Boala nu vine la întâmplare.Toate bolile se datoreazǎ încǎlcǎrii legilor [618578]

1
Introducere
Scurt istoric

Boala nu vine la întâmplare.Toate bolile se datoreazǎ încǎlcǎrii legilor
naturii în vreun fel, întro anumitǎ perioadǎ din viaṭa unei persone. Aceastǎ
încǎlcare voitǎ sau accidentalǎ, poate sǎ fi avut loc cu câteva generaṭ ii în urmǎ, sau
poate sǎ fi fost rezultatul unor calamitǎṭ i naturale (radia ṭiile de la Cernobîl). Ar fi
putut cauza muta ṭii genetice, rezultând în vreun fel afec ṭiunile curente.Pe lângǎ
radia ṭii, al ṭi agen ṭi dǎunǎtori cunoscuṭi pentru modificǎrile la nivel cromo zomial
sunt alcoolul, tutunul, cafeaua și bǎuturile de culoare cafenie, înd ruditǎ cu ea,
multe medicamente și droguri. Stilul nostru de viaṭǎ contemporan a atras foarte
mult aten ṭia ca fiind producǎtor de boalǎ. Stresul acelereazǎ evolu ṭia celor mai
multe boli și le fac mai dificile și mai dureroase.Când exist ǎ stres prelungit, bolile
apar mai timpuriu în via ṭǎ. Cu siguran ṭǎ cǎ stresul joac ǎ un rol foarte important î n
cazul unor boli cum ar fi diabetul și sindromul hipoglicemic. Diabetul, sindromul
hipoglicemic și afec ṭiunile asociate cu acestea, cum ar fi, hipertensiunea arterial ǎ,
cancerul, obezitatea și bolile colonariene sunt ast ǎzi cele mai obi șnuite.Acestea
sunt boli ale stilului de via ṭǎ și în mod frecvent, apar împreun ǎ la ace ști pacien ṭi.
Bolile au apărut odată cu omul, precum și preocupările pentru tratarea
acestora. O variantă plauzibilă a fost folosirea produselor existente în mediul
înconjurător, dominante fiind plantele, alături de minerale și produse animale. Prin
utilizări repetate, confirmări și infirmări, s -au format etnomedicina și fitoterapia
tradiĠională. Până la apariĠia medicinei știinĠifice, produsele natu rale au însemnat
un mijloc de tratament al bolilor importante peste tot în lume.
O dată cu începutul dezvoltării chimiei, în Ġări le avansate s-a pornit cariera

2
spectaculoasă a medicamentelor de sinteză , ponderea acestora ajungând la 80%.
Plantele, cu un procentaj de 20%, nu au putut fi complet înloc uite niciodată.
Totodată, contrar procentajului amintit mai sus, sunt Ġări unde predominantă a
rămas medicaĠia din plante, printre care un bun exemplu ar fi China, un de
procentajul este de 80% în favoarea medicamentelor de natură vegetală, î n Ġările
subdezvoltate procentajul ajungând la 90-95%.
Prin existenĠa celor două alternative , s-a declanșat o competiĠie între
fitoterapie și chimioterapie,
Abordarea obiectivă a problemei medicamentului conduce la o concluzie și
anume faptul că atât medicamentele de sinteză cât și produsele veget ale, oferă
multiple posibilităĠi de rezolvare a problemelor terapiei, însă prezintă și limite
specifice. Singura atitudine corectă este folosirea ambelor mijloace de terap ie,
deoarece produsele de sinteză nu pot fi înlocuite niciodată în totalitate de plante,
dar nici nu poate renunĠa la ele.
Diabetul zaharat reprezint ă cea mai frecvent ă boal ă endocrin ă înregistrat ă în
ultimii ani. Afec Ġiunea este caracterizat ă prin valori crescute ale glucozei la nivel
sangvin, a șa numita hiperglicemie . Sunt doua tipuri de diabet zaharat. Diab et de
tip I, diabet insulin-dependent si diabet de tip II, diabet non-dependent de insulina.
Tratarea diabetului zaharat cu ajutorul plantelor poate fi înt r-adevăr eficientă atât
în etapele ini܊iale ale diabetului zaharat de tip II, câ t ܈i în forme mai complexe,
numai trebuie respectat e ordinea de aplicare, durata ܈i dieta recomandată . Doar
atunci medicina pe bază de plante asigură o recuperare mai rapidă sau cel pu܊in
stabilizarea bolii.
Fitoterapia tre buie reconsiderată, pentru a se renunĠa la tot ce Ġine de
perioada emiprică a terapeuticii, care nu rezistă la o analiză știinĠifi că și a se trece
la aplicarea în studiul produselor vegetale a metodelor știinĠifi ce de fitochimie și
farmacologie, caracerist ice medicamenului modern. CondiĠiile cerute acestuia,

3
privind calitatea, eficienĠa și siguranĠa, trebuie să fie unice.
Plantele medicinale nu trebuie privite la modul general ca un t ot unitar. Este
esenĠial ca orice abordare să pornească de la dinstincĠia a trei categori i de produse :
– plante și substanĠe active biosintetizate de celula vegetală, cu acĠi une terapeutică
foarte puternică, chiar drastică (din această grupă fac parte în mod sp ecial cele care
conĠin alcaloizi, glicozide de tipul cardioto nicelor, peptide toxice sau saponozide
hemolitice)
– plante sau produse vegetale cu acĠiune medie sau blândă, care corect
administrate nu produc efecte secundare nocive (valeriană, păducel, ana saon,
anghinare,etc.)
– plante complet lipsite de toxicitate, care pot fi folosite fără n ici un risc terapeutic
( mușeĠel, nalbă, tei, etc.).

4
Capitolul 1
ImportanĠa Fitoterapiei

Fitoterapia este o ramură care se ocupă cu prevenirea și tratarea bolilor p rin
remedii vegetale. Fitoterapia trebuie privit ă la adev ărata ei valoare. Complexitatea
compozi Ġiei chimice a plantelor de la 2-3 compu și, pân ă la 30-40 identifica Ġi în
unele plante, explic ă eficacitatea uneia și aceleia și plante în diferite afec Ġiuni.
Deși pare simpl ă și pe în Ġelesul tuturor, fitoterapia i și are rigorile și limitele
ei. Ea trebuie practicat ă cu mult discernamâ nt și competen Ġa medical ă. Fitoterapia
nu trebuie interpretat ă ca o metod ă sigur ă, izolat ă, de celelalte mijloace terapeutice,
este un bun adjuvant in terapia diverselor boli. A șadar, leacurile populare se
dovedesc de o valoare incalculabila, de și, uneori, acestea nu numai c ă sunt
ignorate, dar luate și-n derâdere ca "leacuri b ăbești". Numai c ă la un examen
obiectiv, știinĠific, experimental, eliberat de prejudec ăĠi, își precizeaz ă eficacitatea,
devenind un bun "c âștigat" pentru medicina modern ă în plin ă ascensiune, un bun
folositor suferin Ġelor de pretutindeni.

Subcapitolul 1.1.
Rolul plantelor medicinale în terapia complementar ă

Plantele medicinale sunt specii vegetale, spontane sau cultiv ate care au
proprietăĠi farmaceutice prin compoziĠia lor chimică și sunt folosite atât în terapia

5
umană cât și în cea vegetală. Plantele s e folosesc atât profilactic, câ t și curativ.
Fitoterapia oriental ă ne înva Ġă că nu este atât de important ă compozi Ġia chimic ă a
plantelor, cât mai ales calit ăĠile subtile ale lor: exist ă plante reci ori plante calde,
plante tonice ori plante reduc ătoare etc. Plantele con Ġin: antioxidanĠi, flavonoide,
taninuri, chinone, fitosteroli (hormoni vegetali), saponozide, lipid e, glucide,
pectine, mucilagii, numeroase vitamine și elemente minerale, proteine, aciz i
organici, lecitine etc., toate la un loc având efecte bine stabilite asupra
organismului uman.
Plantele medicinale și produsele vegetale au fost întrebuinĠate de oameni din
cele mai vechi timpuri, fără a avea noĠiuni elementare cu privire la compo ziĠia lor
chimică.
Principiile terapiilor alternative și complementare:
– accentul este pus pe întreaga fiin Ġă, adic ă pe omul compus din partea
fizică, cea mental ă, cea emo Ġional ă și cea spiritual ă ;
– prevenirea bolii;
– tratamente individualizate;
– tratamentele vizează mai degraba cauzele bolii decât simptomele
acesteia;
– tratamentele sunt concepute pentru a sprijini procesele naturale d e
vindecare ale organismului, autovindecarea.

6
Subcapitolul 1.2.
Avantajele tratamentului naturist

Avantajele și dezavantajele medicamentelor naturiste sunt destul de greu de
stabilit pentru fiecare regiune a lumii. În timp ce unele dintre ele sunt bine testate și
considerate destul de sigure, altele au poten Ġiale efecte secundare negative. Sunt și
câteva ce pot interactiona destul de grav cu medicamentele prescrise pentru tratarea
altor boli. Astfel, cele mai importante avantaje sunt :
– accesibilitate -> procurarea medicamentelor naturiste este destul de
simplă; produsele naturiste sunt mai ieftine decât cele alopate; pot f i cump ărate
fără reĠetă.
– eficien Ġă -> medicamentele din plante sunt mai eficiente decât cele
alopate pen tru anumite boli și afecĠiuni, i ar eventualele efecte secundare sunt mult
mai slabe decâ t în cazul medicamentelor chimice.
– fără substan Ġe chimice -> medicamentele din plante, cu excep Ġia cazului
în care sunt amestecate cu alte ingrediente, în timpul prelucr ării, sunt considerate
ca fiind sut ă la sut ă natural
– acĠiunea blândă și lipsa efectelor adverse (când se respectă dozele
adecvate și sunt consumate conform indicaĠiilor sau prescripĠiilor);
– tratarea bolnavului ca un întreg (pla ntele au efecte fizice și
psiho emoĠionale și echilibrează organismul la toate nivelele);
– se poate folosi în paralel cu medicamentele alopate ( cu câteva mici

7
excepĠii, la care trebuie să se Ġină seama de antagonismul dintre unele medicamente
și unele plante);
– se adresează oricărei grupe de vârstă, Ġinând cont de acĠiunea
specifică a plantelor și efectele lor;

Subcapitolul 1.3.
Metode de ob Ġinere a produselor farmaceutice

Se cunosc mai multe metode oficinale de ob Ġinere a produselor farmaceutice
pe baz ă de plante, dintre care men Ġionez: infuzia, decoctul, maceratul, tinctura ,
pulberile, sucurile.
Infuzia
Se prepară opărindu -se o linguriĠă de plantă sau amestec de plante, cu 200
ml apă clocotită timp de 10 minute, care mai apoi se filtrează.
Decoctul
Se fierbe 15- 20 minute o linguriĠă de plantă sau amestec de plante in 200 m l
apă, se lasă acoperit 10 minute, iar apoi se filtrează , adăugând pana l a 200 ml apă
fiartă în locul celei evaporate.

