1UNIVERSITATEAsBUCUREȘTIss [618592]

1UNIVERSITATEAsBUCUREȘTIss
FACULTATEAsDEsDREPTs
s
s
s
s
s
s
s
s
s
sCRIMINOLOGIEs
s
s
SUPPORTsDEsCURSsPENTRUsÎNVĂłĂMÂNTULsLAsDISTANłĂss
s
s
s
Prezentuls supports des curss ares las bazăs ultimas ediŃie s as lucrăriis
MANUALs DEs CRIMINOLOGIEs ,s autors Valerians Ciocleis ,s ș is
reprezintăs uns instruments cares încearcăs săs facilitez es s însușireas
cunoștinŃelorsoferitesdesmanuals.sÎnsaceastăslogică samspreferatssăsnus
îngreunăms lecturas cus trimiteris șis notes des subsols .s s Surseles
bibliograficescusindicareasclarăsasautorilorsșisope relorssesregăsescsîns
manualulsmenŃionatsanteriors.s
s
s
s
s
s
s
s
s
s
s
s
Prof.dr.VALERIANsCIOCLEIs
s

s
s
s
s
s
s

2s
s
s
s
s
s
s
s
s
s
PRELEGEREAs Is –s CERCETAREAs CRIMINOLOGICĂ:s Obiectuls c ercetăriis
criminologice;s ModalităŃis des cunoaștere,s procedee,s finalitates ins cercetareas
criminologică;sDefinireascriminologiei.s

A)sOBIECTULsCERCETĂRIIsCRIMINOLOGICEs

A1)sFENOMENULsCRIMINALs–sunsprimsobiectsalscercetăr iiscriminologices

Sensurile expresiei “fenomen criminal” diferă in ra port de conŃinutul mai restrâns sau
mai larg ce i se atribuie.

Uneori conŃinutul expresiei este redus la cel al no Ńiunii de infracŃiune.

Alteori se are in vedere doar aspectul macro3crimin ologic, prin utilizarea expresiei
fenomen criminal inŃelegându3se ansamblul infracŃiu nilor.

Unii criminologi dau un sens foarte larg expresiei, considerând ca in conŃinutul
acesteia trebuie să se regasească normele penale, v iolarea acestora precum și reacŃia
sociala represivă.

Pentru a stabili ce intra in conŃinutul fenomenului criminal trebuie să pornim de la
aspectul individual al fenomenului (noŃiunea de cri mă), fară a ignora factorul uman
(criminalul) și să avem in vedere și aspectul de ma să al fenomenului (criminalitatea).

A1.1) Crima. ÎnŃelesurile posibile ale noŃiunii de crimă:
a)vsensulvcomun – în sens comun prin crimă se desemnează , de regu lă, o infracŃiune
intenŃionată îndreptată împotriva vieŃii persoanei, fie că este vorba de omor, de omor
calificat, pruncucidere; aceeasi denumire o regăsim utilizată în cazul unor infracŃiuni
care au un alt obiect juridic principal, dar care a u ca rezultat moartea unei persoane.

TEMEv:v
UvIndicaŃivobiectulvjuridicvalvinfracŃiunilorvdev:v omor,vomorvcalificat,vpruncucidere.v
UvDaŃivexemplevdevinfracŃiunivcarevauvunvaltvobiect vjuridicvprincipalvdarvcarevauvcav
rezultatvmoarteavvictimei.v

3b) sensulvpenal – în sens penal crima desemnează o infracŃiune gra vă, pentru care
legiuitorul stabilește pedepse diferite și procedur i speciale, in raport cu celelalte
infracŃiuni;

Acest sens este dat de împarŃirea tripartită a infr acŃiunii în : crime, delicte și
contravenŃii.

În doctrina penală noŃiunea de crimă a fost și este utilizată și in sensul general de
infracŃiune, de faptă penală.

v
v
TEMEv:v
UvCarevavfostvevoluŃiavîmpărŃiriivtripartitevavinfr acŃiuniivînvlegislatiavstatelorveuropenev
șivvînvspecialvînvceavavRomâniei.vv
UvCarevestevconcepŃiavactualuluivCodvpenalvromânvcu vprivirevlavinfracŃiune.v

c) sensulvcriminologic – în sens criminologic noŃiunea de crimă are o acc epŃiune
largă, referindu3se la infracŃiune în general. Este însa inexact a pune semnul egalităŃii
între infracŃiune și noŃiunea de crimă utilizată în criminologie. Datorită oscilaŃiei în
timp și spaŃiu a legii penale, cu puŃine excepŃii, ceea ce ieri era considerat drept crimă
astăzi nu mai este si invers, ceea ce un stat sancŃ ionează ca infracŃiune altul nu o face
și invers.

Nu se poate vorbi astăzi de o definiŃie a crimei , completă si unanim acceptată de către
doctrina criminologică. În sens criminologic notiun ea de crimă trebuie să pornească
de la conceptul de infracŃiune din dreptul penal, î nsă trebuie să meargă dincolo de
acesta.

Conform art. 17 alin. 1 din Codul penal, pentru ca o faptă să fie considerată
infracŃiune trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiŃii esenŃiale:
a) să fie prevăzută de legea penala ;
b) să prezinte pericol social ;
c) să fie comisă cu vinovăŃie.

În sens criminologic noŃiunea de crimă desemneaza f apta penală sau fapta cu
justificată aparenŃă penală . În preocupările crimi nologiei intră si studierea
comportamentelor deviante.

TEMEv:v
3 ExplicaŃivcevîntelegeŃivprinvcondiŃiavcavovfaptăvsă vfievprevazutăvînvlegeavpenalăv
pentruvavputeavfivconsideratăvinfracŃiunev;v
3 CevestevvinovăŃiav?vCarevsuntvformelevvinovăŃieiv;v
3 DeosebiŃivpericolulvsocialvabstractvdevpericolulvso cialvconcret.v

A1.2) Criminaluls. Notiune.

4În sens general, infractorul sau delincventul este persoana care a comis o infracŃiune.
În sens penal, mai riguros, se adaugă și condiŃia e xistenŃei unei hotărâri definitive de
condamnare.

Intră în categoria criminologică de criminal persoa na care comite o “crimă” în sensul
de faptă penală sau cu justificată aparenŃă penală.

v
v
TEMEv:v
UvDaŃivexemplevdevsituaŃiivînvcarev,vfaŃăvdevovvper soanăvvsevpoatevutilizavtermenulvdevvv
criminalv,vfarăvînsăvvavsevputeavutilizavtermenulvd evinfractor.v

A1.3) sCriminalitatea.s

NoŃiune – desemnează la modul general ansamblul fap telor penale comise într3un
spaŃiu si într3o perioadă de timp determinate.

Clasificarea subiectivă a criminalitătii

3 în funcŃie de interesul cercetării criminologice si, prin urmare, de diferitele elemente
de referinŃă cu care se operează putem avea: crimin alitate natională, regională, zonală
sau continentală; criminalitate violentă și crimina litate vicleană ; criminalitate adultă
și criminalitate juvenilă ; etc.

TEMEv:v
Uvdevcevnumimvacestvtipvdevclasificarev«vsubiectivă v»v?v

Clasificarea obiectivă a criminalităŃii:

3 se referă la categorii de criminalitate general v alabile, independente de orice criteriu
de referinŃă impus arbitrar .

3 are drept criteriu existenŃa obiectivă a unor gra de diferite de cunoaștere a faptelor
penale de către organele de justiŃie.

1) Criminalitatea reală ;
3 se referă la ansamblul faptelor penale comise efe ctiv, indiferent dacă ele sunt sau
nu sunt cunoscute de catre vreunul din organele jus tiŃiei penale.
3 o cunoaștere riguros știinŃifică a acestei categorii nu este posibilă.

2) Cifra neagră a criminalitaŃii ;
3 reprezintă ansamblul faptelor penale care se comi t efectiv dar care nu ajung la
cunoștinŃa organelor de justitie penală.
3 factorii care generează cifra neagră a criminalit ăŃii :
A) abilitatea infractorilor ;
B) ineficienŃa organelor de cercetare penală, care poa te decurge
din: I) organizarea deficitară a acestora; II) inco mpetenŃa
profesională; III) incorectitudinea unor funcŃionar i;

5C) pasivitatea victimelor.

3 posibilităŃile de evaluare a cifrei negre a criminalităŃii:
A) Anchetele de auto3confesiune;
B) Anchetele de victimizare.

3) Criminalitatea aparentă (sau relevată) ;
3 reprezintă totalitatea faptelor cu aparenŃă penal ă ajunse la cunostinŃa organelor
de justiŃie.

4) Criminalitatea legală (sau judecată).
3 cuprinde faptele penale pentru care s3a pr onunŃat o hotărâre judecătorească de
condamnare definitivă.

TEMEv:v
3 ExprimaŃivcifravneagrăvavcriminalitătiivîntrUovecua Ńievmatematică.v
3 CevînŃelegeŃivprinvabilitateavinfractorilorv?v
3 ExplicaŃivdiferenŃavdintrevipotezavînvcarevabilitat eavinfractorilorvestevovcauzăv
carev genereazăv cifrav neagrăv av criminalităŃiiv șiv ipo tezav inv carev abilitateav
infractorilorvdeterminăvinfracŃiunivajunsevlavcunoș tinŃavorganelorvjudiciarev
darvrămasevcuvautorulvneindentificatv.v
3 Carev potv fiv surselev uneiv organizăriv deficitarev av or ganelorv dev cercetarev
penalăv?v
3 CevsevînŃelegevprinvpasivitateavvictimelor,vdreptvc auzăvcarevgenereazăvcifrav
neagrăvavcriminalităŃiiv?vExemplificaŃi.v
3 ExplicaŃiv cev reprezintăv anchetelev dev autoUconfesiun ev șiv anchetelev dev
victimizare.v
3 CarevsuntvmodalităŃilevdevsesizarevavorganelorvdevu rmarirevpenalăvdesprev
săvârșireavuneivinfracŃiuniv?v
3 Undevsuntvînregistratev,vdevregulăv,vmaivîntâi,vses izărilevprivindvsăvârșireav
uneivfaptevpenalev?v
3 Carevsuntvcazurilevînvcarevpunereavînvmișcarevsauve xercitareavactiuniivpenalev
estevîmpiedicatăv?v

ÎNTREBĂRIv/vSUBIECTEv: v
v
3 CarevsuntvsensurilevnoŃiuniivdevcrimăv?vv
v
3 NoŃiuneavdevcriminalitateUclasificareavobiectivăv.v
v
3 Cifrav neagrăv av criminalităŃiiv;v factoriiv carev ov gen ereazăv ,v posibilităŃiv dev
evaluarev.v
v
3 Criminalitateavaparentav.v
v
3 Criminalitateavlegală.vvvv
v

6A2)sPRACTICAsANTICRIMINALĂs–sAlsdoileasobiectsalsce rcetăriis
criminologices

A2.1) Dublul caracter al cercetării criminologice

Există opinii care consideră criminologia drept o ș tiinŃă fundamentală ori teoretică și
opinii potrivit cărora cadrul criminologiei se redu ce la cercetarea aplicativă. Între cele
două extreme există si o cale de mijloc care sublin iază dubla finalitate a cercetării
criminologice.
Dublul caracter al criminologiei determină dublarea obiectului cercetarii
criminologice.

A2.2) Practica anticriminală

Categoriile de mijloace folosite in lupta impotriva criminalităŃii:
a) mijloacele juridice – totalitatea normelor de drept ce contribuie direct sau
indirect la combaterea fenomenului criminal.
b) mijloacele empirice – ansamblul practicilor institu tionale care au ca scop
combaterea si prevenirea criminalitaŃii.

Domeniile principale de luptă contra criminalităŃi i :
a) domeniul dreptului penal si al aplicarilor lui conc rete ;
b) domeniul tratamentului delincvenŃilor ;
c) domeniul prevenirii criminalităŃii.

TEMEv:v
3 Carevestevfinalitateavcelorvtreivdomeniivprincipale vdevluptavimpotrivav
criminalitatiiv?v
3 CevsevînŃelegevprinvstăpânireavfenomenuluivcriminal v?v
3 CevsevînŃelegevprinvpracticăvanticriminalăv?v
v
INTREBĂRIv/vSUBIECTEv: v
Uv Practicav anticriminalăv:v noŃiunev;v v mijloacelev și v domeniilev dev luptăv împotrivav
criminalităŃiiv

B)sModalităŃisdescunoașteresinscercetareascriminolo gicăs

B1) Cunoaștrea descriptivă

Urmărește stabilirea caracteristicilor externe ( ap arente ) ale fenomenului criminal.
Categorii utilizate de cunoașterea descriptiva :
a) Volumul;
b) Structura;
c) Dinamica:
3 tendinŃele pe termen lung;
3 variaŃiile sezoniere;
3 mișcările accidentale.

