Calea Mărășești, nr. 157, Bac ău, cod 600115 [618552]
ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU
Departamentul pentru Pregătirea Personalului
Didactic
Calea Mărășești, nr. 157, Bac ău, cod 600115
Tel.Fax: 0234/588935; Tel.Fax: 0234/580050
www.ub.ro ; e-mail: [anonimizat]
PORTOFOLIU DID АCTIC
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf . univ. dr. Mâță Liliana
ABSOLVENT: [anonimizat]: Biologie
NIVELUL DE CERTIFICARE I – ZI
BACĂU
2018
2
CUPRINS – PORTOFOLIU DID АCTIC
CURSURI DE ZI , NIVEL I
Curriculum vitаe, formаt Europаss………………….. …………………………………….. .. 3
Cаpitolul 1 Psihologiа educаției
Cultivarea creativității în p rocesul de învățământ ……………………………… 5
Cаpitolul 2 Pedаgogie I: Fundаmentele pedаgogie i. Teoriа și metodologiа curriculum –
ului
Finalitățile educației: o biective educaționale, scop, ideal ……… …………………………. … 15
Cаpitolul 3 Pedаgogie II: Teoriа și metodologiа instruirii. Teoriа și metodologiа
evаluării
Dimensiunile educației . Aplicații ………………… ………………… ………… 24
Cаpitolul 4 Didаc ticа speciаlizări i……………………………… ……………………… ……..
1.Planificarea semestrială…………………………………………………………………. ……….
2.Testul docimologic………………………………………………………………………………… 33
33
37
Cаpitolul 5 Prаctică pedаgogică I
Proiect de lecț ie……………………………… ……………………………… ……… 39
Fișа de evaluare la lecția finală ………………………… ……………… …… ……… 46
Fișа de cаrаcterizаre psihopedаgogică ………… ……………………………… ……….. 47
Cаpitolul 6 Prаctică pedаgogică II
Proiectul de lecție ………………………………… ……………………… ………… . 57
Fișа de evaluare la lecția finală …… ……………………………………… ………… 61
Fișа de cаrаcterizаre psihopedаgogic ă ……………………………………… ………… 62
Cаpitolul 7 Mаnаgementul clаsei de elevi
1.Rolul profesorului în comunicare și autoc unoaștere ………… ……………………… 73
Capitolul 8 Instruire asistată de calculator
Calculatorul -mijloc de învăț are ……………………………………………………..
77
Bibliogrаfie ………………………………………………………………………………. 82
Declаrаție de аutenticitаte
Rаport de originаlitаte – Plаgiаrism detector
3
Curriculum vit аe
INFORMAȚII
PERSONALE LAZĂR IRINA
Blăgești , comuna Blăgești , județ Bacău
[anonimizat]
[anonimizat]
Sexul feminin | Data nașterii 26.05.199 6 | Naționalitatea Română
EDUC АȚIE ȘI
FORM АRE
COMPETEN ΤE
PERSON АLE
2015 – PREZENT Student l а Universit аteа Vаsile Аlecsаndri din B аcău, F аcultаteа de Științe,
Progr аm de studii Biologie
Princip аlele m аterii studi аte
Sistematica nevertebratelor I și II
Morfologia și anatomia plantelor
Citologie vegetală
Sistematica vertebratelor I și II
Genetică generală și umană
Sistematica criptogmelor și fanerogamelor
Fiziologie animală și funcții de nutriție și reproducere la animale
Fiziologie vegetală
2011 -2015 Liceul teoretic ”Ion Borcea ”, Buhuși
Limb а(i) mаternă(e) Română
Аlte limbi străine
cunoscute ΙNΤELEGERE VORBIRE SCRIERE
Аscultаre Citire Pаrticip аre
lа
convers аție Discurs o rаl
Engleză B1 B2 A2 A2 A2
Аtestаt de competente lingvistice
Frаnceză B1 B2 А2 А2 А2
Аtestаt de competente lingvistice
Niveluri: А1/2: Utiliz аtor element аr – B1/2: Utiliz аtor independent – C1/2:
Utiliz аtor experiment аt
Cаdrul europe аn comun de r eferință pentru limbi străine
4
Competențe de
comunic аre
Competențe
orgаnizаționаle/mаnаge
riаle Spirit organizațional
Lucru in echipă
Spirit analitic
Competențe
inform аtice Internet, Microsoft Word , Microsoft Power Point, Microsoft Excel, PLM Product
Lifecycle Management (modulul 1 și 2)
Аlte competențe Flexibilit аte
Respons аbilitаte
Profesion аlism
Creаtivitаte
Permis de conducere Cаtegori а B
Seriozitate
Capacitate de asimilare de noi abili tăți și cunoștiințe
Spirit organizațional
Lucru in echipă
Spirit analitic
Internet, Microsoft Word, Microsoft Power Point, Microsoft Excel, PLM
Product Lifecycle Management (modulul 1 și 2)
Flexibilit аte
Respons аbilitаte
Profesion аlism
Creаtivitаte
Cаtegoriа B
5
Cаpitolul 1. Psihologi а educ аției
Cultivarea creativității în procesul de învățământ
Creativitatea este una din problemele centrale ale cercetărilor p sihopedagogicedin cadrul
învățământului din ultimii ani . Depistarea și stimularea creativității elevilor moderni reprezintă
una din direcțiile cele mai importante de perfecționare și modernizare a procesului de învățare –
predare -evaluare.
Dezvoltarea creativității la elevi reprezintă atât o cerință socială, câ t și o trebuință
individuală înnăscută, ea fiind cerută tot mai mult de către societate spre a lichida decalajul
enorm între activitățile de creație șicele rutiniere și a stimula progresul societății.
Dar ce este creativitatea? Deși în ultimele decenii s -au făcut numeroase cercetări teoretice
și experimentale în domeniul creativității, nu s -a ajuns la o definiție unanim acceptată a acestui
concept, aceasta căpătând numeroase forme.
Din punct de vedere didactic putem defini creativitatea ca un“ansamblu unita r al factorilor
subiectivi și obiectivi care duc la realizarea de către indivizi sau grupuri, a unui produs original și
de valoare”,(Barna -Antohe,2006). De aici rezultă cele trei criterii de abordare și analiză a
creativității: a) produsul creației; b) pro cesul creativ; c) persoana (grupul creator ).
Aceste criterii reprezintă perspective diferite din care este abordată creativitatea, de
exemplu pentru specialiștii industriei, istoriei artei, creativitatea se exprimă prin produsul
realizat . Mulți dintre art iști abordează creativitatea ca un proces, în timp ce psihologii, pedagogii,
educatorii pun accentul pe personalitatea creatoare, pe modul de intuiție , formare și manifestare
a creativității.
Creativitatea ca produs -privită ca produs, creativitatea poate fi abordată sub două aspecte
relativ distincte:
prod us sau capacitate dobândită – activitate, educație și experiență;
produs al creației concretizat în ceva material (un proiect, o invenție), sau spiritual (o
formulă, o teorie).
Produsul creației este con siderat criteriul cel mai eficient de apreciere a creativității
omului. El se definește prin două însușiri esențiale: originalitatea și utilitatea socială,(Barna –
Antohe,2006). Originalitatea se exprimă prin noutate și unicitate, iar un produs poate avea
valoare de noutate și unicitate în raport cu societatea în raport cu individul care l -a creat. În
primul caz, creativitatea ar fi proprie numai acelor persoane care aduc o contribuție originală într –
6
un domeniu sau altul al culturii materiale și spirituale a societății și dacăn un produs este
considerat original în raport cu individul, atunci creativitatea poate fi considerată o facultate
general -umană.
Așadar creativitatea se referă nu numai la realizarea unor produse noi și valoroase
societății , ci și la găsirea de soluții, idei, probleme, metode etc. care nu sunt inedite pentru
societate , dar la care s -a ajuns pe cale independentă .
În această viziune (pe care trebuie să o aibă în vedere educatorii în procesul instructiv –
educativ) rezolvarea unei probleme teoretice sau practice, găsirea unei soluții experimentale de
către elev pot fi considerate ca fiind creatoare în cazul în care rezolvarea s -a făcut pe o cale
independentă, chiar dacă modul de rezolvare nu este nou pentru știința din domeniul
respectiv(Bar na –Antohe,2006).
În procesul de învățământ creativitatea ca act manifestat rămâne valabil doar pentru copiii
excepționali: sub aspect educativ, formativ ne interesează formarea atitudinii elevului de a se
manifesta spontan, independent, încrezător în forț ele proprii.
Este important în acest proces produsul și implicarea elevului în activitate, interesul
pentru muncă, manifestarea curiozității, flexibilității, spontaneității, fanteziei în activitatea
desfășurată, ca o premisă pentru viitor.
Creativitate a ca proces. Etapele procesului creator.
Manifestarea creativității implică desfășurarea în timp, învingerea unor dificultăți și
obstacole , ceea ce rezultă că aceasta este abordată ca și proces.
Modelul elaborat de G. Wallas delimitează patru etape în pro cesul de creativitate:
Pregătirea -acumularea materialului brut: sursele de documentare și a bazei materiale,
elaborarea și experimentarea metodologiei de cercetare;
Incubația – etapa în care aparent nu se produce nimic, încărcată de mister, unde
principali i actori pregătesc soluțiile;
Iluminarea (inspirația, intuiția) – se găsește soluția problemei , se conștientizează, fără ca
problema studiată să polarizeze explicit atenția creatorului ;
Verificarea -testarea soluțiilor găsite prin raportarea la mediu, conc retizarea noilor idei în
fapte și acțiuni explicite.
Personalitatea creatoare. Din punct de vedere pedagogic ne interesează mai mult
creativitatea din perspectiva personalității, ca atribut fundamental al acesteia, iar opiniile
7
specialiștilor înclină spre ideea potrivit căreia creativitatea este o dimensiune psihologică care
implică întreaga personalitate.
Ea este proprie, în limitele normalului, tuturor oamenilor, indiferent de vârstă (deci și
tuturor copiilor), și se manifestă în funcție de interacțiune a factorilor care participă la apariția ,
dezvoltarea și exprimarea ei.
Creativitatea ne apare astfel ca o formațiune complexă a personalității în care
interacționează o multitudine de variabile sau factori. Factorii pot fi subiectivi, de natură psihică
(intelectuali și nonintelectuali) și obiectivi, de natură socială (socio -culturali, educativi etc.) și de
natură biologică (sex, vârstă, stare de sănătate etc.) (tabel 1) (Barna -Antohe,2006).
-Dezvoltarea și stimularea creativității elevilor –
Posibilit atea d e educare a creativității, Potențialul creativ al elevilor . Deși trăsătura
definitorie a creativității este originalitatea, aceasta nu este incompatibilă cu ideea de educare
deliberată . Este remarcabil că niciodată nu va exista un ghid al creativității în care să se arate
etapele pe care le avem de făcut sau de gândit într -o anume situație , dar există anumite metode
și procedee, tehnici de gândire, principii călăuzitoare cu caracter general ce se pot aplica în
majoritatea problemelor legate de creativita te.
Studiile experimentale au evidențiat că factorii creativității asupra cărora s -a intervenit au
înregistrat îmbunătățiri evidente, deși nu identice, sub raportul ușurinței și al persistenței. Factorul
intelectual (imaginația, gândirea, tehnici operațio nale) este relativ ușor de modelat deși
persistența în timp a efectului unui curs sau a unei metode nu este mare, iar inteligența (factorul
general al gândirii) este mai greu de influențat și are o mare stabilitate în ontogeneza individului.
Factorii de personalitate în sensul larg al noțiunii se lasă mai greu influențați în direcția și
cu intensitatea dorită de noi, dar odată ce cunoștințele au fost dobândite , persistența lor se
măsoară în ani sau etape de vârstă (copilîrie, adolescență, maturitate).
8
FACTORI SUBIECTIVI FACTORI OBIECTIVI
Factori
intelectuali Factori de personalitate Sociali Biologici
-Imaginația
-Memoria
-Inteligența -Afectiv -temperamentali :
(forța eului, tendința spre
dominare, fond emoțional
bogat ,echilibrul afectiv);
-Atitudin ali-caracteriali :
(atitudine pozitivă față de
muncă, încredere în
forțele proprii );
-Aptitudinale : (școlare,
tehnice, artistice,
sportive);
-Motivaționali : (nevoile
de cunoaștere,curiozitatea,
nivel de aspirație înalt). -familia
-școala
-societatea
-organizații de copii
și tineret -sex
-vârstă
-stare de sănătate
Tabel 1 – Factorii creativității
9
Strategia educării creativității -Depistarea capacităților creatoare la elevi.
Esența strategiei educaționale constă în centrarea ei pe dezvoltarea personal ității creatoare
a elevilor iar această strategie presupune atât descoperirea potențialului creativ, cât și promovarea
unor modalități care să stimuleze trecerea de la creativitatea teoretică la cea practică.
Identificarea elementelor potențialului creativ presupune multă atenție și dedicație din
partea profesorului. La nivelul școlii ea se realizează cu precădere prin observații curente la
lecții și în afara lor, convorbiri cu elevii, analiza datelor biografice, aplicarea chestionarelor
elaborate de speci aliști, activități practice și tematice , cercuri literare. În cadrul acestor activități
profesorul poate apela, de asemenea, la specialiști în psihologie și pedagogie, care pot aplica
unele teste de creativitate, de inteligență, de gândire divergentă. Indicatorii cei mai evidenți ai
potențialului creativ al elevilor sunt produsele creativității(jocuri, răspunsuri la întrebările
capcana, lucrul în echipă), comportamentul adoptat în anumite situații, randamentul școlar, etc.
În legătură cu randamentul școla r, drept criteriu de apreciere a creativității, se impun
unele precizări și anume: cercetările întreprinse în acest scop demostrează că notele școlare, ca
măsură a randamentului, nu reflectă pe deplin nivelul creativității. Rezultatele școlare, exprimate
prin note, iau naștere prin memorare, reproducere, repetare, structuri algoritmice, în timp ce
creativitatea, presupune intuiție, fantezie, originalitate etc. și de aceea notele școlare trebuie
privite cu precauție ca indicatori ai creativității elevilor.
Studiile efectuate au dus la conturarea unui portret al elevului creativ (figura 1.), unul care are o
valoare orientativă și euristică , iar constelația și ponderea diverselor conduite diferă pentru
fiecare caz în parte.
