firește că sistemul nu a funcți onat prea bine pentru cei educați
sau deschiși la informație, căci nici Majestatea Sa regina nu a vrut ca Marea Britanie să iasă
din Uniunea Europeană, dar marea masă s -a lăsat convinsă. Practic, a fost, deocamdată, cea
mai mare campanie de fake news din istorie. O întreagă națiune a fost împinsă într -o aventură
și în momentul în care s -a ajuns în fața faptului împlinit – realitatea de a se ieși din Uniunea
Europeană – nimeni nu are soluț ii. Totul s -a bazat pe aberații și minciuni. În final, Theresa
May, prim -ministrul Marii Britanii, a acuzat Rusia de amestec în alegeri și presa rusă de
răspândirea de știri false și de imagini modificate în încercarea de a submina instituții
occidentale. Dar Rusia a negat, bineînțeles, că s -ar fi implicat în scrutine din alte țări.
Astfel, j urnalistul britanic de orig ine rusă Peter Pomerantsev a scris într-un articol
publicat în revista Granta că ”rețelele sociale ne conduc spre camere de rezonanță c u oameni
care gândesc la fel ca noi, alimentându -ne doar cu lucrurile care ne fac să ne simțim mai bine,
fie că sunt adevărate sau nu”. Pe românește este vorba despre celebra ”bulă” informațională,
pe care o creează în special Facebook, în funcție de prefe rințele fiecăruia dintre noi pe rețeaua
de socializare în ceea ce privește temele pe care le preferăm și prietenii pe care îi alegem.
„Dacă toate datele factuale arată că nu ai un viitor economic, atunci de ce ai vrea să le auzi?
Dacă trăiești într -o lume în care un mic eveniment din China generează pierderea mijloacelor
de trai în Lyon, în care guvernele par să nu mai aibă control asupra a ce se întâmplă, atunci
încrederea în vechile instituții ale autorității – politicieni, academicieni, media – scade”, s crie
Peter Pomerantsev. Iar în acest context, în care se resimte tot mai mult opoziția față de media
„mainstream”, înfloresc „site -uri alternative” de știri. În acest context complicat, atunci când
se citește o știre bombastică oamenii ar trebui să fie ate nți și să verifice câteva lucruri: S-a
auzit de site-ul respectiv până atunci?; Are o casetă redacțională sau o adresă de contact?;
Există mai mult decât o sursă de verificare a știrii? – dacă nu este oficială, o știre reală trebuie
să poată fi verificată și din alte surse – ; Autorii articolului pot fi identificați? ; Există o
documentare proprie sau se ițează surse și autori ce nu pot fi verificați?.
10
Capitolul 2: Propaganda rusească
2.1 Cum funcționează propaganda rusă
În urma analizelor paginilor care se fac vinovate de această invazie a știrilor false, mulți
jurnaliști au dovedit că, de fapt, în spatele acestor jocuri informaționale derulate pe internet,
s-ar afla strategiile unor hackeri care acționează la ordine le Rusiei. În anul 2013, însăși
generalul Valeri Gherasimov, șeful Statului Major de atunci al armatei ruse, a scris într -un
articol care ar fi direcțiile strategice care trebuie urmate astăzi, în cadrul unei confruntări. În
articolul său, acesta spunea că , în ziua de azi, „confruntările frontale între unități mari de forțe
la nivel strategic și operați onal devin, treptat, o amintire și că, de fapt, „înfrîngerea inamicului
se face în întreaga profunzime a teritoriului său”. Deși oarecum de speriat și, la o primă citire,
înfiorător, o aplicare a acestor strategii devine lesne de crezut în momentul desfășurării unor
conflicte. Materialele distribu ite, la momentele respective, su nt, cu precădere, în favoarea unei
anumite părți conflictuale sau încearcă, cu toat ă convingerea lor, să distragă atenția
utilizatorilor prin tot felul de articole conspirative.
Dacă sunteți utilizatori de rețele sociale este aproape imposibil să nu fi fost martorii unui
material mascat de propagandă rusă. În ultimii ani, Rusia lui Pu tin și -a construit armate
digitale cu care a reuși t să întoarcă internetul împotriva vesticilor care l -au inventat. De la
promovarea unor idei menite să submineze valorile occidentale, la acțiuni coordonate de
hacking, războiul digital dus de Rusia are deja consecințe la nivel european și mondial.
Sputn ik este o rețea de informare online și radio creată în 2014, cu scopul declarat de a
contrabalansa “propaganda” occidentală. Finanțată de o agenție media controlată de guvernul
rus, Sputnik a fost etichetată în anii următori ca un portal al dezinformării î n interese rusești.
Gândite să funcționeze în mai multe limbi, Sputnik și televiziunea RT au fost construite ca
două dintre instrumentele cu care Kremlinul își susține favoriții din afara Rusiei, își spală
imaginea și atacă valorile vestice. Sunt gândite i nteligent, fiindcă strecoară informații false
printre știri reale difuzate din studiouri profesioniste, sub un motto deștept: “pune -ți
întrebări”.
Pe lângă aceste canale, Rusia are numeroase alte instrumente care se insinuează subtil și
eficient în vie țile cetățenilor: armate de troli, (ro)boți care propagă mesaje în mediile sociale,
bloguri sau vedete prietenoase cu regimul și cenzură coordonată la scară largă.
11
Sunt menite să atace valori occidentale, de la cele științifice la cele ideologice. Spre exe mplu,
în ultima vreme militează pentru familia tradițională, împotriva refugiaților și folosesc orice
ocazie de a critica instituțiile vestice.
Varietatea de opțiuni și anonimitatea aduse de internet au fost deturnate la o magnitudine pe
care lumea liberă nu era pregătită să o confrunte. Iar rezultatele abia încep să se vadă.
Influențarea opiniei publice prin manipulare nu e nouă, dar apariția internetului a deschis
noi oportunități.
Prin 2011 a apărut un val de optimism legat de rețelele sociale, în co ntextul în care Facebook
și Twitter alimentau revolte populare în Orientul Mijlociu, într -un fenomen cunoscut drept
„Primăvara arabă ”. Internetul părea un instrument al democratizării, o portavoce a oamenilor
cenzurați de propriile guverne, care puteau acu m să se organizeze pe internet.
În același an, au izbucnit cele mai mari manifestații după anii 90 din Rusia. Cetățenii,
organizați în mare parte pe Facebook, acuzau fraudarea alegerilor care îl mențineau pe Putin
la putere (în rocada președinte -premier). Se pare că asta a convins Rusia să înceapă ofensiva
asupra internetului, privit ca un instrument prin care vesticii vor să dea jos de la putere elitele
politice din jurul Moscovei.
Din 2012 se poate observa un plan sistematizat de manipulare prin int ernet, prin creșterea
cenzurii interne și influențarea opiniei publice externe. Este foarte dificil de găsit originea
fondurilor folosite în aceste campanii până la guvernul rus, dar cert este că se observă o
direcție a manipulării favorabilă regimului. În plus, știm că guvernul rus investește sute de
milioane de dolari doar în companii de PR , convențional pentru spălarea imaginii.
Au apărut comentatori plătiți (în 2012, prețul era peste 1 euro per comentariu) să deturneze
discuțiile din secțiunile de comen tarii ale presei occidentale. Încă din 2013 anchetele din presa
rusă dezvăluiau modul de funcționare al „fermelor de troli ” plătiți pentru norme de câte 100
de postări pe zi.
În 2014, ziarul The Guardian scria că primește 40.000 de comentarii pe zi din zo na de
propagandă rusă.
Pe lângă acești comentatori -troli, s -au dezvoltat programe de boți — niște softuri care postează
automat în rețelele sociale pe teme prestabilite de programatorii acestora.
Se pare că o mare parte din articolele pe teme politice apăru te pe rețelele sociale americane în
perioada alegerilor erau generate de acești boți: unul din cinci materiale pe tema campaniei .
Calcule recente au estimat că articolele de propagandă rusă au fost distribuite de miliarde de
ori pe Facebook în perioada al egerilor americane.
12
Materialele promovate de canalele de propagandă sunt variate, de la fake news la știri reale
care sunt în concordanță cu direcția ideologică de la Kremlin. Ele încep pri n a fi promovate
artificial, apoi utilizatorii de bună credință le preiau ca atare și le viralizează.
Recent a apărut o platformă de monitorizare a sute de conturi Twitter asociate
propagandei rusești: Hamilton 68. Conturile îmbină povești drăgălașe cu pisoi și eroi cu
articole manipulative.
De asemenea, VKontakte (VK) este o rețea socială ca majoritatea celorlalte , unde se pot
adăuga prieteni, fotografii, poți avea urmăritori și precum Facebook , oferă companiilor
posibilitatea de a -și crea propriile pagini în scopuri de marketing. Singura diferență este aceea
că VKontakte este rețeaua socială de top din Rusia, deoarece reprezintă un nucleu format din
știri loiale, grupuri pro -Kremlin, boți și trolli. Este popular în rândul populațiilor vorbitoare de
limba rusă, chiar și din fostele t eritorii sovietice. A fost reț eaua socială de top din Ucraina
până în anul 2017, când a fost interzisă de administrația Poroshenko. Însă nu este cunoscută
deloc în America de Nord, foarte mulți utilizatori fiind din Europa de Est.
În ciuda conștientizării cu privire la folosirea boțilo r și a trolilor pentru manipularea politică,
doar câțiva academicieni au analizat datele VK. Iar această supraveghere este surprinzătoare,
deoarece platforma are un API generos, oferind un acces abundent la date. Chiar dacă această
platformă elimină diferi te conținuturi, cum ar fi cel terorist, are totuși o anumită abordare în
ceea ce privește discursul care instigă la ură, iar prin urmare, are o reputație bună, fiind un
spațiu sigur pentru extremiștii politici și devenind totodată, un spațiu profitabil pen tru interese
care se suprapun cu cele ale Kremlinului.
Pe rețeaua VK se găsesc trei tipuri de conturi: recunoasterea umană, anonime sau boți. Primul
se referă la conturile unor persoane „de unică folosință”, cu un profil „gol” și puțini prieteni.
Astfel de conturi sunt disproporționat a ctive, în special în cadrul conversațiilor dintr -un grup.