7
TEME: v
UvExplicaŃivnoŃiunilevdevvolum,vstructurăvșivdinami că.v

B2) Cunoașterea cauzală

Vizează aflarea cauzelor, conditiilor si factorilor care determină sau favorizează
fenomenul criminal .
ExplicaŃiile de natură cauzală se bazează pe concep te precum : cauze , condiŃii ,
factori etc.

TEME: v
UvCevcategoriivdevfactorivpotvvacŃionavasupravfenom enuluivcriminal?v

B3) Cunoașterea dinamică

Urmărește întelegerea proceselor ce însoŃesc trecer ea la actul criminal , mecanismele
interne ale acestuia.
ExplicaŃiile bazate pe cunoașterea dinamică foloses c categorii economice precum :
eficienŃă , raŃionalitate , oportunitate , utilitat e , finalitate etc.

TEME: v
UvCevaspectevpreocupăvaceastăvmodalitatevdevcunoașt ere?v

B4) Cunoașterea axiologică

Urmărește să stabilească , pe baza unor criterii șt iinŃifice , valoarea mijloacelor
aplicate in lupta împotriva fenomenului crirminal.
Criteriile știinŃifice sunt legate de noŃiunea de e ficacitate , respective de efectele
mijloacelor utilizate împotriva fenomenului crimina l .

TEME: v
UvComentaŃivînvcevmăsurăvmijloacelevutilizatevînvpr acticavanticriminalăvauvlavbazăv
rezultatevalevunorvcercetărivștiinŃificev.v
v
INTREBĂRIv/vSUBIECTEv: v
UvvvvvExplicaŃivprincipalelevcategoriivcuvcarevoper eazăvcunoaștereavv
vvvvvvdescriptivăv(vvolumv,vstructurăv,vdinamicăv)v
3 ArătaŃiv carev suntv deosebirilev dintrev cunoaștereav ca uzalăv șiv
cunoaștereavdinamică;v
3 ExplicaŃivînvcevconstăvcunoaștereavaxiologicăvșivpr ecizaŃivlavcarevdintrev
obiectelevcercetăriivcriminologicevsevreferăv.v

C)sProcedeesînscercetareascriminologicăs

Procedeele utilizate în cercetarea criminologică po t fi grupate în două
categorii: metode și tehnici .

8
C1) Metode

Cuvântul metodă are origine greacă însemnând într3o traducere liberă calea ce
trebuie urmată .
NoŃiunea de metodă știinŃifică poate fi definită ca ansamblul procedeelor care conduc
gândirea spre cunoaștere.
a) Metoda inductivă
3 constă în ansamblul procedeelor prin care gândire a trece de la particular la
general.

b) Metoda deductivă
3 reprezintă un ansamblu de procedee care constă în aplicarea unui principiu
general la un caz particular.
c) Metoda empirică
3 această metodă este proprie știinŃelor empirice b azate pe observarea realităŃii și
pe experienŃă și este rezultatul combinării primelo r două metode.
3 în schema clasică a metodei empirice se disting t rei etape :observarea faptelor,
inducŃia ipotezei și verificarea experimentală
3 particularităŃile metodei empirice în cercetarea criminologică se manifestă în
legatură cu : 1. Observarea faptelor ;
2. Verificarea experimentală.

d) Alte metode ; clasificări deverse.
1. clasificarea bazată pe diferenŃa dintre cercetarea criminalităŃii
si cercetarea crimei
2. clasificarea care pornește de la enumerarea activit ăŃilor
concrete de cercetare ( este si cazul lui Edwin Sut herland)
3. clasificarea care distinge între metoda cantitativă și metoda
calitativă
TEMEv:v
CarevsuntvparticularităŃilevmetodeivempiricevînvcer cetareavcriminologicăv?v

C2) Tehnici
Prin tehnică de cercetare se desemnează felul pract ic în care se utilizează o metodă,
procedeul concret prin care se obŃin date despre re alitatea studiată.

C2.1) Tehnicile macrocriminologice
3 sunt procedee care permit obŃinerea de date cu pr ivire la criminalitate, măsurarea
acesteia.

Principalele tehnici macrocriminologice :

a) Statisticile criminale – procedee prin care se c ontabilizeaza si exprimă numeric
diferitele categorii de criminalitate.
Există două tipuri de statistici :
3statistici oficiale;
3statistic private.
Datele oferite de statisticile criminale sunt relat ive deoarece există diferiŃi factori care
le pot vicia și de aceea ele trebuie să fie interpr etate cu prudenŃă .

9Factori obiectivi care concurează la vicierea stati sticilor:
3 modificări intervenite în legislaŃie ;
3 modificări intervenite în sistemele de înregistrare și prelucrare a
datelor, eventualele erori materiale în înregistrar e ;
3 fluctuaŃiile intervenite in activitatea organelor r epresive.

Factori subiectivi :
3 falsificarea datelor pur și simplu;
3 prezentarea trunchiată a datelor și punerea in lumi nă cu precădere a
anumitor cifre ;
3 campaniile anti3x infracŃiune.

v
v
TEME: v
UvExplicaŃivdevundevprovinevvrelativitateavstatisti cilorvcriminale.v
Uv Înv cev felv potvfiv influenŃatev datelev statisticev ,v dev campaniilev împotrivav anumitorv
infracŃiuniv?v

b) Tehnicile de evaluare a cifrei negre
reprezintă acele procedee prin care se stabilește c u aproximaŃie valoarea cifrei negre a
criminalităŃii ; ele sunt de două feluri :
1. Anchetele de auto3confesiune ;
2. Anchetele de victimizare.
c)Estimările privind costul crimei
constau în evaluarea prejudiciilor materiale cauza te prin comiterea de infracŃiuni la
care se adaugă si evaluarea cheltuielilor necesare întreŃinerii și funcŃionării aparatului
represivo3preventiv.

C2.2) Tehnicile microcriminologice
3 sunt procedeele care permit cunoașterea crimei ca fenomen individual.

Principalele tehnici microcriminologice

a) Examenul clinic
3 presupune observarea delincventului condamnat la locul de detenŃie: studierea
dosarului de personalitate, control medical, anchet ă socială completă.
3 bazele examinării clinice au fost puse de crimino logul belgian Etienne de Greeff.

b) Biografiile criminale
3 reprezintă procedee de investigare a trecutului d elincventului prin : interviuri cu
acesta, exploatarea surselor cu caracter biografic (fișe medicale, cazier judiciar,
acte civile etc.), autobiografiile spontane.

c) Studiile de urmărire (follow up studies)
3 sunt procedee destinate a observa devenirea crimi nalului, evoluŃia acestuia pe o
perioadă lungă de timp (5315 ani) dupa efectuarea p edepsei.
3 cele mai cunoscute studii de acest gen au fost ef ectuate in SUA in anii 50360.

d) Studiile prin cohorte

10 3 reprezintă procedee destinate a sesiza devenirea colectivă a unui ansamblu de
subiecŃi, aparŃinând unei anumite categoriri.
Cohorta este ansamblu indivizilor care au trait in cursul aceleiasi perioade un
eveniment fundamental din existenŃa lor, cum ar fi nașterea sau căsătoria.

INTREBĂRIv/vSUBIECTE: v
v
UvvvvvMetodavempiricăvșivparticularităŃileveivînvce rcetareavcriminologicăv;v
v
3 Tehnicilevmacrocriminologice;v
v
3 Tehnicilevmicrocriminologice.v

D)sFinalitateascercetăriiscriminologices

D1) Scopul cercetarii criminologice

a) Scopul imediat – cunoașterea fenomenului criminal î n toată complexitatea lui,
prin stabilirea cauzelor și condiŃiilor care îl det ermină si respectiv favorizează,
precum și a proceselor care îl caracterizează.
b) Scopul mediat – stabilirea celor mai eficiente mijl oace utilizate în practica
anticriminală, pentru limitarea fenomenului crimina l și a consecinŃelor
acestuia

D2) FuncŃiile cercetării criminologice

Într3o delimitare cu caracter general avem: o funcŃ ie teoretică si o funcŃie practică.

Într3o altă clasificare avem: funcŃia teoretico3apl icativă pe de o parte si funcŃiile
aplicativă și prospectivă pe de alta parte.,

Într3o a treia clasificare avem :
a) funcŃia descriptivă ;
b) funcŃia explicativă ;
c) funcŃia predictivă ;
d) funcŃia profilactică.

v

INTREBĂRIv/vSUBIECTE: v
v
UvScopulvșivfuncŃiilevcercetăriivcriminologicev
s
s
E)sDefinireascriminologieis

E1)sDomeniulscriminologieis

11 Problema domeniului criminologiei presupune delimit area acesteia faŃă de celelalte
preocupări știinŃifice ori practice legate de fenom enul criminal

TEME: v
UvEvidenŃiaŃivprintrUovreprezentarevgraficăv,vdupăv carevexplicaŃivdeosebireavdintrev
criminologiavteoreticăvșivcriminologiavaplicativăv( avsevvedeavfiguravnr.v2vdinvmanual).v

E1.1) Dreptul penal si criminologia

Dreptul penal : 3 ramură a sistemului de drept
3 ramură a știintelor ju ridice

Criminologia se află într3o relaŃie de interdepende nŃă atât cu dreptul penal ca ramură a
sistemului de drept cât și cu dreptul penal ca știi nŃă .
Pe de o parte , criminologia utilizează unele conce pte din dreptul penal , pe de altă
parte , rezultatele cercetării criminologice pot fi utilizate în ameliorarea legislaŃiei
penale și în doctrina penală .

DiferenŃa esentială intre criminologie si dreptul p enal constă in aceea ca în timp ce
prima este o stiinta empirică, ce utilizează cu pri oritate rationamentele inductive, cea
de a doua este o știinŃă normativă , ce operează cu metoda deducŃiei.

E1.2) Politica anticriminală si criminologia

Politica anticriminală a fost definită ca analiza s i intelegerea fenomenul criminal , pe
de o parte , și punerea în aplicare a unei strategi i pentru a răspunde situaŃiilor de
delincvenŃă sau devianŃă , pe de alta parte . Rezul tă un dublu caracter al politicii
anticriminale :
3 știinŃa politicii anticriminale ;
3 practica anticriminală.

Din definiŃia dată nu rezultă un element important : decizia de politică anticriminală.
Aceasta exprimă voinŃa politică si are un caracter statal. Luând în calcul și acest
element se ajunge la următoarea definiŃie :

Politica anticriminală reprezintă ansamblul teorii lor și strategiilor concepute în scopul
stăpânirii fenomenului criminal precum si sistemul mijloacelor aplicate efectiv, de
stat, în același scop .

ÎnŃeleasă în sensul arătat anterior , politica anti criminală stabilește cu criminologia o
primă relaŃie în plan teoretic , în sensul că rezul tatele cercetării criminologice
fundamentale trebuie să fie valorificate de știinŃa politicii anticriminale . O a doua
relaŃie se stabilește în plan practic , criminologi a aplicativă fiind cea care își propune
evaluarea practicii anticriminale , deci evaluarea unei ,, părŃi ’’a politicii
anticriminale.

TEME: v

12 Uv ExplicaŃiv cumv sev stabileștev lav nivelv teoreticv șiv înv planv practicv legaturav întrev
criminologievsivpoliticavanticriminalăv.v

E1.3) Controlul fenomenului criminal

În noŃiunea de control se include atât cunoașterea fenomenului criminal cât și
stăpânirea acestuia.

Criminologia , dreptul penal și politica anticrimin ală au o contribuŃie esenŃială la
asigurarea controlului asupra fenomenului criminal .