8
Maceratul
1- 2 linguriĠe plantă se pun în 200 ml apă rece, se lasă 7 -8 ore, iar apoi se
filtrează.
Tinctura
În 100ml alcool 70%, se adaugă 20g plantă pentru a s e macera timp de 8- 10
zile, agitându-se zilnic, mai apoi urmând a se filtra amestecul.
Pulberile
Se obĠin prin măcinarea sau pisarea plantei uscate și se administrează cu apă,
după ce s -au Ġinut câteva minute sub limbă.
Sucurile
Planta, fru ctul, leguma, se spală foarte bine, se curăĠă, se mărunĠește și se
stoarce prin presa manuală, prin tifon, sau cu storcătorul electric. În cazul
plantelor, acestea se vor îmbiba bine cu apă pentru antrenarea sucul ui acestora. Se
consum ă imediat dupa preparare.

9
Capitolul 2
Diabetul zaharat

Diabetul zaharat este o boalǎ în care concentraṭia sanguinǎ a gluco zei
(glicemia), crește foarte mult din cauza producṭiei insuficiente de i nsulinǎ. Este
important de recunoscut faptul cǎ existǎ douǎ tipuri majore de diabet. Ele sunt
similare, dar atât de deosebite încât par a fi douǎ boli diferite. Cân dva, erau
cunoscute ca diabetul juvenil și diabetul de adulṭ i. Terminologia este diabetul de
tip I sau dependent de insulinǎși diabet de tip II sau indep endent de insulinǎ. Dupǎ
cum sugereazǎși numele, diabetul de tip I are o deficienṭǎ absoluta de ins ulinǎșiare
nevoie întotdeauna de injec ṭii cu insulinǎ ca parte a tratamentului sǎu. Diabetul
zaharat de tip II( denumit diabet non-insuliono-dependent, sa u diabet cu debut la
vârsta adultǎ), se caracterizeazǎ prin faptul cǎ pancreasul continuǎ sǎ produ cǎ
insulinǎ, uneori chiar mai mult decât în mod normal. Organismul dezvoltǎ
rezisten ṭǎ la efectele insulinei, astfel încât în realitate existǎun deficit de insu linǎ.

Subcapitolul 2.1.
NoĠiuni generale despre pancreas

Pancreasul este o glanda anexǎ a aparatului digestiv. Este situatǎ in p artea
posterioara a abdomenului, în fa ṭa coloanei vertebrale și în spatele stomacului, pe
care îl acoperǎ aproape în întregime. Pancreasul are forma alungitǎ, asemǎnǎtor

10
unui deget. Ext remitatea dreaptǎ mai voluminoasǎ, se numește cap și este
înconjuratǎ de duoden; corpul central este porĠiunea situatǎ în faṭa vertebrelor
lombare, iar extremitatea stângǎ, numitǎ coadǎ, se aflǎ lângǎ splinǎ. La adulṭ i, are o
lungime de circa 20cm și o gre utate între 65- 165g. Este o glandǎ parṭ ial cu secre ṭie
exocrinǎ și parṭ ial cu secre ṭie endocrinǎ.

11
Componenta exocrinǎ, partea cea mai mare a organului, secretǎ sucul
pancreatic care se varsǎ în duoden. Enzimele digestive (amilza, lipaza si t ripsina)
sunt eliberate din celulele acinilor si sunt transportate p rin canaliculele pancreatice
pana la ductul pancreatic. Ductul pancreatic se uneste cu ductul bi liar comun la
nivelul sfincterului Oddi de unde intra direct in duoden. En zimele sunt selectate in
forma inactiv. Acestea sunt activate numai cand ajung in tractul di gestiv. Amilaza
digera carbohidratii, lipaza digera lipidele si tripsina digeră prot einele. Pancreasul
secreta și cantităĠi mari de bicarbonate de sodiu, care protejează duodenul prin
neutral izarea acidităĠii conĠinutului intestinal evacuate din stomac.
Componenta endocrinǎ, este alcǎtuitǎ din grupuri mici de celule cu
dimensiuni de circa 0.2mm, numite insule Langerhans, rǎspândite difu z, îndeosebi
la nivelul cozii organului. Con ṭine celule variate care produc numeroși hormoni:
celulele beta pentru secre ṭia insulinei, celulele alfa pentru secre ṭia glucagonului și
celulele delta pentru secre ṭia hormonului somatostatinǎ.

12
Insulina și glucagonul secretate de componenta endocrinǎ a pancre asului,
reprezintǎ doi hormoni foarte importanṭ i în dizolvarea zaharurilor: insulina reduce
nivelul glucozei din sânge activând sinteza glicogenului î n ficat și în mușchi și
crescând cantitatea de glucozǎ consumatǎ de celule. De asemenea, inhibǎ formarea
glucozei din proteine și intervine în metabolismul lipidelo r (prin stimularea
lipogenezei și inhibarea lipolizei și deci prin creșeterea depo zitelor de grǎsime) și
al proteinelor (utilizarea aminoacizilor și inhibarea utilizǎrii proteinelor).
Secre ṭia ins ulinei este reglatǎ de nivelul glucozei din sânge.
Glucagonul al cǎrui rol fiziologic nu este total definit, de terminǎ creșterea
glucozei din sânge aducându- l la o glicemie normală, pentru cǎ ajutǎ la liza
glicogenului din ficat.
Pancreasul poate fi afectat de diferite procese patologice dintre c are cele mai
importante sunt inflama ṭia (pancreatita) și tumorile. Acestea din urma pot devia din
celule exocrine sau din celulele endocrine. In cazul celulelor end ocrine, tumorile
pot genera o dereglare a secretiei a hormonilor glucagonului si ins ulina. Procesele
patologice pancreatice ii pot cauza glandei insuficiente functional e, insuficienta
activitatii exocrine care duc la tulburari digestive si endocrine c are duce la diabetul
zaharat. Exista si boli tumorale (din fericire rar cu prognostic g rav), frecvente fiind
formatiunile benigne intinse denumite pseudo chist pancreatic. Trebuie amintite si
bolile căilor excretoare, bolile congenitale si ereditare (fibroza chi stica), traumele
și bolile autoimune.

13
Subcapitolul 2.2.
Defini Ġie. Tipuri de diabet. Simptomatologie

Diabetul zaharat este o boală metabolică cu evoluĠie cronică, transmis ă
genetic sau câștigată în timpul vieĠii, caracterizată prin perturb area metabolismului
giucidic, însoĠită sau urmată de perturbarea celorlalte metabolisme (lipidic, proteic,
mineral). Apare datorită unei secre܊ii insuficiente de insulină la niv elul celulelor β
pancreatice.
În 1990 statisticile arată că Diabetul zaharat era prezent în procent d e 3%,
azi se înregi strează mai mult de 20% din totalul cazurilor de îmbolnăvire.
După OMS, clasificarea actuală a diabetului zaharat este următoarea:
• diabet zaharat tip I, insulinodependent( juvenil) – 20% din cazuri apar sub
vârsta de 20 de ani; există o predispozi܊ie genetică
• diabet zaharat tip II, insulinoindependent( de maturitate) – apare tardiv,
după vârsta maturită܊ii ; -80% din cazuri au răspuns pozitiv la antidiabeticele orale
Diabetul zaharat tip I
– se mai nume܈te insulinodependent deoarece în momentul diagnosticului
produc܊ia proprie de insulină este extrem de mică, sau absentă, fiin d necesară
administrarea insulinei.
– la apari܊ia acestui tip de diabet contribuie mai mul܊i factori, în primul rând
există o predispozi܊ie genetică, la aceasta se adaugă anumi܊i factori ( infec܊io܈i,
toxici, alimentari) a căror ac܊iune va determina apari܊ia unui răspuns imun
împotriva celulelor β din pancreas.

