MANAGEMENTUL STRUCTURILOR AUXILIARE (de agrement, balneare, rent -a-car) 5.1.Agrementu l turistic. Conținut și funcții Petrecerea plăcută, agreabilă… [618650]

1 CAPITOLUL 5

MANAGEMENTUL STRUCTURILOR AUXILIARE
(de agrement, balneare, rent -a-car)

5.1.Agrementu l turistic. Conținut și funcții

Petrecerea plăcută, agreabilă a timpului liber la locul destinației se situează, de asemenea,
printre preocupări le centrale ale ofertanților de vacanțe. Dezvoltarea unor activități/servicii care
să răspundă acestor cerințe este determinată, pe de o parte, de sensurile evoluției în conținutul
vacanțelor care, astăzi, nu se mai poate rezuma la a oferi turiștilor doar condiții de ședere și servire
a mesei și, pe de altă parte, de reconsiderarea valorii timpului liber.
Activitățile având acest obiectiv se prezintă într -o mare diversitate tipologică, în
concordanță cu varietatea modalităților și locurilor de petrecere a v acanței. Ele sunt definite cu
termenul generic de animație/agrement și se constituie într -o componentă distinctă și importantă
a produsului turistic.
Realizarea scopului fundamental al vacanței – odihnă, recreere și distracție, evadarea din
cotidian – presupune, între altele, crearea unui cadru, unei ambianțe de deconectare. Totodată,
creșterea preocupărilor pentru materializarea dezideratului de odihnă activă (caracteristică
esențială a va canțelor în societatea modernă) stimulează apariția și dezvoltarea u nor servicii
specifice, a celor de agrement.
Semnificând etimologic plăcere, distracție, agrementul turistic se poate defini prin
ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și formelor oferite de unități, stațiuni sau
zone turistice, capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o stare de bună dispoziție,
de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire
favorabile1.
Această accepțiune evidențiază varietatea activităților de agrement și mult itudinea
planurilor pe care acționează, dar și faptul că acesta se constituie într -un element fundamental
pentru satisfacerea nevoilor turiștilor, ceea ce îi conferă statutul de componentă de bază a
prestației turistice.
De altfel, acest punct de vedere es te tot mai frecvent argumentat de lucrările de specialitate
și întâlnit în limbajul organizatorilor de turism din țările cu tradiție în domeniu. Cu toate acestea,
nu sunt puține opiniile potrivit cărora agrementul reprezintă o prestație suplimentară; astfe l de
păreri sunt susținute de dificultatea delimitării nete între serviciile de agrement și cele având
caracter suplimentar, de faptul că, de multe ori, conținutul lor este sensibil apropiat.
Dacă în privința tratamentului balneo -medical, de exemplu, nu ex istă nici un fel de rezervă
în recunoașterea importanței și locului său în structura produsului turistic, tot așa trebuie înțelese
lucrurile și în cazul altor prest ații cu rol recreativ; pentru schior, de exemplu, prezența zăpezii,
a amenajărilor pentru practicarea schiului, a instalațiilor mecanice de urcat este cel puțin tot atât
de importantă ca și a condițiilor de cazare și masă; situația se prezintă asemănător și pentru
amatorii de sporturi nautice, de vânătoare, echitație etc, toate acestea demonstrând că animația este
o componentă de bază a produsului turistic. Mai mult, creșterea rolului său în satisfacerea nevoilor
turiștilor a condus la transformarea sa în motivație turistică propriu -zisă și, corespunzător, la
apariția unor noi tipuri de vacanțe: schi, alpinism, echitație, vânătoare și pescuit, iahting, turism
cultural.
În calitate de componentă de bază a produsului turistic, agrementul îndeplinește și o serie
de funcții; acestea se diferențiază în raport cu turistul și nevoile sale fizice și psihice și
organizatorii de vacanțe (agenți economici și stațiuni) și problemele lor2.

1 Stănciulescu G., Lupu N., Țigu GA. – Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați in turism, Ed. All, București,
1998, pag. 6
2 Minciu R., Ispas A. – Economia turismului, pag. 135

2 În ceea ce-1 privește pe turist, agrementul (animația) are în vedere, în primul rând,
satisfacerea nevoilor sale fizice de odihnă, destindere, mișcare și chiar d ezvo ltarea capacităților
sale. Î n acest sens, sunt stimulate activitățile sportive, cele care pun în mișcare organismul – de la
simpla plimbare până la practicarea unor sporturi complexe ~ și instalațiile aferente: terenuri de
sport, trasee pentru drumeție sau alpinism, pârtii de schi, bazine de înot. Cea de -a doua latură
urmărește reconfortarea psihică a turistului prin relaxare, distracție, crearea unei atmosfere de
comunicare, de bună dispoziție, și chiar prin îmbogățirea bagajului de cunoștințe. Satisfacere a
acestor cerințe presupune organizarea activităților cultural -distractive și instructiv -educative; în
categoria acestora se înscriu excursiile, vizitarea diverselor obiective, participarea la spectacole,
întâlniri cu reprezentanții diferitelor profesii, c oncursuri, stimularea creației.
Din perspectiva organizatorilor de turism, agrementul se manifestă, în primul rând, ca un
factor de competitivitate a stațiunilor sau unităților, de creștere a atractivității acestora prin
diferențierea ofertelor. Totodată, el se constituie ca un mijloc de individualizare a produselor și de
personalizare a destinațiilor, cu efecte stimulative asupra circulației turistice. Prezența
agrementului și varietatea formelor sale trezesc interesul turistului pentru o anumită zonă și
asigură, de cele mai multe ori, revenirea acestuia.
Pe de altă parte, agrementul reprezintă o importantă sursă de încasări, de creștere a
eficienței economice a activității. Î n general, în practica turistică, agrementul deține în medie circa
10-15% din tota lul cheltuielilor de vacanță, dar cu diferențe semnificative pe forme de turism;
astfel, schiul, vânătoarea, iahtingul, sporturile extreme presupun alocarea pentru aceste activități a
unor sume peste nivelul mediu. Ca urmare, dezvoltarea și diversificarea prestațiilor de agrement
se concretizează în sporirea volumului global al încasărilor și, corespunzător, în modificarea
locului acestor activități în structura bugetului de vacanță.
Vorbind despre semnificațiile agrementului nu trebuie omis aportul acestui a la prelungirea
sezonului turistic și, respectiv, la atenuarea sezonalității activității .
Existența a numeroase și variate posibilități de petrecere a timpului, puse la dispoziție de
mijloacele și formele de agrement, reduce sensibil dependența ofertei de cadrul natural, diminuând
influența acestuia asupra cererii și permițând manifestarea interesului pentru anumite destinații
perioade mai îndelungate.
Recunoașterea rolului tot mai important al animației în oferta turistică este reflectată și de
noile abor dări privind amenajarea zonelor și stațiunilor turistice, abordări care poziționează
echipamentele de agrement între componentele principale ale dotărilor turistice. „Strategia
agrementului"' – cum este denumită noua viziune în procesul de amenajare turist ică a teritoriului –
își propune valorificarea potențialului turistic al fiecărei zone printr -o mai bună planificare de
ansamblu și pe termen lung a relației om -natură, o dimensionare ponderat -rațională a dotărilor și
o adaptare a acestora la configurația spațiilor și peisajelor.