Un alt tip comun este contul furat sau copiat, care are conținut autentic, dar învechit, care se
termină brusc și care este înlocuit de postări impersonale.
Conturil e de tip troll produc, de obicei, un volum mare de conținut politic, nu au informații
personale verificabile și nu par să fie introdu se într -un grafic social, adică nu au prieteni
autentici.
Un nucleu de utilizatori ai VK, format din știri loiale, grupuri pro-Kremlin, boți și trolli,
domină conversația din jurul prezenței NATO în partea Baltică și Polonia. Acest nucleu
operează prin interacțiunea grupurilor, surselor online neconvenționale și conturi hibride –
formate atât din b oți, cât și din trolli. Aceș tia sunt activi în toate platformele sociale majore,
dar VK pare să fie principalul lor domeniu de focalizare. De exemplu, multe conturi și grupuri
13
mențin paginile de Facebook sau Twitter, care în mod automat trimit mesajele de la VK
pentru a -și umple și menține feed -urile.
Boții există cu siguranță pe VK, deoarece ei operează la frecvențe înalte pentru a promova
vizibilitatea anumitor voci. Comparativ cu Twitter, ei joacă un rol mai puțin dominant într -o
conversație pe VK, care are loc de obicei în grupur i. În acest trimestru, me sajele despre
prezența NATO au apărut pe mai mult de 2.000 de pagini de grupuri, iar postările au
reprezentat 60% din totalul mesajelor.7
Deși este destul de greu și rar să găsim voci autentice pe Twitter în limba rusă, cea mai m are
parte a conturilor este plauzibil autentică, chiar și -n cadrul comentariilor subiectului poltic că
partea Baltică și Polonia se află în subordinea NATO.
De aceea este dificil pentru un utilizator obișnuit să le distingă de niște conturi obișnuite.
Dar analiza conținutului acestora arată clar că sunt orchestrate pentru a deturna aceleași
discuții în aceleași direcții.
2.2 Care sunt temele favorite ale propagandei ruse
În timpul războiului rece, KGB -ul a generat și promovat mituri precum cel că HIV/SIDA
este creația laboratoarelor armatei americane. Operațiunea INFEKTION a fost pusă la punct
în ani de zile și era una dintre campaniile de “măsuri active” pentru slăbirea încrederii în vest.
Pe măsură ce a evoluat tehnologia, ritmul fabricării un or narațiuni convenabile rușilor a
crescut exponențial și se mulează în timp real pe subiectele de actualitate.
Analiza conturilor de Twitter despre care se știe că sunt folosite pentru propag andă arată că
atunci când s-a abordat subiectul atacului armat d in Las Vegas , postările au inundat mediul
online cu terorii ale conspirației și pro -conservatoare. Un alt subiect discutat intens a fost
situația din Siria, unde s -a promovat masiv rolul pozitiv al Rusiei (care în realitate susține un
regim criminal). Și p reședintele Trump a apărut des în twitturile propagandei ruse, în general
în ipostaze pozitive. De -a lungul timpului, una din temele predilecte a vizat migranții: s -au
7 A se vedea https://www.stratcomcoe.org/robotrolling -20191 , accesat la data de 10 iunie 2019
14
promovat mesaje cu privire la “invazia” refugiaților în Europa sau care susțineau că Ger mania
ar bloca știri despre crime comise de refugiați.
Alte ținte favorite ale propagandei ruse sunt George Soros, homosexualii și occidentalii
progresiști.
S-a speculat că și dezbateri recente din România, cum ar fi referendumul pentru familia
tradiți onală și campaniile agresive antiavort, ar veni pe filieră rusă. Dovezile nu sunt
concludente, dar cu siguranță sunt direcții care apropie România de Moscova și o
îndepărtează de Occident.
Deoarece un mesaj repetat devine un mesaj credibil, încă din ani i 70 au fost studiate
modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la
care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept
credibil. Când aude o informație familiară , creierul reacționează mai rapid și se produce o
scurtătură care îl face să atribuie valoare de adevăr informației, după cum explică psihologii.
De aceea nu este surprinzătoare rapiditatea cu care sunt distribuite știrile false sau
popularitatea imensă a lui Vladimir Putin în Rusia.
Iar evoluția tehnologiei pare să ofere mai multă muniție celor care o folosesc în scopul
manipulării. Recent a apărut capacitatea de a modifica imaginile , video -urile și exact așa cum
se poate altera realitatea dintr -o poză, practic poți pune și alte cuvinte în gura unui vorbitor
înregistrat video. Tehnologia e în fază incipientă, dar perspectivele sunt înfricoșătoare, fiindcă
suntem total nepregătiți pentru asemenea arme de manipulare.
Pe lângă războiul ideilor, Rusia adăpostește armate de hackeri, ale căror acțiuni pot
destabiliza mult mai rapid țintele.
Este notoriu exemplul cu pana de curent declanșată în Ucraina la finalul lui 2015, pe fondul
conflictului cu Rusia. Hackerii ruși au pr eluat controlul asupra computerelor companiei de
electricitate și peste 250.000 de oameni au fost lăsați pe întuneric. Un an mai târziu, hackerii
ruși aproape au distrus televiziunea franceză TV5 Monde. Mai recent, hackerii ruși au „spart ”
emailurile democ raților americani și le -au publicat pe WikiLeaks.
“Ca fost expert în securitate cibernetică, mă aștept ca Rusia să aibă capacitatea de a declanșa
un colaps financiar prin folosirea atacurilor digitale asupra burselor din Europa și nordul
Americii”, scria Cameron Colquhoun.8 Și directorul Agenției de Securitate Națională din
SUA, Keith Alexander, avertiza asupra aceluiași pericol.
8 A se vedea https://www.digi24.ro/opinii/cum -functioneaza -propaganda -rusa -pe-internet -816196 , accesat la
data de 10 iunie 2019
15
Războiul pentru putere s -a purtat dintotdeauna pe mai multe fronturi. Azi e cu precădere pe
internet, unde se dă bătălia pen tru mințile și inimile celor cu putere de vot.
De asemenea, s trategia Rusiei este să creeze neîncredere în Bruxelles, să creeze neîncredere
în statul român și nu este o strategie pozitivă, nu este o strategie ca românii să le placă sau să
fie mai afili ați cu Rusia, ci, dimpotrivă, să creeze o stare de anxietate, o stare de tensiune.
Corneliu Bjola, profesor în studii diplomatice la Universitatea Oxford apreciază, totodată că
situația statului de drept din România, în ultimii doi ani, a fost dezvoltat ă intern, iar Rusia a
lăsat-o să se dezvolte pentru că îi servește intereselor sale. Corneliu Bjola a studiat
îndeaproape fenomenul fakenews și crede că oamenii cad în plasa acestuia din cauză că sunt
copleșiți de multitudinea de informații și de viteza cu care acestea se răspândesc. Pentru el,
primul semn că o informație s -ar putea să fie falsă este dacă recurge la emoții.
„Strategia Federației Ruse este destul de veche – de 4-5 ani, este calată pe acest model, ideea
fiind de a încearca să amplifice o a numită tensiune dintre noile membre ale UE și Bruxelles.
Nu este ceva nou, este ceva care este aplicat sistematic, ideea fiind de a accentua aspectele
oarecum mai controversate ale integrării europene, de exemplu exodul populației pe care am
observat -o în zona baltică. E o strategie mai veche pe care Federația Rusă a creat -o și în
contextul agravării tensiunilor cu SUA. Interesant că ambasada a intervenit în discuție, de
obicei stă de o parte. Deci e un semnal că ceva s -a schimbat calitativ. E prima oară câ nd aflu
de acest lucru, ca ambasada americană să intervină în discuție. România nu prea a fost expusă
așa mult la propaganda rusă, mai mult Moldova, din câte știu. Parțial, din cauză că temele pe
care le avansează sunt locale, nu ai nevoie să le însămânțez i tu. Ce s -a întâmplat, de exemplu,
cu situația statului de drept din ultimii doi ani este o dezvoltare internă, care nu neapărat a fost
promovată de Federația Rusă. Din cauza asta a lăsat să se desfășoare lucrurile în mod normal,
pentru că servesc într -un fel ceea ce urmăresc ei.”, a declarat Corneliu Bjola.9
9 A se vedea HotNews.com , https://www.ho tnews.ro/stiri -esential -23006816 -video -este-romania -tinta -pentru –
propaganda -ruseasca -corneliu -bjola -profesor -oxford -strategia -este -creeze -neincredere -situatia -statului -drept –
dezvoltare -interna -care -serveste -intereselor -rusiei.htm , accesat în data de 28 mai 2019
16
2.3 Influența rusă în Europa Centrală și de Est
Dovezile și cercetările adunate, duc la concluzia că influența rusă prin canalele media
creează o rețea circulară și opacă care influențează deciziile suveranilor și reduce standardele
de guvernare. Aceste fluxuri de rețele pe care le descriem ca fiind un cerc vicios, își pot
începe activ itatea din politică sau economie, iar de acolo se extind și se dezvoltă , rezultatele
fiind: eroziunea standardelor de guvernare și credibilitatea democrației ca model de
guvernare, care pot duce la capturarea statului respectiv. Corupția este baza pe care
funcționează acest sistem care urmărește să exploateze resursele unui stat în beneficiul său,
mai ales economic și să creeze canale periculoase care apar atât în interesele sectorului public,
cât și -n cel privat.
Astfel, înfluența rusă din Europa Cent rală și de Est, urmează două piste: una care vizează
manipularea unei țări dominând și abuzând sectoarele strategice ale economiei sale și alta care
vizează centrele de cultivare a relațiilor politice cu aspiranți autocrați, naționaliști, populiști,
eurosc eptici și simpatizanți ruși. Deși aceste două piste nu se exclud reciproc, ele reprezintă
calea prin care interesele rusești pătrund în fiecare mediu. Astfel, în funcție de succesul uneia
sau ambelor piste, capturarea economică sau politică se consolidează reciproc, accentuând
influența rusă în interiorul unei țări. De exemplu, în Ungaria și Slovacia calea politică a fost
principala piață de influență a Rusiei care, l a rândul său, a stimulat influen ța economică în
diferite sectoare importante prin încheierea de tranzacții și proiecte de infrastructură la scară
largă. Astfel, această pistă îi oferă Rusiei o pârghie economică mai mare, care în cele din
urmă se va transforma într -o influență politică și mai mare.