14
– vârsta la care apare acest tip de DZ este de până la 40 ani.
– tratamentul se face în exclusiv itate cu insulină
Diabetul zaharat tip II
Dezvoltarea diabetului zaharat de tip II are la origine insulinoreziste n܊a.
Aceasta se define܈te ca o lipsă de efect la ac܊iunea insulinei asup ra celulelor
organismului. Drept urmare glicemia va cre܈te, neputând fi utilizată de celule.
Consecin܊a insulinorezisten܊ei este hiperinsulinismul, adică o cre܈tere exagerată a
consecin܊ei insulinei din sânge datorită stimulării putern ice a celulelor β din
pancreas de către glicemia crescută
Stimularea în exces a celulelor β de către hiperglicemia permanentă va duce
în timp la o alterare a produc܊iei de insulină, mergând până la epuizare a acestor
celule.
Fiecare celulǎ din corpul uman are nevoie de energie pentru a funcṭ iona.
Principala sursǎ de energie a organismului este glucoza. O zaharinǎ s implǎ care
rezultǎ din digestia alimentelor care conṭ in carbohidra ṭi (zaharuri și amidonuri).
Glucoza din hrana digerata circulǎîn sânge ca o sursǎ de energie neces arǎ pentru
celulele noastre. Insulina, hormonul p rodus de celulele beta din pancreas, se leagǎ
de un centru receptor de pe exteriorul celulelor și acṭioneazǎ ca o ch eie pentru a
deschide ușa prin care glucoza poate sǎ intre în celulǎ. Când nu s -a produs destulǎ
insulinǎ sau când receptorii membranei celu lare nu mai recunosc insulina, glucoza
rǎmâne în sânge în loc sa intre în celulǎ. Așadar, diabetul înseamnǎ creșterea
nivelului glucozei în fluxul sanguin din pricina unei l ipse relative a insulinei care
este responsabilǎ pentru tranferul glucozei din sâng e în ṭesuturi sau în celule. Ȋn
mod normal, când mâncǎm și nivelul glucozei crește în fluxul sanguin , celulele
producǎtoare de insulinǎ din pancreas percep aceasta creștere si secreta cantit atea
adecvata de insulina pentru a impinge glucoza in celulele corpu lui si in tesuturi,

15
reducand nivelul in fluxul sanguin intrun interval adecvat.
Când o persoanǎ are diabet de tip II, cantitatea de insulinǎ produs ǎ este
insuficientǎ pentru a reduce nivelul glucozei la normal. Nivelul g lucozei din sânge
rǎmâne prea ridicat. La diabeticul de tip I (juvenil), celulele beta din pancreas au
fost distruse, corpul nemaiproducand deloc insulina. La diabetul de tip II (debut la
varsta adulta), de obicei organismul nu reactioneaza adecvat la insu lin existenta.
Grasimea corporala acopera membranele celulare si impiedica functia insul inica.
Drept reactie pancreasul produce din ce in ce mai multa insulina, dar cu ti mpul se
extenueaza din cauza suprasolicitarii si in cele din urma devine incap abil sa mai
satisfaca cerintele mereu crescande. In ambele tipuri de diabet, tip I sau ti p II,
respective lipsa de insulina sau insensibilitatea la insulina, nivelul glucozei creste
in fluxul sanguin. In cazul in care cresterea este exagerata el se varsa si in urina.
Simptomele initiale ale diabetului includ urinarea frecventa, letargia, s etea si
foamea excesiva. Organismul va incerca sa dilueze nivelul periculos d e inalt de
glucoza din sange (hiperglicemia), extrǎgând apa din celule si in troducand -o in
fluxul sanguin in tentativa de a dilua zaharul (scaderea hiperglicemiei ) si al elimina
prin urina. Nu este neobisnuit ca oamenii cu diabet nediagnos ticat sa fie permanent
insetati, sa bea cantitati mari de apa si sa urineze frecvent, deoarece orga nismul
incearca sa scape de glucoza in exces. Acest lucru conduce la niveluri ri dicate de
glucozǎ în urinǎ.
Rezisten ṭa la insulina este definitǎ ca o dereglare în care celulele rǎspund cu
încetinealǎ la insulinǎ. Se estimeazǎ ca pânǎ la 25% din pacientii fara greu tate
corporala in exces mostenesc sau dobandesc rezistenta la insulin a ce le constrânge
pancreasul sa elibereze un surplus de insulin pentru a mentine nivelul zaharului in
sange in limite normale. Nivelul ridicat de insulina in sang e timp indelungat
deterioreaza inimansi arterele printr-un process necunoscut care are ca rezultat
ateroscleroza. Cei mai multi diabetic de tip II sunt rezistenti la insulina.

16
Existǎ numai douǎ mecanisme care sǎ explice motivul pentru care o
persoanǎ devine diabeticǎ. Ori nu este produsǎ suficientǎ insulin a ori celulele
corpului nu rǎspund la insulina prezentǎ. La persoanele cu diabet de tip I
simptomele debuteaza adeseori brusc si cu intensitate crescuta. Se p oate instala
rapid o stare denumita cetoacidoza. In absenta insulinei majorit atea celulelor din
organism nu pot folosi glucoza din sange pentru a supraviet ui;aceste celule incep
sa utilizeze un mecanism secundar pentru producerea energiei. Celulele adipoase
incep sa metabolizeze grasimile ceea ce conduce la productia unor comp usi
denumiti cetone. Cetonele reprezinta o sursa de energie celulara, insa det ermina
acidifierea sangelui (cetoacidoza).Simptomele initiale ale cetoacidozei diab etice
includ senzatia intensǎ de sete si eliminarea unui volum urinar mare, scadere
ponderala, greata, voma, oboseala si in special la copii dureri abdo minale.
Respiratia devine profunda si rapida deoarece organismul incearca sa corecteze
acidoza. Aerul expirat miroase a acetone, mirosul fiind determinat de ceton ele
extretate prin respiratie. In absenta tratamentului cetoacidoza diab etica poate
evolua catre coma si deces, uneori in decurs de numai cateva ore.
Persoanele cu diabet zaharat de tip II pot fi asimptomatice timp de m ulti ani,
sau decade inaintate, inainte de a fi diagnosticate. Simptomele p ot fi subtile,
cresterea volumului urinar si setea.In final indivizii prezinta obosea la extrema,
vedere neclara si deshidratare.Uneori in starile precoce ale diabetului, gl icemia
scade anormal de mult, manifestare numita hipoglicemie. Deoarece persoane le cu
diabet de tip II produc o cantitate redusa de insulina, cetoacidoza in mod normal nu
apare, insa glicemia poate deveni extrem de ridicatǎ. Valori mari se inregistreaza in
situatii stresante, infectiile sau anumite tratamente medicamentoase. Cand glicemia
creste foarte mult, pacientii prezinta deshidratare severa care poate co nduce la
confuzie mentala, somnolenta si crize convulsive, o afectiune care e denum ita
coma hiperosmolara sau hiperglicemica noncetozica.

17
Datorita debutului lent si a faptului ca uneori poate fi cont rolata cu ajutorul
dietei, tipul II este considerat o forma mai usora a diabetului , uneori dezvoltandu-
se pe parcursul mai multor ani. Consecintele diabetuluide tip II necontrolat si
netratat sunt insa la fel de grave ca si cele ale tipului I. sunt de as emenea posibile
atacuri de cord, infectii, amputatii, orbire si accidente vasculare cerebrale.

Subcapitolul 2.3.
Administrarea insulinei

DEFINIğIE
Insulina este medicamentatul care asigură supravie܊uirea pacien܊ilor cu
diabet zaharat tip 1 și controlul glicemiilor pentru un număr semnificativ (în
creștere) dintre pacien܊ii cu diabet zaharat 2 și gravide cu diabet gesta܊ional.
OBIECTIVE
– Promovarea și men܊inerea stării de bine, clinic și psihologic al pacien܊ilor
– Evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglice miei simptomatice și a
cetoacidozei.
INDICA܉II
– Diabet zaharat tip 1 (indica܊ie absolută )
– Diabet zaharat tip 2:

18
• Atunci când cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicem iante
orale combinate cu dieta nu se ating obiectivele terapeutice
• Episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infec܊ii moderat e sau
severe)
• Pre – și intra – și postoperator când se suspendă medica܊ia orală
• În cazul contraindica܊iilor preparatelor orale (insuficien܊a hepatică și renal )
• Reac܊ii adverse ale unor preparate orale
– Diabetul zaharat gesta܊ional care nu se rezolvă prin dietă
– Urgen܊e hiperglicemice (cetoacidoză , hiperglicemie osmolară
TIPURI DE INSULINĂ
– Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu ac܊iune scurtă sunt singurel e care se
folosesc în situa܊ii de urgen܊ă metabolică pentru că se pot administra intravenous
ac܊ionând în mai pu܊in de 10 min.
– Insuline intermediare (cu ac܊iune prelungită ): Monotard, Insulat ard, Humulin
basal, Insuman basal
– Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin Long .
– Insuline premixate (cu ac܊iune rapidă și intermediară ). Mixtard.
Humulin.Insuman Comb .
PĂSTRAREA INSULINEI
– Se păstrează de regulă la frigider între 2 – 8°, nu în congelator sau aproape de
acesta.

19
– În vederea administrării flaconul se scoate din frigider cu 60 min î nainte. Nu se
încălzește înainte de administrare.
– Flaconul integru și/sau cel din care se face administrarea se poate păstr a sub 30°
la întuneric, nu mai mult de 28 de zile. Dac ă timpul este depășit se pierde
valabilitatea.
STABILIREA DOZEI ȘI TIPULUI DE INSULINĂ
– Se face de către medic, individualizat
– Medicul instruiește pacientul cum să -și ajusteze dozele în func܊ie de con܊inutul
de hidrocarbona܊i din dietă
– Tipul de insulină este ales în func܊ie de toleran܊a pacientului
– Administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic
PRECAU܉II GENERALE
– Se verifică aspectul pentru a observa dacă nu au apărut modificări: in sulinele
rapide au aspect limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspec t
lactescent, turbid, fără flocoane ; prezen܊a flocoanelor presupune schimbarea
flaconului.
– Insulinele intermediare sau lente se omogenizează prin culcarea flaconulu i în
pozi܊ie orizontală și rulare blând într e palme de 30- 40 de ori. Agita܊ia în pozi܊ie
verticală produce bule și imperfec܊iuni la dozare. Dacă nu se omogenizează , nu se
administrează .
– Nu se amestecă insuline cu concentra܊ii diferite și nici tipuri d iferite de insulină.
Dacă este necesar, se folosesc seringi separate.