5.2. Tipologia serviciilor de agrement

Activitățile care compun agrementul se caracterizează – așa cum s -a arătat -printr -o mare
diversitate, determinată de nevoia de a răspunde cât mai bine cerințelor individuale și de grup,
specificului stațiunilor, motivelor care au generat călătoria. Corespunzător, în practica organizării
lor se operează cu o suită de criterii de structurare a acestora.
Una din cele mai expresive și complete modalități de clasificare a prestațiilor de agrement
are în vedere conținutul acestora, respectiv3:
• animația de pură deconectare , de ruptură în raport cu activitățile cotidiene; sunt cuprinse
în această categorie activități precum băil e de soare și mare, plimbările -drumeția, vizitarea
diferitelor obiective, întâlnirile cu rudele și prietenii etc;
• animația recreativă , constituită, în principal, din parcurile de loisir: generale (cu
instalații de distracție și/sau populate cu personaje din basme sau benzi desenate), tematice
(nautice, planet ariu, zoologice), rezervații și cazinouri. Fiecare dintre aceste componente se bucură

3 Minciu R. – Economia turismului, Ed. Uranus, București, 2000, pag. 281 -284

3 de aprecierea unui număr mare de vizitatori (de ex., un parc de distracție înregistrează, în funcție
de mărime și amplasare, între 500.000 și peste 10 milioane de vizitat ori pe an4, un cazino între 100
și 3500 jucători pe zi – la mesele de joc și aparatele de jocuri mecanice), reprezentând, nu de puține
ori, motivația p rincipală a călătoriei (parcuri precum Disneyland, orașe precum Las Vegas,
Atlantic City, Nisa, Cannes, Monaco, Dortmund, Baden -Baden).
• animația comercială , generată de faptul că efectuarea unor cumpărături uzuale sau
specifice (cadouri, amintiri, articole de artizanat) deține o pondere importantă (circa 6%) în
structura motivelor călătorie și reprezintă u n mod agreabil de ocupare a timpului liber, presupune
adoptarea unei strategii adecvate, în sensul dezvoltării unei rețele comerciale (densitate unități,
tipologie, orar de funcționare) și asigurării unei game sortimentale în concordanță cu cerințele
clien telei.
• animația orientată spre realizarea unei depline forme (condiții) fizice se referă la
tipologia largă a curelor – de la cea balneară, ca produs medical, la cele de slăbire, înfrumusețare,
fitness – și practicarea diferitelor sporturi ca modalitate de întreținere a sănătății.
S-a constatat că, pentru majoritatea europenilor și americanilor (60%), practicarea
sporturilor – gimnastică, jogging, jocuri – face parte din activitățile cotidiene; în aceste condiții,
stațiunile turistice trebuie să ofere cad rul permisiv continuării acestor activități sportive și să
stimuleze deprinderea altora; gama ofertelor având caracter sportiv este și ea foarte largă,
cuprinzând diverse jocuri (tenis, volei, golf), înot, schi dar și activități care implică o pregătire
specială și o anumită doză de risc (sărituri cu parașuta și deltaplanul, plonjări subacvatice, river
rafting).
• animația culturală , având ca obiectiv cunoașterea, formarea și educarea turistului, cu
accente pe latura morală a personalității sale, se prezintă într -o multitudine de fațete și se
realizează printr -o gamă largă de activități între care: vizite la muzee și case me moriale,
participarea la diverse evenimente culturale, circuite legate de viața și opera unor personalități ale
literaturii, muzicii, artei naționale și universale, burse de studii, sejururi de învățare a unor limbi
străine. Dintre formele pe care le cunoa ște animația culturală se remarcă, și adesea sunt tratate
distinct în literatura de specialitate, cea religioasă, privitoare la vizitarea unor edificii de factură
religioasă (biserici, mănăstiri, catedrale, moschei) și efectuarea de pelerinaje și cea istor ică,
incluzând în aria sa de referință vizitarea unor obiective istorice – cetăți, palate, castele, monumente
– și participarea la comemorarea (aniversarea) unor evenimente sau personalități istorice. Animația
culturală este una din cele mai răspândite și mai accesibile turiștilor, indiferent de nivelul de
instruire și convingerile (politice, religioase) ale acestora.
• animația spectacol, la fel ca și cea culturală are o mare adresabilitate și cunoaște o varietate
de forme de manifestare; între subiectele pr ivite și admirate de turiști în călătoriile lor se numără
natura, pentru diversitatea peisagistică, bogăția florei și faunei, evenimentele (festivalurile)
teatrale, cinematografice, muzicale, de artă, folclorice și competițiile sportive – campionate
națion ale sau internaționale, olimpiade, raliuri, concursuri etc;
• animația gastronomică , exprimată prin prezența la expoziții sau concursuri de artă
culinară precum și circuite cu tematică specifică (cunoașterea bucătăriei tradiționale a unor zone,
degustări de vinuri);
• animația profesională , care se adresează, de regulă, unui public specializat, avizat; între
formele sale cele mai cunoscute sunt târgurile și expozițiile, congresele, circuite având un conținut
industrial, agricol.

O altă modalitate de structurar e a serviciilor de agrement, de asemenea întâlnită frecvent și
cu deosebită semnificație practică, are drept criteriu forma de turism sau destinația de vacanță.

4 Disneyland Paris a primit un maximum de 16 milioane de oaspeți (20 12), fiind cel mai atractiv obiectiv turistic al
Europei; ultimele cifre au scăzut – în 201 6 au fost înregistrate doar 1 3,4 mil. de sosiri.

4

Pentru toate aceste destinații pot fi identificate, în primul rând, prestații comune precum:
practicarea diferitelor sporturi (tenis, golf, echitație), vizitarea de muzee sau de alte obiective
naturale sau cultural -istorice, participarea la spectacole, par curi de distracție, cazinouri și apoi
forme particulare.
Astfel, în cazul destinațiilor de litoral se remarcă, în calitate de forme specifice:
talazoterapia, sporturile nautice, înot, schi, windsurfing, iahting, plonjări subacvatice – și
bineînțeles amena jarea plajelor pentru o cură helio -marină activă, realizarea de porturi de agrement
și cluburi nautice.
Pentru stațiunile montane, formele agrementului se diferențiază pe cele două sezoane – cald
și rece; vara sunt create condiții pentru drumeție, alpinis m, speologie, deltaplanism, patinaj pe role,
schi (pe iarbă sau pârtii din material plastic), mountain bike, iarna sunt dezvoltate sporturile de
zăpadă: schi, bob, săniuțe, patinaj precum și instalațiile aferente acestora (în mod deosebit cele de
transport pe cablu).
În stațiunile balneare, în organizarea agrementului se va ține seama că vizitatorii sunt, în
general, persoane de vârsta a treia și, de asemenea, se va urmări armonizarea activităților recreativ –
distractive cu natura tratamentului balneo -medic al.
În privința destinațiilor de week -end, agrementul va fi caracterizat prin simplitatea și
diversitatea formelor, avându -se în vedere durata redusă a deplasărilor, motivația și tipologia largă
a clientelei (de ex., în week -end, turiștii sunt mai puțin atrași de vizitarea obiectivelor cultural –
artistice sau de participarea la simpozioane, conferințe, întâlniri cu personalități etc).

