ANALELE ȘTIINȚIFICE ALE UNIVERSITĂȚII DE STAT B. P. HASDEU DIN CAHUL, VOL. VII, 2011 [618615]

ANALELE ȘTIINȚIFICE ALE UNIVERSITĂȚII DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL, VOL. VII, 2011

10

STIMA DE SINE – DIMENSIUNEA FUNDAMENTALĂ A PERSONALITĂȚII

Iulia IURCHEVICI,
Catedra de Pedagogie și Psihologie

Self-esteem is one of the most fundamental dimensions of our personality that we are
not always aware. Self-esteem is vital to our psychological balance and affects our
performance in all activities. Pillars of self-esteem are: self-confidence, self-concept, love and
is in a relationship of interdependence. In the formation of self-esteem are four sources of
signification judgments, so four sources of self-esteem: parents, teachers, classmates and
friends. Importance of these sources to enhance their self-esteem varies depending on their
age. Self-esteem is not a psychological trait once and for all; it can signifantly change after
major life events or for individual decision of changing itself.

Personalitatea fiecăruia dintre noi este o construc ție unică datorită cobmina ției dintre
zeatrea genetică a fiecăruia, mediul în care cre ștem și ne formăm și a educa ției pe care o
primim. Astfel personalitatea în psihosociologei este o construc ție socială constituită prin
învățare și interac țiune cu alte persoane, ceilal ți contând în drumul devenirii noastre atât ca
modele, cât și ca repere, ca termeni de referin ță. Nucleul acestei construc ții, cel care ne dă
sentimental identită ții personale, este eul social sau sinele. Sinele social are trei componente [1]:
 Componenta cognitivă sau conceptul de sine;
 Componenta afectivă sau stima de sine;
 Componenta comportamentală sau prezentarea de sine.
În continuare ne vom referi la componenta afectivă a personaliă ții adică la stima de sine
care, de și este una dintre dimensiunile cele mai fundamentale ale personalită ții noastre, este
un fenomen discret, impalpabil, complex, de care nu suntem întotdeauna con știenți.
Conceptul de stimă de sine ocupă un loc important în imaginarul occidental, în special în
Statele Unite, unde cuvântul self-esteem face parte din limbajul curent. Verbul ”a estima”
provine din latinescul aestimare – „a evalua” având o semnifica ție dublă: ”a determina
valoarea” și ”a avea o părere despre”.
P. Iu ț define ște stima de sine ca ”evaluarea în termini axiologici a caracteristicilor pe
care cred oamenii că le de țin, adică cât de valoro și se cred oamenii și ce pre țuire acordă
propriei persoane” [2]. Cu alte cuvine stima de sine este felul în care ne vedem și dacă ne
place ceea ce vedem.
Stima de sine este vitală pentru echilibrul nostru psihologic și ne afectează
performan țele în toate activită țile. Atunci când este pozitivă, ne permite să ne mobilizăm și
să ac ționăm eficient, să facem fa ță dificultă ților existen ței, să ne sim țim bine în propria pele
și să avem o părere bună despre noi. Dar când este negativă, spore ște riscul insucceselor, ne
provoacă numeroase suferin țe și neplăceri care vin să ne perturbe via ța noastră cotidiană și ne
determină o părere și mai sumbră despre propria persoană.
În viziunea lui F. Lelord și C. André (2003), pilonii stimei se sine sunt: încrederea în
sine, concep ția despre sine, iubirea de sine [3].
Iubirea de sine este elementul cel mai important al stimei de sine, sus țin autorii, este
constituentul său cel mai profund și cel mai intim. Ea explică faptul că putem rezista la adversită ți
și ne putem restabili după un e șec. Ea nu fere ște de suferin ță sau îndoială în cazul dificultă ților,
dar ne apără de disperare. Iubirea de sine depinde în mare parte de dragostea pe care ne-a
împărtă șit-o familia noastră atunci când eram copii și de ”hrana afectivă” care ne-a fost împăr țită
cu dărnicie (B. Cyrulnik, 1993, apud, F. Lelord, p.14). Caren țele stimei de sine care î și au sursele
la acest nivel sunt cel mai dificil de compensat și se regăsesc în tulburările de personalitate.