În Bulgaria, unde amprenta economic ă a Rusiei este relativ mare, pârghia economică a fost
utilizată pentru a sprijini oamenii de afaceri pro -ruși care, la rândul lor, exercită influneță
asupra politicienilor bulgari – sau intră chiar ei în politică – pentru a -și proteja și spori
influența e conomică și pentru a promova politicile pro -ruse la nivel național. Indiferent de
intrarea politică sau economică, influența produce același rezultat și anume, de a oferi
agenților și entităților ruse căi prin care să influențeze instituțiile statului și l uarea deciziilor în
sectoarele critice ale economiei.
Mecanismele influenței rusești sunt proiectate să prospere în democrațiile occidentale,
deoarece folosesc reguli și instituții din Occident și le exploatează slăbiciunile. Astfel, prin
pătrunderea ș i utilizarea sistemului din interior, influența rusă poate slăbi instituțiile
17
democratice europene, poate eroda unitatea europeană și poate discredita modelul occidental
al guvernării democratice, folosind totuși aceleași reguli și reglementări occidentale .
În mod clar, Kremlinul este interesat să se asigure că este capabil să maximizeze beneficiile
economice ale anganjamentului său față de regiune și să îmbogățească în continuare membrii
cercului său, în timp ce caută oportunități pentru economia Rusiei. Un alt motiv este acela de
a slăbi Uniunea Europeană, NATO, dorința, credibilitatea și autoritatea morală a
democrațiilor occidentale conduse de Statele Unite ale Americii. Iar această motivație se
adresează în special țărilor aspirante din UE, cum ar fi S erbia, Ucraina sau Republica
Moldova, pentru a -și reduce entuziasmul pentru orientarea lor occidentală pe care și -o doresc,
astfel încât să coopereze și să se integreze mai puțin în Occident. În final, dorința Rusiei este
aceea de a se ridica pe sine și mo delul ei de guvernare ca o alternativă mai atractivă și mai
favorabilă față de Occidentul dominat de S.U.A., adică își dorește o „democrație” suverană și
autoritară care este controlată economic de capitalismul oligarhic al unui cerc selectat.
FIGURA 2.1 Canalele de influență ale Rusiei
18
Rusia pare să implementeze un element vital al doctrinei lui Valery Gerasimov despre
războiul noii generații, care „este în primul rând o strategie de influență și nu de forță, de
ruperea coerenței interne a sistemului inamic și nu de anihilare”.10 Strategia rusă de influență
încearcă să modifice percepția și orientarea spre extinderea Euro -Atlantică a Europei Centrale
și de Est, care ar distruge dominația Statelor Unite și a Occidentului asupra ordinii liber ale
internaționale și democratice, astfel Rusia ar ajunge să -și restabilească sfera istorică și ar
aduce -o într -o poziție egală cu Statele Unite ale Americii.
Așa cum Vestul a demonstrat superioritatea modelului său economic și politic între anii
1989 și 1991, care a dus la dizolvarea Uniunii Sovietice, Kremlinul poate încearcă să afecteze
rezultatul prin eventuala dispariție a NATO , a Uniunii Europene și a Statelor Unite ale
Americii prin discreditarea activă a sistemului democratic liberal, prin ofer irea unei
alternative democratice gestionate iliberal și a unui stil economic rus. Acest rezultat ar fi
posibil doar prin influențarea și erodarea guvernării democratice chiar din in teriorul propriilor
instituții. Iar odată ce acest rezultat dă roade și NA TO se prăbușește, se va putea negocia noua
arhitectură de securitate a Europei.
Rusia, nu numai că vrea să -și extindă acțiunile de propagandă în toată Europa, dar prin
acestea și prin dezinformare încearcă să țină aproape Republica Moldova și Ucraina.
Eforturile Rusiei de a menține Ucraina aproape au inclus invazii, asasinate și constrângere
economică. De asemenea, a condus o campanie clandestină de vandalism care vizează
distrugerea relațiilor Ucrainei cu vecinii săi occidentali.
În Polonia se afl ă în instanță un caz în curs de desfășurare, oficialii acuzând Kremlinul că a
angajat oameni care să încerce să stârnească conflicte pe teritoriile în care se află. De
exemplu, doi fasciști polonezi au recunoscut că au acceptat bani de la un susținător al Rusiei
pentru a distruge un centru cultural maghiar aflat pe teritoriul Ucrainei.11 Astfel, strategia
Rusiei de a inflama disputele dintre Ucraina și vecinii săi occidentali a avut mare succes. Căci
Ungaria, condusă de un prim -ministru naționalist și -a încheiat întâlnirile cu Kievul la
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord încă din anul 2017, deoarece pentru Ungaria
aceste lucruri au însemnat încălcări ale drepturilor minorităților maghiare din Vestul Ucrainei.
Războiul din Ucraina, aflat acum la al șaselea an, a fost pentru Rusia terenul de însămânțare
a haosului și opiniei publice. După ce a preluat peninsula Crimeei și a provocat un conflict
separatist în Estul Ucrainei în anul 2014, Rusiei nu i -a ajuns și a instigat în continuare
10 A se vedea, Conley Kremlin Playbook , pp 23 -26
11 A se vedea https://www.wsj.com/articles/russias -covert -tactics -aim-to-alienate -ukraines -western -neighbors –
11558098000 , accesat la data de 12 iunie 2019
19
discordie prin diferite tactici ascunse, inclusive asasinate și atacuri cibernetice. De aceea, în
Ucraina, una dintre cele mai sărace țări din Europa, Rusia ar putea plăti grupuri mici de
protestatari falși sau mass – media poate fi ușor mituită pentru a rula povești fab ricate care se
repetă la nivel național.
Nici România nu scapă, deoarece la începutul lunii iunie a.c. a apărut o știre „Kievul se teme
că Bucovina va fi anexată de România”, în urma postării unui video pe Youtube sub
anonimat, în care se explică cum că în anul 2022, după intensificarea acțiunilor militare din
Estul Ucrainei, care s -ar putea extinde până la o ofensivă globală a forțelor de ocupație
rusești, România ar putea să ocupe regiunea Cernăuți și o parte a regiunii Odesa pentru a -și
apăra cetățenii. Totodată, procurorul militar -șef al Ucrainei a cerut convocarea unei reuniuni
de urgență a conducerii Ministerului de Externe, Statului Major al armatei, Serviciului militar
de informații și Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) deoarece în videocli p s-a observat
încălcarea integrității teritoriale ale statului ucrainean. În final, presa din Ucraina a menționat
că acest video a fost creat pentru a tensiona relațiile bilaterale, declarându -se că astfel de
provocări informaționale sunt în stilul Rusiei .
Se cunoaște faptul că Rusia a desfășurat multe campanii de dezinformare în Europa, mai
ales când au avut loc alegeri prezidențiale. De exemplu, în 2017 când e -mailurile de campanie
ale candidaților lui Emmanuel Macron au fost publicate cu două zile în ainte de a fi ales
președinte al Franței.
Însă cel mai recent semn că eforturile Rusiei de a influența voturilor democratice , a fost în
preajma alegerilor parlamentar e din 23, respectiv 26 mai a.c. Un raport venit din partea
Uniunii Europene a declara t că interferența Rusiei în campaniile parlamentare a acoperit o
gamă largă de subiecte variind de la provocarea legitimității democratice a UE, până la
exploatarea dezbaterilor publice asupra unor probleme de migrație și suveranitate.
Pe de altă parte, of icialii europeni s -au temut de faptul ca Rusia și Kremlinul se vor
„amesteca” în alegerile pentru Parlamentul Europen. Aceste alegeri au loc odată la cinci ani,
iar în acest an forțele anti -UE au avut un rezultat record, capturând aproximativ un sfert din
locurile disponibile în Parlamentul European. Însă acesta a fost un impuls modest față de cota
lor anterioară, în ciuda atacurilor teroriste repetate, a crizei refugiaților și a liderilor de
extremă dreaptă care extins puterea în cadrul legislaturilor nați onale. De asemenea, grupul
care avea datoria să urmărească dezinformarea, a găsit un număr dublu de persoane
înșelătoare, originare din Rusia în lunile care au precedat alegerile, comparativ cu anul trecut,
aceeași perioadă.
20
Totodată, un raport al UE su sține că punctele de sprijin ale Rusiei au fost atacate imediat
după incendiul din aprilie de la Catedrala Notre Dame din Paris, deoarece se credea că a fost
mâna Rusiei pentru a ne face să ne gândim la faptul că valorile occidentale și creștine se află
în declin.
Institutul de Internet al Universității Oxford a constatat, cu puțin timp înainte de alegerile
din luna mai a.c., că există o variație bruscă în termeni de vulnerabilitate a națiunilor europene
în ceea ce privește dezinformarea. Astfel, în Euro pa de Vest, cum ar fi în Franța sau
Germania, unde există o cultură puternică în jurnalismul independent, guverne care luptă
împotriva dezinformării, rezistă în fața știrilor false. În timp ce în Europa Centrală și de Est,
cum ar fi în Polonia sau Ungaria, unde organizațiile media sunt strâns legate de elitele politice
și economice, sunt și mai vulnerabile la dezinformare.
Deși nu se afirmă că Rusia este responsabilă pentru toate provocările cu care se confruntă
Europa și că influența acesteia nu poate fi atribuită tuturor proceselor organice și politice
interne și economice, cred că elementele de probă sunt atât de convingătoare, cât și indicative
pentru o strategie rusă de a influența și de a rupe coeziunea internă a Occidentului prin
investiții ruse s au activități economice. Politicienii americani și europeni trebuie să înțeleagă
vulnerabilitățile existente în aceste societăți care atunci când vor fi exploatate de Rusia, vor
trebuie să dezvolte un scut necesar pentru a rezista influenței acesteia.
