Solicitare Finan țare către [618657]
Solicitare Finan țare către
Administra ția Fondului Cultural Na țional
Grupul de socializare apreciativ
Un model de creativitate social ă colaborativ ă
Autori: Simona PONEA, Antonio SANDU
Acest fișier conține descrierea lucr ării propuse spre evaluare, cuprinsul și fragmente
semnificative
Editura Lumen
2011
Prezentarea volumului
Grupul de socializare apreciativ.
Un model de creativitate social ă cola bora tivă
Autori: Simona PONEA, Antonio SANDU
Date despre volum:
Reeditare a volumului cu acela și titlu apărut la Editura Lumen într-un tiraj de 100 de
exemplare deja epuizat.
Date tehni ce d
espre volum:
Format A5(14,5X20,5 c m
), număr de pagini aproximativ 220, hârtie 80g/cm import,
copertă în policromie plastifiat ă.
Volumul „ Grupul de socializare apreciativ . Un model de creativitate social ă colaborativ ă”
propune analiza a unei metodo logii apreciative de interven ție la nivelul grupur ilor aflate într-o
stare de vulnerabilitate ș i marginalizare, precum persoane cu dizabilit ăți, persoane apar ținând
unor grupuri etnice etc. Aceast ă metodologie de lucru am implementat-o în contextul
planificării sociale, prin intermediul programului „Diminea ța la cafea”, desfășurat în cadrul
Biroului de Asistență și Consiliere pentru persoane cu Handicap, din cadrul Centrului
Diecezan Caritas, Ia și. Planificarea sociala înseamn ă pentru unii autori (Cojocaru, 2003)
“dezvoltarea, expansiunea ș i coordonarea serviciilor sociale ș i a politicilor sociale utilizând
rațional resursele pentru rezolvarea probl emelor atât la nivel local, cât și la cel societal”
(Lauffer, 1981, cf. Cojocaru, 2003).
Volumul de fa ță prezintă o serie de elemente inovative ce pornesc de la procesele
sociologice mixul metodologic și metisarea de diferite teorii. As tfel de conturarea acestui nou
model de grup social am optat de îmbinare a de elemente metodo logice ce sunt specifice
Anchetei Apreciative (Cooperider, 1987, 2005) , grupurilor sociale din literatura de
specialitate, precum și din caracteristicile construc ționismului.
Consideră m volumul „ Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă
colaborativă” ca fiind un excelent ghid în promovarea și implementarea de noi metodologii de
lucru la nivelul grupurilor minoritare în general, și în particular în lucrul cu persoanele cu
dizabilități. Cercetarea efectuat ă evidențiază o serie de aspecte privind dezvoltarea personal ă
și pr
ofesională a membrilor grupului. Astfel fiecare membru participant la acest model de
grup este încurajat să „preia puterea” (prin procesul de empowerment) ș i astfel să-și susțină
2
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
propria dezvoltare într-o societate unde înc ă există, în diferite forme, o serie de fenomene
negative care împiedic ă integrarea social ă a membrilor ce apar țin unor grupuri minoritare.
Prezenta cercetare a pornit de la implemen tarea grupului de so cializare apreciativ și
analiza impactului asupra membrilor participan ți (persoane cu dizabilit ăți locomotorii),
analiza metodologic ă a grupului pornind de la nivelul teoretico-epistemic finalizat ă cu
elaborarea unui model de protocol de implementare a grupului, precum și posibilitatea
extrapolării acestuia la nivelul altor arii ale practicii sociale.
Conform Dicț ionarului de sociologie (1993:265) grupul social reune ște „mai mul ți
indivizi, defini ți de criterii formale și informale, care împă rtășesc un sentiment al unit ății și
sunt legați împreună prin modele de interac țiune relativ strânse”. Pragmatic vorbind grupul
este acea entitate în care exist ăm. Familia este un grup, copi i find avem un grup de joac ă, la
școală învățăm într-un grup și ulterior lucr ăm și evoluăm tot în cadrul unui grup. Societatea
globală este un tot unitar supus normelor, ideilor, acț iunilor, nevoilor,
prejudecăților….societatea este reprezentat ă printr-un complex de grupuri.
Pe parcursul acestei lucr ări vom aborda într-o manier ă exhaustiv ă grupurile sociale,
vom realiza un scurt incurs istoric privind evolu ția grupurilor, vom aminti diferite tipologii și
vom accentua în mod deosebit avantajele cre ării de astfe l de mo
dele de lucru. Principalul
obiectiv al acestui demers științific este realizat prin definirea Grupului de socializare
apreciativ, al ături de conturarea unei propuneri de protocol privind im plementarea acestui
model.
Grupul de socializ are apreciativ a ap ărut în urma organiz ării și implement ării acțiunii
„Diminea ța la cafea”, ac țiune realizată împreună cu și pentru un grup de persoane cu
dizabilități locomotorii. Pentru o mai bun ă înț elegere a acestui demers vom accentua
modelele care au stat la baza organiz ării și implement ării acestui program. Printre cele mai
importante amintim: ancheta apreciativ ă, grupul socializare, grupul T, grupul de întâlnire
(encoutering), grupul de suport ș i totodată tehnici și metode specifice andragogiei.
Cele două capitole dedicate cercet ării vor eviden ția impactul modelului Grupul de
socializare apreciativ as upra membrilor grupului din perspectiva speciali știlor. În urma
analizei datelor ob ținute prin triangularea metodelor, vom concepe un protocol de
implementare a acestui model de grup. Cea de a doua parte a cercet ării urmărește analiza
datelor ce au vedere posibilitatea extrapol ării noului model c ătre alte tipuri de beneficiari sau
alte domenii.
Vom încheia prezenta lucrare prin re alizarea unei serii de propuneri, f ără a considera
acest subiect încheiat, propuneri care pot facilita procesul de schimbare social ă. Cons iderăm
Grupul de socializare apreciativ a fi un mode
l care poate genera pove ști de succes, care poate
ajuta la integrarea indivizilor ce apar țin unor grupuri defavorizate sau care poate sus ține
procesele de dezvoltare și „creștere” (empowerment) a individului.
3
Grupul de socializare apreciativ.
Un model de creativitate social ă cola bora tivă
Autori: Simona PONEA, Antonio SANDU
Cuprins:
Cuvânt înainte
1. Grupul de socializare ap reciativ. Premise teoretice și cercetări anteri oare
1.1. Cadrele teoretice și epistemice ale cercet ării
1.2. Definiri conceptuale: grup , socializare, ancheta apreciativ ă
2. Grupul de socializare apreciativ – De la interven ție pragmatic ă la construc
ție
teoretică
2.1. Disabilitate, handicap, discriminare, integrare
2.2. Diminea ța la cafea – Model de grup de socializare apreciativ
3. Fundamentari meto
dologice ale cercet ării „Impactul grupului de socializare
apreciativ”
3.1. Cadrul metodologic
3.2. Metode de evaluare
3.3. Validarea datelor
3.4. Construirea instrumentelor
3.5. Selectarea grupului ț intă
3.6. Direc țiile cercetării
4. Analiza datelor cercetării
Grupul de socializare apreciativ. De la impactul asupra participan ților la extrapolarea
modelului
4.1. Impactul grupului de socializare apreciativ „Diminea ța la cafea” asupra
participan ților
4.2. Analiza modelulu i Grup de socializare apr
eciativ – Diminea ța la cafea
4.3. Protocol de implementare a grupului de socializare apreciativ
4
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
4.4. Extrapolarea grupului de socializare apreciativ
5. Concluzii și propuner i
5.1. Conclu
ziile cercet ării
5.2. Propuneri de dezvoltare
Bibliografie:
ANEXE
5
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
Fragmente semnificative Grupul de socializare apreciativ.
Un model de creativitate social ă cola bor ativă
Autori: Simona PONEA, Antonio SANDU
1. Grupul de socializare apreciativ.
Premise teoretice și cercetări an terio are
1.1. Cadrele teoretice și epistemi ce ale cercet ă rii
Scopul cercet ării ce urmeaz ă a fi prezentat ă în continuare este acela de a contura din
punct de vedere teoretic modelul „Grupul de socilizare apreciatuv” precum și validarea
experimental ă în ptactica social ă a acestuia.
Direcții ale cercet ării
Analiza impactului Grupului de socializare apreciativ „Diminea ța la cafea” asupra
beneficiarilor.
Conturarea posibilit ăților de extrapolare a modelu lui Gr upul de socializare apreciativ
la alte arii ale practicii sociale.
Obiective
Măsurarea i m
pactului Grupului de socializare apreciativ „Diminea ța la cafea” asupra
membrilor participan ți.
Evidențierea elementelor de noutate și inovativitate aduse prin grupul de socializare
apreciativ.
Analiza ariilor de extrapolare a gr upului de socializare apreciativ
1.2. Definiri conceptuale: grup , socializa r e, ancheta apreciativ ă
Conceptele principale reunite în aceast ă lucrare sunt „grupul”, „procesul de
socializare” și „metodele apreciative”. Pentru o mai bun ă înț elegere a mix ării (Cojocaru,
2010) dintre cele trei concepte / sintagme consider ăm necesar ă definirea fiec ăruia dintre ele.
Grupul de socilizare apreciativ este un model nou care vine cu „reguli” noi și cu reguli
„împrumutate” specifice concep telor anterior amintite.
6
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
1.2.1. Grupul
Adrian Neculau prezintă origine a
termenului „grup” ca provenind din „artele
frumoase italiene” unde acesta desemneaz ă mai mulț i indivizi picta ți sau sculpta ți care
formează un subiect (Neculau, 2007:15). De aici s-a extins în întreaga art ă plastică precum și
în literatur ă unde cap ătă sensul de reunire de persoane, coeziune între membri și comunicare,
cu nota special ă „cerc” sau „adunare de egali” (Anzieu, Martin, 1994; Devisscher, 2001, cf.
Neculau, 2007:15).
În viziunea lui Neculau grupul reprezint ă un sistem ce reune ște valori comune și roluri
definite. Acestea propun ierarhii și norme de autoritate, precum și roluri individuale oferind
totodată și posibilitatea de a crea noi roluri (Neculau, 2007:18).
Câteva caracteristici ale grupului sunt date de urm ătoarele elemente:
– Interacțiunea directă și imediată între membrii s ăi;
– Sentimentul apartenen ței la grup ș i crearea identit ății în funcție de aceste sentiment al
apartenen ței;
– Existența unei dinamici interpersonale;
– Reguli formale și / sau informale generate de (co)existen ța în grup;
– Existența unei structuri formale ș i / sau informale ap ărută prin asumarea de statusuri
și roluri
și acceptarea sau inacceptarea acestora de c ătre membrii grupului.
Într-un grup identific ăm o serie de statusuri cum ar fi: moderator, comoderator,
participant, student, observator, invitat, asistent etc. precum și o serie de roluri: de lider, de
constestatar, de mediator, de aderent etc. (I rimescu, 2009). Într-un grup suficient de mare,
cum ar fi clasa de elevi, se pot forma subgrupuri în func ție de afinit ăți, scopuri comune,
perspective, idei, sistemul de valori, interese.
Conform perspectivei sociologiei dezvoltă rii umane putem identifica dou ă tipuri
fundamentale de grupuri: cel de apartenen ță și cel de referin ță. Grupul de apartenen ță
reprezintă grupul în care indi vidul este socializat și la ale cărei norme și valori aderă . Grupul
de referin ță constituie ținta socializ ării anticipate, individul preg ătindu-se s ă-și asume noile
norme și valori specifice acestuia. Un astfel de exemplu, de socializare anticipativ ă, este în
cadrul fenomenului migra ției, în care migrantul sufer ă un proces de resocializare în normele și
valorile grupului de referin ță, adică a grupului social în care urmeaz ă să se integreze în țara de
destinație. De aici deducem riscurile pentru pr ocesul de socializar e în cadrul migra ției de
revenire, când migrantul întors nu mai accept ă normele ș i valorile grupului de origine pe care
nu-l mai re cunoaște ca grup de apartenență
(Badea, 2009). De la sociologia migraț iei și
minorităților, extindem mecanismul socializ ării anticipative la oricar e tip de grup minoritar,
7
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
fie cel al persoanelor cu dizabilit ăți, a minorit ăților de con știință, sexuale etc. (Ionescu, 1993;
Dorofte, 1991, 1997; Neam țu, 2004; Neculau, 2007).
Boudon la rândul s ău identific ă urmă toarele categorii de grup:
– Nominal – sau categorie social ă – format din indivizi cu aceea și caracteristic ă socială
comună, de exemplu vârstă , sex, ocupa ție, religie, interese etc.;
– Grupul latent – bazat pe interese comune;
– Grup organizat – bazat pe structur ă comună și bine definit ă și cu mecanisme de
decizie colectiv ă;
– Grupuri semi-organizate – de exemplu organiza ții profesionale, persoane care
reprezintă interesele altora etc. – în acest caz este vorba de o rela ție dintre grupurile
latente ș i grupuri nominale (Boudon, 1997; Mi ftode, 2003, 2005; Dâncu, 2010).
Tatiana Dorofte define ște grupul din perspectiv ă rogersian ă c a f i i n d u n m i j l o c d e
descoperire și remodelare a personalit ății, un „spa țiu” de înv ățare socială (Dorofte, 1991:159).