20
PRECAU܉II SPECIALE
– Insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc în sit ua܊ii de urgen܊ă
metabolică , în stări febrile, boli infec܊ioase, traumatisme, interven܊ii chirurgicale.
– Insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i. v. intrând în
ac܊iune în mai pu܊in de 10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale
subcutanata și intramuscular.
– Alegerea locului în func܊ie de tipul de insulina:
• Pentru insulinele rapide – abdominal – cu excep܊ia a 5 cm în jurul ombilicului,
zonă în care absorb܊ia e cea mai rapidă
• Insuline intermediare: coapsă , fesă
• Pentru pacien܊ii slabi, normoponderali, copii, injectarea se face în zona
deltoidiană și coapsă , într-un unghi de 45°
• În regiunea abdominală sau fesieră injectarea se face începând sub u n unghi de
90°
– Exerci܊iul fizic crește rata absorb܊iei prin creșterea fluxului sanguin
– Deasemenea expunerea la căldură (baie, masarea zonelor, plajă ) favorizează
absorb܊ia mai rapidă și glucidele se administrează cu câteva minute mai devreme
– Expunerea la frig încetinește absorb܊ia, alimentele fiind admini strate cu câteva
minute mai târziu.
– Rota܊ia locului de injec܊ie (în aceeași arie ܊inând seama de timpul de absorb܊ie al
insulinei) este important pentru prevenir ea complica܊iilor (lipohipertrofia –
depunere excesivă de grăsime sau lipoatrofia – topirea ܊esutului grăsos subcutanat).

21
– Dacă sângerează sau iese lichid se aplică un tampon pentru 5 -8 secunde fără să se
maseze pentru a nu grăbi absorb܊ia insulinei
– Redu cerea durerii este posibilă dacă:
• Solu܊ia se injectează la temperatura camerei
• Aerul se elimină corect
• Zona se spală sau se dă cu alcool și se așteaptă evaporarea
• Zona trebuie să fie relaxată
• Pătrunderea în piele se face rapid
• Nu se schimbă direc܊ia acului
• Se folosesc ace adecvate (6, 8,12,16 mm) în func܊ie de regiune
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI
– Pot apare complica܊ii:
• Hipoglicemia – pacientul trebuie să aibă asupra lui 15 gr hidrocarbona܊i (3bucă܊i
de zahăr)
• Edemul insulin ei – apare la pac ien܊ii nou descoperi܊i din cauza reten܊iei
hidrosaline la începutul ini܊ierii tratamentului cu insulină
• Lipodistrofia hipertrofică – creșterea în volum a ܊esutului adipos nevascularizat
ceea ce încetinește mult absorb܊ia insulinei
• Lipodistrofia atrofic ă – diminuarea ܊esutului adipos subcutanat la locul
administrării insulinei, mai frecvent la femeile tinere

22
• Alergia locală – edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros
• Alergia generalizată – de la urticarie până la șocul anafilactic
– Cu excep܊ia hipoglicemiei pe care o sesizează bolnavul, celelalte vor fi
interpretate și evaluate de medicul specialist.

23
Capitolul 3
Fitoterapia diabetului zaharat

Fitoterapia se refer ă la terapeutica cu ajutorul substan Ġelor active
biosintetizate de celula vegetal ă. NoĠiunea de fitoterapie s-a extins de la clasicele
“ceaiuri medicinale ” la toate produsele farmaceutice în formula c ărora intr ă plante
medicinale ca atare, substan Ġe extractive sau substan Ġe active pure, ob Ġinute din
regnul vegetal.
Cele mai bune rezultate în tratamentul diabetului zaharat prin mij loace
terapeutice au fost ob Ġinute asociind extractele selective din mai multe plante sau
plante ca atare, neprelucrate prin procedee chimice. Aceste plante con Ġin glicozide
sterolice și flavonozide. La unele specii efectul hipoglicemiant dispare prin uscarea
plantei la temperature de peste 40°C sau prin infuzare, iar în alte cazu ri, efectele
hipoglicemiale depind de starea de maturizare a fructului (în cazul banan elor unde
fructele verzi au ac Ġiune hipoglicemiant ă, în timp ce fructele coapte sunt
hiperglicemiante).

Subcapitolul 3.1.
Plante cu efect antiglicemic

În rândurile ce urmeaz ă, voi prezenta plante ce au un efect antiglicemic; vom
călători a șadar, prin lumea leacurilor t ămăduitoare prin sfaturile privind culegerea,

24
păstrarea, prepararea și modul de folosire al fructelor, legumelor și cerealelor, prin
procedure naturiste.

Afinul
Vaccinium myrtillus L.
Fam. Ericaceae

Alte denumiri: afene, afenele, afin de munte, afin negru, afine ne gre
(Moldova), afinele, afinghi, asine, coacaze, cucuize, pomu șoare.
Este un arbust spontan, cre ște în etajul montan și subalpin, prin poieni și
goluri de munte, adesea alc ătuind tufi șuri întinse.
Se recunoa ște dup ă rădăcinile dese, superficiale; tulpinile foarte ramificate
cu lujeri verzi, mugurii alterni mici, alipi Ġi de lujeri; frunzele de culoare verde
dechis, pe Ġiolate scurt, rotund-ovate pân ă la eliptice; flori palid-rozee. Înflore ște în
mai-iunie, fructele sunt bace sferice, negre-alb ăstrui, brune, cu gust dulce-acri șor,
comestibile. Ajung la maturitate fizioloic ă în iulie-august.

25
Compozi Ġie chimic ă: frunzele-tanini, arbutina, hidrochinona, mirtilina,
ericolina, neomistilina, fructele- tanini, zaharuri, pectine, β -caroten, vitamina C,
vitamine din complexul B, mirtilina A și B, acizii, citric, malic, oxalic, lactic,
chinic, s ăruri minerale.
Frunzele și lăstarii soiurilor cultivate: tianina, riboflavin, vaccinina, arb utina,
aricolina, acizii-chininic, miristic, palmitic, alcoalii-cerilic, mirici lic, etc.
Fructele soiurilor cultivate: zaharuri, zaharoza, proteine, acid mali c,
substan Ġe pectice, taninuri, vitaminele C, A, PP, B1, B2, E, s ăruri minerale – K,
Ca,P, S, Mg, Cl Mn, Fe.
Frunzele con Ġin principii active cu rol hipoglicemiant. Ac Ġiunea
hipoglicemianta este asigurat ă de neomirtilin ă care este o glicozid ă a acidului
galic.
Fructele con Ġin principii active cu rol adjuvant în tratamentul de baz ă a
diabetului f ără eficacitate în diabetul juvenil.
Mod de folosire:
Pentru tratarea diabetului se recomand ă o infuzie care se prepar ă din o
linguri Ġă de f runze uscate m ărunĠite de afin sau pulbere de frunze de afin peste care
se toarn ă o can ă de 200ml cu ap ă clocotit ă. Se acoper ă și se las ă 20-30 de minute
să infuzeze, iar apoi se strecoar ă. Se vor bea 2-3 c ăni pe zi.
De asemenea, se recomand ă în cazul diabetului și o cur ă de fructe de afin,
300-500g fructe proaspete, sau 100g de fructe uscate zilnic.
Se recomand ă un decoct care se prepar ă din o linguri Ġă de fructe de afine
uscate la o can ă cu 200ml ap ă. Se fierbe la foc mic 5 minute, se acoper ă și se mai
lasă 15 minute la r ăcit. Se bea 2 c ăni pe zi.
Se mai recomand ă și macerat la rece, se las ă timp de 8 ore o linguri Ġă de
afine uscate la 200ml ap ă la macerat, se vor bea 2 c ăni pe zi.
Tot în cazul diabetului zaharat, se mai recomnd ă și o infuzie, din o linguri Ġă

26
de frunze de afin peste care s-au ad ăugat 250ml ap ă clocotit ă, se las ă acoperit timp
de 20 minute la infuzat, se strecoar ă și se vor bea 2-3 c ăni pe zi, timp de 40 de zile.
Se face o pauz ă de 14 zile, dupa care se repeat ă cura.

Aloe
Aloe arborescens Mill.
Fam. Liliaceae

Alte denumiri: –
Este o plantă arbustivă, perenă, cultivată ornamental și medicinal.
Se recunoaște după tulpina înaltă, neramificată cu internodii dese, frunze
cărnoase dispuse în spirală, suculente, lungi pe margini cu spini moi; florile sunt
roșii, infloresc iarna, iar frunctul este o capsulă biloculară, cu numeroase seminĠe.
CompoziĠie chimică: substanĠe minerale – Ca, Na, K, Cl, Mn, substanĠe
organice – aloină, rășină, aloesonă, aloesină, aloenină (glicozidă amară), urme de

27
ulei eteric.
Principiile active pe care le conĠine au un efect extraordinar de detoxifiere,
atât de puternic și de complex ca acĠiune, încat este recomandat cu succes, de la
diabet și de la bolile tumorale, până la curele de slăbire unde are o eficienĠă
fenomenală.
Mod de folosire:
În diabet se recomanda gelul de aloe pentru uz intern, câte 50-10 0ml pe zi,
între mese, pentru stabilizarea glicemiei, pentru evitarea suprasolic itării
pancreasului.
Marii consumatori ai acestei plante, sunt practic imuni la diabet.

Brustur
Arctium lappa L.
Fam. Asteraceae/Compositae

28
Alte denumiri: bluster, bruscălan, brusculan, brustan, brustul an, brustur
mare, brusture negru, brust ur amar, caftalan, calcoceni, captalan, capul călugarului,
capcalan, ciulin, ciulină, carcei, clococean, ghimpoasă, iarba boierului, l apuc,
lipan, lipean, nădai, scai, scai mărunt, scaiul oii, scaete, scaete mare, sgae, s gaice.
Este o plantă erbacee, buruiană comună care crește prin locuri neculti vate,
maidane, pe lângă drumuri, căi ferate, pe lângă garduri, zăvoaie inundabile.
Se recunoaște după rădăcina pivotantă, puternică, ramificată, tulpină erect ă,
cilindrică, păroasă, ramificată, înaltă. Frunzele în primul an sunt d ispuse sub formă
de rozetă, foarte mari cu limb de până la 50cm, lat -triunghiular sau ovat, coloare
verde- închis cu peĠiol lung de circa 30cm, compact. În al doilea an, cele tul pinale
au aceleași caractere care descresc ca dimensiune cu înălĠimea. Florile sunt
purpurii cu corola tubuloasă; înflorește în iulie -august, iar fructele sunt achene,
negre. Primăvara, martie -aprilie, se recoltează rădăcinile, Bardanae radix sau
Arctiumae lappae radix, pentru plantele de 2 ani, iar toamna, octombrie- noiembrie
pentru cele de un an.
Frunzele, Bardanae folium sau Arctiumae lappae folium se recoltează fără
peĠiol în mai -iunie, înaite de înflorire.
CompoziĠie chimică: rădăcină (insulină, sitosterol, stigmasterol, acid cafenic,
ulei v olatile, vitamine din complexul B, săruri de potasiu), frunzele (substan Ġe
atibiotice, studiante insuficient însă), fructele (artcina).
Au acĠiune hipoglicemica,scade concentraĠia glucozei din sânge.
Pentru tratarea diabetului zaharat se recomandă o infuzie ce se prepară di n o
linguriĠă de brustur mărunĠită, peste care se toarnă o cană de 250 ml cu apă
clocotită. Se acoperă și se lasă la infuzat timp de 15 minute, după care se strecoară
și se bea 2 -3 căni pe zi.