Într3o variantă ideală sistemul de control al fenom enului criminal ar trebui să aibă , în
mare , următoarea dinamică : într3un prim circuit , criminologia teoretică analizează
fenomenul criminal iar datele obŃinute sunt transmi se știinŃei politicii anticriminale
care , pe baza datelor obŃinute elaborează proiecte normative și strategii de combatere
a fenomenului criminal ; proiectele se vor transfor ma în decizii de politică
anticriminală , iar punerea lor în aplicare se va face prin intermediul mijloacelor (
juridice ori empirice ) care acŃionează în zona pra cticii anticriminale ; într3un al doilea
circuit intervine criminologia aplicativă , care va evalua practica anticriminală și
impactul acesteia asupra fenomenului criminal pentr u a identifica soluŃiile cele mai
utile în prevenirea și combaterea fenomenului crimi nal ; datele astfel obŃinute vor fi
retransmise în zona știinŃei politicii anticriminal e pentru corectarea măsurilor iniŃiale .
( a se vedea figura nr. 4 din manual ) .

E2)sDefiniŃiascriminologieis

DefiniŃia criminologiei – caracterul compex și difi cil de abordat al obiectului
criminologiei a impus existenŃa unor maniere diferi te de abordare concretizate in
diverse tipuri de definiŃii.

Tipuri de definiŃii

1. O primă diferenŃiere are ca sursă principală per ceperea sau abordarea diferită a
domeniului criminologiei. Au existat doua tendinŃe:
3 pe de o parte, tendinŃa de realizare a unor cercetă ri specializate, cu
caracter etiologic ;
3 pe de altă parte, o tendinŃă integratoare, de reuni re a tuturor cercetărilor
specializate sub umbrela unei știinŃe unice, comple xe.

Au rezultat două maniere de definire a criminologie i :
a) definiŃiile de tip restrictiv – considerau criminol ogia drept o știinŃă a cauzelor
criminalităŃii, străina de preocuparile profilactic e ;
b) definiŃiile de tip extensiv – care au prezentat cri minologia drept o știinŃă
integratoare, preocupată atât de etiologia criminal ă, cât și de aspectele
preventiv3represive.

2. A doua diferenŃiere rezultă din abordarea diferi tă a obiectului criminologiei

Exemple de diferite definitii

13 3 definiŃia dată de E. Durkheim
3 definiŃia dată de Enrico Ferri

În prezent doctrina criminologică este dominata de o viziune echilibrată în ceea ce
privește definiŃia criminologiei, reŃinându3se atât preocupările etiologice și dinamice
în raport cu fenomenul criminal cât și preocupările profilactice.

Posibilă definiŃie : criminologia reprezintă ansamb lul cercetărilor cu caracter știinŃific
ce se ocupă : pe de o parte cu studierea fenomenulu i criminal, urmărind cunoașterea
complexă a acestuia, iar pe de altă parte cu evalua rea practicii anticriminale, în scopul
optimizării acesteia.

INTREBĂRIv/vSUBIECTEv: v
3 Dreptulvpenalvșivcriminologiav;v
3 Politicavanticriminalăvșivcriminologiav;v
3 Controlulvfenomenuluivcriminalv;v
3 DefiniŃiavcriminologiei.v

s
PRELEGEREAs IIs –sCRIMINOLOGIEs ETIOLOGICĂs:s Primeles e xplicaŃiis cus
privireslasfenomenulscriminals

DefiniŃiascriminologieisetiologices : acea subramură a criminologiei teoretice ce se
ocupă cu studierea cauzelor, condiŃiilor sau factor ilor care determină ori favorizează
fenomenul criminal.

A)sBeccaria,sprecursorsalsgândiriiscriminologices

Cesare Bonesana, marchiz de Beccaria, este consider at fondatorul dreptului penal
modern. Lucrarea lui Beccaria „Despre delicte și pe depse” prezintă și astăzi un real
interes, care nu este numai de ordin istoric. După mai bine de două secole, prin
valoarea lor, ideile lui Beccaria sunt încă actuale .

A1) Despre delicte și pedepse – conjunctura

Lucrarea Despre delicte și pedepse a aparut la Mila no, în anul 1764. Autorul, Cesare
Beccaria, era la vremea aceea un necunoscut ce nu î mplinise încă 27 de ani.

Conștient de « erezia » ideilor sale autorul și3a l uat unele măsuri de precauŃie pentru a
evita o ciocnire directă cu autorităŃile.

Contrar temerilor autorului, cartea a avut un succe s imediat si spectaculos.

Ideile cuprinse în această lucrare au declanșat tra nsformări rapide si radicale in
sistemele penale ale unor state europene. Principii le umaniste formulate în cuprinsul

14 tratatului au stat la baza redactării unor articole importante din « DeclaraŃia drepturilor
omului și cetăŃeanulu » de la 1789.

Beccaria și3a facut studiile preuniversitare într3u n colegiu iezuit. Ulterior a obtinut
titlul de doctor în drept canonic și drept roman, a bsolvind cursurile Universitatii din
Pavia. Baccaria nu a urmat însa o cariera juridică.

Ulterior publicării tratatului Beccaria a abandonat atât studiile juridice cât și pe cele
filozofice. El a fost numit profesor de economie po litică la Universitatea din Milano.

Deși a mai publicat cateva lucrări în domeniul econ omiei precum și un studiu « despre
natura stilului », singura lucrare cu adevarat valo roasă a lui Beccaria a rămas Tratatul
despre delicte si pedepse.

În Tratatul său , Beccaria demolează un întreg sist em juridico3penal , cu rădăcini
adânci, iar pe locul rămas gol , fixează doar câŃiv a « piloni ». El a fost conștient că
dacă ar fi oferit variante complete, acestea ar fi fost la rândul lor imperfecte, iar
confruntarea ar fi fost deturnată spre criticarea acestora.

TEMEv:v
Uv Ideilev cuprinsev înv Tratatulv luiv Beccariav auv decla nșatv transformăriv radicalev înv
sistemelev penalev alev maiv multorv statev europene.v DaŃ iv exemplev dev astfelv dev
transformări.v

A2) Principalele idei

Structura lucrării lui Beccaria are la bază doua c oordonate :
3 demolarea vechilor șabloane ale gândirii juridico3p enale, total
anacronice ;
3 stabilirea principiilor de bază în vederea unei noi construcŃii legislative
în domeniul penal.

Pe aceste două coordonate, principalele idei exprim ate în opera lui Beccaria ar putea
fi sistematizate astfel :
1. Codificarea riguroasă a delictelor și pedepselor , necesitatea elaborării unui corp de
legi scrise, clare si accesibile.
3 cetăŃeanul nu poate fi limitat în drepturile sale i ndividuale decât prin
voinŃa legiuitorului, ca reprezentant al voinŃei ge nerale ;
3 cetăŃeanul trebuie sa fie protejat impotriva abuzur ilor puterii ;
3 cetăŃeanul trebuie să cunoască ceea ce este permis și ceea ce este
interzis.

TEMEv:v
UvExplicaŃivevoluŃiavprincipiuluivlegalităŃiivdelic telorvșivvpedepselor,vprincipiuvsusŃinutv
devideeavcodificăriivdelictelorvșivpedepselor,vexpr imatăvdevBeccaria.v

2. Justificarea pedepsei prin caracterul ei retribu tiv, descurajant și prin urmare util
pentru conservarea ordinii sociale.

15 Beccaria susŃine necesitatea unor pedepse proporŃio nale cu delictul. În același timp,
pedeapsa nu trebuie să urmareasca o chinuire a vino vatului.

3. Necesitatea aplicării unor pedepse moderate, dar sigure și prompte.

Beccaria atrage atenŃia că violenŃa pedepselor este contagioasă și determină creșterea
violenŃei în comportamentele individuale. Sălbătici a pedepselor este nu numai
inumană, dar și inutilă, deoarece nu rigoarea supli ciului , ci certitudinea pedepsei
poate exercita un rol preventiv.

4. DesfiinŃarea pedepsei cu moartea.

Beccaria este primul care , într3o lucrare publicat ă pune sub semnul întrebării dreptul
de a recurge la pedeapsa cu moartea, solicitând abo lirea acesteia.

Pedeapsa cu moartea nu poate fi întemeiată pe nici un drept.

Pedeapsa cu moartea nu este nici necesară și nici u tilă.

« Spectacolul înspăimântător dar momentan al morŃii unui scelerat este pentru crimă o
frână mai slabă decât lungul și continuul exemplu a l unui om privat de libertatea sa. »

TEMEv:v
Uv Beccariav admitev existenŃav av douăv excepŃiiv ,v douăv situaŃiiv înv carev pedeapsav cuv
moarteavarvputeavfivnecesarăv.vCarevsuntvacestea?v

5. Introducerea sistemului acuzator în procedura pe nală ; necesitatea ca judecata și
probele să fie publice.

Beccaria critică ierarhia probelor și sugerează ca la baza aprecierii judecătorului să
stea « intima convingere ». O asemenea convingere n u poate fi formată decât pe baza
unui proces public și contradictoriu.

Este criticat sistemul prin care se impune inculpat ului prestarea unui jurământ.

6. DesfiinŃarea torturii ca procedeu de anchetă , c a mijloc de obŃinere a probelor.

Este demascat în mod virulent caracterul inuman al torturii, dar în același timp este
demonstrată inutilitatea, ineficienŃa juridică a ac esteia.

7. Necesitatea prevenirii delictelor.

In finalul cartii sale Beccaria ajunge la concluzia că “ merită mai mult a preveni
crimele , decât a le pedepsi ”.

Ideea de prevenire apare ca o finalizare firească a tuturor concepŃiilor exprimate de
Beccaria în legătură cu natura și rolul legii penal e , cu natura și rolul pedepsei .

TEME: v
UvIdeeavnecesităŃiivpreveniriivdelictelorvmaivfuses evexprimatăvpânăvlavBeccaria?v

16
A3) Actualitatea gândirii beccariene

Multe din ideile lui Beccaria, deși la prima vedere exprimă realităŃi juridice
incontestabile, au ramas și in prezent, cel putin p arŃial, simple deziderate, de unde și
caracterul lor mereu actual.
1) Principiul legalităŃii este lipsit de finalitate at âta timp cât , din cauza
inflaŃiei legislative și a lipsei de claritate a un or incriminări ,
destinatarul legii penale nu mai este în măsură să o cunoască ;
2) Caracterul retributiv al pedepselor domină politici le represive , în
detrimentul caracterului educativ ;
3) Cercetări criminologice recente au confirmat faptul că certitudinea
pedepsei are un rol preventiv mai eficient decât se veritatea pedepsei .
4) Deși la nivel european pedeapsa cu moartea a fost a bolită , în lume
există încă un mare număr de state unde pedeapsa ca pitală este încă
aplicată , fapt ce face ca dezbaterea pro și contra acestei pedepse să fie
de mare actualitate.
5) Există în continuare diferenŃe marcante între siste mul acuzatorial (
anglo3american ) și cel inchizitorial , sau mixt , specific Europei
continentale .
6) Tortura , deși a fost scoasă din arsenalul legal al mijloacelor de anchetă
din Ńările civilizate , continuă să fie utilizată î n mod ilegal la proporŃii
îngrijorătoare .
7) Prevenirea criminalităŃii reprezintă componenta ese nŃială a oricărei
politici anticriminale contemporane .

TEMEv:v
UvEplicaŃivactualitateavfiecareiavdinvideilevexprim atevdevBeccariavînvoperavsavDesprev
delictevșivpedepse.v

A4) Dimensiunea criminologică

Opera lui Beccaria conŃine idei filozofico3juridice cu un mare impact socio3legislativ
și de o mare longevitate.
CreaŃia lui Beccaria are și o dimensiune criminolog ică incontestabilă.
În cursul Tratatului regăsim germeni ai ideilor exp rimate ulterior de Ferri, Garofalo,
Sutherland.
Beccaria a avut intuiŃii corecte din punct de veder e criminologic , cum ar fi :
3 rolul certitudinii pedepsei în limitarea criminalit ăŃii ;
3 caracterul criminogen al unor practici și instituti i juridice.

INTREBĂRIv/vSUBIECTE v
3 PrincipalelevideivexprimatevdevBeccariavînvoperavsa vDesprevdelictevșiv
pedepse.v
3 ActualitateavideilorvluivBeccaria.v

REFERATEv: v
DesprevdelictevșivpedepsevUvactualitateavprincipiil orv(videilorv)vluivBeccariav

17 B)sPrincipalelesșcoliscriminologices

B1) Școala geografică (sau cartografică)

ReprezentanŃi ai acestei scoli au fost belgianul Q uetelet si francezul Guerry

Lambert Adolphe Quetelet (179631874) , doctor in ma tematică , a fost directorul
Observatorului astronomic din Bruxelles.