21
2.4 Uniunea Europeană trebuie să ia in serios problema dezinformării
Dezinformarea reprezintă o problemă multiplă, nu pleacă de la o singură rădăcină, nu
reprezintă o singură cauză și cu siguranță nu are o singură soluție. Unele forme de
dezinformare au fost în mod clar activate de către dezvoltarea unor medii digitale specifice,
inclusiv de platforme online de produse și servicii, dar problema implică și actorii politici,
mass -media și actorii societății civile. Problemele de dezinformare sunt astfel legate de cele
politice, sociale și civice în Europa. Multe dintre aceste aspecte fundamentale predomina
trecerea la mediile digitale și includ 4 aspecte:
I. Actorii politici pot fi furnizori de dezinformare pentru guvernele străine sau grupurile
interne ar putea fi pentru a submina sistemul de integritate a mass -mediei europene și
procesele politice. Mai mult, pe plan intern, nu toți politicienii și nu toate autoritățile
publice împărtășesc același nivel de respect pentru libertatea și independe nța mass –
mediei; unii încearcă în mod activ să controleze direct sau indirect atât sectorul privat,
cât și servicul public de mass -media, iar unii cetățeni europeni îi văd pe actorii politici
și autoritățile publice cu scepticism considerabil.
II. Nu toate mas s-mediile reușesc să mențină aceleași standarde de profesionalism și
independență editorială; iar în timp ce mass -media joacă un rol important în
combaterea dezinformării și creșterii rezistenței sociale, unele media contribuie totuși
la dezinformare, slăb ind astfel încrederea generală a cetățenilor europeni în tot ceea ce
ține de mass -media. Prin urmare, este important să se consolideze o mass -media
profesională și independentă, dar și jurnalismul care aduce atenția societății la
dezinformare pentru a nu m ai face aceste lucruri.
III. În timp ce actorii societății civile joacă un rol important de supraveghere în multe
domenii, inclusiv în jurnalismul non -profit, în fact -checking, protecția consumatorilor,
alfabetizarea mass -mediei, precum și deținerea puterii pol itico-economică, este clar
faptul că unele probleme de dezinformare sunt animate de cetățeni în mod individual
sau colectiv, cu conținut fals și inșelător, iar societățile foarte polarizate cu niveluri
scăzute de încredere oferă un teren fertil pentru prod ucțiaa și circulația de
dezinformare motivată ideologic.
IV. Rolul mass -mediei și în special al companiilor de platforme online este acela de a oferi
servicii utile, produse populare, servicii pentru căutare, rețele sociale, mesagerie, etc.;
însă acesta nu est e încă bine înțeles. Cu cât din ce în ce mai mulți cetățeni europeni se
22
îndreaptă către platformele de produse și servicii pentru a găsi și accesa informații și
pentru a se angaja în afacerile publice, companiile de platforme devin din ce în ce mai
mult im portante atât ca facilitatori, cât și ca purtători de informații. Astfel, creșterea
puterii platformelor permite circulația liberă a informațiilor care vine odată cu
creșterea responsabilităților. Deci, cetățenii europeni își crează noi modalități de a
primi și împărtăși informații și diverse opinii dintr -o varietate de surse activând astfel
producția și circulația dezinformării.
Potrivit raportului Independent High Level Group, acesta solicită Comisiei Europene să ia
în considerare comunicarea sa privi nd știrile false și dezinformarea online. HLEG sugerează,
în primul rând, o abordare de autoreglementare bazată pe o definiție clară a procesului de
implicare multi -stakeholder încadrat într -o foaie de parcurs obligatorie pentu punerea sa în
aplicare.12
Toate părțile interesante și relevante, inclusiv platformele online, organizațiile media,
jurnaliștii, creatorii de conținut independenți și industria de publicitate sunt chemați să se
angajeze într -un Cod de Practici. Acest cod ar trebui să reflecte interese le părților interesate,
respectiv rolurile și responsabilitățile necesare. Intenția este aceea de promovare a unui mediu
favorabil pentru libertatea de exprimare prin intermediul transparenței și a inteligibilității
diferitelor tipuri de canale de informar e digitale.
Astfel, HLEG a formulat zece principii care se regăsesc în acest Cod și care definesc
obiectivele clare pentru platformele online. Pentru a se asigura că principiile vor fi urmate,
HLEG recomandă stabilirea unei coaliții care să reprezinte persoana potrivită pentru a
prezenta părțile interesante în scopul elaborării unui astfel de Cod al Practicilor și care să
asigure implementarea continuă de monitorizare și revizuiri.
Aceste practici trebuie susținute de o structură formată din coope rarea transfrontalieră și
cooperarea transsectorială care să implice toate aspectele relevante, părțile interesante pentru
a promova transparența, responsabilitatea și încrederea publicului în mass -media la un nivel
apreciabil.
Având în vedere fragmentarea sectorului, autoritățile ar trebui să joace un rol de facilitare.
Astfel, HLEG solicită autorităților publice, atât la nivel european, cât și la nivel național,
dezvoltarea unei rețele independente europene de cercetare, academ ică, privind
12 A se vedea A multi -dimensional approach to disinformation report ,
https://publications.europa.eu/en/publication -detail/ -/publication/6ef4df8b -4cea -11e8 -be1d –
01aa75ed71a1/language -en, accesat î n data de 24 mai 2019
23
dezinformarea. Această rețea ar trebui să fie deschisă în special jurnaliștilor acreditați,
surselor verificate, cercetătorilor din diferite domenii relevante și platformelor online, având
în vedere:
• monitorizarea continuă a instrumen telor, tehnicilor și a naturii și impactului (potențial)
al dezinformării în societate;
• evaluarea veridicității care stau la baza știrilor și informațiilor din domeniile de interes
general: politică, sănătate, știință, educație, etc.;
• identificarea și cartografierea surselor de dezinformare și mecanismelor care
contribuie la amplificarea lor digitală;
• oferirea unui spațiu sigur pentru accesarea și analizarea platformelor și o bună
înțelegere a funcționării algoritmilor;
• contribuirea la dezvoltarea unui obiectiv echitabil și indicatori fiabili pentru
transparența surselor;
• schimbul de cunoștințe cu mass -media și cu platformele online pentru a îmbunătăți
conștientizarea publică despre dezinformare;
Cu toate ac estea, acțiunile prezentate nu ar fi suficiente pentru a „dilua” dezinformarea care
are un conținut de încredere și care a devenit mai vizibilă și mai ușor de găsit în mediul
online. Astfel, HLEG recomandă încă un set de măsuri concepute pentru a sprijini diversitatea
și durabilitatea ecosistemului mass -mediei pe de -o parte și concepute pentru a dezvolta
inițiative adecvate în domeniul mass -mediei și alfabetizarea informațională pentru a promova
o abordare critică și un comportament responsabil pentru cetăț enii Europei, pe de altă parte.13
În această toamnă se va forma o nouă Comisie Europeană, iar dacă conducătorii acesteia
vor înțelege amenințările geopolitice de astăzi, vor recunoaște că dezinformarea nu poate fi
neglijată sau tratată ca pe o amenința re cu o prioritate scăzută. Sunt sute, dacă nu chiar mii, de
experți europeni care au cunoștințe extinse despre dezinformare și cum s -o poată combate.
Astfel, dacă va apărea voința politică colectivă pentru a pune în aplicare Planul de Acțiune
împotriva d ezinformării, vom putea avea o speranță.
Acest Plan de Acțiune a fost dezvăluit de Uniunea Europeană în decembrie 2018. Unii experți
s-au bucurat de plan spunând că este un prim pas bun, în timp ce alții au crezut că planul a
venit prea târziu, iar Comisi a Europeană este vinovată pentru că nu tratează amenințarea
dezinformării cu urgența și gravitatea pe care le merită.
13 Ibidem
24
Odată format Planul de Acțiune împotriva dezinformării, Comisia și Înaltul Reprezentant ar
pune în aplicare un cadru puternic de combat ere a amenințărilor atât în interiorul, cât și -n
exterioru l Uniunii Europene. Toți actorii relevanți, inclusiv instituțiile UE, statele membre,
industria și societatea civilă și -ar juca rolul în patru direcții de acțiune:
1. UE și -ar consolida capacitățile de identificare și combatere a dezinformării prin forțele
strategice de comunicare și a r îmbunătăți mijlocul de comunicare prin crearea unui
sistem de alertă rapidă pentru a facilita schimbul de informații între statele memebre și
instituțiile UE.
2. UE a r cola bora cu platformele și industria online prin intermediul unui cod de practici
voluntar privind dezinformarea pentru a spori transparența comunicărilor de tip politic
și pentru a preveni utilizarea manipulativă a serviciilor lor. Acest lucru permite
utiliza torilor să știe de ce văd conținut și anunțuri politice, de unde provin și cine se
află în spatele lor.
3. Comisia și Înaltul Reprezentant, în coope rare cu Parlamentul European, ar contribui la
creșterea gradului de conștientizare și a rezilienței la dezinfor mare în cadrul societății,
în special prin intermediul unui mesaj bazat mai mult pe fapte și eforturi reînnoite de
promovare a competenței mediatice.
4. Comisia a r sprijini eforturile statelor membre de a asigura integritatea alegerilor și de a
consolida rezi stența sistemelor democratice ale UE, facilitând colaborarea, oferind
îndrumare și sprijin prin intermediul măsurilor legislative.14
Este necesar să se unească forțele pentru a contracara dezinformarea și pentru a favoriza
rezistența societății. Astfel, instituții din Uniunea Europeană au lansat o serie de inițiative
menite să sensibilizeze opinia publică cu privire la dezinformare prin intermediul seminariilor
sau conferințelor. La acestea au participat sute de jurnaliști, ceea ce a dus la o mai bună
înțelegere și acoperire în ceea ce privește dezinformarea. Iar sesiunile de informare pentru
grupurile de vizitatori, inclusiv în cadrul Săptămânii Europene a Tineretului de la Bruxelles,
au găzduit participanți din partea societății civile, a universităților și a organizațiilor de tineret.
Comisia a lucrat împreună cu Serviciul european pentru acțiune externă și cu Parlamentul
European pentru a produce și a distribui materiale de sensibilizare cu privire la dezinformare,
pe baza experienței academice și insti tuționale.
