CEREMONIALUL ȘI PROTOCOLU L ÎN RELAȚIILE [618670]

CEREMONIALUL ȘI PROTOCOLU L ÎN RELAȚIILE
INTERNAȚIONALE

Scurtă prezentare a contextului actual al relațiilor internaționale

Este bine cunoscut faptul că, în cadrul societății contemporane , la nivel
global, ca urmare a conturării noului mediul de securitate, s -a impus o redefinire a
principalelor raportu ri internaționale, aspect cu implicații directe la nivelul
securității internaționale, implicit la nivelul securității statelor1.
Iar î n vreme ce l a nivel european, s -a remarcat o diminuare conside rabilă a
riscului producerii unor confruntări majore, continua ascensiune a interdependenței
statale atrăgând după sine și o accelerare de tip exponențial a interacțiunilor dintre
state2, mediul diplomatic la nivel internațional a ajuns să fie caracterizat printr -un
număr impresionant de „actori”, aspect ce demonstrează procesul exponențial de
democratizarea relațiilor internaționale, la nivel global.
Toate transformările politice, ca și cele sociale ori de natură economică , ce
s-au derulat în ultimele dece nii la nivel global au reușit să imprime o serie întreagă
de efecte deosebite asupra ulterioarei desfășurări a relațiilor internaționale,
principalele consecințe directe resimțindu -se în principal asupra caracterului
diplomației, dar și asupra conținut ului, a metodelor și a formelor ei de manifestare.
Întărirea uzanțelor diplomatice a atras după sine și transformarea normelor
cutumiare în norme contractuale în ceea ce privește raporturile dintre diversele state
ale lumii, diplomația lărgindu -și conside rabil sfera de acțiune și diversificându -și

1 H. Morgenthau, Politica între națiuni, lupta pentru putere și lupta pentru pace, Editura Polirom, Iași, 2007,
pp.45 -47
2 Paiușan – Nuică Cristina, Istoria relațiilor internaționale și a diplomației (1945 – 2008), Editura Fundației
România de mâine, București, 2008, pp.45 -49

activitățile, în vederea promovării intereselor și a colaborării interstatale. Iar în
ultimele decenii a început să se remarce o anumită tendință a diplomației, aceasta
afirmându -se gradual drept o componentă pr imordială în cadrul complexelor
structuri ale relațiilor internaționale.
În acest fel, domeniul diplomatic și -a modificat exponențial gradul de
complexitate, în cadrul acestuia remarcându -se o serie întreagă de mijloace specifice
precum tratatele și tra tativele diplomatice, bunele oficii, convorbirile diplomatice,
dar și protocoalele și ceremonialele dedicate diverselor acțiuni.
Pe fondul amplificării deosebite pe care a cunoscut -o fenomenul globaliză rii,
la care s -au adă ugat și dezvoltarea diverselor procese de integrare economică, ca și
dezvoltarea exponențială a politicii regionale, s-a sesizat o creștere exponențial ă a
relațiilor internaționale, fenomen ul fiind considerat a fi fără precedent la nivelul
istoriei umanității .
Tot mai numeroasele incid ente înregistrate în ultimii ani la nivel global nu
au făcut decât să confirme faptul că în cadrul actualei societăți există un risc crescut
ca întreg sistemul relațiilor internaționale să sufere serioase erodări în situația
existenței unor amenințări la a dresa statelor lumii , buna funcționare a diplomației
internaționale constituindu -se într -o confirmare a suveranității și disponibilității
statelor, principalul scop urmărit fiind o interacționare permanentă într -un cadru
oficial, unanim acceptat3.
Așa d upă cum se cunoaște, i ndiferent de schimbările majore ce au avut loc
de-a lungul timpului la nivelul echilibrului geopolitic și strategic global, marile state
ale lumii , ca și liderii acestora au apelat în permanență la serviciile aferente
diplomației (și implicit a diplomaților) pentru a -și atinge scopurile vizând
cunoa șterea tuturor obiectivelor politice ale aliaților sau a le statelor considerate
ostile ( ce au fost declarate sau nu ).
Nu în ultimul rând, diplomația a reușit să se poziționeze și la baza elaborării
propriilor orientări ce vizau politica externă sau la adaptarea acestora, astfel încât
principalul scop urmărit să fie apărarea intereselor proprii, atât la nivel continental,
cât și la nivel global.