ANALELE ȘTIINȚIFICE ALE UNIVERSITĂȚII DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL, VOL. VII, 2011

11

Concepția despre sine este al doilea stâlp al stimei de sine și se referă la părerea pe care
o avem despre noi, fondată sau nu, despre calită țile și defectele noastre. Nu este vorba aici
despre autocunoa ștere, importantă nu este realitatea lucrurilor, ci convingerea pe care o avem
de a fi de ținători ai calită ților sau defectelor, ai poten țialită ților și limitelor. Concep ția despre
sine pozitivă este o for ță interioară care ne permite să ne bucurăm de șansa noastră în ciuda
adversită ților. Dacă, din contra, avem o concep ție de sine foarte limitată sau stăpânită de frică
sau emo ții, ne va face să pierdem mult timp până să ne găsim ”calea” noastră. Ca și iubirea de
sine, concep ția de sine pe care o avem o datorăm mediului nostrum familial și în special
proiectelor pe care părin ții nostril le fac pentru noi. În unele cazuri, copilul este împovărat
incon știent de părin ții săi să împlinească ceea ce ei în șiși nu au putut sau nu au știut să
realizeze în via ța lor. Este ceea ce B. Cyrulnik (1989) nume ște ”copilul însărcinat cu o
misiune”. O mamă suferind de lipsa banilor î și va incita fiicele să nu iasă decât cu băie ți din
familii înstărite. Un tată care și-a ratat studiile î și va for ța fiul să se înscrie la o școală
renumită. Aceste proiecte pot fi legitime cu condi ția ca presiunea asupra copilului să nu fie
prea mare și să se țină cont de dorin țele și capacită țile sale. În lipsa lor se poate provoca o
profundă vulnerabilitate a stimei de sine la copil. În alte cazuri, o concep ție de sine limitată îl
va conduce pe copil la o dependen ță de celălalt: poate stabili rela ții satisfăcătoare cu ceilal ți,
dar se limitează la rolul de succesor, nu calcă decât pe drumuri deja explorate de al ții. Îi este
greu să construiască și să ducă la bun sfâr șit proiectele sale personale [4].
Încrederea în sine este al treilea pilon al stimei de sine și se aplică în special la actele
noastre. Încrederea în sine este deseori confundată cu stima de sine. A fi încrezător, înseamnă
a considera că e ști capabil să ac ționezi într-o manieră adecvată în situa țiile importante. Contar
iubirii de sine și concep ției de sine, încrederea în sine nu este prea dificil de identificat.
Încrederea în sine are un rol primordial pentru individ, sus țin F.Lelord și C. André, deoarece
stima de sine are nevoie de fapte pentru a se men ține sau a se dezvolta: micile succese
cotidiene sunt necesare pentru echilibrul nostru psihologic, a șa cum hrana și oxigenul sunt
necesare pentru echilibrul nostrul corporal. Încrederea în sine provine din modul de educa ție
care ne-a fost dat în familie sau la școală. Ea se transmite prin exemplu și conversa ție. Nu
serve ște la nimic să-l încurajezi pe copil să- și accepte e șecurile, dacă tu însu ți nu procedezi
astfel. Copiii judecă convingerile adul ților după fapte și mai pu țin după sfaturi.
Cele trei componente ele stimei de sine se află în rela ții de interdependen ță: iubirea de
sine (a te respecta indiferent de ce ți se întâmplă, a asculta de nevoile și aspira țiile tale)
facilitează o concep ție despre sine pozitivă (a crede în capacită țile tale, a te proiecta în viitor)
care, la rândul său, influen țează favorabil încredera în sine (a ac ționa fără teama excesivă de
eșec și de judecata altuia).
Unii cercetători consideră că stima de sine este cumulul a mai multor stime de sine,
specific diferitor domenii, ce pot func ționa în mod relative independent unele de altele (de ex.
putem avea o bună stimă de sine în domeniul profesional și una mai pu țin bună în legătură cu
viața personală. În func ție de circumstan țe și interlocutori, sentimentul valorii personale poate
varia considerabil. La majoritatea persoanelor un succes sau un e șec dintr-un domeniu va
determina efecte în alte domenii. O suferin ță din dragoste va determina la subiectul respins
sau abandonat sentimentul pierderii valorii personale globale. Invers, o reu șită într-un anumit
domeniu va da cel mai adesea un imbold stimei de sine.
Corelând nivelul și stabilitatea stimei de sine, autorii cita ți mai sus, determină patru
tipuri de stimă de sine [5]:
Înaltă și stabilă – circumstan țele „externe” și evenimentele „normale” de via ță au o
influen ță minoră asupra stimei de sine a subiectului. Acesta nu consacră prea mult timp și
energie pentru apărarea sau promovarea imaginii sale; face dovadă de convingere în
exprimarea punctului său de vedere; când este contrtazis î și ascultă interlocutorul fără a fi