Modalități de cultivare a creat ivității în activitatea școlară și extrașcolară .
Stimularea creativității elevilor vizează două direcții principale:una se referă la conținutul
învățământului și alta la tehnologia desfășurării sale. Referitor la conținutul procesului de
învățământ se apr eciază că existența unui echilibru între cultura generală și cea de specialitate
constituie un factor stimulativ pentru creativitatea ii elevilor. De cele mai multe ori procesul
creator rezultă din combinarea și recombinarea unor informații din domenii dif erite, uneori chiar
opuse ori, îngustarea câmpului informațional, printr -o specializare exage rată și timpurie, nu face
decât să diminueze activitatea creatoare .
10
CONDUITA ELEVULUI CREATIV
ÎN CLASĂ ÎN PAUZĂ ORICÂND ȘI ORIUNDE
*Înțelege profund lecțiile,
prelucrează mult și se poate
detașa de informație
exprimând -o într -o
manieră personală;
* Răspunde la întrebări „pe
sărite”. ;
* Pune întrebări „sâcâitoare”
profesorului sau vine cu
propriile exp licații (uneori
aberante asupra unor
fenomene), rezolvă „altfe l”
unele probleme care nu
presupun un algoritm ;.
* Rezolvă singur probleme de
tip școlar ;.
* Are alte preocupări în timpul
lecțiilor (desenează, citește,
visează, se agită etc.), nu se
face agreat de profesor întrucât
îi perturbă lecția și -i consumă
timpul cu întrebările sale ;.
* În activitățile didactice de
grup problematizate, colegii
fac front comun împotr iva lui,
căci vine cu soluții „ne la locul
lor”;. * Vrea să știe tot ce se petrece
(e curios);
* Vine cu soluții neobișnuite
(este original);
* Plin de sine;
* Povestește „istorii” (este
imaginativ, fantezist);
* Veșnic preocupat (activ);
* Îi place să organizeze jocuri
în curtea școlii (are inițiativă, e
dominator);
* Găsește utilizări neobișnuite
ale obiectelor;
* E în stare să se amuze de
lucruri simp le și în moduri
ingenioase (e „neserios” și
„copilăros”). * Perseverent și tenace, până
la încăpățânare, nu
abandonează ușor;
* Are spirit de observație;
* „Nemulțumire creatoare”
permanentă.;
* Propune mereu ceva spre
îmbunătățire;
* Este curios, are tend ința de
informare;
* Are interese multiple
(simultan sau succesiv) de tip
„hobby”;
* Este ascendent, are tendințe
de a-i domina pe ceilalți;
* Are un fond emoțional
bogat, este sensibil, trăiește
intens;
* Are încredere în sine și
cadrul de evaluare care -i
permite să suporte minoritatea
de unu vizavide ceilalț;.
* Se autoapreciază destul de
corect;
* Nu se mulțumește cu prima
formă a produsului activității,
îl îmbunătățește și cizelează,
este„rezistent la închidere”.
Tabel 2. Conduitele elevului cretiv
11
Profesorul, trebuie să depună eforturi pentru a forma și dezvolta atitudini și
comportamente creative la elevii săi atât prin activitățile didactice (lecții, lucrări de laborator,
activitățile cu caracter practic), cât și prin activitățile de pregătire pentr uconcursurile
profesionale, olimpiade, în cadrul cercurilor școlare și al altor activități în afară de clasă.
Modalitățile și mijloacele pe care le poate utiliza în acest scop sunt numeroase și diversificate, iar
încontinuare ne vom referi la câteva dintr e ele:
a) Conduita creativă a profesorului – profesorul creativ promovează întotdeauna o
atmosferă neautoritară, încurajează procesele gândirii creatoare, oferă câmp de manifestare
spontaneității și inițiativei elevilor, oferă libertatea expunerii și propri ei opinii . Acesta își
îndeamnă elevii să caute noi conexiuni între date(cele învățate , cele deținute), să facă asociații de
diferite tipuri, să găsească soluții la probleme, să emită idei și să perfecționeze ideile altora, să
combine materialele și noțiu nile în modele noi , excentrice și neașteptate.
Profesorul creativ va f preocupat să să ofere elevilor teme, probleme și exerciții care
favorizează dezvoltarea gândirii divergente – factor de bază al potențialului creativ:
(Imaginați -vă…,Descoperiți …,Gândiți -vă….,).
În ceea ce privește conducerea elevilor în procesul rezolvării problemelor , se recomandă
întreț inerea unei atmosfere permisive a unor relații care să nu exagereze nici prin autoritarism și
nici prin neglijență . O condiție importantă pentru dezvoltarea creativității la elevi se referă la
pregătirea climat socio -afectiv favorabil cooperării, dar și stimulării tendințelor creative ale
fiecărui elev, prin întreținerea unor conversații lejere.
b) Atitudinea pozitivă față de creativitatea e levilor -relația profesor -elev-factorul esențial
pentru stimularea spiritului creativ și atitudinea profesorului în clasă și în afara ei. Experimental
s-a demonstrat că superioritatea înregistrată de elevi, care au avut profesori cu atitudine pozitivă
față de creativitatea lor este uimitoare și se explică prin tendința elevilor de a împrumuta de la
profesori opinii și sisteme de valori și prin faptul că profesorul are un rol esențial în dezvoltarea
creativității elevilor.
De regulă, conduita elevilor creat ivi se desfășoară spontan, necontrolat și aleatoriu, cu
manifestările inedite și răspunsuri originale, lăsând impresia unui nonconformism, dar
răspunsurile și reacțiile sunt altele decât cele anticipate și pretinse de profesor.
Intervențiile profesorului s unt predominant inhibitive în contradicție cu cerințele
stimulării creativități și de aceea sistemul de evaluare este cel care suferă în primul rând, elevii
creativi fiind, de obicei, subapreciați de către profesori.
12
Se impune ca în prealabil profesorul să delimiteze nonconformismul de neconformism ca
manifestare indisciplinară și să lucreze diferențiat . În spiritul pedagogiei creativității, relația
profesori elevi trebuie să fie mutuală, deschisă unui dialog permanent, să faciliteze instalarea unui
climat psihic caracterizat prin loialitate afectivă pozitivă, stimulator exprimării creatoare a
elevilor (Barna -Antohe,2006).
c) Prevenirea factorilor de blocaj ai creativității , factori care pot avea diferite cauze :
Factori de blocaj de natură cognitivă (in telectuală):
-Inerție psihologică -cunoștințe, priceperi, deprinderi bine fixate,pe care individul
tinde să le folosească în orice situație;
-Rigiditatea funcțională -se manifestă în tendința individ ului de a utiliza
anumite date, obiecte, strategii de rezolvare numai în situații și scopuri precise .
Factori de blocaj de natură emoțională : se manifestă prin descurajare, neîncredere în
propriile capacități, egocentrismul, individualismul, teama de a fi diferit decât cei din
grupul său, teama de eșec, de dezaprobare socială.
Factori de natură volitivă: se caracterizează prin lipsa voinței și obișnuinței de a duce un
lucru până lacapăt, comoditate, descurajare.
Blocaje provocate de factorii educativi, profesori, părinți :
-orientarea excesivă a elevilor asupra succesu lui, în sensul atingerii performanțelor
școlare cât mai înalte și competiția;
-orientarea elevilor, după colegii de aceeași vârstă, în același grup;
-accentul exagera t pe competiție;
-critica prea matură a ideilor ii ;
-conduita ne creativă a profesorului și neacceptarea ideilor creative.
Metode și tehnici pentru stimularea creativității elevilor
Literatura de specialitate scoate în evidență existența unui număr mare de metode ,ce
pot fi folosite în scopul educării și stimulării creativității elevilor și studenților. Unele dintre ele
(brainstorming -ul,sinectica ) sunt considerate a fi și metode de învățământ, fiind folosite în
predare -învățare la diferite lecții școlare. O clasificare a metodelor de stimulare a creativității le
împarte în meto de de grup și metode individuale.
13
Metode și tehnici de stimulare a creativității de grup pot fi :
a) Metode imaginative de creativitate
1. Metoda «lichidării» – se manifestă prin solicitări: „ Uitați tot ce știți despre …și imaginați –
vă altceva care să aibă aceeași utilizare” , astfel se creează condiții pentru .elaborarea a
ceva nou. Aici se parcurg două faze: una în care toți elevii sunt stimulați ca prin rapide să
acționeze și să noteze ceea ce se cunoaște despre un obiect, fenomen și alta în care,
uitân d tot, se încearcă imaginarea altuia care să -l înlocuiască.
2. Asaltul de idei (brainstorming -ul)- are funcția de a întări și consolida căutarea și găsirea
celei mai adecvate soluții a unei probleme de rezolvat printr -o intensă mobilizare a ideilor
tuturor pa rticipanților la discuție (elevi, studenți, specialiști într -un domeniu). Această
metodă reprezintă un exercițiu de stimulare și cultivare a creativitățiiîn grup și de
afirmare a opiniilor personale.
3. Sinectica (metoda Gordon) -termenul se traduce prin reun irea unor elemente diferite și
metoda folosește două operații de bază: 1) transformă mintal un obiect ciudat în unul
familiar și 2) a realiza exact reciproca. În acest scop se recomandă 4 tipuri de strategii:
personală: să te identifici cu un fenomen (să-ți imginezi , de exemplu, că ești un
pește și vrei să scapi din acvariu);
directă: trecerea soluțiilor dintr -un domeniu în altul;
simbolică: transferul problemei de la concret la abstract;
fantastică: îndemnarea indivizilor în a depăși, cel puțin în pl an imaginativ, limitele
controlabilului.
b) Metode analitice (raționale) – care se bazează pe în principal pe liste și presupun disecarea
problemei de rezolvat în componentele sale, considerarea ei din toate unghiurile posibile
înșiruirea tuturor criteriilor pentru ca apoi să se abordeze, pe rând, fiecare item în parte.
Listele reprezintă un instrument necesar care ajută la orientarea efortului imaginativ și
la cuprinderea unui număr cât mai mare de aspecte și pot fi utilizate în toate etapele
cercetării: găsirea unei probleme, stimularea imaginației pentru emiterea de soluții
posibile, aplicarea în practică .
Există un număr mare de metode bazate pe folosirea listelor, iar u nele dintre ele se bazează
pe folosirea unei singure liste, cum sunt: enumerarea atr ibutelo r, metoda catalogului, liste
de cuvinte inductive, lista interogativă altele presupun folosirea a 2 -3 sau chiar mai multe
liste.
14
Metode de creativitate individuală
A. Planul rezumativ -Când avem de făcut un plan, un referat se recomandă să ne facem iniț ial un
plan sumar, notând ideile așa cum ne vin în minte, fără nici o ordine, fără logică , iar intelectul
uman are capacitatea de a ordona aceste idei. Noaptea ideile sunt prelucrate, ordonate și tema
se va contura mai bine în capul nostru și vom realiza mai ușor un plan ordonat.
B. Să scrii și să citești creativ – cu creionu în mână , să fim convinși că la fiecare problemă există o
multitudine de soluții bune, să încercăm să facem asociații între idei.
C. Metoda profesorului -constă în aceea că, explicând altora o idee, o teorie, o problemă înțelegem
mai bine problema respectivă. Experiența cercetărilor arată că ideile noi vin de multe ori tocmai
în procesul de căutare a unei forme noi de exprimare a unei chestiuni sau alteia.
Explicând un elev mai bun unuia mai slab elevul își clarifică lui, conștientizează etapele
parcurse, este pus în situația să execute un veritabil exercițiu de flexibilitate intelectuală, să se
transpună în modul de raționare a celuilalt.
Unii cercetători au observat fenomenul paradoxal că e levii slabi înțeleg uneori mai mult din
explicația naivă și stângace a colegului, decât din argumentația clară
și logică a peofesorului.
15
Capitolul 2. Pedagogie I
Finalitățile educației: Obiective educaționale , scop educațional, ideal
În lunga perioadă de constituire a pedagogiei ca știință, problematica finalităților educației
a fost formulată mai ales în termeni filosofici, în explicarea esenței, menirii acesteia: ca idealuri și
scopuri. Abia în ultima parte a secolului XX se constată o intensificare a clarificărilor, provocată
și de cercetările psihologiei behavioriste asupra comportamentului observabil, măsurabil .
Din punct de vedere p edagogic, consecințele concentrat în cercetări de definire,
precizare, ordonare a finalităților, din ra țiuni de estimare a eficienței educației și instruirii, de
apreciere cât mai exactă a rezultatelor ei, fie în plan socio -profesional, fie individual.
Treptat s-a înțeles că fară definirea clară a scopurilor sale, a obiectivelor, educația se
îndreaptă spre aventurism și improvizație. Literatura utilizează patru noțiuni în abordarea acestei
probleme esențiale a unui curriculum, ca dovadă a complexității, dar și a stadiului cercetării
teoretice și aplicative: finalitate (are sfera cea mai largă, cuprinzându -le pe celelalte, ca forme
derivate ), ideal, scop, obiectiv.
Finalitățile instruirii (educației) exprimă (Silvaș A. , 2008) :
aspirații, intenții pe termen lung;
orientarea obli gatorie a activității didactice către anumite rezultate așteptate, anticipate,
de către factorii implicați, societate, indivizi, instituții specializate etc;
dependenț a proiectării conținuturi lor, strategiilor, modurilor de organizare și
conducerea educației de aceste rezultate așteptate , după gradul lor de generalitate,
complexitate, timp implicat;
gradul de generalizare, teoretizare al proiectelor sociale IIși individuale asupra devenirii
personalității umane și transformarea lor în mobiluri ale acțiunii didactice (educative);
definirea modului de realizare, racordarea caracteristici lor procesului de învățământ la
proiecțiile curriculare conturate, organizarea experiențelor de învățare, concretizarea
concepțiilor asup ra instruirii în norme, operați , situații, modalități de intervenție dirijată;
realizarea în trepte, progresivă, dinami că a instruirii, dar de la acț iuni simple,
operaționale, situative, prin amplificare, în spirală sau centric, către idealul educației ,
prin intermediul obiectivelor ;
adaptarea conținutului finalităților la modificările valorilor promovate, conturate în
dezvoltarea complexă a societății lor, la opțiunile prioritare reformulate de către aceasta,
cu repercusiuni asupra reorientării proiectării curriculumului, asupra mărimii gradului de
deschidere a sistemului de învățământ la nou ;
16
dependența calită ții schimbăr ilor în învățământ cele care țin de conținut, structură ,
strategii, resurse, politici de modificările generale, multiplu determinate;
Definirea termenilor ideal, scop și obiectiv educațional
Idealul educațional reprezintă finalitatea educ ațională de maxim ă generalitate și definește „un
model” sau tipul de personalitate solicitat de condițiile sociale ale unei etape istorice, pe care
educația trebuie să -l formeze în procesul desfășurării ei.