14 A se vedea https://eeas.europa.eu/headquarters/headquarters -Homepage/63943/progress -report -action –
plan -against -disinformation_en , accesat la data de 18 iunie 2019
25
Totodată, mai multe Reprezentanțe ale Comisiei au creat pagini de pe site -urile lor care au
respins pe termen lung miturile despre UE și au dezvoltat parteneriate cu echipele editoriale și
alte inițiative ale societății civile pentru a dezvă lui dezinformarea.
De asemenea, pe baza acestor experiențe, în octombrie a.c, Comisia va adopta un raport
cuprinz ător doar cu privire la alegeri.
26
Capitolul 3: Comportamentul Rusiei față de România și Republica
Moldova
3.1 Rusia și -a creat pre -condiții pentru un război hibrid în Republica
Moldova
Propaganda mediatică este parte a războiului -hibrid dus de Rusia, inclusiv contra Republicii
Moldova. Aproximativ 60% din posturile de televiziune care emit pe teritoriul Republi cii
Moldova sunt rusești. Însă nu toate aceste posturi transmit știri și emisiuni informativ –
analitice, majoritatea difuzând programe de divertisment. Astfel, UE a adoptat o rezoluție
pentru combaterea propagandei rusești în spațiul comunitar. O rezoluție a Parlamentului
European, adoptată în 2016, se referă la propaganda rusească în spațiul Uniunii Europene, dar
și în țările din vecinătate.
Parlamentul R. Mold ova a aprobat, în prima fază, două proiecte de amendamente la Codul
audiovizualului. Unul din tre proiecte permite difuzarea programelor informative și
emisiunilor politico -analitice produse în statele membre ale UE, SUA, precum și statele care
au ratificat Convenția Europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră, scrie Report.md.
Prin a cest proiect, dacă va fi votat în a doua lectură, radiodifuzorii din Republica Moldova
ar putea fi obligați să retransmită doar emisiuni de știri și talk -show -uri produse în UE sau alte
state care au semnat Convenția Europeană cu privire la televiziunea tr ansfrontalieră, ceea ce
exclude emisiunile în limba rusă.
De asemenea, conținutul autohton ar trebui să fie în proporție de 80% în limba română.
Mai exact, prin interdicția de a retransmite emisiuni TV și de radio produse în țările care nu
au aderat la Convenția pentru televiziunea transfrontalieră, autoritățile sunt suspectate că
limitează libertatea de expresie. Iar prin obligarea radiodifuzorilor de a produce cel puțin 8 ore
de emisie locală, o parte dintre care să fie în prime -time, se întrevede int enția de a provoca
falimentul celor care nu -și vor permite să producă emisiuni autohtone.
27
3.2 Republica Moldova „înghițită” de propaganda rusească
Sursele mass -media care promovează în Republica Moldova interesele Federației Ruse și –
au mărit numărul știrilor și articolelor manipulatorii pe parcursul ultimilor trei ani.
Fenomenul propagandei mediatice rusești, reprezintă una din principalele provocări pentru
spațiul informațional al Republicii Moldova. Acțiunile autorităților până la acest mom ent
continuă să fie insuficiente pentru a opri propaganda externă pro -rusă și efectele sale negative
pentru spațiul informațional din Republica Moldova. Totodată, este de remarcat efortul tot
mai mare al organizațiilor societății civile din Republica Moldo va și susținerea partenerilor de
dezvoltare care promovează tot mai multe inițiative de identificare și combatere a falsurilor
mediatice. Acestea sunt principalele concluzii ale notei analitice, elaborate de Institutul pentru
Politici și Reforme Europene ( IPRE), care vine cu recomandări privind intervenții în
diminuarea acestui fenomen.
Nota analitică IPRE are la baza o analiză a conținutului știrilor și articolelor publicate pe
parcursul ultimilor ani, publicate de trei surse media on -line rusești pre zente în Republica
Moldova (Sputnik.md, KP.md, Vedomosti.md). Analiza arată că aceste surse media
promovează activ informații manipulatorii care propagă interesele Kremlinului în spațiul
mediatic din Republica Moldova. În total au fost analizate 652 de lin k-uri, plasate în perioada
anilor 2015 -2017, pe site -urile www.sputnik.md (308 link -uri), www.kp.md (231 link -uri) și
www.vedomosti.md (113 link -uri).
FIGURA 3.1 Numărul total de link -uri analizate
28
Totodată, portalul sputnik.md a publicat în 2015, 63 d e articole cu tentă propagandistică, în
2016 a publicat 106, iar în 2017 a publicat 139 de articole. La rândul său, KP.md a scris în
2015 69 de materiale pro -Rusia, în 2016 a scris 72, iar în 2017 a scris 90 de articole.15
FIGURA 3 .2 Numărul de materiale analizate
O altă caracteristică specifică este că majoritatea articolelor publicate în mass -media
analizată nu sunt semnate de autori. Primul loc la numărul de articole publicate de autori
anonimi îl deține portalul sputnik.md, care a distribuit doar 12 articole se mnate de autori și
296 de articole de anonimi.
Potrivit analizei IPRE, cu toate că în ultimii ani, atât autoritățile, cât și societatea civilă, au
făcut mai mulți pași în combaterea acestui fenomen, sunt necesare eforturi suplimentare,
precum:
• Stabilirea unui mecanism de monitorizare, identificare și sancționare a surselor media
on-line care promovează conținut mediatic cu vădită tentă propagandistică;
• Promovarea transparenței proprietarilor și surselor de finanțare a surselor media on –
line;
15 A se vedea http://ipre.md/2018/09/21/spatiul -informational -on-line-din-republica -moldova -continua -sa-fie-
afectat -puternic -de-fenomenul -propagandei -ruse/ , accesat la data de 30 mai 2019
29
• Identificarea în cooperare cu organizațiilor internaționale și organizații
neguvernamentale de profil a acțiunilor pentru protejarea spațiului informațional al Republicii
Moldova de fenomenul mediatic propagandistic intern și extern;
• Introducerea în curricula școlară a unei noi discipline, care ar dezvolta gândirea critică
și va dezvolta educația mediatică în rândul tinerilor;
• Dezvoltarea campaniilor de deconspirare a surselor mass -media care promovează
dezinformarea.
Sursel e media sovietice, „Komsomolskaya Pravda” și „Argumenty i Fakty” sau postul
TV „Pervyi Kanal”, au rămas pe piața media moldovenească, iar pe parcursul anilor și -au
întărit pozițiile de audiență, continuând să promoveze politica Federației Ruse. Nedo rind să
piardă de sub nfluența sa statele ex -sovietice, Federația Rusă a început pe larg să folosească
noi metode de manipulare media. O nouă treaptă în evoluția propagandei mediatice ruseștia
început în special odată cu izbucnirea conflictului armat d in Ucraina și anexarea ilegală a
Crimeei de către federația Rusă. Ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, declara încă din
anul 2012 că mass -media este unul dintre noile tipuri de armament modern, care de -a lungul
mai multor ani a adus Rusiei atât victorii, cât și înfrângeri. Astfel, clasa politică de la
Moscova a trecut la o treaptă mai agresivă de utilizare a mass -media în scopuri de control,
utilizând pe larg noile tehnologii informaționale –televiziunea, internetul și rețelele de
socializare. În cazul Republicii Moldova, unde aproximativ 40% din populație se
informează din știrile produse la Moscova, aceste noi metode și -au demonstrat eficiența, iar
mijloacele de propagandă și dezinformare au dus la o polarizare a societății, adunate în juru l
luptei între Vest și Est. O altă problemă, care a dus la creșterea fenomenului propagandei
ruseștiîn Moldova, a fost dezvoltareaslabă a mass -mediei, dar și a controlului politic al
presei.
În ultimii ani se atestă deteriorarea situației din R epublica Moldova la capitolul libertatea
presei. Astfel, organizația internațională Freedom House plasează Republica Moldova în
topul ţărilor cu presa parțial liber ă în raportul „Freedom of the Press ”. Totodată, conform
„Word Press Freedom Index” al Organizației I nternaționale „Jurnaliștii f ără Frontiere ”, în
anul 2018 Republica Moldova ocupa locul 81 din 180 de ţări ale lumii incluse în acest
clasament. De asemenea aceasta a pierdu t cinci pozi ţii în clasament faţă de anul 2016,
inclusiv din cauză c ă politica editorial ă a inst ituţiilor media din Republica Moldova este
influen ţată de interesele politice ale proprietarilor, iar provocările majore sunt independența
jurnalistic ă şi transparența proprietății media. Astfel, propa ganda rusă , prin intermediul
30
mass -media , a devenit o problemă de secur itate informațională a țării, influențând direct
preferințele politice ale cetățenilor. La înce putul anului 2018, Parlamentul de la Chișinău a
votat un amendament la Codul Audiovizua lului, care prevedea ca programele informative,
analitice, militare și politice ce pot fi difuzate în R. Moldova trebuie să provină doar din
statele UE, Canada și SUA, precum și din țările care au ratificat Convenția Europeană cu
privire la telev iziunea transfrontalieră. Federația Rusă nu a ratificat acest document, ceea ce
înseamnă că, programele produse în această țară nu mai sunt retransmise în Moldova. Cu
toate acestea, măsura legislativă este insuficientă pentru a opri propaganda pro -rusă, deoarece
în mediul on -line, mass -media care promovează interesele Federației Ruse continuă să
manipuleze. Numărul articolelor on -line de propagandă a crescut în ultimii ani.
O altă problemă o constituie faptul că unii politicieni de orientare pro -rusă dețin controlul
asupra mai multor surse mass -media, care continuă să susțină regimul de la Kremlin prin
difuzarea știrilor false, astfel dezbinând societatea din Republica Moldova. De asemenea,
autoritățile nu asigură pe deplin transparența proprietăț ii mass -mediei, iar piața de publicitate
este controlată de anumite forțe politice și grupuri de interese. Respectiv dincolo de
fenomenul propagandei externe, spațiul informațional al Republicii Moldova este afectat și
de propaganda internă.
Mater ialele publicate de mass -media care promovează interesele Federației Ruse în R.
