Pîntea Nina Master 02.06.2020 Pdf [618607]

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STUDII POLITICE ȘI ECONOMICE EUROPENE
„C. STERE”
FACULTATEA DREPT
CATEDRA DREPT PUBLIC

TEZĂ DE MASTER
EXPERTIZA JUDICIARĂ SI ECONOMICĂ – CONTABILĂ ÎN
RAPORT CU AUDITUL FINANCIAR , MIJLOC DE PROBĂ ÎN
PROCESELE PENALE
Autor: PÎNTEA NINA , masterand: [anonimizat],
Programul de master Expertiza judiciară și certificarea producție i 2,0
Conducător științific: COPĂCEANU CRISTINA ,
dr.,conf.univ

Admis pentru susținere
Șef Catedră Drept Public
doctor în drept , conferențiar universitar
” ” 2020

Chișinău 2020

2
CUPRINS
LISTA ABREVIERILOR 3
INTRODUCERE 4
I. VIZIUNI TEORETICE PRIVIND EXPERTIZA JUDICIARĂ ȘI
ECONOMICĂ
1.1 Dispoziții generale privind expertiza judiciară și economică în Republica
Moldova 7
1.2 Expertiza economico – financiară,controlul , funcțiile și principiile care stau la
baza ei 15
1.3 Metodologia efectuarii ei în cadrul desfașurarii activității judiciare în Republica
Moldova 21
II. PARTICULARITĂȚILE EFECTUARII EXPERTIZELOR JUDICIAR –
COBTABILE
2.1 Rolul și impotanța expertizei judiciar -contabile în elucidarea încalcarilor de
natură economică
25
2.2 Reguli ,cerințe, probleme privind înaintarea obiectivelor expertizei judiciar –
contabile 28
2.3 Aspecte metodologice în expertiza judiciar -contabilă 29
III. ABORDARI CONCEPTUALE (TEORETICE) PRIVIND EXPERTIZA
CONTABILĂ ȘI AUDITUL FINACIAR
3.1 Tipologia auditului financiar -contabil 38
3.2 Relația dintre expertiza contabila,controlul financiar intern și auditul financiar 41
IV. RAPORTUL DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ ÎN CONEXIUNE
RAPORTUL DE AUDIT FINANCIAR
4.1 Studiul comparativ privind raportul de expertiză și raportul de audit financiar 43
4.2 Valorificarea lucrărilor de expertiză contabilă și auditul financiar 47
4.3 Metodologia efectuării expertizei contabile în cauze penale 49
V. ROLUL MIJLOACELOR MATERIALE DE PROBĂ ÎN PROCESUL
PENAL
5.1 Bazele științifice , conceptul, importanța mijloacelor de proba 57
5.2 Documentele și rolul lor în calitate de mijloace materiale de probă 59
5.3 Procedee de administrare a mijloacelor de probă 61
CONCLUZII ȘI RECOMANDARI 64
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE 67
ADNOTARE (ÎN ROMÂNĂ) 71
ADNOTARE (ÎN ENGLEZĂ) 72
ANEXE 73

3
LISTA ABREVIERILOR
AO ACAP
RM Asociația Obștească “Asociația Contabililor și Auditorilor Profesioniști din
Republica Moldova”
AO ACAP
RM Asociația Obștească “Asociația Contabililor și Auditorilor Profesioniști din
Republica Moldova”

CNEJ Centrul Național de Expertiză Judiciară
CPCRM Codul de Procedură CIVILĂ al R.Moldova

CPPRM Codul de Procedură Penală al R.Moldova

CSAA Consiliul de Supraveghere a Activității de Audit
Etc. etecera

IASB Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate
IFAC Federatia Internationala a Contabililor/ International Federation of Accountants

INTOSAI International Organization of Suprem Audit Institutions
ISA Standardele Internaționale de Audit
ISO Organizația Națională de Standardizare
RM Republica Moldova
s.a.m.d. și așa mai departe
SNAI Standardele naționale de audit intern

SRL societate cu r ăspundere limitată

4
INTRODUCERE
Economia Republicii Moldova este economie de piață, de orientare socială, bazată pe
proprietatea privată și pe proprietatea publică, antrenate în concurență liberă. Statul, printre altele,
trebuie să asigure: reglementarea activității economice; libertatea comerțului și a activității de
întreprinzător; protecția concurenței loiale; crearea unui cadru favorabil valorificării tut uror
factorilor de producție; protejarea intereselor naționale în activitatea ec onomică și financiară și
valutară. Expertizele economice se efectuează în conformitate cu principiile legalității, respectării
drepturilor și libertăților persoanei, independenț ei expertului, obiectivității și plenitudinii
cercetărilor, confidențialității, imparțialității și echității.
Actualitatea temei. Expertiza judiciară contabilă, alături de auditul financiar, constituie
unul din instrumentele de bază în apararea, protejarea, dezvoltarea proprietații, indiferent
de apartenența ei: de stat (publică), mixtă sau privată. Atît teoria cît și practica dovedesc
că expertiza judiciară contabilă împreuna cu auditul financiar, est e o necesitate obiectivă
datorată acțiunii actelor normative care guvernează .Întreaga activitate a economiei naționale se
desfășoară într -un cadru legal, determinat de actele normative ale Republicii Moldova în materie.
Dacă activitatea economică nu se poate desfășura în afara juridicului, putem spune că,
în mare parte, activitatea juridică își are izvorul în acte și fapte de natură economică. Evidența
contabilă este cea care deține informațiile cu privire la activitatea economică, de la cea mai
mică formă de organizare, persoană fizică, persoană juridică, pînă la nivelul economiei
naționale . Din aceste considerente societatea, din cele mai vechi timpuri, a resimțit nevoia
sprijinului unor specialiști (auditori ,contabili,juristi) cu bogate cunoștințe teoretice și practice, care
ar facilita procesul organizării și conducerii, pentru soluționarea cu rezultate bune, a unor probleme
dificile. Prin nerespectarea normelor de drept în materie de către cei care sunt angajați în
activitate a economică, se generează diferite litigii, care nu se pot rezolv a întotdeauna
pe cale amiabilă, și, în acest caz, se apelează la instanța de judecată al Republicii Modova .
Evidența contabilă este cea care poate furniza informații și documente sunt mijloa cle de proba ,
ce pot constitui probe scrise în rezolvarea litigiilor de n atură economico -finaciar .De altfel,
prin Codul de procedură civilă și penală se reglama ntează ca instanța de judecată, pentru
lămurirea unor fapte de natură e conomică, să apeleze l a experții judiciari contabili.
Deci, în cadrul desfășurării activității procesuale a organelor de drept și judiciare, un rol
deosebit de important îi revine probațiunii judiciare care constituie axul principal într -un proces,
deoarece prin mijlocire a probelor organelor judiciare au posibilitatea stabilirii adevărului și,
întemeindu -se pe aceasta, pot da soluții juste în cauzele cercetate sau judecate.

5
Problematica. La ora actuală, înt reaga problematică a auditului,contabilității și a expertizei
judiciare fac obiectul unor dezbateri profunde la nivelul contabililor și auditorilor profesioniști , al
organelor supreme de regle mentare, al mediului de afaceri. Apararea ptoprietății este sarcina
importantă a tuturor factorilor de răspundere a l economiei naționale,cît șsi pentru toți cetățenii
Republicii Moldova . Eforturile tuturor sunt orientate către o delimitare conceptuală cît mai exactă
al acestor direcții, evidențiind importanța lor și rolul activ pe care îl au în societate. În această
direcție poate fi percepută trecerea din 2005, în Europa , la aplicarea Standartelor Internaționale
de Contabilitate și de Raportare Financiară, ca și adoptarea Standartelor Internaționale de Audit,
iar la nivel național adoptarea Legii nr.68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul
expertului judiciar. Atît expertiza contabilă cît și auditul finaciar în cadrul proceselor judiciare
îndeplinesc același obiectiv, rezolvarea unor cauze care necesită cunoștințe de strictă specialitate.
Mijloce le de proba constituie un principiu esențial pentru orice stat, atât din punct de vedere a
menținerii ordinii sociale, cât și stabilității economice. entitatea evaluată are obligația de elaborare
și adoptare a unui Plan de integritate în care urmează a fi stabilite măsurile necesare pentru
excluderea riscurilor de corupție menționate în prezentul raport de expertiza contabilă , precum și
diminuarea probabilității apariț iei.
Mijloacele materiale de probă, ocupă un loc preeminent printre mijloacele de probă datorită
posibilităților largi de depistare și acumulare a lor, precum și aportului specific pe care îl pot aduce
la aflarea adevărului în cauza penală, mai ales acolo unde celelalte mijloace de probă lipsesc sau
sunt insuficiente.
Sarcinile și obiectivele .Expertiza contabilă judiciară este o cercetare efectuată de expert în ordinea
prevăzută de legislația procedurală pentru determinarea, conform materialelor dosarului, a datelor
efective și a împrejurărilor c u scopul stabilirii adevărului. Realizarea acestei sarcini impune
fundamentarea temeinică a expertizei contabile judiciare, astfel încât aceasta să nu poată fi
combătută prin niciun argument contrar. Principalele sarcini sunt :
•cercetarea faptelor, situațiilor de natură gestionară, patrimonială si economico -financiară;
•verificarea corectitudinii reflectării în datele contabilității .
•analizează reflectarea în contabilitate a operațiunilor economice din d ocumente le primare;
•verificarea corectitudinii reflectării în datele contabilității a cerințelor unice și a mecanismului de
reglementare a contabilității și raportării financiare în conformitate cu normele în vigoare ,
•analizează cauzele care au determinat abate rile de la normele și actele în vigoare
•determină tranzacțiile, decontările, datoriile apărute/existente între persoane juridice și fizice;
•verificarea corespunderii datelor contabilității cu procese -verbale de audiere a martorilor/
învinuiților ,actele controalelor, reviziilor, alte materiale acumulate în cadrul măsurilor procesuale .

6
Obiectivele:
– analiza generala a expetizei judiciară și economico -contabila din Republica Moldova .
– analiza economico -financiră, controlul , funcțiile și principiile care stau la baza ei.
– metodologia efectuării expertizelor economice în cadrul activității judiciare în Republica
Moldova.
– analiza rolulului și imporanței expertizei judiciar contabil e în elucidarea încalcărilor economice.
– analiza noțiunii, clasificarea și reglementarea expertizei contabile și auditului financiar;
– analiza relației dintre expertiza contabilă judiciară, controlul financiar intern și auditul financiar .
Obiectul ge neral și special al cercetării îl constituie legi slația ,actele normative obiective și
conceptele privind expertiza judiciara -contabilă ,auditul financiar dar si mijloacele de proba.
Motivul principal al infractorilor constă în câștiguri economice și băn ești ilegale, care prejudiciază
în primul rând bugetul de stat. Astfel, prevenirea și combaterea infracțiunilor economice constituie
un principiu esențial pentru orice stat, atât din punct de vedere a menținerii ordinii sociale , cât și
stabilității economice.
Importanța lucrării . Importanța expertizei judiciar -contabile ,și a auditului financiar, se
manifestă în activitatea economico -socială ori de cîte ori se impune consultarea și concluziile unor
specialiști, fiind frecvent întalnită în activitat ea judiciară În teză sunt identificate anumite
deficiențe și lacune în legislația procesual -penală și în practica judiciară din Republica Moldova,
a căror remediere este benefică pentru înfăptuirea justiției. Cea mai mare însemnătate considerăm
că o prezin tă soluțiile propuse pentru reglementarea procesuală a mijloacelor materiale de probă
și a procedurii de administrare a lor, care sunt fundamentate nu numai de doctrină și practică
judiciară, dar și de analiza minuțioasă a legislației respective.
Expertiz a judiciară contabilă îndeosebi este strîns legată de activitatea de control economic,
financiar, cont abil, gestionar, fiscal, etc. . În acest fel este util de delimitat activitatea de audit
financiar și cea de expertiză contabilă, căci într -un final aceste activități au obiectivul major de a
contribui la stabilirea adevărului material și justa soluționare a litigiilor sau a cauzelor aflate în
faza de cercetare sau judecată.
Pe baza datelor din contabilitatea curentă și din sintezele contabile periodice și utilizând metode
și tehnici specifice de realizare care să satisfacă cerințele nivelului său ridicat de investigație.
Circumstanțele expuse confirmă actualitatea și importanța temei de cercetare și condiționează
mecesitatea examinării problemelor contabili tății și expertizei contabile în cadrul unui studiu
minunșios și amplu.

7
I.VIZIUNI TEORETICE PRIVIND EXPERTIZA JUDICIARĂ ȘI ECONOMICĂ
1.1 Dispoziții generale privind expertiza judiciară și economică în Republica Moldova
Situația actuală în care se află expertiza judiciară în Republica Moldova, este una firească, datorită
faptului, că chiar din momentul apariției expertizei judiciare ca ramură separată a științei
criminalistice, prima era în umbra cunoștințelor cu sintagma ”secret de serviciu”. În același timp,
programele de studiu în instituțiile de învățământ superior trec actualmente printr -un proces de
”simplificare”, nu întotdeauna rațională. În consecință, înțelegerea termenului de ”expertiză
judiciară” de către marea majoritate a actorilor sectorului justiției, dar din păcate și abordarea sa
prin reprezentanții mediului academic actual, la fel este simplistă. Perceperea în acest mod a
expertizei judiciare, conduce după sine la serioase deficiențe în realizarea jurispr udenței, dar și la
înfăptuirea justiției, astfel încât, acele concluzii formulate în rapoartele de expertize judiciare, pe
care de foarte multe ori sunt bazate deciziile instanțelor,uneori nu sunt fundamentate pe investigații
metodice, cu utilizarea metode lor fundamentale ale științelor, iar rezultatele acestor investigații nu
întotdeauna sunt apreciate prin raționamente logice și nici dobândite în conformitate cu principiile
legalității, respectării drepturilor și libertăților persoanei, independenței expe rtului, obiectivității
și plenitudinii cercetărilor, confidențialității, imparțialității și echității. Credem că numai o probă
demonstrată științific și cu respectarea strictă a cerințelor de procedură poate serv i la aflarea
adevărului . [2.6]
Expertiza judiciară reprezintă o activitate de cercetare științifico -practică, efectuată de un
specialist sau de un grup de specialiști, care au calitatea de experți în stabilirea adevărului în
justiție, prin examinarea obiectelor materiale, a organismului uman, fenomenelor și proceselor ce
ar putea conține informații importante despre circumstanțele cauzelor examinate într -o situație,
problemă sau litigiu de către organele de urmărire penală și instanțele de judecată,precum și de
către alți subiecți intere sați în expertiza judiciară . Expertiza judiciară reprezintă forma principală
de cooptare a persoanelor competente la efectuarea justiției, magistrală prin care cele mai noi
realizări ale științei și ramurilor tehnice ale acesteia sunt fructificate întru rentabilizarea justiției, a
celei penale în mod sp ecial. La efectuarea examinării științifice sau științificopractice, cum deja
le-am catalogat, adică bazată pe realizările științei și a practicii contemporane, expertiza judiciară
constituie în excelență o lucrare de laborator, care presupune, pe de o par te, existența unor instituții
de expertiză de sine stătătoare și bine dotate, de natură să asigure un grad științific înalt al
lucrărilor, iar pe de altă parte, funcționarea unui sistem permanent și eficient de pregătire
profesională a cadrelor de experți judiciari și de atestare a acestora. Ceea ce este de asemenea
important, instituțiile de expertiză, fie ele statale sau nestatale, alternative acestora, trebuie să
asigure autonomia expertului, respectiv, in dependența pe întregul parcurs al efectuării expe rtizei.

8
Practica a demonstrat cu prisosință că expertiza efectuată în condițiile unei nerespectări a
principiului deplinei autonomii a expertului nu poate contribui la cunoașterea adevărului într -o
cauză judiciară, fie ea penală, civilă etc. Orice posibili tate de a influența expertul, fie consecință a
unei reglementări legislative nereușite sau a unei organizări proaste a activității experților, nu este
decât în detrimentul unui principiu fundamental al procedurii judiciare, și anume, a principiului
obiecti vității. [2.7]
Ceea ce reclamă aici perfecționare este reglementarea activității expertului. Prevederile Codului
de procedură penală și ale Legii cu privire la expertiza judiciară (2000), Hotărârea Guvernului din
2006 cu privire la Centrul Național de Expe rtize Judiciare și Regulamentul Centrului național de
expertize judiciare de pe lângă Ministerul Justiției sunt pe alocuri confuze sau chiar contradictorii.
Unele (Legea 2000) presupun conjugarea tuturor eforturilor umane și tehnice prin crearea unui
sistem unic de instituții expertologice, altele prevăd efectuarea expertizelor judiciare (și deci
păstrarea serviciilor respective) în cadrul organelor învestite cu urmărirea penală – Ministerul de
Interne și subdiviziunile acestuia, Centrul pentru Combaterea C rimelor Economice și Corupției:
Serviciul de Informație și Securitate etc. Acest lucru este inadmisibil nu doar pentru că legea nu
permite comasarea de funcții procesuale, dar mai ales, pornind de la faptul că specialiștii din cadrul
organelor de urmărire penală, prin definiție, nu pot pretinde a fi subiecți procesuali autonomi.
Considerăm că constatările tehnico -științifice nu trebuie atribuite instituțiilor de expertiză, după
cum expertizele judiciare nu trebuie efectuate în unitățile Ministerului de Inte rne, a Centrului
pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupție și în alte unități de expertiză departamentale.
Aceste două forme de participare în proces a persoanelor competente trebuie delimitate clar, așa
cum le -a delimitat legiuitorul care a statuat categoric în art.87 CPP că „opinia expusă de specialist
nu substituie concluzia expertului”. În continuare, dorim să ne referim la principalele criterii de
clasificare a expertizelor judiciare care rezultă din doctrin ă1 și din legislația în vigoare . După cum
este bine cunoscut, actualmente în republică avem următoarele servicii de stat specializate în sfera
efectuării expertizelor judiciare, inclusiv: instituțiile specializate din sistemul Ministerului Justiției
și Ministerului Sănătății, subdiviziunile t ehnico -criminalistice operative ale Ministerului
Afacerilor Interne, ale Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției,
ale Ministerului Apărării și ale Serviciului de Informații și Securitate. Centrul Național de
Expertiz e Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției reprezintă o instituție coordonatoare în
domeniul teoriei și practicii expertizei judiciare și criminalisticii în Republica Moldova. .
Clasificarea expertizelor judiciare este întotdeauna dificilă din cauza dinamismului obiectelor și
posibilităților acestora. Din atare perspectivă, s -ar putea delimita expertizele tradiționale – acestea
având la bază elaborări metodice operante, cele mai recente, a căror metode de efectuare se află în
stare de desăvârșire, și cele noi, a căror fundament metodic este în devenire. [1]

9
În conformitate cu art.8 din Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehni co-științifice
și medico -legale , expert judiciar poate fi persoana care are capacitate de a acționa cu
discernământ; are studii superioare universitare; pregătirea respectivă într -un anumit domeniu al
expertizei judiciare și a obținut calificarea de expert judiciar; posedă cunoștințe s peciale în cele
mai diverse domenii ale științei, tehnicii, medicinei, artei, în alte domenii ale activității umane
necesare pentru întocmirea raportului de expertiză; este dotată în calitate de expert judiciar într -un
anumit domeniu; nu are antecedente pe nale; se bucură de o bună reputație profesională; activează
într-o instituție statală de expertiză judiciară și este inclusă în Registrul de stat al experților judiciari
atestați. Iar art.12 din Lege stipulează că expertiza judiciară poate fi efectuată și de către alte
persoane competente, desemnate de ofițerul de urmărire penală, de procuror sau de instanța
judecătorească, adică de către experții particulari, incluși în Registrul de stat al experților judiciari
atestați, cu excepția expertizelor în cauzele penale privind infracțiunile comise împotriva vieții,
sănătății, libertății și demnității persoanei. [19]
Cadrul juridic ce reglementează domeniul expertizei judiciare Activitatea în domeniul expertizei
judiciare este reglementată de prezenta lege (LEGE Nr. 68 din 14 -04-2016 cu privire la expertiza
judiciară și statutul expertului judiciar) .[1], de legislația de procedură, de alte acte normative,
precum și de acordurile internaționale privind asistența juridică și relațiile juridice în materie
civilă și penală la care Republica Moldova este parte.
Incompatibilități pentru ex ercitarea activității expert -judiciar . [5]
(1) Expertul judiciar nu își poate desfășura activitatea concomitent ca angajat al unei
instituții publice de expertiză judiciar ă și în cadrul unui birou de expertiză judiciară, chiar dacă
formele de organizare a activității sale vizează specializări diferite de expertiză judiciară.
(2) Expertul judiciar implicat în activități ce încalcă prevederile alin. (1) este obli gat, în
termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a constatat situația de incompatibilitate, să
înceteze activitatea incompatibilă cu funcția sa ori să depună o cerere de excludere din profesia
de expert judiciar. Dacă în termenul menționat ex pertul judiciar nu întreprinde acțiuni în vederea
eliminării incompatibilității, acestuia i se retrage licența pentru exercitarea profesiei de expert
judiciar pentru toate specialitățile în care este calificat ca expert judiciar.
Drepturile expertului judiciar.
1)Expertul judiciar are următoarele drepturi:
a) să ia cunoștință, în condițiile legii, de materialele dosarului și să solicite ordonatorului
expertizei materiale suplimentare necesare pentru înto cmirea raportului de expertiză;
b) să ceară explicații ordonatorului expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale
cauzei, necesare pentru efectuarea expertizei;

10
c) să indice în raportul de expertiză existența unor circumstanțe importante pentru cauză, în
privința cărora n u au fost formulate întrebări;
d) să asiste, cu permisiunea ordonatorului expertizei judiciare, la efectuarea acțiunilor de
procedură și să îna inteze demersuri referitoare la obie ctul expertizei;
e) să atace, în condițiile legii, acțiunile ordonatorului expertizei dacă prin acestea se încalcă
drepturile expertului judiciar;
f) să ceară dispunerea unei expertize în comisie sau a unei expertize c omplexe;
g) să -și expună obiecțiile privind interpretarea greșită a concluziilor din raportul de expertiză de
către participanții la proces;
h) să fie remunerat în condițiile legii pentru efectuarea expertizei judiciare, inclusiv pentru
efectuarea exper tizei în afara programului de lucru și în afara instituției în ca re își desfășoară
activitatea;
i) să ceară, în cadrul procesului judiciar în care a fost dispusă și efectuată expertiza judiciară,
recuperarea cheltuielilor suportate din cont propriu în l egătură cu efectuarea acesteia;
j) să solicite ordonatorului expertizei asigurarea securității sale în cazul în care există un pericol
pentru viața sau sănătatea sa;
k) să ceară ordonatorului expertizei asigurarea deplasării sale spre obiectul cercetări i și înapoi
sau acoperirea cheltuielilor de deplasare, precum și accesu l liber la obiectul respectiv.
(2) Expertul judiciar beneficiază și de alte drepturi prevăz ute de legislația de procedură.
(3) Expertul judiciar poate fi implicat în calitate de special ist la efectuarea unor acțiuni
procesuale prevăzute de Codul de procedură penală. În unul și același proces judiciar el poate
participa doar în calitate de expert sau doar în calitate de specialist, cu excepția cazurilor de
participare a medicului legist l a exhumarea cadavrului, la examinarea exterioară a cadavrului la
fața locului și a cazurilor de participare a specialiștilor în materie la cercetarea exploziilor și la
demontarea dispoziti velor explozive.
(4) Persoana recunoscută ad -hoc în calitate de expe rt judiciar în condițiile art. 11 alin. (1) din
prezenta lege beneficiază de drepturile expertului judiciar stipulate la alin. (1) din prezentul
articol în limitele cazului respectiv. [1]
Obligațiile și interdicțiile expertului judiciar
(1) Expertul judi ciar este obligat:
a) să efectueze expertiza în termenul stabilit conform art. 13;
b) să comunice rezultatele expertizei doar ordonatorului expertizei;
c) să nu distrugă obiectele examinate, nici să nu le modifice substanțial caracteristicile fără
consimțămîntul scris al ordonatorului expertizei;
d) să asigure integritatea maximă a obiectelor și materialelor examinate;