Idealul educațional cuprinde trei dimensiuni :
– dimensiunea soc ială – vizează tendința generală de dezvoltare a societăți i cu trăsăturle ei
definitorii și p rin aceasta, idealul educațional este o manifestare a idealului social;
– dimensiunea psihologică – se referă la tipul de personalitate pe care societatea îl recla mă.
Scopurile educației reprezintă finalități macrostructurale determinate de idealul educațional.
Acestea au serie de caracteristici:
– -au un grad mai redus de abstractizare și generalizare; ii
– au un grad mai mare de „obiectivare” într -un complex de ac țiuni la nivel de politică a educației,
orientând din punct de vedere valoric sistemulde formare -dezvoltare a personalității proiectate;
– scopul subordonează o gamă de obiective și vizează finalitatea unui complex de acțiuni
educaționale determinate .
Obiectivele educației reprezintă categoria de finalități pedagogice microstructurale, cu grad mai
mare de concretețe, care asigură orientarea activității la nivelul procesului de învățământ
(învățare, predare evaluare). Acestea anticipează transformările c e urmează a se produce în
cadrul unui demers de predare -învățare -evaluare.
Obiectivele prezintă o serie de funcții:
– orientarea valorică a procesului de învățământ -dimensiune valorică rezultată din concepția
despre societate, cunoaștere, om;
-evaluativă – obiectivele sunt folosite ca drept criterii în evaluarea rezultatelor la învățătură ale
elevilor;
– reglarea procesului de învățământ – metodele, strategiile, conținuturile, modalitățile de evaluare
sunt selectate de către educator astfel încât să condu că cu ușurință la realizarea obiectivelor
propuse;
– funcția de anticipare a rezultatelor școlare – obiectivele prefigurează rezultatele așteptate la
finele unei secvențe educaționale(lecție).
17
În urma studiilor experimentale s -au demonstrat practic relația dintre componentele finalității
acțiunii educaționale (tabel 2).
FINALITATEA CONȚINUTUL DOMENIUL
Idealul
educațional modelul de personalitate care
exprimă aspirațiile unei
societății într -o etapă istorică
dată; Sistemul educațional
Scopul
educațional finalitatea unei acțiuni
educative determinate,
anticipă / rezultatele pe
niveluri și tipuri
de învățământ sau pe
laturi/componente ale
educației
(intelectuală, morală, estetică,
fizică) Niveluri și tipuri de școli
Profiluri de pregătire
Cicluri curricular e
Obiective
educaționale rezultatele așteptate în termeni
de schimbări comportamentale
și observabile, /măsurabile. Discipline deînvățământ
Unități de învățare
Lecții și secvențede lecții
Cognitiv, afectiv,psiho -motor
Tabel 3 Relația dintre componentele f inalității acțiunii educaționale
Sarcina didactică desemnează un anumit „depozit „de cunoștințe, deprinderi,capacități care
urmează a fi acumulate de elev în conformitate cu anumite obiective pedagogice specifice și
concrete ::.
După modul de raportare la sistemul de educație, finalitățile pot fi : macrostructurale (raportate la
nivelul macrostructural al sistemului de educație -idealul pedagogic, scopurile pedagogice,
obiectivele pedagogice generale) și microstructuale (raportate la nivelul microstructur al al
procesului de învățământ -obiectivul pedagogic general al procesului de învățământ, obiectivele
pedagogice specifice ale procesului de învățământ, obiectivele concrete/operaționale ale
activității didactice).
18
După gradul de generalitate reflectat dis tingem:obiective generale (idealul pedagogic,
scopurile pedagogice); obiective pedagogice specifice ; și obiective pedagogice operaționale cu
un caracter concret, fiind realizabile în situații specifice de învățare, în cadrul lecțiilor sau în afara
lor.
După conținutul psihologic se evidențiază: obiective cognitive (exprimă rezultatele
proiectate ca dezirabile în plan cognitiv și realizabile în comportamente care vizează însușirea
informațiilor și formarea deprinderilor și capacităților intelectuale);obiect ive afective (
desemnează în mod anticipat aptitudinile, interesele pe care elevul trebuie să le aibă în raport cu
interesele sale); și obiective psihomotorii (desemnează comportamentele concrete din sfera
activității corporale și gestice).
După aria curri culară care se desfășoară în învățământul românesc distingem:
pentru gimnaziu:
– – obiectivele -cadru – au un grad ridicat de generalitate și complexitate și aparțin fiecărei
discipline de învățământ, fiind realizabile pe parcursul mai multor ani de studiu până la
terminarea procesului de învățare;
– obiectivele de referință – reprezintă ansamblul de obiective specifice stabilite pentru
fiecare din obiectivele -cadru, fiind realizabile pe parcursul unui an de studiu, la fiecare
oră de studiu;
pentru liceu:
– competențele generale – se definesc pe obiect de studiu și se formează pe durata
învățământului liceal, având un grad ridicat de dificultate ;
– competențele specifice – se formează pe durata unui an școlar și ele sunt deduse din
competențele generale, fiind etape în dobândirea acestora.
Operaționalizarea obiectiv elor educaționale
Operaționalizarea reprezintă o strategie de analiză a finalităților procesului de învățământ
de cadrul didactic prin intermediul a două acțiuni comple mentare: deducerea obie ctivelor
elocvente din obiectivele generale și definirea obiectivelor concrete /.
Condiții referitoare la conținutul obiectivelor operaționale:
– într-un obiectiv se formulează operația logică în vederea d efinirii modului de raportare a
elevului la conți nutul vehiculat;
– obiectivele trebuie să corespundă prin conținutul lor nivelului de dezvoltare intelectuală a
elevilor și să vizeze o dificu ltate medie;
19
– obiectivele trebuie să fie reale, să descrie operații sau acțiuni ce pot fi asociate cu experiențe
practice , adecvate de învățare în situațiile instructiv -educative programate cu elevii;
– operațiile sau comportamentele specificate trebuie să fie cât mai diversificate , depășindu -se o
simplă memorare și re dare a informații lor.
Condiții referitoare la forma obiectivelor:
– un obiectiv va descrie etapele schimbării ce urmează să se producă în urma prelucrării
comportamentul ui elevului;
– obiectivul operațional trebuie exprimat în termeni comportamentali expliciți, mai exact , prin
utilizarea unor „verb e de acțiune” (a enumera, a compara, a recunoaște, a descrie, a defini, a
clasifica, a desena);
– fiecare obiectiv concret trebuie să vizeze o singură operație, pentru a facilita măsurarea și
evaluarea gradului său de efectuare ;
– un obiectiv operațional v a fi ex primat în cuvinte cât mai simple , pentru a facilita referirea la
conținutul său științific ;
– obiectivele operaționale trebuie să fie integrate logic, oferind o expresie clară a logicii
conținutului informativ și a situațiilor de învățare ulterioar e.
Un cadru didactic, atunci când va încearca să operaționalizeze cu obiectivele propuse ,
trebuie să fie atent la o serie de capcane posibile cum ar fi:
dacă ordonarea obiectivelor pe axa de la simplitate la complexitate este benefică pentru
toți ele vii grupului;
dacă nu cumva , obiectivele devin acaparatoare, uitându -se finalitățile mai cuprinzătoare
propuse inițial;
dacă din dorința exactității, în finalizarea sarcinii, nu se ajunge la o artificializare a
procesului educativ;
dacă prin operaționali zare se urmăresc doar comportamentele interioare, uitându -se de
conjugarea acestora cu forme exterioare;
dacă se uită sau depreciază rezultatele neașteptate și imprevizibile ale procesului
învățării, dar deosebit de relevante .
-Noi tipologii de obiective și legătura cu cadrul tradițional –
În conformitate cu Curriculum Național , noile obiective apar definite astfel:
20
*Finalitățile se prezintă pe nivele de școlaritate -primar, gimnazial și liceal – constituie o
materializare a finalităților sistemului de î nvățământ pentru diversele niveluri ale acestuia. Aceste
finalități descriu elemnetele componente fiecărui nivel de școlaritate din perspectiva politicii
educaționale , iar obiectivele invocate sunt numite obiective cadru și obiective de referință.
*Obiectivele cadru sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate și complexitate și se
referă la formarea unor capacități și atitudini bazate pe specificul disciplinei profesorului și sunt
urmărite de -a lungul mai multor ani de studiu. Acestea au o struc tură comună pentru toate
disciplinele aparținând unei arii curriculare, și au rolul de a asigura coerența / pentru elevi în
cadrul acesteia (exemplu figura 1 ) .
Figura1. Obiective cadru în programa școlara de biologie clasele V -VII
*Obiectivele de referință sunt obiective care prezintă rezultatele așteptate ale învățării la
finalul unui an de studiu ș i urmăresc progresia în formarea de capacități și dobândirea de
cunoștințe ale elevului de la un an de studiu la altul și de la o disciplină la alta.
Se pot desprinde o serie de avantaje legate de modul de concepe obiectivele menționate în
programă:
acestea oferă o imagine amplă asupra domeniului de cunoaștere modelat prin intermediul
didacticii obiectului de învățământ abordat ; 1. Cunoașterea și înțelegerea terminologiei, a conceptelor și a principiilor specifice științe lor
biologice
2. Dezvoltarea capacităților de explorare/investigare în scopul rezolvării de probleme
specifice biologiei
3. Dezvoltarea capacității de comunicare, utilizând corect limbajul specific biologiei
4. Formarea unor atitudini și deprinderi referi toare la impactul biologiei asupra naturii și a
societății
21
Se asigură scoaterea în evidență unei dezvoltări în mod progresiv în înmagazinarea de
competențe de la un an de studiu la alt ul;
reprezintă un instrument conceptual care, utilizat corect la nivelul evaluării, oferă indicații
elocvente asupra evoluției capacităților intelectuale ale elevului și posibilitatea stimulării acelor
deprinderi insuficient formate sau dezvoltate;
cree ază bazele pentru deplasarea accentelor în activitatea didactică de pe transmiterea
informațiilor pe aspectele formative ale procesului predării -învățării.
Alături de obiective sunt definite și alte rezultate ale învățării, alte tipuri de achiziții ca
transpunere în practică (conduite intelectuale, deprinderi, atitudini etc.) a obiectivelor. Astfel,
apare termenul de –competențe – care reprezintă ansambluri structurate de cunoștințe și deprinderi
acumulate și fixate prin învățare; acestea apar ca structuri operante cu ajutorul cărora se pot
identifica și rezolva, în contexte diverse, probleme caracteristice unui anumit
domeniu(Cucoș,2002).
Competențele se clasifică în două categorii: competențe generale și competențe specifice.
Competențele generale se pot defini la nivelul unei discipline de studiu și se formează pe
durata unui întreg ciclu de învățământ și au un grad ridicat de generalitate și complexitate având
rolul de a orienta demersul didactic către realizările finale dobândite de elev prin învăț are.
Competențele specifice se definesc pe obiect de studiu și se formează pe parcursul unui an
Școlar și derivă din competențele generale, fiind etape în acumu larea și prelucrarea acestora.
Competențelor specifice li se asociază prin programă, unități de conținut(tabel 4 ).
22
Unitatea de învățare Competențe specifice Conținuturi
Noțiuni introductive 1.1.Identificarea sau
observarea alcătuirii și
funcționarea organelor și
sistemelor de organe ale
corpului uman
2.1 Utilizarea ;; metodelor și a
mijloacelor adecvate studierii
organismului uman ;
2.2 Realizarea activităților
experimentale și interpretarea
rezultatelor ;;
3.1 Reprezentarea structurii și
funcțiilor sistemelor
biologicepe baza modelelor ;;
3.2 Elaborarea și aplicarea
concomitent a unor algoritmi
de identificare, investigare,
experimentare și rezolvare a
unor situații problemă ;
4.1 Utilizarea corectă a
terminologiei specific
biologiei în diferite situații de
comunicare și cooperare; Obiectul anatomiei, fiziolog iei
și igienei ființei umane
De la llcelulă la organism –
lucrări practice /(Observații
microscopice: celule, țesuturi)
Elemente generale de
topografie a organelor
(Observații macroscopice,
modelarea topografiei
organelor pe mulaje );
Funcțiile //organismului uman
și baza lor a natomică
Funcțiile
organismului
uman, baza lor
anatom ie și
noțiuni elementare
de igienă 1.1 Identif icarea și observarea
alcătuirii ișiafuncțiilor
organelor și sistemelor de
organe ale corpului uman ;
1.2 Stabilirea relațiilor între
funcțiile organelor, ale
sistemelor de organe din
corpul uman și influența
factorilor de mediu . și altele SN-componente
Neuronul: alcătuire generală și
proprietăți
Măduva spinării – structură și
rl
Encefalul : structură și rol
Funcțiile de relație
Sensibilitatea -Sistemul
nervo s 2.1 Utilizarea metodelor și a
mijloacelor adecvate studierii
organismului uman ;(planșe,
mulaje)
2.2 Realizarea activităților
experimentale și interpretarea
rezultatelor (parte practică) Sistemul nervos periferic cu :
nervii și ganglionii nervoși
Funcțiil e sistemului nervos:
reflexul și baza lui anatomică
(arcul reflex) și lucrare
practică (Punerea în evidență a
reflexelor medulare)
Tabel 4 Competențele specifice în cadrul unei planificări semestriale(fragment) clasa aVII -a
23
Partea practică
Denumirea
metodei Folos irea de plan șe cu bile țele
Obiectiv studen ții trebuie să se gândească la obiective , scopuri și
idealuri pentru fiecare categorie de vârstă;
studenții trebuie să dea exemple de aceste concepte pentru
vârsta lor și să discute pe marginea temei;
studenții t rebuie să completeze planșa pentru cu bilețele lor .