Autoarea clarific ă posibilit ățile de dezvoltare a func țiilor grupului f ăcând referire la
urmă toarele:
– Metodă de formare a aptitu dinilor pentru relaț ii umane sau de sporire a
„competen țelor interpersonale” (Chris Argyris),
– “Terapie pentru normali” – presupunând o deplasare a accentului de la satisfacerea
celor de cre ștere (Maslow, Weschelr, Massarick, Tannenbaum),
– Cadru favorizant și stimulativ al evolu ției personale (Grupul de întâlnire, Maratonul),
– Tehnologie de educa ție promovată de numeroase orient ări psihopedagogice actuale
atât la nivelul colectivit ăților școlare, cât și în domeniul formă rii adulților (Makarenko,
M. Labrat, G. Ferry, R. Mucchielli),
– Mijloc de stimulare a creativit ății (Osborn, Stern, Gordon, Torence),
– Tehnică de optimizare a procesului colectiv a luare a deciziilor (Delphi, Philips),
– Strategie de remodelare psihic ă sau de dezvoltare uman ă care urmeaz ă cvasi-total
principiile psihanalizei (Dorofte, 1991:160-161).
Pornind de la accepț iunea lui Shulman, Irimescu Gabriela define ște grupul ca fiind „o
alianță între indivizi care au nevoie unii de al ții, în măsură mai mare sau mai mic ă, realizată cu
scopul de a- și rezolva problemele comune” (Irimescu, 200 9). Grupul este acea entitate în care
ne aflăm cu toții, este un model unic de cre ștere, de dezvoltare. Putem fi în interiorul unui
grup întâmpl ător sau poate dorim s ă ne satisfacem o nevoie, s ă rezolvăm o problemă sau
doar să fim „de acolo”.
8
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
1.2.2. Procesul de socializare
Cercetă torul Anthony Giddens (2001) define ște socializarea ca fiind acel „proces prin
care o persoan ă devine conș tientă de sine, inteligentă , integrată în tipul de cultur ă în care s-a
născut […] socializarea leag ă între ele diferite genera ții”. Prin intermediul socializ ării se
realizează un proces de transmitere a unor nor me sociale, obiceiuri, valori, mentalit ăți de la
cele mai simple, pân ă la cele mai complexe (Dorofte, 2001:10).
Socializarea se poate defini ca proces fundamental de integrare și adaptare a
individului la via ța comunit ății sociale ș i de modelare a personalit ății prin construirea
identității sociale a acestuia. Scopul educa ției este de a socializa individul biologic prin
construirea ființ ei sale sociale care să se suprapun ă celei individuale (E. Durkheim, 1980, cf.
Carcea et. al, 2001:6 ). Dorofte Tatiana afirmă c ă procesul socializ ării reprezint ă
transformarea organismului biologic într-o personalitate înzestrat ă cu con știință inclusiv
conștiință de sine ș i de propria identitate, cu norme și valori, idealuri și aspirații, interiorizate
într-un „eu” și capabile de disciplinarea și ordonarea propriului co mportament (Dorofte,
2001:8). Socializarea armonizeaz ă conduita individulu i cu modelele, normele și valorile
comunității și grupurilor din care individul face parte, fiind o parte a procesului de constituire
a personalit ății sociale a individului, ceea ce-l face s ă fie înzestrat cu originalitate și unicitate.
Construcția socială a personalit ății se realizeaz ă prin intermediul interac țiunilor sociale
prin care individul se descoper ă și se autoconstruie ște treptat prin modific ări succesive ale
status quo – lui cognitiv și socioafectiv (Dorofte, 2001) în func ție de complexitatea
interacțiunilor sociale în care individul este implicat.
Gergen subliniaz ă că paradigma modern ă consider ă implicită existența unui fundal
rațional al cunoa șterii, și deci al socializ ării (Gergen, 2005:98). Terapiile construc ționiste, pe
de altă parte, pornesc de la ideea contextualiză rii procesului de socializare în func ție de
diversele grupuri de apartenență în care individul socializeaz ă și prin prisma c ărora
reconstruie ște interpretativ realitatea. În acest sens nu ne putem referi la un proces de
socializare unic, ci la o serie simultan ă și / sau succesiv ă de procese socializante în func ție de
grupurile de apartenen ță sau de referin ță pentru care realizăm interpretarea realit ății sociale.
Neexistând o interpretare unic ă a realității, c
onștiința are tendin ța de a o în țelege ca fiind
plurală făcând astfel posibil ă experien ță „pluralit ății realităților sociale” în func ție de contextul
socializant (Sandu, 2009a; Sandu, 2010a,b; Sandu, Ponea, 2010a,b,c,).
Conform lui Adrian Neculau pro cesul de socializare stimuleaz ă crearea de similutidini,
dar și diferenț e între membrii unui comunit ăți sau a unui grup, astfel individul fiind într-o
continuă schimbare și dezvoltare a abilităț ilor și capacităților sociale și personale (Neculau,
2007:31). Autorul aminte ște de asemenea instan țele de socializare f ăcând referire la:
9
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
– Familie
– Grupul de joc
– Școala / Sistemul educativ (Neculau, 2007:3)
Socializarea este, conform cel or afirmate anterior, înv ățarea prin interacț iunea cu
ceilalți, în structuri coerente, a unor patternuri de conduit ă socială, norme, reguli, valori etc.
Adrian Neculau atrage atenț ia asupra caracteristicilor procesului de socializare care:
– Este un proces continuu de înv ățare de modele, valori, idei, reguli, roluri, statusuri etc.
– Susține însușirea ș i interiorizarea de c ătre individ a elementelor achizi ționate,
– Ajută la dezvoltarea de diferite modele comportamentale în grup, presupunând
inclusiv agresivitate, supunere sau competitivitate,
– Face ca individul s ă interiorizeze modul de func ționare a sistemului social, maniera de
a percepe lumea ș i de a o interpreta (Neculau, 2007:33).
Menirea procesului de socializare este de a promova cooperarea și încrederea
reciprocă între indivizi, de a stimula și valoriza tendinț ele altruiste, disponibilitatea fa ță de
celălalt. Literatura de specialitate distinge dou ă forme ale procesului de socializare, cea
primară și cea secundar ă. Socializarea primar ă se realizeaz ă în principal în familie, în perioada
copilăriei, în timp ce cea secundar ă se realizeaz ă în perioada adolescen ței și a vârstei adulte
prin intermediul grupu r
ilor de referin ță, de tipul ș coli, organiza ții, sau a unor factori
socializanți difuzi precum mass-media, literatura, sist emul cultural (Dorofte, 2001; Giddens,
2001; Schifirne ț, 2002; Krogsrud, 2006; Neam țu, 2004).
Sorin Rădulescu (1994:236) afirm ă existența celui nivel al socializ ării și anume
socializarea continu ă a adultului, care presupune asimila rea de noi norme, valori, deprinderi,
aptitudini, experien țe de viață și roluri sociale.
Alina Dumitrescu (2010 ) subliniaz ă faptul c ă o caracteristic ă important ă a
resocializării este înlocuirea setului de valori și credințe anterior al individului, precum și al
concepțiilor despre sine, cu un nou set bazat pe ideologia grupului în care se petrece
socializarea. De obicei, procesul se realizeaz ă prin interac țiuni de grup mic foarte intense, în
care mediul fizic și simbolic sunt controlate de c ătre agenții socializării.
1.2.3 Ancheta apreciativ ă
Conceptul de anchetă apreciativ ă a fost lansat în anul 1987 prin lucrarea lui David
Cooperrider și a lui S u
resh Srivatsa, Appreciative inquiry in organizational life, care definesc
ancheta apreciativă ca fiind „c ăutarea a ceea ce este cel mai bun în oameni, în organiza ții și în
lume din jur. Ancheta apreciativ ă implică sistematic descoperirea a ceea ce ofer ă "viața" la un
sistem din via ță, când acesta este cel mai viu, cel mai eficient, și cel mai constructiv din punct
de vedere economic, ecologic sau uman” (Cojocaru, 2005; Sandu, 2009b) .
10
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
Fondatorul Anchetei apreciative, David Cooperrider define ște „ancheta apreciativ ă”
(appreciative inquiry) ca fiind o cercetare co-t ransformatoare a pozitivului din indivizi,
grupuri, comunităț i sau organiza ții. Această paradigmă propune descoperire a propriilor surse
generatoare de vitalitate a sistemelor sociale func ționale în momentele lor de maxim ă
eficiență și maximă capacitate creatoare în domeniul economic, ecologic,uman. Ancheta
apreciativă plasează accentul îndeosebi pe eviden țierea punctelor tari ale sistemului vizat,
asigurând astfel calea spre a le putea înț elege, anticipa și maximiza potenț ialul creativ (Sandu,
2009b).
Dezvoltarea organiza țională din perspectiva anchetei apreciativă este posibil ă în
principal prin valorificarea resurselor de coeren ță socială inerente la nivelul subgrupurile
constituite în cadrul organiza ției. Renun țarea la paradigma deficien ței transform ă organizaț ia
dintr-un instrument centrat pe scop productiv într-un instrument centrat pe valorificarea
resurselor, poten țialurilor constructive și idealurilor membrilor componen ți, transformându-
se astfel dintr-o institu ție într-un grup de referin ță căruia îi preia poten țialul resocializant.
Ancheta (cercetarea) apreciativ ă (Appreciative Inquirey in englez ă) este un mod
particular de a chestiona subiecț ii dezvoltării organiza ționale și în același timp de a prefigura
viitorul, prin adoptarea unor rela ții pozit
ive pornind de la pozitivitatea fundamentală inerentă
persoanei, organiza ției sau unei situa ții, sporind capacitatea sistemului de cooperare și
schimbare. Metoda are ca presupozi ție fundamentală angajamentul indivizilor în
îmbunătățirea, schimbarea și focalizarea pe performan ță
(wikipedia.org/wiki/Appreciative_inquiry ).
Ancheta apreciativ ă este o form ă de pragmatic ă discursiv ă care înlocuie ște centrarea
pe problemă cu centrarea pe elementele de succes din experien ța anterioar ă a indivizilor,
grupurilor, organiza țiilor sau comunităț ilor (Cojocaru, 2010b).
O metodologie de lucrul cu grup urile apreciative este dezvoltat ă de Cooperider și
Withney (2000) ș i Gervase Bushe (2010), sub denumirea de AI Summits. Aceast ă
metodologie propune experimentarea totalit ății (experience of wholeness) utilizând un
protocol bazat pe un Design 4 D în vederea transmiterii ș i însușirii stării apreciative ca
experiență a ceea ce d ă viață individului, grupului și organiza ției.
Principiile pedagogiei apreciative vizeaz ă „parteneriatul” dintre educator și cel educat.
Această experien ță se poate integra în discursul filosofic având ca referen țial maieutica și
dialogurile platoniciene. Hermeneutica realit ății văzută ca o reflec ție de ordin filosofic asupra
cotidianului și experien țelor pozitive din cotidian se încadrează în tradiția filosofic ă de căutare
a semnifica țiilor ultime ale realit ății. Discursul apreciativ porne ște de la viziunea postmodern ă
printr-o abordare constructivist ă și construc ționistă conform c ăreia realitatea îns ăși este o
construcție socială generat
ă prin succesive negocieri asupra interpret ărilor. (Madrid, 2008;
Sandu, 2010c).
11
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
Ștefan Cojocaru punctează faptul că ancheta apreciativ ă porneș te de la aprecierea și
valorizarea a ceea ce este mai bun în organiza ție / grup, continuă cu construirea unei viziuni a
ceea ce ar putea s ă fie ș i dialogul privind ceea ce ar trebui s ă fie în baza presupozi ției că o
organizaț ie / grupul este un mister ce ar trebui descoperit (2005:53).
Perspectiva Anchetei Apr eciative este una socio-ra ționalistă , rezumat ă de D.
Cooperrider în câteva elemente esen țiale:
– Ordinea social ă este fundamental instabilă, la orice moment fiind produsul unei
negocieri sau conven ții între persoane, conven ție asumat ă tacit sau explicit de c ătre
acestea.
– Modelele ac țiunii social-organiza ționale nu sunt impuse în manier ă biologic ă sau
fizică, ele sunt capabile de o varietate infinit ă.
– Acțiunea social ă este susceptibil ă de a fi interpretat ă diferit în func ție de contextul
istoric în care are loc, nici una dintre interpretă ri neputând fi considerat ă în mod
obiectiv superioar ă alteia.
– Acțiunile umane sunt prescrise de c ătre idei, credin țe, intenții sau teorii; transformarea
comportam e
ntelor conven ționale umane se realizeaz ă prin schimbarea ideilor,
teoriilor, ideologiilor conven ționale; socio-ra ționalismul consider ă că teoriile pe care le
îmbrățișăm, credinț ele și reprezent ările noastre asupra sistemelor sociale au un efect
puternic asupra naturii realit ății sociale.
– Cel mai puternic vehicul pe care-l au comunit ățile pentru a-ș i transforma conven țiile
sau înț elegerile în norme, valori, scopuri, ideolo gii este actul dialogului, posibil prin
limbaj; prin urmare, schimb ările care au loc în practi cile lingvistice pot provoca
schimbări profunde în practicile sociale.
– Teoria social ă poate fi văzut ă ca un limbaj elevat care posed ă o gramatic ă proprie, ea
poate fi folosit ă ca un instrument lingvistic capabil s ă creeze modele noi de ac țiune
socială.
– Orice teorie este normativ ă, indiferent dacă se intenționează sau nu acest lucru și are
potențialul să influențeze ordinea social ă indiferent dac ă oamenii au sau nu reacț ii de
acceptare, respingere sau indiferen
ță.
– Fiecare teorie socială are o semnifica ție morală: are poten țialul de a afecta și de a regla
relațiile inter-personale în via ța cotidiană.