Prestațiile de agrement se mai pot grupa și în funcție de modalitatea de participare a
vizitatorilor în: active – caracter izate prin implicarea efectivă a turistului în desfășurarea
programelor recreativ -distractive: sporturi, concursuri, jocuri, lecții, activități de creație și pasive,
în care turistul este simplu spectator: vizitarea diverselor atracții, prezența la evenime nte culturale,
sportive. Având în vedere acest unghi de abordare a serviciilor de agrement, trebuie evidențiată
tendința de deplasare a accentului pe formele active ale acestuia, ca trăsătură dominantă a
concepției moderne de agrementare a stațiunilor.

Cu deosebită valoare practică se prezintă clasificarea activităților de agrement în funcție
de nivelul de organizare. Din acest punct de vedere se disting trei trepte:
o servicii organizate de către unități le de cazare și/sau alimentație , această modalitate
este specifică hotelurilor și restaurantelor de clasă superioară iar activitățile sunt, în
general, simple și nu presupun eforturi deosebite de personal sau investiționale. Î n această
categorie pot fi incluse: practicarea (învățarea) unor s porturi ca înot, schi, patinaj, echitație, golf,
tenis; formații muzicale și de dansuri; discotecă, videotecă, bar de zi, bar de noapte; găzduirea litoral
montan
balnearde week –
endrural
După
forma de
turism sau
destinația
de vacanță

5 unor evenimente – expoziții, festivaluri;
o servicii organizate la nivelul stațiunilor, realizate prin conlucrarea între societățile
comerciale turistice (întreprinderi hoteliere, touroperatori, întreprinderi specializate în agrement)
și/sau între acestea și administrațiile locale; aceste prestații sunt mai diversificate și au un grad mai
mare de complexita te, ca de exemplu: centre de echitație, centre sportive multifuncționale,
poligoane, cluburi de vacanță, porturi de agrement etc.;
o servicii organizate de terți, de regulă, forme de mare complexitate ce reclamă implicarea
unor organisme specializate, altele decât cele turistice; de ex.: parcuri de distracție, turnee ale
ansamblurilor teatrale, de dansuri, muzicale, mijloace de transport de agrement (aviație sportivă,
ambarcațiuni, trenulețe).
Față de cele arătate, în teoria și practica de specialitate se uti lizează și alte modalități de
grupare a serviciilor de agrement; în ansamblul lor, ele pun în evidență varietatea tipologică a
prestațiilor și complexitatea problemelor de organizare și desfășurare ale lor.
Strategia de dezvoltare a agrementului – ca preoc upare majoră a organizatorilor de turism
– se definește, în acest context, în funcție de motivațiile, aspirațiile și așteptările turiștilor
(diferențiate după vârstă, pregătire, înclinații, caracter) și profilul, structura și specificul stațiunilor
sau uni tăților avute în vedere . În managementul structurilor de agrement , esențială este
prioritizarea obiectivelor . Astfel, managerul urmărește asigurarea triadei de obiective:
– o bază material ă adecvat ă (terenuri și săli de sport, mijloace de transport de agrement,
centre de închiriere a materialelor sportive, săli de spectacol);
– un personal cu pregătire de specialitate: animatori, instructori etc. și a unor centre (școli)
de instruire periodică a acestu ia;
– programe (acțiuni), având conținut distractiv -recreativ (excursii, concursuri,
spectacole), precum și a activităților și mijloacelor de informare a clientelei în legătură cu aceste
manifestări.
În general, buna organizare și desfășurare a agrementului, asociate conținutului atractiv al
acțiunilor, reprezintă un mijloc suplimentar de atragere a fluxurilor turistice, de stimulare a
călătoriilor.
Obiective prioritare ale organizatorilor de turism – dezvoltarea și diversificarea serviciilor
componente ale industriei ospitalității, îmbunătățirea calității lor – constituie expresia adaptării
acestor activități la nevoile tot mai numeroase și variate ale clientelei, determinate de evoluțiile
cantitative și structurale ale circulației turistice. La rândul lor, modernizarea și perfecționarea
prestațiilor turistice, atât în privința conținutului, cât și a organizării, luate individual sau în
ansamblu, influențează pozitiv oferta turistică și generează o creștere a interesului pentru voiaje.

5.3. Managem entul structurilor turistice de agrement

Agrementul5 constituie una din componentele de bază a produsului turistic, care asigură
odihna activă a turiștilor, fiind definit ca ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor
și formelor capabile să asig ure individului sau grupului social o stare de bună dispoziție, de
plăcere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire favorabilă.
Această optică evidențiază, pe de o parte, varietatea activității de agrement și, pe de altă parte,
faptul că ele constituie un element fundamental în satisfacerea nevoilor turiștilor.
Făcând parte din structurile de producție, agrementul vizează destinderea și reconfortarea
fizică și psihică. Latura psihică indică dezvoltarea activitățilo r cultural -distractive și instructiv –
educative. De multe ori, aceasta este preponderentă, contribuind atât la destinderea, amuzamentul
turiștilor, cât și la îmbogățirea cunoștințelor.
Satisfacerea unor nevoi psihice și fizice ale turistului, prin includere a unor programe
turistice de agrement, este de natură să conducă, alături de reconfortarea, destinderea fizică,
dezvoltarea capacităților fizice și intelectuale, de sociabilitate, sporirea volumului de cunoștințe, a