Etapele
aplic ării
metodei întâi se dicut ă pe marginea temei
se definesc cele 3 concepte: obiectiv , scop , ideal
se prezintă scopul pentru care s -a realizat planșa
se împart studenților bilețele pentr u cele 3 concepte pe cele 3
categorii de vârstă;
se completează planșa cu bilețele
se discut ă concluziile
Poze din
timpul
lucrării
24
Capitolul 3 Pedagogie II
Dimensiunile educației
Socrate afirmă că „Educația este îmblânzirea une i flăcări, nu umplerea unui vas”, iar A.
Ferrière consideră că procesul de „a educa înseamnă a porni de la ceea ce este, cu scopul de a
conduce spre ceea ce e mai bine ” .
Trăsăturile comune ale dimensiunilor educ ației
Cele cinci dimensiuni aale educației a(educația intelectuală, morală, estetică, tehnologică,
fizică) reflectă con ținutul echilibrat aal activității de formare a personalității umane și prezintă o
serie de trăsături comune:
caracterul obiectiv – ddete rminat de structura ade organizare bio -psihosocio -culturală a
personalității ființei umane;
caracterul dinamic – determinat dde punerea în evidență corelarea „laturii” informative cu
„latura formativă” a fiecărei ddimensiuni a educației ;
caracter ul integr al, unitar – determinat de legătura de ddependență dintre aceste cinci
dimensiuni ale educației;
caracterul deschis, determinat dde construirea periodică de noi oconținuturi : educația
ecologică, educația ppentru schimbare și dezvoltare,educația a pentru te hnologie și trepte de
progres, educația demografică, educația pentru pace și cooperare, educația a sanitară în condiții
moderne.
1.Educația intelectuală -vizează a activitatea de formare și dezvoltare a personalității umane,
prin asimilarea informațiilor ș i dezvoltarea pe această bază a noi acapacități intelectu ale,
funcționale, instrumentale dnecesare pentru adaptarea optimă la mediu(Dumitriu –
Sacară,2007).
Această ddimensiune are la bază o o serie de principii:
-Principiul unității și diversității educației intelectuale -evide nțiază a raportul ddintre „baza
comună” și „b aza specifică” a activității de aformare -dezvoltare a personalității ființei umane
umane;
-Principiul ponderii formative a educației a intelectuale a în raport cu
25
toate ccelelalte dimensiuni aale edu cației, care aexplică rolul îndeplinit de capacitățile
intelectuale în planul formării etice, morale, estetice, fizice, tehnologice;
– Principiul corelației dintre conținutul cultural aaal educației intelectuale -necesitățile
formative ale fiecărei vârs tee psihologice -sociale care vizează concordanța ddintre conținuturi și
profilul ppsihosocial al fiecărei etape a vieții.
Obiectivele educației intelectuale :
informarea intelectuală – constă în asimilarea și transmiterea amai departe a conținuturilor
științi fice, prelucrate, accesibilizate e și organizate conform normelor ddin psihopedagogie;
formarea intelectuală – vizează „o activare” prin intermediul informației a ppotențialităților
copilului, determinând dezvoltarea intelectuală.
În conținutul educației inte lectuale se încadrează cultura generală a(sistem de cunoștințe,
deprinderi și capacități intelectuale) și ccultura profesională( ce cuprinde unsistem de cunoștințe,
priceperi, ddeprinderi și capacități necesare e pentru exercitarea unei profesiuni ).
Metodologia a educației intelectuale ccuprinde tehnici dde muncă intelectuală și metode active.
2.Educația morală reprezintă aprocesul de creare a unui cadru adecvat interiorizării și stabilirii
componentelo r moralei sociale în structura ași definirea personalității c opilului.
În cadrul educației morale se disting o serie de principii:
-Principiul ccorespondenței care se bazează pe relația dintre „teoria” morală și „practica morală”;
-Principiul ccorelării exigenței cu respectul acordat elevului;
-Principiul vvalorific ării stărilor pozitive / ale personalității umane în vederea eliminării celor
negative;
-Principiul rrespectării particularităților de vârstă și individuale ale elevului;
-Principiu vcontinuității, consecvenței și structurii unitare a educației morale.
Obie ctive:
formarea conștiinței morale cu cele două componente: cognitivă(informarea copilului cu privire
la conținutul și exigențele valorilor,normelor și regulilor morale )și afectivă( formarea emoțiilor
sentimentelor morale);
formarea conduitei morale – form area deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală,
precum și a trăsăturilor pozitive de caracter.
26
Conținutul eeducației morale reflectă două ddimensiuni principale care vizează educația
moral -civică(raportarea omului la societate ) și mmoral -individua lă (raportarea la sine).
Educația moral -civică are un cconținut preponderent social, reprezentat în educația
patriotică, educația democratică, educația umanistă, eeducația pentru muncă, educația juridică și
alte forme.
Educația amoral -individuală e realizea zăa în cadrul orelor de „educație filosofică” și
„educație religioasă”.
Metodologia aeducației morale are la bază exemplul moral (cu procedee bazate pe
exemple directe), exercițiul moral(bazat pe procedee interne și externe), prin aaprobare( acord,
laudă) ș i dezaprobare.
3.Educația estetică urmărește proiectarea și realizarea aactivității de fformare și dezvoltare a
personalității prin intermediul frumosului din artă, nnatură și societate(Sacară -Dumitru,2007).
Această a formă de educație cuprinde educația art istică(atitudinea de a percepe frumusețea
unui obiect) , educația filetică(ce cultivă dragostea unui subiect față de un obiect ) și educația
religioasă a (care vizea ză pietatea față de totalitatea aeexistenței ).
Principiile aeducației estetice( C. Cucoș, 2000 ):
– Principiul educației estetice pe baza valorilor autentice;
– Principiul receptării creatoare a valorilor estetice;
– Principiul perceperii globale, unitare a conținutului și formei obiectului estetic;
– Principiul înțelegerii și situării contextuale a f enomenului estetic.
Educația estetic ăaurmărește ca obiective formarea atitudinii artistice prin receptarea,
evaluarea și practicarea valorilor estetice și dezvoltarea aptitudinilor creatoare în diferite ramuri
ale artei .
Atitudinea estetică are o ser ie de elemente structurale:
27
– gustul aestetic – capacitatea de a recepționa spontan, printr -un sentiment de satisfacție /
insatisfacție sau diferite reacții față de obiectul estetic;
– judecata estetică actul de valorizare, de deliberare și de ierarhizare a obiectelor estetice într -un
câmp axiologic, pe baza unor criterii de partajare ;
– emoțiile și sentimentele estetice – însumează a trăirile pr ofunde ale frumosului din natură,
societate, si diferitele ramuri ale artei;
– convingerile estetice -„idei despre frumos care au devenit mobiluri interne” și care vor ăorienta
deme rsul asimilării și introducerii frumosului în modul de viață al omului, în relațiile sale cu
lumea și ceilalți oameni (I. Nicola, 1996, p.315);
– idealul estetic – este grupat ca ansamblu de teze, pr incipii și norme teoretice care oorientează și
influențează experiența e stetică la nivel individual sau socia l.
Cultura estetică con cretizează a conținutul educației eestetice ce cuprinde două ipoteze:
cultura estetică obiectivă ca aansamblu de cuno ștințe și capacități estetice care urmează să fie
transmise și asimilate sau formate în procesul de învățământ și cultura estetică subiectivăprivită
sub altă perspectivă ca un rezultat spiritual eevidențiat în individ în urma contactului cu cea
obiectivă.
Metodologia a educației estetice cuprinde metode și procedee de educație estetică
realizate prin nintermediul literaturii, muzicii și artei plastice.
4.Educația fizică cuprinde un ansamblu l de aacțiuni care ccontribuie la dezvoltarea personal ității
elevului prin potențarea calităților psihofizice ale acestuia a și prin aasigurarea unui eechilibru
între ele (I. Nicola, 1996 ).
Principiile în cadrul acestei forme de educație sunt:
– Principiul relației dintre dezvoltarea ppsihică și ddezvoltarea fizică a oomului („me ns sana in
corpore sano”);
– Principiul interdependenței ddintre îmbunătățirea adeprinderilor igi enico -sanitare și ddezvoltarea
stării de sănătate ;
28
– Principiul ddeschiderii educației fizice spre ppracticarea activității ssportive de mmasă și de
performanță.
Obiectivele urmărite de eeducația fizică sunt : dezvoltarea calităților motrice de bază(forța,
rezistența, viteza, îndemânarea), formarea priceperilor și a deprinderilor motrice,dezvoltarea
proceselor psihice (cognitive, afective, volitive) .
Conținutul educației fizice capătă diferite forme la diferite nivele:
– exercițiile fizice, constând în repetarea sistem atică a unei mmișcări în vederea formării de
priceperi și a calităților motrice;
– gimnastica elementară, de performanță, ggimnastica „ajutătoare”, c a sistem de exerciții vizând
formarea deprinderilor necesare practicării unui sport de performanță;
-participare ala cursurile de instuire pentru acordarea primului ajutor î n caz de urgență;
– sportul, ccare include „competiție și performanță, aantrenament ș i ddăruire”.
Metodologia acestei forme de educaț ie cuprinde formele acesteia de oorganizare.
5.Educația tehnologică reprezintă aformarea aunui orizont ccultural și tehnologic ccorespunzător
producției ssocial e moderne, concomitent ccu dezvoltarea acapacităților ( deprinderilor,
priceperilor, aptitudinilor) de aaplicare a cunoștințelor științifice în aactivitatea socială(Sacară –
Dumitru,2007).
Principiile educației tehnologice (S. Cristea, 1996):
– Principiul complementarității prin „alternanță și continuitate”, între formarea intelectuală și
formarea practică;
– Princ ipiul integrării personalității uumane în mmediul social prin acțiune;
– Principiul echilibrului între acum ularea cunoașterii teoretice și ddezvoltarea experienței practice;
– Principiul proiectării resursel or aplicative ale cu noașterii științifice la toate vvârstele, nnivelurile
și formele de educație.
Obiectivele eeducației tehnologice urmăresc formarea oorizontului cultural și tehnol ogic
(ca ansamblul cunoștințelor necesare orientării în domeniul unei profe siuni sau ggrup de
29
profesiuni ) , formarea capacităților, priceperilor și ddeprinderilor practic aacționale( în vederea
desfășurării unei activități sociale ) și orientarea socială – școlară și profesională din viitor.
Conținuturile educației tehnologice (S. Cri stea, 1996)
– cultura generală, care aasigură dezvoltarea personalității în cadrul învățământului general
obligatoriu;
– cultura de profil, care prelungește ccultura generală pe ddomenii de studiu ori de cunoaștere
determinată de evoluția structurală a persona lității, elevul fiind orientat (pe baza aptitudinilor și
atitudinilor sale) spre „real”, „uman”, „economic” / etc.;
– cultura de specialitate sau profesională, /careaaprofundează cultura de eprofil la nivelul
învățământului secundar profesional și al învățăm ântului superior.
Metodologia aeducației tehnologice uurmărește formele de organizare sub formă de lecție
de instruire practică, activitățile în atelier sau peteren, vizitele și practică în unitățile de producție,
cercuri tehnice, concursuri, exercițiul, dezbat erile, convorbirea individuală, cchest ionarul, aanaliza
produselor activității, tehnicile de orientare.
Aplicații practice
1. Cubul
Cubul ca metoda este folosit în cazul în care se dorește explorarea unui subiect, a unei
situații din mai multe privinț e. Astfel, se oferă elevilor posibilitatea de a -și dezvoltă și valorifica
competențele necesare unei abordări complexe și integratoare.
Metoda cubului se utilizează în activitățile de observare desfășurate frontal. Profesorul va
distribui fiecărui elev o sarcină pentru a motiva învățarea.
Metoda presupune parcurgerea unor etape:
a) Realizarea unui cub pe ale cărui fețe se notează cuvntele: descrie, compară, analizează,
asociază, aplică, argumenează;
b) Se comunică tema pusă în discuție;
c) Se formează șase grupe , fiecare examinând tema după cerința propusă de pe una din
fețele cubului, astfel:
Descrie: formele, dimensiunea, culorile subiecților din imagine;
Compară: ce este asemănător și diferit la structura corpului celor doua animale ;
30
Asociază: la ce vă gândi ți când auziți urmatoarea noțiune…;
Anali zează : din ce este alcătuit co rpul unei plante?
Aplică: cum poate fi folosit acest instrument?
Argumenteză: argumente pro și contra pentru următoarea afirmație… .
d) Forma finală este demonstrată întregului grup;
e) Forma finală a aplicației va fi desfășurată pe tablă.
Aplicație clasa a VI -a
Pentru tema Mamifere insectivore , metoda cubului se aplică astfel:
– Se realizează cubul cu cele șase fețe;
– Se împarte clasa în șase grupe și se anunță tema;
– Se citesc sarcinile pentru fiecare grup conform feței cupubului, astfel:
Descrie: Ce sunt mamiferele insectivore?
Compară : compară cele două animale insectivore;
Asociază : prezintă adaptările la mediul de viață;
Analizează: analizează dentiția la cîrtiță și liliac:
Aplică: prezintă caracterele generale ale mamiferelor insectivore;
Argumentează : enumeră o serie de motive pentru regimul de hrană al acestor
animale.
– Fiecare grupă analizează cerința;
În final răspunsurile se trec într -un tabel(tabel 5)
Tabel5 – Rezultatele
aplicării metodei
cubului
Descrie Compară Asociază Analizează Aplică Argumentează
31
2.Metoda Philips 6/6
Philips6/6 este o metodă de stimulare a creativității elevilor și se aplică în toate activitățile
de învățare realizate de elevi în reactualizarea cun oștințelor și în predare -învățare –
evaluarea conținuturilor disciplinelor biologice
Metoda constă în participarea a șase participanți pentru rezolvarea unei cerințe timp de
șase minute și trebuie parcurse următoarele etape :
a) Împărțirea pe grupe de șase(4 membri+ 1 secretar +1 conducător). Secretarul are
sarcina de a contabiliza ideile membrilor , iar conducătorul dirijează dezbaterea în
cadrul grupului și prezină concluziile.
b) Anunțarea temei sau prolemei ce urmează a fi discutată și motivarea importanței
acesteia.
c) Discuțiile pe baza temei in fiecare grup au loc 6 minute .
d) Analiza discutiilor și concluziilor elaborate. Conducătorii expun ideile finale
profesorului.
e) Discuția colectivă este urmată de decizia colectivă cu privire la soluția finală pe baza
ierarhiei variantelor de pe tablă;
f) Încheierea jocului în urma prezentării profesorului a concluziilor cu privire la
participarea desfășurării activității.