11
e) să efectueze cercetări complete, în baza cărora să prezinte concluzii întemeiate și obiective;
f) să se prezinte în fața ord onatorului expertizei pentru a da explicații cu privire la conținutul
raportului de expertiză;
g) să se abțină de la efectuarea expertizei în cazul în care există temeiuri de recuzare, conform
legislației de procedură;
h) să se opună și să nu admită v reo încercare de exercitare a influenței asupra sa în scopul
întocmirii raportului de expertiză în favoarea unuia dintre participanții la proces sau în interesul
altor persoane;
i) să nu divulge informațiile de care a luat cunoștință în legătură cu efect uarea expertizei;
j) să informeze ordonatorul expertizei despre efectuarea expertizei judiciare și disponibilitatea
de a preda raportul de expertiză, obiectele și materialele transmise pentru efectuarea acesteia;
k) să refuze efectuarea expertizei doar în condițiile art. 53;
l) să îndeplinească alte obligații stabilite de lege și de Codul deontologic al expertului judiciar.
(2) Expertul judiciar are și alte obligații stabilite de legislația de procedură.
(3) În cazul în care a fost admisă încercar ea de exercitare a unei influențe asupra sa în
circumstanțele prevăzute la alin. (1) lit. h), expertul judiciar este obligat să informeze în acest
sens, în scris, conducătorul instituției publice de expertiză judiciară, ordonatorul expertizei sau,
după caz , organul de urmărire penală competent.
(4) În desfășurarea activității sale, expertul judiciar are interdicție de a contacta personal părțile
în proces, dacă acest lucru pune la îndoială imparțialitatea sa, precum și de a aduna în mod
independent mater iale pentru efectuarea expertizei.
(5) Persoana recunoscută ad -hoc în calitate de expert judiciar în condițiile art. 11 alin. (1)
respectă obligațiile expertului judiciar stipulate în prezentul articol, în limitele cazului respectiv.
Astfel, reie șind din obligația expertului de a prezenta în raportul său concluzii obiective și
întemeiate asupra întrebărilor ce i se pun, răspunderea penală pe care o poartă conform
prevederilor art.312 Cod Penal pentru prezentarea cu bună știință a concluziilor fals e,
obligativitatea respectării pricipiului legalității în activitatea sa, precum și valoarea probatorie
înaltă a concluziilor expertului pentru actul de justiție, rezultă că ca criteriu de accedere în
profesia de expert judiciar urmează să fie impusă cerin ța de a avea o reputație ireproșabilă care ar
demonstra integritatea morală a persoanei, fapt ce la rîndul său impune și cerința de a nu a avea
antecedente penalecare de fapteste într -o interconexiune cu cerința reputației ireproșabile. De
altfel, asemenea cerințe față de profesia de expert judiciar se regăsesc și în legislația altor țări,
fapt ce denotă că practica internațională impune în mod imperativ persoanei ce dorește să
acceadă în profesia de expert judiciar întrunirea cerințelor în cauză. [1]

12
În conformitate cu R egulamentul nominalizat mai sus în dependență de gradul de complexitate,
expertizele judiciare se împart în trei categorii: 1 ) simplă – expertiza efectuată asupra obiectelor
simple care nu necesită un volum mare de lucrări și poate fi fin alizată în termen de până la 5 zile;
2) medie – expertiza în cadrul căreia, în funcție de numărul de obiecte, de metodele și mijloacele
de aplicare, sunt necesare investigații cu durată de la 6 la 15 zile; 3) complicată – expertiza
efectuată prin metode co mplicate de investigație și cu un volum mare de lucru, durate lungi de
investigații – de la 16 la 30 de zile. Deși s -ar părea destul de benefică, logică și argumentată,
această clasificare stipulată în prevederea legală în practică, în realitate însă nu se respectă.
Chiar din textul Legii cu privire la exp ertiza judiciară și altor surse , expertizele judiciare mai pot
fi clasificate în inițială, în comisie, complexă, suplimentară și repetată. [9] Expertiza judiară
inițială – este expertiza care se efectuează pentru prima dată la stabilirea și precizarea
circumstanțelor și faptelor, necesare la examinarea cauzei, precum și pentru a contribui la
adoptarea unei hotărâri judecătorești corecte și argumentate, deoarece în conform itate cu
prevederile legislației în vigoare concluziile expertului servesc drept probe pe cauza dată.
Expertiza judiciară în comisie – este efectuată de persoane competente în același domeniu de
activitate. Experții incluși în comisie stabilesc scopurile, succesiunea și volumul cercetărilor în
dependență de caracterul obiectului expertizei. Expertiza judiciară complexă – se efectuează în
cazurile în care pentru elucidarea faptelor sau circumstanțelor cauzei sunt necesare cunoștințe
din mai multe domenii ale științei și tehnicii, din alte domenii ale activității umane. Fiecare
expert, participant la expertiza complexă, efectuează cercetări în limitele competenței sale.
Expertul participă la formarea răspunsului doar la acele întrebări cuprinse în ordonanță sa u
încheiere care corespund domeniului său de activitate. În raportul de expertiză judiciară se vor
indica felul cercetărilor efectuate de către fiecare expert, volumul acestora, experții care au
formulat răspunsuri la întrebări și concluziile la care s -a ajuns. Organizarea cercetărilor
complexe este atribuția conducătorului instituției de expertiză judiciară. Expertiza judiciară
suplimentară – are loc în cazul în care concluziile expertului nu trezesc îndoieli, dar sunt
insuficient de clare sau incomplete, ori în urma cercetării incomplete au apărut întrebări
suplimentare care au importanță pentru stabilirea adevărului, se dispune efectuarea unei
expertize suplimentare de către același sau alt expert.
Expertiza judiciară repetată – se dispune unui alt exper t (alți experți) în cazul când concluziile
expertului nu sunt întemeiate sau există îndoieli privind veridicitatea, exactitatea și argumentarea
acestora, sau dacă există contradicții între concluziile mai multor experți. La efectuarea
expertizei repetate p oate participa și expertul care a efectuat prima expertiză. În acest caz,
numărul experților trebuie să fie nu mai mic de trei. [5]

13
Dacă concluziile expertizei repetate nu corespund concluziilor primei expertize, expertul este
obligat să indice în raport ul de expertiză cauzele acestei necorespunderi.
În cazul ordonării unei expertize suplimentare sau a unei expertize repetate , se indică, în mod
obligatoriu. motivele. La ordonarea expertizei repetate se prezintă raportul primei expertize sau
procesul -verbal privind imposibilitatea întocmirii lui, precum și toate materialele suplimentare
aflate la dispoziția ordonatorului expertizei judiciare.
Expertiza judiciară obligatorie – efectuarea acesteia se dispune în cauzurile care sunt expres
prevăzute de Co dul de procedură penală (art.66) sau de alte acte normative. Profesorul Simion
Doraș scrie că expertizele care se aplică în practica de urmărire penală au fost repartizate în
categorii aparte, după domeniile științifice de care ele țin și după modul lor de organizare și
realizare. În funcție de domeniul științific în cadrul căruia se efectuează expertiza, adică de
cunoștințele necesare pentru a soluționa problemele ce interesează cauza, deosebim expertize
medicale, criminalistice, psihologice, financiar -economice, de transport, tehnice, tehnologice,
agrotehnice, zootehnice, ecologice, fizice și chimice sau fizico -chimice etc. Aceste categorii de
expertize întrunesc diferite varietăți și genuri de expertiză, care se disting după natura obiectelor
de studiu, s copul urmărit, metodele și procedeele aplicate la efectuarea lor. [7]
De exemplu, din categoria expertizei medicale fac parte expertiza medico -legală a persoanelor în
viață și a cadavrelor, expertiza medicală a obiectelor probe materiale și expertiza psihi atrică; din
cea criminalistică – expertiza scrisului, tehnică a documentelor, dactiloscopică, traseologică,
balistică și fotoportretică; a expertizei economice – expertiza con tabilă și cea financiar -bancară .
Tehnica și tehnologia modernă permit a efectua diferite feluri de expertize: autorutieră,
aeronautică, feroviară, de construcție, de protecție a securității muncii, incendiară, tehnologică,
merceologică etc. În practica judiciară sunt, de asemenea, frecvente expertizele agrozootehnică,
veterinară și zo otehnică. În cadrul acestei categorii, se înscrie și expertiza pedologică care, în
majorittea cazurilor, are ca obiect de studiu urmele sub formă de resturi de sol, din care cauză
unii autori au inclus -o nejustificat în cate goria expertizei criminalistice . Bineînțeles că acestea
sunt doar câteva dintre principalele criterii de clasificare a expertizelor judiciare atât în legislație,
cât și în doctrină [2.6] .
Probabil, ar fi bine -venit mai întâi de toate să facem un studiu comparat al unor acte normativ e
din diferite state ale lumii vizavi de clasificarea sau cate goriile de expertize judiciare.
În primul , să ne oprim la cele 12 clase de expertiză judiciară (în viziunea noastră destul de
reușită și posibil de realizat și la noi) prevăzute de legislația în vigoare a Republicii Belarus,
1)Expertizele criminalistice: а) de stabilire a autorului, balistică, a scrisului, a portretelor,
tehnico -criminalistică a actelor, traseologică (obiectul cărora sunt orice urme care necesită
cercetare, cum ar fi, bunăoară, cercetarea lăcăților,plombelor, a urmelor mijloacelor detransport .

14
b)videofonografică, a exploziilor tehnice, fototehnică, expertiza unor semne marcate nimicite;
c) expertiza fibrelor, materialelor fibroase și materialelor fabricate din ele, lacurilor și
vopselelor, produselor petroliere și substanțelor lubrifiante, sticlei, metalelor, aliajelor,
polimerilor și masei plastice, substanțelor narcotice, preparatelor medicamentoase cu
efect puternic, lichidelor care conțin alcool, produselor de parfumerie și cosmetice.
2) Expertizele medico -legale, psihiatrice și psihofiziologice : Expertiza medico -legală și de
cercetare a cadavrului, expertiza medico -legală și examinărea medico -legală a părții vătămate,
inculpaților și altor persoane, expertiza medico -legală și cercetarea corpurilor delicte (biologică,
chimică, genetică, medico -criminalistică etc.), expertiza medico -legală în baza materialelor
cauzelo r penale și civile, judiciar psihiatrică, judiciar psihologică și chiar judiciar psihologico –
psihiatrică
3) Expertizele judiciare tehnico -inginerești : Expertiza tehnicii incendiare, expertiza tehnică în
construcții, expertiza electrotehnică, expertiza tehn icii de calcul, expertiza tehnicii electrocasnice
și expertiza tehnicii securității.
4) Expertizele judiciare inginerești în transport : Expertiza autotehnică, expertiza tehnică a
transportului aviatic, expertiza tehnică a transportului feroviar ș.a.
5) Expertizele judiciare inginero -tehnologice : Expertiza tehnologică și expertiza merceologică.
6)Expertizele judiciare biologice : Expertiza botanică, expertiza zoologică, expertiza
microbiologică, expertiza entomologică, expertiza ihtiologică, expertiza orni tologică, urmelor de
mirosuri
7)Expertizele judiciare ale solului: Expertiza minereurilor și exper tiza solului
8)Expertizele judiciare agricole : Expertiza agrobiologică, expertiza agrote hnică, expertiza
zooveterinară, veterinar -toxicologică.
9)Expertizele judiciare ecologice :Expertiza ecologică și expertiza ecologică a mediului.
10) Expertizele judiciare ale produselor alimentare .
11) Expertizele judiciare în domeniul artelor .
12) Expertizele economice: Expertiza contabilă, expertiza economico -financiară, expertiza
inginero -economică. [1.1]
Caracterul științific al expertizei contabile se argumentează prin ur mătoarele elemente
principale: a re ca obiect cercetarea unor fapte și situații de natură economi co – financiară;
în sfera sa de acțiune cuprinde activitatea economica a unui agent economic pentru problemele si
obiectivele stabilite de organul judiciar; cercetează situațiile și împrejurările de fapt pe baza
informațiilor furnizate de evidență econo mică și a suportului ei material. [1.1]

15
1.2 Expertiza economico – financiară, controlul , funcțiile și principiile care stau la baza ei
Abstract.[ Economic expertise is performed in a specific order determined by scientific methods
– comprising a set of principles, stages and phases, methods, techniques and tools of
investigation and knowledge of the facts, circumstances and economic situations, and ends with
making up the report, which has probative value of particular documents and even upper
testimony .] [2.8]
Expertiza economică se realizează într -o ordine specifică determinată de știință metode –
cuprinzând un set de principii, etape și faze, metode, tehnici și instrumente de investigare și
cunoaștere a faptelor, circumstanțelor și economice situații și se încheie cu alcătuirea raportului,
care are o valoare probativă de documente particulare și chiar mărturii superioare.
Economia Republicii Moldova este economie de piață, de orientare socială, bazată pe
proprietatea privată și pe propriet atea publică, antrenate în concurență liberă. Statul, printre
altele, trebuie să asigure: reglementarea activității economice; libertatea comerțului și a activității
de întreprinzător; protecția concurenței loiale; crearea unui cadru favorabil valorificări i tuturor
factorilor de producție; protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și
valutară; inviolabilitatea investițiilor persoanelor fizice și juri dice, inclusiv străine etc. Deci,
conceptul de economie națională a Republicii M oldova este o categorie economică
fundamentală, care desemnează ansamblul de resurse naturale și umane, de activități productive,
de schimb și servicii, constituite ca ramuri sau domenii de activitate economică, pe teritoriul
național al Republicii Moldova , ca rezultat al dezvoltării forțelor de producție și al diviziunii
sociale a muncii, în cadrul frontierilor țării noastre. [6] Dezvoltarea economică a Republicii
Moldova este influențată, în principal, de modul de funcționare a diferitelor ramuri care o
compun. O daună considerabilă dezvoltării țării noastre o pot cauza infracțiunile economice, care
atentează la diferite sfere de activitate a statului și a agenților săi economici. În rezultatul
săvârșirii infracțiunilor economice nu se realizează în deplin ătate bugetul țării, o mare parte din
agenții economici se eschivează de la plata impozitelor, încalcă normele de achitare a creditelor
și de folosire a mijloacelor bancare, practică activitatea ilegală de întreprinzător, se ocupă cu
contrabanda, produc ș i comercializează mărfuri de proastă calitate sau necorespunzătoare
standardelor, înșeală clienții, încalcă normele ce reglementează raporturile de muncă și alte
raporturi legate nemijlocit de acestea etc. Toate aceste fapte cauzează populației și țării da une
colosale. De aceea, lupta cu infracțiunile economice are o importanță deosebit de mare. În cadrul
desfășurării activității procesuale a organelor de drept și judiciare, un rol deosebit de important îi
revine probațiunii judiciare care constituie axul p rincipal într -un proces, deoarece prin mijlocirea
probelor organele judiciare au posibilitatea stabilirii adevărului și, întemeindu -se pe acestea, pot
da soluții juste în cauzele cercetate sau judecate [2.8].

16
Practica organelor de drept și judiciare a demonstrat cu prisosință faptul că, probațiunea este
sarcina cea mai importantă în desfășurarea activităților organelor vizate, constituind calea de
stabilire a realității faptelor, a aflării adevărului în orice cauză supusă spre soluționare. În toate
procesele judiciare această sarcină este dominată de problema probelor. Probele sunt elemente de
fapt, dobândite în modul stabilit de lege, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței
infracțiunii, la ide ntificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor
împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei .Elementele de fapt constatate prin
intermediul raportului de expertiză, se admit în calitate de probă în procesul j udiciar. Probele nu
au valoare stabilită dinainte, ci aceasta este determinată ulterior. Aprecierea fiecărei probe se
face de organul de urmărire penală și de instanța de judecată potrivit convingerii lor, formulată în
urma examinării tuturor probelor admi nistrate și conducându -se după conștiința lor. Prin urmare,
expertiza reprezintă un mijloc de probă important, dar nu absolut, ea furnizând organului de
urmărire penală sau instanței de judecată o opinie autorizată, profesională și un îndrumar pentru
magis trați în vederea pronunțării hotărârii. Actualmente acestui grup îi pot fi atribuie: expertiza
contabilă, economică și financiar – bancară. Întrucât sunt părți componente ale aceluia -și grup de
expertiză, acestea sunt interdependendente, obiectul de cercet are al cărora, adesea, este comun.
Însă, acestea diferă prin obiectivele înaintate spre soluționare, metodele, tehnicile și procedeele
aplicate în cadrul cercetărilor efectuate, precum și prin cunoștințele de specialitate necesare
pentru soluționarea obiec tivelor înaintate. [2.7]
Expertiza economica :Societatea contemporana promoveaza consecvent criteriul fundamental
al eficientei, cu accent pe latura calitativa a activitatii economice, sociale, admninistrative sau de
alta natura. Acest aspect il obliga pe fiecare agent economic in parte sa -si organizeze activitatea
cat mai eficient, astfel incat sa cunoasca operativ modul cum sunt utilizate resursele materiale,
financiare si umane de care dispune. [2.3]
Un atribut important al unui management modern il reprezinta controlul asupra modului cum se
desfasoara activitatile economice si sociale, respectarea disciplinei economice si financiare si
contractuale, prevenirea dezechilibrelor in economie.
Orice entitate patrimoniala trebuie sa -si organizeze efici ent activitatea, astfel incat sa poata
avea in orice moment evidenta operatiunilor de gestiune, delimitarea raspunderilor pentru
integritatea si corecta administrare a mijloacelor materiale si banesti. Acesta este un control
economic, de natura gestionara, menit sa apere interesele firmelo r si a altor entitati economice.
Economia de piata implica in acelasi timp un sistem complex de relatii economice si juridice
intre toti participantii la viata economica, care trebuie sa se deruleze cu transparenta nec esara,
ceea ce implica accesul neingradit la informatii financiar contabile ale acestor participanti.
Controlul economic, financiar si gestionar, secondat sau nu de expertiza contabila, indeplineste

17
un rol social activ, contribuind in mod evident la conso lidarea patrimoniului public si privat, la
instaurarea disciplinei in afaceri, la corecta informare reciproca si la stimularea performantelor
economice si a rentabilitatii agentilor economici.
Expertiza economica a unei entitati este sinonima cu controlul acestei entitati.
In sensul cel mai simplu, controlul poate fi definit prin aprecierea conformitatii cu o norma, un
standard sau un model.
Controlul cuprinde cel putin trei elemente esentiale: [15]
– cunoasterea starilor de lucru ideale
– constatarea realitatii practice
– compararea starilor de lucru ideale cu realitatea practica
Aceste trei componente au ca finalitate formularea concluziilor si propunerilor cu privire la
aspectul verificat.
Controlul economic este parte integranta a sistemului general de control al unei entitati si
urmareste in principal activitatea de productie si de gestiune, modul de gospodarire a resurselor
materiale si umane si realizarea la timp a obiectivelor propuse.
Controlul economic poate fi realizat in unitati naturale, uni tati valorice, conventionale sau in
unitati de munca, avand in vedere natura mijloacelor sau proceselor supuse verificarii, de modul
de reflectare a acestora in sistemele de evidenta si de obiectivele pe care le urmareste fiecare
actiune de control. [4]
Expertiza financiara .Aceasta expertiza actioneaza in sfera relatiilor financiare, fiscale si de
credit, urmarind cu prioritate constituirea si utilizarea fondurilor si asigurarea folosirii eficiente a
acestora.
La nivelul unitatii patrimoniale expertiza financiara urmareste intre altele:
– elaborarea bugetelor de venituri si cheltuieli si urmarirea realizarii acestora
– rentabilizarea activitatilor desfasurate
– cresterea mijloacelor banesti si asigurarea capacitatii de plata
– cresterea resurselor propri i de finantare
– asigurarea integritatii patrimoniului, prevenirea, descoperirea si recuperarea pagubelor
– identificarea si eliminarea cheltuielilor neeconomicoase
– disciplinei financiare si fiscale
Controlul financiar nu se limiteaza numai la activitati le desfasurate in cadrul unei entitati
economice, ci vizeaza in egala masura si relatiile financiare ale acestei entitati cu mediul
economic, administrativ si social in care isi desfasoara activitatea. Se includ aici si obligatiile
financiare si fiscale, r aporturile cu organismele de asigurare si protectie sociala, eventualele
subventii primite si relatiile cu sistemul bancar.

18
Intre controlul economic si cel financiar exista numeroase interferente si apropieri, ceea ce
duce la concluzia ca aceste forme nu p ot fi in toate cazurile precis delimitate . [5]
Aceste constatari duc la concluzia, ca in fapt in economie se exercita un control economico –
fiscal , care cumuleaza atat prerogativele controlului economic cat si pe cele ale controlului
financiar . Controlul economico financiar al unei entitati economice
Conditii ale unui control economico financiar eficient:
– sa aiba un caracter unitar , fundamentat pe o conceptie clara cu privire la continut, organizare
si metodologie
– fie multilateral si sistematic , sa cup rinda toate laturile activitatilor economice
– sa aiba un caracter democratic , sa asigure participarea specialistilor din domeniul financiar
contabil si fiscal
– sa se caracterizeze prin operativitate si promptitudine , pentru a avea eficienta scontata
– sa aiba un rol educativ , sa respectel legile tarii, sa ocroteasca patrimoniul entitatii si sa nu
recurga la mijloace de concurenta neloiala
– sa aiba caracter constructiv , sa indice caile de urmat pentru identificarea prevenirea si
lichidarea deficientelor
Functiile principale ale controlului economico financiar sunt:
– de prevenire , care se materializeaza in preintimpinarea producerii unor deficiente sau incalcari
ale disciplinei economico financiare. Aceasta functie presupune identificarea din timp a
factorilor si a cauzelor generatoare de rezultate negative si contracararea lor prin masuri
preventive.
– de reglare sau regulatorie , in sensul ca urmareste coordonarea si sincronizarea actiunilor
individuale, adaptarea metodelor de lucru si adoptarea unor decizii eficiente
– functia de corectare , prin indicarea erorilor comise, a marimii si gravitatii acestora si a cailor
de inlaturare a lor
– functia de atestare – certificare , in special la nivelul auditului financiar, a carui misiune este sa
certifice sit uatiile financiare anuale
– functia de prevedere sau previzionala , concretizata in descifrarea trendului sau mersului
evenimentelor in perioada viitoare.
Controlul economico financiar poate fi abordat si prin prisma practicii economice, tinand cont da
latura formala a participarii controlului la mecanismul de functionare al economiei in general si
al unei entitati economice in particular:
– functia de cunoastere –evaluare a rezultatelor si performantelor
– functia de indrumare si sprijin
– functia de constr angere sau coercitiva

19
Controlul economico financiar se clasifica din mai multe puncte de vedere : [19]
I . Din punct de vedere al momentului exercitarii:
– controlul anterior , se efectueaza inainte de efectuarea operatiunii economice si are ca scop
prevenirla incalcarii disciplinei financiare, a efectuarii unor cheltuieli neeconomicoase
– controlul concomitent, se efectueaza in timpul efectuarii operatiunii economice
– controlul ulterior, se exercita dupa efectuarea operatiunii economice
II In functie de aria de cuprindere :
– controlul general sau de fond, cuprinde totalitatea actelor si faptelor referitoare la activitatea
economica
– controlul partial , se exercita numai asupra anumitor sectoare, activitati sau grupe de operatii
referitoare la activitatea economica .
– controlul combinat sau mixt , se caracterizeaza prin combinarea diferitelor forme de control
III. In functie de scopul urmarit :
– controlul tematic, se refera numai la anumite aspecte concrete din activitatea unitatii
desfasurate
– contrulul complex, depaseste de regula cadrul activitatii economice si financiare
– controale repetate, au ca obiect urmarirea evolutiei unui fenomen sau proces, a schimbarilor
cantitative si calitative ce se produc in starea acestora
– controlul sub forma de ancheta, intervine in imprejurari speciale, putand fi generat de existenta
unor sesizari sau reclamatii
IV. In functie de modalitatile de exercitare :
– controlul faptic, se realizeaza prin verificarea la fata locului a operatiunilor economice si
financiare, a existentelor de active si a starii calitative a acestora. Principala forma de astfel de
control este inventarierea
– controlul documentar, se realizeaza prin verificarea indirecta a operatiunilor si proceselor
economice consemnate in documente justificative
Principiile care stau la baza organizarii unitare a controlului economico financiar si
gestionar [19]
a)Principiul prevederii si organizarii activitatii economico sociale , potrivit caruia activitatile
economice pot face obiectul unor actiuni de control numai daca sunt bine organizate, avand
stabilite anticipat modalitatile si parametrii de desfasurare
b)Principiul autonomiei competentei si autoritatii controlului, ceea ce presupune ca organul de
control pentru a putea desfasura o activitate eficienta, sa se afle in relatie de relativa
independenta fata de entitatea controlata
c)Principiul adaptabilitatii controlului la structurile organizatorice si functionale ale unitatilor

20
sau activitatilor controlate, ceea ce presupu ne ca formele si metodele de control sa fie suficient
de suple sau elastice, pentru a se adapta cu usurinta la specificul activitatilor controlate
d) Principiul apropierii controlului de locurile unde se iau deciziile si unde se concretizeaza
raspunderile pentru administarea patrimoniului, ceea ce presupune inlaturarea verigilor
intermediare si inutile din munca de control
Controlul propriu al unitatilor patrimoniale .Acest control urmareste in primul rand, sporirea
operativitatii si cresterea responsabilitatii agentilor economici pentru administrarea patrimoniului
propriu si pentru calitatea si eficienta activitatii desfasurate.
Formele controlului propriu din cadrul agentilor economici se coreleaza intre ele si se
completeaza reciproc, integra ndu-se si cu sarcinile altor organisme de control.
Controlul ierarhizat , este un atribut al functiilor de conducere al unei entitati economice. El se
exercita de catre toate persoanele cu functii de conducere, acestea avand o serie de obligatii
specific e ca:
– exercitarea unui control direct si nemijlocit asupra compartimentelor din subordine
– dezvoltarea autocontrolului si a controlului reciproc in munca curenta a personalului din
subordine
– stabilirea fiecarui subordonat de atributii de control ierar hic
Controlul financiar preventiv , este un atribut al functiei financiar contabile dintr -o entitate
economica si un instrument de baza al gestiunii previzionale.Are drept scop preintampinarea
unor fenomene negative, folosirea eficienta a resurselor, cr esterea gradului de raspundere a celor
care adopta decizii economico financiare.
Controlul financiar preventiv verifica operatiunile economico financiare sub cele cinci aspecte
esentiale ale lor: al legalitatii, realitatii, necesitatii, oportunitatii si ec onomicitatii.
Controlul gestionar , este un control complex ce vizeaza in principal administarea corecta a
patrimoniului fiecarei entitati economice. El actioneaza ca un sistem de autoaparare si este ca o
revizie contabila, fara a se limita la verificarea rezultatelor finale sau intermedia re din
contabilitate. Controlul gestionar se efectueaza de regula o singura data pe an.
Controlul extern independent sau neutru este un control de natura contabila, efectuat de
profesionisti in domeniu, in scopul cresterii utilitatii si credibilitatii info rmatiilor financiar
contabile difuzate de intreprindere in exterior. Pentru a putea deveni garanti ai realitatii si
exactitatii datelor, ai sinceritatii si fidelitatii conturilor anuale, cei care efectueaza controlul,
trebuie sa fie persoane neutre, indepe ndente atat fata de entitatea economica, cat si fata de
beneficiarii opiniei pe care o formuleaza, adica utilizatorii respectivelor informatii.