ANALELE ȘTIINȚIFICE ALE UNIVERSITĂȚII DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL, VOL. VII, 2011

12

tensionat și va încerca să-l convingă nu să-l destabilizeze.
Înaltă și instabilă – stima de sine a subiectului, chiar dacă este înaltă, poate suferi șocuri
majore dacă se află într-un context competitiv sau destabilizator; e șecul și critica le percepe ca
pe un pericol și încearcă să-si afi șeze în exces calită țile sau succesele; tinde să monopolizeze
timpul într-o discu ție; se irită repede când este contazis și va încerca să-l facă „ șah-mat” pe
interlocutorul său printr-o critică sau printr-o glumă agresivă.
Scăzută și instabilă – persoanele cu o astfel de stimă de sine sunt foarte sensibile și
reactive la evenimentele exterioare negative sau pozitive; fac eforturi pentru a oferi, lor și
celorlal ți, o imagine de sine mai bună; nu vorbesc prea mult, se prezintă cu modestie; când î și
spun părerile o fac cu pruden ță, urmărind reac țiile celor din jur; contazi și se destabilizează
repede și au tendin ța de a nu se opune cu fermitate interlocutorului; dacă este acceptat se
poate destine și se prezintă mai bine.
Scăzută și stabilă – circumstan țele „externe”, chiar și cele favorabile, au o influen ță
minoră în mobilizarea stimei de sine; subiectul depune pu țin efort pentru promovarea imaginii
și stimei sale de sine, al cărui nivel scăzut îl acceptă și-l suportă; această persoană riscă să
treacă nebăgat în seamă; trebuie să fie solicitat pentru a vorbi, și în acest caz, preferă să se
afilieze părerilor emise înaintea lui; dacă i se cere să fie mai explicit suferă și poate emite
păreri destul de negative.
În formarea stimei de sime există patru surse de judecă ți semnificarive, deci patru
surse ale stimei de sine : părin ții, profesorii, colegii de clasă/ școală, prietenii apropia ți. Când
func ționează împreună aceste patru surse permit plenititudinea și soliditatea stimei de sine.
Dacă una sau alta este deficitară, celelalte o pot suplini: copilul suportă mai bine o
neîn țelegere cu profesoara, dacă se știe apreciat de părin ții și prietenii săi.
Cele patru surse de evaluare constiue patru surse de presiune din partea a patru roluri
sociale pe care copilul trebuie să le joace bine dacă vrea să- și men țină și întărească stima sa
de sine. Importan ța pe care o au aceste surse de întărire a stimei de sine variază în func ție de
vârstă. La copiii foarte mici, părerea cu cea mai mare greutate este cea a părin ților. Între trei și
șase ani – cei mai importan ți sunt prietenii (mai ales în ce prive ște aspectul fizic, aptitudinile
sportive și popularitatea), de și părerile părin ților contează în continuare, dar mai mult în
domeniile conformismului comportamental și al reu șitei școlare. În adolescen ță scade
popularitatea părin ților ca principali furnizori ai stimei de sine în favoarea persoanelor
exterioare cercului familial, totu și aprobarea lor contează și începe să scadă cu adevărat doar
când tinerii părăsesc famillia, iar uneori nici atunci.