29
Căpșun
Fragaria moschata Duch
Fam. Rosaceae

Alte denumiri: căpșuni de grădina, fraga, fragi, fragi de grădină, fragi de
câmp, pomnite (Transilvania, Maramures).
Este o plantă erbacee, perena, viguroasă.
Se întâlnește prin păduri rare, tufărișuri, margini de pădure, fâneĠ e umede,
stâncării umede, marginea șanĠurilor, parcuri, grădini, cultivate pri n numeroase
soiuri.
CompoziĠie chimică: apă, protide, hidraĠi de carbon, săruri de K, P, Na, Ca,
Fe, substanĠe uleioase, acid salicilic, zaharu ri.
Pentru tratarea diabeticilor se recomandă o cură cu căpșuni primăv ara; se
consumă în stare proaspătă, până la 300g de căpșuni zilnic.

30
Ceap ă
Allium cepa L.
Fam. Liliaceae

Alte denumiri: arpagic (bulbii mici), caba (cea pă de toamnă – Tecuci),
cebula, ceapă bulgărească (Moldova), ceapă de apă, ceapa de arpagic, ceapă de
grădină, ceapă hasma, cepșoară de vară, cioclama, hagima, hajma, orceag.
Este o plantă erbacee, perena, în cultura este bianuală sau trianuală.
Modul de recunoaștere nu este greu, are în pământ un bulb alcătuit din fo i
cărnoase care se îmbracă unele pe altele, iar la suprafaĠă este protejată de foi
uscate. Frunzele aeriene sunt fistuloase, goale în interior. Din mijl ocul bulbului se
ridică tulpina care este goală și are în mijloc o umflătură, în vârful t ulpinii se află
flori albe-verzui care sunt unite într- o inflorescenĠă globuloasă. Are un miros
caracteristic, dulceag la început, urmând un miros iute. Este cultiv at pentru nevoi
alimentare, dar și pentr u nevoi medicinale.

31
CompoziĠie chimică: protide, hidraĠi de carbon, lipide, Na, K, Ca, P Fe, I, Si,
vitaminele A, B1, B2, B6, C, E, acid nicotinic, acid fosforic, acid acetic, u leiuri
volatile, enzime, fitohormoni (auxide, gibereline), glucide (zaha roză, glucoză,
fructoză, rafinoză, etc), aminoacizi liberi (arginină, asparagină, lizină, acid
glutamic), acizi organic neazotaĠi (acizi alcoolici, fenolici, malic, citri c, oxalic,etc),
acizi fenolici p-hidroxibenzoic, ptotocatehic, banilic.
Consumul semnificativ de ceapă crudă, câte 140g pe zi, scade glicemia,
prevenind și chiar tratând diabetul. Este de remarcat faptul că ceapa nu reduce
nivelul glicemiei la persoanele care nu suferă de diabet.

Dovlecel
Cucurbita pepo
Fam. Cucurbitaceae

32
Alte denumiri: Berbenite, bolovan, bostan domnesc, bostan porcesc, b uba,
cucurbete, dolofan, duvleac, cucurbetele de nutre Ġ, harbuzi albi, buroasa.
Este o planta erbacee, anual ă, cultivat ă.
Se recunoa ște dup ă frunzele mari, florile mari și galbene, tulpina târâtoare
ramificat ă, rădăcina pivotant ă ramificat ă și fructul o melonid ă alungit ă. Înflore ște
din iunie pân ă în septembrie.
Compozi Ġie chimic ă: în func Ġie de partea recoltat ă distingem în fructe:
protide, hidra Ġi de carbon, mici cantit ăĠi de grăsimi, sodium, potasiu, calciu, fosfor,
fier, arsen, cadmiu, plumb, mercur, vitamina B2, niacin și vitamina C, iar î n
semin Ġe găsimi: ulei gras, fitosterine, cucurbitol, lecitina, zaharuri, enzime, rezi ne.
În diabet se recomand ă consumarea dovlecelului în preparate culinare
obișnuite sau dietetice.

Fasole
Phaseolus vulgaris L.
Fam. Fabacea/Leguminosae

33
Alte denumiri: baclău (Macedoania), baghi (Somova, jud. Tulcea), bob, bob
turcesc, broancă, colĠuroasă, fajola (Istria), fansola, fansule, fasole agăĠă toare (Olt),
fasoi, Ġucăr galbie, fasole cu stâlpi, fasole popească, etc.
Este o plantă erabacee, anuală, cultivată.
Se recunoaște după rădăcina fusiformă, fibroasă, ramificată, cu nodozităĠi
mici. Tulpina poate fi erectă, ramificată, volubilă, urcătoare. Frunzele mari
trifoliate cu frunzele primare simple, opuse, ovale. Florile sunt albe, albe- verzui,
roz, roșii sau violete, grupate cate 2 -8 in raceme laxe. Înflorește din iulie –
semptembrie, iar fructul ei este păstaia.
CompoziĠa chimică: protein, hidraĠi d ecarbon, K, Ca, P, Fe, Ni, Cu, Co,
vitamina A, B1, B2, niacin, C.
Tecile uscate de fasole au acĠiune antidiabetică, dupa îndepărtarea
seminĠelor.
Pentru tratarea diabetului zaharat, se recomandă un decoct, care se prepară
din 3 linguri de teci uscate și mărunĠite de fasole la 750 ml apă rece. Se fierbe la
foc mic timp de 20 de minute. Se acoperă și se lasă la racit, după care se strecoară,
iar de băut se bea pe parcursul unei zile toată cantitatea, dimineaĠa, la prânz și
seara, , fără a se îndulci.
Se mai recomandă în cazul diabetului zaharat un decoct preparat din o
lingură de teci uscate și mărunĠite de fasole la o cană de 250 ml de apă rece; se
fierbe la foc mic 20- 25 de minute, se acoperă, se lasă la răcit, se strecoară ș se vor
bea 2- 3 căni pe zi, neîndulcite.
Deasemenea se mai recomandă o extracĠie dublă, care se prepară din 4
linguri de teci uscate și mărunĠite la un litru de apă rece. Se lasă la macerat o
noapte, iar dimineaĠa în jurul orelor 8-9 se fierbe la foc domol pâă ce volumul de
lichid este redus la jumătate, iar decoctul rezultat se be ape parcursul zilei.

34
Fragi de câ mp
Fragaria viridis Duch
Fam. Rosaceae

Alte denumiri: caprina, caproana, c ăpșună mare, c ăpșun de câmp, c ăpșun de
deal, c ăpșun de p ădure, frag ă de p ădure, fragi, fragi de câmp, fr ăguĠe, pomi Ġele.
Este o plant ă erbacee, peren ă, care cre ște pe coline însorite, pante stâncoase,
pietri șuri, fanete uscate, margini de p ăduri, tuf ărișuri.
Se recunoa ște dup ă rizomul oblic cilindric, numeroasele r ădăcini adventive,
fibroase, stoloni supraterestrii, ramifica Ġi, tulpini erecte, frunzele bazale acoperite
de păr, iar foliola terminal ă este scurt pe Ġiolată, ovate, rombic ă sau obovat ă. Florile
sunt albe, grupate în inflorescen Ġa cimoas ă, înfloresc din aprilie, mai, iunie. Fructul
are un receptacol p ăros, globule , obovat, cu gust aromat. Se pot recolta atâ t
frunzele câ t și fructele.
Compozi Ġie chimic ă: fraga con Ġine ap ă, proteine, hidra Ġi de carbon, s ăruri de
potasiu, fosor, sodium, calciu, fier, substan Ġe uleioase, acid salicilic, sulf, siliciu,
brom, vitamine (A, B1, B2, C) și levuloza. Frunzele con Ġin tan in elagic, fragarol,

35
cvercitina, cvercitrina, citrol, zaharuri, urme de ulei volatile, vitamin a C și săruri
minerale.
Principiile active con Ġinute sprijin ă activitatea pancreasului în secre Ġia de
insulin ă cu ef ect antidiabetic.
În tratamentul diabetului zaharat se recomand ă infuzarea a dou ă linguri Ġe de
frunze m ărunĠite de fragi de câmp, cu o can ă de 200 ml ap ă clocotit ă. Se las ă 15
minute la infuzat, se strecoar ă și se beau dou ă căni pe zi neîndulcite. Se poate
consuma pân ă la 300 g de fragi zilnic, în caz de diabet zaharat ca o cur ă de
primavar ă.

Lupin alb
Lupinus albus
Fam. Fabaceae

Alte denumiri: cafea, cafele, cafeluĠe, niprală.
Este o planta erbacee, anuală. Cultivată ca plantă ornamentală și d e nutreĠ.