– Cunoașterea social ă rezidă în interacț iune colectiv ă: ea este creat ă, menținută și
folosită de către grupul uman (Cojocaru D. 2004; Cooperide r, Whitney, 2005; Sandu,
2009b).
Plecând de la adapt ările realizate de Antonio Sandu (2009c) consider ăm că este
important ca în cadrul implement ării grupului de socializare apreciativ următoarele elemente
să ocupe un loc primordial.
12
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
1. Realizările – se vor analiza realiz ările majore ale membrilo r grupului cum ar fi:
experiențe pozitive din trecut, poveș ti de succese etc.;
2. Oportunit ăți strategice – vor fi vizate oportunit ățile membrilor grupului în func ție
de specificul grupului ca element unitar;
3. Unicitatea punctelor tari și a experien țelor proprii a membrilor grupului;
4. Inovativitatea adus ă prin intermediul membrilor grupului precum și a modului de
organizare și implementare a grupului;
5. Ideologie (gândire elevat ă) – sunt identificate și promovate elementele specifice
grupului, elementele de cultur ă a grupului;
6. Promovarea practicilor pozitive;
7. Promovarea de emo ții pozitive și satisfacț ia trebuințelor superioare;
8. Identificarea aspectelor fundamenta le tipului de grup implementat;
9. Accentuarea posibilit ăților de dezvoltare a membrilor grupului și a grupului ca
entitate unic ă (Visioningul);
10. Promovarea normelor și valorilor existente la nivelul grupului ca elemente de
originalitatea ș i unicitatea;
11. Macrotendinț e pozitive – existente atât la nivelul grupului în ceea ce prive ște
propunerea de noi practici, activit ăți și posibile produse;
12. Capital uman cu accente asupra pove știlor de succes ale indivizilor și corelația
acestora într-o poveste unic ă a grupului. Valori și performan țe ale indivizilor ce compun
grupul, spiritul de echip ă și întrajutorarea, responsabilitatea social ă existent ă la nivelul
grupului;
13. Sistemul de cuno ștințe utilizat în practica grupului cu accent asupra permisivit ății
la nou, viziunii trans și multidisciplinare, abordarea te hnologiilor a v
ansate atât la nivel
productiv/ a oferirii de servicii cât și la nivel comunica țional și managerial.
1.3. Evolu ția grupuril or în practica social ă
Crearea grupurilor au rolul extins de a „vindeca boli emo ționale”. Literatura american ă
de specialitate (Corey, M., Corey, 1977:15) define ște grupul asemenea unui microcosm al
societăț ii, care poate oferi o „mostr ă” de realitate, extras ă din experien țele participan ților la
diferitele ac țiuni ce au loc în acest tip de cadru. Aceast ă „dovadă a realității” arată cum
interacționăm între noi, cum primim feedback, cum evolu ăm, cum întâmpin ăm problemele și
cum le dep ășim.
Adrian Neculau define ște dinamica de grup ca pe un termen generic ce înglobeaz ă
activități deosebite unele de altele dintre care aminte ște: dirijarea reuniunilor, munca în
echipă, creativitatea în grup, dezvoltarea personal ă, antrenamentul în direc ția comunic ării,
13
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
sensibilizarea față de rela țiile interpersonale, toat e pornind de la grup și activitatea în cadrul
acestuia (2007:219).
Denizia Gal realizeaz ă urmă toarea clasificare:
1 . G r u p u r i l e c e a u c a s c o p d e zvoltarea sau schimbarea personal ă. Cel mai
reprezentativ exemplu pentru acest tip de gr up este cel al “Alcoolicilor Anonimi”. Răspândite
sunt însă și grupurile de recuperare a persoanelor cu handicap mintal, grupurile de persoane
supraponderale (“Weight Wa tchers” – “Pazicii Greut ății”), și alte asemenea.
2. În SUA sunt foarte r ăspândite grupurile care militează pentru o cauz ă, fie că
aceasta este în beneficiu personal, al familiilor , al grupurilor restrânse sau al unor categorii
largi ale populaț iei. Scopurile unor astfel de grup uri pot fi: de a schimba legisla ția, de a crea
noi servicii, de a influenț a o anumit ă politică. Exemple pot fi organiza țiile pentru apărarea
drepturilor diferitelor categorii de persoane.
3. Grupuri al c ăror scop este de a promova modalit ăți alternative de via ță
(grupuri ale homosexualilor).
4. Grupuri care ofer ă protecț ie și chiar adă post persoanelor aflate în declin fizic
sau psihic, sau celor care se tem de presiuni din partea familiilor sau a unor grup ări sociale,
ca reacție la anumite fapte, atitudini sau compor tamente asumate public (ex-consumatorii de
droguri, persoanele infectate cu virusul HIV, femeile care avorteaz ă sau sunt adeptele
liberalizării avortului).
5. Grupuri mixte , care întrunesc caracteris ticile a dou ă sau ma i multe dintre
categoriile mai sus men ționate.
– Grupul de egali – Un grup de egali este un grup social format din oameni care sunt
egali din diferite perspective precum vârsta, educaț ia sau clasa social ă. Grupul „de la
egal la egal” este un grup informal primar format din oameni care împ ărtășesc un
statut similar. Cu toate acestea grupurile de egali sunt foarte diverse, punându-se astfel
accentul pe aspecte precum statutul socio-economic, nivelul de educa ție, rasă,
credință, cultură, sau religie ( http://en.wikipedia.org/wiki/Peer_group ).
– Grupuri de socializare – Nota distinctiv ă a grupurilor de soci alizare este aceea c ă,
prin intermediul lor se urmă rește explicit dezvoltarea abilit ăților sociale, cre șterea
încrederii în sine ca și planificarea unor scopuri emergente. Conform literaturii de
specialitate acest tip de grup poate fi organizat cu: tineri cu manifest ări predelicvente,
cu persoane apar ținând unor etnii diferite, precum și cu vârstnici, etc.
– Grupul apreciativ de dimensiuni mici (Bushe, 1998) – pornind de la ideea că
ancheta apreciativă este o form ă de cercetare ac țiune în organiza ții sau comunit ăți, se
construiește o metodologie specific ă apreciativ ă de lucru cu grup e / echipe mici pe
parcursul c ărora se formeaz ă sau dezvolt ă o viziune creatoare asupra muncii în echipă.
14
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
Metodologia implic ă ca moderatorul s ă solicite membrilor grupului să -și aminteasc ă
cele mai pl ăcute experien țe de grup (echip ă) din care ei au f ăcut parte. Chiar ș i celor
care au o experien ță scăzută în interac țiunile cu alte persoane sau în interiorul unor
grupuri, exist ă totuși cel puțin o experien ță care pentru acel individ poate fi
considerat ă de vârf (Bushe, 1998). Fiecare membru al grupului î și descrie propriile
experiențe în timp ce ceilal ți membri sunt încuraja ți să intre în dialog, manifestându- și
curiozitatea fa ță de vorbitor (Socoro, Fernando, 2010:17). Facilitatorul / moderatorul
grupului încurajeaz ă membrii s ă renunțe la ideile preconcepute și s ă își actualizeze
experiența pe care să o împă rtășească apoi celorlal ți. Moderatorul va urm ări apoi ca
prin discu ții să se dezvolte un consens asupra a ceea ce înseamn ă grupul de maximă
eficiență (Socoro, Fernando, 2010:18). Procesul are un efect pozitiv atât asupra
grupurilor, ajut ă la stabilirea de noi echipe, s ă-și creeze identitate și să se diferen țieze
de alte grupuri / echipe similare, și astfel prin r
ecunoașterea apreciativ ă să se creeze o
coeziune de grup (Bushe, 1998). Se creeaz ă astfel o hart ă mentală asupra succesului de
grup, ajungându-se la imagini creative și afirmative despre grup, împ ărtășite de
membrii acestuia, care s ă permită discursuri alternative ce sus țin crearea de diferite
seturi de puncte de vedere și să deschidă noi oportunit ăți de dezvoltare (Bushe, 1998,
2000, 2004). Comentându-l pe Bushe, Fernando consider ă că acest grup poate fi cu
scop terapeutic și transformator atât pentru indivizi cât și pentru rela țiile din grup
(2010:19).
Constantin Schifirneț (2002:45-46) analizeaz ă motivele asocierii în grup după cum
urmează:
– Atracția pentru activităț ile grupului;
– Simpatia pentru membrii grupului;
– Nevoile membrilor per se.
Linda Farris Kurtz (1997:24-29) afirm ă despre grupurile sociale c ă au marele merit de
a facilita procesul de transformare a individului, de a genera „cre șterea / dezvoltarea”
individului (empowerment), de a duce la o mai bun ă cunoaștere intrinsec ă, de a identifica noi
perspective asupra unei probleme (reframing) și nu în ult
imul rând de a dezvolta un nou stil
de a trăi. Fiecare dintre acestea nu poate fi posibil f ără o dorință proprie a individului de
schimbare. Procesul de schimbare trebuie dorit ș i susținut prin diferite resurse de propria
persoană, prin voin ță, dar și de cei din jur.
Schimbarea social ă este reprezentat ă de acea transformare cognitiv-comportamental ă
manifestat ă de un individ, grup sau comunitate. Constantin Schifirne ț consideră procesul de
schimbare social ă ca fiind acel proces prin care o societate sau o component ă a ei se
transformă într-o altă stare, diferită calitativ ș i cantitativ (2002:209).
15
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
Obiectivele unui grup se realizeaz ă prin intermediul ac țiunilor propuse și au ca rol
schimbarea social ă a unei realit ăți. Cercetătorii Gerald Corey ș i Marianne Schneider Corey
(1977) amintesc o serie de obiective membrilor participan ți la diverse grupuri implementate
în domeniul social:
– Să devină mai deschi și și mai onești cu cei din jur;
– Să înveț e să aibă încredere în propria persoan ă și în cei din jur;
– Să învețe să devin ă liberi ș i să depășească termeni precum: trebuie, este obligatoriu;
– Să se dezvolte în plin ă acceptare și să învețe să nu pretind ă perfecțiune de la propria
persoană și de la cei din jur;
– Să recunoasc ă și să accepte “conflictele” cu ceil alți;
–
Să asculte și să înțeleagă pe cei jur;
– Să fie ascultat ș i înțeles de cei din jurul s ău;
– Să poată tolera ambiguitatea;
– Să învețe să aleagă între alternative deoarece nimic nu este sigur în via ță;
– Să identifice solu ții în vederea rezolv ării de probleme;
– Să se comporte cu cei din jur cu respect, apreciere, onestitate.
La acestea am dori s ă adăugăm și:
– Să-și dezvolte abilit ăți de integrare;
– Să-și lărgească cercul de cuno ștințe;
– Să-și dezvolte capacitat e a de a empatiza cu cei din jur;
– Să-și dezvoltare gradul de inteligen ță emoțională.
Avantaje și dezavantaje (adaptare după Corey, M. Corey, 1977:8-10) ale particip ării la
grupuri:
Avantaje Dezavantaje
Explorarea de sentimente, trăiri, emo ții Cre șterea gradului de dependență de grup
Explorarea tipului de interac țiune cu cei
din jur Creșterea gradului de vulnerabilitate a
individului în fa ța celorlalți membri din
grup
Oferirea și primirea de suport din partea
celorlalți participanț i la grup Deschiderea total ă în faț a unor persoane
pe care nu le cunoaștem foarte bine
Dezvoltarea de noi comportamente Nerespectarea confidenț ialității
Facilitarea procesului de schimbare Transmiterea de experien țe negative ș i
intensificarea propriilor stări
16
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
Linda Farris Kurtz (1997) ne pr opune o serie de elemente esen țiale de care trebuie
ținut cont atunci când se are în vederea formarea unui grup. Elementele de care trebuie s ă
ținem cont fac referire la urm ătoarele:
– Mărimea grupului;
– Specificul grupului;
– Specificul institu ției organizatoare;
– Specificul și caracteristicile membrilor (vârst ă, clasă socială, tip de nevoi, sex,
preferinț e etc.);
– Tipul de “constituire” a grupului;
– Modalitatea de implementare a grupului (rigid/autoritar, democratic, colaborativ etc.);
– Gradul de implicare a participan ților;
– Criteriile de formare și regulile grupului;
– Locul desf ășurării întâlnirilor;
modalitate de recreere Schimbarea propriilor norme și reguli de
viață cu unele care nu se potrivesc
persoanei
Primirea de feedback din partea specialiștilor și partea „colegilor de grup” Facilitarea cre ării de prejudec ăți
Dezvoltarea personal ă și socială Acordarea încrederii totale
Însușirea de noi abilit ăți și competenț e Managerierea neadecvat ă a întâlnirilor de
grup
Acumularea de experien ță Considerarea participă rii la un grup ca
fiind soluția pentru orice tip de problem ă
Traversarea de momente dificile Utiliza rea grupului ca mod de sensibilizare
a celorlalți
Capacitatea de a transforma o problem ă
într-o oportunitate
Creșterea încrederii în sine și în cei din jur
Dezvoltarea poten țialului propriu
Modalitate de dep ășire a problemelor ce
pot apărea la nivel de familie, cuplu, grup
de referință
17
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
– Durata ș i frecvenț a întâlnirilor
– Comunicarea în grup;
– Coeziunea grupului
– Modalitatea de dep ășire a situa țiilor “disfunc ționale”;
– Obiectivele grupului;
– Scopul grupului.