Metoda prezintă o serie de avantaje:
-facilitarea comunicării;
-obținerea de ideii numeroase contra timp prin stimularea potențialului creativ;
-îmtărirea coeziunii grupului;
-angajarea elevilor la autoevaluare.
Aplicație: joc –exercițiu„ ce știi despre plante?”
Se urmărește integrarea și transferul cunoștințelor dobândite de elevi referitoare la structura și
funcțiile organelor unor plante cu flori necesare pentru înțelegerea relației structură -funcție –
mediu de viaț, si dezvoltarea terminologiei specifice domeniului cu ajutorul metodei6/6.
Desfășurare:
-Se organizează echipele cu mesager și conducător ;
– se anunță cerințele pentru mesager(reține ideile) și conducător(comunică rezultatele);
32
-profesorul comunică tema și sarcina didactică:„Organele plantelor cu flori și rolul acestora.”și
cerințele: Identificați și denumiți:
G1- funcțiile organelor plantelor;
G2-elementele structurale cu rol în realizarea funcției organelor unei plante cu flori ;
G3-componente ale organelor unei plante cu flori;
Elevii vor răspunde cerințelor primite cu ajutorul materialelor didactice (atlase materiale
biologice și manuale). Aceștia au la dispoziție șase minute timp în care vor propune un răspuns,
iar în final se strâng soluțiile elaborate. Liderul ajutat de profesor realizează sinteza generală,
astfel:
Grup 1 Grup 2 Grup 3
– Germinează
– Fotosinteza
– Respirație
– Circulație
– Absorți e
– fecundație -perișori absorbanți
– libero -lemnoase
-țesut clorofilian
-stomată
-embrion
-polen -limb
-pețiol
-androceu
-clindru central
-rizoderma
-cotiledon
Tabel6 – Sinteza generală după aplicarea metodei 6/6
Capitolul 4 Didactica specili zării
1. Planificare
a
semestrială
a orelor de
biologie
Clasa a VII -a ,
An școlar 2017/2018, semestrul I
Propunător Lazăr Irina
33
Nr. Crt. Unitate de
învățare Competențe specifice Conținuturi Nr
de
ore
1 Recapitulare 1
2 Noțiuni
introductive 1.1.Identific area și
observarea alcătuirii și
funcțiilor organelor și
sistemelor de organe ale
corpului uman iiiii
2.1 Utilizarea metodelor și
a mijloacelor adecvate
studierii organismului
uman (conversație, mulaje)
2.2 Realizarea activităților
experimentale și
interpret area
rezultatelor (partea
practică) Obiectul anatomiei, fiziologiei
și igienei umane iiii
De la icelulă la organism –
lucrări practice (Observații
microscopice: celule, țesuturi)
Elemente generale de
topografie (morfologie) a
organelor (Observații
macroscopice, modelarea
topografiei organelor pe mulaj
);
Funcțiile organismului uman și
baza lor anatomică (arcul și
actul reflex) 2
3 Funcțiile
organismului
uman, baza lor
anatomică și
noțiuni
elementare
de igienă
Funcțiile de
relație
Sensibilitatea –
Sistemul nervos
Identificarea și observarea
alcătuirii și funcțiilor
organe lor și sistemelor de
organe ale icorpului uman
Stabilirea arelațiilor între
funcțiile organelor, ale
sistemelor de organe din
corpul uman și influența
factorilor de mediu
Utilizarea ametodelor și a
mijloacelor adecvate
studierii organismului
uman
Realizarea aactivităților Componentele SN
Neuronul: alcătuire generală, și
proprietăți
Măduva spinării – structură și
rol
Encefalul : structură , rol
Sistemul nervos periferic :
nervii și ganglionii nervoși
Funcțiil e sistemului nervos:
reflexul și baza lui anatomică
(arcul reflex) lucrare practică
cu (Punerea în evidență a
reflexelor medulare)
Reflexe le 1
1
1
2
2
1
1
34
experimentale și
interpretarea rezultatelor
Reprezentarea structurii
și funcțiilor sistemelor
biologicepe baza
modelelor ;
Elaborarea și aplicarea
unor algoritmi de
identificare, inv estigare,
experimentare și rezolvare
a unor situații idificile . necondiționate/condiționate;
Sisteme de semnalizare; Starea
de somn/ veghe
Noțiuni generale de igienă
Afecțiuni f izio-patologice ale
sistemului nervos
Recapitulare unitate învățare
Activități practice de sinteză
(propuse )
Evaluare eunitate învățare
(test sumativ, portofoliu,
modelaj)
1
1
1
1
1
1
4 Organe de simț Identificarea și observar ea
alcătuirii și funcțiilor
organelor și sistemelor de
organe ale corpului uman
pe baza mulajelor
,planșelor
Stabilirea relațiilor între
funcțiile organelor, ale
sistemelor de organe din
corpul uman și influența
factorilor de mediu u;
Utilizarea metodelor și a
mijloacelor adecvate
studierii organismului
uman ;;
Realizarea activităților
experimentale și discuție
pe baza rezultatului Ochiul: părți componente
Ochiul: fiziologie cu formarea
imaginii, acomodarea,
Ochiul: defecte ale vederii și
stări patologice a le ochiului ;
Urechea: părți componente
Urechea: fiziologie – funcția de
auz și de e echilibru
Igiena urechii i
Limba – aanatomie și fiziologie
Nasul -aanatomie și fiziologie
Pielea -aanatomie și fiziologie
Noțiuni de igienă și patologie
Primul ajutor în caz de
accidente , arsuri și degerături
(lucrări practice)
Recapitulare pentru unitate a
de învățare ; 2
1
1
2
1
1
2
1
2
1
1
35
Evaluare unitate învățare
1
5 Glandele
endocrine Identificarea și observarea
alcătuirii și funcțiilor iiii
organelor și a a sistemelor
de organe ale corpului
uman ;
Utilizarea metodelor și a
mijloacelor adecvate
studierii organismului
uman în lucrări le practice
Reprezentarea structurii și
funcțiilor sistemelor
biologicepe baza
modelelor ; ffffff
Utilizarea corectă a
terminologiei s pecific
biologiei;
Prezentarea informațiilor
și situațiilor folosind
diverse metode de
comunicare ;
Interpret area relațiilor
dintre propriul
comportament și starea de
sănătate e; Caracteristicile glandelor
endocrine periferice
Principalele glande endocrin e
și disfuncțiile lor (bolile
glandulare ) (hipofiza, tiroida,
suprarenalele, timus, glande
mixte) . 1
1
6 Recapitulare
semestrială Elaborarea și aplicarea
unor algoritmi (pași ) de
identificare, investigare,
experimentare și rezolvare
a unor situații probl emăde
anumită complexitate. Fișe de recapitulare
Portofo liull
Proiecte de grup
Machete
Test sumativ
Portofoliul 1
36
Utilizarea corectă a
terminologiei specific
biologiei în diferite situații
de comunicare și prestare
servicii.
Prezentarea informațiilor
folosind diverse metode
de comunicare (scris, oral,
afișe)
Proiecte de grup
Mulaje
7 Sistemul
locomotor Observa ții asupra
alcătuirii, funcțiilor
organelor și sistemelor de
organe ale corpului uman ;
Stabilirea relațiilor între
funcțiile organelor, ale
sistemelor de org ane din
corpul uman și influențele
factorilor din mediu ;;;
Utilizarea metodelor și a
mijloacelor adecvate
studierii organismului
uman (problematizare,
mulaje, conversația) Alcătuirea sistemului osos:
scheletul uman
Alcătuirea oaselor, tipuri de
articulații (după mobilitate și
exemple), compoziția chimică
a oaselor rr ;
Principalele grupe de mușchi
scheletici, proprietățile
fiziologice ale mușchilor
scheletici;
Fiziologia sistemului
locomotor (rolul oaselor, al
articulațiilor și al mușchilor în
realizarea mișcării) 1
1
1
1
37
2.Testul docimologic
Data:
Numele si prenumele elevului:
Nota acordata :
TEST DOCIMOLOGIC
Sub I: Încercuiește varianta corectă:
1.Culoarea roșie a sângelui se datorează: 0,5p
a. bilirubinei din plasmă ;
b. hemoglobinei din eritrocite;
c. hemoglobinei din leucocite;
d. toate ră spunsurile sunt corecte;
2. Temperatura sâ ngelui este de: 0,5p
a. 34oC b. 35oC c. 37oC d. 39oC
3. Scaderea numarului hematiilor se numeste: 0,5p
a. poliglobulie
b. hemoliza
c. hiperglobulie
d. anemie
4. Plach etele sangvine se caracterizează prin: 0,5p
a. se mai numesc trombocite
b. sunt ele mente celulare nefigurate ale sâ ngelui;
c. transportă gaze respiratorii;
d. toate ră spunsurile sunt co recte;
5. He moliza reprezintă procesul de: 0,5p
a. reînnoire continuă a elementelor figurate ale sâ ngelui;
b. distrugere a hematiilor îmbătrâ nite
c. mobilizare a he matiilor din organele de rezervă ;
d. toate ră spunsurile sunt corecte ;
Sub II: Completati spatiile libere:
1. Contracț iile inimii se numesc……………….0,5p
2. Relaxările inimii de numesc…………………….0,5p
3. Comunicarea dintre atrii si ventricule se realizează prin…………………….0,5p
38
4. Inima este situată în…………………., între cei 2……………………… ……….0,5p
Sub III: Cum se numesc vasele care aduc sânge la inima? 0.5p
Sub IV : Reprezentați într -o schemă circulația mică a sângelui. 1p
Sub V : Completați săgețile cu elementele corespunzătoare: 1p
Barem de corectare
• Se acorda 10p din oficiu.
• Se puncteaza oricare alte modalitati de rezolvare corecta a cerintelor.
SUBIECTUL I 2,5 PUNCTE
Se acorda cate 0,5p. pentru fiecare r aspuns corect: 1b; 2c; 3d; 4a; 5b. 5×0,25=2,5p.
SUBIECTUL II 2 P UNCTE
Se acorda cate 0,25p. pentru fiecare notiune corecta 0,5×4=2p.
SUBIECTUL III 2 PU NCTE
Se acorda cate 0,25p. pentru fiecare asociere corecta: 1a; 2d; 3c; 4b. 0,25×4=2p.
SUBIECTUL IV 0,5 PUNCTE
Pentru precizarea corecta a raspunsului 0,5p.
SUBIECTUL V 1 PUNCTE
Pentru reprezentarea corecta a schemei se acorda 1p.
39
Capitolul 5 Practică Pedagogică I
Proiect de lecție
Unitate școlară:Col egiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău
Student practicant: Lazăr Irina
Data : 16.1.2018
Clasa: a VI -a B
Disciplina: Biologie
Unitatea de învățare : Animale vertebrate
Tema lecției : Pesti -a) Pești de apă dulce
Tipul lecției : Lecție de laborator
Scopul lecției : Cunoașterea alcătuirii externe și interne a primelor animale din
seriavertebratelor
Locul desășurării : sala de clasă
Competențe specifice:
1.1.Identificarea unor grupe și specii de animale.
1.2.Recunoașterea alcătuirii generale a unu i mamifer.
1.3.Stabilirea relațiilor între factorii de medii și diversitatea animalelor.
1.4.Explicarea structurii și funcțiilor organismului unor viețuitoare.
1.5.Stabilirea relațiilor între tipurile de comportament și procesul de adaptare a organismului la
mediu
2.1.Utilizarea metodelor și a mijloacelor adecvate explorării lumii animale
2.2.Realizarea activităților experimentale și interpretarea rezultatelor.
2.3.Transferarea rezultatelor experimentale în activitățile de creștere și de îngrijire a animale lor
3.1.Reprezentarea structurii și funcțiilor sistemelor biologice pe baza modelelor.
3.2.Elaborarea și aplicarea unor algoritmi de identificare, investigare, experimentare și rezolvare
a unor situații problemă.
Obiective operaționale:
La sfârșitul orei e levii vor fi capabili să:
O1: să analizeze și să prezinte comparativ caracteristicile nevertebratelor și vertebratelor;
O2: să recunoască cu ușurință cele 4 grupe sistematice de vertebrate;
O3: să descrie alcatuirea externă și internă a peștilor(cu ajutor ul materialului biologic);
40
O4: să precizeze adaptările peștilor la mediul acvatic
O5 : să completeze fișa de activitate ajutându -se de materialul didactic.
Metode didactice folosite: conversația euristică, observația, explicația, problematizarea,
compara ția și metoda -știu, vreau să știu, am învățat.
Mijloace didactice: manual, fișe de activitate, material biologic și instrumentar(lupă, pensă ,
bisturiu)
Mijloace de organizare: frontal ,individual și pe grupe
Bibliografie:
1. Maria Brândușoiu, Constanța Androne, Biologie – Manual pentru clasa a VI -a, Ed.
Didactică și pedagogică;
2. Lazăr V., Căprarin D., Metode didactice utilizate în predarea biologiei,Ed.Arves, 2008
3. Programa școlară pentru disciplina biologie clasele V -VIII
(http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017 -progr/27 -Biologie.pdf )
41
DESFĂȘURAREA LECȚIEI
Secvența
lecției Activități desfășurate de: Strategii didactice Evaluar
e Profe sor Elev Metode Mijloac
e Forme
de
organi
zare
1.Moment
organizatoric
(3min) Pregătesc materialul
biologic și atmosfera
necesară desfășurării
activității.
Împart elevilor tăvițe cu
pești și le explic cum se
va desfășura lecția. Elevii își
pregătesc
mater ialele
necesare Conversația Caiet,
carte ,
material
biologic frontal
ă Observa
rea
atitudini
i
2.Anunțarea
temei noi și
aobiectivelor
propuse
( 1 min ) Anunț tema noii lecții
(Peștii de apă dulce –
Crapul)și desenez pe
tablă tabelul cu trei
rubrici –știu, vreau să
știu, am învățat. Elevii își notează
titlul lecției în
caiete și tabelul. conversația Manual
Caiet,
tabla frontal
ă
3.Dirijarea
învățării.(25
min) Pregătesc elevii pentru
completarea rubricii
”știu” din tabel:
-Animale -nevertebrate
-vertebrate
-Diferențele dintre
vertrebrate și
nevertebrate constau în
:-prezența coloanei
vertebrale (vertebre)
-scheletul
osos intern,
-Elevii se pregătesc
să răspundă la
întrebările primite:
-Animalele se
clasifică în
nevertebrate și
vertebrate.