Moldova transmit sistematic și promovează intens mesaje anti -americane, anti -europene și
anti-occidentale. Aceasta se face cu scopul de a influența atitudinile și convingeri le
cetățenilor moldoveni, încercând să promoveze ideea că doar Federația Rusă este capabilă
să rezolve cele mai mari probleme din întreaga lume. Aceste mesaje au un caracter
propagandistic pronunțat, iar tehnicile de manipulare folosite sunt cele m ai diverse. În
continuare o să menționez câteva tehnici de manipulare utilizate:
• prezentarea selectivă a faptelor: Mass -media analizată a difuzat doar articole care sunt
convenabile geo -politicii Federației Ruse;
• prezentarea unilaterală a faptelor sau știri dintr -o singură sursă: analiza a demonstrat
că majoritatea materialelor au fost preluate din surse oficiale ruse, fără a lua în considerație
alte părți;
• olosirea surselor anonime fără verificarea informației din surse independe nte;
• exagerarea faptelor și evenimentelor: s -a observat că în toate subiectele analizate,
sursele mass -media încearcă să accentueze anumite subiecte pe care le prezintă fie foarte rele,
fie foarte bune;
• promovarea anumitor mesaje sau disc reditarea unor persoane sau grupuri;
31
• interpretarea/comentarea faptelor: în toate articolele analizate se observă încălcarea
normelor deontologice, prin care jurnalistul își impune propria opinie în materiale;
• citarea inexactă și interpre tarea mesajului surselor: aceasta este o tehnică prin care
mesajele surselor sunt citate selectiv și nuanțate prin formulările jurnalistului, astfel încât
mesajul general transmis să corespundă intereselor celui care îl transmite;
• repetarea ideilo r false pentru a conferi credibilitate;
• selectarea titlurilor/imaginilor în mod tendențios: în articolele analizate se prezintă
anumiți actori sau grupuri în lumină negativă sau sunt utilizate imagini care nu au legătură cu
tema materialelor, dar care accentuează ideea negativă în articol;
• promovarea teoriei conspiraționiste precum că în curând va izbucni un nou Război
Rece, iar Rusia va învinge;
• promovarea puterii militare, energetice și financiare a Federației Ruse, prin diferite
exemple unilaterale;
3.3 Propaganda rusească strecurată printre alegerile din Republica
Moldova
Recent a fost dat publicității un raport edificator pe această temă, realizat de Valeriu Pașa
de la think tank -ul WatchDog.md, unde sunt explicate pe larg mutiplele acțiuni de imixțiune
ale Federației Ruse în alegerile parlamentare din 24 februarie în R. Moldova.
Această problemă ne vizează și pe noi, deoarece în anul 2019 și 2020 vor avea loc alegeri
electorale în România, iar strategii lui Putin vo r profita din plin pentru a se implica în
alegerile europene, prezidențiale și parlamentare de la noi. Desigur că vor fi utilizate alte
canale de distribuire, dar tehnicile vor fi aceleași.
La alegerile din Republica Moldova, Rusia s -a implicat folosid diverse metode, unele
observabile, altele mai puțin. De exemplu, înainte de alegeri a apărut o pagină de Facebook
„Adevărul despre Moldova”, în limba rusă, utilizând o imagine preluată de pe internet și fără
32
postări, dar totuși cu 300 de urmăritori. Deci, cei care au făcut pagina urmăresc cu atenție
agenda publică a statelor vizate. Astfel, pagina conține totuși postări, însă erau indisponibile
pentru vizitatori, iar dacă accesai secțiunea „Informații și reclame” apăreau 3 videoclipuri
scurte cu un conținut propagandistic. Două dintre filmulețe erau în limba rusă, iar cel de -al
treilea în limba română și se adresa unui segment de electorat indecis și nemulțumit corupția
guvernării Partidului Democrat prezidat de Vladimir Plahonotniuc.
Conform raportului Wa tchDog.md, toate cele trei filmulețe au avut cumulate peste
850 000 de vizualizări. Cel mai viral clip atinsese pragul de 500 000 de vizualizări,
20 000 de distribuiri și peste 900 de comentarii – cifre impresionante pentru
spațiul digital din Republica Mo ldova, unde avem aproximativ 910 000 de conturi pe
Facebook.16
Cele trei filmulețe au fost virale în rândul utilizatorilor moldoveni timp de mai bine
de trei zile. Pe 15 februarie a.c., pagina a fost raportată, iar Facebook a blocat
pagina, așa cum proceda se anterior cu conturile de propagandă blocate cu două
săptămâni înainte de data alegerilor.
În clipurile video, pe lângă narațiunea dezinformatoare se strecoară statistici false și
manipulări. De exemplu, într -unul dintre acestea, se vorbește de datorii: „Pe spatele
cetățenilor a fost pusă așa -numita „datorie publică” (pe ecran apare eronat „datoria publică
externă” cu cifre false) care din 2015 a crescut cu aproape1 miliard de dolari, dar conform
prognozei economiștilor va ajunge spre finalul anului 2019 la circa 2,266 miliarde de dolari”,
însă, nu se știe exact la ce datorie se referă autorul clipului, deoarece „Soldul datoriei de stat”
și „Datoria publică externă” sunt două lucruri total diferite.
De asemenea, nici România nu a scăpat de atac. Banca Transilvania și compania Transgaz
fiind acuzate de propagandiștii de la Kremlin că ar fi cumpărat „pe nimic” activele băncilor
Victoriabank și Moldova Agroindbank (MAIB). Însă preluarea Victoriabank și MAIB de
către Banca Transilvania nu s -ar fi produs fă ră suportul oferit de BERD – acționar pe termen
lung atât la Victoriabank și MAIB. Ori, BERD deține 8,6% din Banca Transilvania, iar
tranzacția marchează însănătoșirea sectorului bancar marcat de „scandalul furtului miliardului
de dolari”.
Întrebarea ce a mai mare este că de ce au ales propagandiștii Facebook -ul? Deoarece
conform unor calcule, aproximativ 20% dintre cetățenii moldoveni se informează de pe
rețelele de socializare, majoritatea preferând Facebook -ul.
16 A se vedea https://larics.ro/lectii -de-propaganda -digitala -ale-kremlinului -in-pragul -alegerilor -din-republica –
moldova/ , accesat la data de 5 iuni e 2019
33
3.4 România, o posibilă țintă a propagand ei rusești
Dezbaterea despre metodele prin care putem face față acestui model de gândire în care ceea
ce noi credem sau vrem să credem este mai important decât faptele obiective , a cuprins și
România. În România s -a manifestat în special în perioada electorală din 2016, dar și în
timpul protestelor din februarie 2017. De altfel, fenomenul ”fake news” s -a dezvoltat și
propagat cel mai bine în timpul unor evenimente sau situații lim ită, cu efect important asupra
consumatorilor de informație. Site -urile din România care promovează știri false pretind că
sunt platforme de știri independente, însă le lipsește transparența: nu prezintă detalii despre
autori și despre redacție, nu citează surse credibile și nu oferă informații ce pot fi verificate.
Dintre toate instrumentele de in fluență pe care Kremlinul le utilizează împotriva României,
dezinformarea este ce a mai insidioasă și mai greu de contracarat. Însă, educarea publicului și
responsabilizarea principalilor lideri de opini e sunt pași necesari pentru a -l împiedica să
devină o forță cu adevărat subversivă în România.
Principala cale prin care Moscova încearcă să-și atingă obiectivele și să influențeze opi nia
publică – uneori c hiar provocând ac țiuni civice sau comportamente politice – ține de folosirea
dezinformării și a propagandei. Acestea sunt preocupări tot mai mari și la no i, în ciuda
percepției generale că, pe fon dul tensiunilor istorice, al rela țiilor înghețate și al a finității
culturale foa te mici , România este o țintă secunda ră.
Armand Goșu, expert în spațiul estic a spus într -un interviu că cel mai probabil unioniștii
conduc propaganda rusească, deoarece însăși Sputnik -ul de la Chișinău este condus de Iurie
Roșca, fost unionist. (A se vedea Anexa 1)
Unele forme de propagandă sunt ușor de reperat și destul de inofensive, cum ar fi articolul din
Sputnik.md care îl lăuda pentru colecțiile de artă și intelect pe Codrin Ștefănescu, secretar
general adjunct al PSD, la câteva zile după ce acesta a fost implicat într -un scandal cu
bodyguarzi la procesul lui Liviu Dragnea.
Încercare a de a stimula îndoiala față de opțiu nile e uroatlantice și europene ale Româ niei sau
de a slăbi sentimentul pro occiden tal este mai pro fitabilă Kr emlinului, deoarece românii nu au
nicio nostalgie cu pri vire la Rusia (sau fosta URSS) și o percep ca pe o amenințare.
În România, l a fel ca și în alte țări din Eu ropa Centrală și de Est, mașina de dezin formare a
Kremlinului este profund oportu nistă. Speculează și folosește contextul socio -politic, stârnește
emoțiile sau cre dințele existente la nivelul diverselor gru puri, pentru a le aduce mai aproape
de narațiunile sprijinite de Krem lin. Acest lucru implică o investiție relativ modestă a
34
aparat ului de propagandă, ca re reușește să creeze confuzie, uneori panică, cultivân d teorii ale
conspirației și neîncrederea în sistemul de valori occidentale și al guvernării democratice.
Trei forțe principale contribuie la răspân direa narațiunilor anti -occidentale și pro-Kremlin în
România: canalele o ficiale de propagandă; rețelele social media; cate goria site -urile
marginale, conspi raționiste sau naționaliste. Ca bonus, uneori primesc și o mână de ajutor de
la mass -media sau de la personalități publice.
Canalele o ficiale de propagandă sunt o dezvoltare recentă în spațiul mediatic româ nesc. Dup ă
o prezență scurtă și fără succes a RT, Sputnik și -a făcut debutul, deși indirect, prin interm ediul
Republicii Moldova. Astfel, Sputnik Moldova, prima componen tă în limba română a Sputnik
News, a fost lansată în mai 2015. Ulterior, în august 2016 a fos t adăugată componenta Moldo
va-România dedicată unui public româ nesc. Sub sloganul „Sputnik spune ceea
ce alții tr ec sub tăcere“, platforma reven dică astfel o parte din piața știrilor
alternative.