21
Controlul extern independent sau neutru se realizeaza in trei forme si anume:
– cenzori ai societatilor comerc iale, care asigura controlul legal al conturilor
– auditori financiari
– experti contabili independenti, cabinete si societati de expertiza contabila care pot efectua
controlul conturilor pe baza de contract .
Fiecare profesionist care indeplineste un astfel de mandat este obligat de principiile deontologice
ale profesiei contabile ca, inainte de accepta acest mandat sa se analizeze din punct de vedere al
incompatibilitatilor in care se poate afla daca accepta a cest mandat. [19]
1.3 Metodologia efectuarii expertizei economice în cadrul des fașurarii activității
judiciare.
Metodologia efectuării expertizelor economice cuprinde un ansamblu de principii, de etape și
faze, de metode, tehnici și instrumente de investigare și cunoaștere a faptelor, împrejurărilor,
preceselor și situațiilor economice. Expertizele economice se efectuează în conformitate
cu principiile legalității, respectării drepturilor și libertăților persoanei, independenței expertului,
obiectivității și plenitudinii cercetărilor, confidențialității, imparțialității și echității. [4]
Metodologia efectuării expertizelor economice cuprinde următoarele etape : [1]
– Pregătirea și dispune rea expertizei economice;
– Programarea lucrărilor de expertiză economică;
– Documentarea lucrărilor privind expertiza economică
;- Redactarea raportului de expertiză;
1. Pregătirea și dispunerea expertizelor economice . [1] Expertizele economice se efectuează la
ordonarea organului de urmărire penală, a procurorului, a organului împuternicit să examineze
cazurile cu privire la contravențiile administrative, a instanței judecătorești din oficiu sau la
cererea părților, în con formitate cu legislația de procedură penală, de procedură civilă, legislația
cu privire la contravențiile administratice și cu Legea nr. 68 din 14.04.2006 „cu privire la
expertiza judiciară și statutul expertului judiciar”.
Pregătirea și dispunerea expert izelor economice impun desfășurarea următoarelor activități:
a) analiza necesității și utilității dispunerii expertizei economice;
b) determinarea și selectarea materialelor care vor fi supuse examinărilor;
c) formularea obiectivelor, ce urmează a fi în aintate spre soluționare;
d) alegerea instituției sau a expertului care urmează să efectueze expertiza;
e) întocmirea actului prin care de dispune efectuarea expertizei;
f) expedierea documentelor respective, obiectelor și materialelor cauzei în institu ția de expertiză
sau expertului desemnat.

22

Obiectivele expertizei economice care se înaintează spre soluționare expertului judiciar sunt
întrebările concrete care se stabilesc de ordonatorul expertizei, și se consemnează în actul de
dispunere a expertizei judiciare.
Acestea se limitează, din punct de vedere al conținutului și perioadei, la fapte și împrejurări care
au generat litigii.
De la corectitudinea formulării obiectivelor înaintate expertului spre soluționare, în mare parte,
depinde amploarea cauzei urmărite și respectarea termenilor de efectuare a expertizei. De aceea,
la formularea obiectivelor se vor respecta următoarele ceri nțe: întrebările trebuie să se refere la
obiectul expertizei și la pregătirea expertului; să fie clare și exacte, pentru a da posibilitate
expertului să înțeleagă sarcinile ce -i revin; să fie formulate astfel, încât să oblige la un raspuns
cert: pozitiv sa u negativ; să aibă o legătură logică între ele; să nu solicite expertului să facă
aprecieri cu privire la încadrarea juridică, forma de vinovăție, ori să -l oblige să rezolve sarcini ce
intră în competența organului de urmărire penală, procurorului, judecăt orului.
Expertiza economică cuprinde latura economico – financiară a faptelor și împrejurărilor, latura
juridică fiind exclusă în competența organelor judiciare.
Expertiza economică poate avea ca obiect de cercetare (sfera de cuprindere):
– fapte, împrej urări sau situații ce apar în activitatea economico – financiară și gestionară a unei
unități patrimoniale;
– aspecte ale situației economico – financiare a patrimoniului și ale capacității acestora de a
genera profit, așa cum rezultă din documentele prim are și evidența tehnic – operativă și
contabilă, cu scopul final de a stabili, în mod științific, corectitudinea sau incorectitudinea
administrării patrimoniului;
– analiza economico – financiară a activității unei unități patrimoniale, cu scopul de a se
determina comportamentul conducătorilor și al persoanelor din compartimentele funcționale și
de producție, în raport cu atribuțiile lor de serviciu;
– cercetarea unui ansamblu de documente contabile, acte normative și probleme economico –
financiare carac terizate prin pluritate și diversitate;
– neglijența sau abuzul în serviciu în legătură cu stabilirea și executarea obligațiilor contractuale,
stabilirea întârzierilor pentru plata prețului și corectitudinea calculului penalităților, stabilirea
cantitățil or de produse livrate între părțile în litigiu, ce s -a achitat și ce a mai rămas de plată etc.
O enumerare completă a întrebărilor care pot fi logic înaintate spre soluționare experților în
cadrul expertizelor economice este imposibil de întocmit, deoarece ele depind de circumstanțele
reale ale cauzei, particularitățile anchetei. [1]

23
2. Programarea lucrărilor de expertiză economică . Expertul începe să efectueze expertiza numai
după ce a primit actul de dispunere a expertizei judiciare, sau după caz cererea de efectuare a
expertizei judiciare depusă de către părți din inițiativă proprie și pe cont propriu în condițiile
codurilor de p rocedură civilă, penală și contravențional. [1]
Efectuarea expertizei economice judiciare, dispusă de organele de drept, în vederea lămuririi
unor fapte sau împrejurări ale cauzei, este obligatorie, ea neputând fi refuzată de către expertul
numit dec ât pentru motive temeinice. Necesitatea elaborării unui program de lucru privind
elaborarea expertizelor economice derivă din angajarea unor termene la care rapoartele de
expertiză economică trebuie predate solicitanților. Programul de lucru pentru efectua rea
expertizelor economice trebuie să se concretizeze într -un buget de timp, exprimat în ore/zile,
detaliat pe etape de lucru și/sau operațiuni necesare elaborării expertizelor economice cum ar fi: –
audierea dosarului cauzei sau a temei în care a fost dis pusă sau contractată expertiza economică;
– documentarea necesară pentru efectuarea expertizei: documentarea generală; documentarea
specifică fiecărui obiectiv fixat expertizei economice; – prelucrarea și sistematizarea materialului
documentar expertizabil ; – redactarea raportului de expertiză; – alte operațiuni. Nu există criterii
general valabile pentru elaborarea programului de lucru în afara profesionalismului și experienței
expertului.
3. Documentarea lucrărilor privind expertiza economică – are un car acter particular și se
limitează strict la ceea ce este necesar pentru a răspunde la obiectivele înaintate expertului spre
soluționare. [1]
În vederea întocmirii raportului de expertiză economică, expertul trebuie să studieze
materialul documentar ad ecvat, fapt ce constituie premisa și condiția necesară întocmirii unui
raport de expertiză temeinic fundamentat, bazat pe documente justificative și evidențieri
economico – financiare și nu pe prezumții, declarații ale părților sau martorilor. Ținând seama
de specificul obiectului său și de natura sarcinilor pe care le are, expertiza economică elaborează
metode proprii de inves tigație a lumii înconjurătoare Prin metoda expertizei economice se
înțelege ansamblul de principii, procedee, tehnici și instr umente cu ajutorul cărora se realizează
obiectivele care se înaintează spre soluționare expertului judiciar. Pentru elaborarea metodelor pe
baze științifice este n ecesar să fie cunoscute cauzele și modurile comiterii infracțiunii, etapele
formării decl arațiilor în conștiința persoanelor, experiența practicii de urmărire și metodele
aplicate de alte științe. [3]
Metoda expertizei economice utilizează o serie de procedee care permit acumularea de
informații cu privire la producerea și desfășurarea fenome nelor economice și sociale. Aceste
procedee utilizate, de către metoda expertizei economice,
pentru realizarea obiectului său de studiu pot fi grupate în: a) procedee comune tuturor genurilor

24
de expertiză, printre care se regăsesc: observația, raționalmen tul, comparația, analiza, sinteza,
inducția, deducția etc., și b) procedee specifice metodei expertizei economice, care la rîndul său
se divizează în: – procedee specifice generale, cum ar fi: verificarea formei, verificarea
calculelor, verificarea de fond , comparația documentară, controlul reconvențional, controlul de
confruntare ș.a., și – procedee specifice particulare – poartă un caracter specific și se utilizează
doar în expertiza economică.Spre exemplu, la efectuarea anchetei se cercetează notițele în ciornă
a gestionarilor. În procesul de anchetă se pot confrunta documentele bănești cu caracter neoficial
(evidența internă). La astfel de documente se referă lista banilor încasați pe bancnote cu valoare
nominală diferită, elaborată de casier. Concomiten t descoperirea, în procesul de cercetare, și
examinarea dublei contabilități la unitatea patrimonială la fel servește ca material pentru
expertiza economică. [5]
Principiile metodologice ale expertizelor economice sunt: [6]
1. abordarea analitică a operațiunilor economico – financiare ca ob iect al expertizei economice;
2.determinarea gradului de corespundere a operațiunilor economice, ce constituie obiectul
expertizei, cu regulamentele, instrucțiunile și actele normative coresp unzătoare;
3. verificarea corectitudinii reflectării operațiunilor economice în evidența contabilă și tehnic –
operativă.
Evaluarea analitică a operațiunilor economice permite determinarea exactă a obiectului și a
metodei de efectuare a expertizei, pre cum și formularea concluziilor în cadrul împuternicirilor
acordate expertului, în conformitate cu legislația în vigoare.Aceasta se realizează prin cercetarea
cauzei și a efectului acelor operațiuni economice, ce au avut ca urmare comiterea acțiunii ilegale
concrete. Una din etapele decisive ale expertizei economice constă în controlul exactității,
continuității și finalizării operațiunilor economice aferente procesului economic. Într -un sens mai
larg această verificare soluționează problemele privind gradul de corectitudine a înregistrărilor
contabile, întocmirii documentelor aferente operațiunii, esența economică și temeiul juridic .
4. Redactarea raportului de expertiză. Activitatea expertului trebuie să se finalizeze într -o
formul ă concretă, care este chiar reglementată în ceea ce privește forma, conținutul și procedura
de realizare și administrare. Această formulă este reprezentată de raportul de expertiză,
document elaborat pentru organul care a dispus/ordonat expertiza (în cazul expertizelor
judiciare) sau pentru beneficiarul care a contractat expertiza (în cazul expertizelor
extrajudiciare).
Importanța raportului de expertiză este dată de statutul său de probă științifică, ce conține nu
doar concluzii sau răspunsuri la întrebări, ci și elemente care prezintă succint, dar veridic și
acoperitor pentru justa soluționare a cauzei, istoricul cauzei , etapele expertizei, constatările și
considerațiile expertului, treptat, până la formularea concluziilor. [6]

25
II.PARTICULARITAȚILE EFECTUĂARII EXPERTIZELOR JUDICIAR -CONTABILE
2.1. Rolul și importanța expertizei judiciar contabile în elucidarea încalcaril or de natură
economico -financiară.
În contextul dat putem spune că stadiul actual al dezvoltării și îmbunătățirii activității în
domeniul expertizei contabile poate fi descris ca o perioadă a unui anumit proces în teorie
și practică, cauzat de dezvoltarea și crearea unei economii mixte, transformările contabile
interne în legătură cu tranziția la standardele internaționale de contabilitate și raportarea
financiară, împărțirea contabilității în sec torul financiar, care necesită extinderea limitelor
cunoștințelor contabile speciale în investigarea crimelor financiare, oficiale și economice. [4]
Contribuția la consolidarea legalității statului, precum și influențarea activă a descoperirii și
eliminării cauzelor de management defectuos, compensarea daunelor, expertiza contabilă
contribuie, în același timp, la îmbunătățirea relațiilor financiare și economice ale entităților
economice în condițiile de piața a întregii economii al tării. Deci, exper tiza contabilă judiciară
este: – „Mijloc de probă prin care se aduce la cunoștința organelor judiciare opinia unor specialiști
cu privire la acele împrejurări de fapt pentru a căror lămurire sunt necesare cunoștințe deosebite,
opinie care se formează pe ba za unei activități de cercetare concretă a cazului și a aplicării unor
date de specialitate de către persoanele competente desemnate de către organul judiciar”. [7]
– Are ca sarcină principală să contribuie la stabilirea adevărului și la justa soluționare a
conflictelor de către organul judiciar a cauzei aflate în faza de cercetare sau judecată.
– Ea trebuie să ofere organului judiciar în cauză o probă temeinică, de neînlăturat, pentru tragerea
la răspundere a persoanelor vinovate de încălcarea legalit ății, nesocotirea disciplinei financiare și
valutare și păgubirea patrimoniului entității sau a statului prin eschivarea unor plați etc.
– Este un mijloc de probă în justiție, o formă de cercetare și lămurire a unor fapte sau
împrejurări de nat ură economico -financiară indicate de organele judiciare în scopul
soluționării litigiilor dintre persoane juridice, dintre acestea și persoane fizice, precum și a
proceselor penale privind infracțiuni prin care au fost aduse pagube patrimoniului.
– Constituie un mijloc de probă, la care organul de urmărire penală sau instanța de judecată
apelează, la cererea părților sau din oficiu, în vederea lămuririi unor împrejurări de fapt și stabilirii
adevărului. – Se încredințează de instanțele respective unor specialiști pentru a constata și evalua
anumite fapte, pe care judecătorii nu le -ar putea procura sau aprecia ei înșiși, stabilind, în acest
scop, punctele asupra cărora experții numiți urmează să se pronunțe. Expertiza este o lucrare
personală și cri tică, care, pe lângă rezultatul examinării faptelor din punct de vedere al exactității
formale și de fond, cuprinde și părerea expertului asupra cauzelor și efectelor în legătură cu
obiectul supus cercetării. [9]

26
Concluziile expertului sunt un relevato r de fapte, dar și un îndrumător în deciziile
ce urmează a se lua de către cei în drept: magistrați, manageri și terți. Expertizele contabile
judiciare se afla, la punctul de interferenta dintre domeniul contabilității ș i domeniul
dreptului, îndeplinind funcția de proba științ ifică. Obiectul de cercetare al expertizelor
contabile îl constituie fenomenele și procesele economice reflectate de documentele
cu valoare probatorie implicate in process , indicate de către fiecare parte aflată în litigiu. [3]
Principalele particularități ale expertizei contabile judiciare sunt: [8]
– este mijloc de probă în justiție și intervine numai atunci când organele judiciare o consideră
necesară pentru elucidarea cauzelor în curs de anchetă sau de judecată;
– este activitatea prin care organele judiciare primesc informații de natură economico -financiară
cu scopul de a stabili adevărul necesar soluționării temeinice si legale a cauzelor p rivind faptele
cercetate și anchetate sau judecate;
– se limitează la cercetarea problemelor cu caracter economic și financiar indicate de organele
judiciare;
– are competența de examinare a documentelor și evidențelor tehnico -operative și contabile
necesare pentru lămurirea obiectivelor stabilite de organele judiciare;
– confirmă sau infirmă constatările controlului cu privire la pagube, abateri, deficiențe, lipsuri,
etc.;
– intervine ca probă administrată de organele de urmărire penala și de judecata, în vederea
convingerii asupra realității și asupra condițiilor apariției pagubei, deficienței, abaterii, etc.;
– este o activitate ocazională care are loc doar când se dispune de către organele judiciare.
Caracterul științific, probitatea pr ofesională și deontologică a expertului contabil, conferă
expertizei contabile caracterul de probă îndeajuns de temeinica și de neînlăturat pentru stabilirea
responsabilității persoanelor vinovate de încălcarea legalității, nesocotirea disciplinei financia re
si păgubirea patrimoniului. Caracterul științific al expertizei contabile se argumentează prin
următoarele elemente principale:
– Are ca obiect cercetarea unor fapte și situații de natură economico – financiară;
– În sfera sa de acțiune cuprinde activ itatea economica a unui agent economic pentru problemele
si obiectivele stabilite de organul judiciar;
– Cercetează situațiile și împrejurările de fapt pe baza informațiilor furnizate de evidență
economică și a suportului ei material;
– Interpretează date le de evidenta si furnizează opinii cu privire la problemele investigate pe baza
legilor și a actelor normative care reglementează domeniul de activitate respectiv;
– Elaborează concluzii pe baza constatărilor făcute, care servesc ca mijloc de probă pentr u
organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei contabile.

27
Expertiza contabilă depășește acțiunea de control prin aceea că include și opinia expertului
în legătură cu operațiile asupra cărora se efectuează. Numirea expertizei judiciare este limitată
în sensul că ea poate fi efectuată numai în cadrul unui dosar penal sau civil și numai
la dispoziția organelor de urmări re penală sau instanței de judecată. Există trei forme
autonome de utilizare a cunoștințelor contabile la cercetarea cauzelor penale și civile :
în acțiunile de urmarire penală ,în revizia documentară, în expertiza judiciar -contabilă.
Specificul expertizei contabile judiciare se poate manifestă prin urmatoarele : [10]
– forma ei de procedură judiciară, ce asigură obținerea sursei de probă;
– utilizarea cunoștințelor, din domeniul expertizei, cu specific contabil în cercetarea operațiunilor
econ omice.
Forma juridică de procedură a expertizei contabile judiciare este determinată de următorii factori:
-însemnătatea expertizei contabile judiciare este determinată de legislația procedurală;
-raportul expertului contabil este sursă de probă în proc esele penale și civile .
Rezultatele cercetării operațiunilor economice, aferente dosarelor penale și civile, se confirmă
în scris prin probe și rapoartele experților. În raportul expertului se explică diferite circumstanțe
ale dosarului, necunoscute an terior organului de urmărire penală sau instanței de judecată sau de
existența cărora aceste organe nu erau sigure. Instanța de judecată și anchetatorul dispune
efectuarea expertizei contabile judiciare în cazul în care problemele apărute nu pot fi soluțio nate
prin intermediul altor metode. Astfel, expertiza contabilă judiciară este o cercetare efectuată de
expert în ordinea prevăzută de legislația procedurală pentru determinarea, conform materialelor
dosarului, a datelor efective și a împrejurărilor cu sco pul stabilirii adevărului. Realizarea acestei
sarcini impune fundamentarea temeinică a expertizei contabile judiciare, astfel încât aceasta să nu
poată fi combătută prin niciun argument contrar . Expertiza extrajudiciară se efectuează în temeiul
unei cereri scrise a persoanei fizice sau juridice privind efectuarea expertizei. Cererea trebuie să
conțină informațiile și anexele necesare și suficiente care să permită efectuarea completă a
cercetării potrivit actului de dispunere a expertizei judiciare Expertiza extrajudiciară se realizează
în afara unui proces judiciar și presupune efectuarea unor cercetări metodice, cu aplicarea de
cunoștințe speciale și procedee tehnico -științifice, pentru formularea unor concluzii argumentate
cu privire la anumite fapte, circ umstanțe, obiecte materiale, fenomene și procese, corpul și psihicul
După efectuarea expertizei extrajudiciare, cercetările și concluziile se expun într -un raport de
expertiză extrajudiciară, căruia i se aplică prevederile stabilite de prezenta lege pentru raportul de
expertiză judiciară și care se prezintă persoanei care a solicitat efectuarea expertizei extrajudiciare.
Expertiza extrajudiciară poate servi drept material auxiliar pentru o plângere, decizie, negociere,
tranzacție de împăcare sau pentru un a lt proces de natură extrajudiciară. [2.1]

28
Practica a dovedit că multe acțiuni adresate organelor judiciare sunt și o consecință a
imperfecțiunii și lipsei de operativitate în sistemul de documente și evidențe. Prin
intermediul expertizei contabile extrajudiciare se evită stabilirea relațiilor economice cu
agenții economici care s -ar găsi în imediata intrare în starea de încetare de plăți sau de faliment,
cu consecințe extrem de periculoase privind recuperarea creanțelor. Experti za contabilă
extrajudiciară poate fi solicitată de către orice categorie de utilizatori ai informațiilor contabile:
manageri, asociați sau acționari, bănci sau alți creditori, furnizori, clienți, salariați etc. [2.1]
2.2 Reguli , cerințe , probleme privind înaintarea obiectivelor expertizei judiciar –contabile.
Obiectivele expertizei contabile se stabilesc (de regulă prin încheiere de ședință sau alte acte)
de organul de urmărire penala sau de instanță, la solicitarea părților sau din oficiu. Deci, obie ctivele
cu privire la constatarea vinovăției persoanelor care au produs pagube materiale și faptele care le –
au generat depășesc sfera expertizei contabile, acestea constituind obiective ale anchetei penale.
Obiectivele concrete ale expertizei contabile se stabilesc de organul judiciar care a dispus
expertiza sau de către persoana juridica sau fizica care a solicitat efec tuarea unei expertize
contabile -amiabile [11].
Obiectivele sau întrebările la care trebuie sa răspundă expertul se stabilesc de către organele
de urmărire penala sau instanțele de judecata din oficiu sau la cererea părților când pentru
lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei sunt necesare cunoștințele unui expert.
Obiectivele concrete ale expertizei contabile judiciare se limitează din punct de vedere
al conținutului și perioadei la fapte și împrejurări care au generat litigii. Esențial este faptul ca
expertiza contabilă se efectuează numai de persoane care au calitatea de expert contabil, potrivit
legii. [11]
Probleme existente aferente obiectelor cercetate în cadrul efectuării expertizei judiciar –
contabile.
Probleme existente aferente obiectelor cercetate în cadrul dispunerii expertizei judiciar -contabile
se întâlnesc deseori, având ca motiv necunoașterea de către ordonatorul expertizei a obiectivelor
concrete care țin de competența expertului contabil, a întrebărilortip care pot fi soluționate în
cadrul cercetărilor de ordin contabil și care sunt obiectele examinărilor de natură contabilă și
economică . [13]
Astfel, cerința de bază privind obiectele înaintate pentru examinare este, ca obiectele să se refere
la obiectivul expertizei, să coincidă cu lista/borderoul material elor indicat în actul ordonator .
Indicii care caracterizează obiecte le expertizei, sunt informațiile conținute în materialul
documentar (pe suport de hîrtie, suport electronic) prezentat pentru efectuarea expertizei.