Principala sa lucrare a fost : « Despre om și dezvo ltarea facultăŃilor sale sau Eseu de
fizică socială », unde sunt cuprinse principalele c onstatări legate de fenomenul
criminal. Această lucrare completată și revizuită a fost republicată spre sfârșitul
carierei lui Quetelet sub denumirea « Fizica social ă sau Eseu cu privire la dezvoltarea
facultăŃilor omului ».

Quetelet aplică fenomenelor sociale metode împrumut ate din fizică și realizează o
știinŃă a omului mediu, fizica socială.

Accentuează importanŃa educatiei morale, care preva lează asupra instrucŃiei școlare.

Apreciază că nu sărăcia generează criminalitate ci , mai degrabă discrepanŃa între
posibilităŃile materiale și nevoile, aspiratiile oa menilor.

Andre3Michel Guerry (180231866), jurist de profesie , a fost directorul
departamentului de statistică penală de la Minister ul JustiŃiei din FranŃa.

Lucrări :3 « Eseu asupra statisticii morale in Fran Ńa » ;
3 « Statistica morală a Angliei comparată cu S tatistica morală a FranŃei ».

Repartizează departamentele franceze în cinci regiu ni în cadrul cărora observă o
regularitate a criminalităŃii. Din această regulari tate remarcabilă rezultă ideea potrivit
căreia “ precum fenomenele naturale , comportamentu l uman este și el supus unor
legi’’ .

Constată și el , ca și Quetelet , că nici saracia ș i nici instrucŃia școlară nu au o
influenŃă directă asupra dinamicii criminalităŃii.

Cercetările ambilor reprezentanŃi ai școlii geograf ice s3au bazat pe primele statistici
criminale europene.

Cei doi cercetători au formulat « Legea termică a criminalităŃii » lege potrivit căreia :
‘’ infracŃiunile împotriva persoanelor predomină în regiunile sudice și în timpul
sezonului cald , iar infracŃiunile contra patrimoni ului predomină în regiunile nordice
și în timpul sezonului rece ‘’ .

TEMEv:v
UvCevconstatăvLegeavtermicăvavcriminalităŃiiv?v

18
B2) Școala Lyoneză

Alexandre Lacassagne (184331924), profesor de medic ină legală la Universitatea din
Lyon , a fost principalul exponent al acestei școli .

Teoria lui Lacassagne se poate rezuma la câteva afo risme care au rămas celebre :
3 Orice act dăunător existenŃei unei colectivităŃi es te o crimă ;
3 Orice crimă este un obstacol în calea progresului ;
3 Mediul social este « supa de cultura » a criminalit ăŃii ; microbul este
criminalul , un element care nu are importanŃă decâ t în ziua în care
gasește « supa » care îl face să fermenteze ;
3 SocietăŃile au criminalii pe care îi merită.

Opiniile mai sus mentionate au reușit să inducă în eroare pe mulŃi istorici ai
criminologiei, care au facut din Lacassagne « șeful » unei școli a mediului social
practic inexistentă.

În realitate Lacassagne a fost un partizan al freno logiei lui Gall și un admirator secret
al lui Lombroso pentru criticarea caruia și3a dedic at aproape întreaga energie.

La moartea lui Lombroso, Lacassagne abandonează org oliile și publică un articol
elogios la adresa rivalului sau.

B3) Școala socialistă

Are ca fundament opiniile formulate de Marx (181831 883) și Engels (182031895).

Potrivit conceptiei marxiste, criminalitatea depind e de conditiile economice, în sensul
că inegalitatea economică generează criminalitate.

Din considerente ideologice școala socialistă prezi ntă o variantă extremă,
transformând explicaŃii parŃiale în explicaŃii cu c aracter general, valabile pentru
fenomenul criminal în ansamblu. Se comite astfel o eroare de ordin știinŃific, sesizată
chiar în epocă de Garofalo.

Căderea comunismului a antrenat pierderea unicului suport al criminologiei marxiste,
cel ideologic.

TEMEv:v
UvCumvavcombatutvGarofalovteoriilevsocialistev?v

B4) Școala interpsihologică

Fondatorul acestei orientări a fost criminologul fr ancez Gabriel Tarde (184331904).

Principalele lucrări : »Criminalitatea comparată » și « Legile imitaŃiei ».

Constată o creștere a criminalitătii în cifră absol ută , de proporŃii îngrijorătoare.

19 Atrage atenŃia asupra unor capcane ale statisticilo r. Astfel, a observat o scădere a
numarului de crime, în timp ce delictele crescuseră de trei ori. Era vorba însa de o
deformare a realitatii ca urmare a faptului că un n umar mare de fapte au trecut din
categoria crimelor în cea a delictelor.

Teoria lui Tarde se fondează pe constatarea potrivi t căreia raporturile interumane sunt
guvernate de un fapt social fundamental : imitaŃia. Comportamentul criminal este un
comportament imitat.

Tarde considera că sociologia nu este decat o inter psihologie, atâta timp cât nu avem
de a face decât cu raporturi interindividuale.

Privită ca teorie socială cu caracter general, cons trucŃia lui Tarde este criticabilă. Cu
toate acestea, rolul important al imitaŃiei în cadr ul comportamentului uman este
subliniat și în psihologia contemporană .

TEMEv:v
UvExplicaŃivrolulvimitaŃieivînvraporturilevinteruma nevînvopiniavluivGabrielvTarde.v

B5) Scoala sociologică

Principalul reprezentant este Emile Durkheim (18583 1917).

Principalele lucrări ale acestuia : « Despre divizi unea muncii sociale », « Regulile
metodei sociologice », « Suicidul », « Două legi al e evoluŃiei penale ».

E. Durkheim reduce faptele morale la fapte sociale, pe care le consideră independente
de conștiinŃa individuală. El consideră crima un fe nomen de normalitate socială .

Crima este nu numai un element inerent oricărei soc ietăŃi sănătoase, ci chiar un
« factor de sănătate publică », ceea ce duce la urm atoarele concluzii »
1. din moment ce crima este un fenomen normal, ea nu p rovine din cauze
excepŃionale, ci din structura însăși a culturii ca reia îi aparŃine ;
2. deoarece criminalitatea este rezultatul marilor cur ente colective ale societăŃii,
existenŃa și raporturile sale cu ansamblul structur ii sociale prezintă un caracter
de permanenŃă ;
3. deci, criminalitatea trebuie înŃeleasă și analizată nu prin ea însăși, ci totdeauna
relativ la o cultura determinată în timp și spaŃiu.

Durkheim introduce termenul de anomie ( cuvântul pr ovine din grecescul anomos :
fără lege) pe care îl înŃelege în sensul de « slăbi re a rolului normelor sociale ».

TEMEv:v
UvÎnvcevconstăvoriginalitateavopiniilorvluivDurkhei mv?v
v
ÎNTREBĂRIv/vSUBIECTEv: v
v
v UvPrincipalelevșcolivcriminologicev:vreprezentanŃi v,vpunctevdevvederevexprimatev
devaceștiav.v

20

PRELEGEREAsIIIs–sCRIMINOLOGIEsETIOLOGICĂs:sPozitivi smulsitalians

A)sPremiselespozitivismuluisitalians

1. Semieșecul școlii clasice a dreptului penal, res pectiv neputinŃa acesteia de a
propune soluŃii valabile pentru limitarea fenomenul ui criminal.

Gândirea pozitivistă apare ca o continuare, dar și ca o replică la școala clasică .

TEMEv:v
Uv ArătaŃiv cumv sintetizeazăv v Enricov Ferriv raporturil ev dintrev celev douăv orientăriv ,v
clasicăvșivpozitivistăv.v

2. Dezvoltarea cercetării știintifice , în general , și , în particular, aplicarea metodei
inducŃiei pozitive, caracteristică pentru secolul a l XIX –lea.

O influenŃă considerabilă asupra ideilor pozitivist e a fost exercitată de doctrina
evoluŃionistă .

Studiile realizate de Gall și Morel au influentat l a rândul lor , în mod direct și decisiv ,
în primul rând cercetările lui C . Lombroso dar și pe cele ale celorlalti reprezentanŃi ai
pozitivismului :

a) Franz Joseph Gall (175831828) a studiat medicina la Strasbourg si Viena, fiind
preocupat în principal de problemele legate de anat omia creierului. Intre 181031819
apar cele patru volume ale celei mai importante din tre lucrările sale : « Anatomia si
fiziologia sistemului nervos în general și a creier ului în particular ».

Gall formulează o teorie a tendinŃelor umane potriv it căreia comportamentul omului
este reglat prin « jocul » unor tendinŃe care își g ăsesc fiecare « condiŃia materială de
posibilitate » într3o porŃiune a cortexului. PorŃiu nea este proeminentă dacă tendinŃa
este dezvoltată și, respectiv, atrofică dacă tendin Ńa este redusă, rezultând o adevarată
« cartografie corticală ».

Potrivit lui Gall ar exista, în principiu, trei zon e care ar putea interesa fenomenul
criminal și care ar putea fi sondate printr3o « cra nioscopie abilă ».

Gall a fost primul susŃinător al ideii de « localiz are », idee ce a fost reluată ulterior de
numeroși savanŃi, dând naștere unor polemici aprins e .

Astăzi știm că localizarea există până la un anumit punct. În același timp, deoarece
marea majoritate a activităŃilor mentale cer ca num eroase zone corticale să lucreze în
colaborare, ideea de localizare nu poate fi sistema tizată și împinsă până la ultimele ei
consecinŃe.

TEMEv:v

21 UvIndicaŃivparticularităŃilevcelorvtreivzonevcranie nevcarev,vpotrivitvluivGall,varvputeav
influenŃavfenomenulvcriminalv?v

b) Benedict August Morel (180931873), de profesie m edic psihiatru , și3a desfășurat
activitatea într3un azil public, unde a efectuat ce rcetări concretizate într3o vastă
lucrare : ,, Tratat privind degenerescentele fizice , intelectuale și morale ale speciei
umane ‘’ .

Morel concepe degenerescenŃa ca pe o maladie eredit ară , maladie ce are drept efect o
deviere a individului de la tipul normal.

El trateaza pe larg problema nebuniei morale și fac e o clasificare a maladiilor mentale
arătând care sunt cele predispuse la crima.

3. A treia premisă generală a pozitivismului este r eprezentată de explicaŃiile cu privire
la fenomenul criminal , anterioare sau contemporane cu școala pozitivistă , explicaŃii
grupate în principalele școli criminologice .

ExplicaŃiile formulate în cadrul școlilor amintite au constituit puncte de reper
importante pentru cercetatorii italieni.

ÎNTREBĂRIv/vSUBIECTEv: v
v
UPremiselevpozitivismuluivitalian.v

B)sCesaresLombrosos
(183531909)

Cesare Lombroso s3a născut la 6 noiembrie 1835 la V iena. Și3a făcut studiile la
facultăŃile din Padova, Viena și Pavia, iar din anu l 1859 a inceput să lucreze ca medic
militar.

În anul 1864 i se încredinŃează cursul de psihiatri e la Universitatea din Pavia și
devine, în acelasi timp, director al unui azil de a lienaŃi.

În 1876 ocupă postul de profesor de medicină legală la Torino.

În același an publică lucrarea « L’Uomo delinquente », care în scurt timp îl face
celebru.

Alte lucrări : « Antropologia criminală și recentel e ei progrese », « Omul de geniu ».

Sub influenŃa ideilor sale are loc în 1885 la Roma, primul Congres International de
Antropologie criminală .

Cesare Lombroso a murit la 18 octombrie 1909.

B1) Teoria anormalităŃii biologice

22 La originea cercetărilor lombrosiene a stat descope rirea, la craniul unui criminal, în
zona occipitală medie, a unei adâncituri accentuate , trasatură ce se regasea la unele
cranii primitive. Această descoperire i3a sugerat l ui Lombroso ipoteza atavismului
(adică oprirea în dezvoltare pe lanŃul filogenetic) . Pentru verificarea acestei ipoteze
Lombroso a efectuat numeroase cercetări, ajungând l a studierea a 383 de cranii.

A reușit să distingă așa3zisele stigmate ale omului criminal : sinusurile frontale foarte
depărtate, pomeŃii și fălcile voluminoase, orbitele mari și depărtate, asimetria feŃei și a
deschiderilor nazale, apendice lemurian al fălcilor .