Pe de alt ă parte, Facebook contribuie ma siv la propagarea narațiunilor pro -Krem lin și la
dezvoltarea activismului onlin e pro -rusesc. Spre deosebire de Sputnik News și de alte site -uri
de știri pro -Moscova – care folosesc în principal voci care aparent proiectează autoritate sau
„experți“ pentru a servi drept purtători de cu vânt pentru prop aganda Kremlinului în România,
deoarece potrivit unor studii, pentru 7 5% dintre români Facebook reprez intă principalul canal
de informare.17
Propaganda și manipulările prin fake news, promovate prin eforturi directe sau indirecte de
Moscova în Europa de Est, inclusiv în România și Republica Moldova, diferă foarte mult în
funcție de țară, pentru că trebuie să țină cont de doi factori foarte i mportanți: deschiderea
mediului socio -cultural la Rusia și voința politică locală de a contracara propaganda . „În
România, condițiile de mediu sunt contrastante cu Moldova, nu avem factori favorizanți, nu
poți să faci propagandă în limba rusă în România, nu ai televiziuni și rețele sociale rusești.
Însă este foarte clar că voința politică de acum de a contracara propaganda este zero, nu avem
nimic. Totul este un efort privat. Dimpotrivă, ai tot felul de actori parastatali, unde influența
rusă proliferează. La nivel guvernamental, fake news este unul dintre principalele instrumente
de guvernare. Că preiei teme de pe Sputnik sau le inventezi aici…”, a explicat Sorin Ioniță,
membru al Expert Forum.18
17 A se vedea http://www.manafu.ro/2016/12/stiri -false -romania/ , accesat la data de 5 iunie 2019
18 A se vedea https://romania.europalibera.org/a/temele -propagandei -ruse -%C3%AEn -rom%C3%A2nia -expert –
la-bucure%C8%99ti -fake -news -e-instrument -de-guvernare/29821867.html , accesat la data de 8 iunie 2019
35
În România și Moldova, deschiderea politică pentru p ropagandă este foarte mare, iar
partidele de guvernământ au preluat chiar din practicile de propagandă și fake news ale
Rusiei . Ideea că Occidentul nu este un aliat, ci un „inamic disimulat“ pare să fie obiectivul
principal al mașinăriei de dezinfo rmare din Ro mânia. Țara noastră este în general pre zentată
ca un simplu vasal al Occidentului, o „colonie americană“ folosită ca un simplu câmp de l uptă
și ca sursă de extragere a resurselor și a capitalului autoh ton.
România, ca stat mem bru al N ATO, este ridiculiz ată și conside rată drept o marionetă în
războiul di ntre Vest și Rusia. Perspectiva canalelor de dezinformare pro -Kremlin este aceea
că România rămâne un actor de securitate in signi fiant și este atât de vulnerabilă încât aproape
că nu prezintă interes. Un element su plimentar ține de ideea că cheltuielile destinate apărării
sunt atât inutile, c ât și contraproductive, ceea ce generează o și mai mare insecuritate. O
componentă constantă a acestei narațiuni a fost ar gumentul că, prin găzduirea elementelor
scutu lui antirachetă, România nu numai că se pune singură în pericol ( fiind doar un
câmp tactic pentru NATO), dar devine astfel și o amenințare directă pentru Rusia, forțând -o
astfel să se apere. Nu în ultimul rând, canalele de dezinformare sunt inun date cu știri despre
superioritatea m ilitară a Rusiei pentru a arăta că orice investiții în apărare a României nu vor
avea un im pact real.19
Kremlinu l știe că românii s -au temut me reu de agresiunea Rusiei. Speculând aceas tă frică și
repetând ideea că Occidentu l este cel care provoacă Rusia, mașina de propagandă pro –
Kremlin inst igă nu un sentiment anti -rusesc ci, paradoxal, un sentiment anti -occidental în
România. Privind prin lentilele mașinii de dezinfor mare, Occidentul poate deveni un inamic
mare pentru România dac ă aruncă țara într -un con flict deschis cu inamicul său
istoric, Rusia.
Dintre toate instru mentele de in fluență pe care Kremlinul le utilizează împotriva României,
dezinfor marea este cea mai insidioasă și mai greu de contracar at. Însă transparentizarea ,
educarea publicului, precum și responsa bilizarea principalilor lideri de opini e sunt pași
necesari pentru a -l împiedica să de vină o forț ă cu adevărat subversivă în Ro mânia.
19 A se vedea https://revista22.ro/supliment/dezinformare -trollin g-i-hacktivism -n-romnia , accesat la data de 8
iunie 2019
36
3.5 Combaterea dezinformării
Pentru a combate fenomenul ”fake -news”, tehnologia a scos la înaintare mijloace prin care
influența știrilor false poate fi redusă sau chiar stopată. Este abordată orientarea către
utilizator, către informarea acestuia asupra informațiilor suspecte de a fi false și asupra
metodelor prin care -și pot filtra informațiile pentru a se feri de pericolul reprezentat de către
„fake news”. Marii jucători din industria online au decis să -și spună cuvântul și să contribuie
semnificativ la lupta împotriva știrilor false. Google și Facebook sunt giganții care au
pornit și întețesc acest război.
Google a anunțat că își extinde acțiunile de verificare a veridicității informațiilor la nivel
mondial prin intermediul opțiunii „Fact Check”. Concret, această opțiune, disponibilă
tuturor utilizatorilor, permite compan iilor de publishing să afișeze eticheta „Verificat” în
dreptul știrilor afișate în rezultatele căutării de pe cel mai popular motor de căutare și astfel să
informeze despre știrile pe care le afișează.
Și platforma de social media se alătură luptei împotri va flagelului știrilor false. Astfel, a dat
utilizatorilor posibilitatea de a marca știrile false și a început deja să dezactiveze conturi
suspecte care folosesc pagini populare cu „like -uri” false pentru a obține o mai mare
popularitate și pentru a le fol osi în răspândirea de știri false. Facebook dezvoltă algoritmi care
să detecteze știrile false și să le marcheze, să le izoleze sau chiar să interzică afișarea lor în
timeline dacă acestea sunt raportate în mod constant. Deja, 30.000 de
conturi de Facebook din Franța au fost suspendate pentru a opri răspândirea de știri false,
dezinformarea și spam -ul. De asemenea, Facebook este încă în perioada de teste și
promovează chiar în aceste zile un instrument educațional prin care utilizatorii
pot să identifice șt irile false.
La nivel mondial, autoritățile s -au autosesizat și au început să ia măsuri pentru a minimiza
efectul nociv pe care -l au știrile false. În Cehia, de exemplu, ministerul de interne a lansat
„Centrul împotriva terorismului și amenințărilor hibride” unealtă prin care dorește să lupte
împotriva știrilor false. Acest centru a fost lansat după ce mai mult de 40 de site -uri au
răspândit știri false, în special legate de imigranți. Specialiștii care lucrează în acest centru
culeg informații despre știrile false prin intermediul unui cont de Twitter dedicat, dar și prin
intermediul unei platforme on -line. De asemenea, doresc să extindă colaborarea cu Facebook
pentru a opri răspândirea de știri false, mai ales atunci când se pregătesc pentru alegeril e
electorale.
37
Guvernul din Germania pune accent pe lupta împotriva „fake news” și speră ca platformele
social media și utilizatorii acestora să dea o mână de ajutor în această luptă. Oficialii au
exprimat îngrijorări în legătură
cu alegerile după ce au fost raportate știri false despre cancelarul Angela Merkel și admit că
companiile social media trebuie să primească sprijin pentru a controla această problemă, însă
doar în limita strictă a legilor din această țară privind defăimarea.
Rețeaua First Dra ft News și Google News Lab au anunțat lansarea, împreună cu 16 redacții
germane și franceze, a unui instrument de verificare a informațiilor web, o inițiativă susținută
de Facebook, care își dezvoltă propriul sau instrument în acest sens, care va permite
redacțiilor să colaboreze pentru „identificarea și verificarea conținutului care circulă on -line,
fie că este vorba de fotografii, clipuri video, comentarii sau site -uri de știri”, potrivit unui
comunicat Google.
În Taiwan, implicarea comunității în băt ălia împotriva știrilor false este o temă comună.
Guvernul din această țară a lansat inițiativa ”vTaiwan” prin care sunt utilizate o serie de
resurse și instrumente digitale pentru a implica cetățenii. Departamentele guvernului au
obligația de a pune la di spoziția publicului, spre consultare și informare, aspecte ce țin de
diverse domenii precum economie, sănătate, industrie, armată, tocmai pentru a stopa
răspândirea de informații din surse necredibile.
Și în România au apărut o serie de măsuri care aju tă în lupta împotriva știrilor false.
Factual.ro este, probabil, cel mai cunoscut proiect care pune umărul la războiul împotriva
știrilor false. Implementat de Asociația Funky Citizens și cu contribuția voluntară a experților
care dedică lunar din ti mpul lor proiectului, Factual.ro este primul site de fact -checking pe
știri politicile și pe declarațiile publice din România și se adresează „oricărui cetățean
interesat de bunul mers al cetății, dar cu precădere celor la fel de nereprezentați politic ca și
noi, afectați de calitatea slabă a dezbaterilor din spațiul public românesc ”.20
O altă unealtă care ajută în acest război este aplicația „De necrezut” care vânează fake
newsurile din România. Monitorizează 70 de site -uri și avertizează utilizatorii dacă un site ar
putea răspândi fake news prin afișarea mesajului: „Pare de necrezut? Verifică informația și
din alte surse”. Este o extensie de browser web disponibilă, momentan, doar pentru Google
Chrome, urmând să fie lansată și pentru Firefox
sau Opera. Dup ă instalare, utilizatorul care accesează un text pe un site de „știri false” sau
20 A se vedea https://www.factual.ro/despre/ , accesat la data de 14 iunie 2019
38
care vede, în feed -ul de Facebook, linkuri către paginile respective este anunțat, pe o bandă
roșie, că acest site nu este o sursă sigură de informare. Astfel, utilizatorul po ate fi interesat să
verifice informația și din alte surse și poate va evita, pe viitor, să acceseze și să
răspândească astfel de materiale.