Fig. 1. Surse de presiune asupra stimei de sine
Sursa: F.Lelord și C. André. Cum să te iube ști pe tine pentru a te în țelege mai bine cu
ceilalți, Editura Trei, Bucure ști, 2003.
Părin ți Profesori

Stima de sine
a copilului

Prieteni Colegi de clasă

ANALELE ȘTIINȚIFICE ALE UNIVERSITĂȚII DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL, VOL. VII, 2011

13

Srima de sine nu este o trăsătură psihică dată pentru totdeauna. Anumite circimstan țe de
viață pot constitui noi începuturi pentru stima de sine. O întâlnire amicală, înser ția într-un
grup, accesul la o profesie, accesul la un statut social – pot ajuta la construc ția sau la
consolidarea unei stime de sine pînă atunci ezitantă.
Stima de sine este un fenomen care se auto-între ține. Astfel, un subiect cu înaltă stimă de
sine va ac ționa mai mult, aducând mai multe succese care îl vor valoriza. Dacă cunoa ște eșecuri,
stima de sine îl va împedica să se prăbu șească și nu-l va face să se răzgândească, încercându- și
norocul mai târziu. În schimb, un subiect cu scăzută stimă de sine va ezita îndelung înainte de a se
lansa într-o ac țiune. Succesele pe care le va strange vor fi mai pu țin numeroase. Pentru că se va
îndoi mereu că le-a meritata cu adevărat și pentru că se va întreba dacă este capabil să le
înnoiască, aceste succese îi vor spori prea pu țin stima de sine. În caz de insucces, subiectul se va
descuraja, nu Stima de sine înaltă va persevere și nu- și va încerca iar norocul.

Fig. 2. Cercurile înaltei stime de sine

Fig. 3. Cercurile scăzutei stime de sine

Stima de sine scăzută

Stima de sine
se diminuează

Stima de sine neschimbată

Ne devalorizăm Ac țiuni frecvente

Ne îndoim

Reu șită

E șec

Stima de sine înaltă
Stima de sine
se men ține

Stima de sine cre ște

Relativism Ac țiuni frecvente

Ne bucurăm

Reu șită

E șec

ANALELE ȘTIINȚIFICE ALE UNIVERSITĂȚII DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL, VOL. VII, 2011

14

Tendin ța naturală a stimei de sine este de a rămâne la nivelul său ini țial, în ciuda
micilor oscila ții legate de via ța cotidiană. Dar ea se poate modifica semnificativ în urma unor
evenimente de via ță majore (a șa cum am men ționat mai sus) sau în cazul deciziei persoanei
de a se schimba. În ultimul caz par mai importan ți patru factori (J. Simsons et al., 1994):
identificarea cauzelor unei scăzute pre țuiri (stime) de sine și definirea domeniilor importante
de competen ță; suportul psiho-afectiv și aprobarea socială; asimilarea motiva ției de realizare,
afirmare; tehnicile psihologice de a face fa ță dificultă ților și stresului [6]. Ace ști factori se
află în raporturi de intercondi ționare și toți trebuie antrena ți în eforturile de îmbunătă țire a
simei de sine, de sigur, cu ponderi diferite de la situa ție la situa ție și de la individ la individ.
La scară statistică, într-o abordare macro și mezosocială – atunci când e vorba de politici și
programe – primii doi factori sunt decisive și operan ți

Referințe:
1. Marica, S., Introducere în psihologia socială, Editura Funda ției România de
Mâine, Bucuresti, 2008.
2. Iluț, P., Sinele si cunoasterea lui. Teme actuale de psihosociologie , Iasi, Polirom,
2001.
3. Lelord, F., André, C., Cum să te iube ști pe tine pentru a te în țelege mai bine cu
ceilalți, Editura Trei, Bucure ști, 2003.
4. Chelcea, S., Ilu ț, P., Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică,
Bucuresti, 2003.
5. Lelord, F., André, C., Cum să te iube ști pe tine pentru a te în țelege mai bine cu
ceilalți, Editura Trei, Bucure ști, 2003.
6. Iluț, P., Sinele si cunoasterea lui. Teme actuale de psihosociologie , Iasi, Polirom,
2001.

Recenzent: lector superior Luchian T.
Data prezentării: 13 octormbrie 2011