29
Materialul documentar, care urmează a fi studiat de către expertul contabil, este compus din
obiectetele ce rcetării grupate în generale și speciale, compuse din: [13]
Obiective speciale : La obiectele cercetării speciale se referă:
– actele de control și revizie;
– rapoartele de expertiză efectuate în alte domenii;
– materialele dosarului penal referitoare la obiectul expertizei, etc.;
– acte de audit;
– altele.
Obiecte generale : La obiectele cercetării generale se referă documentele contabile primare,
centralizatoare, inclusiv:
– documente contabile primare;
– registre contabile;
– dări de seamă;
– evidența analitică;
– evidența sintetică;
– rapoarte financiare;
– listele de inventariere;
– procesele -verbale privind rezultatele inventarierii;
– contracte între întreprinderi și organizații;
– devize de cheltuieli;
– acte de îndeplinire a luc rărilor;
– altele.
Astfel însuși prezentarea calitativă a obiectelor integrale necesare pentru efectuarea
expertizelor judiciar -contabile, poate evita problemele actuale în lupta cu infracțiunile
economice, în soluționarea litigiilor în domeniul cont abil și economic, care în final au o
importanță deosebit de mare în dezvoltarea economiei țării .
2.3 Aspecte metodologice în expertiza judiciară contabilă.
Întreaga activitate a economiei naționale se desfășoară într -un cadru legal, determinat de actel e
normative în materie. Dacă activitatea economică nu se poate desfășura în afara juridicului,
putem spune că, în mare parte, activitatea juridică își are izvorul în acte și fapte de natură
economică. Evidența contabilă este cea care deține informațiile cu privire la activitatea
economică, de la cea mai mică formă de organizare, persoană fizică, persoană juridică, pînă la
nivelul economiei naționale. [14]

30
Prin nerespectarea normelor de drept în materie de către cei care sunt angajați în
activitatea economică, se generează diferite litigii, care nu se pot rezolva întotdeauna pe
cale amiabilă, și, în acest caz, se apelează la instanța de judecată. Evidența contabilă este cea
care poate furniza informații și document e ce pot constitui probe scrise în rezolvarea litigiilor
de natură economică. De altfel, prin Codul de procedură civilă și penală se reglamantează
ca instanța de judecată, pentru lămurirea unor fapte de natură economică, să ape leze la experți
contabili. [8]
Deci, în cadrul desfășurării activității procesuale a organelor de drept și judiciare,
un rol deosebit de important îi revine probațiunii judiciar e care constituie axul principal într-un
proce s, deoarece prin mijlocirea probelor organelor judiciare au posibilitatea stabilirii adevărului
și, întemeindu -se pe aceasta, pot da soluții juste în cauzele cercetate sau judecate.
În acest caz, profesionistul contabil este cel care poate aduce lămurir i asupra realității
faptelor privind litigiul în cauză, prin întocmirea rapoartelor de expertiză contabilă.
Expertiza este o noțiune care cuprinde în sine ideea de exprimare a punctului de vedere al
expertului în ceea ce privește fapta sau faptele asupra cărora s -a efectuat expertiza.
În general, noțiunea de expertiză desemnează o cercetare ori o investigație de specialitate
(sau de strictă specialitate) asupra unor fapte ori fenomene complexe (sau deosebit de
complexe) , cel mai adesea de natură interdisciplinară, a căror cunoaștere, interpretare,
clarificare ori atestare reclamă intervenția unor profesioniști de cea mai înaltă clasă.
Transpunând definiția expertizei în domeniul contabil, putem consider a
e xpertiza contabilă „o formă de cercetare științifică efectuată în vederea lămuririi modului în care
sunt reflectate în documente, evidența tehnic -operativă și contabilă, anumite fapte,
împrejură ri, situații de natură economico -financiară” În sfera de cuprindere a expertizei
contabile intră fapte, evenimente, împrejurări sau situații de natură financiar –
contabilă și de gestionare a patrimoniului unor persoane fizice sau juridice. Aspectele de natură
financiar – contabilă sunt cercetate în cursul expertizei contabile așa cum rezultă ele
din documentele justificative în care se consemnează. Expertiza contabilă judiciară
necesită cunoștințe în domeniul e xpertizei cu specific contabil. Această necesitate este
determinată de faptul că informațiile cu privire la activitatea economică a unei unități
patrimoniale, indiferent de forma ei organizatorică, se regăs esc în evidența contabilă.
Sarcinile expertizei contabile. Expertiza contabilă judiciară este o cercetare efectuată de expert
în ordinea prevăzută de legislația procedurală pentru determinarea, conform materialelor
dosarului, a datelor efective și a îm prejurărilor cu scopul stabilirii adevărului. [7]

31
Realizarea acestei sarcini impune fundamentarea temeinică a expertizei contabile judiciare, astfel
încât aceasta să nu poată fi combătută prin niciun argument contrar. Principalele sarcini cărei
revin expe rtizei judiciar -contabile sunt: [2.2]
•cercetarea faptelor, situațiilor de natură gestionară, patrimonială si economico -financiară;
•verificarea corectitudinii reflectării în datele contabilității a cerințelor unice și a mecanismului
de reglementare a rapo rtării financiare în conformitate cu normele în vigoare, a abaterilor în
activitatea entității atrase de diferiți factori;
•analizează reflectarea în contabilitate a operațiunilor economice din documentele primare;
•studierea, verificarea corectitudinii r eflectării în datele contabilității a cerințelor unice și a
mecanismului de reglementare a contabilității și raportării financiare în conformitate cu normele
în vigoare, a abaterilor în activitatea entității atrase de diferiți factori;
•analizează (după c az) cauzele care au determinat abaterile de la normele și actele în vigoare;
•confirmă sau infirmă datele inventarierilor efectuate, verifică reflectarea în datele contabilității a
rezultatelor acestora;
•determină tranzacțiile, decontările, datoriile apă rute/existente între persoane juridice și fizice;
•interpretează datele din evidența contabilă si formulează opinii cu privire la problemele
investigate, pe baza legilor și actelor normative care reglementează domeniul contabilității în
raport cu problemel e expertizate;
•verificarea corespunderii datelor contabilității cu alte materiale ale cauzei prezentate, inclusiv:
procese -verbale de audiere a martorilor/învinuiților (altele), actele controalelor, reviziilor, alte
materiale acumulate în cadrul măsurilo r procesuale efectuate care au tangență nemijlocită cu
cauza respectivă.
Expertiza contabilă rezolvă numai obiectivele sau problemele indicate în actul prin care s -a
dispus efectuarea ei și numai pentru perioada stabilită. În cazul în care obiectivele expertizei
contabile nu sunt suficient precizate, expertul contabil solicită organului care a dispus efectuarea
expertizei să concretizeze în scris problemele care trebuie să formeze obiectul expertizei. [2.2]
Expertul contabil sesizează organul care a dispus efectuarea expertizei contabile atunci cînd în
timpul efectuării expertizei contabile se ivesc situații care necesită extinderea obiectivelor fixate
sau efectuarea prealabilă a unor expertize tehnice, grafoscopice etc . Expertului nu -i este admis să
extindă singur obiectivele expertizei și să răspundă astfel la întrebări care nu i -au fost puse sau
depășesc competența sa. Obiectivele concrete care se dau spre rezolvare expertului contabil, în
cazul expertizei contabile extrajudiciare sau amiabile, se stabilesc, cu consultarea, expertului
contabil, de către persoana fizică sau juridică, ce solicită efectuarea expertizei contabile . [12]

32
Metodele expertizei contabile: Ținând seama de specificul obiectului său și de natura
sarcinilor pe care le are , expertiza contabilă elaborează metode proprii de investigație.
Prin metoda expertizei contabile se înțelege ansamblul de principii, procedee și instrumente cu
ajutorul cărora se realizează obiectivele care se pun spre rezolvare expertului contabil. Metod a
expertizei contabile, sintetizând un drum de parcurs într -o investigație economică, se va baza pe
procedee de lucru care reprezintă o manieră, un anumit fel specific de a ajunge la un anumit
scop.Deci, metoda este un produs al gîndirii teoretice abstract e, desfășurate pe parcursul
cercetării existenței și mișcării patrimoniului în vederea cunoașterei componenței ,conținutului
acestuia și a fenomenelor care au avut loc în/sau în legătură cu acesta. Între obiect și metodă
există o strînsă interdependență și condiționare în sensul că obiectul arată ce trebuie studiat, iar
metoda indică cum trebuie studiat. Metoda expertizei contabile utilizează o serie de procedee
care permit acumularea de informații cu privire la producerea și desfășurarea fenomenelor
economi ce. [15]
Aceste procedee utilizate, de către metoda expertizei contabile, pentru realizarea obiectului său
de studiu pot fi grupate în:
– procedee comune tuturor genurilor de expertiză;
– procedee comune expertizelor economice;
– procedee specifice me todei expertizei contabile.
Între procedeele comune tuturor științelor pe care le folosește expertiza contabilă în reflectarea
obiectului său de studiu se regăsesc: observația, raționalmentul, comparația, analiza, sinteza,
inducția, deducția, etc. [2.4]
Observația este faza inițială a cercetării în cazul oricărei expertize. Numai printr -o observație
atentă se pot determina faptele și fenomenele pe care, avînd conținut economic și fiind evaluabile
în bani, le vom include în obiectul expertizei. Observația se asociază cu cantitatea, calitatea și
valoarea. Raționalmentul se aplică de metoda expertizei contabile ca pe bază de judecăți logice,
obținute prin observare să se stabilească concluzii cu valoare de generalizări.
Raționalmentul face posibilă înțeleger ea dublei reprezentări a patrimoniului, a influiențelor pe
care le produc mișcările de valori asupra bilanțului, a stabilirii corelațiilor între operațiunile
economice avute loc.
Comparația se utilizează în metoda experizei contabile prin punerea în față a două elemente sau
structuri aflate în perimetrul său de studiu în vederea fixării unor concluzii. Comparația se face
fie între elementele componente ale patrimoniului, între veniturile și cheltuielile entității, fie față
de componentele sau structurile a ltor unități patrimoniale.
Analiza , ca procedeu științific de cercetare a unui fenomen, domeniu, spațiu de activitate etc.,
pornește de la studierea aprofundată a fiecărui element în parte, observînd locul,

33
rolul și implicația acestuia în cadrul ansamblului dat. În expertiza contabilă, analiza se aplică
în cele mai diferite situații, începînd cu studierea înregistrărilor zilnice a opera țiunilor avute
loc și terminînd c u întocmirea lucrărilor periodice de către agenții economi ci.
Sinteza , ca procedeu științific de cercetare, asigură trecerea de la particular la general. Prin ea se
realizează generalizarea unor concluzii desprinse în procesul de analiză.
Inducția, formă de raționament prin care se trece de la particular la gene ral. Prin intermediul
acesteia se depistează producerea sau influențarea unui fenomen de către un alt fenomen altfel
decît printr -o acțiune mecanică nemijlocit ă.
Deducția, formă fundamentală de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premis e.
Deducția înseamnă a deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din
altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. Spre exemplu la
elucidarea delapidărilor, precum și a altor infracțiuni, se efectuează analiza mișcării bunurilor
materiale, avute loc, pe parcursul unui interval de timp determinat. Sinteza în expertiza contabilă
judiciară dimpotrivă, permite generalizarea unor operațiuni economice, stabilirea cazurilor tipice
și aleatorii, a cel or principale și secundare. Comparația permite, prin intermediul analizei logice a
datelor din documentele contabile, depistarea încălcărilor, spre exemplu, lipsa rechizitelor
obligatorii aferente documentelor contabile; incongruența documentelor contabile cerințelor
actelor normative; discordanța datelor din documentele primare cu datele registrelor contabile etc .
Procedeele specifice de studiu al obiectului expertizei contabile se divizează în procedee
generale și particulare. Procedeele specifice general e includ: [2.5]
Verificarea formei se referă la controlul întocmirii documentelor pe formulare tip după natura
operațiunii, completarea rubricilor în formulare, existența semnăturilor pe documente, certificarea
erorilor. Cu alte cuvinte determină corectitudinea și plenititudinea întocmirii documentelor
contabile.
Verificarea calculelor constă în refacerea calculelor aritmetice pentru datele înscrise în document
privind cantitatea, prețul, valorile și constatarea exactității acestora, stabilirea cantităților de
produse livrate între părțile în litigiu, ce s -a achitat și ce a mai rămas de plată, sumelor impozitelor
calculate și reținute, etc.). Poate include atât calcule complicate, cât și simple. Această verificare
descoperă falsificările în documentele primare (de exemplu, majorarea totalulu i în listele de plată).
Verificarea de fond urmărește : realitatea, legalitatea, oportunitatea operațiunii patrimoniale
consemnate în document; confruntarea cu alte documente care s -au întocmit pentru același gen de
operațiune, pentru a se asigura concordan ța în evidența contabilă. Verificarea de fond determină
corespunderea conținutului documentelor regulilor fixate în actele legislativ -normative, adică

34
scoate în evidență actele corecte ca formă, însă incorecte după conținut. De exemplu, eliberarea
mijloace lor bănești titularilor de avans care n -au prezentat darea de seamă pentru avansurile
primite anterior etc. În litigiile cu privire la pagube, expertiza contabilă oferă organelor
judiciare lămuriri cu privire la existența și proporția lipsurilor d in patrimoniul unui agent
economic, natura faptei care a generat paguba și stabilirea răspunderii. Elementele cu privire la
constatarea vinovăției persoanelor care au produs pagube materiale și faptele care le -au generat
depășesc sfera expertizei contabile , acestea constituind obiective ale urmăririi penale.
Comparația documentară , prin intermediul acestui procedeu se efectuează verificarea mai
multor documente interdependente (spre exemplu, borderourile salariului calculat se compară cu
lucrările efectiv e fectuate, precum și cu borderourile de plată a casieriei). Operațiile ce stârnesc
bănuieli pot fi examinate în câteva documente contabile. În dependență de similitudinea sau
diferențierea datelor înscrise în aceste documente se pune problema calității aces tora.
Controlul reconvențional , permite confruntarea exemplarelor unuia și aceluiași document, aflate
în diferite organizații, precum și confruntarea datelor documentelor legate între ele prin una și
aceeași operațiune. Aceste verificări se efectuează atun ci când lipsesc materialele reviziei și în
cazul unui volum mic al documentelor. În alte cazuri este necesară o revizie documentară
prealabilă.
Controlul de confruntare , reprezintă o confruntare a actelor de încasare a veniturilor
și de consum care reproduc mișcarea mărfurilor, pe o anumită perioadă de timp, pe fiecare
denumire, sortiment și preț. Controlul de confruntare dezvăluie adevărul pe calea înaintării
versiunii privind metodele la care recurg infractorii în scopul dosirii d eficitului
(furtului) sau dosirii surplusului de mărfuri neînregistrate (dosirea veniturilor).

Metoda verificării și analizei legăturilor informaționale dintre documentele justificative,
registrele de evidență contabilă și dări de seamă reprezintă cercetarea unui ansamblu
de documente contabile, documente primare și evidența tehnic -operativă și contabilă, acte
normative și probleme economico -financiare caracterizate prin pluritate și diversitate.
Spe exemplu , dacă producția nu se înregistrează și nu este reflectată în documente, atunci în afară
de controlul de confruntare expertul poate utiliza actele și materialele reviziei precedente,
rapoartele tehnologilor, experților, merceologilor, grafologilor privind normele de consum a
materialelor, schimbul unor materii prime și materiale pe altele, utilizarea deșeurilor ect . [18]

35
Principiile metodologice ale expertizei contabile sunt: [2.6]
1) abordarea analitică a operațiunilor economice ca obiect al expertizei contabile judiciare;
2) determinarea gradului de corespundere a operațiunilor economice, ce constituie obiectul
expertizei, cu regulamentele, instrucțiunile și actele normative core spunzătoare;
3) verificarea corectitudinii reflectării operațiunilor economice în evidența contabilă.
Evaluarea analitică a operațiunilor economice permite determinarea exactă a obiectului și a
metodei de efectuare a expertizei, precum și formularea concluziilor în cadrul împuternicirilor
acordate expertului contabil, în conformitate cu legislația în vigoare. Aceasta se realizează prin
cercetarea cauzei și a efectului acelor operațiuni economice, ce au avut ca urmare comiterea
acțiunii ilegale concret e.
Unele operațiuni economice atrag după sine nu una, ci mai multe urmări care la rândul lor dau
naștere la alte operații economice, uneori camuflate, ce necesită expertize suplimentare.
Operațiunile economice ce se limitează în cadrul unității patrimo niale și nu au legătură cu
furnizorii, cumpărătorii și organele financiare (de exemplu: transmiterea producției din secție în
secție, din secție la depozit, dintr -un depozit în altul etc.), pot fi ușor camuflate, fără a fi incluse
în actele de evidență, ce ea ce complică cu mult efectuarea analizei acestor operațiuni în cadrul
expertizei contabile. Analiza operațiunilor care depășesc cadrul unității patrimoniale, adică
analiza legăturilor externe ale entității, constă în următoarele: stabilirea motivelor ace stor
legături; determinarea rezultatelor economice ale acestora. Aceasta se realizează prin intermediul
controlului de comparație utilizând informația acumulată de la toți participanții la operațiunea
economică respectivă (verificarea prin confruntare). Co ntrolul argumentărilor juridice al
operațiunilor economice se efectuează conform următorului algoritm:
a) se determină grupul de persoane responsabile de efectuarea operațiunilor economice, precum
și reflectarea acestora în documentele primare, în conturi le evidenței contabile și în dările de
seamă;
b) se determină obligațiile de funcție privind operațiunile economice;
c) se fixează lista documentelor necesare și a celor real existente (efective) care determină
operațiunea economică ca legală sau ilegală ;
d) se analizează legalitatea operațiunii economice după cele trei puncte expuse mai sus, luând în
considerație raționalitatea economică a acesteia. [2.6]
Etapa decisivă a expertizei contabile constă în controlul exactității, continuității și finalizării
operațiunilor economice aferente procesului economic. Într -un sens mai larg această verificare
soluționează problemele privind gradul de corectitudine a înregistrărilor contabile, întocmirii
documentelor aferente operațiunii, esența economică ș i temeiul juridic. [2.6]

36
Expertiza contabilă trebuie să determine locul apariției prejudiciului, caracterul erorilor comise în
evidența contabilă, precum și încălcările comise în dările de seamă. La determinarea locului de
apariție a pagubelor, în urma f alsificării operațiunilor economice, contribuie sistema calculelor
aferente evidenței contabile, registrele mașinogramelor, documentele primare și dările de seamă
ale unităților patrimoniale. Cele mai tipice modalități de încălcare a evidenței contabile, l egate
direct sau indirect de furturile mijloacelor bănești și a bunurilor materiale, de obicei, se reduc la
falsificarea înregistrărilor în conturi, precum și la alte falsificări. Acest fapt se conturează la
verificarea reflectării operațiunilor economice în registrele de evidență, prin divergența datelor din
documentele primare cu datele registrelor, prin lipsa concordanței înscrierilor în registrele legate
între ele reciproc, prin calculele greșite din dările de seamă, prin inexactități la utilizarea preț urilor,
normativelor, la folosirea înscrierilor stornate, reducerea soldurilor în conturile de activ și pasiv,
etc. [20]
Expertul contabil este obligat să urmărească toată tehnologia înregistrărilor contabile, să determine
continuitatea lor, concordanța și rezultatul final. De exemplu, înregistrările din registrul de
evidență sintetică trebuie să corespundă cu înscrierile în registrele de evidență analitică , precum
și cu datele din documentele primare, de asemenea trebuie să corespundă volumul de producție cu
volumul operațiilor comerciale (logice), etc. Abaterile stabilite în evidența contabilă permit
determinarea mărimii surplusurilor, deficitului, persoanelor vinovate și a motivelor încălcărilor.
Concluziile scrise privind aceste fapte sînt prezentate ex pertului contabil de organul de urmărire
penală care a dispus efectuarea expertizei contabile judiciare. Rezultatele cercetării operațiunilor
economice, aferente dosarelor penale și civile, se confirmă în scris prin probe și rapoartele
experților. În rapor tul expertului se explică diferite circumstanțe ale dosarului, necunoscute
anterior urmăririi penale sau instanței de judecată, sau de existența cărora aceste organe nu erau
sigure. Instanța de judecată și ofițerul de uirmărire penală dispune efectuarea ex pertizei contabile
judiciare în cazul în care problemele apărute nu pot fi soluționate prin intermediul altor metode.
Conținutul expertizei contabile. Expertiza contabilă este una din formele de expertiză, ținând
seama de natura și conținutul faptelor, eve nimentelor, problemelor, situațiilor, cauzelor sau
litigiilor cercetate în cursul expertizei – este o activitate specializată. Ca activitate specializată în
domeniul contabilității, expertiza contabilă se caracterizează prin următoarele trăsături: [21]
– are ca obiect cercetarea unor fapte sau situații de natură economico -financiară, gestionară și
patrimonială;
– cuprinde în sfera sa de acțiune activitatea economică a unui agent economic pentru problemele
și obiectivele stabilite de organul judiciar ori d e persoana juridică care o solicită;
– cercetează situațiile și împrejurările de fapt pe baza informațiilor furnizate de evidența
economică.

37
– interpretează datele de evidență și formulează opinii cu privire la problemele investigate pe baza
legilor și ac telor normative care reglementează domeniul de activitate respectiv;
– elaborează concluzii pe baza constatărilor făcute, care servesc ca mijloc de probă pentru
organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei sau ca mijloc de fundamantare a
unei decizii de către persoana juridică care a solicitat efectuarea expertizei contabile;
– analizează cauzele care au determinat abaterile de la normele legale cu caracter economic și
financiar, descifrează relațiile economice și financiare dintre părțile aflate în litigiu, caracterizează
starea de fapt a agentului economic respectiv în raport cu legea și actele normative care
reglementează domeniul investigat, stabilește legăturile de cauzalitate și responsabilitate.
După nat ura cunoștințelor de specialitate a cercetărilor, expertizele contabile sunt nemijlocit
legate de valorificarea valențelor decizionale, de informare externă și probatorii ale contabilității.
Asemenea probleme merită să fie analizate într -un context mai lar g, ținând cont de toate utilitățile
pe care le oferă informația contabilă . [22]
Datele și documentele contabilității reflectă, sintetic si analitic, situația patrimonială și
financiară a agenților economici, activitățile economice desfășurate, raporturile întreprinderii
cu mediul economic, administrativ și social în care acționează, rezultatele financiare pe
genuri de activități și multe alte elemente de caracterizare și de individualizare a acestora.
În aceste condiții, datele și documentele contabile folosesc în primul rând unităților
patrimoniale pentru gestionarea si organizarea, conducerea operativă și gestiunea lor. [25]
Dar, în egală măsură, aceleași date și informații pot con stitui suportul unor investigații
mai ample, de natura verificărilor, auditului financiar sau expertizei contabile, fie în
scopul fundamentării unor importante decizii de politică (strategie sau tactică)
economică, fie pentru mai buna și mai corecta informare a terților, fie pentru furnizarea
mijloacelor de probă necesare în justiție sau în alte împrejurări similare.
Din studierea cauzelor generatoare de pagube în dauna patrimoniului, expertiza contab ilă poate
desprinde deficiențele existente în organizarea și conducerea sistemului de evidență,
imperfecțiunile propagate pe traseul procesului decizional, precum și omisiunile sau erorile comise
în executarea atribuțiilor de serviciu cu consecințe negativ e asupra patrimoniului agenților
economici la care se efectuează expertiza [25]

38
III. STUDIU COMPARATIV AL CONEXIUNII PRIVIND EXPERTIZA CONTABILA
ȘI AUDITUL FINANCIAR
3.1 Tipologia auditului financiar –contabil
Practica auditului are o vechime de peste un mileniu. În diferite perioade s -au folosit
termeni diferiți, cu un conținut apropiat, cum sunt: inspecție, control, revizie, verificare,
expert iză contabilă, supervizare etc. Fiecare din acești termeni presupun:
• compararea situaț iei reale cu situația care ar trebui să existe;
• stabilirea și analiza abaterilor și riscurilor;
• propunerea sau recomandarea unor măsuri menite să contribuie la atingerea obiectivelor
entității. Acești termeni pot avea o sferă de cuprindere diferită ș i pot să se bazeze pe unele
tehnici și procedee specifice de investigare Termenul de audit, în general vine de la cuvântul
latin „audire” a asculta și a informa pe alții. În țările anglo – saxone de azi, acest termen are
semnificația unei revizii a informa țiilor contabile și de altă natură, realizată de către un
profesionist independent în vederea exprimării unei opinii asupra regularității și sincerității
informațiilor auditate . [2]
Auditul extern și intern s -a organizat sub presiunea publicului, în special a acționarilor și a
celorlalți utilizatori de informații contabile, care manifestă o anumită neîncredere în
corectitudinea și competența managerilor. În același timp, managerii au simțit și ei nevoia
organizării compartimentelor de audit intern, ce l puțin din două motive:
a) creșterea complexității actului managerial, diversificarea activităților și creșterea concurenței,
în condițiile mondializării afacerilor, a generat necesitatea apelării la serviciile unor consultanți
chemați să acorde o asiste nță managerială;
b) descentralizarea activităților din marile entități pe fabrici, pe zone geografice, pe alte sectoare
de activitate și modificarea politicilor manageriale, prin extinderea competențelor și
responsabilităților acordate (delegate) conducăt orilor de activități sau de sectoare a făcut ca
direcțiile generale să nu mai poată stăpâni toate riscurile care amenință atingerea obiectivelor
manageriale. [6]
Auditul constă într -un ansamblu de activități legate între ele (un proces) desfășurate de cătr e
auditori sau de către alți experți, care pe baza cunoștințelor lor teoretice și practice și în urma
însărcinărilor primite de la anumite organe analizează informațiile și operațiunile unei entități
sau referitoare la o anumită activitate în vederea oferi rii unei asigurări prin intermediul unei
opinii sau în vedere a formulării unor recomandări . Persoanele care poartă răspunderea luării
deciziilor economice fac apel la serviciile cu caracter de asigurare referitoare la calitatea
informațiilor care le sunt f urnizate. Aceste servicii de asigurare referitoare la calitatea