5 Dionisie C. -Management turistic. Structuri de concepție și organizare, Ed. Junimea, Iași, 2002, pag. 269 -273

6 gradului de cultură, amuzamentul turiști lor, o deplină satisfacție psihică, prin practicarea unor
activități cultural -distractive și instructiv -educative potrivit nevoii existente.
Multitudinea obiectelor urmărite relevă că, în conceperea structurilor turistice de
agrement , trebuie să se aibă în vedere obiectivele :
1. un evantai larg de mijloace și dotări, capabile să satisfacă o varietate de activități de
agrement. În acest sens, o succintă grupare pe categoriile mari de motivații structurează mijloacele
de agrement în: mijloace destinate distracțiilor (cluburi de agrement, săli de joc, săli polivalente,
parcuri de distracție), mijloace de transport pe cablu și mijloace de agrement sportiv (bazine de
înot, complexe de gimnastică, fitness, terenuri de tenis, fotbal);
2. o div ersitate de programe turistice axate pe principalele grupe țintă de turiști.
Prin activitățile de agrement, agenția de turism obține mai ușor individualizarea ofertei
turistice, iar în cadrul unei anumite zone turistice, se stimulează circulația turistică. Creșterea
rolului agrementului ca motivație turistică de bază a condus l a apariția noilor tipuri de vacanțe (de
schi, de alpinism, turismul cultural). Agrementul constituie, din perspectivă economică, un
avantaj concurențial al ofertei turistice, aflate î ntr-o permanentă competiție.
Din acest motiv, managerii firmelor de turism trebuie să -și conceapă strategiile de
dezvoltare a agrementului în funcție de următoarele aspecte:
a) specificul, structura și profilul stațiunilor;
b) motivațiile și așteptările turiști lor;
c) programele de agrement oferite de concurență;
d) bugetele de venituri disponibile.
3. crearea condițiilor de implicare efectivă a turistului în desfășurarea programelor de
divertisment . Aceasta presupune, în primul rând, asigurarea personalului calificat , competent, care
să învețe, să asiste și să ajute turiștii pe parcursul derulării unui anumit program. Creșterea rolului
agrementului a condus la apariția tendinței de transferare a sa în motivație turistică propriu -zisă,
conducând la delimitarea unor noi tipuri de vacanțe: de schi, de alpinism, de tenis, de yahting și
surfing, de vânătoare, de hipism, de turism cultural, turism religios, ce necesită conceperea unor
organigrame, care să iie prevăzute cu personal de specialitate, în concordanță cu caracteru l
prestației.
În strategia de dezvoltare a unității de agrement se ține scama de următorii factori:
așteptările și aspirațiile turiștilor; motivația turiștilor; gradul de sociabilitate al turiștilor; veniturile
turiștilor; fluxul turistic al zonei. Din punct de vedere al motivației, există o mare diversitate de
opțiuni: unii turiști se deplasează numai pentru odihnă, tratament, alții doresc să facă sport sau să
participe la acțiuni cât mai diverse pe teme cultural -educative. Din aceste motive, echipament ele
de agrement trebuie adaptate aspirațiilor turiștilor, dar și profilului stațiunii.
În cadrul serviciilor de agrement, elementul care suscită cel mai mult interesul clienților
este animația. Se pot distinge mai multe tipuri de animație:
– animație cultu rală, care permite satisfacerea cerințelor de informare, schimburile
culturale între turiști;
– animație creativă , care oferă turiștilor posibilități de a -și testa diferitele aptitudini prin
realizarea unor creații proprii;
– animație particularizată pe grupe de turiști amatori, dispuși să se confrunte cu dificultăți
și pericole organizatorice (expediții) sau să practice sporturi extreme;
– animație particularizată după specificul reliefului geografic;
– animație socia lă care facilitează comunicațiile dintre turiști;
– animație sportivă pentru turiștii doritori de a practica diferite sporturi;
– animație de compensare a stressului , în care, acțiunile nu includ o distracție
participativă, ci reflexie, calm, concentrare.
Marea majoritate a tipurilor de animație enum erate se desfășoară în interiorul localităților
de cazare. Există, însă, și excepții, care suscită costuri mai mari decât cele din interior. Din acest
motiv, organizatorii trebuie să evalueze atent, înainte, beneficiile aduse prin acțiunile externe de
anim ație.

7 Gradul de implicare (de animație) a turistului se va transpune în felul în care acesta va
aprecia „experiența trăită", într -o colectivitate diferită de cea cunoscută până atunci. Animația
devine, astfel, unul din criteriile de apreciere vacanței și, implic it, a calității ofertei de produse
turistice. Literatura consacrată de specialitate relevă că experiența trăită de turist se orientează spre
patru laturi diferite: experiența de explorare, experiența biotică, experiența socială și experiența
optimizată.
Experiența de explorare se fundamentează pe atracția experimentării unei noi trăiri.
Operatorii de turism ar trebui, de aceea, să introducă în programul lor și elemente de „suspans",
de „surpriză" pentru turist, cât și metode prin care turistul „să descopere " singur peisajele și alte
elemente mai puțin cunoscute.
Experiența biotică se rezumă la atracția descoperirii de către turiști a propriilor aptitudini,
posibilități fizice și intelectuale, în mediul specific al stațiunii turistice sau cel creat de un anum it
program turistic. Se consideră că plăcerea cauzată de acțiunea întreprinsă se constituie ca element
fundamental de aprecier e a calității sejurului petrecut în stațiunea respectivă. Din grupa
experiențelor biotice fac parte: băile heliotermale, ungerea c orpului cu nămol, înotul, săriturile de
pe trambulină, degustarea de specialități culinare și vinuri, schiatuî, yahting -ul, tenisul de câmp,
voley -ul, jogging -ui, ultimele dintre acestea necesitând experiența și disponibilitatea turistului.
Experiența socială se bazează pe gradul de socializare a turistului și plăcerea pe care
aceasta o resimte practicând activități în mijlocul unei mulțimi reunite ad -hoc. Pentru unele grupuri
de turiști (spre exemplu tinerii), experiența socială constituie un factor im portant de decizie în
alegerea unei anumite destinații turistice. Principalele categorii de activități și manifestări menite
să amplifice experiența socială a turistului sunt legate de ospitalitatea, amabilitatea și înclinația
spre animație a organizatoril or: jocurile de societate, reuniuni în cadrul unor programe comune
(foc de tabără, ș.a.), contractele facilitate cu ceilalți turiști din grup.
Experiența optimizată se referă la satisfacțiile turistului, date de senzația de autodepășire,
în mediul stațiuni lor de sejur: satisfacția odihnei (pasive), a practicării unui anumit sport, a unei
anumit proceduri de tratament, a urmării unei anumite diete, a contemplării răsăritului sau apusului
de soare.
O anumită vacanță nu înseamnă neapărat doar o experiență, ci ea poate fi concepută ca o
combinație a celor 4 domenii de experiență, strategie, alese în funcție de motivația, aspirațiile și
așteptările turiștilor.
Structurarea principalelor servicii de agrement va urmări, în principal, f ormarea mai
multor experiențe. În funcție de caracterul prestațiilor, tipologia serviciilor de agrement include:
– servicii cu caracter cultural -educativ;
– servicii cu caracter recreativ;
– servicii cu caracter sportiv;
– servicii de intermediere;
– servicii diverse.
1. Serviciile cu caracter cultural educativ deservesc programele turistice axate pe
ridicarea nivelului de cultură și educație al turiștilor. Programele turistice includ vizitarea unor
obiective de interes cultural, artistice, jocuri de societate, care permit folosirea și îmbogățirea
cunoștințelor de cultură generală sau a cunoștințelor specifice. Se includ în această grupă:
participarea la anumite festivaluri, concerte, sărbători locale și tradiționale, conversațiile dirijate
de animatori calificați pe diverse teme, expedițiile tematice, cursurile de inițiere pentru diverse
ramuri sportive, dans, limbi străine, pictură, sculptură în lemn, ceramică, programele folclorice,
pregătirea unor manifestări tradiționale, organizarea unor seri de poezie sau întâ lniri cu diferite
personalități din domeniul culturii, artei și științei. Î n urma participării la aceste programe, turistul
își va desăvârși cu predilecție experiențele sociale, de explorare și optimizare.
2. Serviciile și activitățile turistice cu car acter recreativ sunt destinate atât odihnei
active, cât și celei pasive. Î n cel de -al doilea caz, există mai multe posibilități: diversificarea
programelor unităților de alimentație (incluzând pe lângă meniurile specifice, și diferite programe
de agremen t, folclorice, show -ursi ș.a.), muzica de promenadă în parcurile publice ș.a.. De regulă,