A studiat anomalii ale creierului, ale scheletului și ale unor organe interne.

A extins cercetările la criminali în viaŃă. Printre altele a constatat faptul că lipsa
durerii (analgezia) îl apropie pe criminal de omul salbatic.

O a doua fază a cercetarilor s3a referit la unele m alformaŃii morfo3funcŃionale de
natură degenerativă.

În acest context Lombroso a stabilit existenŃa unor analogii între « nebunul moral » și
« criminalul născut », mai ales sub aspectul simŃul ui moral.

Examinarea criminalului nebun a scos la iveala exi stenŃa acelorași stigmate ca și în
cazul omului criminal , stigmate ce sunt explicate de această dată pe baza
degenerescenŃei.

Într3o ultima etapă Lombroso se concentrează asupra studiului epilepsiei. El considera
că epilepsia este , pe de o parte , « una dintre ps ihozele cele mai atavice » iar , pe de
altă parte , « nucleul tuturor degenerescenŃelor ».

În concluzie, teoria lombrosiană parcurge trei faze :
1. natura atavică a criminalului ;
2. raportul dintre degenerescentă și criminalitate ;
3. criminalitatea ca formă a epilepsiei ; impulsurile spre crimă sunt considerate a
fi echivalentul convulsiilor epileptice .

În teoria lombrosiană fenomenul criminal este deter minat de o anormalitate biologică
bazată pe atavism organic și psihic și pe o patolog ie epileptică.

B2) ImportanŃa operei lombrosiene

Lombroso a fost primul care a făcut ca studiul crim inalului să treacă de la faza
metafizică la studiul știinŃific, aplecându3se asup ra realităŃii. Cercetarile lui Lombroso
au constituit punctul de plecare a numeroase invest igaŃii știinŃifice cu privire la
fenomenul criminal.

Lombroso este un precursor al biotipologiei.

Opera sa conŃine constatări utile și actuale, cum a r fi cele referitoare la infractorii
bolnavi mintal , la alcoolism etc.

23 Lombroso neagă ideea de liber arbitru și, implicit, pe cea de răspundere morală , ca
temei al represiunii.

v

REFERATEv: v
3 Omulvdevgeniuv;v
v
3 Omulvcriminalv;v
v
3 Antropologiavcriminalăvșivrecenteleveivprogrese.v
v
ÎNTREBĂRIv/vSUBIECTEv: v
v
3 Teoriavanormalitătiivbiologicev
.v
3 ImportanŃavopereivlombroziene.v

s
s
C)sRaffaelesGarofalos
(1851 – 1934)

Baronul R. Garofalo a fost magistrat de carieră , î ndeplinind funcŃia de Președinte de
Cameră la Curtea de Apel din Neapole.

Principala sa lucrare, « Criminologie », a fost pub licată prima dată în 1885.

Este primul care a utilizat denumirea de criminolog ie în sensul contemporan.

C1) Teoria anormalităŃii morale

ConstrucŃia teoretică a lui Garofalo se întemeiază pe noŃiunea de delict natural.

NoŃiunea de crimă trebuie privită din punct de vede re sociologic, nu juridic.

Pentru a stabili noŃiunea de crimă trebuie realizat ă distincŃia dintre delicte naturale și
delicte convenŃionale. NoŃiunea de crimă, în sens s ociologic, ar trebui să includă doar
categoria delictelor naturale.

Crima rănește acele sentimente pe care le numim « s imŃul moral » al unei
colectivităŃi. Singurele sentimente care au importa nŃă pentru morala socială sunt
« sentimentele altruiste ». În categoria sentimente lor altruiste există doua constante :
« mila și probitatea ». Pe baza celor două sentimen te fundamentale, mila și probitatea,
Garofalo consideră ca se poate realiza identificare a delictelor naturale , a crimelor :
‘’elementul de imoralitate necesar pentru ca un act dăunător să fie considerat drept
criminal de către opinia publică , este vătămarea a celei părŃi a simŃului moral care
constă în sentimentele altruiste fundamentale , mil a și probitatea … ‘’ .

24
Garofalo iși propune identificarea tipului criminal , a individului capabil sa comită un
delict natural. Pentru aceasta Garofalo recurge la o evaluare obiectivă a rezultatelor
cercetărilor întreprinse de Lombroso și discipolii săi.

Pe baza acestei evaluari Garofalo admite ideea că d elincvenŃii sunt fiinŃe aparte, din
punct de vedere antropologic tipul criminal fiind d eparte de a fi conturat.

Criminalul este un anormal deoarece diferă de major itatea contemporanilor și
concetăŃenilor săi prin « lipsa anumitor sentimente » și a anumitor dezgusturi.

Pentru Garofalo « criminalul tipic este un monstru în plan moral » ; este acela căruia
« îi lipsește total altruismul ».

Garofalo admite existenŃa unei zone intermediare în tre delincvenŃi și oamenii normali,
deoarece consideră că este imposibil să tragem o l inie care să separe în mod distinct
lumea criminală de cea a oamenilor onești, pentru c ă există peste tot in natură grade și
nuanŃe.

În cadrul tipului criminal general conceput, Garofa lo stabilește urmatoarele categorii :
1) asasini ; 2) violenŃi ; 3) necinstiŃi ; 4) cinic i.

TEMEv:v
v
UvArătaŃivdiferenŃavîntrevdelictelevnaturalevșivcel evconvenŃionale.v

C2) ImportanŃa operei lui Garofalo

Teoria anormalităŃii morale nu poate constitui o ex plicaŃie general valabilă. O serie de
teorii moderne cu privire la fenomenul criminal au preluat însă ideea, integrand3o intr3
un cadru explicativ mai larg.

Garofalo constată că instrucŃia nu are efect benefi c direct asupra fenomenului
criminal.

Arată că religia ar putea avea efecte benefice doar dacă perceptele morale sunt
receptate în copilărie.

Demonstrează că factorii economici nu reprezintă ad evarata cauză a criminalităŃii.

Introduce noŃiunea de periculozitate a infractorulu i.

Garofalo deŃine prioritatea în sublinierea necesită Ńii efectuării de anchete sociale cu
privire la infractor.

REFERATEv: v
3 Criminologiev:vdistincŃiavvdelictvnaturalv–vdelictv conventionalv;v
3 IdeeavdevcodvpenalveuropeanvlavGarofalov

25
ÎNTREBĂRIv/vSUBIECTE v:v
v
3 Teoriavanormalitatiivmoralev;v
3 ImportanŃavopereivluivGarofalo.v
v
v
v
v
D)sEnricosFerris
(185631929)

Ferri a urmat studii juridice la Universitatea din Bologna. A fost profesor universitar,
avocat și om politic. A avut o bogată activitate șt iinŃifică.

Principala lucrare a lui Ferri a apărut în 1881 sub denumirea « Noile orizonturi ale
dreptului penal » și a fost republicată ulterior cu titlul « Sociologie criminală ». În
această lucrare autorul formulează o teorie multifa ctorială a delictului.

Ferri constată că în doctrina criminologică , de3a lungul timpului , au existat trei mari
variante explicative cu privire la originea delictu lui , care a fost considerat un
fenomen de :
3 normalitate (fie biologică , fie socială);
3 anormalitate biologică;
3 anormalitate socială.

Deși utilizează formula anormalitate biologico 3 so cială , Ferri ia in considerare și
factorul psihic.

TEME :v
UvCarevestevorigineavdelictuluivînvopiniavluivFerri ?v

D1) Teoria anormalităŃii bio3psiho3sociale

În construirea teoriei sale Ferri pleacă de la clas ificarea criminalului în cinci categorii:

1) criminalii nebuni ;
Intră în această categorie toate cazurile patologic e. O varietate aparte o reprezintă
nebunul moral.

2) criminalii născuŃi ;
Sunt cei la care se regăsesc, de o manieră evidentă , caracteristicile speciale ale omului
criminal relevate de antropologia criminală. Marea majoritate a recidivistilor este
alcatuită din criminali născuŃi sau criminali din o bișnuinŃă.

3) criminalii obișnuiŃi sau din obișnuinŃă dobândit ă ;
Se caracterizează prin slăbiciune morală la care se adaugă stimuli ai circumstanŃelor și
mediului corupt. Deseori încep activitatea infracŃi onală la o vârstă fragedă și comit

26 infracŃiuni contra proprietăŃii. DetenŃia îi degrad ează fizic și moral , în loc să îi ajute
să se îndrepte .

4) criminalii de ocazie ;
În această categorie se regăsesc cei care sunt împi nși să comită fapte penale de unele
condiŃii legate de mediul fizic și social.

5) criminalii din pasiune ;
Sunt o varietate a criminalilor de ocazie. Comit de cele mai multe ori atentate contra
persoanei. Au un temperament sanguin sau nervos și o sensibilitate exagerată.

GraniŃele între cele cinci categorii de criminali n u sunt foarte ferme.

Factorii criminogeni sunt grupati de Ferri în trei categorii :

1) factorii antropologici ; aceștia sunt divizaŃi l a rândul lor în trei subcategorii :
a) constituŃia organică ;
b) constituŃia psihică ;
c) caracteristicile personale ale criminalului.

2) factorii fizici sau cosmo3telurici ;
3 cuprind toate cauzele aparŃinând mediului fizic.

3) factorii sociali ;
3 rezultă din mediul social în care trăiește delinc ventul.

Concluzia este că în opinia lui Ferri, crima ca fen omen individual este determinata de
o multitudine de factori concurenŃi de natură biolo gică , psihologică și socială.

TEMEv:v
UvDativexemplevdevfactorivcriminogenivdevnaturăvfiz icăvșivdevnaturăvsocială.v

D2) ContribuŃia lui Ferri la dezvoltarea gândirii c riminologice

Ferri constata că intr3un mediu social dat, în cond itii individuale și fizice date, se
produce un număr determinat de infracŃiuni. În cond iŃii deosebite, legate de fenomene
economice sau politice, numărul infracŃiunilor poat e atinge un prag maxim. Astfel, se
impun două constatări importante :
3 nu există o regularitate a fenomenului criminal ;
3 pedepsele nu au eficienŃa care le este atribuită în general.

Concluzia este că trebuie să se recurgă la echivale nŃi ai pedepselor.

Ferri elaborează un adevarat program de reformă soc ială :
3 în plan economic ;
3 din punct de vedere politic;
3 în domeniul știinŃific;
3 în plan civil și administrativ;
3 în privinŃa educaŃiei

27
Ferri formulează teoria pozitivistă a răspunderii p enale.

Astfel, Ferri neagă ideea de liber arbitru. Se neag ă implicit ideea de răspundere
morală , pe care o înlocuiește cu răspunderea socia lă.

TEMEv:v
3 CevreprezintăvechivalenŃiivpedepselorvînvopiniavlui vFerriv?;v
3 IndicaŃivelementevdinvprogramulvdevreformăvelaborat vdevFeriiv(învplanv
economic,vpolitic,vștiinŃific,vcivil,vadministrativ vsiveducaŃional)v;v
3 ExplicaŃivteoriavpozitivistăvavrăspunderiivpenalevf ormulatăvdevFerri.v
v
ÎNTREBĂRIv/vSUBIECTEv :v
3 TipurivdevcriminalvșivfactorivcriminogenivlavE.vFer riv;v
3 ContribuŃiavluivFerrivlavdezvoltareavgândiriivcrimi nologice.v
v
REFERATEv :v
3 Sociologievcriminalăv;v
3 Tipurivdevcriminalvsivfactorivcriminogeniv;v
3 Substitutelev(echivalenŃiiv)vpedepseiv;v
3 Negareavideiivdevlibervarbitru.v

E)sCaracteristicilesșcoliispozitivistes

1) Studiul complet al fenomenului criminal, ca real itate umană și socială și, în mod
corelativ, contestarea viziunii abstracte asupra cr imei;

2) Formularea unor concluzii bazate pe observarea f enomenului criminal, pe metoda
inducŃiei pozitive și renunŃarea la deducŃia aprior ică, speculativă;

3) Negarea “liberului arbitru” și înlocuirea aceste i idei cu cea a determinismului bio3
psiho3social ;

4) Înlocuirea ideii de răspundere morală cu cea de răspundere socială ;

5) Justificarea activităŃii juridico3penale prin ra Ńiuni de apărare socială, ceea ce
presupune măsuri de protecŃie și măsuri de prevenir e.