Consideră m că această scurtă trecere în revist ă a celor trei concepte fundamentale care
stau la baza cre ării modelului Grupul de socializare apreciativ este ajut ătoare în în țelegerea
urmă toarelor informa ții din prezenta cercetare.
2.1. Dizabilitate, handicap, discriminare, integrare
Conform literaturii de specialitate de cele ma i multe ori persoanele cu nevoi s p
eciale
erau „ascunse” de ochii lumii prin institu ții și nimeni nu ș tia ce se întâmpla acolo sau erau
ținute în umbr ă în cadrul propriei familii. Ace ști indivizi nu aveau drepturi, nu aveau obligaț ii,
nu aveau facilit ăți și astfel le erau înc ălcate drepturile esen țiale dintre cele prev ăzute în
Constituție (Ponea, 2009).
Din punctul de vedere al Organiza ției Mondiale a S ănătății, termenul de handicap ar
trebui păstrat cu accepț iunea sa specific ă de dezavantaj, de diferen ță defavorizant ă, de
consecință situa țională apărută ca urmare a deficien țelor și maladiilor invalidante ne spune
profesorul Constantin Rusu (1997:25).
Persoanele cu nevoi speciale, în general, și cele cu dizabilit ăți locomotorii, îndeosebi,
sunt ținta unor procese cum ar fi excluderea, marginalizarea sau discriminarea. Aceste
persoane sufer ă, cu voie sau f ără voie din cauza atitudinii afișate de societate. Ele sunt privite
diferit, de cele mai multe ori cu mil ă sau cu indiferen ță, însă niciodat ă nu sunt privite ca de la
egal la egal.
Persoanele cu nevoi speciale sunt cele care „cer prea mult” de la cei din jur, sunt
privite ca o povară, ca o piedic ă în c a lea celorlal ți și nimeni, sau poate foarte pu țini dintre noi,
îi privesc ca pe semenii no ștri (Ponea, 2009). Bogdan Iovu sus ține că „prin prisma statutului
lor, la nivel de sim ț comun se apreciază c ă persoanele cu handicap sunt printre cele mai
vulnerabile din societatea prezent ă. Cercetă rile realizate în acest domeniu argumenteaz ă
destul de bine aceast ă asumpție” (2007:52). În consens cu cele afirmate de autor suntem și
noi de părere că persoanele cu dizabilit ăți au acelea și drepturi, aceleaș i responsabilit ăți și
poate că de multe ori pot fi mult mai buni decât noi, cei fă ră dizabilitate, îns ă perspectiva
existentă asupra acestui grup îi situeaz ă pe poziții inferioare.
18
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
La aceste fenomene radicale și negative totodat ă se ajunge din cauza vulnerabilit ății
persoanelor, privite de Ștefan Cojocaru „ca un rezultat al me diului ostil asupra individului […]
sau ca o neadaptare a individului la condiț iile exterioare” (2005:28).
Marginalizarea este definit ă de Că tălin Zamfir ca o pozi ție socială periferic ă, de
izolare a indivizilor sau grupurilor, cu acces drastic limitat la resursele economice, politice,
educaționale și comunica ționale ale colectivit ății. „Marginalizarea se manifest ă prin absen ța
unui minim de condi ții sociale de baz ă – condiț ii economice, reziden țiale, ocupa ționale, de
educație și instrucție, printr-un defi cit de posibilit ăți de afirmare și participare la viaț a
colectivității.” (1993:84)
Becker consider ă că marginal este individul care nu se conformeaz ă regulilor
normalității, deoarece al ții i-au lipit cu succes eticheta de marginal. Marginalizarea este o
corelație cu un alt fenomen social, și anume etichetarea”(Zamfir, Vlă sceanu, 1993:84).
Profesorul M. Preda define ște termenul de excludere social ă ca fiind evocativ,
ambiguu, multidimensional și expansiv. Cu toate acestea, dificultatea de a-l defini const ă în
principal în faptul c ă este
interpretat și definit în contexte diferite, ceea ce poate fi v ăzut ca o
oportunitate în analiza sa teoretic ă (2002:100). Prin procesul de excludere indivizii sau
familiile acestora cunosc experienț a deprivă rii de resurse (precum venitul) și de legături
sociale cu comunitatea sau cu societatea mai larg ă. Acest termen este pus în leg ătură cu
drepturile sociale și cu barierele sau procesele prin care oamenii sunt împiedica ți să și le
exercite, de asemenea excluderea este vă zută ca o stare de izolare socială sau normativ ă de
restul societ ății, atașată direct situa țiilor de marginalizare extrem ă.
Neculau Adrian afirmă că tratamentul inegal al unor persoane, care în mod esen țial
sunt egale, se practic ă în toate societ ățile; acesta variaz ă în funcție de societate și de epocă. În
societatea actuală , noile forme de discriminare sunt cea simbolic ă, cea latent ă și cea regresiv ă
(1996:36).
La nivelul politicilor este necesară schimbarea – consider ă Ștefan Cojocaru – celor
reactive, care nu fac decât s ă ofere solu ții la problemele ap ărute însă efectele sunt negative, cu
cele proactive, care prin oferirea de solu ții dor
esc să prevină din timp condi țiile ce pot duce la
amplificarea problemelor acute din societatea româneasc ă (2004:20-22).
Pentru ca integrarea acestui grup de indivizi s ă fie posibil ă trebuie să mergem pe ideea
de toleran ță, de egalitate de șanse pentru to ți semenii noș tri, pe ideea de participare a
persoanelor cu nevoi speciale, chiar dac ă aparent ace știa par să fie „altfel”, s ă respectăm
dreptul la individualitate tuturor celor din jurul nostru indiferent de diferen țele care exist ă sau
nu. Consider ăm că este important ca persoanelor cu dizabilitate fizic ă să li se asigure accesul
la viața socială din care fac parte, s ă le fie valorizate și s ă li se creeze facilit ățile necesare
pentru integrarea lor. Pentru ca procesul de integrare s ă fie unul complet, persoanele cu
handicap fizic trebuie s ă aibă acces în urm ătoarele domenii: educa ție, accesibilitate, pia ța
19
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
locurilor de munc ă, planning familial, asisten ță socială, sănătate, cultură și lista ar putea
continua.
Alois Gherguț consideră că „integrarea presupune în sens larg plasarea/transferul unei
persoane dintr-un mediu mai mult sau mai pu țin separat de unul obi șnuit, vizând ansamblul
de măsuri care se aplic ă diverselor categorii de popula ție, și urmărește înlăturarea segreg ării
sub toate formele ei” (2001:36). În acela și sens Ursula Șchiopu define ște procesul de integrare
ca „o cuprindere, asimilare, închidere într-u n tot a unui element care devine parte
component ă a întregului și dobânde ște propriet ăți specifice și rezultate din interec țiunea și
interdependen ța cu celelalate p ărți componente” (2003:56).
Este important s ă înțelegem că integrarea social ă a persoanelor cu deficien țe fizice se
poate face doar cu ajutorul nostru, prin crearea de programe ș i servicii adaptate nevoilor
diferitelor subcategorii din categoria ma ri de persoane cu dizabilitate fizic ă. Consider ăm că
mult mai u șor s-ar realiza acest proces dac ă am putea interveni în schimbarea mentalit ății
sociale, dac ă am accepta ca persoanele cu dizabilit ăți locom o
torii să participe la toate
activitățile ce presupun existenț a lor, participarea lor poate re prezenta schimbarea pe care to ți
ne-o dorim.
Termenul de integrare social ă „descrie un tip de rela ție între elementele unui sistem
prin intermediul c ăruia acestea ac ționează laolaltă, pe de o parte, pentru a se evita
dezmembrarea sistemului ș i de a-ș i păstra stabilitatea și, pe de alt ă parte, pentru a coopera în
vederea func ționării lui ca o unitate.” (Dic ționar de sociologie, Oxford, 2003:292).
2.2. Diminea ța la cafea – Model de grup de socializare apreciativ
Grupul de socializare apreciativ „Diminea ța la cafea” s-
a desfășurat în perioada în
perioada 4 martie 2009 – mai 2010.
Grupul de socializare apreciativ îș i are originile în diferite tipuri de grup recunoscute
oficial de literatura de specialitate în domeni ul social precum grupul de egali (peer group),
grupul de suport, grupul T, grupul de întâlnire ș i alte tipuri (a se vedea direc ția numărul 2 din
capitolul 4). Metodologia de realizare, organizare și implementare a acestui model s-a bazat
pe principiul cercet ării colaborative (Heron, 1996:56) și de asemenea pe caracteristicile de
bază ale creativității colaborative.
Grupul de socializare apreciativ este un tip de grup care presupune îmbinarea unor
elemente cheie din metodele dife ritelor tipuri de grupuri, urm ărind integrarea social ă a
persoanelor membre ș i autodezvoltarea lor prin stabilitatea cadrului de desf ășurare, acesta
fiind un mod favorabil de exprimare a experien țelor tră ite, stabilirea de noi rela ții în societate,
realizarea procesului de integrare social ă, identificarea de asp ecte comune cu ceilalț i membri
20
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
ai grupului, îmbun ătățirea stimei de sine ș i de autoapreciere și promovare a egalit ății între
indivizii societ ății.
Unul dintre modele de bază specifice metodelor apreciative este modelul 4D
promovat de David Cooperride r (2005). În studiul de fa ță modelul 5 D – o extensie a
modelului 4 D (Cooperider, Whit ney, 2005) a fost utilizat în vederea construirii unei abord ări
apreciative care să faciliteze indivi dului parcurgea pa șilor spre crearea unei noi identit ăți. În
mod particular am utilizat tehnica “pove știlor de succes” pentru a putea facilita evolu ția și
autodezvoltarea membrilor participan ți la grupul de socializ are apreciativ – modelul
Dimineaț a la Cafea, în vederea integră rii sociale.
Grupul de socializare mai apare în practica asisten ței sociale pe teritoriul Americii.
Modelul identificat presupune îmbinarea modelu lui grupului de suport cu modelul T. Este
important s ă menționăm că modelul propus în aceast ă lucrare are în vedere îmbinarea mai
multor tipuri de grup la care se adaug ă caracteristicele specifice anchetei apreciative.
Grupul de socializare apreciativ – Diminea ța la Cafea , pornind de la metodele
anchetei apreciative, aduce o nou ă perspectiv ă asupra modelului prezentat anterior prin
introducerea conceptului de parteneriat în „a utodezvoltare” dintre echipa de organizare a
grupului și clienții interven ției de grup. Grupul de socializare apreciativ are un aspect unitar
având în componen ța sa atât membri ai comunităț ii beneficiare, cât și echipa de
implementare a grupului, to ți fiind în raport u ri de egalitate și fiind în mod egal considera ți
membri ai grupului.
2.2.1. Prezentarea cadrului în care a fos t conceput grupul de socializare
apreciativ – Diminea ța la cafea
Ideea activit ății „Diminea ța la cafea” a pornit de la propunerea form ării unui
parteneriat între speciali ști, voluntari și beneficiari, după modelul formulat, pe educa ție, de
Federico Verona Madrid. Adaptat dup ă acest model suntem de p ărere că între specialist,
voluntari și beneficiari se poate „încheia” un contract de colaborare, care s ă ajute la o
dezvoltare tripl ă. Fiecare dintre participan ți învață din noile experien țe, indiferent de nivelul
de cunoș tințe pe care îl are fiecare membru în parte.
Așa cum parteneriatul educa țional (Yballe, O’Connor, 200 4; Madrid, 2008; Sandu,
2009; Nicolaescu, 2010) are în vedere diverse beneficii pentru ambele p ărți, la fel și
parteneriatul „social” presupune câ știg pentru to ți membrii s ăi. Astfel se pune accent pe
experiența celui numit „beneficiar”, îndeosebi pe elementele pozitive, pe strategiile de
succes/înving ător de care acesta dispune și totodată se dezvolt ă acest parteneriat.
Scopul grupului de socializare apreciativ este de a „for ța” membrul grupului de a trece
de la stadiu de victim ă (auto-vulnerabilitate) la stadiul de înving ător. „Vulnerabilitatea
21
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
reprezintă o stare de poten țialitate, de nemanifestare în prezent a unor factori care pot
conduce în viitor la marginalizare, de favorizare sau alte fenomene conexe, o hart ă mentală a
unor interpretări neadecvate în raport cu realitatea sau cu poten țialul persoanei” (Cojocaru,
2005:30). De cele mai multe ori persoanele afectate de o anumit ă dizabilitate trec prin diverse
procese negative, precum marginalizarea, excluderea sau discriminarea, dar sunt la fel de
accentuate și procesele de auto-vulnerabilizare, auto -marginazilare sau auto-discriminare.
Asistăm astfel la un dublu proces negativ care „susț ine” excluderea persoanelor cu
dizabilități. Prin aplicarea grupului de socializare ap reciativ individul singur are capacitatea a
depăși atât procesele negative exterioare, dar cu atât mai mult dep ășirea stadiului de
autoexcludere manifestat de propria persoan ă (Ponea, 2010b).
Membrul participant la acest grup este cel care „preia puterea” (prin acel proces de
empowerment) și care se integrează prin propriile forț e, prin intermediul povești de succes, a
obiectivelor pe care și le propune, dar mai ales prin rezultatele pozitive pe care le ob ține. În
această manieră obiectivele proprii devin tot mai înalte și tot mai dezirabile.
Grupul de socializare apreciativ Diminea ța la cafea a urmat pa șii modelului 4D
promovat în literatura de specialitate specific ă metodelor apreciative (Bushe 2000;
Cooperider, Whitney, 2005; Thatchenkery, 2004; Gergen et. al, 2004; Cojocaru, 2005, 2010)
la care au mai fost adăugate dou ă etape extrem de importante în aplicarea activităț ii
„Diminea ța la cafea”.