8 odihna activă are o semnificație particularizată de la un individ (grup de turiști) la altul. De aceea,
există o varietate de activități și servicii ce pot fi inițiat e de natură să sporească experiența biotică,
explorativă: excursii în zonele, regiunile învecinate, croaziere, drumeții, yahting (în cadrul
experienței explorative); degustarea de specialități culinare, vinuri, fitness -ul, gimnastica, jogging –
ul, bronzarea la soare, băile helio termale, jocuri în apă, pe nisip (care îmbogățesc experiența
biotică); carnavaluri și serbări (serbarea teilor, a florilor, a mării), reuniunile dansante, seratele și
alte programe colective, concursurile de „miss", para da modei (în cadrul experienței sociale);
plimbările, folosirea unor noi mijloace și dotări, fotografierea ș.a. (experiența optimizată).
3. Serviciile turistice cu caracter sportiv asigură derularea, în bune condiții, a
activităților sportive sau distracti ve, în care se practică o anumită formă de sport. Ele trebuie
concepute astfel încât să asigure participarea activă a turiștilor, fie individual, fie în grup, motiv
pentru care necesită îndrumarea și supravegherea atentă din partea unor specialiști experim entați
(instructori de schi, alpiniști, tenismeni, ș.a.). De multe ori, pentru a participa la o anumită
manifestare sportivă este necesară organizarea, în prealabil, a unor cursuri de inițiere.
Datorită numărului impresionant de activități sportive care po t fi practicate pe tot parcursul
anului, pot fi concepute programe turistice de vacanțe, cu un anumit specific: vacanțe de călărie,
în centre hipice și școli de echitație, vacanțe de pescuit, vacanțe de vânătoare, vacanțe de șah,
vacanțe de schi, de tenis, alpinism, surfing, yahting ș.a. Mai mult decât în cazul celorlalte servicii,
pentru practicarea activităților sportive este necesară o dotare adecvată:
– în zonele montane – pârtii de schi, pârtii pentru schi, bob, patinoare, mijloace de transport
pe cabl u (telescaun, telecabină, teleschi), săli de sport, cu jocuri mecanice, popice, bowling,
motoscutere pentru zăpadă, tir cu arcul, cu aer comprimat ș.a.;
– pe litoral – plaje amenajate, debarcadere, șalupe, bărci cu motor, teleschi nautic,
hidrobiciclete, surfing, minicar, trenulețe, acvariu delfinariu, lansări cu parașuta.
4. Serviciile de intermediere pot fi structurate pe trei categorii: servicii de închiriere,
servicii de procurare a unor mărfuri, ser vicii de rezervare. Serviciile de închiriere pot fi axate pe
diferite solicitări ale turiștilor: autoturisme (cu sau rară șofer); echipament și material sportiv;
biciclete, rulote, umbrele și paturi pentru plajă ș.a.. Serviciile de intermediere pot fi axate și pe
procurarea unor mărfuri – obiecte tradiționale, medicamente, articole sportive. Rezervările se pot
axa pe procurarea biletelor de călătorie în mijlocul de transport, a biletelor pentru spectacole, a
mesel or în unitate de alimentație publică, a vizelor și pașapoartelor, obținerea unei consultații de
specialitate într -un anumit domeniu, a consultațiilor medicale.
5. În afara tipurilor de servicii menționate, există și alte servicii diverse, cu caracter
speci al: servicii de informare, de asigurare a unor ghizi însoțitori, animatori, de securizare a
bagajelor turiștilor sau a turiștilor, servicii de salvare (s alvamont), servicii de organizare a unor
congrese, banchete, conferințe, seminarii, de asistență medica lă, asistență medico -veterinară,
servicii pentru îngrijirea copiilor mici, a persoanelor de vârsta a III -a, neputincioase. Echipamentul
de agrement, necesar derulării acestui evantai larg de servicii, este structurat în categoriile:
– echipamente legate de natură (terenuri de călărie);
– echipamente sportive;
– echipamente pentru divertisment general (cluburi, discoteci).
În vederea derulării unor activități sportive, agenția de turism trebuie să -și organizeze riguros
serviciile și acțiunile, din timp. De regulă , manifestările sportive necesită încheierea unor
contracte, conven ții sau protocoale, cu privire l a condițiile de închiriere a unor cluburi, a unor
materiale sportive, locuri. Uneori, este necesară luarea unor măsuri suplimentare, în colaborare cu
organel e de ordine (stabilirea traseului autocarelor, a asistenței medicale de specialitate ș.a).
Noile tendințe privind prestațiile serviciilor de agrement converg către diversificare, spre
formule cât mai noi și inedite de vacanță. De un interes aparte, începe să se bucure turismul spațial.
În concluzie, dezvoltarea structurilor turistice de agrement prezintă o deosebită
importanță:
o agrementul reprezintă un mijloc principal de individualizare a ofertei turistice;
o agrementul constituie o sursă importantă de încasări;

9 o agrementul reprezintă o cale de manifestare a concurenței și competitivității între
stațiunile turistice;
o agrementul a devenit principala motivație turistică a majorității solicitanților;
o agrementul constituie un element de fundament are a strategiei de amenajare a zonelor
turistice.
o ,,același acoperiș ", adică a oferirii în aceeași incintă a tuturor serviciilor turistice.

5.4. Managementul structurilor turistice de tratament

Alături de celelalte funcții de bază incluse în oferta pachetului de servicii turistice, însemnate
sunt și structurile turistice de tratament. Dezvoltate în principalele stațiuni balneare, structurile
turistice de tratament sunt dotate cu o importantă bază de tratament, destinată, în principal,
turismului balneo -medical.
Apelarea l a turismul balneo -medical s -a realizat din cele mai vechi timpuri, când acesta era
doar un privilegiu al claselor bogate. Ulterior, turismul balnear nu a mai reprezentat doar o fo rmă
a turismului de lux, ci una comună și des frecventată. Î n perioada actuală, cererea de servicii
balneare este destinată turismului de masă, fiind într -o continuă creștere, datorită conștientizării
necesităților de îngrijire a sănătății și de prevenire a unor boli, de către întreaga populație.
Dezvoltarea accent uată a turismului balneo -medical s -a produs, totodată, și grație tendințelor
conturate în sănătatea populației6:
– preponderenta bolilor aparatului circulator. Din totalul deceselor, această grup ă ocup ă, în
România, o pondere de cca. 60% ;
– tendința de a înlocui tratamentul medicamentos cu cel balnear, în unele afecțiuni cronice;
– creșterea ponderii bolilor aparatului respirator. Î n România, acestea dețin aproape 50 % din
cauzele noi de îmbolnăvire;
– creșterea ponderii bolilor aparatului digestiv, pe fond ul stresului vieții cotidiene : acestea
dețin 2 5% din cazurile noi de îmbolnăvire, din România;
– tendința de prevenire a unor boli prin dezvoltarea balneologiei sociale facilitată de creșterea
numărului de locuri, plătite prin Casele de Asigurări Sociale;
– crește rea preferințelor pentru turismul balnear, prin care turistului i se asigură atât
posibilitatea de a petrece în mod plăcut concediul de odihnă, cât și de a -și îngriji sănătatea.
Se observă creșterea ponderii unor boli cu caracter de uzură (cardiovasculare, respiratorii,
reumatismale), datorită solicitărilor crescute ale organismului în mediul urban. Astfel, bolile de
nutriție ocupă locul al II -lea (10,1%) după afecțiunile respiratorii, în cazurile noi de îmbolnăvire
la 100.000 locuitori, fiind un argument c lar al creșterii afecțiunilor datorate solicitărilor ritmurilor
biologice și a reducerii capacității de efort a organismului la suprasolicitări. Î n aceste condiții,
apelarea la vacanțele de sănătate constituie o soluție viabilă de rezolvare a problemelor m edicale
a populației.
Vacanțele de sănătate constituie parte integrantă a sistemului de ocrotire a sănătății și un
instrument prin care se pot realiza obiective multiple și complexe macroeconomice. Astfel de
vacanțe sunt oferite prin intermediul turismului balnear, care constituie atât un remediu în
realizarea unor acțiuni profilactice, cât și un înlocuitor al unor medicamente în realizarea unor
tratamente medicale. Apelarea la turismul balnear prezintă, în acest caz, și multiple alte avantaje:
costul mai s căzut al tratamentului, previne apariția unor efecte secundare, nu este toxic, are o
eficiență mai ridicată.
Din totalul celor peste 6 900 de stucturi de primire turistică, 7% sunt localizate în stațiuni
balneare : 486 de unități de primire care au o capacitate de primire de aproape 40.000 de paturi. De
regulă, aceste unități sunt mari: dețin o capacitate ce reprezintă 1 1% din capacitatea tuturor
structurilor7.