ÎNTREBĂRIv/vSUBIECTEv :v
UvCaracteristicilevșcoliivpozitiviste.v

PRELEGEREAs IVs –s CRIMINOLOGIEs ETIOLOGICĂs:s Teoriiles etiologices
modernes

TEORIILEsETIOLOGICEsMODERNEs

28 ExplicaŃiile etiologice moderne prezintă următoarel e caracteristici :

1) admit ideea că fenomenul criminal reprezintă un fen omen multifactorial ;
2) diversele teorii etiologice s3au ocupat fiecare în mod prioritar de o anumită
categorie de factori care au fost consideraŃi prep onderenŃi (biologici, morali,
sociali) , fără ca prin aceasta să se nege caracter ul multifactorial al
fenomenului criminal;
3) se pleacă de la premisa că și comportamentul crimin al, ca și celelalte conduite
umane, reprezintă un comportament psihologic ; de a ceea, teoriile etiologice
moderne au un element comun : factorul psihologic.

ÎNTREBĂRIv/vSUBIECTE v
UvCaracteristicilevteoriilorvetiologicevmoderne.v

A)sTeoriilespsihoîbiologices

Continuă tradiŃia lombrosiană.

Conform ideii centrale a acestor teorii, crima ca f enomen individual are o baza
biologică.

Se consideră că ceilalŃi factori, exteriori individ ului, au doar un rol secundar.

A1)sTeoriasbioîtipologicăs

Se afirmă că există o corelaŃie între activitatea c riminală și biotip.

Ernest Kretschmer (188831964), psihiatru german, a observat existenŃa unei relaŃii
între unele tipuri morfologice și anumite tulburări psihice.

În principala sa lucrare : « Structura corpului si caracterul » Kretschmer consideră că
se pot distinge patru tipuri de indivizi :

1) tipul picnicomorf (sau picnic) ;
2) tipul leptomorf (sau astenic);
3) tipul atletomorf (sau atletic);
4) tipul displastic.

TEME: v
3 ÎnvraportvcuvcevelementevsevpoatevstabilivcorelaŃia vîntrevactivitateav
criminalăvșivbiotip?v
3 ExplicaŃivcelevpatruvtipurivdevindivizivpotrivitvte orieivluivKretschmer.v

A2)sTeoriasinadaptăriisbioîpsihices

A fost formulată de criminologul suedez Olof Kinber g în lucrarea “Probleme
fundamentale ale criminologiei”.

29 Pentru a stabili cauzele crimei este necesar a se a naliza structura bio3psihică a
individului, personalitatea acestuia.

Există două elemente ce trebuie avute in vedere la analiza structurii bio3psihice:

I) Nucleul constitutional3 reprezintă suma tendinŃe lor reacŃionale ale individului. Se
pot distinge patru trăsături psihologice fundamenta le ce alcătuiesc nucleul
constitutional:
1. capacitatea – nivelul maxim pe care poate să îl ati ngă inteligenŃa unui
individ sub influenŃa unor condiŃii de mediu optim;
2. validitatea – cantitatea de energie de care dispune individul;
3. stabilitatea – se referă la facultatea subiectului de a dobândi
compertamente ferme, durabile, astfel încât să poat ă face acelasi lucru
în acelasi fel, economisind forŃă ;
4. soliditatea – se referă la coeziunea internă a pers onalităŃii, în opoziŃie
cu disociabilitatea.

Aceste trăsături se regăsesc în personalitatea indi vizilor în cantităŃi variabile : in
excedent, mediu sau deficitar. În cazuri extreme vo m avea perechi diametral opuse
(ex. supercapabil3subcapabil )

Pe de altă parte este nevoie a se lua în calcul și cel de3al doilea element :

II) FuncŃia morală
3 este compusă din elemente emoŃionale și elemente cognitive. Dacă se ia în
considerare calitatea acestor elemente se pot disti nge patru categorii de subiecŃi :
1. indivizi a căror funcŃie morală se reduce la unele cunoștinŃe ale evaluărilor
morale, general acceptate, dar cărora le lipsește e lementul emoŃional aproape
complet ;
2. indivizi care nu numai că posedă cunoștinŃe despre regulile morale dar sunt
capabili să reacŃioneze emoŃional la stimuli adecva Ńi ;
3. indivizi ale caror funcŃii morale au suferit modifi cări în urma unor leziuni
patologice ale Ńesuturilor cerebrale ;
4. indivizi care cunosc regulile morale, răspund emoŃi onal la stimuli, însă au o
percepŃie deformată a sensului real al actului ; su nt în eroare cu privire la
semnificaŃia morală a acestuia.

În urma combinaŃiei dintre un anumit tip de nucleu constituŃional și o anumită
configuraŃie a funcŃiei morale, rezultă indivizi in adaptaŃi care, la anumiŃi stimuli, vor
reacŃiona în contradicŃie cu legea penală.

Kinberg studiază și cazurile psihopatologice, unde există de obicei alterări grave ale
funcŃiei morale și analizează predispoziŃiile spre delict în aceste cazuri.

TEMEv:v
Uv Carev suntv trăsăturilev psihologicev fundamentalev ca rev alcătuiescv nucleulv
constituŃionalv?v
UvvCevcategoriivdevsubiecŃivpotvfivdesprinsevpevbaz avconfiguraŃieivfuncŃieivmoralev?v

30 A3)sTeoriasconstituŃieiscriminales

Reprezentantul acestei teorii este criminologul ita lian Benigno di Tullio, profesor la
Universitatea din Roma, a cărui principală lucrare « Tratat de antropologie
criminală » a fost publicat prima oară in 1945.

Pentru di Tullio studiul crimei nu poate fi exclusi v biologic ori exclusiv sociologic, ci
totdeauna biosociologic.

Autorul încearcă să determine factorii ce conduc la formarea unei personalitati
criminale.

Cercetările si concluziile lui di Tullio s3au aprop iat cel mai mult de teoria
lombrosiană. Autorul se folosește însă de unele des coperiri noi in domeniul bio3
psihologiei și geneticii ; în plus, nu evită să se pronunŃe asupra factorilor sociali și
asupra legaturii dintre aceștia și personalitatea c riminală.

v
TEMEv:v
3 CevintelegevB.vdivTulliovprinvconstituŃievcriminală v?v
3 Carev suntv factoriiv carev conducv lav formareav uneiv per sonalităŃiv
criminale,vpotrivitvluivB.vdivTulliov?v

A4)sTeoriasgeneticăs

Cariotipul uman presupune 46 de cromozomi dispusi i n 23 de perechi, din care 22
reprezinta “soma” (partea nereproductivă), iar o pe reche reprezintă germenul (partea
ce asigura reproducerea) alcatuită din cromozomi se xuali.

Sexul genetic este conditionat de prezenŃa sau abse nŃa unui cromozom particular notat
cu litera y : astfel formula feminină este 46xx iar formula masculină este 46xy.

Anomaliile cromozomiale frecvente la delincvenŃi su nt în legatură cu cromozomii
sexuali.

a) O primă anomalie relevantă din punct de vedere c riminologic ce a fost descoperită
este reprezentată de formula 47xxy, respectiv exist enta suplimentară a unui
cromozom de tipul x (anomalie denumită sindromul Kl inefelter). InfracŃiunile comise
de cei care prezintă această anomalie sunt diverse , de la furt la agresiune ; s3a putut
constata totuși o tendinŃă spre fapte cu tematică s exuală .

b) O a doua aberaŃie cromozomială este reprezentată de sindromul xyy, unde apare
deci un cromozom y in exces. PredispoziŃia spre com iterea de infracŃiuni este mai
accentuată la indivizii având această anomalie , fa Ńă de cei atinși de sindromul
Klinefelter . Specific pentru subiecŃii purtători a i unui y suplimentar este comiterea
unor infracŃiuni de violenŃă .

Ambele anomalii pot exista și la indivizi perfect n ormali. Prin urmare explicaŃiile
bazate pe formula cromozomială nu pot fi generaliza te. Concluzia poate fi că aceste

31 anomalii constituie o predispozitie și chiar dacă i ndivizi cu astfel de anomalii ajung să
comită frecvent infracŃiuni, acest deznodământ nu e ste obligatoriu. Interesul cercetarii
criminologice în acest domeniu s3a diminuat pentru o perioadă, un rol important in
acest sens avându3l și problemele etico3juridice pe care le3au generat aceste cercetări.

TEMEv:v
3 SindromulvKlinefelterv:vcaracteristici,vfrecventă,v faptevcomise.v
Uv Sindromulv47vxyyv:vcaracteristiciv,vfrecvenŃăv,vs pecificulvcriminalităŃiiv.v
Uv CarevsuntvproblemeleveticoUjuridicevlegatevdevteo riavgeneticăv?v
v
ÎNTREBĂRIv/vSUBIECTE v:v
3 TeoriavbioUtipologicăv;v
3 TeoriavinadaptariivbioUpsihice;v
3 Teoriavconstitutieivcriminale;v
3 Teoriavgenetică.v

B)sTeoriilespsihoîsociales

Acordă o importanŃă sporită factorilor sociali ai f enomenului cirminal.

Încearcă să răspundă la intrebarea : de ce viaŃa so cială determină anumiŃi indivizi să
comită fapte penale, în timp ce alŃi indivizi nu de vin delincvenŃi ? Aceste teorii sunt
denumite teoriile factorilor sociali ai delincvenŃe i și intră în această categorie Teoria
asociaŃiilor diferenŃiate, Teoria conflictelor de c ulturi si Teoria anomiei.

Există și unele excepŃii, unde întrebarea este pusă dintr3o perspectivă contrară : de ce
majoritatea indivizilor se supune legii și nu comit e fapte penale ? Aceste teorii au fost
regrupate sub denumirea Teoriile factorilor sociali ai respectului legii penale.
AparŃine acestei categorii Teoria angajamentuluui.

B1)sTeoriasasociaŃiilorsdiferenŃiates

AparŃine criminologului american Edwin Sutherland, profesor la Universitatea din
Indiana.

Principala sa lucrare a fost publicată iniŃial cu t itlul « Criminologie » , în anul 1924 și
republicată în 1934 sub denumirea « Principii de cr iminologie ». În aceasta lucrare
este formulată teoria asociaŃiilor diferentiate.

ExplicaŃia actului criminal în viziunea lui Sutherl and presupune urmatoarele
coordonate:
1. comportamentul criminal este învăŃat;
2. învăŃarea se realizează în contact cu alte persoane , printr3un proces complex
de comunicare;
3. învăŃarea are loc mai ales în interiorul unui grup restrâns de persoane;
4. procesul de învatare presupune: asimilarea tehnicil or de comitere a
infracŃiunilor; orientarea mobilurilor, a tendinŃel or impulsive, a
raŃionamentelor și atitudinilor;

32 5. orientarea mobilurilor și a tendinŃelor impulsive s e face în funcŃie de
interpretarea favorabilă sau defavorabilă a dispozi Ńiilor legale;
6. un individ devine criminal daca interpretarile defa vorabile respectului legii
domină interpretarile favorabile ;
7. asociaŃiile diferenŃiate pot varia în privinŃa dura tei, frecvenŃei, intensităŃii etc. ;
8. formaŃia criminală prin asociaŃie nu se dobândește doar prin imitaŃie ;
9. comportamentul criminal este expresia unui ansamblu de nevoi și valori, dar
nu se explică prin aceasta.

Un grup poate fi organizat fie de manieră a favoriz a dezvoltarea fenomenului
criminal, fie de maniera a i se opune. Majoritatea grupurilor sunt ambivalente, iar rata
criminalităŃii este expresia unei organizari difere nŃiate a grupului.

TEME v
3 Carev suntv tipurilev devexplicatiiv stiintificev alev fe nomenuluiv criminal,v
potrivitvluivSutherlandv?v

v
vREFERATEv :v
3 TeoriavasociaŃiilorvdiferenŃiatev;v
3 DelincvenŃavjuvenilăv;v
3 Criminalitateavgulerelorvalbe.v

B2)sTeoriasconflictelorsdesculturis

AparŃine criminologului american Thorsten Sellin, f ost profesor al Universitatii din
Pennsylvania și președinte al SocietăŃii InternaŃio nale de Criminologie.

Principala sa lucrare : « Conflictul cultural și c rima » 3 publicată prima oara in 1938.

Sellin considera că o cunoaștere pur știinŃifică în criminologie este iluzorie. În aceste
condiŃii, « ambiŃia » criminologiei ar trebui să se limiteze doar la formularea unor
ipoteze cu un grad sporit de probabilitate. În aces t sens considera Sellin că trebuie
apreciată și propria lui teorie .