– animalele
vertebrate prezintă
schelet osos( +
colona vertebrală)
-Pești, broaște,
reptile, păsări, Conversația
Explicația
Comparația
Problematiza –
rea Manual
Tabla
Mate –
rialul
biolo –
gic
Instru –
mentar frontal
ă Fixarea
după
fiecare
noțiune
predată
42
complexitate structurală
și funcțională
– tipuri de vertebrate:
peștii( crap, păstrăv,
rechin) ; amfibienii(
broasca de lac/râioasă);
Reptilele(șarpele);păsări
(porumbel, struț),
mamifere(pisica,
câinele)
-Mediul de viață al
peștilor:acvatic
-Deplasare:înot
Stabilind aceste noțiuni
cu ajutorul elevilor
trecem la rubrica ”
vreau să știu”, unde vom
trece ceea ce elevii
doresc să afle despre
pești:
-Alcătuirea corpului:
-Structuri la nivelul
capului:
-Structuri la nivelul
trunchiului:
-Deplasarea – mod de
realizare:
-înotătoarele:poziția și
rolul acestora;
-Hrănirea;
-Respirația și organele
implicate; mamifere.
-Peștii trăiesc în
mediul acvatic.
-Peștii se
deplasează prin
înot.
Elevii își notează
tabelul și
conținutul acestuia
în caiete .
Răspunsurile
elevilor sunt
monitorizate de
profesor.
Elevi i observă
structura externă
și internă a
peștelui :
localizarea și
aspectul solzilor(
vor pipăi
tegumentul
alunecos și umed ,
vor localiză
princpalele
43
-Inima și vasele de
sânge;
-Înmulțirea și sistemul
reproducător;
-Adaptările la mediul
acvatic.
Pe măsură ce completez
rubrica” vreau să știu ”,
în rubrica ” am învățat”
completez și
răspunsurile însoțite de
explicațiile necesare și
treptat lucrez și pe
material biologic
(disecția unui pește)
pentru a susține practic
noțiunile predate:
Corpul unui pește: cap,
trunchi,coadă;
• Capul:turtit, fără
solzi
2 perechi de
mustăți+buza
superioară=pipăi t
Ochi rotunzi
Opercule
• Trunchiul: –
turtit lateral + solzi
rotunjiți
-Lateral –
linia laterală
• Înotul: mișcări structuri ale
capului(ochi fără
pleoape,
operculele ), vor
identifica tipurile
de înotătoare.
La struct ura
internă vor
identifica vezica
înotătoare și
principalele
organe.
44
ondulatorii(musculatura)
, cu coada lovește apa la
stânga și la dreapta.
• Înotătoare
perechi(pectorale și
abdominale) -servesc
drept cârmă
• Înotătoarele
neperechi(dorsală, anală,
codală) -echilibru
•
Hrănirea:omnivo
r
• Respirația
branhială cu ajutorul
branhiilor;
• Inima:1 A+1 V,
vasele de sânge:artere,
capilare, vene;
• Sistemu l
reproducator: Sexe
separate
Masculii -testicule -lapți
Femelele -ovare -icre
• Adaptări: forma
corpului, așezarea
solzilor, mucusul,
înnotătoarele, linia
laterală , vezica
înotătoare, respirația
branhială.
Ca lucrare practică, pe
45
parcursul predării ,
realize z disecția peștelui
(babușcă), punând în
evidență structura
externă și internă a
acestuia .
4.Fixarea
cunoștintelor
(10-15min) Pentru fixarea
cunoștințelor la fiecare
bancă va fi dată o tăviță
cu un pește și o fișă de
activitate și se va
explica elevilor ce
trebuie sa rezolve pentru
a fi evaluați . Elevii ascultă
explicațiile și se
pregătesc sa
lucreze în echipă Explicația
conversația Material
Fișa de
activitae
Instrume
ntar Pe
grupe Evaluare
a
grupului
pe baza
noținilor
fixate
5.Anunțarea
temei pentru
acasă(1min) Se anunță tema
pentru acasă. Își notează pe
caiet conversație manual individ
ual Tema:
pg75 –
ultima
bulină”
Observă.
..”
46
Fișă de autoevaluare a lecției predate
Numele lși prenumele studentului: Lazăr Irina
Temalecției predate: Peștii de apă dulce
Clasa: a VI – a B Data: 16.01.2017
1. În vederea rezolvării sarcinii ide lucru, am parcurs următoarele etape:
a) Realizarea proiectului didactic și a fișelor de evaluare.
b) Anunțarea obiectivelor la începutul lecției
c) Rigoarea științifică și gradul de structurare
d) Selectarea și pregătirea materialului biologic didactic folosit
2. Am sezizat greu dificultățile specific e situației didactice:
Captarea atenției prin prezentarea unor lucruri noi și lucrul cu materialul didactic.
3. Ca urmare a realizării acestei sarcini am învățat ii:
a) Să comunic mai bine cu elevii, să fiu mai relaxată;
b) Să le răspund la întrebări și să le pun întrebări;
c) Să le captez atenția pentru a le stârni interesul.
4. Ca urmarea realizării acestei sarcini de învățare mi -am format sau exersat următoarele abilități,
capacități, competențe.
a) Capacitate de a mă impune în fața clase
b)Să comun ic eficient și să prezint obiectivele ,iar materialul didactic a facilitat
asimilarea cunoștințelor;
c) Reușesc să satisfac interesul elevilor.
5. Încă î îmi este neclar:
a) Evaluarea performanței;
6. Pentru a -mi îmbunătăți rezultatele, în intervalul de timp imediat următor, îmi propun
următoarele :
– să realizez lecții interesante și interactive, iar atmosfera din clasă să fie frumoasă și relaxată
pentru elevi.
7. Îmi apreciez activitatea în felul următor : Diferită de până acum la clasă, cu un plus de m otivație
pentru asimilarea cunoștințelor pentru notare și totul a fost interactiv.
Nota: ………10(zece)……………………………………………………………………………..
Semnătura studentului: Lazăr Irina
47
Fișă de caracterizare p sihopedagogică a unui elev
Unitatea școlară i(unitatea de învățământ): Colegiul Național Pedagogic „Stefan cel Mare”, Bacău
Localitatea: Bacău
DATE BIOGRAFICE
1. Date personale ale elevului:
Numele și prenumele: Tătaru Octavian
Clasa la care învață elevul : a VI I–a A
Data nașterii: anul 200 luna 08 ziua 20
Domiciliul………….BACĂU………………………..
2. Date despre familia aelevului:
• Tipul de familie:
X Organizată
Dezorganizată
Educogenă
Needucogenă
• Componența sau structura familiei: părinți (tutori), frați/surori, etc
Nr
crt Numele și
prenumele Poziția în
structura
familiei Vârsta Pregătirea
școlară Profesia Ocupația/locul
de muncă
1 T. Maria mama 50 liceal vânzător Magazin
personal
2 T. Florin Tata 52 liceal vânzător magazin
3 T. Mario Frate 8 elev – –
4 T. Ema Soră 6 – – –
– Rangul elevului i în structura a familiei….PRIMUL COPIL….ELEV……………………………
– Alte persoane în familie (unde este cazul) – NU ESTE CAZUL
– Alte situații…. ……………..NU ESTE CAZUL………………………………………………………
48
– Date privind starea a de sănătate a membrilor familiei
…stare generală bună ………………………………………………………….
• Atmosfera și climatul l familial l educativ:
X Rapo rturi armonioase, de înțelegere între elevi și părinți;
Raporturi punctate de con flicte mici și trecătoare;
Dezacorduri puternice în relațiile din familie, conflicte frecvente;
Conflicte intrafamiliale puternice și deosebit de frecvente (familie dest rămată sau pe cale
de destrămare).
• Condiții de viață și de muncă ale elevului i:
Foarte precare
La limită
Acceptabile
X Bune
Foarte $bune
• Condiții materiale și spirituale l(în familie):
a) Venit: ………….4000 LEI…………. din magazinul familiei
b) Condiții de existență oferite: ….BUNE………………………………….
c) Preocupări $spirituale: ……..RELIGIE Ortodoxă…………………………….
• Influențe din afara familiei l(vecini, prieteni, colegi, etc):
Reduse
Amp le
Frecvente
X Întâmplătoare
3. Evenimente esemnificative în evoluția a elevului (până în prezent)
•Dezvoltarea fizică și starea de sănătate a elevului:
-Antecedente personale (dacă este cazul)/ îmbolnăviri pe parcursul școlarității:
NU ESTE CAZUL
-Starea generală de sănătate (în prezent): FOARTE BUNĂ
-Mențiuni medicale semnificative pentru activitatea școlară:
NU ESTE CAZUL
Performanțe școlare e (situația școlară până în prezent):
-Școli frecventate: Șc. Movilița jud Vrancea
49
– Rezultate obținute:
a) Medi a generală
Clasa I II III IV V VI
Media Fb Fb Fb Fb 9,5 8,46
b) Media de promovare pe semestru l8,00. anul în curs
c) Discipline ecu performanțe e superioare (rezultate foarte bune):
Nr. Crt. Disciplina(materia) Media
1 Romană 8
2 Matematică 6
3 Biolo gie 9
4 Geografie 10
5 Fizică 6
Succese remarcabile la (cercuri, olimpiade, concursuri școlare, etc):
disciplinele: Geografie
tipull performanței (concurs, olimpiadă, etc): olimpiadă
e) Interese le și motivațiile puternice pentru disciplinele (mater iile, obiectele de învățământ):
MATEMATICĂ, DESEN, BIOLOGIE , GEOGRAFIE
f) Discipline la care se întâmpină dificultăți ș colare, educaționale: matematică fizică
natura dificultăților : de înțelegere a noțiunilor predate
manifestări: dificultăți în rezolvare a temelor
motivul: Lipsă de interes.
g) Deficiențe e (senzoriale, intelectuale, afective, motorii) – după caz: Nu este cazul
•Activitățisau preocupări $extrașcolare (plastice, muzicale, sportive, etc): fotbal
4. Profil psihosocial (c aracterizare psihosocial ă)
4.1. Particularități ale proceselor $cognitive e și stilului i de muncă intelectuală :
•Caracteristici i ale funcției i senzorio -perceptive și de reprezentare:
X Predomină modalitatea vizuală de percepție a informației
Predomină modalitatea a auditivă de per cepție a informației i
Percepție difuză, superficială a a materiei de învățat
50
Percepție complexă, spirit de observație
Enunț Calificative
excepțional Foarte bine Bine Satisfăcător Slab
Spiritul de observație e X
Capacitatea de reprezentare
anticipativă X
Capacitatea de reprezentare
reproductivă e X
• Caracteristici ale dezvoltării intelectuale/ nivelul de inteligență
Inteligență
foarte bună e Inteligență
bună Inteligență
de nivel mediu Inteligență
scăzută Inteligență
sub limită
X
Enunț Calificative
Excepțio
nal
Foarte
bine Bine
satisfăcăt
or
slab
Capacitatea de înțelegere a
informațiilor, situațiilor X
Capacitate de înțelegere
spontană X
Surprinderea datelor unei
probleme X
Surprinderea esențialului X
Capacitate de analiză și
sinteză X
Capacitate de abstractizare
și generalizare X
51
Flexibilitate în alegerea
soluțiilor pentru rezolvarea
problemelor, a situațiilor X
Deprinderi intelectuale X
Învățarea bazată pe
înțelegere X
Rezis tența la efort
intelectual X
Particularități le memoriei
Foarte bună Bună Medie Slabă Foarte slabă
X
Enunț Calificative
Excepțional Foarte
bine
Bine Satisfăcător
Slab
Memorie predominant mecanică X
Memorie predominant logică X
Utilizarea memotehnicilor X
Rapiditatea memorării X
Trăinicia păstrării X
Exactitatea reactualizării informațiilor X
Promptitudinea $reactualizării X
Învățarea reproductivă X
• Particularități ale imaginației
Enunț Calificativ e
Excepțional Foarte Bine
Bine
Satisfăcător
Slab
Imaginație reproductivă X
52
Imaginație reproductiv -creatoare X
Pentru activități tehnice X
Pentru activități artistice X
Creativitate X
• Particularități le limbajului
Enunț Calificative
Excep
țional
Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Corectitudinea exprimării orale X
Expresivitatea $verbală X
Fluența exprimării verbale X
Volumul vocabularului X
Evaluarea atenției
Enunț Calificative
Excepțional Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Capacitate de $concentrare a atenției X
Distributivitatea atenției X
Mobilitatea $atenției X
Fluctuația atenției X
53
Caracteristici i motivaționale și volitive
Enunț Calificative
Motivația $și voința în
activitatea de învățare Excepțional
Foarte
bine
Bine
Satisfăcător Slab
Motivația cognitivă X
Motivația afectivă X
Motivația $intrinsecă X
Motivația extrinsecă X
Competitivitate X
Perseverență X
Nivel ul aspirațiilor X
Promptitudinea $în
luarea deciziilor X
•Stiluri de muncă
a) Cum lucrează(mod de lucru):
X sistematic, ritmic, organizat;
inegal, fluctuant, în salturi,
neglijent,copiază temele de la alții sau așteaptă să i le facă alț ii;
altemențiuni: ………………………………………………………………………….
b) Sârguința:
Foarte sârguincios Sârguincios Puțin sârguincios nesârguincios
X
c)Autonomie, creativitate:
Inventiv, cu manifestări de creativita te,
X Manifestă uneori inițiativă, independență,
Nesigur, dependent, fără inițiativă,
Procedează rutinier, se conformează de regulă modelului,
54
Alte caracteristici: ……………………………………………
• Particularități le proceselor afective:
a)Emotivitate:
foarte emotiv, excesi v de timid,emoțiile îi perturbă activitatea;
emotiv, fără reacții dezadaptative;
X îndrăzneț, neemotiv.
b) Dispoziție afectivă predominantă:
X vesel, optimist;
mai mult trist, deprimat .