6 Ibide m pag. 273 -279
7 INS – Breviar statistic: Turismul României 201 7, pag. 21.

10 Față de celelalte forme de turism și produse turistice formate preponderent pe tema
vacan țelor active, turismul balnear prezintă o serie de particularități :
– grad ridicat de individualizare a cererii și a preferințelor turistice;
– adresabilitate cunoscută, către un grup țintă de turiști, care se încadrează într -un anumit
spectru de boli. La acestea, se mai adaugă, de multe ori, și un număr de turiști, care nu solicită un
tratament, sau persoanele care însoțesc bolnavii;
-specificitatea sejurului, care derivă din însăși definiția curelor balneare: modalități de
tratament ce se bazează pe folosirea repetată a unor mijloace terapeutice naturale, după
prescripțiile medicale în corelație cu schimbarea mediului obișnuit de viață al turistului;
– specificitatea procedurilor terapeutice, care devin servicii asociate de turism (masaj
subacvat ic, împachetări, gimnastică, proceduri de fizioterapie, aerosoli ș.a.);
– asistența medicală pe toată durata curei cu cadre de specialitate și auxiliare;
– necesitatea prestării unor servicii de instruire, de informare a turiștilor, cu privire la
respectarea curei balneare, respectarea unui anumit regim de viață după terminarea sejurului și
măsurile pe care ar trebui sa le ia turistul în cazul apariției anumitor simptome;
– scopul, obiectivele turismului balnear: ameliorarea, recăpătarea sănătății;
– dotările spec ifice de aparatură medicală, bioinginerească.
România dispune de u n potențial balnear excepțional, datorită înzestrării cu factori naturali
de cură: factori terapeutici, factori de cură balneară, substanțe minerale terapeutice, care acoperă
toate afecțiuni le încadrate în O.M.S. Astfel, România este printre puținele țări care dispune de o
zonă mofetică, în zona lanțului muntos Oaș -Gutâi -Călimani -Harghita, pe bază de emanații de CO 2;
Localitățile Șuga g-Băi și Sânt imbru -Băi dețin mofete so lfatare unice în Euro pa, utilizate în cele
mai noi domenii ale cercetării medicale. Țara noastră este înzestrată și cu o paletă bogată de factori
naturali și de cură :
1. izvoare de apă minerală -ape oligominerale, termale și reci, ape carbogazoase, ape
alcaline, ape alcal ino-feroase, ape feruginoase, ape arsenicale, ape clorurate -sodice, ape iodurate
(penrtru afecțiunile de gută), ape sulfuroase (bune în afecțiunile digestive, astm), ape sulfatate, ape
radioactive;
2. lacuri terapeutice utilizate în balneoturism (Sărat a, Amara, în zona de litoral), din
masivele de sare (în zona dealurilor subcarpatice sau de podiș), ape de adâncime (Mangalia,
Neptun, Eforie);
3. nămoluri terapeutice, de mai multe tipuri: sapropelice, negre, sulfuroase, nămoluri
minerale de izvor, din sedim ente argilo -marnoase, din turbe descompuse chimic;
4. salinele, utilizate în afecțiuni respiratorii, cronice, astm.
România dispune de o bogată înzestrare cu plante medicinale utilizate în fitoterapie, care au
fost experimentate cu succes în produc erea uno r medicamente originale .
În pofida dotării cu un potențial bogat balnear, modul de valorificare a acestuia este
insuficient nu numai pentru menținerea și ameliorarea stării de sănătate a populației, ci și pentru
însănătoșirea economică a țării. Chiar și în stațiunile de prestigiu numărul biletelor cumpărate
pentru tratament balnear a scăzut; a scăzut, de asemenea, și ponderea cheltuielilor alocate pentru
tratamentul balnear.
La aceasta, se adaugă stațiunile de pe litoral: Mangalia, Neptun, Eforie Nord, pent ru afecțiuni
reumatismale, posttraumatice, afecțiuni ginecologice, afecțiuni neurologice periferice, care oferă
posibilitatea urmării unor programe turistice diversificate, specifice litoralului .
Mare parte dintre aceste stațiuni și -au câștigat un prestigi u deosebit nu numai prin dotărilor
deosebite, ci și datorită potențialului balnear deosebit, a dispunerii de condiții și factori naturali,
cu valoare de unicat în lume, în tratarea anumitor boli. În aceste stațiuni, orientarea bazei tehnico –
materiale este în sensul creării condițiilor optime de valorificare a efectelor obținute prin folosirea
acestor factori naturali. Bazele de tratament sunt structurate în: compartimente de kinetoterapie,
electroterapie, hidroterapie, mecanoterapie, pneumoterapie, acupunct ura, reflexoterapie,
cosmetică medicală ș.a. Stațiunile care dispun de factori naturali adaugă bazei de tratament și alte
dotări specifice, precum și proceduri care utilizează acești factori: căzi și bazine pentru băi termale,

11 cu apă gazoasă sau sulfuroasă , dotări pentru aplicații și împachetări cu nămol, cure interne cu ape
medicinale și proceduri asociate: electroterapie, termoterapie, kinetoterapie, fizioterapie, ș.a..
Modul de valorificare a acestor posibilități a "lăsat mult de dorit. Cercetând modul de
valorificare a potențialului turistic balnear în perioada postsocialistă constatăm o serie de
neconcordanțe (paradoxuri) :
– neconcordanță între gradul de dotare al stațiu nii și solicitările către acestea. în perioada
postsocialistă au scă zut drastic cererile, îndeosebi în stațiunile de prestigiu;
– neconcordanță dintre tabloul bolilor preponderente și solicitările de bilete către stațiunile
care tratează aceste boli. Spre ex emplu, deși ponderea bolilor cardiovasculare a crescut, solicitările
de bilete către stațiunile care tratează aceste boli (C ovasna, Vatra Dornei) au scăzut;
– neconcordanță între măsurile de distribuire a fondurilor de investiții pentru dezvoltarea
stațiunil or balneare și solicitările reale în teritori u pentru reabilitarea bazelor de tratament ;
– neconcordanță între vânzarea (repartiția) biletelor prin Casa Asigurărilor de Sănătate și
Casa de Pensii și distribuția fondurilor pentru dezvoltarea zonelor turistice solicitate.