36
Poate fi recunoscută după rădăcina pivotantă viguroasă, ramificată, tulpi na
este erectă, înaltă, ramificată în partea superioară cu peri alipiĠi argin tii-viloși,
frunzele sunt palmat compuse cu 5-7 foliole alungit ovale, ia r florile sunt albe cu
vârful petalelor albăstrui, dispuse în raceme. Înflorește din iunie -iulie, iar fructul
este o păstaie. Se pot recolta seminĠele.
CompoziĠia chimică: protide, substanĠe extractive neazotate, grăsimi ,
celuloză, alcaloizi, lupine, lupanina, lupinidina si hidroxilupa nina (dă gustul amar).
Semintele au efect hipoglicemiant. Extractul fluid de seminĠe de lup in alb
împiedică creșterea glicemiei și glicozuriei. AcĠiunea se datorează alca loidului
lupanina, însă trebuie avută grijă cu toxicitatea acestuia. Extract ul fluid se prepară
prin fierbera seminĠelor în apă.
În cazul formelor ușoare de diabet se consumă câte o linguriĠă de 2 -3 ori pe
zi după mese.
Năpraznic
Geranium robertianum
Fam. Geraniaceae

37

Alte denumiri: banat, buruiene de ro șeaĠă, buruian ă de s ăgetur ă, ciocul
berzei, iarba parciului, priboi, priboi c ăpresc, șovârf.
Este o plant ă erbacee cu miros nepl ăcut de Ġap.
Crește in locuri umbroase, umede, în p ăduri, lâ ngă ziduri.
Se recunoa ște dup ă rădăcina pivotant ă, tulpina cilindrica, frageda, ingrosata
la noduri, iar frunzele sunt segmeentate cu cate 3-5 segmente dublu -penat-sectate,
glandulos-paroase pe ambele fete, petiolate, opuse, rosietice. Florile au culoare roz
cu nuan Ġe violacee, câte dou ă pe un peduncul, pe care sunt peri glandular lungi.
Fructele sunt capsule cu cioc și semintele sunt fin punctate.
Înflore ște din mai pân ă în septembrie.
Se pot recolta p ărĠile aeriene, la începutul înfloririi (se taie de la baz ă).
Compozi Ġie chimic ă: geraniina, ulei volatile, acid elagic, tanoizi și rezine.
În tratarea diabetului zaharat se folose ște un macerat sau decoct. Maceratul
se prepar ă seara, dintr-o can ă de 250 ml cu ap ă rece în care se adaug ă o mân ă de
flori și frunze uscate și măruĠite și se las ă până diminea Ġa. Se strecoar ă și lichidul
obĠinut se p ăstreaz ă. Apoi se toarn ă o can ă cu 250 ml ap ă peste planta strecurat ă și
se fierbe la foc domol 3 minute, se acoper ă și se las ă 30 de minute, se strecoar ă.
Decoctul ob Ġinut se va amesteca cu maceratul. Se consum ă 3-4 c ăni pe zi, pe
stomacul gol, înghi Ġitură cu înghi Ġitură.

38
Măr
Malus domestica Borkh.
Fam. Rosaceae

39
Alte denumiri: mere brune, poame
Este un arbore cultivat, cu valoare alimentară, medicinal, apicolă și
industrială.
Se recunoaște după tulpina înaltă cu coroană largă, puternic ramificată,
caracteristică fiecărui soi. Frunzele sunt ovate, eliptice, lat -eliptice, obovate sau
alungit-obovate, pe margini crenat-serate sau dublu serate. Florile sunt albe- roz și
înfloresc în aprilie- mai. Fructele sunt poame globuloase, de diverse mărimi și
culori. Recoltarea se face eșalonat din iunie -iulie, până în decembrie.
CompoziĠia chimică: apa, zaharuri, acizi organic, substanĠe pectice, protide,
taninuri lignine, materii grase, vitaminele C, A, B, PP, săruri de Ca, Na, Fe, K, P.
În coaja fructului este de două ori mai multă vitamina C decât în pulpă.
În diabetul zaharat se recomandă a se consuma zilnic cate 1 kg de mere, în
cura de lungă durată.
Decoct ce se prepară dintr -un măr tăiat în bucăĠele la 500 ml apă, se fierbe la
foc mic până ajunge apa la jumătate și se bea seara, înainte de culcare.
Diabetul poate fi prevenit cu ajutorul merelor.
Polifenolii din mere au un efect de normalizare eficient a nivelului zaharului
din sânge. Aceste substanĠe ce se află mai ales în coaja mărului, reglează secreĠia
pancreasului prevenind atât hiperglicemia cât și hipoglicemia. Au un e fect unic
care vor putea evoluĠiona tratamentele de prevenire a diabetului.
Persoanele care au predispoziĠie genetică spre diabet, sau o alimentaĠie
precară, ar trebui să consume câte un măr cu 15 minute înaintea meselor, pentru a
evita apariĠia bolii.

40
Nuc
Juglans regia
Fam. Juglandaceae

Alte denumiri: nucar, nuc costeliv.
Este un arbore înalt cu o coroan ă larg ă. Se cultiv ă fie în asocia Ġii mai mari
(nucete), fie în livezi, gr ădini, margini de drum, vii, cur Ġi.
Se poate recunoa ște după rădăcina pivotant ă puternic ă, tulpina este dreapt ă,
cu scoar Ġa neted ă, argintie-cenu șie, la b ătrâneĠe cu cr ăpături netede. Coroana este
masiv ă, larg ă, globuloas ă cu ramifica Ġii puternice. Lujerii sunt viguro și, bruni-
verzui, lucitori, cu miros aromat. Mugurii sunt cenu șii, tomento și, des grupa Ġi câte
2. Au frunzele imparipenat compuse, cu 5-9 foliole, obovate, mari , asimetrice.
Florile sunt unisexuat monice, cele mascule în amen Ġi negricio și, pendent, iar cele
femele terminale sesile cu stigmat ă purpurii, r ăsfrânte. Fructele sunt drupe
globuloase mari.

41
Perioada de înflorile este luna mai.
Se pot recolta frunzele (doar foliolele) și coaja verde a fructelor.
Compozi Ġia chimic ă variaz ă, astfel semin Ġele con Ġin pu Ġină apă, protide,
grăsimi, hidra Ġi de carbon, s ăruri de sodium, potasiu, calciu, fosfor și fier și
vitamine (A, B1, B2, niacin și C). Fructele au con Ġinut de tannin, acid galic și
elagic, inozitol, inglona, cantit ăĠi mici de ulei volatile, vitamina C și tirozina.
Pericarpul (cojile verzi) contin iuglona, taninuri, ulei eteric, vitami ne, clorofile,
amidon, pectin, acizi organic, aminoacizi liberi și multe substan Ġe minerale (arsen,
bariu, calciu, clor, cobalt, fier, potasiu, magneziu, mangan, sodium, nichl e, fosfor,
sulf și zinc).
Principiile active ac Ġioneaza ca hipoglicemiante, sc ăzânad concentra Ġia de
glucoz ă din sânge.
Se recomand ă în diabet o infuzie ob Ġinută dintr-o linguri Ġă de frunze
mărunĠite și 200 ml de ap ă clocotit ă. Pentru combaterea hiperglicemie se
recomand ă o infuzie din 2-3 linguri de pulbere de frunze de nuc uscate, pest e care
se toarn ă o can ă de 200 ml de ap ă clocotit ă. Ca adjuvant se ia o linguri Ġă de pulbere
de frunze de nuc de 4 ori pe zi în cure de 3 luni cu o lun ă pauz ă.
Frunzele de nuc au o ac Ġiune hipoglicemiant ă puternic ă, sunt diuretice, ajut ă
metabolismul zaharurilor și grăsimilor. Se recomand ă și tinctura din membranele
uscate tocate m ărunt.

42
Orz
Hodeum vulgare L.
Fam. Poaceae/Gramineae

Alte denumiri: icimie, orz de primavară, orz de toamnă, orz tuns, orz Ġepos,
orzoaică de primavară.
Este o plantă cultivată, graminee erbacee, anuală.
Se recunoaște după faptul că are paiul mai scund decât al grâului, boabele
sunt așezate în spic pe câte două rânduri (mai rar câte patru sau șase randuri).
Pleava se despinde greu de boboul care are o formă ovală. Înflorește în iunie -iulie.
Se recoltează cariopsele de orz – Hordeami semen, în faza maturităĠii galbene,
orzul verde – Hordeui herba, în faza tânără până la înspi care.
CompoziĠie chimică: boabele conĠin apă, proteină brută, grăsimi, substanĠ e
extractive neazotate, celuloză, substanĠe minerale cu P, K, Si, Mg, Ca, Fe.

43
Pentru tratarea diabetului se recomandă a se consuma orz încolĠit, 1 -2 linguri
pe zi. Se pun boabele de orz pe o farfurie, se îmbibă cu apa și se lasă 1 -2 zile în
bucătărie.
Sucul de orz verde se prepară din plante imediat recoltate. Se îndepărtează
impurităĠile, se verifică fir cu fir, se spală și se introduc în storcător. Pas ta rezultată
se pune într- un borcan, peste care se toarnă apă rece cu puĠin peste nivelul ei și se
păstrează la frigider. DimineaĠa se introduce în storcător €i sucul care se obĠine, se
va bea fără a mai fi diluat.
Maceratul se prepară din o linguriĠă de pudră de orz verde la 100 ml apă
rece. Se lasă 2 -3 ore, se strecoară și se va bea cu 30 minute înainte de masă.

Subcapitolul 3.2.
Probleme de nutriĠie

AlimentaĠia incorectã este una din principalele cauze ale apariĠiei bolilor.
a) SupraalimentaĠia și malnutriĠia
Cantitatea de hranã consumatã trebuie sã fie adaptatã nevoilor organismu lui.
Dacă aportul de hranã este fie exagerat, fie insuficient, el poate cauza
îmbolnãvirea.
Consumul exagerat de alimente – când este depãșit necesarul de elemente
nutritive vor fi afectate splina și stomacul, se va acumula flegma și vor stagna
elementele nutritive în interiorul corpului.