3 Jules Cambon, Diplomatul, Editura Institutul European, București, 2011, pp.25 -29

Protocolul și ceremonialul în relațiile in ternaționale

În cadrul scenei internaționale, ce este caracterizată prin dreptul, ca și vința
fiecărui stat al lumii de a defini, întreține și dezvolta cu restul statelor diverse relații
ce au la bază principiile fundamentale regăsite în domeniul dreptul ui internaționale,
se remarcă faptul că atât cunoașterea normelor de protocol diplomatic, ca și punerea
în aplicare a acestora se constituie într -o condiție esențială nu doar pentru
manifestarea reciprocei curtoazii internaționale, ci și pentru r ecunoașter ea de facto
a controversatului domeniu al egalității drepturilor statelor lumii, în absența oricăror
condiții privind mărimea acestora, regimurile politice ori sociale, ca și localizarea
geografică.
În actualul context al vieții internaționale , totalitatea relațiilor stabilite între
reprezentanții oficiali al statelor lumii, prin intermediul unui cumul al regulilor de
conduită, protocoale și ceremonialuri , determină o bună derulare a tuturor relațiilor
internaționale, în paralel cu asigurarea res pectării principiilor aferente egalității
suverane.
În domeniul dedicat protocolului din sfera relațiilor internaționale se remarcă
faptul că acesta se constituie în cumulul regulilor dedicate stabilirii diverselor forme
ceremoniale existente între relaț iile stabilite la nivel internațional, ca și între
diplomați și diverșii reprezentanți al statului de reședință, acestora adăugându -li-se
și modalitățile în care se derulează totalitatea manifestărilor diplomatice. Mai
precis, prin intermediul protocolului se reușește stabilirea tuturor normelor dedicate
manifestărilor sociale, a regulilor , ca și a uzanțelor ce se impun a fi respectate nu
doar la nivelul vieții sociale, ci și în cadrul relațiilor interpersonale existente.
Indiferent că în speță sunt impl icate diversele prerogative specifice agenților
diplomatice pest e granițele statului de origine sau ceremoniile ori vizitele
organizate la nivel înalt, ceremonialul și protocolul reușesc să contureze climatul

favorabil unor relații internaționale deosebite , în cadrul acestora un loc important
fiind ocupat de curtoazie4.
În ceea ce privește ceremonialul, acesta se constituie în ansamblul formelor
de curtoazie ce sunt utilizate în cadrul diverselor relații existente între statele lumii,
caracterul său fiind mai specific prin comparație cu protocolul.
Nu de puține ori, protocolul în cadrul relațiilor internaționale este perceput
ca fiind protocol diplomatic, în sfera acestuia aflându -se și studiul diplomatic
dedicat :
➢ Normelor privind realizarea misiunilor diplomatice
➢ Normelor vizând relațiile existente la nivelul personalului diplomatic
➢ Normele dedicate reprezentării unui stat în cadrul unui stat terț
➢ Normele dedicate primirii personalităților ori oficialităților din alte state
➢ Normelor privind organizării vizitelor peste hotare
➢ Normele prin intermediul cărora se realizează totalitatea relațiilor între
diplomați, etc.
Prin intermed iul protocolului internațional se reușește codificarea tuturor
normelor ce sunt, la nivelul comunității internaționale, în mod unanim acceptate, o
importanță deosebită revenindu -le diplomaților, indiferent de statul de origine al
acestora, aceștia având la dispoziție un cumul de calități și valori prin intermediul
cărora se reușește asigurarea succesului oricărei misiuni diplomatice.
Prin intermediul normelor de protocol ce sunt în permanență adaptate și
dezvoltate contextului contemporan de pe scena internațională se reușește
imprimarea unui nivel ridicat de eficacitate la nivelul diplomației, aceasta fiind
percepută ca fiind cel mai ideal mijloc dedicat promovării și realizării politicii
externe a tuturor statelor lumii.
Se impune a se remarca faptul că dezvoltarea diverselor forme specifice
ceremonialului, practicile diferite, ca și frecventele interacțiuni sesizate la nivelul
culturilor lumii au impus necesitate identificării regulilor generale dedicate bunei