3.1. Cadrul metodologic
3.1.1. Construc ționismul
Complementar decons trucției postmoderne, construc ționismul p ăstrează de
la aceasta
caracterul antirealist, centrarea asupra pluralit ății experien țelor și interpret ărilor într-o lume
plurală sau chiar într-o pluralitate de lumi, precum și corelarea sensului cuvintelor cu voinț a
interpretativă. Se detaș ează de aceasta prin medierea socială sau cultural ă a interpretă rii. Nu
există un sens unic care s ă corespund ă unui adev ăr unic, ci o pluralitate de sensuri, oglindiri
ale întregului în diversele ni veluri ale fractalului existen ței. Epistemologia construc ționistă are
în vedere apari ția paradigmelor științifice, sociale și culturale ca pe o ”negociere” a
interpretărilor oferite datelor provenit e dinspre realitatea empirică sau din alte spa ții ale
cunoașterii cum ar fi teoretizări, modele etc. (Sandu, Ponea, 2010c; Sandu, 2009c,2010c)
Construcț ionismul este o paradigm ă semiotic ă care porne șt e d e l a “ a x i o m a
interpretativă” conform c ăreia harta prin care este citit ă realitatea nu reprezint ă altceva decât
o continu ă negociere a interpretării. Orice tip de discurs este interpretat în sensul unei
“reconstruc ții socia
le a realității” pornind de la un consens cultural. Accep țiunile conceptelor,
sub care acestea sunt preluate din limbajul științific în discursul cultur al, constituie un model
22
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
paradigmatic, relativ independent fa ță de cel științific din care provine. Derivarea cultural ă a
sensului conceptelor st ă la baza convergen ței semantice a oric ărei paradigme socio-culturale.
În planul mentalit ăților se produce cea mai profundă restructurare, prin trecerea de la
înțelegerea unei lumi obiective, cognoscibile și unice, la modelul unei pluralit ăți de lumi, a
cărei indeterminare este prezis ă teoretic. (Sandu, Ponea, 2010c)
Așa cum precizeaz ă Ștefan Cojocaru, construc ționismul abandoneaz ă ideea conform
căreia mintea individului reprezint ă oglinda realității. Construc ționismul se bazeaz ă pe relații
și susține rolul individului în construcț ia realităților semnificative (2005:25).
Cosima Rughini ș analizeaz ă influen ța simbolurilor etichetate social asupra
preferinț elor, considerate fire ște într-o cultur ă sau alta. De exemplu autoarea arat ă că
aversiunea fa ță de consumul insectelor în culturile occidentale irose ște potențialul nutritiv al
insectelor distrugându-le pentru a face loc unor culturi agricole a c ăror valoare nutritiv ă este
mai scăzută dar este acceptată social (2007:18).
Metoda a
nalizei construcț ionist-fractalice a fost propus ă de cercet ătorul Antonio
Sandu în cadrul cercet ării doctorale cu titlul Filosofia orientului ș i Fizica modern ă O viziune
umanistă a Universului (2008) constă în identificarea unui acord paradigmatic a grilelor
semiotice și prin aceasta identificarea unor axiome culturale, epistemice, sau sociale și
restructurarea succesiv ă a interpret ărilor faptelor de cultură , sau sociale în concordan ță cu
modelul paradigmatic propus (Sandu, 2010b). Metoda construc ționist-fractalic ă este în esență
una semiotico-hermeneutic ă (Thatchenkery, 2004; Sandu, 2010b).
În cadrul acestei cercet ări s-a avut în vedere implementarea analizei în manier ă
construcționist fractalic ă și anume regândirea modelului 4 D în mai multe etape ale cercet ării
și pe niveluri diferite ale acesteia. Într eaga cercetare s-a constituit într-un exerci țiu de aplicare
a modelului 4 D (5 D) dup ă cum urmeaz ă:
1.Define – prezentarea cadrul ui teoretic, care reprezintă punctul de pornire a acestei
cercetări și anume definirea cadrului categorial și conceptual în care cercetarea se petrece. În
mod concret a fost prezentat ă evoluția metodelor de grup în practica social ă.
2. În cadrul etapei Discovery a fost prezen tat un model de proiect de succes – Grupul
de socializare apreciativ – Dimineaț a la cafea – implementat unui grup de tineri cu dizabilit ăți
locomotorii (Ponea, 2009). Caracterul de Discovery provine din convergen ța semantic ă între
etapa Discovery a șa cum este descris ă de Cooperider (2005:38) c a
fiind etapa în care se
identifică și se apreciaz ă „ce este mai bun în ceea ce este” (the best of what is). În aceast ă
etapă a fost generat ă povestea de succes a grupului „Diminea ța la cafea” pe care o
considerăm a fi un model inovator. Analiza acest pove ști de succes va fi prezentat ă în
urmă torul capitol, ce se va constitui în etapa de Discovery a prezentei cercet ări apreciative.
3. Etapa de Dream sau de Visioning apreciativ o constituie îns ăși ideea cercet ării de
față, și anume posibilitatea implement ării modelului grup de socializare apreciativ ca practic ă
23
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
socială în alte arii de activi tate. Cooperider consideră c ă prin intermediul acestei etape sunt
amplificate elementele pozitive și resursele identificate (2005:39). În cazul cercet ării noastre
„visul” apar ține pe de o parte echipei implementatoare dar ș i participan ților la cele dou ă
focus-grupuri care consider ă ideea prezentat ă ca fiind o resursă generatoare de succes în
cadrul practicilor de gr up în domeniul social.
4. Etapa de Design s-a constituit din cadrul metodologic al cercet ării apreciative
expuse în cadrul acestei lucr ări care se va finaliza cu propuner ea unui ghid de protocol pentru
grupul de socializare apreciativ, ca metod ă în practica de grup. Premerg ătoare protocolului
propus au fost cadrele teoretice și metodologice ale designului cercet ării și anume: teoriile
fundamentale ale cercet ării, metodele și tehnicile utilizate, grupul țintă, stabilirea direc țiilor
cercetării etc. Cooperider (2005) define ște etapa de Design ca fiind faz ă ce implic ă
conturarea cadrului creativ ce va sus ține ulterior visul anterior stabilit.
5. În etapa de Destiny este prezentat ă noua imagine a ac țiunii / evenimentului ce s-a
dorit a fi implementat în etapa de Dream. Pentru cercetarea prezent ă etapa de Destiny este
reprezentată prin propunerile de extrapolare a modelu lui grupul de social izare apreciativ în
alte arii. Acestea vor fi extrase atât din focus grupul ce a fost realizat cu reprezentan ții
grupului de socializare apreciativ – Diminea ța la cafea – precum și cu speciali știi din arii
apropiate asisten ței sociale cu persoanele cu dizabilit ăți loco motorii.
Așadar un prim palier al utiliz ării anchetei apreciative îl constituie implementarea
caracteristicilor anchetei apreciative, ș i în principal a modelulu i 4 D, la nivelul elabor ării unor
metodologii creative de practic ă socială.
Un al doilea palier al utiliz ării metodologiei apreciative îl constituie derularea unui
ciclu paralel 4D în îns ăși cursul etapele, de unde și modelul fractalic. Astfel desf ășurarea
grupului de socializare apreciativ – Dimineaț a la cafea – a avut la rândul s ău o structur ă 4 D
după cum a fost tratat anterior (în capitolul 2).
Al treilea palier a aplic ării acestei metodologii poate fi reg ăsit la nivelul derul ării focus
grupului apreciativ realizat cu me mbrii grupului care au organizat și implementat forma
originală a grupului Diminea ța la cafea. A șadar în etapa de Define se va realiza un
brainstorming ce va viza identificarea conceptele reprezentative ale modelului de grup vizat
în prezenta de cercetare. Pent ru etapa de Discovery se urm ărește evidențierea „pove știle de
succes” ale implement ării acestui model prin identificare a elementelor pozitive, apreciative și
de noutate. Specific fazei de Dream este mome ntul în care se va discuta despre modalit ățile
de continuare și dezvoltare a grupului de socializare apr eciativ, ce vor fi concretizate ulterior
în etapa de Design, în care se va aplica un ches tionar în cadrul focus gr upului apreciativ care
va viza stabilirea elementelor de protocol, pentru grupul de socializare apreciativ, ca model de
practică socială de sine st ătătoare. Pentru ultima etapă a ciclului 5 D, etap a de Destiny se va
urmă ri identificarea acelor arii în care poate fi aplicat modelul propus.
24
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
3.1.2. Andragogia
În ceea ce prive ște procesul de adragogie acesta poate fi definit din perspectiva
literaturii de specialitate ca fiind:
– O știința care se ocup ă cu metodele de educa ție a adulților;
– Un domeniu de cunoa ștere și practică socială al cărui obiect specific este ajutorul
educativ în folosul adul ților;
– O forma de învățare facultativă pentru adul ți (Sandu, Ponea, Bradu, 2009; Sandu,
Cojocaru, Ponea, 2010).
Principiile de baz ă ale andragogiei moderne pun în mod deosebit accent pe
urmă toarele dimensiuni:
– Stiluri persoanele de înv ățare:
1. Vizuală;
2. Auditiv ă;
3. Kinestezică (Davies, 2009).
– Stiluri de înv ățare în grup:
1. Învățare experen țială (learning by doing);
2. Învățare participativ ă (group learning – lucrul în grup) (Davies, 2009).
– aspectul func țional al învățării – formarea de competen ță în care este important ă
informaț iei)
– aspectul socializant: 1. satisfacerea nevoii de formar;
2. satisfacerea nevoii de
socializare a indivizilor și de apartenență la grup;
3. satisfacerea nevoii de recunoa ștere.
– aspectul pragmatic al unit ăților de competen ță transmise în cadrul programelor de
formare (utilitatea acelor informaț ii și posibilitatea de a fi tran spuse ulterior la locul de
muncă);
– aspecte de valorizare și apreciere a cursan ților implicate în programelor de formare;
– aspectul explorativ prin care cursantul este sus ținut să descopere noi elemente de
învăț are (acest tip de sus ținere explorativ ă se face prin procesul peer to peer – de la
egal la egal).
Pe plan global se impune actualme nte sintagma de „andragogie construc ționistă” care
propune implementarea procesului de înv ățare, comunicare ș i formare la adulț i ca parteneriat
în dezvoltarea ambelor p ărți. Campbell și Kinsella (cf. Sandu, 2010c) consider ă că viziunea
construcționistă propune un model prin ca re realitatea este creat ă în procesul de comunicare
și cu instrumentele limbajului, fiecare individ influen țând și modelând r ăspunsurile celorlal ți.
25
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
Procesul de adragogie construc ționistă este strâns rela ționată de parteneriatul în
educație, promovat de Varona Madrid (2008), care argumentează necesitatea unei colabor ări
centrată pe egalitatea dintre formator și cel format. Aceast ă egalitate colegial ă se manifest ă
atât la nivelul transmisiei de informa ție (învățare reciproc ă), cât și în plan de statusuri sociale
instituite în procesul înv ățării. Egalitatea colegial ă este acel proces care pune care valorizeaz ă
competen ța sectorial ă și valoarea uman ă a interlocutorului și se utilizeaz ă de cele mai multe
ori în mediile academice, științifice, educa ționale și profesionale. Formatorul este partenerul
cursantului, îi ofer ă susținere și-i valorizează reuș itele, transferându-i astfel un nivel ridicat de
stimă de sine precum și un spațiu de socializare propice dezvolt ării personale ș i profesionale.
Astfel procesul de educa ție al adulților se bazeaz ă pe un parteneriat permanent, în care rolul
central îl au deopotriv ă cursanții și formatorii în aceea și măsură, ca echipă (Sandu, Cojocaru,
Ponea, 2010).
3.1.3.Trandisciplinaritate
Principiile metodei apr eciative în s
ociologie (Cojocaru, 2005:48-50) sunt corelate ideii
de inseparabilitate dintre cercet ător și mediul social. Organiza țiile sociale sunt rezultatele
interacțiunilor dintre modelele mentale ale indivi zilor care o compun. Obiectivitatea unei
organizaț ii este dat ă de corelarea unor realit ăți subiective. Cercetarea unei organiza ții și
schimbarea la nivelul acesteia su nt simultane. Realitatea social ă (organizaț ia) – consider ă
Elliot – poate fi gândit ă ca un text care poate fi interpretat permanent” (cf. Cojocaru,
2005:49).
La nivelul realit ății sociale – notează Thomas Wachowski – harta (imaginea despre
realitatea social ă) precede teritoriul (realitatea îns ăși). “Dacă oamenii definesc o situa ție ca
fiind reală atunci aceast ă situaț ie este real ă prin consecin țele definirii ei ca real ă” (cf. Cojocaru,
2006b:49). Consecinț ele unei teorii științifice, propun experimentele ce urmeaz ă a fi efectuate
pentru a o justifica. Aceste experimente fragmenteaz ă realitatea pentru a corespunde
modelului teoretic. Harta cercet ătorului, teoria ș tiințifică precede teritoriul (experimentul).