39
informațiilor sunt furnizate de profesioniști independenți, denumiți auditori interni sau externi,
experți contabili, cenzori etc. Din analiza definițiilor date auditului, în general se pot de sprinde
următoarele trăsături: a – auditul este un proces, un ansamblu de operațiuni, de colectare, analiză
și evaluare a informațiilor (a probelor de audit) în vederea obținerii unei asigurări rezonabile
asupra conformității sau neconformității acestor in formații sau declarații cu criteriile prestabilite.
Conducătorii de activități și alți funcționari ai entității fac numeroase declarații și informări către
conducerea generală. Directorii executivi fac informări către Consiliu de Administrație. [6]
Auditul intern are, printre altele, obligația să verifice corectitudinea acestor informații.
Conducerea entităților face și ea numeroase informări și afirmații către utilizatorii externi, prin
intermediul situațiilor financiare, a declarațiilor fiscale, a prospectelor de emisiune, a cererilor de
credite etc. Aceste declarații nu sunt susținute de probe, motiv pentru care ele sunt denumite
„aserțiuni”. Auditul extern are sarcina să verifice corectitudinea acestor declarații și informații
destinate terților . [9]
În esență un proces de audit constă în: [9]
– colectarea probelor de audit just și suficiente necesare pentru exprimarea unei opinii sau
pentru formularea unor recomandări; Caracterul just al acestor probe se referă la calitatea și
eficacitatea tip urilor de probe colectate: verificări făcute de auditori, confirmări cerute de la terți,
explicații obținute de la cei auditați etc. Caracterul suficient se referă la cantitatea de probe
colectată (mărimea sondajului).
– evaluarea concordanțelor sau a ne concordanțelor dintre diferitele tipuri de probe colectate;
– stabilirea abaterilor fa ță de criteriile prestabilite.
– auditul confruntă politicile contabile aplicate și procedurile de lucru utilizate în entitate cu un
set de criterii prestabilite, cum sunt Standardele Internaționale de Raportare Financiară ,
Standardele Inter naționale de Contabilitate , reglementările contabile naționale, manualele de
proceduri interne, reglementările fiscale etc. Pentru a fi utile aceste confruntări ele trebuie să se
bazeze pe informații justificabile și verificabile;
Competența auditorilor este necesară pentru:
• culegerea probelor de audit. Această culegere necesită competențe multiple, pe lângă cele
contabile;
• înțelegerea și utilizarea criteriilor de apreciere;
• evaluarea probelor în raport cu criteriile: [9]
Necesitatea și rolul auditului extern și intern, poate fi sintetizată din t rei puncte de vedere,
astfel: Pentru utilizatorii de informații contabile sau de altă natură, auditul are menirea de a
„reduce riscul de informații”. Auditorii fiind competenți și independenți oferă o asigurare
rezonabilă asupra faptului că informațiile, pe baza cărora utilizatorii iau diferite decizii, reflectă

40
imaginea fidelă, sunt culese, prelucrate și prezentate cu respectarea regulilor prestabilite și în
mod sincere. Decidenții sunt obligați să își fundamenteze deciziile lor pe baza informațiilor
furnizate de alte persoane. Interes ele furnizorilor de informații pot să nu coincidă cu cele ale
utilizatorilor. Ca urmare, informațiile pot să fie manipulate în interesul ofertantului, ceea ce duce
la o dezinformare a utilizatorilor. Astfel entitatea debitoare, manipulând informațiile, îl
orientează pe creditor în a accepta acordarea împrumuturilor. Acest dezinformări pot fi
intenționate, atunci când se prezintă informații incorecte, nesincere sau incomplete, sau poate fi
neintenționată datorită unor greșeli sau datorită optimismului sincer al celor ce furnizează
informațiile prin nerespectarea prudenței contabile. Furnizorii de informații răspund de
corectitudinea acestora. Dacă utilizatorii înregistrează pierderi importante datorate faptului că au
luat decizii pe baza unor informații incor ecte, ei pot cere despăgubiri în justiție, dar există riscul
ca pagubele să nu poată fi recuperate deoarece debitorii au devenit insolvabili. Riscul
informațional nu se confundă cu riscul economic sau al afacerii. Investitorii când iau decizii să
cumpere, să păstreze sau să vândă acțiuni și obligațiuni; furnizorii când acceptă să livreze bunuri
pe credit comercial; bancherii când acceptă să acorde un credit etc., iau în considerare atât riscul
economic al partenerului de afaceri, riscul ca acesta să nu poat ă rambursa sumele datorate sau să
dea faliment, cât și riscul informațional care constă în probabilitatea ca informațiile pe baza
cărora se estimează riscul economic să fie eronate. Auditorii nu au nici o influență directă asupra
riscului economic, ei nu se pronunță asupra perenității și eficacității afacerilor. În schimb, ei au
o influență semnificativă asupra riscului informațional. Auditul asigură o mai bună reparti zare
a resurselor în funcție de riscurile identificate, contribuind la îmbogățirea d ecidenților. Astfel,
dacă bancherii sunt mulțumiți de nivelul riscului informațional ei pot reduce rata dobânzilor. În
aceste condiții entitatea auditată atrage surse de finanțare cu costuri mai mici. [26]
Utilizatorii de informații, de regulă, n u pot să verifice calitatea (regularitatea și sinceritate)
informațiilor pe baza cărora își fundamentează deciziile. De asemenea ei, nu pot să
obțină direct informații despre tranzacțiile și operațiunile care au avut loc. Utilizatorii de
informații sunt obligați să se bazeze pe informațiile furnizate de alte persoane datorită cel puți
următoarelor trei motive:
1)creșterii distanțelor dintre locurile în care se culeg și se prelucrează informațiile și utilizatorii
acestora;
2)creșterii volumului tranzacțiilor mărește posibilitatea ca anumite informații greșite să fie
disimulate de un morman de alte informații . [31]
Verificarea informațiilor de către fiecare utilizator în parte, prin deplasarea lor la
locul unde se culeg și se prelucrează aceste informații este neeficientă datorită:
• costurilor ridicate ocazionate de aceste deplasări, precum și datorate verificărilor repetate ale

41
acelorași informații de către fiecare utilizator prin prisma obiectivelor specif ice;
• calității verificărilor. Nu toți utilizatorii au competența profesională necesară pentru efectuarea
acestor verificări și nu au standarde sau norme tehnice de lucru, veri ficările s -ar face după
intuiție.
• confidențialității unor informații, care nu pot fi furnizate tuturor persoanelor implicate. [31]
3.2. Valorificarea lucrărilor de expertiză contabilă și audit financiar
Valorificarea rapoartelor de expertiză contabilă constă, de fapt, în folosirea acestora pentru
adoptarea unor decizii economico -financiare sau pentru administrarea lor ca mijloace de probă în
justiție. În acest fel, expertiza contabilă dobândește un statut aparte, un rol social bine definit,
favorizând adoptarea unor decizii în conformitate cu realitățile din economie. În definitiv,
expertiza contabilă asigură actelor de decizie garanția unei exactități cifrice care nu poate fi
asigurată pe alte căi. Reținem și faptul că raportul de expertiză contabilă este utilizat în justiție
alături de alte mijloace de probă. Chestiunea este cu atât mai importantă cu cât, în practica noastră
judiciară, este caracteristic sistemul de neierarhizare a probelor, ceea ce vrea să însemne că
ponderea raportului de expertiză contabilă în dovedirea adevărului material este teoretic egală cu
a oricărei alte probe. Mai mult decât atât, concluziile experților nu sunt obligatorii pentru organele
judiciare; atunci când sunt considerate ca fiind nefondate sau în contradicție cu alte mijloace de
probă ele pot fi neglijate sau se poate dispune refacerea l or (inclusiv administrarea unei noi
expertize contabile). Evident, atunci când opiniile și concluziile expertului se coroborează cu
celelalte probe administrate, forța de convingere a raportului devine hotărâtoare, iar aprecierea lui
de către beneficiar nu poate fi decât favorabilă. Asta nu înseamnă că valoarea unei expertize
contabile se stabilește exclusiv prin prisma corespondenței cu celelalte surse de informare. Sunt
suficiente cazurile în care concluziile experților contrazic alte probe și cu toate ac estea ele reușesc
să se impună prin modul fundamentat de abordare a problemelor, prin logica faptelor demonstrate
și prin temeinicia argumentelor aduse. Un raport de expertiză contabilă științific elaborat și
întemeiat pe documente și date reale poate deve ni principala probă într -un litigiu, chiar dacă nu
concordă întru totul cu celelalte mijloace de probațiune administrate de părți. Pe de altă parte,
lucrările de expertiză contabilă pot fi valorificate și prin contribuția lor la perfecționarea activității
financiar -contabile din unitățile economiei naționale. Experții contabili sunt în măsură și în drept
să semnaleze existența unor lipsuri sau greutăți, să identifice cauzele ce generează sau favorizează
fenomenele expertizate, să constate cazuri de încălca re a normelor financiar -contabile
Dat fiind faptul că, atît lucrările de expertiză, cît și cele de audit financiar presupun implicarea
resurselor importante, valorificarea lor reprezintă o necesitate pentru utilizatori. Se poate remarca
că aplicarea ace stora în adoptarea unor decizii, atît în cadrul cauzelor judiciare, cît și pentru cazuri

42
extrajudiciare, acestea obțin un statut aparte, o poziție socială bine definită, favorizînd
procesul decizional conform realității obiective din econom ia contemporană. [31]
Pentru a răspunde acestor mari responsabilități ce le revine specialiștilor, din domeniu studiat,
atitudinea și comportamentul lor în procesul de furnizare a serviciilor profesionele, trebuie să fie
la cel mai înalt nivel, dat fi ind faptul că acestea au impact prin actul decizional care se ia pe baza
credibilității raportului lor. Lucrările de expertizare contabilă și auditing financiar sunt orientate
spre verificarea respectării cadrului conceptual al contabilității, procedurilor interne stabilite și
general acceptate, spre verificarea și certificarea reflectării în contabilitate a situațiilor financiare,
imaginea lor fidelă, clară și completă, aceasta nefiind posibil fără respectarea cerințelor generale
din domeniu, referindu -ne la:Independență – ca principiu fundamental în obținerea unei
informații credibile, fără imixiuni exterioare; Integritate – presupune onestitate, corectitudine și
sinceritate, fiind principiile de funcționare; Obiectivitate – integritatea serviciilor profesio nale și
imparțialitatea în analiză și decizii Confidențialitate – nedivulgarea informațiilor către terți, chiar
și după încheierea relațiilor cu cauza; Competența profesională – atingerea competențelor
profesionale prin studii de înaltă calificare și păstrar ea lor în permanentă actualitate. [31]
Aceste elemente capată importanță deosibită, atît în cadrul proceselor judiciare, cît și cele
extrajudiciare, plus valoare procesului decizional. Raportul – ca rezultat final al activității, este
valorificat în actul de justiție ca mijloc de probă, alături de alte probe administrate în funcție de
natura cauzei. Tocmai din acest motiv, expertiza contabilă, cît și auditul financiar trebuie să
prezinte un nivel calitativ ridicat, astfel încât să contribuie efectiv l a soluționarea cauzei respective.
Acest lucru nu se realizează însă din oficiu, fiind supus unei exigente aprecieri critice. În practica
judiciară nu există un sistem de ierarhizare a importanței probelor, expertiza contabilă sau auditul,
nefiind acceptată ca fiind superioară altor probe; forța de convingere a acestora fiind teoretic egală
cu a celorlalte probe administrate. Prin urmare, acestea nu au forță probantă absolută, ponderea
fiind egală cu a oricarui alt mijloc de probă. Eficiența lucrărilor de ex pertiză sau audit, ca mijloc
de probă cu fundamentare științifică, este determinată de contribuția sa la soluționarea cauzei. În
evaluarea calității unei lucrări, organul judiciar poate avea în vedere anumite criterii, cum ar fi
corelația cu alte probe. Es te posibil însă, ca un raport temeinic fundamentat, prin raportare la știința
contabilității și pe baza unor raționamente profesionale riguroase, să poată dobândi caracterul de
probă dominantă în judecarea unei cauze, chiar și în condițiile în care nu conc ordă celelalte
probe.Finalitatea actului de evaluare a calității și modului de valorificare a raportului de expertiză
contabilă judiciară sau audit financiar, revine organului care a dispus efectuarea lucrărilor, întrucât
acesta răspunde de hotarârea care se pronunță pe baza documentelor probante. Valorificarea
lucrărilor în activitatea judiciară presupune însușirea concluziilor acesteia de către organul
beneficiar. [24]

43
IV.RAPORTUL DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ ÎN CONEXIUNE CU RAPORTUL DE
AUDIT FINANCIAR
4.1 Stud iul comparativ privind raportul de expertiză și raportul de audit financiar .
Mediul economic complex, care se află în continuă perfecționare impune utilizatorii să se
conformeze noilor schimbări, iar specialiștilor din domeniu să se adapteze la noile cerințe.
Anume din acest motiv este ultilă corelaționarea domeniilor conexe, atîta timp cît au tangețe
comune[40].
Contabilitatea, care este domeniul de studiu atît pentru expertiza contabilă, cît și pentru auditul
financiar, nu trebuie confundată sau redusă la simpla operațiune ce constă în întocmirea și
clasarea de documente sau alte înscrisuri; ea presupune conturarea și respectarea unor concepții
și politici care să asigure conducerea financiară a întreprinderilor și instituțiilor, într -o manieră
care să corespundă exigențelor actuale: libera circulație a bunurilor și a banilor, transparența în
utilizarea resurselor și a fondurilor comunitare, întărirea capacității de rezistență financiară într -o
economie concurențială și plină de obstacole. În elabo rarea lucrării de expertiză contabilă,
expertul contabil trebuie sa aibă în vedere că există standarde și implicit particularități, pentru
firme -corporații, bănci, societăți de asigurare, instituții publice, instituții financiare. Același lucru
este import ant și pentru activitatea de audit, studiul prealabil fiind componentă integră a
procesului de lucru. [37]
Conexiunea dintre expertiza contabilă și auditul financiar se conturează mai ales în analiza
obiectelor cercetării. Principala sursă de documentare a expertului contabil și a auditorului o
reprezintă documentele justificative și cele de evidență financiar -contabilă.
La rândul lor documentele justificative pot fi clasificate in documente primare si centralizatoare :
– documente primare întocmite la locu l și în momentul desfășurării evenimentului patrimonial,
pe care îl "fotografiază" pe o machetă specifică fiecărui gen de operații;
– documente centralizatoare obținute prin sortarea documentelor primare pe operații, exprimarea
în etalon monetar a mărimii operațiilor economice și financiare, deci prin cumularea și
centralizarea datelor consemnate inițial în documentele primare, spre a facilita prelucrarea lor
contabilă. [26]
Calitatea de document probant este condiționată de sinceritatea , realitatea și exactitatea
informațiilor conținute. Examinarea regularității documentelor se află în relație de directă
proporționalitate cu complexitatea și natura cauzei. Astfel, în cazul investigării unor tranzacții
controlabile prin extrasul de cont, verificarea r egularității are un caracter preponderent formal. În
cazul unor fraude, lichidări de societăți, falimente, etc., cercetarea va fi mai aprofundată.

44
Regularitatea documentelor contabile privește atât latura formală cît și aspectele
materiale.Verificările ef ectuate de către experți contabili și de auditori se desfășoară după o
metodologie comună, generînd o succesiune logică de operații prin care urmărește atît rezolvarea
problemelor de fond, adică maniera concretă de cerctare a materialului documentar,preluc rarea și
interpretarea acestuia, formularea constatărilor și concluziilor, cît și principaleleor aspecte
procedurale, reprezentînd relațiile experților și auditorilor cu beneficiarii și alte persoane
interesate, fixarea obiectivelor de cerificat sau expert izat, întocmirea, depunerea, omologarea și
valorificarea documentelor finale [28]
La cercetarea materiilor fiscale, se uti lizează ambele metode, combinate . Din punct de vedere
a extinderii cercetărilor, se pot utiliza metoda verificării complete sau me toda verificării prin
sondaj.În cadrul expertizei contabile, verificarea completă se folosește mai rar pentru că cere mai
mult timp, dar mai ales pentru faptul că expertul se poate pierde în amănunte. [38]
Totuși, în cazul fraudelor se recomandă efec tuarea unei cercetări integrale a tuturor
operațiunilor care ar putea avea legătură cu fapta, metodologic procesul fiind aproape de audit
financiar.În practică, atît expertiza contabilă cît și auditul finaciar, în legatură cu metodologia de
control sau de verificare, există recomandarea ca să se urmărească cu prioritate anumite aspecte
precum:
-Posturile mari sau foarte importante;
-Posturile cu cifre rotunde;
-Operațiuni care nu au explicaței clară;
-Operațiuni care depășesc cadrul obișnuit al unui cont si nu au o explicație în acest sens ;
-Operațiunile din preajma închiderii și deschiderii exercițiului. [36]
Chiar și în aceste condiții, părțile esențiale care prezintă o importanță deosebită pentru
scopul lucrării se verifică în întregime. În investigațiile întreprinse, expertizele contabile și
auditul financiar, în materie de gestiuni și de prejudicii de nat ura lipsurilor de gestiuni, se va
putea utiliza metodologie specifică de prelucrare, de sistematizare și de interpretare a
datelor.Acestea transpun în practică pe diferite căi, experții utilizînd atît metode contabile, cît și
unele metode, procedee sau teh nici speciale, de factură extracontabilă. [36]
Generalizarea studiului efectuat de către specialiștii din domeniu are loc prin întocmirea unui
raport de activitate.În acest sens expertiza contabilă și auditul financiar dispun de rapoarte
specializate î n care se regasesc principalele etape de examinare, cît și metodologia, studiul și
desigur concluziile ce au reeșit din acestea. Evoluarea domeniilor de referință au facut ca aceste
rapoarte să difere prin structură, principale memente de studiu, deci, con siderăm necesară
expunerea aspectelor comparative ce țin de raportul de expertiză contabilă și audit financiar, cît
și expunerea valorificării acestor lucrări pentru plus valoare activității de cercetare.

45
Cracteristica succintă a dispozitivelor și material elor utilizate, regimul procesului de fixare și
imprimare. Pentru mijloacele tehnice și programele soft, se indică tipul, modelul, producătorul,
denumirea și versiunea programului soft utilizat, programul de obținere și imprimare a
imaginilor.
-concluziil e expertului, care cuprind răspunsurile la întrebările formulate de către ordonatorul
expertizei.
-răspunsurile la întrebări se formulează exact, fără a permite interpretări echivoce. [1,art.37]
O atenție dosebită o constituie modul de corectare a greșelilor comise în procesul expertizării.
Conform legislației , în cazul în care la întocmirea raportului de expertiză au fost admise greșeli
tehnice, care ar putea schimba concluzia expertului sau care ar putea crea erori de conținut,
expertul care l -a întocmit, din proprie inițiativă sau la cererea ordonatorului expertizei, va proceda
la corectarea acestor greșeli. Rectificarea greșelii comise se face prin întocmirea, în două
exemplare, a unui act de corectare a greșelilor comise în conținutul raportului de expertiză
(denumit în continuare act de corectare a greșelilor), în care expertul menționează compartimentul,
pagina și alineatul unde a fost comisă greșeala, precum și formularea concluziei corecte. Actul de
corectare a greșelilor cuprinde și o declar ație de răspundere penală pentru prezentarea cu bună
știință a unor concluzii false la formularea rectificării, pe care expertul o semnează, indicînd
persoana la inițiativa căreia a fost corectată greșeala. [1, art.38] [4]
Raportul de expertiză extrajudiciară are importanță specială, foarte particulară de la o situație
la alta. Un raport de evaluare de active trebuie să fie o dovadă elaborată profesionist asupra stării
cantitative și calitative a unor active, folosită cel mai adesea ca document p entru angajări de
obligații; importanța sa va fi remarcată atunci când se va constata că prezintă o bună corespondență
cu situația reală. Un raport tehnico -științific este un document de referință pentru proiecte care
angajează eforturi și resurse consider abile, așa cum un raport comandat de un beneficiar pentru
elucidarea unor situații contradictorii are caracterul unui mijloc de informare și documentare de
nivel elevat care înlătură presupuneri și suspiciuni apăsătoare, creând condițiile necesare
dezvoltă rii unor relații constructive. [35]
Aspecte importante privind raportul de audit la an aliza studiului de caz :
Raportul auditorului trebuie să conțină un titlu corespunzător În titlu poate fi utilizată
noțiunea “Auditor independent” pentru a deosebi raportul auditorului de rapoartele care pot fi
întocmite de alte persoane, cum ar fi angajații agentului economic, consiliul director sau alți
auditori (organizații de audit), car e nu urmează neapărat să respecte aceleași cerințe ale conduitei
profesionale, ca cele înaintate auditorului independent la auditul rapoartelor financiare

46
Raportul auditorului trebuie să conțină informația despre destinatar, căruia, conform
condi țiilor angajamentului de exercitare a auditului și cerințelor legislației în vigoare, este adresat
raportul auditorului. Raportul, de regulă, este adresat sau acționarilor, sau consiliului
director al agentului economic, ale cărui rapoarte financiare au fost auditate
Raportul auditorului trebuie să conțină enumerarea rapoartelor financiare ale agentului economic
care au fost auditate, cu indicarea perioadei auditate și datei la care acestea au fost întocmite
Raportul trebuie să includă preve derea referitoare la responsabilitatea conducerii
agentului economic în privința rapoartelor financiare și a auditorului – în privința exprimării
opiniei asupra acestor rapoarte, formulată în baza auditului exercitat . [39]
Paragraful referitor la sfera de aplicare a auditului . În paragraful respectiv al raportului
auditorului se conțin informații privind sfera de aplicare a auditului și faptul că acesta a fost
exercitat în conformitate cu Standardele Naționale de Audit. Raportul auditorului trebuie să
conțină afirmația referitor la faptul că auditul a fost planificat și exercitat pentru obținerea
asigurării rezonabile că rapoartele financiare nu conțin denaturări semnificative
Raportul auditorului trebuie să conțin ă afirmații referitoare la faptul că auditul include:
– examinarea, în baza testării, а dovezilor care confirmă datele rapoartelor financiare și
dezvăluirea informației;
– evaluarea principiilor contabilității utilizate la întocmirea rapoartelor financiare;
– analiza estimărilor contabile, importante pentru agentul economic, determinate de
conducere la întocmirea rapoartelor financiare;
– evaluarea rapoartelor financiare prezentate în ansamblu. [39]
Raportul auditorului trebuie să conțină informația referitoare l a faptul dacă auditul asigură
o bază suficientă pentru formularea unei opinii. Raportul auditorului trebuie să conțină opinia
bine definită a auditorului cu privire la faptul dacă rapoartele financiare prezentate oferă o imagine
veridică și completă, în to ate momentele semnificative, despre situația financiară a entității,
rezultatele financiare, fluxul capitalului propriu și fluxul mijloacelor bănești ale acesteia în
conformitate cu standartele naționale și internaționale, și cu legislația în vigoare. În c azurile cînd
nu se observă evident trimiterile la care standarde, principii s -a facut referire în formularea
situașiilor financiare, este vital de a indica în raportul a uditorului, denumirea acestora.
De asemenea se indică în raport data finisării auditului.Prin aceasta se denotă faptul că auditorul
a ținut cont de evenimentele și tranzacțiile pe care le -a urmărit și care au avut loc, influența lor
asupra rapoartelor financiare și raportului de audit pîna la această data.
Auditorul nu trebuie să dateze raportul de audit înainte de data semnării și aprobării de către
conducerea entității a situațiilor financiare, întrucît el poartă răspundere pentru întocmirea

47
raportului privind situațiile financiare prez entate și elaborate de către conducere.
Raportul trebuie să conțină adresa, filiala organizației de audit care a efectuat auditul
Raportul este semnat de către conducătorul organizație de audit, auditorul contucătorul grupului
de audit, în numele organiz ației de audit, asumîndu -se responsabilitatea pentru raportul întocmit.
Prin studiul dat, observăm cu certitudine faptul că daca din punct de vedere a obiectului studiat
domeniile expertizei contabile și cel al auditului financiar au tangente comune, însă, atunci cînd
vorbim de rigorile de structură a rapoartelor oferite, de desprind deosebiri esențiale. Cu toate
acestea, trebuie de menționat valoarea pe care ne -o oferă informația data. Ambele domenii
contribuie substanțial în formarea imaginea generala a cauzei, fiind o componentă indispensabilă
a activității probatorii. [16]
4.2 Relația dintre expertiza contabilă,controlul financiar intern și auditul financiar [2.9]
Expertiza contabilă judiciară și controlul financiar intern prezintă o serie de trasături comune si
anume:
1)Ambele activitați sunt instrumente principale de aparare a patrimoniului și de respectare a
legalitații.
2) Acestea se efectuează de specialiști în domeniul financiar contabil cu reputație neștirbită.
3) Se examinează diferite laturi ale activitații economico –financiare, dupa criterii care au
la bază aceleași dispoziții legale și același domeniu de activitate – ontabilitatea.
4) În principiu, acestea utilizează aceeași metodologie de investigație in procese.
5)Atunci cănd cauzele aparute la organele de urmarire penală și instanțele de judecată sunt
constatate de controlul financiar, expertiza contabilă utilizează și analizează c oncluziile
controlului financiar pentru a preciza existența ți marimea pagubei, cele două activitați
completăndu -se reciproc pentru stabilirea adevărului în cauză supusă anchetei sau judecării.
***Analizănd în comparație cele două activitați de apărare a patrimoniului și a
respectării legalității gestionare și financiare rezultă elemente potrivit cărora:
Controlul financiar intern spre deosebire de expertiza contabilă judiciară este o funcție a
condu cerii, o latură a perfecționarii conducerii stiințifice, o formă de cunoaștere a problemelor
dezvoltării economice. De asemnenea, controlul financiar este activitatea prin care
conducerea cunoaște modul în care se îndeplinesc sarcinile economi ce și financiare,
se pastrează, utilizează și valorifică patrimoniul, în scopul prevenirii, constatării și înlăturării
abaterilor, stabilirii răspunderilor pentru abateri și al îmbunătațirii activitații.
Controlul cupri nde, pe o anumită perioadă, întreaga activitate economico –financiară
sau unele laturi ale acesteia. Pe baza constatărilor și concluziilor controlului financiar
se actionează în justiție.Aceasta reprezintă o activita te cu caracter permanent.