Termenii de cultură și conflict au , pentru Sellin , o semnificaŃie particulara.

Se poate vorbi de un conflict cultural atunci când conduita unei persoane, socialmente
aprobată sau chiar cerută într3o anumită situaŃie î ntr3un grup , nu este apreciată de
aceeasi manieră în celelalte grupuri sociale la car e persoana respectivă datorează
supunere.

Există în principal trei situiaŃii generatoare de c onflict :
1. conflictul poate să apară între două atitudini perf ect morale, dar bazate pe
valori diferite ( de exemplu în cazul colonizării ) ;
2. conflictul se poate situa între legi arbitrare ori legi care favorizeaza corupŃia,
pe de o parte, și indivizi care se supun unor conce pŃii morale sănătoase, pe de
alta parte ; ( de exemplu în cazul stării de ocupaŃ ie ) ;

33 3. conflictul se poate ivi între legi conforme cu valo rile socialmente acceptate si
indivizi ce au coduri morale particulare. ( de exem plu în cazul imigranŃilor )

Teoria conflictelor de culturi , ca și ceelalte teo rii criminologice , nu poate oferi decât
o explicaŃie parŃială cu privire la etiologia fenom enului criminal.

TEMEv:v
UvCevînŃelegevSellinv,vînvexplicaŃiilevsalev,vprinv termeniiv:v«vculturav»vșiv«vconflictv
culturalv»v?v

B3)sTeoriasanomieis

Această teorie a fost formulată de sociologul amer ican Robert K. Merton în lucrarea
« Teoria socială si structura socială » .

Pe de o parte, Merton își insuseste concepŃia lui D urkheim potrivit căreia
criminalitatea este o problemă intim legată de stru ctura socială și variază în funcŃie de
această structură.

Pe de altă parte, este preluată de la sociologul fr ancez noŃiunea de anomie , care este
adaptată situaŃiei concrete pe care o prezenta , la aceea dată , societatea americană.

Anomia este concepută ca o stare de absenŃă ori de slabire a normei, ceea ce duce la o
lipsă de coeziune între membrii comunităŃii. În exp licarea stării de anomie autorul
utilizează doua concepte : cel de cultură și cel de organizare socială.

Starea de anomie se instalează atunci când există u n decalaj prea mare între scopurile
propuse și mijloacele legitime, accesibile pentru a numite categorii sociale. Aceste
categorii defavorizate recurg la mijloace ilegale, la criminalitate, pentru satisfacerea
scopurilor propuse de cultura ambiantă.

Ipotezele sugerate de Merton au trezit un interes d eosebit în lumea știinŃifică și
numeroase cercetări ulterioare au încercat să teste ze valabilitatea acestor ipoteze.

TEMEv:v
UvCevînŃelegevMertonvînvlucrareavsavprinvconceptele vdev«vculturăv»vșiv«vorganizarev
socialăv»v?v

B4)sTeoriasangajamentuluis

Această teorie aparŃine sociologului american Howar d S. Becker și este formulată în
cuprinsul celebrei sale lucrari “Outsiders”, public ată în anul 1963.

Becker este unul din principalii reprezentanŃi ai c urentului interacŃionist, ce se înscrie
în sfera mai largă a criminologiei “reacŃiei social e” care considera ca devianŃa și
implicit delincvenŃa reprezintă o creaŃie a structu rilor sociale, structuri ce
“etichetează” individul ca deviant. Cu toate aceste a, găsim în lucrarea lui Becker si un
model secvenŃial al delincvenŃei , model ce poate f i inclus foarte bine în cadrul

34 explicaŃiilor privind « trecerea la act ». Teoria a ngajamentului reprezintă însa o
explicaŃie de tip etiologic.

Motivul pentru care un individ respectă legea penal ă este acela de a nu pierde
avantajele pe care le presupune viaŃa socială în ca re este « angajat ». Dimpotrivă , un
alt individ poate comite o infracŃiune deoarece nu este suficient de angajat în
angrenajul social și practic el nu are ce pierde .

Becker admite că există și o a doua cale spre delin cvenŃă și explică această cale
folosindu3se de conceptul de « tehnici de neutraliz are ». Prin tehnici de neutralizare se
au în vedere « justificările » pe care delincvenŃii le utilizează pentru a aproba propriile
acŃiuni infracŃionale.

O primă tehnică de neutralizare apare când delincve ntul se consideră el însuși
descărcat de responsabilitatea propriilor acŃiuni.

O a doua tehnică de neutralizare se creează în lega tură cu prejudiciul comis prin
infracŃiune , prejudiciu care deși este evident , î n viziunea infractorului poate fi
socotit uneori inexistent.

A treia tehnică este reprezentată de situaŃia în ca re delincventul consideră că
vătămarea pe care o produce este justă.

A patra tehnică implică o « condamnare a celor care condamnă » , adică un dispreŃ
faŃă de organele de justiŃie .

O ultimă tehnică de neutralizare constă în sacrific area exigenŃelor sociale generale în
schimbul salvării celor ale unui grup social restrâ ns.

TEME v:v
3 DaŃivexemplevconcretevînv cadrulvfiecareiavdinvcelev cinciv tehnicivdev
neutralizare.v
v
ÎNTREBĂRIv/vSUBIECTEv :v
3 TeoriavasociaŃiilorvdiferenŃiatev;v
3 Teoriavconflictelorvdevculturiv;v
3 Teoriavanomieiv;v
3 Teoriavangajamentuluiv

C)sTeoriilespsihoîmorales

Teoriile psiho3morale își propun , în primul rând , studierea mentalităŃii criminalului ,
a modului în care se formează o astfel de mentalita te și a manierei în care ea poate fi
deosebită de mentalitatea noncriminală .

Aceste teorii consideră că biologicul ori socialul nu prezintă interes decât în măsura în
care permit o mai buna înŃelegere a modului în care se structurează mentalitatea
criminală.

35 C1)sTeoriilespsihoîmoralesdesfacturăspsihanaliticăs

Intra în aceasta subcategorie a teoriilor psiho3mor ale de natură psihanalitică acele
explicaŃii ale fenomenului criminal care poartă amp renta psihanalizei freudiene.

C1.1)sContribuŃiasluisFreudslasdezvoltareasgândirii scriminologices

Sigmund Freud (185631939) este creatorul psihanaliz ei. Din această perspectivă el a
abordat , direct sau indirect , și unele aspecte le gate de fenomenul criminal .

Se pot distinge trei aspecte ale contribuŃiei lui F reud la dezvoltarea criminologiei :

a) ExplicaŃiile privind structura și funcŃionarea a paratului psihic.
Aceste explicaŃii parcurg două faze : IniŃial Freu d a considerat că cele trei instanŃe ale
vieŃii psihice sunt : inconștientul, preconștientul si conștientul. Ulterior, sinele, eul și
supraeul devin elementele structurante ale psihicul ui. Aceste elemente au fost utilizate
ulterior și în cercetarea criminologică .

b) ExplicaŃiile privind etiologia și tratamentul ne vrozelor.
Aceste explicaŃii admit că există trei factori a că ror acŃiune intervine la persoanele
bolnave :
1. predispoziŃiile ereditare ;
2. influenŃa unor evenimente din prima copilărie ;
3. « renunŃarea reală ».

Analiza freudiană se axează pe evenimentele din pri ma copilarie. În această perioadă
instinctul sexual parcurge mai multe faze : faza or ală, faza anală si faza genitală.
Parcurgerea acestor faze poate da nastere unor « fi xatii ale libidoului » și pe cale de
consecinŃă unor nevroze .Tot in această perioadă a copilariei apare și se dezvoltă
“complexul lui Oedip” considerat de Freud a fi nucl eul nevrozelor .
ExplicaŃiile cu privire la nevroze au fost utilizat e de teoria personalităŃii antisociale și
de teoria criminalului nevrotic .

c) Referirile la fenomenul criminal

Nu abundă în opera freudiană deoarece el nu s3a pre ocupat în mod nemijlocit de acest
subiect.

O primă categorie de referiri ce merită să fie sem nalate le găsim în lucrarea “Totem și
tabu”. Din aceste referiri rezultă că actul crimina l are o origine instinctuală. Crima
apare ca o expresie a instinctului sexual greșit ca nalizat, a complexului lui Oedip.

O altă categorie de referiri la fenomenul criminal o găsim în studiile publicate de
Freud în perioada de maturitate a creaŃiei știinŃif ice : « Dincolo de principiul plăcerii »
și « Eul și sinele ». Se conturează aici dualismul Eros3Thanatos. Noua viziune asupra
instinctelor duce la o nouă posibilitate de explica re a crimei . Pe lângă varianta
sexuală apare și varianta morbidă potrivit căreia c rima ar fi explicabilă prin tendinŃa
umană spre agresiune și distructivitate , expresii ale instinctului morŃii ( Thanatos ) .

36 Într3o explicaŃie directă cu privire la crimă , Fre ud vede în aceasta o expresie a unui
sentiment de culpabilitate tipic nevrozelor, adică ramas în stare de inconștienŃă și
anterior faptei. Crima explicată ca formă de eliber are de sub presiunea unui sentiment
de vinovăŃie are tot o origine instinctuală , dacă avem în vedere că sentimentul
culpabil apare datorită unor instincte condamnabile .

TEMEv:v
3 ExplicaŃivComplexulvluivOedipv;v
3 ArătaŃivînvcevconstăvdualismulvErosUThanatosv?v
v
REFERATEv :v
3 Introducerevînvpsihanalizăv;v
3 TotemvșivTabu;v
3 Dincolovdevprincipiulvplăceriiv;v
3 Eulvșivsinele.v

s
s
C1.2)sTeoriascriminaluluisnevrotics

Varianta cea mai cunoscută a acestei teorii aparŃin e criminologilor Fr. Alexander si H.
Staub și este expusă în lucrarea acestora , « Crimi nalul si judecatorii sai » publicată în
anul 1929 la Viena.

Conform acestei teorii criminalitatea poate fi clas ificată în urmatoarele trei categorii :
1) Criminalitatea imaginară, care transpare în vise, f antezii sau acte ratate;
2) Criminalitatea ocazională, specifică persoanelor și situaŃiilor în care Supraeul
își suspendă instanŃa sa morală, în urma unei vătăm ări sau ameninŃări iminente
pentru Eu;
3) Criminalitatea obișnuită, care cuprinde trei tipuri de criminali”
a) criminali organici – personalitatea lor tine de dom eniul psihiatriei;
b) criminali normali – caracterizaŃi prin aceea că sun t sănătoși din punct
de vedere psihic, dar sunt socialmente anormali ;
c) criminalii nevrotici – cei care actionează în funcŃ ie de mobiluri
inconștiente ; în cazul lor , Eul este invins de Si ne, care scapă
determinarii Supraeului ; sentimentul de culpabilit ate și nevoia de
pedeapsă explică ( la fel ca la Freud ) actul crimi nal .

C1.3)sTeoriaspersonalităŃiisantisociales

Are la bază constatările psihanalizei freudiene cu privire la evenimentele din prima
copilarie, la care se adaugă cercetarile obŃinute d e alŃi specialiști.

O variantă a acesteia a fost expusă de Kate Friedla nder.

Se consideră în esentă că , la origine, copilul es te o fiintă absolut instinctivă,
dominată de principiul plăcerii. El urmează să se a dapteze principiului realitatii printr3
un proces lent de modificare sau sublimare a instin ctelor. Procesul de adaptare
parcurge trei etape :

37 1. faza primelor relatii dintre copil și părinŃi 3 evo luŃia instinctului sexual și
rezolvarea complexului oedipian este aici de mare i mportanŃă ;
2. faza formării Supraeului – copilul încearcă să se i dentifice cu părinŃii și are loc
un proces imitativ ;
3. faza formării relaŃiilor de grup în cadrul familiei – are rolul de a asigura
adaptarea socială a copilului.

ÎNTREBĂRIv/vSUBIECTEv :v
3 ContribuŃiavluivFreudvlavdezvoltareavgândiriivcrimi nologicev;v
3 Teoriavcriminaluluivnevroticv;v
3 TeoriavpersonalităŃiivantisociale.v

C2)sTeoriilespsihoîmorales«sautonomes»s

Intră în această categorie diverse explicaŃii crimi nologice de factură psiho3morală,
unele eliberate total, altele doar parŃial, de infl uenŃa psihanalitică.