3.1.4. Ancheta apreciativ ă
Sandu Antonio ( 2
009b) sintetizând literatura de specialitate afirm ă că diverși autori au
definit o anchet ă apreciativ ă ca fiind o paradigm ă a evolu ției conș tiente generat ă de noul
secol (Hubard 1998) o metodologie care duce ideea constructului social a realit ății către
extrema sa pozitiv ă prin accentuarea metaforei și naraț iunii, rela ționarea cu modul de
cunoaștere și limbajul aducând-o la poten țialul maxim de teorie generatoare „Cea mai
important ă teorie generatoare” (Gergen, 1996) „Cea mai important ă teorie în cercetarea
26
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
acțiune din ultima decad ă” (Bushe, 1991), O nou ă Yoga a cercet ării” (Harman, 1991), O
abordare radical afirmativ ă a schimb ării prin completa înl ăturare a managementului centrat pe
problemă (White 1997), Piatra filosofal ă a dezvoltării organiza ționale (Sorenson1996).
Reprezentativ anchetei apreci ative este modelul 4 D care presupune parcurgerea unor
pași în crearea și dezvoltarea propriilor plan uri viitoare de succes și strategii de implementare
a acestora.
3.1.5. Mixarea și metisarea teoretic ă
Ștefan Cojocaru define ște procesul de metisare a teoriilor ca fiind o f o
rmă de
descoperire, construc ție și argumentare a noi teorii pornind de la elementele unor paradigme
diferite (Cojocaru, 2010a:148).
Mixarea metodelor este v ăzută de Ștefan Cojocaru ca o utilizare a unor metode
combinate în cercetarea social ă ce vizeaz ă descrierea cât mai exact ă și fidelă a complexit ății
realității sociale. Mixarea metodologică are avantajul diminu ării erorilor inerente aplic ării
oricăror metodologii, pe de o parte, și de a genera înț elesuri mai profunde și mai largi, pe de
cealaltă parte (2010a:144). Mixarea metodologic ă e s t e a șadar un proces clarificatoriu și
generator de profunzime în procesul evaluării realităț ii sociale, în timp ce metisarea generează
inovație socială prin caracterul transparadigmatic.
În ceea ce prive ște metisarea teoriilor ș i metodelor implementate în cadrul grupului de
socializare apreciativ – Diminea ța la cafea se poate observa trecerea de la paradigma centrat ă
pe problem ă, unde scopul activit ății a vizat integrarea social ă a persoanelor cu dizabilități
locomotorii în acord cu nevoile identificate, la paradigma centrat ă pe pozitiv și apreciere,
realizată prin însu și met o
dele și instrumentele utilizate în derularea activit ății.
3.2. Metode de evaluare
Evaluarea reprezint ă culegerea sistematic ă, analiza și interpretarea informaț iilor de spre
activitățile și rezultatele programului, pentru a permite persoanelor interesate s ă emită
judecăți asupra unor aspecte specifice ale programului și să îmbunătățească programul”
(Patton, 2008, p. 39). Pentru alț i autori, accentul în definiț ia evaluării este pus pe aplicarea
cercetării sociale în sfera programelor sociale: „cercetarea evaluativ ă este o aplicare
sistematic ă a procedurilor de cercetare social ă pentru aprecierea conceptualiz ării, designului,
implement ării și utilității programelor de interven ție socială” (Rossi ș i Freeman, 1993, p. 5).
Scopul evalu ării este planificarea viitoare a programului, dezvoltarea abilit ăților
personalului, raportarea c ătre grupurile interesate în desfăș urarea programului. Pot fi scopuri
ale evaluării:
27
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
– obținerea de informa ții pentru luarea deciziilor în domeniu;
– îmbunătățirea practicilor programului, pentru a demonstra anumite aspecte legate de
program;
– consolidarea unor structuri birocratice (Cojocaru, 2010a).
Evaluarea apreciativ ă porneș te de la paradigma afirmativ ă centrată pe identificarea
aspectelor pozitive generatoare de succes și potențarea disponibilit ăților latente.
Thatchenkery exprim ă capacitatea „de a aprecia lumea apreciabil ă” ca o poten ță de a realiza
conexiuni cu elementele generatoare de putere, capacit ățile inerente lumii care ne înconjoar ă,
întregul poten țial pozitiv din cei apropia ți sau în mod plastic de a ve dea sculptura lui David în
blocul de marmură înainte ca Michelangelo s ă-și pună amprenta propriei date (Cooperider în
Thatchenry, Metzker 2008:XI).
Elementele componente ale evalu ării apreciative sunt acelea și cu cele identificate de
Thatenckery și Metzker pentru inteligen ța apreciativ ă și anume:
– Predefinirea cadrului;
– Aprecierea elementelor pozitive;
– Sesizarea modului în care poate să evolueze viitorul pornind din prezent. Recadrarea (Refraiming) apreciativ este v ăzut ca un proces psihologic de a a șeza într-o
altă lumină o persoan ă, un context sau un scenariu (Thatc henkery, Metzker, 2008:7). Este un
proces transfigurator, spunem noi de selec ție a pozitivulu i
și universalizare a caracteristicilor
pozitive ale subiectului, evenimentului, activit ății vizate. Aceast ă redefinire nu ignoră
aspectele diferite de cele pozitive, dar alege s ă se refere la poten țialitățile pozitive ca fiind cele
dătătoare de sens.
Aprecierea elementelor pozitive este exprimarea inten ționalității de a aprecia pozitivul
acolo unde este prezent, creând în mod inten ționat contexte apreciative. În acest mod exist ă
posibilitatea de a se identifica perspective, poten țialuri sau contexte generatoare de succes, de
pozitivitate care altfel ar fi ignorate.
Sesizarea modului în care ia naș tere viitorul din prezen t (Thatchenkery, Metzker,
2008:8) reprezint ă o capacitate de a se genera succesul dorit pornind de la evaluarea
aspectelor pozitive reprezentative momentului prezent.
Preskill și Catsambas pun accentul în evaluarea apreciativ ă pe dimensiunea formativ ă a
evaluării. Evaluarea apreciativ ă este văzută ca fiind o form ă colaborativ ă (2006:45) sau de
creativitate colaborativ ă, a m n u m i – o n o i , î n c a r e s e p o r n e ște de la aplicarea sistematic ă a
interviurilor apreciative și a Visioningului apreciativ.
28
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
3.2.1. Grounded Theory
Simona Branc identifică două paradigme principale la baza cercet ării calitative și
anume obiectivismul și constructivismul. Prima dintre acestea porne șt e d e l a p r e m i s a c ă
informaț iile despre lumea social ă pot fi analizate astfel încât s ă dezvăluie o realitate sau o
structură socială „dincolo de datele colectat e”, în timp ce a doua paradigm ă dezvăluie modul
în care datele sau discursurile sunt organizate și create prin interac țiune social ă (2008:86).
În opinia autoarei mai sus men ționate una din metodele cel e mai potrivite analizei
datelor calitative este grounded theory , aceasta presupunând un proces de generare sistematic ă a
conceptelor și teoriilor pe baza datelor colectat e. Literatura de specialitate define ște grounded
theory ca fiind o abordare inductiv ă, ce porne ște de la observa ții generale și care pe parcursul
procesului analitic creează categorii conceptuale care explic ă tema cercetat ă. Cercetarea insist ă
asupra rolului teoriei sociologice de a manageria datele în cadrul cercet ării și pentru a furniza
moduri de conceptualizare a descrierilor și explicațiilor (Goulding, 1999; Branc, 2008).
Conform cercetării de tip grounded theory teoria evolueaz ă în timpul procesului de
cercetare în sine ș i este un produs de continu ă interacțiunea dintre colectarea și analiza
datelor. Prin urmare, s p
re deosebire de multe alte metode, teoreticienii nu a șteaptă până când
toate datele sunt colectate înainte de începerea analizei, ci mai degrab ă caută sensul prin
interogarea datelor incipiente (Gouldin g, 1999). Prezenta cercetare evolueaz ă pe parcursul
obținerii de date și de asemenea intercal ării / confrunt ării acestora cu informa țiile deja
existente în literatura de specialitate.
Strauss și Corbin (1998:5) se refer ă la construc țiile generate în procesul de Grounded
Theory ca fiind modificabile, deschise și negociabile. Grounded Th eory în sine reprezintă o
strategie de cercetare care îș i propune generarea unor noi teorii sau modele plecând de la
datele concrete. În acest sens elementele de grounded theory utilizate în cercetarea noastr ă
vizează permanenta reorganizare a structurii de im plementare a modelului propus în cadrul
grupului de socializar e apreciativ, construc ția teoretic ă (protocolul de aplicare) fiind ulterioar ă
și apărând ca rezultat al cercetă rii-interven ție apreciative.
3.2.2. Focus grup
Focus Grupul este o form ă specială de interviu bazat ă pe o anu m
ită temă, strict
delimitată, care este condus de un moderator și face parte din categoria tehnicilor calitative de
culegere a datelor pentru analiza percep țiilor, motiva țiilor, sentimentelor, nevoilor ș i opiniilor
oamenilor (Cojocaru, 2005b). Ștefan Cojocaru prezint ă focus grupul ca fiind o “ discuție de grup
planificată organizată pentru ob ținerea percep țiilor legate de o arie de interes strict delimitat ă,
desfășurată într-un mediu permisiv; discu ția este relaxat ă și adesea pl ăcută pentru participan ții
29
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
care își împărtășesc ideile și percepțiile; membrii grupului se influen țează reciproc,
răspunzând ideilor și comentariilor” (Kreuger, apud. Marlow, 1993: 55-56).
Richard Krueger și Mary Casey definesc focus grupul ca un tip de grup special din
punctul de vedere al scopului, m ărimii și a alcătuirii și proceselor folosite. Acesta reprezint ă o
modalitate de a înț elege mai bine cum se simt oamenii sau ce p ărere au fa ță de o anumită
problemă, față de un produs sau un serviciu (Krueger, Casey, 2005:21).
Suntem de acord cu Maria Socoro și Cristina Fernando (2010) care consider ă că
membrii focus grupului trebuiesc implica ți în toate fazele procesului, ace știa fiind considera ți
co-cercetători în procesul de dezvoltare de noi propuneri de dezvoltare.
Dana Cojocaru consider ă că interviul de tip focus grup se diferen țiază de interviul
individual prin aceea c ă “focus grupul smulge o multiplicitate de perspective și procese
emoționale într-un context de grup”(Cojocaru D., 2003:89) care produc date datorit ă
interacțiunilor dintre indivizii participan ți, dar care nu încurajeaz ă discuțiile interactive dintre
participan ți. Prin intermediul focus grupului se ob țin date calitative care surprind
comportamente ale indivizilor, percep ții și opinii și nu informa ții cantitative de tip cifric
(Cojocaru, 2005b).
Adria
n Hatos (2009), pornind de la Ștefan Cojocaru, consider ă că focus grupul este o
tehnică pe care o putem folosi în cercetarea/evaluarea unei situa ții, probleme prin prisma
interpretărilor pe care le dau oamenii acestora, a sentimentelor fa ță de un anumit eveniment,
fenomen, a opiniilor fa ță de un program, produs, servicii, idei etc. Practic, el poate fi aplicat
în toate domeniile vie ții sociale atunci când se urm ărește obținerea unor informa ții în mod
nemijlocit de la persoane. Tehnica focus grupului este una calitativ ă, dar care nu exclude
tehnicile de tip cantitativ.
Organizarea focus grupului
La focus grup participă între 6 ș i 10 persoane în func ție de criteriile vizate de tema de
cercetare și implicația moderatorului Cojocaru Ștefan (2005). Etapele unui focus grup sunt
urmă toarele:
– stabilirea temei de discu ție;
– stabilirea structurii grupului și a modalit ăților de selectare a participan ților;
– elaborarea ș i testarea ghidului de interviu;
– stabilirea datei, locului și pregătirea acestuia pentru întâlnire;
– pregătirea moderatorului, a asistentului moderator;
– derularea focus grupului (Cojocaru D., 2003; Cojocaru, 2005; Hatos, 2009).
30
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
Focus grup apreciativ
Focus grupul apreciativ reprezint ă rezultatul mix ării dintre focus grupul clasic, definit
anterior și interviul nondirectiv apr eciativ. Antonio Sandu define ște interviul apreciativ ca
fiind un instrument opera țional în cadrul metodelor apreciative utilizat cu prec ădere în
etapele de Discovery și Dreaming. Interviul are o form ă intențional non directiv ă cu un focus
asupra elementelor afirmative din discursul subiectului (Sandu, 2009b; Cojocaru D.,
Cojocaru, Bunea, 2009).
Literatura de specialitate prezint ă utilizarea focus grupului în cadrul general al unei
cercetări apreciative, sub forma unui in terviu apreciativ, ca o component ă majoră a
paradigmei apreciative sau respectiv ca parte a evalu ării programelor sau organiza țiilor
aplicând întreag ă întreaga metodologie apreciativ ă sub forma interviului de grup (Preskill și
Catsambas, 2006:88).
În prezenta cercetare s-a avut în vedere atât utilizarea focus grupului clasic în scopul
de obț ine date necesare desfășură rii cercetării apreciative cât și a experiment ării unui nou
cadru al focus grupului, pe care -l numim focus grup apreciativ ș i care în sine respect ă
elementele modelui 4 D, drept elemente de referin ță ale anchetei apreciative.
Focus grupul apreciativ se diferen țiază de modelul clasic al acestei metode, pe de o
parte, prin crearea unui ghid de focus grup cu accent pe elementele pozitive ce se doresc a fi
identificate în urma implement ării procesului, iar pe de alt ă parte a modelului 4D, specific
anchetei apreciative, pe întreg parcursul derul ării focus grupului. Astfel aceast ă metodă este
structurată în 4 faze unde: în partea de Discovery sunt identificate acele elemente pozitive,
acele “pove ști de succes” care definesc tema cerceta tă, în partea de Dream sunt conturate
visele și dorinț ele participan ților în legă tură cu tema cercetat ă, în etapa de Design este
proiectată structura ce poate spriji ni viziunea ulterioar ă, iar în ultima faza, cea de Delivery
sunt stabilite la nivelul grupului ac țiunile și modul de implementare a planului ce vizează
dezvoltarea viziunii stabilite în etapa a treia.