48
De altfel examinează întregul sistem de documente și evidențe tehnic operative și contabile
privind activitatea și perioada controlată. Controlul financiar intern constată pagubele, abaterile,
deficiențele, lipsurile etc.
Relați a dintre auditul financiar și expertiza contabilă judiciară : [13,p25]
Atăt auditul financiar, cat și expertiza contabilă judiciară reprezintă activitați care au ca
principale obiective, verificarea situațiilor financiare, gestionarea rațională și apărarea
patrimoniului, aplicarea și respectarea legislației în domeniul economico -financiar, reflectarea
corectă în situațiile financiare a tranzacțiilor efectuate de o entitate patrimonială în conformitate
cu legislația aplicabilă. Între aceste două acti vitați există o varietate de asemănări și deosebiri.
Asemănările între cele două activități și anume auditul financiar și expertiza contabilă judiciară
se referă la urmatoarele aspecte:
*Ambele activitați au ca obiect de cercetare activitatea economică și financiar –contabilă a unei
entitați patrimoniale.
* Acestea analizează modul cum sunt reflectate în situațiile financiare tranzacțiile unei entitați
patrimoniale .
* Cele doua activitați de asemenea verifică modul în care entitatea patrimonială respectă
legislația în vigoare în domeniul financiar -contabil.
*În cadrul celor două activitați, documentele care stau la baza verificării și cercetării sunt
documentele financiar -contabile și cele tehnic -operative.
*Auditul financiar ca de altfel și expertiza cont abilă judiciara interpretează informațiile obținute
în consonanță cu reglementările legale în domeniul economico -financiar.
*Totodata cele doua activitați independente analizează și cauzele generatoare de pagubă în dauna
patrimoniului și stabilesc valoare a pagubei.
* Acestea constituie un control extern independent, în sensul că aceste activitați constată
abaterile și deficiențele după ce acestea au avut loc.
* De altfel, expertiza contabilă judiciară și auditul finaciar utilizează metode similare de
inves tigație și analiză.
* Cele două activitați se materializează într -un raport care cuprinde o opinie profesională
autorizată.
De asemenea între aceste două activități există și o serie de deosebirile care se referă la
urmatoarele aspecte : Auditul financ iar presupune o serie de caracteristici printre care :
– Auditul financiar este o activitate care se efectuează la sfarșitul exercițiului financiar, pe bază
de contract.
-Este o formă de validare a situațiilor financiare, de evaluare a modului în care ac estea reflectă

49
tranzacțiile efectuate de o entitate patrimonială într -un exercițiu financiar;
-Cuprinde în sfera de verificare întreaga activitate economico -financiară pe o anumita perioadă;
-Auditul financiar se materializează printr -un raport de audit, în care auditorul exprimă o opinie
independentă asupra situațiilor financiare; [29,p.254 ]
Prin audit financiar se verifică și analizează prin sondaj, întregul sistem de documente financiar
contabile și tehnico -operative, care stau la baza intocmirii situațiilor financiare;
Expertiza contabilă judiciară prezintă de asemenea o varietate de caracteristici specifice în
funcție de care se deosebește de auditul financiar:
 Expertiza contabilă judiciară spre deosebire de auditul financiar este o activitate ocazională
dispusă de organele judiciare;
 Aceasta reprezintă un mijloc de probă pentru aflarea adevarului material și furnizează
informații necesare organelor judiciare pentru elucidarea cauzelor aflate în curs de judecată sau
de soluționare;
 Expert iza cuprinde în sfera de cercetare o problematică economico -financiară limitată de
obiectivele stabilite de organele judiciare;
 Ca de altfel și auditul financiar, expertiza contabilă se materializează într -un raport de expertiză
care raspunde strict la întrebarile dispuse de organul judiciar, care fac obiectul expertizei.
 Presupune examinearea analitică numai a documentelor financiar -contabile și operative,
necesare pentru clarificarea obiectivelor expertizei. [29.p.254 ]
4.3 Metodologia efectuării expertizei contabile în cauze penale desfășurării activității
procesurale .
În cadrul desfășurării activității procesurale a organelor judiciare culegerea de probe constituie
una dintre etapele esențiale. Expertiza contabilă reprezintă un mijloc de probă im portant, dar nu
absolut, ea furnizând instanței o opinie autorizată, profesională și un îndrumar pentru magistrați
în vederea pronunțării hotărării. Aceasta se dispune de organele judiciare (organul de urmărire
penală sau de instanța de judecată) la cerere sau din oficiu, în cazul în care pentru clarificarea
anumitor fapte sau împrejurări în vederea stabilirii adevărului, este necesară opinia autorizată a
unui expert contabil. [8]
Metodologia efectuării expertizei contabile judiciare cuprinde următoarele etape:
1) dispunerea expertizelor contabile judiciare și numirea expertului contabil;
2) programarea lucrărilor de expertiză contabilă;
3) documentarea lucrărilor privind expertiza contabilă;
4 ) redactarea raportului de expertiză contabilă și semnarea l ui;

50
5) depunerea raportului de expertiză contabilă;
Toate aceste aspecte explicitate de normele de lucru și de raport privind expertiza contabilă
reprezintă o succesine logică a etapelor de lucru în demersul elaborării expertizelor contabile
judiciare și extrajudiciare. [8]
1.Dispunerea expertizei contabile judiciare și numirea expertului contabil
Obiectul de cercetare și obiective ale expertizei contabile judiciare în cauze penale și termenele
de efectuare. Expertiza contabilă în materie penală are loc at unci când justiția ar avea interesul
de a verifica gestiunea unor comercianți în stare de faliment sau a administratorilor de rea
credință ai unor societăți comerciale. [2.3]
Proba este orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei
infracțiuni, la identificarea persoanei care a savarșit -o și la cunoașterea împrejuărilor necesare
pentru soluționarea cauzei. Probele nu au valoare stabili tă dinainte, ci acesta este determinata
ulterior.
Expertiza contabilă poate avea ca obiect de cercetare (sfera de cuprindere): [2.3]
* fapte, împrejurări sau situații ce apar în activitatea economico -financiară și gestionară a unei
unitați patrimoniale pen tru a căror soluționare este necesar să se apeleze la un expert contabil.
* expertiza contabilă cuprinde latura economico –financiară a faptelor și împrejurărilor, latura
juridică fiind exclusă în competența organelor judiciare.
* aspecte ale situației eco nomico – financiare a patrimoniului și ale capacității acestora de a
genera profit, așa cum rezultă din documentele primare și evidența tehnic –operativă și contabilă,
cu scopul final de a stabili, în mod științific, corectitudinea sau incorectitudinea adm inistrării
patrimoniului .
* în materie comercială, expertiza se efectuează atunci cănd este necesar a se corecta calcule,
înscrisuri și registre de comerț.
* analiza economico financiară a activitații unei unitați patrimoniale, cu scopul de a se determina
comportamentul conducătorilor și al persoanelor din compartimentele funcționale și de
producție, în raport cu atribuțiile lor de serviciu.
* neglijența sau abuzul în serviciu în legătură cu stabilirea și executarea obligațiilor contractuale,
stabilirea înt ărzierilor pentru plata prețului și corectitudinea calculului penalitaților, stabilirea
cantitaților de produse livrate între părțile în litigiu, ce s -a achitat și ce a mai ramas de plată etc.
* cercetarea unui ansamblu de documente contabile, acte normati ve și probleme economico –
financiare caracterizate prin pluritate și diversitate.
Expertul recomandat poate fi cerut de parte, pe cheltuiala sa, pe langă expertul numit.
Aceasta presupune, că expertul recomandat de parte nu poate fi cerut în situația în care,

51
în cauza respectivă, nu există un expert numit. Dacă expertul numit nu este condiționat de
expertul recomandat de parte, admiterea expertului recomandat de parte este condiționată de
existența în cauza respectivă a unui expert numit de o rganul de urmărire penală sau de instanța
de judecată. [5]
Incompatibilitatea expertului contabil Expertul contabil este incompatibil să efectueze expertize
contabile, într -o anumită cauză penală, în urmatoarele situații: [5]
* a luat parte, ca executant , la întocmirea actelor primare a evidenței tehnic -operative și
contabile;
* a pus în mișcare acțiunea penală, a emis mandat de arestare, a dispus trimiterea în judecată, a
pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanța de judecată, a fost judec ător în același
dosar;
* s-a pronuntat asupra unor aspecte care constituie obiectul dosarului (litigiului expertizat), în
calitate de organ de control, de conducere, tehnic de specialitate;
* a fost reprezentant (expert recomandat de parte) ori apărător al vreuneia dintre parți;
* face parte din sistemul organizatoric al uneia dintre parțile în proces;
* există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soțul sau vreo rudă
apropiată, în soluționarea cauzei într -un anumit mod, care e ste de natură a -l face să fie subiectiv;
Printre drepturile expertului contabil se regasesc urmatoarele:
-să ia cunoștință de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei;
– În cursul urmăririi penale, cercetarea dosarului se face cu încuvi ințarea organului de urmărire.
– să participe la stabilirea obiectivelor expertizei și să solicite organului de urmarire penală sau
instanței de judecată, care a dispus efectuarea expertizei, modificarea sau completarea
întrebărilor (obiectivelor) la care trebuie să răspundă. să primească, cu încuviințarea și în
condițiile stabilite de organul care a dispus expertiza, lamuriri și explicații de la parți;
-să solicite efectuarea controlului în cazul în care constată că expertiza nu se poate efectua fără
un prealabil control; [5]
Expertul contabil, numit să efectueze expertiza contabilă, are următoarele obligații:
-să sesizeze organul de urmărire penală sau instanța de judecată dacă se află în situația de
abținere sau recuzare;
-să aplice principiul de imparțialitate în activitatea de expertiză contabilă;
-să execute personal, cu competență și la termen, mandatul încredințat de organul de urmărire
penală sau instanța de judecată; să respecte normele legale privind expertiza conta bilă; [6]

52
Actul de dispunere a expertizei contabile, ordonanța sau încheierea, cuprinde în mod obligatoriu:
-organul care a dispus efectuarea expertizei;
– numarul dosarului, părțile implicate în litigiu;
– scopul efectuării expertizei contabile;
-încadrarea juridică a faptelor deduse pentru soluționare;
– numele expertului desemnat; obiectul expertizei, respectiv întrebările la care se solicită
răspunsurile;
-actele ce urmează a fi avute în vedere spre expertizare;
-onorariu provizoriu cuvenit ex pertului;
– termenul de depunere a raportului de expertiză; [1]
Expertiza contabilă rezolvă numai obiectivele sau problemele indicate în actul prin care s -a
dispus efectuarea ei și numai pentru perioada stabilită.
Întrebările care se dau spre rezolvar e expertului contabil trebuie să prezinte urmatoarele
caracteristici:
-să fie formulate în mod clar și concret, în stricta ordine de succesiune logică și în limita
competenței drepturilor și obligațiilor expertului contabil;
-să se refere la probleme car e necesită cunoștințe teoretice și practice de contabilitate;
-să nu depășească sfera economico -financiară a problematicii;
-să fie în strânsă legătură cu conținutul cauzei ce se judecă și să decurgă din împrejurările
concrete ale cauzei;
-să epuizeze t oate aspectele neclare în dosarul respectiv, să cuprindă toate împrejurările cauzei,
astfel încât să se prevină formularea ulterioară de noi obiective;
-să nu solicite expertului contabil încadrări juridice ale faptelor cercetate . [2.4]
Expertul contabil răspunde doar la întrebările indicate și doar pentru perioada de timp menționate
în actul prin care s -a dispus expertiza. În cauzele penale, examinarea unor documente aflate la
sediul (domiciliul) părților sau terților se poate realiza cu încuviințarea și în condițiile stabilite de
organul de urmărire penală sau instanța de judecată.
Nu există criterii riguroase pentru stabilirea termenului necesar efectuării expertizei contabile
judiciare. Totuși, unele aspecte pot fi avute în vedere, cum ar fi de exempl u:
a)celeritatea soluționării dosarelor civile și penale;
b)numarul și complexitatea obiectivelor (întrebărilor) formulate de către organul judiciar care a
dispus expertiza contabilă.
c)perioada de timp în care s -au derulat evenimentele și tranzacțiile contabilizate supuse
expertizării. [2.4]

53
2.Programarea lucrărilor de expertiză contabilă
Expertul contabil începe să efectueze expertiza numai după ce a primit actul de numire de la
organele judiciare. Efectuarea expertizei contabile judiciare, dispusă de organele de drept, în
vederea lămuririi unor fapte sau împrejurări ale cauzei, este obligatorie, ea neputând fi refuzată
de către expertul numit decât pentru motive temeinice. [2.8]
Programul de lucru pentru efectuarea expertizelor contabile trebuie să se concretizeze întrun
buget de timp, exprimat în ore, detaliat pe etape de lucru și/sau operațiuni necesare elaborării
expertizelor contabile cum ar fi:
a)audierea dosarului cauzei sau a temei în care a fost dispusă sau contractată expertiza contabilă;
b)documentarea necesară pentru efectuarea expertizei contabile:
-documentarea generală;
-documentarea specifică fiecărui obiectiv fixat expertizei contabile;
-deplasări pentru documentări la fața locului.
c)preluarea și sistematizarea materialului documen tar expertizabil;
d)redactarea raportului de expertiză contabilă;
e)alte operațiuni.
Nu există criterii general valabile pentru elaborarea programului de lucru în afara
profesionalismului și experienței expertului contabil.
3.Documentarea lucrărilor priv ind expertiza contabilă [8]
Efectuarea expertizei contabile judiciare presupune activitatea de cercetare pe baza procedurilor
specifice pe care expertul contabil o efectuează și constă în:
*analiza comparativă a unor documente care se referă la obiectivele stabilite, cum ar fi
exeminarea proceselor verbale întocmite de organele de control abilitate, aflate în posesia
acestora, cât și în posesia persoanelor fizice si juridice controlate.
* examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei, care se af lă la sediul organului
beneficiar al cauzei;
* intervievarea parților sau martorilor, pentru a stabili concordanță sau neconcordanță dintre
explicații și documentele studiate;
* examinarea de acte și evidențe aflate la parți sau terți;
Conform normelor pro fesionale expertul contabil trebuie să întocmească un dosar de lucru care
trebuie să cuprindă:
-încheierea de ședință sau ordonanță prin care a fost dispusă efectuarea expertizei contabile și
numirea sa;
– note personale ale expertului contabil redactate î n timpul efectuării expertizei;
– copii ale unor documente financiar contabile, luate ca material probant; raportul de expertiză

54
contabilă, cu număr de înregistrare la data predării, care să ateste predarea în termen a acestuia; –
-raspunsuri la eventualele obiecțiuni formulate de parți; supliment la raportul de expertiză;
– lămuriri suplimentare în scris la raportul de expertiză.
Dosarul de lucru poate fi pe suport pe hârtie, pe supor informatic sau pe microfilm și permite
expertului contabil materializar ea diligențelor efectuate, pentru fiecare expertiză .
În cadrul desfășurării unei expertize contabile judiciare, expertul contabil întocmește următoarele
documente: [2.8]
a) raportul de expertiză contabilă;
b) lămuriri suplimentare în scris;
c) supliment la raportul de expertiză contabilă;
d) răspunsul în scris la observațiile și obiecțiile formulate de părți asupra raportului de expertiză
contabilă;
e) procesul -verbal de imposibilitate a efectuării expertizei contabile;
f) nota de evaluare a onorariului și decontul de cheltuieli.
a)Raportul de expertiză contabilă judiciară
Acesta constituie partea materializată a activității desfașurate de către expertul contabil și
cuprinde trei capitole astfel:
*introducere care cuprinde informații legate de organul de urmarire penală care a dispus
efectuarea expertizei, data dispunerii expertizei contabile, numele si datele de identificare ale
expertului contabil numit, actul de numire a expertului, cauza, partile, prejudiciul, materialul
probant, termenul pentru depunerea lucrarii precum și alte date considerate importante de către
expertul contabil.
*desfășurarea raportului de expertiză contabilă judiciară care conține cate un paragraf distinct
pentru fiecare obiectiv precum și prezentarea detaliată a ope rațiilor efectuate de expert si
materialul documentar probant.
*concluzii – în acest capitol se înscriu răspunsurile la întrebările puse și părerea expertului
contabil asupra obiectului expertizei.
b) Lămuriri suplimentare în scris
Lămuririle suplimentare în scris, constituie un document care completează raportul de expertiză
și se dispun atunci când sunt necesare clarificări în plus ale unor aspecte tratate insuficient în
raportul initial .
c) Supliment la raportul de expertiză conta bilă
Acest supliment se dispune de organele de drept în cazul în care este necesară extinderea
obiectivelor expertizei pentru aceeași cauză sau în cazul în care se consideră necesară clarificarea
anumitor aspecte prezentate în raportul inițial și consider ate neclare sau insuficient tratate.

55
Suplimentul la raportul de expertiză, deși este o completare a raportului inițial este o lucrare de
sine stătătoare, metodologia de întocmire fiind aceeași ca la raportul de expertiză inițial.
d) Răspunsul în scris la o bservațiile și obiecțiile formulate de părți asupra raportului de expertiză
contabilă . În cazul în care, organele judiciare consideră că expertiza contabilă nu aduce lămuriri
suficiente și nu este relevantă pentru rezolvarea cauzei, acestea pot respinge co ncluziile
formulate, în funcție de calitatea acestora și pot dispune efectuarea unei noi expertize contabile
de către un alt expert. Deși este efectuată de persoane autorizate, cu un înalt nivel profesional,
expertiza contabilă judiciară nu are forță proba ntă absolută, aceasta constituind un mijloc de
probă important, fundamentat științific, care contribuie la justa soluționare de către organul
judiciar a cauzei aflate în faza de cercetare sau de judecată.
e) Procesul -verbal de imposibilitate a efectuării e xpertizei contabile
Efectuarea expertizei contabile dispusă de instanțele de judecată, de organele de urmărire penală
sau de alte organe jurisdicționale, este obligatorie, ea neputând fi refuzată .
Acest proces verbal trebuie să cuprindă următoarele inform ații:
– numele expertului și actul de numire;
– organul care a dispud expertiza;
– numărul dosarului, cauza și părțile implicate;
– obiectivele expertizei;
– documentele ce trebuiau examinate;
– cauza care a dus la imposibilitatea efectuării expertiz ei;
– documentele lipsă și perioada la care se referă;
– legislația pe care se sprijină expertul contabil în cazul motivației imposibilității efectuării
expertizei;
– propuneri privind înlăturarea cauzelor de imposibilitate, în vederea efectuării expertizei.
f) Nota de evaluare a onorariului și decontul de cheltuieli Nota de evaluare a onorariului și
decontul de cheltuieli este un document care se întocmește de expertul contabil la sfârșitul
expertizei, pentru stabilirea costului total al expertize i.
4.Redactarea raportului de expertiză contabilă și semnarea lui . [9]
Activitatea de cercetare desfășurată de un expert contabil în cadrul misiunii sale oficiale, se
materializează într -un raport scris în care sunt consemnate rezultatele și concluziile sa le, denumit
„Raport de expertiză contabilă judiciară” Raportul de expertiză contabilă cuprinde trei capitole:
a)introducere; ca si parte componenta a raportului de expertiză contabilă judiciară, trebuie să
cuprindă cel puțin următoarele informații:
– organ ul de urmărire penală sau instanța de judecată care a dispus efectuarea expertizei
contabile;

56
-data când s -a dispus efectuarea expertizei contabile;
– mentiunea expresă dacă s -au mai efectuat sau nu alte expertize contabile având aceleași
obiective;
– numele și prenumele expertului contabil, domiciliul și numărul carnetului de expert;
– actul de numire a expertului contabil;
– cauza și părțile;
– prejudiciul și materialul probatoriu;
-data și locul unde a fost efectuată expertiza contabilă;
-data întocmi rii raportului de expertiză contabilă;
– obiectul expertizei contabile și întrebările la care urmează să răspundă expertul contabil;
materialul pe baza căruia a fost efectuată expertiza contabilă;
– dacă părțile care au participat la expertiză au dat explicații în cursul expertizei;
-termenul până la care raportul de expertiză trebuia predat și indicarea eventualelor perioade de
prelungire;
– orice alte informații considerate de expert relevante.
b)desfășurarea expertizei contabile judiciare; în cuprinsul căreia există următoarele date:
-descrierea în amănunt a operațiilor de efectuare a expertizei contabile;
– obiecțiuni sau explicații ale părților;
-analiza obiecțiunilor ori explicațiile părților în lumina celor constatate de expertul contabil;
c)concluzii; În acest capitol se înscriu răspunsurile la întrebările puse și părerea expertului
contabil asupra obiectului expertizei. În cadrul acestui capitol trebuie prezentat cate un paragraf
distinct cu concluzie la fiecare obiectiv al expertizei contabile, preluat în maniera în care a fost
formulat în capitolul II, formulată clar și la obiect, în conformitate cu reglementările legale în
vigoare, fără a lăsa loc de interpretari sau concluzii prezumtive . Raportul de expertiza se
semnează de expert pe fiecare filă, inclusiv pe anexe și nu trebuie să conțină modificări sau
ștersături. În cazul în care există o modificare, aceasta trebuie autentificată de expert prin
semnătură .
5.Depunerea raportului de ex pertiza contabila [9]
Lucrarea de expertiză contabilă este, din punct de vedere comercial și al economiei de piață o
„prestare de serviciu” care nu are caracter de permanență și continuitate. În prezent, „recepția
Raportului de expertiză contabilă judiciară ” are loc la Biroul local de expertize de pe lângă
Tribunalul unde se prezintă expertul impreună cu decontul onorariilor Raportul se întocmește în
trei exemplare: originalul pentru organul care a dispus expertiza, un exemplar la biroul local de
expertiză ș i un exemplar la expertul contabil. Raportul de expertiză se predă în două exemplare
la termenul stabilit la biroul local de expertize.

57
V. ROLUL MIJLOACELOR MATERIALE DE PROBĂ ÎN PROCESUL PENAL
5.1 Bazele științifice și reglementarea mijloace lor de proba în procesul penal
Înfăptuirea justiției penale depinde în mare măsură de ansamblul normelor care reglementează
administrarea probelor. Probele și mijloacele de probă, au ca finalitate justa soluționare a
cauzelor penale și realizarea scopului procesulu i penal. Asemenea celorlalte mijloace de probă,
mijloacele materiale sunt entități materiale extraprocesuale, având legătură cu obiectul
probatoriului, iar prin reglementarea folosirii lor în desfășurarea procesului penal devin și ele
categorii juridic e procesuale. Sub aspect juridic, atât mijloacele materiale de probă, cât și probele
materiale aparțin categoriilor procesuale care formează conținutul probator al procesului penal
[2.5, ]. Urmele materiale ale faptei și cele lăsate de f ăptuitor pot constitui elemente prețioase,
uneori unice, pentru cunoașterea adevărului și soluționarea justă a cauzei penale. Aceste
mijloace au căpătat un rol preponderent datorită procedeelor tehnico -ștințifice și metodelor în
continuă perfecționare de descoperire , ridicare, conservare și cercetare a obiectelor și
documentelor . Conform art. 93 alin. 1 CPP RM, ,,Probele sunt elem ente de fapt dobîndite în
modul stabilit de Codul de procedură penală, care servesc la constata rea existentei
sau inexistentei infracțiunii, identificarea făptuitorului, constatarea vinovăț iei, cât și la
stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei”. [10]
Probele sunt fapte și împrejurări prin care se constată adevărul și se soluționează cauza penală.
Pentru ca organele de drept să poată folosi probele în rezolvarea cauzei, acestea trebuie
administrate. Aceste elemente de fapt sau date de fapt pot fi stabilite, conform alin. 2 al aceluiași
articol , prin:
1)declarațiile bănuit ului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate.
2) raportul de expertiză;
3) corpurile delicte;
4) procesele -verbale privind acțiunile de urmărire penală s i ale cercetării judecătorești;
5) documentele ( inclusiv documentele oficiale);
6) înregistrăr ile audio sau video, fotografiile;
7) constatările tehnico – științifice si medico – legale.
8) actele procedurale în care se consemnează re zultatele măsurilor speciale de investigații
Deci, în art. 197 alin. 1 CPP Rom. din 2010, obiectele care conțin sa u poartă o urmă a faptei
săvârșite, sunt mijloace materiale de probă propriu zise, iar orice alte obiecte care pot servi la
aflarea adevărului, sunt mijloace materiale de probă asimilate. În art. 197 alin. 2 CPP Rom. din
2010 obiectele care au fost folosit e sau au fost destinate să servească la săvârșirea unei
infracțiuni, sunt mijloace de sâvârșire a infracțiunii, iar obiectele care sunt produsul infracțiunii
sunt produsul infracțiunii.