4.2. Trăsături le de personalitate specifice vârstei
Temperamentul:
X puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit,$inegal, iritabil, uneori agresiv, activ, rezistent la
solicitări, cu tendințe de dominare a altora;
calm, controlat, reținut, lent, uneo ri nepăsător, mai greu adaptabil, rezistent la solicitări
repetitive;
hipersensibil, interiorizat, retras, nesigur, anxios;
tip combinat…. Activ, controlat, rezistent la solicitări
Însușiri le aptitudinale
X lucrează repede, rezolvă ușor și corect sarcinile de învățare
rezolvă corect, dar consumă mai mult timp și investește mai multă energie;
lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp.
Trăsături de caracter:
a) Atitudinea față de muncă:
X pozitivă: Atent
negativă:…..
b) Atitudine a față de colegi :
X pozitivă:
negativă:
c)Atitudinea față de imaginea de sine:
X pozitivă: emană încredere
negativă:……………….
55
Enunț Calificative
Trăsături temperamental –
Caracteriale Excepțional Foarte bine Bine Satisfăcător Slab
– Comuni cativ X
– Activ X
– Vioi X
– Cu inițiativă X
– Optimist X
– Impulsiv X
– Disciplinat X
– Încrezător în sine X
– Retras X
– Emotiv X
– Altruist X
– Curajos X
– Sincer X
– Conștiincios X
– Ordonat X
– Introvertit X
5. Condui ta elevului la lecții și în clasă
5.1. Conduita la lecție:
X atent, participă activ, cu interes;
atenția și interesul inegale;
de obicei pasiv, așteaptă să fie solicitat;
prezent numai fizic, cu frecvente distrageri.
5.2. Purtare a lui în general:
exemplară, ireproșabilă;
56
X corectă, cu viincioasă;
cu abateri comportamentale relativ frecvente, dar nu grave;
abateri comportamentale grave, tendințe spre devianță, devianță.
6. Conduita în grup și Integrarea socială a elevului:
6.1 Participarea la viața de grup uri :
mai mult redusă, rezervat, izolat, puțin comunicativ;
participă la activitatea de grup numai dacă este solicitat;
este în contact cu grupul, se integrează, dar preferă sarcinile executive.
X caută activ contactul cu grupul, sociabil, comunicativ, cu inițiativă, bun organizator și animator
al grupului.
6.2. Cu m este evăzut de colegi:
X bun coleg, sensibil, te înțelegi și te împrietenești ușor cu el;
bun coleg, săritor la nevoie, te poți bizui pe el;
preocupat m ai mult de sine, trăsături individualiste, egoiste.
6.3. Colegii îl l apreciază pentru:
rezultatele la învățătură;
performanțele extrașcolare;
X pentru că este prietenos, apropiat.
7.Rezultatele e examinării psihosociale: ………………………… ………………………….
8. Opțiunea școlară sau profesională:
9. Alte date $semnificative: NU ESTE CAZUL
10. Asistența $psihopedagogică necesară: NU ESTE CAZUL
11. Aprecieri dgenerale și recomandări: CALM ȘI ORGANIZAT, PREOCUPARE FAȚĂ DE
ȘCOALĂ
12.Con cluzii: Octavian este un elev foarte bun, îndrăgit atât de profeso rii clasei cât și de colegii
de clasă. Elevul este cooperativ și deschis spre nou și foarte interesat în lucrările practice.
Întocmit, student Lazăr Irina
57
Capitolul 6 Practică pedagog ică II
PROIECT DE LECȚIE
Unitate școlară:Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău
Student practicant: Lazăr Irina
Data : 21.03.2018
Clasa: a VI -a B
Disciplina: Biologie
Unitatea de învățare : Caractere generale morfofuncționale, comportament, ad aptări și importanță
ale unor grupe de viețuitoare (Vertebrate)
Tema lecției : Păsările
Tipul lecției :Lecție de recapitulare, sistematizare și consolidarea cunoștintelor -var. Bazată pe
schemă recapitulativă
Scopul lecției : Cunoașterea caracterelor ge nerale ale principalelor grupe de pãsãri și
a adaptãrilor acestora la mediul de viațã.
Locul desășurării : sala de clasă
Competențe specifice:
CS1- Identificarea unor grupe și specii de animale.
CS.2.Recunoașterea alcătuirii generale a unei p ăsări.
CS.3.Stabilirea relațiilor între factorii de medii și diversitatea animalelor.
CS4Explicarea structurii și funcțiilor organismului unor viețuitoare.
CS5.Stabilirea relațiilor între tipurile de comportament și procesul de adaptare a organismului la
mediu
CS 6.Utilizarea metodelor și a mijloacelor adecvate explorării lumii animale
CS 7Utilizara adecvată a terminologiei, specifică biologiei, în diferite situații de comunicare.
CS 8 Rezolvarea situațiilor problemă în relația dintre om și regnul animal.
Competențe derivate
Cognitive: CC1 – precizarea principalelor adaptãri ale pãsãrilor la mediul de viațã;
CC2-identificarea grupelor de pãsari studiate;
CC3 –recunoașterea și compararea grupelor de pãsãri pe baza caracterelor
morfologice;
CC4- Caracterizarea reprezentanților diferitelor grupe de specii;
58
CC5- Exprimarea valorii practice a pãsãrilor.
Psihomotorii:
CP1 Utilizarea corectă a terminologiei subiectului lecției;
CP2 Realizarea corectă a schemei recapitulative cu ajutorul c unoștințelor dobândite;
CP3 Notarea concluziilor la finalul schemei recapitulative.
Atitudinale:
CA1 Cooperarea în vederea spiritului de echipă și a randamentului activității;
CA2 Manifestarea disciplinei și autocontrolului în lucru și gestionarea emoțiilo r;
CA3 Manifestarea inițiativei prin obținerea la nivelul grupei a unor rezultate bune;
CA4 Manifestarea spiritului de echipă, stăpânire de sine și fair -play.
Demersul didactic:
a. Resurse procedurale -, conversația euristică, algoritmizarea și modelarea, explicația
b. Resurse materiale –Pentru activitate frontalã: planșe ,fișe recapitulative prezentare power
point , laptop
Pentru activitatea pe grupe: atlase zoologice, manual;
Pentru activitate individualã: tema pentru acasa.
c. Forma de activitate – frontal, pe grupe
Metode de evaluare: formativă
Bibliografie:
1.Maria Brândușoiu, Constanța Androne, Biologie – Manual pentru clasa a VI -a, Ed. Didactică și
pedagogică;
2. Lazăr V., Căprarin D., Metode didactice utilizate în preda rea biologiei,Ed.Arves, 2008
3.Programa școlară pentru disciplina biologie clasele V -VIII
(http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017 -progr/27 -Biologie.pdf
4.www.sor.ro
5.www.didactic.ro
59
DESFĂȘURAREA LECȚIEI
ETAPELE
LECȚIEI ȘI
DURATA COMPETENȚ
E DERIVATE CONȚINUTU
L ȘTIINȚIFIC METODE
ȘI MATERIALE
DIDACTICE
UTILIZATE FORMA DE
ORGANIZAR
E A
ACTIVITĂȚII EVALUARE
Organizarea
grupului de
elevi (2 min) CA1
CA2
CP1
CP2 Este pregătit
materialul
didactic și se
asigură
condițiile
optime
pentru
desfășurarea
lecției Manual , laptop
cu prezentarea
power point frontal –
Captarea
atenției și
reactualizarea
cunoștințelor(
5 min) CA2
CP2 Se
reactualizeaz
ă cunoștintele
cu privire la
vertebrate cu
ajutorul unei
serii de
întrebări. Laptop ,
manual
Explicația,
Conversa ția
euristică
Modelarea frontal 1. Definiți
nouțiunea
de animal
vertebrat.
2. Ce animale
vertebrate
cunoașteți?
3. Dați
argumente
de ce
păsările
sunt
animale
vertebrate .
Enunțarea
competențelor
propuse
(1min) CA1
CC1
CC2
CC3
CC4
CC5 se prezintă
succint
competenț ele
(obiectele) ce
se
doresc a fi
realizate și
cum se va
desfășura ora
de biologie. Explicația
frontal
Dirijarea
învățării (20
min) CC1
CC2
CC3
CC4
CC5
CA2 Se împart
fișele cu
schemele de
recapitulare
și cu ajutorul
cunoștințelor
anterioare se
completează
pe rând
fiecare Conversația
euristică,
observația
dirijată,
explicația,
Comparația,
Problematizare
a
Manual,
prezentare. frontal Se completează
rubricile (adaptări
la mediul de viață
, tegumentul,
locomoția,
respirația,
hrănirea,
înmul țirea) cu
ajutorul
cunoștințelor
60
CP1
CP2 rubrică. dobândite
anterior.
Oral se punctează
și caracterele
generale la
fiecare grupă.
Fixarea
cunoștințelor
și evaluare(
20 min) CA1
CA2
CP1
CP2
CP3 Elevii vor
forma 2
grupe (pe
cele 2 rânduri
de bănci) și
pe rând vor
răspund e la
10 ghicitori
legate de
păsări contra
timp(10s).
Dăcă timpul
se scurge și
nu răspund la
ghicitoare
punctul va fi
primit de
echipa
adversă dăcă
aceasta știe
răspunsul.
În final
profesorul va
aprecia
activitatea
desfășurată
de aceștia. Conversația
observația Pe grupe Activitatea va fi
evaluată oral
apreciind
corectitudinea
răspunsurilor
date.
61
Fișă de autoevaluare a lecției predate
Numele și prenumele sstudentului: Lazăr Irina
Tema lecției predate:Păsările -Recapitulare
Clasa: a VI –a
Data: 21.03.2018
1. În vederea rezo lvării ssarcinilor de lucru, am parcurs următoarele etape:
a) Documentarea a științifică și metodică
b) Rigoarea științifică și gradul de structurare
c) Prezentarea materialului didactic
d) Exemple pe înțelesul elevilor
2. Am sezizat ușor/ greu dificultă țilesspecifice situației ddidactice:
Am încercat să mențin controlul și liniștea pe parcursul orei și activității de la sfârșit
3. Ca urmarea realizării aacestei sarcini am învățat:
a) Gestionarea timpului în mod adecvat pentr u parcurgerea tuturor etapelor;
b) Folosirea corelațiilor intra și interspecifice disciplinare;
c) Cooperarea activă cu elevii pentru completarea lecției.
4. Ca urmare aa realizării acestei sarcini de învățare mi-am format/ exersat urm ătoarele abilități,
capacități c competențe.
a) Comu nicare clară, exprimare inteligibilă și pe înțelesul elevilor
b) Rezolvarea problemelor apărute pe parcursul orei;
c) Capacitate de sinteză și sistematizare.
5. Încă îmi este neclar urmatoarele :
a) cum să gestionez timpu l în favoarea predării
6. Pentru a -mi îmbunăt ățirrezultatele , în intervalul dde timp imediat următor, îmi propun:
Mai multă atenție asupra exprimării și formulării întrebărilor pentru elevi precum și mai mul tă
atenție la evaluarea orală.
7. Îmi apreciez ac tivitatea în felul următor : O lecție la sfârșitu l căreia elevii au înțeles cele
recapitulate
Nota: 10(zece)
Semnătura studentului: Lazăr Irina
62
Fișă de caracterizare psihopedagogică a unui elev
Unitatea școlară a(unitatea de învățământ) : Colegiul Naționa l „Ștefan cel Mare”
Localitatea Bacău
DATE BIOGRAFICE
1.Date personale aale elevului:
Numele și prenumele: Radu Isabela -Ștefania
Clasa la care învață elevul a V II- B
Profilul –
Data nașterii: anul 2005 luna 09 ziua 06
Domiciliul STR. 9 Mai , BACĂU
2. Date familiale e(date despre familia elevului):
• Tipul de familie:
X Organizată
Dezorganizată
Educogenă
Needucogenă
• Componența/structura $familiei: părinți (tutori), $frați/surori, $etc.
Nr.
crt Numele și
prenumele Poziția în
structura
familiei Vârs ta Pregătirea
școlară Profesia Ocupația/locul
de muncă
1 Radu
Mihaela mama 47 Liceu Casnică Agricultură
2 Radu
Gabriel tata 48 Liceu Constructor Rustrans
63
Rangul eelevului în structura afamiliei: singurul copil al familiei
– Alte persoane în familie (u nde este cazul) NU ESTE CAZUL
– Alte situații…………………………………………………………………………
– Date privind starea de sănătate a membrilor familiei
STARE DE SĂNATATE -FOARTE BUNĂ
• Atmosfera ași climatul familial educat iv:
X Raporturi armonioase, de înțelegere între elevi și părinți;
Raporturi punctate de conflicte mici și trecătoare;
Dezacorduri puternice în relațiile din familie, conflicte frecvente;
Conflicte intra familiale puternice și deosebit de frecv ente (familie destrămată sau pe cale
de destrămare).
• Condiții de viață a (familială) și de muncă ă aleeelevului:
Foarte precare
La limită
Acceptabile
Bune
X Foarte bune
• Condiții materiale și spirituale e(în familie):
d) Venit: ……..2 500 LEI……………… ……………………………….
e) Condiții de eexistență oferite: ………. BUNE………………
f) Preocupări sspirituale: ……..RELIGIE ORTODOXĂ…………………………….