Derularea unui sejur în stațiunile balneare oferă posibilitatea vizitării unor importante
obiective turistice și a alcătuirii unor programe atractive. Astfel, renumite sunt: cascada de pe
Valea râului Slănic și p ăstrăvăria (în Slănic Moldova), speciile de lotus, rezervațiile naturale,
muzeele Țării Crișurilor, memorial I osif Vulcan (Băile Felix), împrejurimile cu peisaje valoroase
turistice ale Poienii Brașov și muzeele din stațiune sau împrejurimile sale – Casa Sf atului, muzeul
Cetatea Brașovului, Bastionul țesătorilor. Racordarea la aceste tendințe impune, în țara noastră,
dezvoltarea infrastructurii balneare specifice și diversificarea posibilităților de agrement
Deși principalul obiectiv este refacerea, ameliora rea stării de sănătate a organismului,
operatorii de turism nu trebuie să se orienteze doar spre conceperea unor programe turistice
destinate odihnei pasive, ci, dimpotrivă, s -a constatat că „vacanțele active" sunt mai indicate.
Programele de turism balnea r sunt concepute, de regulă, în următoarele variante :
– tratament în serii complete de 18 sau 20 zile;
– odihnă în serii complete de 12 zile;
– odihnă în serii complete de 7 zile.
Chiar dacă aceste programe sunt îndelungate, mulți turiști își fac rezervări pe cont propriu.
Conform Breviarului Statistic Turismul României 201 7, durata medie de ocupare a unui loc în
structurile balneare a fost de 5 nopți/ sejur în anul menționat. Media sejurului este cea mai mare
dintre toate formele de turism practicate și se dat orează unui număr de aproape 850.000 de pacienți
care sosesc și beneficiază de servicii în unitățile de odihnă și tratament (tendința e crescătoare ).
Interesantă este și ponderea turiștilor -pacienți care se cazează în structuri clasificate la 4 și 5
stele, comparativ cu interesul numărului total de turiști care vizitează România și optează pentru
aceste structuri: dacă la nivel general, turiștii care se cazează în România aleg în 36% din cazuri 4
și 5 stele, respectiv 44% trei stele și sub 20% cel mult două stele… doar 23% dintre turiștii care
merg la odihnă și tratament își permit să se cazeze la 4 și 5 stele :

Tabelul 5.1. Distribuția numărului de turiști în funcție de clasificarea structurilor de cazare
Tip turism Sosiri 5* 4* 3* 2* 1* Neclasif.
Toate formele 11,002,522 6.3% 30.0% 43.8% 17.1% 2.2% 0.6%
Turism balnear 851,040 2.8% 20.6% 43.9% 31.1% 1.0% 0.6%
Sursa: INS – Breviar statistic: Turismul României 2017, p. 37, 39.

Conceperea „vacanței active ” depinde, în primul rând, de grupul țintă a cererii turistice, de
vârstă, categoria socială, motivația, așteptările și preferințele acestuia. În cadrul programelor
turistice ale actualelor agenții, principalele variante de vacanțe active pentru turismul ba lnear
includ: drumeții și excursii în împrejurimi, participări la diferite festivaluri tradiționale, de modă,
port popular, muzică și diverse manifestări; participare la sărbători.
În al doilea rând, se remarcă solicitarea unor sporturi care nu necesită ef orturi fizice
deosebite: popicăria, table, șah, pl imbări cu barca, hidrobicicleta .

12 În al treilea rând, temele de vacanțe active presupun inițierea într -o serie de domenii:
botanică, speologie, piscicultura, în paralel, cu efectuarea procedurilor.
În ultimul rând sunt solicitate jocurile mecanice, serile distractive în restaurante, plimbările
cu minicarul.
Interesul pentru inițierea în domenii noi constituie o bună șansă pentru a valorifica eficient
cadrul natural deja existent și resursele economice d isponibile tară cheltuieli costisitoare,
integrând mai bine turiștii în mediul natural.
Colaborări turistice (negocieri) cu diferite puncte (centre) turistice: centre pomicole, centre
de artizanat, ceramică, păstrăvării, stâne, podgorii ș.a.

Principalu l instrument de gestiune a întreprinderilor turistice de tratament ( specific petrecerii
unei vacanțe axate pe turismul balnear ) este biletul de odihnă și tratament , emis de societatea de
turism, care permite încasarea contravalorii prestațiilor turistice d e către societățile de turism și,
totodată, asigură turistului toate serviciile medicale și auxiliare pe durata sejurului. Biletele se emit
în 3 exemplare și cuprind date referitoare la stațiunea de odihnă, perioada de sejur, gradul de
confort, valoarea se rviciilor, comisionul agenției, prețul total al biletului. Fluxurile financiare între
agenție – prestatori – Casa asigurărilor de sănătate nu îl privesc pe turist și nu sunt consemnate în
documentele accesibile acestuia.
Operatorul de turism utilizează mai m ulte documente în vederea unei bune organizări a
serviciilor turistice balneare: diagrama valorificării locurilor , borderourilor de încasări -restituiri.
Diagrama valorificării locurilor este o situație a tuturor locurilor contractate de prestatorii de
servicii pentru a fi valorificate. Pe baza diagramei, agentul de turism poate cunoaște, în orice
moment, situația locurilor libere.
Borderoul de încasări -restituiri este documentul în care se înscriu zilnic încasările și
restituirile din valoarea locurilo r totale. Documentul cuprinde date referitoare la stațiune, numărul
de zile și de turiști, ziua de încasări -restituiri, valoarea comisionului, a restituirilor și a
penalizărilor.
Prin multitudinea de posibilități pe care le oferă cadrul natural al țării no astre, practicarea
turismului balnear reprezintă o alternativă viabilă, indispensabilă refacerii organismului și
câștigării de avantaje competitive esențiale ale țării noastre în domeniul turismului, atât la nivel
microeconomic,cât și macroeconomic. În ace st sens, ar trebui elaborate o serie de măsuri:
– măsuri de promovare a turismului balnear la toate grupurile de turiști, în scopul prevenirii
apariției unor boli;
– măsuri de concepere a unor dotări în raport cu elementele de atracție ale cadrului natural,
care să respecte principiile de urbanism comercial și să contribuie ia înfrumusețarea zonei, a
stațiunii turistice;
Intensificarea preocupărilor privind amenajarea perimetrelor balneare, care se circumscriu,
de regulă, în formula „totul sub același acoperiș”, adică a oferirii tuturor serviciilor turistice, pe
cât posibil în aceeași incintă.