58
Mijloacele materiale de probă, pot fi divizate în mijloace materiale propriu -zise și mijloacele
materiale asimilate , iar corpurile delicte sunt clasificate de profesorul V. Dongoroz, în mijloace
de săvâr ire a infra cțiunii și produs al acesteia [2. 5, ]. ș a) Mijloace materiale propriu -zise sunt
obiectele care conțin urme de orice fel ale săvâr irii faptei (de ex.: cadavrul, glontele, otrava,
alimentele ș sau băuturile falsificate, moneda falsificată, vătămarea corporală, obiectul distrus),
precum și obiectele care poartă urme cu privire la faptă sau la făptuitor (de ex.: urme de mîini, de
degete (amprente), de picioare, de dinți, urme lăsate de instrumentele de spargere sau de
mijloacele de transport folosite la săvârșirea infracțiunii, resturi sau pete de diferite substanțe
cum ar fi petele de sânge sau de diferite secreții organice, pete de vopsea sau de uleiuri, diferite
obiecte uitate sau pierdute la locul faptei de vreunul dintre făptuitori). Urmele constituie deci
specia propriuzisă a mijloacelor materiale de probă, fiindcă ele se află într-o legătură directă cu
fapta săvîrș ită.
Prin m ijloacele materiale asimilate se înțeleg obiecte care, fără a conține sau purta urme ale
faptei, au vreo legătură cu acea faptă ori cu întâmplări care au precedat -o sau iau urmat (de ex.:
un act preparator al infracțiunii sau un act de tăinuire ori de favorizare a infractorului), sau cu
diferite împrejurări din care s -ar putea deduce vinovăția sau nevinovăția făptuitorului „orice alte
obiecte care pot s ervi la aflarea adevărului.” [2.5 , ].
Pentru a fi ca lificate ca probe în sensul procesual al acestei sintagme, potrivit legii trebuie să
fie respectată ordinea procesuală de depistare, ridicare și fixare a corpurilor delicte. Această
ordine este stabilită prin lege și include următoarele etape: 1) fixarea p rocesuală a împrejurărilor
depistării obiectelor, care pot fi corpuri delicte (în procesul -verbal de cercetare la fața locului, de
percheziție sau de ridicare etc.); 2) examinarea și descrierea detaliată a corpurilor delicte în
procesul -verbal corespunzăto r; 3) emiterea unei ordonanțe de anexare a corpurilor delicte la
dosarul penal (art. 158 alin. 2 CPP RM)
Analizând literatura de specialitate din România, cât și legislația procesual -penală din Republica
Moldova, putem concluziona că mijloacele materiale d e probă constituie un gen probatoriu, care
este susceptibil de unele diferențieri între două categorii distincte . Această delimitare este
realizată mai cu seamă pe baza cadrului normativ.
Mijloace materiale de probă în procesul penal, toate acele obiecte materiale și documente,
administrate potrivit ordinii stabilite de CPP, în cazul în care există suficiente temeiuri de a
presupune că ele conțin sau poartă o urmă a faptei săvâr ite ori ș care au fost folosite sau au fost
destinate să servească la săvârșir ea unei infracțiuni, precum și obiectele care sunt produsul
infracțiunii, și care, datorită legăturii lor cu această faptă și cu persoanele care au săvâr it -o pot
furniza probe necesare soluționării cauzei penale.

59
5.2 Documentele și rolul lor în calitate de mijloace material de probă.
Potrivit art. 157 alin. 1 CPP RM, constituie mijloc material de probă documentele în orice formă
(scrisă, audio, video, electronică etc.) care provin de la persoane oficiale fizic e sau juridice dacă
în ele sunt expuse ori adeverite circumstanțe care au importanță pentru cauză. Documente sunt
mijloacele de probă care se deosebesc atât de procesele -verbale ale actelor de urmărire și
judecătorești, cât și de corpurile delicte. De corp urile delicte, documentul se deosebește prin faptul
că primele constituie o sursă inițială referitoare la circumstanțele care trebuie dovedite (ex: un
document fals). Documentele conțin date care pot fi recunoscute ca probe derivate. Procesele –
verbale se d eosebesc de documente prin faptul că acestea sunt întocmite în cadrul unei acțiuni
procesuale. Documentele sunt întocmite în afara procesului penal de persoane care nu tot timpul
sunt subiecți ai procesului penal [2.5 ,].
Documentele sunt recunoscute ca mij loc de probă dacă sunt respectate cerințele referitoare la
admisibilitatea, pertinența, concludența și utilitatea acestora. Modalitățile de includere a
documentelor în dosarul penal sunt diferite. Documentele pot fi ridicate în cadrul efectuării unor
acțiu ni procesuale (documentele contabile ș.a.), pot fi prezentate la cererea organului de urmărire
sau a instanței (ex: ancheta socială întocmită de serviciul de resocializare), sau actele întocmite în
urma unor controale (ex: actele de revizie, rapoartele ș.a .). Una din condițiile obligatorii ce ține
de admisibilitatea documentelor este faptul că în dosarul penal trebuie să existe date referitoare
la modul prin care documentul a fost inclus în materialele dosarului (ex: procesul -verbal de
anexare, procesul -verbal al unei acțiuni procesuale ș.a.). La dosar pot fi anexate și copiile
documentului în situația când originalul trebuie să se păstreze în instituția unde s -a întocmit.
Atunci când în dosar există o copie a documentului, aceasta trebuie confirmată de către persoana
care efectuează urmărirea sau de către instanță , asta trebuie confirmată de către persoana care
efectuează urmărirea sau de către instanță. În unele cazuri , pentru a asigura admisibilitatea datelor
pe care le conține, documentul trebuie să corespundă unei forme stabilite (semnăturile respective,
aplicarea sigiliului etc.). La examinarea unor infracțiuni ce țin de încălcarea unor atribuții de
serviciu de cătr e persoană, la materialele dosarului penal trebuie să fie anexate și instrucțiunile
respective sau extrase din anu mite instrucțiuni [2.5 , p.268, 269]. Din categoria documentelor fac
parte nu numai actele scrise, ci și cele în orice altă formă, audio, vide o, electronică etc. Până la
modifi carea prin LP264 -XVI din 28.07.06, MO170 – 173/03.11.06 a art. 157 alin. 1 CPP RM,
noțiunea documente în viziunea legislatorului era cu sens mai îngust, adică avea un volum mai
mic și se interpreta în practica judiciară, cât și în doctrină ca acte ce reprezintă date probante prin
scriere într -un suport material de hârtie. În CPP RM anterior (art. 55 alin. 2), la fel ca și în
legislațiile altor state din spațiul exsovietic se utilizează noțiunea de alte documente. [6]

60

Alte documente sunt diferite documente cu caracter extraprocesual (certificate, acte de revizii și
inventariei, bonuri și liste de plată, recipise, delegații etc.), dar care sunt utilizate în proces în
calitate de mijloc de probă [2.5 ]
În cazul art. 118 – Cercetarea la fața locului, art. 126 – Temeiurile pentru ridicarea de obiecte
sau documente, art. 127 – Persoanele prezente la efectuarea percheziției sau ridicării de obiecte și
documente, art. 128 – Procedura efectuării percheziției sau ridicării d e obiecte și documente, art.
130 – Percheziția corporală și ridicarea, art. 131 – Procesul -verbal al percheziției sau ridicării, art.
279 – Efectuarea acțiunilor de urmărire penală, atât în denumire cât și în conținutul acestor
norme procesuale, obiectele în calitate de corpuri delicte sau care umeză să fie “convertite” în
corpuri delicte și documentele sunt menționate de fiecare dată separat, fără a fi utilizată sintagma
mijloace materiale de probă. [3] Sunt mijloace materiale de probă scrise numai acele î nscrisuri,
care în conținutul lor, materializează un act de gândire și voință care au relevanță asupra faptelor
sau împrejurărilor de fapt ce intră în cadrul obiectului probațiunii într -o anumită cauză penală.
Intră în sfera înscrisurilor ca mijloace de pr obă, numai acele obiecte pe care sunt marcate
semnele scrierii fonetice (reprezentarea prin semne grafice a semnelor și cuvintelor) dintr -o
limbă. Așadar, prin înscris în sensul legii penale, nu se exprimă orice formă de exprimare a
gîndirii, ci numai cea reprezentată prin semne grafice [9 ].
În doctrină înscrisurile au fost clasificate după unele criterii : [2.2]
– după sursa din care provine, acestea pot fi: înscrisuri care provin de la părți sau alte persoane
(scrisori, însemnări, acte juridice) și înscr isuri care provin de la instituții (acte de stare civilă,
diploma, certificate, hotărîri judecătorești, etc.);
– după modul cum pot fi folosite: unele înscrisuri pot fi folosite în original, altele pot fi și în copii
certificate
Înscrisurile care sunt administrate în cursul procesul penal, pot fi împărțite în două categorii:
– înscrisurile întocmite în cursul procesului penal (spre exemplu, procesul verbal sau adresele
comunicate de instituțiile publice sau persoanele juridice prin care și registre publice;
– înscrisurile întocmite înainte de începerea procesului penal (spre exemplu, fa cturi fiscale,
contracte.)
La realizarea actului de justiție, documentele au deosebită importanță, deoarece servesc la
soluționarea problemelor complexe ce apa r în cadrul probatoriului penal. Acest fapt se datorează:
1)frecvenței înalte de utilizare a documentelor la săvâr irea infracțiunilor; 2) – potenți alului
informativ al acestora; 3) atestării documentelor în calitate de mijloc material de probă în cadrul
justiției penale . [2.4]

61
5.3 Procedee de administrare a mijloacelor de probă
1 Cercetarea la fața locului Posibilitatea aflării adevărului în cauzele penale este dată de
împrejurarea că infracțiunea, ca orice faptă a omului, este însoțită, în majoritatea situațiilor, de
producerea unor transformări în mediul înconjurător. Astfel de modificări, de natură mater ială,
desemnate prin termenul de urme, luat aici în accepția cea mai cuprinzătoare, sunt susceptibile
de o constatare nemijlocită, cad sub simțurile noastre și pot fi percepute direct de către organele
de urmărire penală în cadrul unor acte de urmărire pen ală (cercetarea la fața locului, percheziția,
ridicarea de obiecte și înscrisuri etc.) sau prin supunerea acestora unor examinări de specialitate
(expertize, constatări tehnicoștiințifice etc.). Ea are caracterul unei activități inițiale, cu conținut
de ur gență, trebuind adesea a fi îndeplinită într -o fază a cauzei în care nici natura faptei, nici
autorul, nici întinderea ori natura prejudiciului nu sunt deplin cunoscute. Descoperirea, ridicarea,
fixarea, analiza și sinteza acestor elemente materiale furniz ează informații utile cu privire la
infracțiunea săvârșită și la făptuitorul acesteia. [2.4]
Cercetarea la fața locului reprezintă o activitate procesuală și tactică a ofițerului de urmărire
penală, ce rezidă în studierea, perceperea, depistarea, fixarea ș i ridicarea nemijlocită a obiectelor,
stabilirii stării și proprietății lor, urmelor, indiciilor și poziției reciproce a acestora, importante
pentru cauza cercetată . [2.4]
După cum s -a menționat, cercetarea la fața locului este un act de urmărire penală ca re nu suferă
amânare. Orice tărăgănare în desfășurarea cercetării la fața locului, mărește probabilitatea de
dispariție a urmelor și a mijloacelor material de probă. Pentru evitarea acestor situații nedorite, în
art. 301 ali n. 2 CPP RM este prevăzut că,a cțiunile de urmărire penală sub formă de percheziție,
cercetare la fața locului în domiciliu și punerea bunurilor sub sechestru în urma percheziției pot
fi efectuate, ca excepție, fără autorizarea judecătorului de instrucție, în baza ordonanței motivate
a procurorului, în cazurile infracțiunilor flagrante, precum și în cazurile ce nu permit amînare.
Judecătorul de instrucție trebuie să fie informat despre efectuarea acestor acțiuni de urmărire
penală în termen de 24 de ore, iar în scop de control, i se prez intă materialele cauzei penale în
care sunt argumentate acțiunile de urmărire penală efectuate.
În cazul în care sunt temeiuri suficiente, judecătorul de instrucție, prin încheiere motivată,
declară acțiunea de urmărire penală legală sau, după caz, ilegal ă.” În ultimul caz, procesul –
verbal de cercetare la fața locului, cât și corpurile delicte depistate și ridicate, nu pot servi ca
mijloace de probă în proces și respective nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri
judecătorești . [2.6 ]
2 Percheziția Potrivit art. 158 alin. 3 pct. 2 CPP RM în afară de cercetarea la fața locului, alte
procedee probatorii de dobândire a corpurilor delicte sunt percheziția și ridicarea de obiecte și
documente (înscrisuri). [7]

62
Percheziția reprezintă activitate a procedurală prin mijlocirea căreia se urmărește descoperirea și
ridicarea, din anumite locuri sau de la anumite persoane, a obiectelor ori înscrisurilor ce conțin
sau poartă urme ale unei infracțiuni și care pot servi la aflarea adevărului [2.5 , p.209].
Percheziției, ca și celorlalte acțiuni de urmărire penală, i se pot atribui sarcini generale în
procesul penal și în activitatea de tactică criminalistică cât și, evident, sarcini concrete care o
caracterizează de la caz la caz. Ca sarcină generală, strate gică este descoperirea surselor
materiale de probă și persoanelor implicate în infracțiune, cât și verificarea unor probe deja
acumulate. [3]
Percheziției îi revin și sarcini concrete care pot fi enumerate:
1. Descoperirea de obiecte sau documente ce conțin sau poartă urmele infracțiunii – acestea pot
fi variate în func ie de infracțiune, mecanismul de comitere a acesteia, ț persoana infractorului
sau modalitatea de cooperare a făptașilor la comiterea acesteia. Acestea pot fi hainele și
încălțămintea infractorului, pe care se află urmele locului infracțiunii, unele urme ale victimei
sau urmele de aplicare a rezistenței sub formă de rupturi, zgârieturi, mușcături etc. Ca documente
ce conțin urmele infracțiunii po t fi cele care au fost falsificate cu ocazia însușirii unor bunuri,
valori materiale sau o scrisoare prin care unei persoane i se cer diferite favoruri materiale ilegale
(amenințări, șantaj), sau unele fotografii, documente audio, video sau purtători de in formație
electronică (dischete, CD -uri, procesoare etc.).
2. Descoperirea de obiecte, documente sau valori care au fost folosite ori au fost destinate să
servească la comiterea faptei – acestea pot fi diferite instrumente de efracție și în unele cazuri
consecințele imediate ale infracțiunii, valorile care au fost transmise ca mită sau corupere.
3. Descoperirea unor obiecte, documente sau valori care reprezintă produsul infracțiunii –
bunurile care au trecut în posesia infractorului ca consecință a comiter ii faptei ilegale, bunurile la
care au atentat (obiecte de preț, bani, bijuterii etc.) [9]
Potrivit practicii judiciare, doctrinei, și chiar al unor reglementări din alte sisteme judiciare prin
percheziție se urmărește:
– găsirea, reținerea, arestarea, fă ptuitorului, învinuitului, inculpatului sau evadatului din starea
legală de deținere;
– lucrurile susceptibile de confiscare specială prevăzute de art. 118 din CP Rom. respectiv:
lucrurile produse prin fapta prevăzută de legea penală; lucrurile care au se rvit sau care au fost
destinate să servească la săvârșirea unei infracțiuni; lucrurile care au fost date pentru a determina
săvârșirea unei infracțiuni sau pentru a răsplăti pe infractor; lucrur ile dobândite în mod vădit
prin: -săvârșirea infracțiunii;
– lucrurile deținute în contra dispozițiilor legale;
– descoperirea și strângerea probelor;

63
– descoperirea și ridicarea scrisorilor, actelor primare , rapoarte , telegramelor și orice altă
corespondență, ori obiectele trimise de învinuit sau inculpat ori adre sate acestuia fie direct, fie
indirect legate de săvârșirea faptei prevăzute de legea penală; [2.4]
3. Prezentarea spre recunoaștere a obiectelor
În procesul penal, această finalitate se realizează prin mijlocirea unei activități, grație
experienței generalizate a organelor de urmărire penală, justificată de rațiuni practice, denumită
prezentarea spre recunoaștere. Prezentarea spre recunoaștere constă în aceea că unei persoane se
prezintă un lucru pe care l -a văzut anterior, pentru a stabili dacă îl r ecunoaște. Ea este o formă de
realizare concretă a identificării, constituind totodată o metodă de verificare a probelor
administrate în cauză ori a versiunilor elaborate pe parcursul urmăririi penale. [9]
Prezentarea pentru recunoaștere are o importanț ă egală cu ascultarea propriu -zisă a oricărui
subiect procesual, care cunoaște despre vreo faptă sau împrejurare de fapt, de natură să servească
la aflarea adevărului, inclusiv la identificarea autorului ori victimei unei infracțiuni.
În procesul -verbal se arată motivul în virtutea căruia prezentarea spre recunoaștere nu poate fi
înfăptuită împreună cu alte obiecte asemănătoare. Judecata va hotărî, în final, autenticitatea
acestei probe . Dacă cel chemat spre a face recunoașterea este martor sau parte văt ămată, el este
prevenit despre răspunderea penală, prevăzută în art. 313 CP RM, pentru refuzul de a face
declarații, în art. 312 din CP RM, pentru declarațiile mincinoase, precum și despre dreptul de a
nu face declarații împotriva sa și împotriva rudelor s ale apropiate. [6] Obiectul ce urmează a fi
recunoscut, este prezentat împreună cu cel puțin alte două obiecte omogene. Persoana care
recunoaște obiectul, este obligată să explice după care semne sau particularități l -a recunoscut.
Actualmente, legea admite doar prezentarea simultană spre recunoaștere numai a obiectelor
omogene, a obiectelor de aceeași natură..Prin urmare în cazul necesității prezentării spre
recunoaștere a unui număr mare de obiecte neomogene, ofițerul de urmărire penală este obligat
nu numai să efectueze în legătură cu aceste acte de urmărire penală multe operații anevoioase,
care cer un volum mare de lucru, dar și să întocmească câte un proces -verbal pentru fiecare
grupă de obiecte omogene. În scopul asigurării operativității procesu lui penal și economisirii
timpului de lucru, respectiv și pentru a spori randamentul urmăririi penale, se propune a întări
prin lege dreptul de a întocmi în procesul -verbal de fixare a rezultatelor prezentării spre
recunoaștere, simultan a mai multor obiec te și lucruri neomogene. Este necesar numai de a ține
cont de regula tactică și procesuală, ca în fiecare grupă de obiecte neomogene, să fie prezentate
spre recunoaștere cel puțin în număr de trei. [9].

64
CONCLUZII ȘI RECOMANDARI
Întreaga activitate a economiei naționale se desfășoară într -un cadru legal, determinat de actele
normative în materie. Dacă activitatea economică nu se poate desfășura în afara juridicului, putem
spune că, în mare parte, activitatea juridică își are izvor ul în acte și fapte de natură economică.
Evidența contabilă este cea care deține informațiile cu privire la activitatea economică,
de la cea mai mică formă de organizare, persoană fizică, persoană juridică, pînă la nivelul
econ omiei naționale. Prin nerespectarea normelor de drept în materie de către cei care sunt
angajați în activitatea economică, se generează diferite litigii, care nu se pot
rezolva întotdeauna pe cale amia bilă, și, în acest caz, se apelează la instanța de judecată.
Expertiza este o noțiune care cuprinde în sine ideea de exprimare a punctului de
vedere al expertului în ceea ce privește fapta sau faptele asupra cărora s -a efectuat ex pertiza.
În general, noțiunea de expertiză desemnează o cercetare ori o investigație de specialitate
(sau de strictă specialitate) asupra unor fapte ori fenomene complexe (sau deosebit de
complexe), cel mai adesea de nat ură interdisciplinară, a căror cunoaștere , interpretare, clarificare
ori atestare reclamă intervenția unor profesioniști de cea mai înaltă clasă.
Atunci când expertizele judiciare sunt încredințate și efectuate de instituții bugetare, statul este un
garant și poartă răspundere pentru respectarea normelor din acest domeniu, cel puțin formal, cu
toate că în practică și la acest capitol foarte des apar probleme destul de complicate. Dar și mai
dezastruoasă este la moment situația în instituțiile private sau cu experții privați, bineînțeles că nu
cu toți, dar cu mulți dintre ei, și nu pentru faptul că suntem împotriva experților privați, dimpotrivă,
în viziunea noastră, toți experții ar trebui să fie privați, iar statul să dețină pârghiile de control
asupra orga nizării și activității de expert judiciar și, în primul rând, asupra licențierii activității
acestora, atestării și promovării lor. Drept exemplu care certifică aceste afirmații îl reprezintă
faptul că numărul de expertize repetate efectuate de experți pri vați a crescut considerabil, precum
și nivelul scăzut al calității concluziilor la care ei ajung. Luând în considerație faptul că expertizele
judiciare sunt efectuate de diferiți experți din diferite instituții, existând chiar și un interes
corporativ, ar putea fi creată o instituție specializată independentă de stat în cadrul Academiei de
Științe a Moldovei care ar putea să funcționeze pe principii de autonomie, cu o anumită finanțare
și din partea statului, care să coordoneze și să monitorizeze întreaga a ctivitate a experților judiciari.
Pentru aceasta, este necesar a efectua unele reforme cardinale în acest domeniu care să includă
mai multe compartimente de ordin social, juridic și economic. Inițial, trebuie modificate actele
normative de bază , p rintre care: Legea cu privire la expertiza judiciară; Regulamentul cu privire
la ordinea numirii și efectuării expertizelor judiciare pe teritoriul Republicii Moldova; Registrul
de stat al experților judiciari atestați;

65
Instrucțiunea cu privire la ordinea și mărimea recuperării cheltuielilor le gate de efectuarea
expertizelor. Lista serviciilor cu plată și tarifele la ele; Normele șarjei de muncă și alte acte
normative. Acest complex de măsuri ar permite Republicii Moldova să creeze un sistem de
expertize judiciare independent, autonom, pe principii de autofinanțare și, mult mai eficace .
Evidența contabilă este cea care poate furniza informații și documente ce pot constitui probe scrise
în rezolvarea litigiilor de natură economică. De altfel, prin Codul de procedură civilă și penală se
reglamantează ca instanța de judecată, pentru lămurirea unor fapte de natură economică, să apeleze
la experți contabili. Deci, în cadrul desfășurării activității procesuale a organelor de drept și
judiciare, un rol deosebit d e important îi revine probațiunii judiciare care constituie axul principal
într-un proces, deoarece prin mijlocirea probelor organelor judiciare au posibilitatea stabilirii
adevărului și, întemeindu -se pe aceasta, pot da soluții juste în cauzele cercetate sau judecate.
Analizînd literatura de specialitate cât și legislația procesual -penală, putem concluziona că
mijloacele materiale de probă constituie un gen probatoriu, care este susceptibil de unele
diferențieri între două categorii distincte. Obiectele care conțin sau poartă urme ale faptei săvârșite
sau care pot servi la aflarea adevărului și, de altă parte, corpurile delicte este întemeiată pe diferența
care există între aceste mijloace de probă sub raportul legăturii lor cu obiectul probațiunii.
La re alizarea actului de justiție, documentele au deosebită importanță, deoarece servesc la
soluționarea problemelor complexe ce apar în cadrul probatoriului penal. Acest fapt se datorează:
– frecvenței înalte de utilizare a documentelor la săvâr irea infracți unilor;
– potențialului informativ al acestora;
– atestării documentelor în calitate de mijloc material de probă în cadrul justiției penale.
În cea mai mare parte legislația României și Republicii Moldova privind mijloacele materiale
de probă î n procesul penal corespunde exigențelor contemporane. Totuși studiul realizat a
permis a pune în evidență unele neajunsuri și omisiuni de natură să prejudicieze
relementarea adecvată a mijloacelor materiale de probă și a procedurii de administrare a
acestora. În unele cazuri normele procesual penale nu sunt la nivelul așteptărilor sub
aspectul garanțiilor de respectare a drepturilor și libertăților fundamentale ale participanților în
proces.
Urmare a evaluăr ii integrității instituționa le au fost identificate o serie de factori de risc în
special de ordin extern care ar facilita infractiunile economice aflate în afara controlului entității
publice, generați în special de cadrul legal și normativ defec tuos și/sau în general lipsa acestuia .