44
Vor apãrea urmãtoarele simptome: eructaĠii însoĠite de regurgitãri, dureri în
epigastru și în tot abdomenul, diaree, vãrsãturi.
Subalimentarea – duce la imposibilitatea creãrii bazei necesare pentru
producerea sângelui și a energiei. Dupã un timp se ajunge la diminuarea energiei
de apãrare.
Încercarea de a slãbi prin “înfometare ” duce la slãbirea energiei splinei. Di n
cauza faptului cã splina nu mai are o funcĠionare foarte bunã, ea nu va mai putea
sã-și exercite cu succes funcĠiile de transport și de transformare a fluidelor, ceea ce
va provoca stagnarea acestora și creșterea în greutate.
b) Consumul preferenĠial al unui singur tip de alimente
NecesitãĠile organismului pot fi satisfãcute doar atunci când acesta primește
o alimentaĠie echilibratã. Consumul unui singur tip de alimente poate duce la
malnutriĠie sau la alte boli.
Locuitorii teritoriilor unde apa nu are iod în cantitate core spunzãtoare suferã
de tulburãri ale glandei tiroide.
Excesul de vegetale crude, de salate sau de fructe slãbește energia splinei ,
ele fiind contraindicate persoanelor ce au o slãbiciune a acesteia.
Când în alimentaĠie pr edominã hrana rece va fi slãbitã energia splinei
putându-se dezvolta rãceala și umezeala interioarã. Simptomele caracteristice
acestei situaĠii sunt: dureri abdominal și diaree.
Alimentele extrem de fierbinĠi vor duce la eliberarea cãtre exterior a ene rgiei
vitale, afectând energia și sângele corpului.
Cãldura excesivã, în special cea provenitã din fumat și din cons umul
bãuturilor alcoolice, va consuma Yin-ul (fluidele) corpului, pro vocând uneori chiar
și stagnarea sângelui.

45
De asemenea, consumul exagerat de dulciuri sau fãinoase, grãsimi, p roduce
cãldurã umedã în corp, cauzând stagnarea energiei și a sângelui.
Simptome: senzaĠia de greutate în piept, ameĠeli, hemoroizi sângerânzi ,
furuncule.
Dacã mâncarea este limitatã doar la câteva feluri, energia internã va avea de
suferit.
Gustul picant este absorbit de cãtre plãmâni. Energia din m âncarea
condimentatã este ușor absorbitã prin canalul plãmânului.
Dacã mâncarea este condimentatã într-o manierã moderatã atunci fiziolog ia
aparatului respirator va fi îmbunãtãĠitã.
Excesul de condimente va afecta însã energia plãmânilor.
Gustul amar este legat de inimã, de sânge și de fluidele corpului (Ji ngye).
Excesul de alimente amare va crește focul de la nivelul inimii, c onducând la
consumul fluidelor.
Gustul sãrat influenĠeazã rinichii și oasele. Persoanele ce au probleme cu
oasele sau cu rinichii nu vor avea voie sã consume decât alimente ce sunt ușor
sãrate.
Gustul acru guverneazã ficatul și tendoanele . Excesul alimentelor acre va
afecta ficatul, provocând rigidizarea tendoanelor și a articulaĠiilor.
Gustul dulce corespunde splinei și musculaturii. Persoanele ce suferã de
afecĠiuni ale stomacului și ale splinei vor consuma cât mai puĠine dulciuri.
c) Consumul de mâncare alteratã, toxicã sau în condiĠii neigienice
Aceste situaĠii vor duce la afectarea splinei și a stomacului. Semne cl inice:
greĠuri, vãrsãturi, diaree, dureri în epigastru și abdomen

46
Dieta
În medicină ܈i nutri܊ie, termenul dietă se referă la un regim alimentar special,
recomandat fie în cazul unei maladii fie, mai curent, pentru men܊inerea stării de
sănătate, pentru păstrarea sau atingerea unei anumite greută܊i corporale etc. O dietă
constă practic într -un set de reguli alimentare, reguli care impun consumul de
nutrien܊i în anumite cantită܊i ܈i din anumite grupuri de alimente. Aceste reguli sunt
dependente de datele biologice ale individului care urmează dieta ܈i variază de la o
dietă la alta.
Grupe de alimente • Proteinele,
• Glucidele,
• Lipidele,
• Vitaminele si
• Mineralele
Nu se g ăsesc ca atare în natura ci sunt incluse, în cantit ăĠi variabile în
compozi Ġia diverselor alimente. Nici un aliment nu con Ġine singur toate substan Ġele
nutritive in cant ităĠile de care avem nevoie. În aceste condi Ġii, pentru a avea o
alimenta Ġie echilibrat ă, omul trebuie sa consume o larga ă varietate de alimente.
Alimentele pot fi împă rĠite în opt grupe, astfel:
1. Lapte și produse lactate
2. Carne și peste
3. Ou ă
4. Legume ș i fructe

47
5. Cereale, derivate din cereale și leguminoase uscate
6. Zah ăr și produse zaharoase
7. Gr ăsimi alimentare
8. Ap a, bă uturile alcoolice și nealcoolice

O alimenta Ġie echilibrat ă permite men Ġinerea unei bune st ări de s ănătate și
scade posibilitatea de a face unele boli. Este bine s ă se consume o mare diversitate
de alimente pentru a ob Ġine energia, proteinele, vitaminele și fibrele necesare unei
sănătăĠi optime. Pentru a men Ġine sau îmbun ătăĠi greutatea corporala, pentru a
scădea riscul hipertensiunii arteriale, al bolilor de inima, al accidentelor cerebrale ,
al unor forme de cancer sau al diabetului zaharat este foarte important ca ingestia
de alimente s ă fie în echilibru cu activitatea fizica efectuat ă. Din pacate actualul stil
de viata predispune la sedentarism.

48
Capitolul 4
Produse tipizate și naturiste

Înaintea începerii tratamentului se în cearcă corectarea glicemiei cu dietă,
efort fizic, plante medicinale.
În tratarea diabetului se utilizeaza o medicaĠie diversă, atât medicaĠia alopată
cât și medicaĠia pe bază de plante. Acestea au mecanism de acĠiune diferi t, fie prin
scăderea glicemiei, fie prin menĠinerea nivelului de insulină normal s au fie ca
adjuvante. În cele ce urmează voi prezenta câteva exemple de medicamente tip izate
și naturiste folosite în tratarea diabetului.
Produse tipizate reprezentative în tratamentul diabetului zaharat ar fi:
Glimepiridum (Amaryl)
Amaryl este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, atunci
cand numai dieta, exercitiile fizice regulate si reducerea greutatii corpora le nu
realizeaza un control adecvat al glicemiei.

49
Clorhidrat de metformină (Glibomet, Glucophage, Meguan, Metfogamma, Siofor)

50
Medicamente ce apar Ġin unei grupe de medicamente destinate tratamentului
diabetului non- insulinodependent la adulti (tipul II de diabet zaharat).

Gliclazidă (Diaprel, Esquel, Glyclada)

Utilizate la adulĠi în tratamentul anumitor tipuri de diabet zaharat (diabet
zaharat tip II) atunci când numai măsurile dietetice, exerciĠiul fizic și scăd erea în
greutate nu sunt suficiente pentru menĠinerea glicemiei la valori norm ale.

51
Glibenclamidum (Glibomet, Glucovance, Maninil)

Indicat în diabetul zaharat tip II (de tip adult) insulino-inde pendent, cand
dieta este insuficienta, dar nu se impune instituirea tratamentului cu insul ina. Se
poate incerca un tratament simultan cu insulina in cazul unui esec terapeutic. Î n
cazul sistă rii complete a secretiei endogene de insulina in diabetul zaharat de tipul
II, combinatia glibenclamid-insulina nu asigura un efect terapeutic de d urata.

52
Gliquidona (Glurenorm)

Indicat în tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino-depen dent) la
pacientii de varsta mijlocie si inaintata, cand metabolismul glucidelor nu mai poate
fi controlat in mod satisfacator numai prin diet ă.

Sitagliptina (Januvia, Janumet)

53
Se utilizează la tratarea pacientilor cu diabet de tip 2, pentru a imbunatati
controlul concentratiei de glucoza (zahar) in sange. Se utilizeaza în asocie re cu
regim alimentar si exerciĠ iu fizic.

Produse naturiste, ce predomină în compoziĠia lor vegetalele.

Doppelherz® aktiv Diabetiker Vitamine + Minerale
Influen܊ează activitatea insulinei și ac܊ionează asupra concentra܊iei de
glucoză din sânge. Este indicat persoanelor cu diabet zaharat ajutându- le să -܈i
controleze glicemia, intervine, prin intermediul c romului, în men܊inerea
concentra܊iilor normale ale glucozei din sânge, prin ac܊iunea directă asupra
metabolismului carbohidra܊ilor (de ex: dulciuri, paste făinoase, pâ ine, etc). De
asemenea, poten܊ează activitatea insulinei, scăzând cantitatea necesară pentru
metabolizarea glucozei ܈i protejând astfel pancreasul. Suplimentul alimentar
Doppelherz® aktiv Diabetiker Vitamine + Minerale sprijină organismul pentru a
preveni complica܊iile grave ale diabetului: bolile cardiovas culare, boli ale nervilor
periferici (neuropatie diabetică), boli de ochi (retinopatie diabetică), p rin:
func܊ionarea normală a inimii (Vitamina B1 ܈i Magneziul) func܊ionarea normală a
sistemului nervos (Magneziul, Vitaminele B1, B2, B6, B12, Niacina, V itamina C) ,
men܊inerea vederii normale (Zincul ܈i Vitamina B2).

54

Himalaya – Diabecon
Diabecon tablete are efect favorabil asupra starii de sănătate prin men Ġinerea
unui nivel optim al glucozei din sânge. Ajut ă la reducerea nivelului glucozei din
sânge la persoanele cu diabet non-insulinodependent în același timp diminueaz ă
complica Ġiile renale, cardiovasculare și retiniene asociate diabetului. Se poate
asocia dietei sau madica Ġiei cu hipoglicemiante orale in diabetul non-
insulinodependent si doar la recomandarea medicului in diabetul
insulinodependent, în ambele cazuri, ca adjuvant.