5.5. Gestiunea unităților RENT -A-CAR

Conturat în ultimii ani ca element al pachetului de servicii turistice, oferta de închiriere a
automobilelor s -a răspândit în majoritatea regiunilor dezvoltate de pe glob, în pofida costurilor
ridicate de constituire a acestui tip de afacere. Avantajul contextual care a sprijinit din interioru l
industriei ospitalității dezvoltarea acestei oferte este reprezentat de oportunitatea încheierii de
parteneriate între firmele rent -a-car și lanțuri hoteliere, organizatori de croaziere, companii aeriene,
touroperatori și agenții detailiste.
Avantajele s erviciului de închieriere ocazională a unui automobil sunt demonstrate prin
dezvoltarea acestui tip de afacere în ultimele decenii și de plăcerea pe care o oferă condusul
multora dintre turiștii care doresc să exploreze pe cont propriu anumite destinații. În România,
afacerile rent -a-car se află în proces de expansiune, activitatea celor câteva astfel de unități

13 concentrându -se doar în câteva dintre orașele mari, toate fiind cel puțin reședințe de județ.
Utilitatea serviciului rent-a-car este determinată de:
– flexibilitatea, libertatea deplasării după bunul plac către orice loc și la orice moment și,
evident, de a face opriri oriunde dorește turistul;
– sporul de confort dat de automobilul închiriat și de siguranța pe care o are turistul cu privire
la integ ritatea celorlalte persoane transportate dar și a bagajelor;
– sistemul de închiriere one -way (preiei mașina în punctul A al călătoriei și o lași la punctul
B) oferă pentru turist avantajul de a programa un sejur complex, continuând călătoria cu o altă
formă de transport (operatorii pot oferi serviciul de livrare/preluare la locul indicat de client);
– costul transportului cu automobilul poate fi sensibil mai mic decât dacă turiști al folosi alte
forme, mai ales dacă vehicolul este ocupat de patru sau cinci pas ageri;
– numărul din ce în ce mai mare de stații de închiriere: marii operatori din Europa dispun de
birouri – capăt de linie în apropierea majorității aeroporturilor / marile hoteluri, aspect valabil și
pentru operatorii din România;
– sistemele computerizate de rezervare și de comunicare facilitează și accelerează accesul
turiștilor la mijlocul de transport și modelul de automobil preferat;
– servicii complete, incluzând opțiuni suplimentare precum sistem de navigație, scaun pentru
copil ori call -center permane nt pentru semnalarea incidentelor legate de mașină, (defecțiuni ori
accidente).
Sistemul de funcționare a acestor afaceri pune accent pe ofertele speciale , promovate atât
permanent (oferta pentru companii – reduceri pentru un număr mai mare de automobile / o durată
mai mare de închierere; oferte pentru persoane fizice – perioade inactive, de exemplu de week -end
sau sărbători) cât și cele neincluse în oferta publică: în principiu, se poate negocia orice caz. Un
operator bine organizat crează scheme de discou nt pentru clienți frecvenți (carduri de fidelizare) –
clienții putând fi și intermed iari precum agențiile de turism, sau pentru clienții care fac rezervări
și achită serviciul anticipat, cu câteva săptămâni înaintea închirierii.
În gestiunea afacerilor tip rent-a-car cele mai sensibile probleme sunt legate de pregătirea
juridică a managerilor și gestiunea eficientă a contractelor. Contractele (cu partenerii filierei
turistice și cele cu clienții -direcți) sunt extrem de migăloase, au un număr apreciabil de p revederi
și de clauze, impunând o pregătire juridică solidă. Din structura de personal a acestor întreprinderi
fac parte specialiști în dreptul afacerilor și chiar drept internațional (ținând cont de caracterul
transnațional al afacerii).
O component a of ertei este opțiunea pentru închirierea mașinilor cu șofer privat, însă la tarife
suficient de piperate. Pentru un touroperator care deține în portofoliu o divizie transporturi și
angajați pe posturi de șofer, diversificarea activităților spre domeniul rent -a-car poate fi alternativă
de optimizare a activității sezoniere. Șoferii autocarelor pot fi transferați în perioadele sezoniere
cu cerere redusă în cadrul structurii rent -a-car, completând serviciul cu șofer privat.
Din categoria prevederilor contractuale uniforme pentru structurile rent -a-car din orice țară
ar trebui menționate: taxele (de autostrăzi, vignetă etc.) sunt incluse în tariful de închiriere;
automobilele închiriate au pachetul complet de asigurare auto; la momentul închirierii este
obligatorie prezentarea permisului auto și a cardului de credit; responsabilitate in caz de accidnt
sau furt este protejată prin asigurări.
Prevederile contractuale opționale și negociabile sunt mai numeroase:
– includerea în preț în funcție de perioada î nchirierii sau de modelul de automobil a unei
cantități de combustibil (de regulă, cu plinul făcut);
– includerea în serviciul prestart a șoferului adițional;
– voucher inclus pentru alimentarea cu combustibil la unitățile partenere;
– taxe diverse ( de acces în stațiuni, taxe eco, taxe de locație, de transbordare ferry -boat etc.)
incluse în pachet;
– prioritate în rezervarea locurilor de cazare la structurile partenere;
– opțiuni adaptate companiilor (ex. rezervări și închirieri în anumite zile ale săptă mânii/ lunii);
– facilități oferite de către ofertanții diferitelor servicii din cadrul grupului etc.

14

Studiu de caz: Sixt rent -a-car și exemplu de tarifare a serviciilor
Compania Sixt funcționează și pe piața românească de câțiva ani, managementul aceste i
afaceri fiind caracterizat de câteva particularități sugestive pentru exemplificarea acestui model de
business. Clienții Sixt trebuie să nu fie mai tineri de 21 de ani și să dețină un permis de conducere
cu o vechime de cel puțin un an. Chiar dacă rezerv area s -a făcut on -line, la momentul ridicării sunt
necesare un act de identitate și permisul de conducere în original. Deși costurile închirierii sunt
percepute de la început, de pe card se va bloca o garanție care acoperă lipsa benzinei (dacă nu a
fost ac tivată opțiunea de a aduce mașina cu rezervorul gol) sau eventuale avarii. La returnare, suma
se deblochează imediat ce inspecția finală atestă starea mașinii.
Sixt este agreat ca partener principal pentru Lufthansa, alături de multe alte companii
aeriene, agenții de turism și rețele de hoteluri. Compania este recunoscută pentru diversitatea
modelelor din flota de peste 180.000 de unități dar mai ales pentru selecția de mărci premium
precum BMW, Mercedes -Benz, Audi, Porsche. Pentru o inchiriere auto în Româ nia (de 1 până la
3 zile) există o limită de 300 km/zi. Pentru companii, există tarife și condiții preferențiale cu km
nelimitați, în funcție de cifra de afaceri generată.
Tariful se calculează (eventual se negociază) de obicei pe un interval de o zi (24h) sau pe
grupe de intervale cronologice (tabelul 1). Distanța permisă pentru parcurgere este limitată (de ex.,
maximum 400 km/zi), depășirile fiind suprataxate la km. Pentru turiștii care parcurg distanțe mari,
poate fi prevăzută în contract opțiunea kilome trilor nelimitați, sporind evident costul de închiriere.

Tabelul 1 – Exemplu (fictiv) de tarife pentru închiere automobile (RON/zi)
Perioadă
Modele 1-3 zile 4-7 zile 8-28 zile Peste 29 Garanție
(RON)
Model Mini A
Model Mini B 150
170 140
155 125
142 105
120 1000
1100
Model Mediu C
Model Mediu D 159
190 145
178 131
164 115
145 1100
1400
Model intermediar E 200 180 165 147 1800
Monovolum F 230 212 199 175 2000
Limuzină G
Limuzină H 300
320 283
300 260
280 245
260 2300
2600
SUV I
SUV J
SUV K 280
325
350 265
307
332 249
290
313 230
270
295 2400
2700
3100