66
De asemenea, se constată că entitatea nu a realizat în totalitate posibilitățile sale în vederea
minimalizării impactului factorilor de risc externi, fapt care a admis prezența și manifestarea
unor asemenea riscuri de corupție precum:
✓ Riscul admiterii de influențe necorespunzătoare;
✓ Riscul falsului î n acte ;
✓ Riscul admiterii conflictului de interese;
✓ Riscul coruperii active/pasive, riscul scurgerii informațiilor cu accesibilitate limitată;
✓ Riscul delapidării și/sau utilizării neconforme a fondurilor și a patrimoniului;
Urmare a a cestei analize se constată necesitatea prioritară de intervenție în vederea eliminării sau
minimalizării impactului pentru riscul falsului în acte și pentru riscul admiterii influențelor
necorespunzătoare. Astfel, în vederea excluderea vulnerabilităților i nstituționale și riscurilor de
corupție menționate se recomandă:
1. Definirea clară în legislați e a statutului entității în general și a experților judiciari în particular
prin identificarea acestora în cadrul unei singure ramuri administrative de activit ate și eliminarea
pe cât de posibil a situației de „dublă supunere” identificată în prezent;
2. Eliminarea incoerenței legislative prin introducerea experților judiciari în categoria de subiecți
ai Legii 133/2015 cu privire la declararea averilor și inter eselor personale. Stabilirea de
interdicții ocupaționale în legătură cu activitatea de expert judiciar;
3. Elaborarea și adoptarea normelor de etică și deontologie aferente activității de expert judiciar
–contabil , precum și a Codului etic și deontologic al salariatului;
4. Aprobarea și implementarea registru lui riscurilor entității , precum și a componentelor de
management financiar și control prevăzute de Legea 229/2010 pr ivind controlul financiar intern;
5. Revizuirea statutului Consiliului Administr ativ în vederea stabilirii competenței
6. Descrierea proceselor de lucru tuturor activităților diminuarea funcțiilor sensibile la corupție;
7. Examinarea posibilității introd ucerii circulației electronice și limitarea acesul la informație 8.
Identificarea de soluții viabile în vederea delimitării funcției încasării plăților și ținerea evidenței
primare contabile de funcția de expert judiciar;
9. Elaborarea și aprobarea unui regulament intern c u privire la indicarea funcțiilor participante la
toate etapele procesului, stabilirea rolului acestora, obligațiilor și responsabilităților aferente .
10. Sporirea transparențe instituțională și decizională prin acordarea de competențe funcționale
colaboratorilor cu atribuții în de zvăluirea informațiilor și asigurarea transparenței decizionale; În
rezultatul celor expuse entitatea evaluată are obligația de elaborare și adoptare a unui Plan de
integritate în care urmează a fi stabilite măsurile necesare pentru excluderea riscurilor de
corupție menționate î n prezentul raport, precum și dimi nuarea probabilității apariției.

67
BIBLIOGRAFIE
ACTELE LEGISLATIVE, HOTĂRÎRILE GUVERNULUI
1. Legea nr.68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului
judiciar.Publicat:10.06.2016 în Monitorul Oficial Nr.157 -162, art.Nr.316 .Data intrării
în vigoare:10.12.2016
2. Legea nr.61 din 16.03.2007 privind activitatea de audit.Publicat la 10.08.2007 în
Monitorul Oficial nr.117 -126 art.530 .Data intrării în vigoare 01.01.2008
3. Legea nr.113 din 27.04.2007 contabilității.Publicat la 07.02.2 014 în Monitorul Oficial
nr.27 -34 art.61 .Republicată în temeiul art.XLVI al Legii nr.324 din 23.12.2013
Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2013, nr. 320 -321, art.871 , cu modificările și
completările ulterioare.
4. Codul nr.225 din 30.05.2003 de procedură civilă al Republicii M oldova. Publicat
21.06.2013 în Monitorul Oficial nr.130 -134 art.nr.415 cu modificările și completările
ulterioare.
5. Cod nr.122 din 14.03.2003 de procedură penală a Republicii Moldova.Publicat
07.06.2003 în Monitorul Oficial nr.104 -110 art. Nr.447 .Data intrării în vigoare
12.06.2003
6. Codul etic al auditorului intern și carta de audit intern, aprobate prin Ordinul
Minister ului Finanțelor nr.139 din 20.10.2010, în Monitorul Oficial nr.221 -222/782
din 09.11.2010
7. Ordinul ministerului Finanțelor nr.113 din 12.10.2012 privind aprobarea Standardelor
naționale de audit intern, publicat la 16.11.2012 în Monitorul Oficial nr.237 -241, art.
Nr.1378 ,intrat în vigoare 16.11.2012
8. Standardul professional nr.35: Expertizele contabile. Ghid de aplicare, ediția a II,
revizuită și adăugită, Editura CECCAR, București, 2007
9. Cartea expe rtului contabil și a contabilului autorizat, Editura CECCAR, București ,
2004
10. Audit financiar 2000.Standarde.Codul privind conduita etică și profesională, editura
Economică, bucurești, 2004
MANOGRAFII, MANUALE, LUCRĂRI DIDACTICE
11.Andone L., Mockler R.J., Țugui Al.. Dezvoltarea sistemelor inteligente în economie,
București :Editura Economică . 2001. 256 p.
12.Arens A.A., Loebbecke J.K.. Audit – o abordare integrată . Chișinău Editura Arc. 2003. 148 p.

68
13.Basarab M., Concluziil e expertului criminalist și rolul lor în procesul penal . Cluj, Babeș
Bolyai: Editura Economică . 2005, 385 p.
14.Boulescu M., Ghiță M., Expertiza contabilă și auditul financiar -contabil . București: Editura
didactică și Pedagogică, R.A .2000. 258 p.
15.Boulescu M., Ghiță M., Fundamentele auditului . București: Editura didactică și Pedagogică,
R.A.2015, 340 p.
16.Capron M ., Contabilitatea în perspectivă, ediția II . București :Editura Humanitas. 2004, 347p.
17.Chersan I.C.. Bazele auditului financiar și expertiza contabilă . Iași: Editura Humanitas . 2008,
136 p.
18.Crisu C., Crisu Ș .. Ghidul juristului.Lucrare pluridisciplinară teoretico -practică.Curte de
Argeș .Argeș: Editura Agressis. 1996. 158 p.
19.Dobroteanu L., Dobroteanu C.. Audit -concepte și practice.Abordare națională și
internațională . București: Editura Economică .2005. 365 p.
20.Doraș S. . Criminalistica, Cartea Juridică .Chișinău:Editura Polidrom. 2011. 630 p.
21.Drăghici P. , Constantin R., Ioniță M. . Expertizele mijloc de probă în procesul penal . București :
Editura Tehnică . 2000. 342 p.
22.Duțescu A. Informația contabilă și piețele de capital . București: Editura Eco nomică. 2000. 158
p.
23.Feleagă N., Malciu L.. Politici și obțiuni contabile . București: Editura Economică. 2002, 250
p.
24.Florea I., Florea R. Controlul economico -financiar . București:C.E.C.C.A.R., 2004. 180 p.
25.Florea L., Macovei I., Florea R., Be rbeci M. Introducere în expertiza contabilă și auditul
financiar . București :Editura CECCAR. 2005. 230 p.
26.Florea R., Macovei C. Introducere în expertiza contabilă și în auditul financiar, ediția II
revizuită și adăugită . București Editura CECCAR.2008. 258 p.
27.Florea L., Macovei I., Florea R. Controlul economic, financiar și gestionar . București:Editura
CECCAR.2007. 260 p.
28Georgescu N. Analiza bilanțului contabil . București: Editura Economică. 1999. 213 p.
29.Gheorghiță M. Ghid de expertize judiciare . Chișinău: Î.I." Angela Levința " . 2005. 104 p

69
30.Ioachim V. Manual de verificări și expertize, ediția II , București :Editura Econo. 2000 . 120p
31.Ionescu L. Criminalistica . București: Pro Universitaria. 2007. 394 p.
32.Ionescu C. Informarea financiară în contextul internaționalizării contabilității . București:
Editura Economică. 2003. 158 p. 33.Malciu L., Cererea și oferta de informații contabile .
București: Editura Economică. 1998 . 258 p.
34.Mihu Stefan. Expertiza contabila 1. Suport de curs . Constanța: Universitatea Spiru Haret .
Facultatea de Știinte Juridice și Știinte Economice. 2016. 31 p.
35.M i t r o i F . Auditul de performanță (Controlul rezultatelor).Conținut și perspective .
București: Societatea “Adevărul” S.A.1999 . 160 p.
36.Munteanu A.. Auditul sistemelor informaționale contabile . Iași: Ed.Polirom . 2001 .98p.
37.Mun teanu V. (coordonator) și alții. Control si audit financiar -contabil .București : Editura
Lumina Lex. 2003 . 340 p.
38.Rusovici Al., Cojoc F., Rusu Gh.. Audit financiar la societățile comerciale . București: Regia
Autonomă Monitorul Oficial. 2003. 56 p.
39.Scuta ru D.. Auditul financiar contabil . București: Editura Economică. 2014 .250 p.
40.Stancu E. Tratat de criminalistică . București: Universul Juridic. 2002. 704 p
41.Stoian A. , Țurlea E., Auditul financiar contabil .București Editura Economică. 2014 .235 p.
42.Tiron T .Curs 1 audit financiar contabil . București Editura Economică. 2014.205 p.
43.Corderre, D., Information technology in audit . Fali: Auditing, Sarasota. 2000, p. 18.
44.M i k o l A . , Les audits financiers. Comprendre les mécanismes du contrôle legal.
Paris: Editions d’Organisation. 1999 . 206 p.
45.Millichamp A.. Auditing, 8th edition . London: Continuum .2002 . 140 p.
46.Renard, J., Théor ie et pratique de l’audit inter. Paris, ,Éditions d’Organisation. 2003 .98 p.
47.Transnational Accounting , vol 1 -3, Second edition London: Dieter Ordelheide an d KPMG.
Palgrave Publishers Ltd. 2001 , 250 p.
48Vidai, D.. Audit et revision legale, troisieme edition . Paris. Litec. 2000 .70 p.
49.Колдин В.Я. Криминалистика: информационные технологии доказывания. Учебник
для вузов . Москва: Зеркало -М.. 2007. 750 с .
50.Георгицэ M . Возможности судебных експертиз :крим иналистическое
обеспечение.Кишинэу: Tipografia centrală i.s.f.e.p 2008. 200 p.

70
PUBLICAȚIILE ÎN MATERIALELE CONFERINȚELOR
1.1 Andone I.. Accounting and audit face to advanced Information techno -logies .
Analele Științifice ale Universității „Al -I- Cuza". Iași: Editura Universit ății „Al. I. Cuza", tomul
XLVI.2000. 159 p.
1.2 Avornic Gh., Avornic A., Expertizele economice -noțiuni introductive.Expertiza
contabilă judiciară. În: The 37th Anual congress of th e American romanian
Academz of Art and Sciences (ARA). The University of European Political and
Economic Studies „C.Stere”.Proceedings.Chișinău:2013, pp.53 -55
1.3 Tiron T. Lucrare de desertație: conceptul de audit financiar și completitudinea între
categoriile de audit . București : Universitatea Spiru Haret, Facultatea de
management financiar contabil, programul de studii postuniversitare de masterat:
Audit financiar -contabil. 2006, 89 p.
RESURSE ELECTRONICE
2.1 Concept privind dezvoltarea auditului în R.Moldova, Veaceslav
Ciobanu,Membrul al grupului de lucru privind perfecționarea legislației în
domeniul auditului,Auditor certificat,
http://www.contabilsef.md/libview.php?l=ro&idc=192&id=2623 accesat
2.2 https://dexonline.ro/definitie/EXPERTIZA ACCESAT LA 20.03.2017
2.3 http://gov.md/ro/content/noi -reglementari -domeniul -expertizei -judiciare,accesat
2.4Extrasul din Registrul de stat al societăților de audit, al auditorilor întreprinzători
individuali conform situației din 1 mai 2017 http : //mf.gov.md / actnorm/ audit/extrasregindiv
2.5http://dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream /handle/123456789/1094/BICU
_TEZA_2016_prelucrat_5_2016_07_30.pdf?sequence=1&isAllowed=y&fbclid=IwAR0ifUCAX
eifTInEUNc3us2_qH3t9UW3EcI_GJQlYYOiOH6i4zsPmZ_vjGI
2.6 https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=110463&lang=ro#
2.7http://www.e -biblio.ru/book/bib/04_pravo/Sovrem_VSD/hb.html?fbclid=
IwAR0ifUCAXeifTInEUNc3us 2_qH3t9UW3EcI_GJQlYYOiOH6i4zsPmZ_vjGI
2.8 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Unele%20viziuni%20teoretice%
202_9.pdf?fbclid=IwAR1Jti9XcIVjebwJQJ0A4yvxiOc xSnHjzrElQzVvadDOXMb2I5gVxCtDX
2.9http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820061/21.pdf?fbclid=IwAR1Pfds1fAtic3p0Mi
oYw0c8AgfDOgkuB9N -PY1WONwJIgsL g4zhj4e -ixU

71
ADNOTARE
teză de master
EXPERTIZA JUDICIARĂ SI ECONOMICĂ – CONTABILĂ ÎN RAPORT CU
AUDITUL FINANCIAR, MIJLOC DE PROBĂ ÎN PROCESELE PENALE
”, Pîntea Nina,, Chișinău, 2020 , specialitatea Ex pertiza judiciară și certificarea
producției, 2 ani
Structura tezei: Introducere, V capitole, concluzii și recomandări, bibliog rafia ce
cuprinde titluri, și anexe .
Cuvinte cheie: expertiză judiciară , expertiză con tabilă, expert contabil, cercetări,
metode, obiective , audit ,mijloace de proba .
Expertiza contabilă judiciară este un mijloc de probă necesar organelor de cercetare penală
sau instanței de judecată pentru lămurirea unor aspecte de specialitate contabilă, stabilirii
adevărului obiectiv. Expertiza este „un mijloc de probă, de constatare, confirmare, evaluare,
lămurire sau dovedire, pe baza cercetării științifice de specialitate, a adevărului obiectiv cu
privire la o anumită faptă, împrejurare, problemă, situație, cauză sau litigiu”. Stabilirea
adevărului obi ectiv este idealul spre care tinde orice judecată de valoare, inclusiv organele de
cercetare și instanțele de judecată. Baza activității în domeniul expertizei o constituie setul de
legități, principii și reguli, care s -au format în rezultatul reglementări lor juridice, analizei
investigațiilor științifice și generalizării practicii de efectuare a expertizei.
Expertiza contabilă – este o formă de cercetare științifica, efectuată în vederea lămuririi
anumitor fapte care sînt reflectate în documente, evidență contabilă sistematizată, examinează
operațiuni si situații de natura economico -financiară ale activității persoanelor juridice sau
fizice. Expertiza contabilă judiciară este forma, de procedură juridică, de utilizare a
cunoștințelor privind expertiza conta bilă de constatare, confirmare, evaluare, lămurire sau
dovedire, pe baza cercetării științifice de specialitate, a adevărului obiectiv cu privire la o
anumită faptă, împrejurare, în scopul obținerii surselor de probă în procesele penale și civile.
Acest studiu reprezintă o sinteză asupra evoluției conceptelor referito are la intern și audituri
externe din ultimele decenii. Pornind de la observația că în acest domeniu încă persistă
abordări diferite și din observația că terminologia nu este încă adecvată, m ai multe aspectul
evoluției definițiilor auditului, a rolului auditului în companiile comerciale și tipologia
auditului, insistând pe delimitările dintre auditul de conformitate și auditul de eficiență

72

ANNOTATION
Master Thesis
" JUDICIAL AND ECONOMIC EXPERTISE – ACCOUNTING IN RELATION TO
FINANCIAL AUDIT, MEANS OF PROOF IN CRIMINAL PROCEEDINGS ",
Pîntea Nina , Chisinau, 2020 , Judicial Expert ise and Production Certification , 2 years

Structure of the thesis: Introduction, V chapters, case study, conclusions and
recommendations, bibliography comprising titles and annexes.
Key words: judicial expertise, accounting expertise, expert accountant, research, methods,
objectives, audit, means of proof .
Judicial accounting experti se is a means of proof necessary for the criminal investigation
bodies or the court to clarify certain aspects of accounting specialty, establishing the objective
truth. expertise is “a means of proving, establishing, confirming, evaluating, clarifying or
proving, on the basis of specialized scientific research, the objective truth about a particular
fact, circumstance, problem, situation, cause or dispute.”
Establishing objective truth is the ideal for any value judgment, including research bodies and
courts. The basis of expertise activity is the set of laws, principles and rules that have formed
as a result of legal regulations, the analysis of scientific investigations, and the generalization
of the practice of conducting expertise .
Accounting examin ation is a scientific research performed to explain certain facts that are
reflected in documents and accounting systems and looks at certain operations and financial
scenarios performed by individuals or legal entities. Forensic accounting is a judicial p rocess
that employs accounting examination procedures to confirm, prove, evaluated and clarify
using specialty scientific research the objective truth regarding an act and/or the
circumstances with an ultimate goal to obtain reliable evidences for civil an d criminal cases.
This study represents a synthesis on the evolution of concepts referring to internal and
external audits in the last decades. Starting from the observation that in this domain still
persist different approaches and from the observation th at the terminology is not yet attuned,
several aspect on the evolution of audit’s definitions, of the audit’s role in the trade companies
and the typology of the audit, insisting on the delimitations between conformity audit and
efficiency audit .

73
Anexa nr.1
STUDIU DE CAZ
Eu, Pîntea Nina,IDNP 2005002020500 expert( -ți) al(ai) Centrului Național de Expertize
Judiciare de pe lângă Ministerul Justiției al Republicii Moldova, am primit pentru
efectuarea expertizei (constatării tehnico -științifice) materialele dosarului penal / civil,
cererea, adresarea etc. Nr 302545 din “22” ianuarie 2018 .
Drepturile și obligațiile expertului / specialistului prevăzute în art. 88, 87 din CPP și 154
CPC mi -au lost explicate. Despre răspunderea ce o port pentru prezentarea cu bună știință
a unor concluzii false, în conformitate cu art. 312 al Codului penal al Republicii Moldova
am fost prevenit:
Data „23” ianuarie 2018
RAPORT DE EXPERTIZĂ
Efectuarea expertizei judiciar – contabile a fost poruncită expertului judiciar Pîntea Nina
studii superioare economice, specialitatea „Contabilitate", titlu de master în științe juridice,
specialitatea „Expertiza judiciară și certificarea producției", ex pert judiciar de categoria a Il –
a, stagiu în calitate de expert judiciar 2 ani.
Materialele cauzei penale relevă că, cauza penală nr. 302545 _ a fost pornită de către SIIT
DUP DGUP MAI la 06.06.2017 în baz a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 191 al. 4 a
C.P. al R.M privind pe Florea Vadim învinuit de săvârșirea infracțiunilor de evazi une
fiscală prevăzută de Art. 187 alin. 3 Cod fiscal al Republicii Moldova, nr. 1163 din
24.04.1997. În: Monitorul Oficial din 08.02.2007, ed. specială. fals material prevăzut de art.
288 din Codul Penal și folosirea creditului societății în inter es personal prevăzut de art.187.
Împrejurările dispunerii efectuării lucrării de expertiza contabilă judiciară sunt
urmă toarele: în perioada 2015 -2017 SC “ Florea ” SRL, ai cărei asociaț i și administratori
sunt Florea Vadim și Florea Maria , a com ercializat mobile de bucatarieți și décor ,
achiziționând mărfuri în baza unor facturi fiscale pentru care nu s -au întocmit n ote de
intrare – recepție, iar furnizorii nu au fost identificați.
În urma unui control fiscal efectuat de organe din cadrul SFS al Republicii Moldova ,
așa cum rezultă din procesul verbal nr. 2122 din 12.08.2016 existent în dosarul cauzei s -a
consta tat că societatea a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în suma totală de 781.322,70
lei constând în: 321.002,15 lei – taxa pe valoarea adaugată dedusa nelegal; 211.536,36 lei –
majorări de întârziere pentru neplata la termen a TVA ; 180.521,72 lei – dobânzi pentru
neplata la termen a TVA; 68 262 ,20 lei – penalități de întârziere;
Pentru a stabili daca organele fiscale cat si expertiza contabila precedenta au determinat
corect sau nu prejudiciul cauzat bugetului de stat, organele de cercetare penala au di spus
efectuarea prezentei lucrări de expertiză contabilă judiciară care sa soluționeze următorul

74
obiectiv: Daca s -au cauzat pagube bugetului de stat, care este cuantumul acestora, ce
dispoziții legale au fost încălcate, cine sunt persoanele răspunzătoare.
Răspunsul la acest obiectiv a fost soluționat in lucrarea de expertiza contabila precedenta la
obiectivele 5, 6 si 7.
Expertiza contabila judiciara a fost efectuata in perioada 22.11.2017 -22.01.2018 . Termenul
pentru depunerea lucrării a fost stabilit pe ntru data de 23.01.2018
Pe parcursul efectuării lucrării s -au primit rel ații verbale de la: Florea Vadim – asociat
administrator care s -a prezentat la sediu nostru o singura data urmând ca ulterior sa se
prezinte cu alte documente necesare soluționarii ob iectivelor.
Din proc esul verbal de control nr. 2122 din 12.08.2016 existent în dosarul cauzei, rezultă
că organele fiscale au reținut ca obligații fiscale datorate bugetului de stat de către SC
“Florea ” SRL suma de 781.322,70 lei constând în: 321.002,15 lei – taxă pe valoarea
adăugata de plată; 211.536,63 lei – majorări de întârziere pentru neplata TVA ; 180.521,72
lei – dobânzi pentru neplata TVA; 68.262,20 lei – penalități de întârziere pentru neplata
TVA; În vederea stabilirii corecte a TVA datorată buget ului de stat am analizat pe baza
documentelor de vânzare si a celor de aprovizionare (facturi fiscale) TVA colectată și cea
deductibilă înregistrate în patrimoniul societății.
Verificarea s -a făcut pentru perioada 01.01.2015 – 31.12.2017 , perioada ce c orespunde
cu cea cuprinsa in control de organele fiscale.
Analizând modul cum s -au înregistrat documentele de vânzare și aprovizionare în
patrimoniul societății a rezultat ca aceste operațiuni nu s -au făcut corect deoarece nu toate
documentele au fost înre gistrate in patrimoniu, iar înregistrările în c onturile de TVA au fost
făcute arbitrar pentru a nu rezulta o suma prea mare datorata bugetului de stat .
* factura fiscală Nr.JU0553226 din 19.05.2015 în valoare de 30.251.00 lei nu a fost
inregistrată .
*factura fiscală Nr. EM1547964 din 12.06 .2015 în valuare de 61.324.00 lei nu a fost
înregistrată
*factura fiscal ă Nr.DB4589147 din 15.09.2015 în valuare de 45.485,66 lei nu a fost
înregistrată
*factura fiscală Nr.JU8956247 din 31.12.2016 în valuare de 55.45 6,57 lei nu a fost
înregistrată
Jurnalul de vânzări, din care rezulta TVA colectată, nu a fost completat pe toata perioada,
iar cel de cumpărări a fost completat din septembrie 2015 pana in luna mai 2016.
Deconturile lunare de TVA nu au fost întocmite corect si nu au fost depuse in toata perioada
la organele fiscale. TVA colectată și cea deductibilă înscrise în deconturile lunare nu sunt
reale, deoarece nu s -a condus evidența contabilă a societatii corect pentru a rezulta un TVA
de plată la buget cât mai redus sau deloc.
Facem precizarea că atăt dobânzile căt și penalitățile de întârziere pentru neplata la
termen la buget a TVA și a impozitului pe venit au fost calculate până la data de 31.12.2017
pentru a fi comparabile cu cele calculate de organele fiscale în cazul TVA. Așa cum rezultă
din procesul verbal de control întocmit de organele fiscale, acestea nu au calculat și

75
impozitul pe venit datorat de societate în urma vănzării deșeurilo r de fier î n perioada
01.01.2015 – 31.12.2017 Din verificarea documentelor puse la dispoziție de societate am
constatat că vanzarea deșeurilor de fier nu a fost înregistratat corect în patrimoniu, fapt
pentru care impozitul aferent vânzărilor realizate nu se poate st abili din evidențele societății.
Persoanele răspunzătoare de cauzarea prejudiciului de mai sus bugetului de stat sunt cei doi
asocia ți administratori ai SC “Florea” SRL : Florea Vadim și Florea Maria .
CONCLUZIILE EXPERTULUI
Pe baza studierii materialului documentar și a calculelor efectuate, prezentăm următoarea
concluzie la obiectivul formulat de organul de cercetare penală:
Din documentele existente în dosarul cauzei, cât și din cele puse la dispoziție pentru
verificare de organele de cercetare penală, a rezultat că în perioada 2015 -2017 î n urma unui
control fiscal efectuat de organe din cadrul SFS al Republicii Moldova , așa cum rezultă
din procesul verbal nr. 2122 din 12.08.2016 existent în dosarul cauzei s -a constatat că
societatea a cauzat un prejud iciu bugetului de stat în suma totală de 781.322,70 lei constând
în: 321.002,15 lei – taxa pe valoarea adaugată dedusa nelegal; 211.536,36lei – majorări de
întârziere pentru neplata la termen a TVA ; 180.521,72 lei – dobânzi pentru neplata la
termen a TVA; 68 262 ,20lei – penalități de întârziere;
Remarcam ca p ersoanele persoanele care se fac vinovete a prejudiciului de mai sus
bugetului de stat sunt cei doi asociați administratori ai SC “Florea” SRL : Florea Vadim și
Florea Maria .

23.01.2018 Expert contabil
Pîntea Nina

76