Un model similar focus grupului apreciativ, denumit Community Caffe, a fost aplicat
în Londra de c ătre Well London Community Engage ment & Mapping Teams at The
Institute for Health & Human Developm ent, University of East London.
4.3.2. Grupul de socializare apreciativ ca form ă de consiliere de grup.
În acord c u
practicile metodelor apreciative vom oferi câteva preciz ări în ceea ce
privește consilierea apreciativ ă, atât individual ă cât și de grup.
Consideră m aplicarea consilierii ca o strategie în cadrul practicii sociale, care vizeaz ă
atât funcția orientativă de evaluare a poten țialităților și a resurselor clientului, cât și cea
31
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
intervenționist-sistemic ă de modificare a conduitei prin schimb ări cognitive-
comportamentale. O atenț ie deosebit ă se va acorda tehnicilor de consiliere cu accent pe
consilierea de grup care r ămâne înc ă un domeniu de excelență a practicii sociale, o
dimensiune metodologic ă fundamental ă. Indiferent de modalitatea aleas ă de abordare a
consilierii, fundamentul opera țional al procesului de consiliere tradi țională îl constituie
procesul rezolv ării problemelor. Acest proces îl putem vedea ca o congruen ță între rezolvarea
problemelor eului uman ș i facilitarea func ționalității reț elelor și sistemelor sociale din care
individul face parte. Tocmai la nivelul func ționalității sistemelor sociale putem identifica
spațiul de referin ță a consilierii afirmativ-apreciative in clusiv cea de grup (Sandu, Ponea,
2010b).
Consilierea este un proces care vizeaz ă eminamente schimbarea. Procesul de
schimbare se aplic ă atât persoanei clientului (clien ților) cât și mediului social compus dintr-o
serie de re țele complexe care interac ționează și se influen țează reciproc (formând împreun ă
sistemul client). În ultimii ani, consilierea, ca interven ție socio-pedagogic ă centrată pe client în
genere, absoarbe ipoteze și teorii ale psihologiei personalit ății orienta te și adaptate științelor
socio–educa ționale.
Cons
ilierea de grup nondirectiv ă în modelul clasic al lui Carl Rogers (grupul de
întâlnire) porneș te de la afirmarea existenț ei unei naturi necondiț ionat pozitive a persoanei
umane și a unei tendin țe inerente autoactualizante. În cadrul grupului de socializare
apreciativ am extras urmă toarele principii:
– atitudine non-estimativ ă,
– empatie,
– încredere deplin ă în capacit ățile clientului,
– lipsa oricăror sfaturi necerute etc.
Aceste modalit ăți particulare ale consilierii centrate pe client, le consider ăm
fundamentale în consilierea centrat ă pe apreciere.
„Dacă întrevederea este condus ă ferm și orientată cu ajutorul unor întreb ări precise, avem de-a face cu un
interviu dirijat sau directiv. Dac ă întrevederea este liber ă și se desfășoară în jurul unei teme, subiectul având
posibilitatea de a se exprima într-o manier ă personală, fără nicio întrebare codificat ă, avem de-a face cu un interviu
non-dirijat, non-directiv. În cazul acestuia din urm ă se pornește de la principiul c ă persoana intervievat ă este cea mai
aptă să prezinte propriile gânduri și sentimente. Rolul cercet ătorului este de a încuraja subiectul (clientul) în
desfășurarea povestirii, de a-i dovedi că -l ascultă cu atenție, de a-l motiva în exprimarea a ceea ce știe și simte”
(Miftode, 2003).
În cadrul protocolului nostru preluăm următoarele elemente de nondirectivitate
apreciativă:
– Exprimarea liber ă;
32
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
– Încurajarea membrilor grupului;
– Ascultarea activ ă care se extinde asupra tuturor membrilor grupului, îndeosebi asupra
moderatorului;
– Încurajarea expunerii propriilor experien țe, atitudini, idei, valori, sentimente etc.
Nondirectivitatea presupune renun țarea la oferirea de îndrum ări, directive, de sugestii
și sfaturi. Dimensiunea inten țională vizează orientarea interviului apreciativ c ătre strategiile de
succes ale individului, care l-au dus de -a lungul timpului la autodezvoltare și autoapreciere. În
cadrul grupului acest lucru se aplic ă prin încurajarea fiec ărui membru de a- și exprima propriul
punct de vedere în leg ătura cu tema dezb ătută, având garan ția din partea celorlal ți de a nu-i fi
criticată persoana ci doar ideea.
Elementul de nondirectivate este reg ăsit de asemenea la nivelu l stabilirii temelor de
dezbatere pentru fiecare întâlnire. Membrii grupului sunt invita ți să supună la vot alegerea
viitoarei teme de dezbatere și de asemenea punctele ce sunt în acord cu interesele proprii.
Intervenția astfel realizat ă, având ca tehnic ă interviul inten țional nondirectiv are ca
specific fa ță de nondirectivitate aș a cum este ea tratat ă în psihologie, faptul c ă ea nu-și
propune s ă rezolve probleme de natur ă strict interioar ă a individului, ci ob ținerea stării de
acord sau echilibru dinamic între nevoile client ului și resursele la care acesta are a
cces, la nivel
individual, de grup sau societal. Inten ționalitatea acestui tip de interviu este orientat spre
obținerea schimb ării structurale și funcționale a clientului și a reț elelor sociale din care acesta
face parte.
Caracterul apreciativ ad ăugat acestui tip de interviu face homeostazia s ă se realizeze pe
nivelul cel mai înalt al individu lui, respectiv cel mai înalt posib il la nivelul grupului printr-un
proces de empowerment, atât la nivel individual, cât și la nivelul grupului ca o sui generis de
entitate colectiv ă.
Fazele procesului de consiliere de grup apreciativă
Se poate delimita procesul de consiliere de grup apreciativ ă în cinci faze succesive în
consens cu modelul 5 D specific anchetei apreciative, constituind propriu-zis partea
funcțională a prezentului protocol.
1. Construirea unei rela ții de parteneriat consilier-client.
Din perspectiva anchetei apreciative, aceast ă fază poate fi considerat ă ca aparț inând
etapei de Define dintr-un model în 5 etape unde aceasta este suplimentar adaug ă celor 4 D din
modelul tradiț ional al anchetei apreci ative. Modelul 5 D separ ă o etapă suplimentar ă Define,
din cadrul etapei Discovery tocmai pentru a fixa cadrul necondi ționat pozitiv al rela ției. Relația
dintre consilier / moderator ș i client este una de parteneriat în autodezvoltare. Consilierul /
Moderatorul și membrii grupului se privesc recipr oc ca fiind parteneri într-o spiral ă a
33
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
autodezvolt ării apreciative. În cadrul gr upului de socializare apreciat iv etapa de Define a fost
realizată prin identificarea nevoilor grupului țintă și totodată prin organizarea grupului vizat.
La partea de organizare au part icipat pe de o parte speciali știi din cadrul organiza ției, iar pe de
altă parte au fost implica ți în mod direct poten țiali membri ai grupului de socializare
apreciativ – Diminea ța la cafea.
2. Explorarea în adâncime a strategiil or de succes ale membrilor grupului
Etapa se suprapune metodologic peste etap a „explorarea în adâncime a problemei”
din abordarea centrat ă pe problem ă. Din punctul de vedere al modelului 5 D aceast ă etapă se
suprapune cu cea de Discovery. În primele întâlniri ale grupul ui au fost explorate împreun ă
cu moderatorul propriile “pove ști de succes” ale membrilor gr upului. Un accent deosebit a
fost plasat pe identificarea și expunerea în fa ța colegilor a evenimentelor cu caracter pozitiv
din viața proprie, pe rememorarea apreciativ ă a sentimentelor și trăirilor specifice acelui
moment. Spre exemplu putem face referire la m ărturia unuia dintre membri care afirm ă că:
“a simțit că poate trăi și în fotoliul rulant și că mulțumește prietenilor și familiei că l-au forțat să iasă din
casă”.
Un alt membru afirma faptul c ă pentru el sunt pove ști de succes acele momente când a reînceput s ă-și simtă
corpul (timp de aproximativ 6 luni fiind complet paralizat în urma unui accident).
În această etapă de Discovery a consilierii apreciative de grup, participanț ii exploreaz ă în
parteneriat cu consilierul / mode ratorul, propriile strategii afir mative, propriile strategii de
succes, resursele pentru schimbare etc. .
3. Explorarea solu țiilor alternative în parteneriat între participant și consilier /
moderator.
Soluțiile alternative din consilierea clasic ă, sunt înlocuite din perspectiva consilierii
apreciative cu procesul de visioning ap reciativ. Etapa se suprapune celei de Dream din cadrul
Anchetei Apreciative. În modelul grup ului de socializare apreciativ aceast ă etapă presupune
identificarea de strategii de atingere a obiectivelor proprii și de grup prin derularea de discuț ii
centrate pe temele stabilite la nivel de grup . Ca exemplu ne putem referi la propunerile
formulate pe parcursul întâlniril or cu privire la identificarea și implementarea unor diferite
soluții de integrare social ă și de autodezvoltare. În acest sens s-a propus realizarea întâlnirilor
în aer liber, realizarea de schimburi de experien ță cu alte grupuri, dezvoltarea unor abilit ăți de
comunicare și conducere prin alternarea fiec ărui membru pe pozi ția de comoderator. Putem
adăuga faptul c ă în luna mai 2010 a fost o “predare de ș tafetă” din partea moderatorului
Simona Ponea c ătre unul dintre comoderatorii grupului , considerând acest fapt ca fiind o
dovadă relevant ă a atingerii unui posibil “vis” (Dream).
34
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
4. Identificarea unor c ăi inovative de a crea viitorul dorit de participant pentru sine
însuși.
Această etapă se suprapune celei de contract din consilierea centrat ă pe problem ă, iar
din punct de vedere apreciativ îi poate corespunde etapa de Design. Aceasta este definit ă ca o
etapă de identificarea unor c ăi inovative de a crea viitorul do rit de client pentru sine însu și.
Acest pas are ca specific concrete țea și realizabilitatea, destinat s ă schimbe sistemul client /
participant în congruen ță cu propriile proiec ții asupra viitorului.
În cadrul grupului de soci alizare apreciativ Dimineaț a la cafea etapa de Design este
însoțită de elemente de empowerment și advocacy. Pentru o bun ă clarificare vom oferi spre
exemplificare un moment reprezentat prin participarea membrilor grupului împreun ă cu
specialiștii din cadrul serviciului la Bursa locurilor de Muncă în anul 2009. Astfel membrii
grupului au fost sus ținuși în identificarea și aplicarea pe diferite postu ri în acord cu propriile
competen țe. Pe lâng ă susținerea directă a membrilor s-a realizat de asemenea o campanie de
promovarea a drepturilor persoanelor cu dizabilit ăți, cu referire direct ă la încadrarea lor pe
piața muncii.
5. Implementarea strategilor de autorealizare a participantului
Etapa de implementare a contractului din abordarea centrat ă pe problemă, poate fi
revalorizată din perspectiva consilierii apreci ative de grup în cadrul etapei Delivery (Destiny) a
Anchetei Apreciative. Aceast ă etapă presupune implementarea propriu-zisă a strategilor de
autorealizare identificate în etapa de visioning. Odat ă ce individul și-a identificat și construit o
imagine asupra unui viitor preferat, se trece la utilizarea limbajului și comunic ării (interviului
intenț ional nondirectiv), pentru punerea în act și urmărirea realizării concrete a viitorului
proiectat.
Exemplificând pe membrii grupului de social izare apreciativ au fost îndeplinite ca
“planuri de viitor” ie șirea în aer liber a grupului, realizarea de experien ță cu un grup de tinere
mame și un grup de tineri defavoriza ți în cadrul unor servicii din aceea și organiza ție. La
acestea se pot adăuga ca elemente importante faptul c ă membrii grupului au ie șit împreun ă în
oraș înafara întâlnirilor de grup, c ă păstrează legătura între ei prin diferite mijloace online de
comunicare (Messenger, facebook etc.), c ă și-au sărbătorit împreun ă zile de na ștere, că ți-au
făcut prieteni în rândul voluntarilor participan ți.
Câteva elemente utile în abordarea consilie rii de grup apreciative (Sandu, Ponea,
2010):
–
Identificarea pove știlor de succes;
35
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
– Crearea unei rela ții, în care clientul s ă poată revedea propria strategie de succes din
trecut, să se centreze mai profund asupra ceea ce vrea sau este necesar s ă schimbe și să
atingă o nouă perspectiv ă în luarea propriilor decizii;
– Acordarea aten ției și a respectului necondi ționat și aprecierii fa ță de client, și
comunicarea cu acesta. Preocuparea fa ță de interesele clientului trebuie manifestat ă
explicit;
– Observarea atitudinilor în timpul interviului, a conduitei verbale și non-verbale;
– Manifestarea empatiei. Subiec ții trebuie s ă simtă respectul fa ță de ei, demonstrat prin
atitudine ș i comportament;
– Transmiterea ferm ă față de clien ți a ideii c ă îi consider ăm capabili s ă-și exercite
controlul asupra propriului destin;
– Înlocuirea judec ății critice cu aprecierea elementelor pozitive, cultivarea resurselor de
schimbare, ascultarea activ ă și înțelegere, manifestarea unei c ălduri sufletești, suport ș i
schimbare;
– Identif i
carea scopurilor proprii ale clien ților și constituirea parteneriatului client-
consilier.