Aplicația „Biziday” oferă notificări și alerte, personalizate în funcție de interesul
utilizatorului. Scoate în evidență știrile cu adevărat importante încercând, în același timp, să
ofere informații din surse cât mai credibile. Prezintă știri scurte, si ntetizate, astfel încât să fie
înțeleasă toată informația din titlu și direcționează către cele mai prestigioase site -uri de știri
centrale și locale.
39
Concluzii
Mass -media și rețelele de socializare sunt ”invadate” de știri false furnizate sub masca unor
fapte, situații sau evenimente adevărate. Fenomenul a devenit și în România un demn urmaș
al propagandei și dezinformării. Contracararea acestui proces în conti nuă dezvoltare se poate
face, în primul rând, prin educație și cunoaștere.
De exemplu, ș tirile false din domeniul politic sunt cele mai răspândite, se distribuie cel mai
rapid si au un indice de viralitate net superior celorlalte categorii populare între cei care gustă
genul (celebrități, business, terorism si războaie, stiință si tehnologie, divertisment si dezastre
naturale).
De asemenea, d evine evident faptul că societățile democratice occidentale nu au fost
pregătite să se apere în fața acestui tip de amenințare care ține de sfera războiului hibrid.
Decât a cuceri militar și economic un teritoriu este mult mai simplu și mai puțin costisitor să
obții practic același lucru prin manipularea populației. Orice avans tehnologic a avut potențial
benefic și potențial distructiv. A depins de modul în care societatea a înțeles să folosească
noile tehnologii. De data asta, știrile false și manipularea în masă vor fi extrem de greu de
controlat. În ciuda difuzării acestor informații false, legea americană protej ează pe autori prin
libertatea de exprimare definită de primul amendament. Confruntat cu această situație,
Facebook și -a luat angajamentul de a trimite avertismente utilizatorilor care primesc "știri
false". Deși în Statele Unite a devenit un fenomen, nici un studiu serios nu dorește să dezbată
acest lucru .
În acest sens, mulți specialiști au acuzat creșterea în social media a așa -numitei „bule filtru”,
fenomenul care arăta utilizatorilor doar conținut pe placul lor și ascunzând alt gen de știri.
Criticii spun că acest lucru denaturează imaginea de ansamblu și inhibă perspectiva neutră,
ceea ce înseamnă că poveștile cele mai incendiare obțin cea mai mare atenție. Această idee
conform căreia societatea se informează doar conform propriilor pref erințe și că filtrează
realitatea doar cu ajutorul unor anumite canale de informare poate avea consecințe grave.
Dezinformarea reprezintă o amenințare în evoluție care necesită o cercetare continuă pentru
a actualiza setul de de instrumente de politici, în conformitate cu noile tendințe și practici.
Sursele rău intenționate, atât în interiorul UE, cât și din afară, utilizează în mod constant noi
tactici, optând din ce în ce mai mult pentru operațiunile locale la o scară mai mică, care sunt
mai puțin susc eptibile de a fi detectate și expuse. Cu toate acestea, obiectivul rămâne același:
40
împărțirea societății noastre și subminarea încrederii cetățenilor în procesele și instituțiile
democratice.
Protejarea proceselor și instituțiilor democratice de dezinfo rmare și manipulare reprezintă o
provocare pe termen lung și necesită eforturi continue. De asemenea, acest lucru necesită și
un efort comun din partea instituțiilor UE și al statelor membre și include necesitatea unor
resurse umane și financiare adecvate pentru o mai bună detectare a dezinformării, analiză și
expunere a campaniilor de dezinformare și pentru sporirea pregătirii pentru abordarea
campaniilor de dezinformare la nivelul Uniunii Europene și la nivel național. Astfel, sectorul
privat, în special platformele online, au o responsabilitate deosebită în ceea ce provește
combaterea dezinformării.
Comisia și Înaltul Reprezentant se angajează să -și continue eforturile comune de a ne
proteja democrația europeană de dezinformare și manipulare. Este res ponsabilitatea noastră
partajată să protejăm dreptul cetățenilor UE la informații factuale, obiective și fiabile.
În concluzie, trăim într -un ambient bogat în media persuasive. Este necesar uneori să fim
convinși în anumite privințe, iar media reprezin tă o alternatică facilă de obținere a
informațiilor. Ne putem proteja de consecințele persuasive ale mass mediei începând prin a
privi dincolo de sensul aparent al informațiilor.
Așadar, mare atenție la ceea ce citiți pe internet, la ce distribuiți și l a ce auziți. Sfatul meu
cel mai simplu de pus în aplicare este să verificați dacă aceeași informație a fost difuzată de
mai multe surse, precum ziare cunoscute, televiziuni, radiouri și age nții de presă cu -n statut
înalt, pentru că ceea ce citim și spunem nu ne influențează doar pe noi, ci și pe cei din jurul
nostru.
41
Bibliografie
1. Anti-Defamation League (ADL), Blood Libel: A false, incendiary claim against jews ,
https://www.adl.org/education/resources/glossary -terms/blood -libel
2. Conley Kremlin Playbook , 2016
3. Daniel David, Psihologia poporului român: Mic ghid de site -uri dubioase din era
postadevărului, 2015, Polirom
4. David M. G., Christianity in the Later Roman Empire , 2015
5. Digi24: Cum funcționează propaganda rusă pe internet,
https://www.digi24.ro/opinii/cum -functioneaza -propaganda -rusa-pe-internet -816196
6. European External Action Service: Progress report on Action Plan against
Disinformation, https://eeas.europa.eu/headquarters/headqu arters –
Homepage/63943/progress -report -action -plan-against -disinformation_en
7. Gillian Clark, Christianity and Roman Society , 2004
8. HotNews.ro, https://www.hotnews.ro/stiri -esential -23006816 -video -este-romania –
tinta-pentru -propaganda -ruseasca -corneliu -bjola-profesor -oxford -strategia -este-
creeze -neincredere -situatia -statului -drept -dezvoltare -interna -care-serveste -intereselor –
rusiei.htm
9. https://www.factual.ro/despre/
10. Institutul pentru Politici și Reforme Eur opene: http://ipre.md/2018/09/21/spatiul –
informational -on-line-din-republica -moldova -continua -sa-fie-afectat -puternic -de-
fenomenul -propagandei -ruse/
42
11. Larics.ro, Nicolae Țîbrigan, Lecții de propagandă digitală ale Kremlinului în pragul
alegerilor din Republica Moldova , https://larics.ro/lectii -de-propaganda -digitala -ale-
kremlinului -in-pragul -alegerilor -din-republica -moldova/
12. Manafu.ro: Facebook este campion la știri false în România,
http://www.manafu.ro/2016/12/stiri -false -romania/
13. PoliticoMagazine, The long and brutal history of fake news ,
https://www.politico.com/magazine/story/2016/12/fake -news -history -long-violent –
214535
14. Publication Office of the European Union: A multi -dimensional approac h to
disinformation report, https://publications.europa.eu/en/publication -detail/ –
/publication/6ef4df8b -4cea-11e8 -be1d -01aa 75ed71a1/language -en
15. Radio Europa Liberă România: https://romania.europalibera.org/a /temele –
propagandei -ruse-%C3%AEn -rom%C3%A2nia -expert -la-bucure%C8%99ti -fake-
news -e-instrument -de-guvernare/29821867.html
16. Revista 22, Corina Rebegea, Dezinformare, trolling și hacktivism în România ,
https://revista22.ro/supliment/dezinformare -trolling -i-hacktivism -n-romnia
17. StratCom: NATO Strategic Communications Centre of Excellence ,
https://www.stratcomcoe.org/robotrolling -20191
18. The Wall Street Journal, https://www.wsj.com/articles/russias -covert -tactics -aim-to-
alienate -ukraines -western -neighbors -11558098000
19. William Weier, History's Greatest Lies , 2009
43
Anexa 1 Interviu cu Armand Goșu
Considerați că în România există dezinformare și că Rusia și propaganda
rusească au legătură?
Sigur. În primul rând dezinformarea există din antichitate. Însă acum, în secolul XX toată
tehnologia modernă a sporit capacitatea de dezinformare. Dar exstă dezinformare care are
legătură cu Rusia și care nu are legătură.
În al doilea rând, dezinformarea rusească, propagandele rusești nu acționează direct din Rusia,
deoarece România nu este o țintă specială, precum Polonia care este un stat puternic. Dar
dezinformarea din partea Rusiei are legătură cu Republica Moldovei, România nu este
considerată suficient de autonomă, ea fii nd văzută mai mult ca o colonie americană.
Însă pot spune că foștii unioniști conduc propaganda asupra României. Iurie Roșca era
președintele Partidului Popular Creștin Democrat din Republica Moldova și omul serviciilor
românești, fiind în același timp age nt rus, iar el acum conduce Sputnikul de la Chișinău.
Acești foști unioniști se ocupă de propaganda rusească în România, fiind mai mult o filială a
rușilor.
Dar în perioada alegerilor din România nu a existat dezinformare din
partea Rusiei?
Da, a existat. Narativele lor nu sunt pro sau contra Uniunii Europene, ele sunt construite în așa
fel încât să creeze rupturi în societate. România cum e pro -UE, ei încearcă să creeze un
narativ conservator cum că UE strică valorile tradiționale românești. Dacă România ar fi fost
conservatoare, atunci Uniunea Europeană ar fi venit și ar fi promovat un alt narativ. Pentru că
pe ruși îi interesează să -și facă fani în societate nu să creeze narative.
Dezinformarea din România se datorează faptului că Rusia încearcă să
slăbească sentimentul pro -occidental?
Da, dar asta este o miză mare. Occidentul este murdar și fiind împotriva valorilor tradiționale,
vrea sa le niveleze cumva. De asemenea, Putin și propaganda rusească exploatează
slăbiciunile noastre, ale unor instituții și incapacitatea oamenilor politici de a le răspunde
oamenilor de rând.
44
Este propaganda rusească o amenințare la adresa securității naționale?
Sigur că este. Numai că în România disputa internă este atât de mare încât propaganda
rusească nu se mai deslușeșt e. Iar când vine vorba de combaterea propagandei rusești sunt din
ce în ce mai rezervat,sceptic.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Tehnici de producție editorială în presa scrisă, audiovizual și [618679] (ID: 618679)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.