4 A se vedea Mircea Malița, Diplomația. Școli și instituții, București, Editura Didactică și
Pedagogică, pp. 478 -479

desfășurări a diverselor activități de la nivelul scenei internaționale, în timp
reușindu -se nu doar cumularea tututor regulilor și a cunoștințelor existente în
domeniul ceremoniilor, ci și definirea și ulterior dezvoltarea instituției protocolului.
De-a lungul timpului, toate normele de protocol (incluzând nu doar eticheta
și curtoazia), ci și cele aferente ceremonialului, au cunoscut o evoluție constantă,
determinată în principal de numeroasele fluctuații sesizate pe plan politic, dar și
social, la nivel de stat ori regiune.
În domeniul dedicat uzanțelor de protocol și ceremonial ce se regăsesc în
statul român, se remarcă :
➢ Ceremonialul și protocolul privind primirea unor șefi de misiune
diplomatică, incluzând :
• Comunicarea adresată Ministerului Afacerilor Externe (într -un
interval de timp rezonabil) de către respectiva misiune diplomatică,
privind momentul sosirii unui nou șef de misiune diplomatică, a
mijlo cului de transport al acestuia, ca și a punctului prin care acesta
intră pe teritoriul țării, în acest fel reușindu -se întâmpinarea acestuia
în conformitate cu uzanțele din domeniul diplomatic
• Salutarea, în numele ministrului afacerilor externe, a șefilor de
misiune, în locul de sosire al acestora, demersul aparținându -le fie
directorului de Protocol, fie adjunctului său
• În situația în care șeful de misiune alege să plece ori să sosească
sâmbăta, duminica, în zilele de sărbători legale ori în zilele oficial
nelucrătoare ori în intervalul orar 22 -8, salutarea acestuia este
realizată de către un funcționar din cadrul Direcției Protocol
➢ Ceremonialul și protocolul privind vizitele protocolare ale șefilor
misiunilor diplomatice, la sosirea acestora la post uri, incluzând:
• Vizita șefului de misiune, ulterior sosirii acestuia la post, adresată
directorului de Protocol din cadrul Ministerului Afacerilor
Externe, în cadrul acesteia realizându -se informarea cu privire la
uzanțele locale dedicate diverselor reguli de protocol ce se impun

a fi respectate, pe întreaga perioadă a șederii, de către șefii unei
misiuni diplomatice
• Solicitarea, în cadrul respectivei vizite, a unei audiențe dedicate
prezentării ministrului afacerilor externe a copiilor după scrisorile
de acreditare (cu mențiunea că în lipsa ministrul ui afacerilor
externe copii ale scrisorilor de acreditare respectiv sunt adresate
secretarului de stat disponibil) . Ulterior acestei solicitări, șeful de
misiune este informat de către directoru l Protocolului asupra
momentului dedicat primirii sale în vederea prezentării copiilor
după scrisorile de acreditare, in diferent că acestea sunt prezentate
ministrului afacerilor externe ori unui secretar de stat
• Directorului de Protocol îi este înmânată d e către titularul
însărcinat cu afaceri o copie a scrisorii de cabinet ce reprezintă
numirea sa în funcție, ca și rechemarea predecesorului său, în
situația în care nu s -a realizat depunerea actului în cauză în
momentul plecării
• Prezentarea șefului de misiune către ministrul afacerilor externe
este realizată de către directorul de Protocol, aceasta realizându -se
în ziua și la momentul respectivei audiențe planificate fie la
ministru, fie la secretarul de stat din cadrul ministerului afacerilor
externe . Cu această ocazie între respectivul șef de stat și ministrul
afacerilor externe (respectiv secretarul de stat din cadrul
ministerului afacerilor externe) poartă o discuție, în cadrul căruia
sunt înmânate și copii ale scrisorilor de cabinet ce reprezintă
numirea sa în funcție, ca și rechemarea predecesorului său, în
situația în care nu s -a realizat depunerea actelor în cauză în
momentul plecării
• Șeful de misiune este informat de către directorul de Protocol
asupra momentului dedicat audienței la președ intele statului,
căruia urmează să îi fie prezentate scrisorile de acreditare . În
prealabil acestui demers , directorul de Protocol este informat de
către șeful misiunii asupra numelor colaboratorilor săi ce au grad
diplomatic și care îl vor însoți în cadrul cere moniei dedicate