Practica apreciativ ă în domeniul consilierii de grup apreciative înlocuie ște procesul de
realizare a unui inventar al tuturor proble melor cu care membrul grupului se confrunt ă cu
redesignul situa ției problem ă într-o provocare generato are de feedback social.
Încurajarea ac țiunii pozi tive
În etapa de Design a consilierii de grup apreciative, membrul participant trebuie
susținut în dezvoltarea și evaluarea strategiilor de autodeterminare cu scopul de a- și crea
propria viziune asupra lumii (San du, 2002). Viziunea apreciativă odată stabilit ă, devine
necesară adaptarea unei decizii asupra c ăilor importante prin care scopurile identificate să fie
îndeplinite. În fiecare dintre etapel e procesului de consiliere apreciativă intervine ca
dominantă strategia de comunicare și abordare a participantului centrat ă pe empowerment și
elemente pozitive.
Aserțiunea 1: Harta nu este tot una cu teritoriul.
Există o diferență considerabil ă și fundamental ă între realitate ș i percepț ia noastră
asupra realit ății. Acest principiu reprezint ă o cheie de în țelegere a consilierii apreciative, atât
individuală cât și de grup, dintr-o perspectiva construc ționistă. Individul nu reac ționează în
conformitate cu realitatea ci cu imaginea sa despre realitate. Harta noastr ă personal ă poate
diferi uneori fundamental atât de realitate cât și de hărțile altor persoane. Este rolul consilierii
de grup de a realiza procese de negociere a h ărților individuale astfel încât acestea s ă devină
36
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
congruente atât cu experienț a imediată a indivizilor cât și cu maximul propriului lor poten țial.
Grupul de socializare apreciativ poate fo losi ca element fundamental renegocierea
“metapovestirilor” ob ținându-se o hartă comună asupra realit ății la nivelul grupului.
Interviul apreciativ trebuie înso țit de tehnica ascult ării active, empatie, aprecierea
potențialului propriu, stimularea exprim ării sentimentelor. Putem defini ascultarea activ ă ca o
modalitate structurat ă de a asculta și a răspunde interlocutorului. Ascultarea activ ă presupune
focalizarea aten ției exclusiv asupra interlocutorului, suspendând propriile cadre de referință,
cu scopul de a le în țelege pe cele ale interlocutorului. Ascultarea activ ă presupune
suspendarea judec ății critice ș i manifestarea deplin ă a empatiei față de interlocutor (Sandu,
Ponea, 2010b).
Aserțiunea 2: Fiecare persoan ă este unică și reacționează în mod unic în cadrul
actului comunic ării.
Este necesar să facilit ăm decodificarea de c ătre fiecare membru al grupului a modului
de expresie fa ță de ceilal ți. În cadrul grupului vizat atât moderatorul cât și fiecare dintre
membrii participanț i sunt aten ți la elementele reprezentative ale fiec ărui individ.
Aserțiunea 3: Fiecare comportament are un rol în adaptare
Identificarea conduitelor a șa-zis indezirabile care treb uiesc modificate în cadrul
procesului de schimbare trebuie s ă țină cont de situa ția adaptativ ă care a generat respectiva
conduită. Procesul vizat pune accentul tocmai pe descoperirea necesit ății care a stat la baza
unui comportament, pentru ca apoi acesta s ă fie înlocuit cu altul, mai benefic și constructiv
pentru fiin ța respectiv ă. Pentru membrii care temporar manifest ă un discurs non-apreciativ ș i
focalizat pe problem ă și generaliz ări negative se urm ărește înlocuirea colectiv ă a aspectelor
negative cu cele de natur ă pozitivă dar care s ă fie proprii membrului / membrilor viza ți.
Aserțiunea 4: Nu putem s ă nu comunic ăm
Într-adevăr fie că facem apel la modalit ăți non-verbale sau verbale, într-o form ă sau
alta ne vom manifesta în exterior atitudinea interioar ă, ca răspuns la un anumit stimul extern.
Ascultarea este foarte necesar ă înainte de a avea orice reacț ie fie ea o ac țiune, o discu ție cu
membrul participant sau un mod prin care este înv ățat ceva.
A asculta reprezint ă baza tuturor strategiilor de evaluare și acțiune (Charkhoof, 1979).
Reacțiile la ascultare (Charkhoof 1979, cf. Sandu, Ponea 2010) sunt deprinderi folosite de
consilier pentru a realiza o ascultare adecvată. În funcț ie de scopul urm ărit, se clasific ă în:
– Clarificarea (Zastrow 2002) const ă într-o formul ă utilizată după un mesaj ambiguu
transmis de c ătre client. Formula poate fi de genul: „Vre ți să spui că…” și apoi se
continuă cu reformularea mesajului. Scopul este de a încuraja clientul la o mai atent ă
elaborare a formul ării, dar în același timp în termenii construc ționismului social o
37
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
reformulare a propriei hă rți, iar pentru operatorul interviului de a verifica acurate țea a
ceea ce a auzit ș i mai ales a în țeles de la cel dintâi (a propriei sale h ărți);
– Parafrazarea reprezentată de o reformulare a con ținutului mesajului r eceptat de la elev,
în scopul de a-l determina pe acesta s ă se concentreze asupra semnificaț iei mesajului.
Deprinderea implic ă reamintirea mesajului, identificarea p ărții de conț inut a acestuia și
apoi reacț ia la conținut (Zastrow 2002).;
– Reflectarea, const ă într-o reformulare a p ărții afective a mesajului scopul de a-l ajuta
pe cel consiliat s ă exprime mai mult din tr ăirile sale, cu mai mult ă intensitate sau s ă
devină mai conștient de tr ăirile care îl domin ă.
Fiecare dinte tehnicile prezentate anterior au fost utilizate în cadrul experimental
Dimineaț a la cafea ini țial doar de c ătre moderator, acesta încurajând pe de o parte
interlocutorul direct, precum ș i pe fiecare dintre membri pentru a experimenta aceste tehnici
dar și pentru a facilita coeziunea la nivelul grupului de socializare apreciativ.
Aserțiunea 5: Semnifica ția unui me saj este dat ă de reacția pe care acesta o suscit ă.
Această aserț iune reliefeaz ă importan ța cunoașterii sistemului de reprezent ări
interioare ale celuilalt ș i faptul că este necesar s ă ne modul ăm transmisia unui mesaj în func ție
de cel care îl recepteaz ă. În acest sens moderatorul, speciali știi și voluntarii trebuie s ă acorde
o importan ță deosebită limbajului utilizat în func ție de grupul ț intă reprezentat prin membrii
grupului de socializare apr eciativ. Nu este recomandat ă emiterea de aprecieri nesus ținute de
potențialul real al individului la adresa membrilor grupului.
Aserțiunea 6: Pentru a comunica, este indispen
sabil să intrăm în sistemul celuilalt de
reprezent ări asupra lumii înconjur ătoare.
Fiecare individ percepe informa țiile din mediul înconjur ător prin intermediul
simțurilor sale: v ăz, auz, pip ăit, miros și gust.
Literatura de specialitate prezintă în consens cu aceasta Modelul AVK ca presupune
existența a trei sisteme reprezentative de receptare senzorial ă și anume:
– sistemul vizual;
– sistemul auditiv;
– sistemul kinestezic (care se refer ă la senzațiile tactile, dar și la emoții, percepții de
natură interoceptiv ă etc.).
În cadrul grupului de social izare apreciativ se recomand ă utilizarea tuturor celor trei
canale senzoriale asigurându-se astfel implicarea din diferite perspective a tuturor membrilor
participan ți. Suntem de p ărere de asemenea c ă implementarea celor trei modele faciliteaz ă de
asemenea diversificar ea modului de desf ășurare a întâlnirilor, asigurându-se astfel un grad mai
ridicat de coeziune și de dezvoltare a rela țiilor interpersonale. Pe lângă utilizarea eficient ă și
sistematic ă a canalelor senzoriale este indicat identificarea sistemului de credin țe, aspiraț ii și
38
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprin
s, fragmente semnificative
valori proprii indivizilor și de realizat ca metodă de dinamic ă de grup exerci țiul ludic “Jocul
complimentelor” precum ș i modelul propus de Bushe, grupul / echipa apreciativ( ă) de
dimensiuni mici. În cadrul grup ului de socializare apreciativ s-au folosit diverse materiale
precum clipuri video și audio, flipchart, postit-uri, mark ere, videoproiector, diverse tehnici
comportamentale ș i verbale: fluctua ții ale vocii, gesticulare, mimic ă, limbajul corpului, precum
și utilizarea de elemente kine stezice: lucru pe echipe, ie șiri în aer liber cu scopul de a se crea o
atmosferă non-formal ă.
Aserțiunea7: Fiecare persoan ă posedă î n ea însăși toate resursele necesare optimiz ării
propriului comportament.
Această aserțiune eviden țiază în ea îns ăși posibilitatea dezvolt ării proprii, persoana
fiind însăși agentul schimbării. Rolul consilierului/ moderatorului și a lucrului într-un grup de
egali este acela de a sus ține individul în identificarea propr iilor resursele necesare procesului
de schimbare a șa cum este el proiectat de fiecare individ în parte.
4.4. Extrapolarea grupului de so cializa re apreciativ
Validarea extrapol ării s-a realizat prin aplicarea unui focus grup la care au participat 7
persoane, care ocup ă fie func ția de asistent social, fie sunt ac tuali sau viitori supervizori în
domeniul social.
Acest focus grup va viza în mo d deosebit posibilitatea aplic ării modelului propus și în
alte institu ții decât BACH, unde acesta a fost implementat iniț ial în lucrul cu persoanele cu
dizabilități locomotorii.
În urma aplic ării focus grupului vor fi extrase acele categorii de subiec ți cărora li se
poate aplica modelul Grupul de socializ are apreciativ. În cadrul acestei sec țiuni vom încerca
să definim o serie de recomand ări și viziuni proprii în lucrul cu diferite alte categorii de
persoane vulnerabile, decât cel cu care s-a lucrat ini țial.
În cadrul acestei direc ții se vor urm ări:
– Elementele pozitiv-afirmative reprezentati ve grupului de socializare apreciativ;
– Elementele ce se propun a fi îmbun ătățite în implementarea acestui model;
– Categoriile de subiecț i în beneficiul c ărora poate fi implementat acest model;
5.1. Concluziile cercet ării
Lucrarea și-a propus s ă analizeze aplicarea metodologiei apreciative în elaborarea și
implementarea unor grupuri de socializare apreci ative în diverse domenii sociale, modalitatea
de constituire a acestora, specificul și posibilul impact. În cadrul cercet ării am identificat
modelul unui grup de soci alizare apreciativ, pornind de la activitatea Diminea ța la cafea, grup
39
Grupul de socializare apreciativ. Un model de creativitate social ă colaboratiă
Simona PONEA; Antonio SANDU
Descriere, cuprins, fragmente semnificative
de socializare implementat în cadrul Biroului de Asistență și Consiliere pentru persoane cu
Handicap, din cadrul Centrului Diecezan Cari tas, modelul propus a fost implementat asupra
unui grup constituit atât din beneficiari ai serviciului men ționat – persoane cu dizabilit ăți
locomotorii, cât ș i din voluntari ai serviciului. Grupul are ca principale caracteristici creș terea
rețelei sociale a participan ților, promovarea parteneriatului ș i a egalității, creșterea stimei de
sine, implicarea activă în propria dezvoltarea și generarea unei serii de ac țiune de „integrare
activă”.
Analiza impactului a scos în eviden ță beneficiile modelului propus cât și elementele
care constituie o provocare pentru dezvoltarea acestui tip de servicii, generându-se astfel un
protocol integrativ de aplicare a gr upului de social izare apreciativ.
Acest protocol a fost supus ulterior dezbat erii în cadrul unui focus grup în urma
căruia au reie șit o serie de concluzii: caracterul de ecountering group, specificul
socioterapeutic al modelului, precum și o serie de domenii în care speciali știi prezen ți au
considerat utilă extrapolarea modelului.
5.2. Propuneri de dezvoltare
Pornind de la rezultatele cercet ării calitative efectuate o prim ă propunere vizeaz ă
constituirea unui model sistemic
al grupul ui de socializare apr eciativ, adaptabil orică rei
categorii de persoane împreună cu elementele sale cheie, modelul 5 D, elementele de
consiliere apreciativ non-directiv ă, elemente de empowerment și parteneriat.
Propunem dezvoltarea unei cercet ări ulterioare pornind de la analiza secundar ă de
date care să vizeze alte elemente inovative și anume:
– metodologia focus grupului apreciativ;
– adaptarea modelului în vederea implement ării acestuia sub forma unor Team Building
apreciative în organiza ții;
– dezvoltarea modelului reie șit ca serendipity;
– implementarea protocolului ș i la alte grupuri ț intă:
– analiza comparativ ă a impactului generat prin impl ementarea acestui protocol în
diverse tipuri de categorii de indivizi;
– delimitarea formelor terapeutice de tip ps ihoterapie de socioterapiile centrate pe
modelul construc ționist (fractalic), cât și de alte forme de socioterapii.
40
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Solicitare Finan țare către [618657] (ID: 618657)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.