55

Fiecare tableta de Diabecon contine:
Commiphora wightii (Balsamodendron mukul) purificata 30mg , Shilajeet
purificata 30mg
Extracte: Gymnema sylvestre 30mg ;Pterocarpus marsupium 20mg ;Casearia
esculenta 20mg;Eugenia jambolana 20mg ;Asparagus racemosus 20mg
;Boerhaavia diffusa 20mg ;Sphaeranthus indicus 10mg ;Tinospora cordifolia
10mg; Swertia chirata 10mg ;Tribulus terrestris 10mg ;Phyllanthus amarus 10mg
;Gmelina arborea 10mg ;Gossypium herbaceum 10mg ;Berberis aristata 5mg ;Aloe
vera 5mg ;Triphala 3mg.

56
Pudre: Momordica charantia 20mg ;Piper nigrum 10mg ;Ocimum sanctum 10mg
;Abutilon indicum 10mg ;Curcuma longa 10mg Rumex maritimus 5mg ;Vidang adi
lauham 27mg ;Vang bhasma 5mg ;Abhrak bhasma 10mg ;Praval bhasma 10mg
;Akik pishti 5mg ;Shingraf 5mg ;Yashad bhasma 5mg ;Trikatu 5mg

Fitodiab
Produsul are ac܊iune hipoglicemiantă, hipolipemiantă, antioxidantă. Poa te fi
folosit ca adjuvant în diabet zaharat de tip II (noninsulino- dependent) cu sau fără
exces ponderal. Prin acĠiunea sa preponderent periferică, produsul poate fi asociat
insulinoterapiei în diabetul zaharat de tip I (insulino-depend ent), inducând o mai
bună echilibrare a bolii, fără ca insulinoterapia să fie întreruptă. Trebuie sa se tina
cont ca utilizarea produsului în asociere cu medicaĠia antidiabetică c onvenĠională
impune un control medical și de laborator periodic. Produsul est e bine tole rat, dar
la bolnavii cu ulcer gastric sau duodenal, pentru a evita eventual ele iritaĠii gastro –
duodenale, comprimatele se vor administra în timpul mesei.

CompoziĠie: 1 comprimat conĠine 100 mg pulbere din fructe de afin, Myrt illi
fructus, 75 mg pulbere d in frunză de dud, Morus alba folium, 50 mg pulbere din

57
teci de fasole fără seminĠe, Phaseoli fructus sine seminibus, 25 mg p ulbere din
frunză de mesteacăn, Betulae folium și excipienĠi până la 450 mg.

Glicemonorm
Glicemonorm comprimate este un produs obtinut prin asocierea a doua
extracte din plante medicinale si o sare organica a cromului, care fav orizeaza
mentinerea concentratiei serice a glucozei in limitele normale.
Contribuie la mentinerea concentratiei glucozei din sange in lim ite normale
si la sustinerea secretiei de insulina la nivelul pancreasului.

Compozi܊ie: extract fructe de afin – 100 mg ; extract momordica charantia – 150
mg ; extract de gymnema sylvestre – 100 mg ; lactoza ; celuloza microcrista lină .

58
Glucolin Forte
AcĠioneaza ă in principal in direc Ġia mentinerii valorilor normale ale
glicemiei, dar are și alte ac Ġiuni benefice precum: ment Ġine metabolismul lipidic
normal, controleaz ă apetitul, asigura un tranzit intestinal optim, ajuta procesul de
digestie și men Ġine funcĠ ia hepatic ă normal ă.

GLUCOLIN este un supliment alimentar care contine extracte din plantele:
Gymnema Syvestre, momordica Charantia , trigonella Foenum-graecum , curcuma
Longa.

Polygemma 19 Glicemie – PlantExtrakt
Ajută la men Ġinerea nivelului normal al glucozei în sânge.
AcĠiune hipoglicemiant ă. ÎmbunatăĠ esște func Ġionarea pancreasului .
Adjuvant în complicaĠ iile vasculare ale diabetului.

59

CombinaĠ ie de extracte gemoterapice din muguri de Dud negru, Nuc și
mlădiĠe de a fin.

Obecon Diab
Aliatul Pacienilor Diabetici in reducerea greut ății
Un complex de principii active care ac Ġioneaz ă prin 3 mecanisme sinergice:
– reduce pofta de mâncare
-c onfer ă senza ܊ia de sa ܊ietate
-a sigur ă un control glicemic optim

60

ConĠine Extract de c offea Arabica și extract de Phaseolus Vulgaris.

Ceai glicostat
Plantele din compoziĠia acestui ceai au proprietăĠi hipoglicemiante (scad
glicemia) și de stimulare a funcĠiilor pancreasului. Frunzele de dud conĠin al caloizi
glicomimetici (cu structură asemănătoare glucozei) care potenĠează secreĠia de
insulină și inhibă enzimele care transformă alte zaharuri în glucoză. Taninurile d in
frunzele de afin, salvie și dud scad absorbĠia glucidelor introduse prin alimentaĠie.
Adjuvant în tratamentul diabetului zaharat.

61
Ingrediente: frunze de dud (Mori folium), salvie (Salviae herba), urzică
(Urticae herba), frunze de afin (Myrtilli folium), frunze de nuc (Juglandis folium),
rădăcină de brusture (Bardanae radix), teci de fasole (Phaseoli fructus s. sem.),
scorĠișoară (Cinnamomi cortex), fructe de schinduf (Trigonellae foenugraeci
semen), îndulcitor natural: glicozide steviolice extrase din frunze de St evia
rebaudiana.

Ceai de afin
Afinul face parte din familia Ericaceae, fiind un arbust mic, cu tulpini
târâtoare, de culoare verde. Frunzele sunt rotund- ovate până la eliptice iar florile,
de culoare roz- palide au petalele unite în partea de sus sub formă de clopoĠel.
Fructele, de culoare negru- albăstrui au formă sferică, fiind zem oase, cu suc
violaceu și gust plăcut dulce -acrișor. Crește în regiunile alpine, la altitudini de până
la 2000- 2500m, pe versanĠii umbriĠi și umezi, în pădurile de conifere, pe stânci și
pajiști montane.

62
Ceai din teci de fasole
Ceaiul din teci de fasole este un remediu foarte bun pentru diabetici. Se
prepară în două moduri, prin fierbere ori macerare, existând posibilitatea ca fiec are
să opteze pentru forma care i se pare mai comodă sau accesibilă.

ConĠine t ecile plantei Phaseolus vulgaris L., fam. Fabaceae, contin peptide,
aminoacizi liberi, hemiceluloza, pectine, vitamine, alantoina, acid sal icilic, acid
fosforic, s ăruri minerale.

63
Concluzii

Evolu Ġia societ ăĠii, dezvoltarea tehnologiei au dus la descoperiri majore î n
medicin ă. Scopul practicii medicale a fost dintotdeauna de a vindeca sau cel pu Ġin
a ușura suferin Ġa omului. Se știe că este mai u șor să previ decât s ă vindeci boala,
adeseori ap ărând agrav ări și chiar invalidit ăĠi cu consecin Ġe importante pentru
individ, familie și colectivitate. Prevenirea bolilor este idealul spre care tinde
medicina.
Scopul medicinei îl constituie prevenirea și vindecarea bolilor, cunoa șterea
și diagnosticarea acestora. Unele boli nu pot fi prevenite, nici t ratate, dar aceasta
nu înseamn ă că medicina nu ar fi neputincioas ă. Când nu se poate ob Ġine o
vindecare complet ă sau definitiv ă se poate reda organismului o parte sau întreaga
sa capacitate de munca pentru o anumit ă perioad ă de timp. Medicina are datoria și
poate s ă aline durerea bolnavului.
Tratamentul diabeticului este bun doar atunci când bolnavul coopereaza și îl
respecta. Asta presupune ca bolnavul s ă fie instruit si s ă aibă cuno știnte solide
despre boala sa. Orice medicament antidiabetic nu are nicio valoare f ără
respectarea regimului. Un diabetic este bine tratat când are o stare g eneral ă bună,
glicemia pe nemâncate este 115-120 mg/dl, glicozuria și cetouria absente și
greutatea corporala este apropiat ă de cea ideala.
Dieta reprezintă elementul terapeutic co nstant în diabetul zaharat, la unii
pacienĠi fiind chiar singura terapie. Dieta pacientului diabetic trebu ie să se apropie
cât mai mult de recomandările nutriĠionale pentru persoane nediabe tice și trebuie
individualizată în funcĠie de: vârstă, sex, activitate fizică, preferin Ġe alimentare,
disponibilităĠi financiare, caracteristici biologice ale diabetului (prezenĠa obezităĠii,

64
dislipidemiei, HTA, afectării renale). ğinând seama de acești factori, medi cul
trebuie să stabilească un regim cântărit în cadrul căruia să stabi lească frecvenĠa și
orele de masă, cantitatea de alimente la fiecare masă și tipul alimentelor ce po t fi
consumate ca și a celor ce trebuie evitate sau sunt interzise. La pac ienĠii
supraponderali, scăderea în greutate poate reprezenta un mij loc important de
normalizare a nivelului glicemiei.
Indiferent de tipul de diabet,exerciĠiul fizic crește sensibilitatea la insulină și
astfel tinde să scadă glicemia. Tabletele se folosesc în terapia diabet ului de tip 2,
fiind eficiente atât timp câ t pancreasul poate produce suficientă insulină. Există
însă perioade – cum ar fi bolile acute – când tratamentul cu antidiabetice orale
trebuie să fie temporar înlocuit cu tratament cu insulină. În plu s, la un număr
considerabil de diabetici de tip 2 tab letele devin gradat, în timp, fără efect și
insulina devine principalul tratament eficace. Insulina – tratamentul de substituĠie
al diabetului zaharat de tip 1 – poate fi administrată doar sub formă de injecĠii
deoarece administrarea pe cale bucală este urmată de distrugerea sa în stom ac.
Există mai multe tipuri de preparate insulinice, medicul recomandân d cel mai
eficient tratament și numărul de injecĠii necesar fiecărui diabetic.
În concluzie, putem spune că diabetul zaharat reprezintă o afecĠiune
redutabilă prin implicaĠiile sale pe termen lung dar că supravegherea co rectă și
tratamentul eficient duc la creșterea speranĠei de viaĠă și a calităĠii vieĠii la pacienĠi i
afectaĠi.

65