depunerii respectivelor scrisori de acreditare (cu mențiunea că
numărul colaboratorilor este între una și trei persoane)
• Ministrul afacerilor externe al statului acreditar primește
comunicarea privind numirea însărcinatului cu afaceri exter ne prin
intermediul unei scrisori ori a unei telegrame de la ministrul
omolog din statul acreditant
➢ Ceremonialul dedicat prezentării scrisorilor de acreditare presupune:
• Conducerea de către directorul Protocolului din cadrul M.A.E., la
momentul fixat în vederea depunerii, a respectivului ambasador ce
urmează să -și prezinte scrisorile de acreditare, conducerea
realizându -se sediul oficial al șefului de stat, fie de la reședința
ambasadorului, fie de la ambasadă . Deplasarea se realizează cu
autoturismul pe care îl pune la dispoziție departamentul de
Protocol din cadrul instituției șefului statului, colaboratorii
ambasadorului ce urmează să -și depună scrisorile de acreditare
deplasându -se la bordul autoturismelor ambasadei
• Ajuns la intrarea principală a sediu lui instituției șefului statului,
atât ambasadorul, cât și colaboratorii acestuia sunt salutați de către
șeful de protocol din cadrul instituției președinției, ulterior
realizându -se conducerea acestora într -unul din saloanele de
așteptare special dedicate unor astfel de evenimente
• În prezența directorului Protocolului din cadrul M.A.E.,
ambasadorul și colaboratorii săi ajung în fața șefului statului (în
sala special dedicată acestui eveniment) , fiind prezentați acestuia
în prezența ministrul ui afacerilor e xterne, a unui secretar de stat
din M.A.E., unui consilier prezidențial ori a unui consilier de stat.
Prezentarea ambasadorului către șeful de stat este realizată de către
directorul de protocol din cadrul Ministerului Afacerilor Externe,
prin intermediul unei formule consacrate
• La rândul său, după ce îl salută pe șeful statului, și ambasadorul ce
își prezintă scrisorile de acreditare prezintă audienței o formulă
consacrată, după care se realizează înmânarea scrisorilor de
acreditare (și după caz, și a scri sorilor de rechemarea

predecesorului acestuia), acțiunea realizându -se de la o distanță de
un metru și implicând ambele mâini.
• Ulterior primirii scrisorilor de acreditare, șeful statului îl salută pe
ambasador, căruia îi strânge și mâna
• Atât șeful statului cât și ambasadorul respectiv își prezintă unul
altuia persoanele ce iau parte la această ceremonie (oficialități ale
statului și colaboratori ai diplomatului)
• Este realizată fotografia oficială a ceremoniei, aceasta realizându –
se lângă drapelul național
• Ulterior, are loc o întrevedere între șeful statului și ambasadorul ce
și-a prezentat scrisorile de acreditare, la aceasta asistând și
ministrul afacerilor externe (după caz, secretarul de stat din cadrul
MAE), șeful de Protocol al instituției șefului statu lui, ca și
colaboratorii proaspătului numit ambasador (cu mențiunea că
directorul de Protocol din cadrul MAE nu participă la această
ceremonie, el retrăgându -se într -o încăpere din apropiere și
așteptând finalul ceremoniei, ce durează aproximativ 15 minute )
• La finalul ceremoniei, ce implică și oferirea cupelor de șampanie,
șeful statului și proaspătul numit ambasador își iau rămas bun,
realizându -se ieșirea celui din urmă (împreună cu respectivii
colaboratori cu care a venit la ceremonie) din sediul oficial și
plecarea în autoturismul oficial ce are arborat în dreapta aripii din
față fanionul național al statului de origine
• Ambasadorul este condus de către directorul de protocol al MAE
ori de către adjunctul acestuia la reședința/ambasadă, ulterior
putându -se oferi, într -un cadrul restrâns, și o cupă de șampanie/ un
cocktail
• La ceremonia dedicată prezentării scrisorilor de acr editare a noului
ambasador se impune purtarea costum ului de culoare închisă, a
uniformei diplomatice ori a costum ului național.

BIBLIOGRAFIE

J. Cambon, Diplomatul, Editura Institutul European, București, 2011
Mircea Malița, Diplomația. Școli și instituții, București, Editura Didactică și
Pedagogică
H. Morgenthau, Politica între națiuni, lupta pentru putere și lupta pentru pace,
Editura Polirom, Iași, 2007
C. Paiușan – Nuică , Istoria relațiilor internaționale și a diplomației (1945 – 2008),
Editur a Fundației România de mâine, București, 2008