C2.1)sTeoriasinstinctelors

Apartine criminologului belgian Etienne de Greeff.

Pentru E. de Greeff personalitatea delincventului, ca și personalitatea umană în
general, este determinată de instincte. Ansamblul d e tendinŃe instinctive organizate
potrivit preocupărilor inteligenŃei formeaza « stru ctura afectivă ». În cadrul structurii
afective se pot distinge două grupe fundamentale de instincte : instinctele de apărare
și instinctele de simpatie. Există o opozitie perma nentă între cele două categorii de
instincte.

Datorită conflictului dintre instinctele de apărar e și cele de simpatie în structura
afectivă se creeaza un echilibru precar , iar în ac este conditii « tulburările de caracter
și insuficienŃele » inteligenŃei vor favoriza trece rea la actul criminal.

TEMEv:v
UvCarevestevrolulvinstinctelorvdevapararevșivalvcel orvdevsimpatiev?v

C2.2)sTeoriaspersonalităŃiiscriminales

AparŃine criminologului francez Jean Pinatel.

Pinatel considera inutilă încercarea de a separa oa menii în buni și răi ; nu există
diferenŃă de natură între oameni. InexistenŃa unei diferenŃe de natură între oameni nu
excude însă existenŃa unor diferenŃe graduale în pr ivinŃa pragului lor delincvenŃial.

Unii indivizi au nevoie de instigări exterioare gra ve, iar alŃii de instigări lejere, pentru
a prezenta reacŃii delictuale, pentru a realiza tre cerea la act. Această diferenŃă graduală
este dată de anumite trăsături psihologice care alc atuiesc « nucleul central al
personalităŃii criminale ».

38 Componentele nucleului personalităŃii criminale, ca re comandă condiŃiile trecerii la
act sunt :
3 egocentrismul ;
3 labilitatea ;
3 agresivitatea ;
3 indiferenŃa afectivă.

TEMEv:v
UvExplicaŃivvfiecarevdinvcomponentelevnucleuluivper sonalităŃiivcriminale.v

ÎNTREBĂRIv/vSUBIECTEv :v
v
3 Teoriavinstinctelorv;v
v
3 TeoriavpersonalităŃiivcriminale.v

s
PRELEGEREAsVs–sCRIMINOLOGIAsDINAMICĂs

DefiniŃia criminologiei dinamice
3 acea subramură a criminologiei teoretice care se ocupă cu studierea fenomenului
criminal, din punctul de vedere al mecanismelor și proceselor care însoŃesc trecerea la
act.

A)sTrecereaslasactscasprelungiresasexplicaŃiilorset iologices

A1)sModelesparticularesdestrecereslasacts

Modelul Etienne de Greeff .

Autorul consideră că sunt parcurse, în principal, d e către delincvent, trei etape :
1. etapa « asentimentului ineficace » ; în această eta pă, la un moment dat, trairile
subterane ce tind spre crimă, pătrund spontan în zo na conștientului : apare
ideea « dispariŃiei » eventualei victime.
2. etapa « asentimentului formulat » ; în această fază lucrurile se petrec în mare
parte de o maniera conștientă ; este o etapă contra dictorie, de ezitări ; individul
oscilează între dorinŃa ca o anumită persoană să di spară fară contribuŃia sa și
ideea că ar putea ajuta la aceasta dispariŃie.
3. a treia etapa, « criza », presupune ca dispariŃia s a fie decisă și implicit
implicarea subiectului ; rămân de stabilit doar det aliile .

Drumul spre crimă poate fi oprit în oricare din cel e trei etape, prin acŃiunea forŃelor de
inhibiŃie interioare, care pot fi eventual stimula te de împrejurari externe.

In același timp E. de Greeff admite că există act e criminale ce se realizează total în
afara schemei propuse, fără parcurgerea vreuneia di n etapele descrise.

39
Modelul Jean Pinatel

Modelul de trecere la act conceput de Pinatel este considerat a fi obiectiv, in sensul că
el descrie actul criminal așa cum acesta este perce put din exterior de către un
observator care analizeaza « dinamica personalităŃi i agentului ».

Pentru J. Pinatel trecerea la act se explică prin a ctiunea conjugată a celor patru
trăsături psihice esenŃiale care alcătuiesc « nucle ul personalităŃii criminale » :
egocentrismul asigură ignorarea oprobriului social ; labilitatea permite ignorarea
riscului pedepsei ; agresivitatea asigură depășirea obstacolelor materiale ; indiferenŃa
afectivă împiedică apariŃia sentimentului că se pro duce un rău victimei.

În modelul de trecere la act conceput de Pinatel fa ctorul afectiv joaca un rol esenŃial.

v

Modelul H. Becker

Becker pleacă de la ideea că explicaŃiile anterioar e privind trecerea la act comit
greșeala esenŃială de a considera că « toŃi factori i care contribuie la producerea
fenomenului acŃioneaza simultan ». Becker apreciază că în realitate nu toate cauzele
actionează în același moment, și, de aceea, este ne voie de un model care să ia in
considerare faptul că modurile de comportament se d ezvoltă potrivit unei secvenŃe
ordonate. Becker analizează diferitele faze pe care le parcurge un individ pentru a
deveni consumator de droguri. El constată că fiecar e faza necesită o explicaŃie și că
reunirea tuturor acestor explicaŃii contribuie la e xplicarea comportamentului în
ansamblu.

TEMEv:v
UvExplicaŃivînvcevmasurăvmodelulvpropusvdevBeckervp unevaccentulvpevcontribuŃiav
factorilorvconștienŃivșivraŃionalivînvtrecereavlava ct.v

A2)sUnsmodelsgenerals(modeluls“arborelui”)s

Printre modelele cu caracter general, cel mai cunos cut pare a fi cel elaborat de
sociologul american Albert Cohen. Lucrarea acestuia “ Deviance and Control ” își
propune parcurgerea unei etape spre o teorie genera lă a comportamentului deviant.

Cohen pune accentul pe influenŃa factorilor sociali asupra devianŃei. El formulează o
teorie a « subculturilor » delincvente.

Cohen concepe actul deviant ca pe o succesiune de e tape, în interiorul cărora
“actorul” are oricând posibilitatea de a alege dire cŃia (criminală sau noncriminală) în
funcŃie de situaŃia exterioară Ńi de propria stare. Transpunând ideile lui Cohen intr3o
schema grafică rezultă un traseu principal, cel spr e deviantă, din care se desprind, ca
ramurile unui arbore, celelalte trasee, nondeviante , spre care la orice moment, din
considerente diverse, individul poate să schimbe di recŃia. Datorită acestei reprezentări

40 grafice modelul de trecere la act conceput de Cohen este cunoscut în doctrină sub
denumirea de « arbore ».

TEMEv:v
3 CarevestevdiferenŃavîntrevmodelulvpropusvdevCohenvș ivaltevmodelevdev
trecerevlavactv.v

B)sTeoriilesdinamices

Explică actul criminal în sine, în afara oricarei r eferinŃe la trecutul infractorului.

Aceste teorii au fost considerate a fi teorii prin cipale ale actului criminal.

s
B1)sTeoriasreŃineriis

Autorul teoriei este Walter C. Reckless, care decl ară din start că teoria sa reprezintă o
explicaŃie « non3cauzală ».

Acesta propune ca, în general, ipotezele și explica Ńiile criminologilor să nu mai
recurgă la conceptul de cauză ori combinaŃie de cau ze, și apreciază că propria sa
teorie reprezintă un substitut pentru o teorie cauz ală.

ExplicaŃiile lui Reckless se construiesc în jurul i potezei potrivit căreia există o
structură socială externă de reŃinere, precum și un tampon interior. Ambele au aceeași
menire, de a asigura o apărare împotriva devierii i ndivizilor de la norma legală ori
socială.

Reckless enumeră componentele reŃinerilor externe ș i pe cele ale reŃinerilor interne.
Atrage atenŃia că aceste componente nu sunt cauze, ci tampoane sau izolaŃii cu rolul
de a opri presiunile, atragerile și puseurile spre crimă .

În finalul explicaŃiilor Reckless menŃionează că di n punct de vedere al cercetării
știinŃifice teoria sa acoperă doar o zonă medie a f enomenului ea neputând fi aplicată
extremelor delincvenŃei.

Considerăm că între aserŃiunile autorului și argume ntele care le însoŃesc există un
decalaj important. Astfel, convingerea pe care auto rul reușește să o inducă cititorului
că teoria sa este o teorie noncauzală este foarte s labă. De asemenea, limitele între care
este fixată aplicabilitatea teoriei sale reduc în m od considerabil ipotetica ei
valabilitate.

În doctrina criminologică s3a insistat asupra faptu lui că terminologia utilizată este
vagă și slab definită și că « testarea empirică est e dificilă ».

În afară de ideea renunŃării la demersul etiologic , teoria retinerii nu aduce o
modificare esenŃială în peisajul general al gândiri i criminologice.

41 In sfera mai restransă a explicaŃiilor dinamice, te oria lui Reckless nu este însa lipsită
de semnificaŃie.

TEMEv:v
3 Carev suntv componentelev rŃinerilorv externev șiv celev a lev reŃinerilorv
interne,vpotrivitvteorieivluivRecklessv?v
v

B2)sTeoriasstrategicas

Autorul acestei teorii este Maurice Cusson. Acesta declara că s3a inspirat din două
surse :
3 autobiografiile criminale ;
3 gândirea unor sociologi ;

Pe baza acestor surse autorul efectuează o analiză strategică a delincventei.

Autorul ia în calcul patru elemente esenŃiale și an ume:
3 comportamentul;
3 rezultatele;
3 rationalitatea;
3 conflictele.
În esenŃă Cusson apreciază că infractorul este un t ip raŃional care calculează cu
luciditate , pune în balanŃă , avantajele și riscur ile pe care le presupune actul criminal .
Dacă avantajele ( câștigurie ) sunt considerate mar i în raport cu riscurile asumate , are
loc trecerea la actul criminal .

Analiza strategica refuză orice explicaŃie de tip c auzal si afirmă a nu fi interesată de
trecutul și personalitatea infractorului ci doar de actul criminal în sine.

Un element important în analiza strategică îl repre zintă noŃiunea de scop, utilizată în
sensul de rezultat propus de actor.

TEMEv:v
3 ExplicaŃivcelevpatruvelementevesenŃialevpevcarevana lizavstrategicăvleviav
învcalculv:vcomportamentul,vrezultatele,vraŃionalit ateavșivconflictele.v

C)sStadiulsactualsalscunoștinŃelorscriminologices

C1)sImposibilitateasuneisteoriisgeneralsvalabiles

După o jumătate de secol în care au dominat gandire a criminologică, teoriile cauzale
au devenit Ńinta unor atacuri susŃinute. În ultimel e decenii nici o teorie etiologică nu a
mai reușit să se impună în doctrină.

42 Cele mai vehemente critici împotriva etiologiei cri minale au venit din directia
criminologiei dinamice care a preluat iniŃiativa ce rcetării criminologice pe plan
mondial.

Ca și comportamentul uman în general, comportamentu l criminal este de o mare
complexitate și diversitate. Din această cauză, și cu privire la comportamentul
criminal, o teorie general valabilă este imposibilă din punct de vedere logic.

C2)sConjugareasdiverselorseforturisexplicatives

Nu există o conduită criminală în abstract, există diverse conduite criminale concrete.
Nici o crimă nu seamănă cu cealaltă. Fiecare crimă reprezizntă un « univers » in sine.

Tocmai extraordinara diversitate a comportamentelor criminale face ca nici o
explicatie, fie in termeni cauzali, fie in termeni dinamici, să nu fie universal valabilă.
Aceasta nu inseamnă însă că nici o teorie nu este n ici macar partial valabilă și că nu
există nici o posibilitate de intelegere a fenomenu lui criminal. Dimpotrivă, cercetarile
criminologice, de la inceputul lor, au reprezentat etape necesare de căutări și
acumulări. Teoriile criminologice trebuie în cele d in urmă să fie considerate mai ales
ca niște « instrumente metodologice de interpretare ».

Păstrându3și fiecare identitatea, diferitele teorii trebuie să concureze la explicarea
comportamentului cirminal, nu să se nege reciproc. Valoarea unei teorii nu este
asigurată doar prin desfiinŃarea alteia.