• Influențe le din afara familiei 0(vecini, prieteni, colegi, etc):
Reduse
X Ample
Frecvente
Întâmplătoare
2. Evenimente
semnificative e
în evoluția
elevului
64
și(până în
prezent)
• Dezvoltarea fizică ă și starea a de sănătate a elevului:
-Antecedente personale (dacă este cazul)/ îmbolnăviri pe parcursul școlarității: bolile copilăriei
-Starea generală de sănătate și (în prezent): FOARTE BUNĂ
Mențiuni medicale semnificative pentru activitatea școlară:
NU ESTE CAZUL
•Performanțe școlare sau (situația școlară până în prezent):
-Școli frecventate: C.N „Ștefan cel Mare”
-Rezultate obținute:
a) Media generală
Clasa I II III IV V VI
Media generală FB FB FB FB 10 8,9
b) Media de $prom ovare pentru semestrul……….8,00…………………../ anul în curs
c) Discipline le cu performanțe superioare (rezultate foarte bune):
Nr. crt. Disciplina (materia) Medi a
1. ROM ÂNĂ 9
2. BIOLOGIE 7
3. MATEMATICĂ 7
4. ENGLEZĂ 9
d) Succese eremarcabile la (cercuri, olimpiade, concursuri școlare, etc):
La disciplinele: Engleză, Informatică
tipul performanței – (concurs, olimpiadă, etc):
Locul 2 la Engleză( Olimpiadă)
e) Interese e$și motivație e puternică a pentru disciplinele e$(materiile, obiectele de
învățământ):
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
65
f) Discipline la $carese întâmpină des dificultăți școlare, educaționale:
natura dificultăților Fizică, Chimie
manifestări: Nepregăti re și neînțelegerea conținutului predat
motivul : Lipsă $de interes și lucru suplimentar puțin
g)Deficiențe a(senzoriale, intelectuale, afective, motorii) a – după caz: nu este cazul
Activități/preocupări $extrașcolare (plastice, muzicale, $sportive, etc): SPORT , MUZICĂ,
DANS
1. Profil $psihosocial p(caracterizare psihosocială)
4.1.Particularități $ale proceselor ccognitive și stilului i de$muncă a intelectuală
Caracteristici aaleffuncției senzorio -perceptive și de reprezentare :
X Predomină a$modalitatea vizuală de percepție a informației
Predomină modalitatea auditivă de percepție a informației
Percepție difuză, superficială a materiei învățate
Percepție complexă, spirit de observație
Enunț Calificative
Excepțional Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Spiritul de observație X
Capacitatea de reprezentare anticipativă X
Capacitatea de reprezentare
reproductive X
Caracteristici le$ dezvoltării $intelectuale/ nivelul $de inteligență
Inteligență
foarte bună Inteligență
bună Inteligență
de nivel mediu Inteligență
scăzută Inteligență
sub limită
X
66
Enunț Calificative
Excep –
țional Foarte
bine Bine Satisfă –
cător Slab
Capacitatea de $înțelegere a informațiilor,
situațiilor X
Capacitate de înțelegere spontană X
Surprinderea $datelor unei probleme X
Surprinderea esențialului X
Capacitate de analiză și sinteză X
Capacitate $de abstractizare și generalizare X
Flexibilitate în alegerea soluțiilor pentru
rezolvarea problemelor, a situațiilor X
Deprinderi intelectuale X
Învățarea bazată pe înțelegere X
Rezistența $la efort intellectual X
Particularități le $memoriei :
Foarte $bună Bună Medie Slabă Foarte slabă
X
Enunț Calificative
Excepțional Foarte
bine Bine Satisfă –
cător Slab
Memorie $predominant mecanică X
Memorie predominant logică X
Utilizarea memotehnicilor X
Rapiditatea memorării X
Trăinicia păstrării X
Exactitatea $reactualizării informațiilor X
Promptitudinea reactualizării X
Învățarea $reproductivă X
67
Particularit ățile$imaginației
Enunț Calificative
Excepțion
al Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Imaginație reproductivă X
Imaginație $reproductiv –
creatoare X
Pentru activități $tehnice X
Pentru $activități artistice X
Creativitate X
Particul aritățile limbajului
Enunț Calificative
Excepțional Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Corectitudinea $exprimării
orale X
Expresivitatea verbală X
Fluența exprimării verbale X
Volumul vocabularului X
AAtenția:
Enunț Calificative
Excepțional Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Capacitate de $concentrare a
atenției X
Distributivitatea atenției X
Mobilitatea $atenției X
Fluctuația $atenției X
68
Caracteristici le$motivaționale $și$volitive
Enunț Calificative
Motivația și voința în
activitatea de învățare Excepțion
al Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Motivația cognitive X
Motivația afectivă X
Motivația $intrinsecă X
Motivația extrinsecă X
Competitivitate X
Perseverență X
Nivelul $aspirațiilor X
Promptitudinea $în luarea
deciziilor X
Stilul ll$de$muncă
a). Cum $ se lucrează:
X sistematic, $ritmic, $organizat;
inegal, fluctuant, în salturi,
neglijent, $copiază temele de la alții sau așteaptă să i $le facă alții;
alte mențiuni: ………… ……………………………………………………………….
b). Sârguința :
Foarte $sârguincios Sârguincios Puțin sârguincios nesârguincios
X
c). Autonomie, $creativitate:
Inventiv, cu $manifestări de $creativitate,
X Manifestă un eori inițiativă, independență,
69
Nesigur, $dependent, fără inițiativă,
Procedează rutinier, se conformează de regulă modelului,
Alte caracteristici: ……………………………………………
Particularitățile proceselor afective:
a). Emotivitate e:
foarte emotiv, excesiv de timid,emoțiile îi perturbă activitatea;
emotiv, fără reacții dezadaptative;
X îndrăzneț, $neemotiv.
b). Dispoziție $afectivă $predominantă a:
X vesel, optimist;
mai mult $trist, deprimat.
4.2. Trăsături le de personalitate specific v ârstei
Temperamentul l:
X puternic $exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, $iritabil, uneori agresiv, activ,
rezistent la solicitări, $cu tendințe de dominare a altora;
calm, controlat, reținut, lent, $uneori nepăsător, mai greu adaptabil, rezistent la
solicitări repetitive;
hipersensibil, $interiorizat, retras, nesigur, anxios;
tip combinat………………………………………………………
Însușiri le$aptitudinale
lucrează repede, rezolvă $ușor și corect sarcinile $de învățare
X rezolvă corec t, dar consumă mai mult timp și investește mai multă energie;
70
lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp.
Trăsături le de$caracter :
a). Atitudinea $față de perioada de muncă:
X pozitivă: …………………………………………………… ……….
negativă: …………………………………………………………..
b). Atitudinea față $de coleg i:
X pozitivă: ………………………………………………………
negativă: ……………………………………….. …….
c). Atitudinea $față$de imaginea de $sine:
X pozitivă: ………………………………………………
negativă:…………………………………………………………………………………
Enunț : Calificative
Trăsături $temperamental –
Caracteriale Excepțional Foarte
bine Bine Satisfăcător Slab
Comunicativ X
Activ X
Vioi X
Cu initiative X
Optimist X
Impulsiv X
Disciplinat X
Încrezător în sine X
Retras X
Emotiv X
Altruist X
71
Curajos X
Sincer X
Conștiincios X
Ordonat X
Introvertit X
5. Conduita $elevului la a lecții și în clasă
5.1. Conduita $la lecție:
atent, participă activ, cu interes;
X atenția și interesul inegale;
de obicei pasiv, așteaptă să fie solicitat;
prezent $numai fizic, cu frecvente distrageri.
5.2. Purtarea ei în general:
exemplară, ireproșabilă;
corectă, $cuviincioasă;
X cu abateri comportamentale relativ frecvente, dar nu grave;
abateri comportamentale grave, tendințe spre devianță, devianță.
6. Conduita în grup și Integrarea $socială a $elevului:
6.1 Participarea $la viața ade grup:
mai mult redusă, rezervat, izolat, puțin $comunicativ;
X participă la activitatea de grup numai $dacă este $solicitat;
X este în contact cu grupul, se int egrează, dar preferă sarcinile executive.
72
caută activ contactul cu grupul, sociabil, comunicativ, cu inițiativă, bun organizator și
animator al grupului.
6.2. Cum este văzut ă de colegi:
bun coleg, $sensibil, te înțelegi $și te împrietenești $ușor cu el;
bun coleg, $săritor la nevoie, te poți bizui pe el;
X preocupat mai mult de sine, trăsături $individualiste, $egoiste.
6.3. Colegii oo apreciază $pentru:
rezultatele $la învățătură;
performanțele $extrașcolare;
X pentru că este $prietenos, $apropiat.
7. Rezultatele eexaminării i psihosociale : Ștefania are un coportament imulsiv și exploziv , dar
asupra dezvoltării personalității sale nu acordă suficientă atenție
8. Opțiunea așcolară/profesională a:
9. Alte $dateessemnificative: NU ESTE CAZUL
10. Asistența psih opedagogică h$necesară : NU ESTE CAZUL
11. Aprecieri le generale $și$recomandări : se recomandă stăpânirea de sine
12.Concluzii le: Din rezultatele obținute din fișa de caracterizare pshihopedagogică a unui elev s –
a observant că:
– Eleva Radu Isabela este un ul din elevii cu rezultate $slabe la învățătură, provine dintr -o familie
organizată, prezintă interes pentru dans, arte plastice ,$sport și limba română.
Întocmit,
Lazăr Irina
73
Capitolul 7. Managementul clasei
ROLUL PROFESORULUI ÎN COMUNICARE ȘI AUTOCUNOAȘTERE
Managementul clasei de elevi se referă la un ansamblu de activități și compo rtamente ale
profesorului, care are ca obiective să întrețină un ambient de cooperare și de implicare a elevil or
în realizarea sarcinilor de lucru care le revin.
-este o componentă importantă a procesului de predare, căci un bun lider al grupului se
asociază cu o bună activitate de învățare și organizare a elevilor și o ma i bună însușire a
cunoștințelor acestora.
-un grup de instruire bine condus este unul în care elevii sunt permanent implicați i în activitățile
și sarcinile de învățare pe care profesorul le -a pregătit pentru ei și în care puține preocupări intră
în interf erență cu aceste sarcini i și activități.
Autocunoașterea /se realizează în urma comunicării unde un rol important îl joacă profesorul
la orele de dirigenție . În urma unei tematici stabilite de diriginte elevii pot aborda discuția
despre un stil de viață sănătos și echilibrat .
Activitatea profesorului trebuie să treacă din colo de memorie și de inteligenț ă și să
surprindă în profunzime .În acești ani în care lipsa de educație este principalul reproș ce se aduce
oamenilor și comunităților umane,fiec are profesor luptă și va lupta cu răbdare,permanent în
fiecare an școlar urmărind formarea deprinderilor de comunicare,autocunoaștere sau limbaj
civilizat în fiecare situație în ceea ce privește contactul cu societatea .
Rolul autocunoașterii în devoltare a personalității este major, având influențe pozitive în
ceea ce privește: optimizarea performanțelor individuale, relaționale, îmbunătățirea creativității i,
a capacității de a lua decizii și de inițiativă. De asemenea, exercițiile de dezvoltare personală sunt
foarte utile, având un impact considerabil în relațiile cu familia, colegii i, profesorii, și în viitor cu
colegii de serviciu.
Comunicarea este o modalitate fundamenta tă de interacțiune a psihosocială, un schimb
continuu de diferite mesaje între per soanele care o realizează , menit să realizeze o relație
interumană durabilă pentru a influența menținerea sau modificarea comportamentului individual
sauîn societate .
Un element fundamental al existenței umane îl reprezintă comunicarea care face legătura
cu mediul . Aceasta este esențială, întrucât ea ”stă la baza organizării sociale” (Evelina Graur,
2001), fără comunicare nu avem o viață personală și socială înfloritoare, nu putem transmite
74
mesaje, nu ne putem înțelege semenii i și nu ne putem exprima pun ctul de vedere. Orice activitate
umană are la bază procesul de comunicare, iar în afara comunicării i nu putem exista ca oameni.
Comunicarea pedagogică presupune un mesaj educațional, elaborat de subiect (profesor ,
educator ), capabil să provoace reacția formativă a obiectului educației (elevul), evaluabilă prin
feed-back.
Formele comunicării :
• Verbală -formă a comunicării în care mesajul este codificat și transmis prin intermediul
cuvântului ,cu cele două forme orală sau scrisă;
• Parave rbală -reprez intă ceea ce se înț elege în spatele cuvintelor , este un limbaj ascuns în
interiorul limbajului, modul concret în care se realizează vorbirea noastră; se poate observa prin
volum, //tonalitatea vocii, ritm,modul de articulare al cuvintelor, intonația;
• Nonverbală -formă a comunicării i care exprimă mesajul nu prin intermediul cuvintelor ci
prin sem ne și gesturi care pot fi decodificate, dând naștere unor înțelesuri și este observabilă
prin: contactul vizual, expresia facial ă, postura gestică , proximitate a, îmbrăcăminte și atingere.
Elementele comunicării didactice sunt :
• emiterea mesajului didactic de către profesor sau de o altă sursă de informație, / de la o anumită
distanță .;
•canalul prin care se transmite mesajul .;
•receptarea mesajului de către ele vii.;
• formularea răspunsurilor de către elev, a corectărilor sau a completări lor/ de către profesor .
PARTICULARITĂȚI
Comunicarea didactică a se deosebește de comunicarea inter -umanăprintr -o serie de caracteristici:
•se desfășoară între doi sau mai mulți a genți: profesor și elevi, având ca scop comun instruirea
acestora, folosind comunicarea /verbală, / non-verbală, / paraverbală și vizuală, dar mai ales forma
combinată;
•mesajul didactic este conceput și structurat logic de către profesor, / pe baza unor obie ctive
didactice precise, prevăzute în programele școlare;
•stilul didactic al comunicării / este determinat de concepția didactică a profesorului;
•mesajul didactic ar/ o dimensiune explicativ -/ demonstrativă și este transmis elevilor folosind
strategii dida ctice adecvate dezvoltării intelectuale a acestora;
75
• comunicarea se reglează și autoreglează cu ajut orul unor feed -back -uri și înlocuind blocajele
care pot apă rea pe parcurs;
În cadrul interacț iunii profesor -elev, comunicarea psihopedagogică / îndepline ște mai multe
FUNCȚII:
•funcția informativă – de transmitere a mesajului didactic și educativ;
•funcția formativă – de stimulare a gândirii și a imaginației la elevi;
•funcția educativă – de transmitere a influențelor educaționale și afirmare a grupurilor șc olare;
•funcția de evaluare și reglare a procesului de predare – învățare;
•funcția de rezolvare a problemelor educaționale și a conflictelor școlare.
Rolul profesorului în structurarea elevi lor a unor modele de comunicare
Acest aspect vizează capacitate a profesorului de a fi bine pregătit , la abilitatea de a comunica și a
exprima informațiile în mod clar, coerent, inteligibil,accesibil și cu empatie destinatarilor.
Pentru această profesorul trebuie să dețină o serie de competențe:
– competența de a com unica oral:
– să fie pregătit să asculte cu ate nție și obiectiv ;
– să stimuleze și să încurajeze elevul care vorbește;
– să urmărească ideile principale /;
– competența de a comunica în scris:
– concentrarea asupra f razelor de lungime medie (15 -20/de cuvi nte);
– evitarea exprimării /comune, tipică limbajului oral;
– alegerea preferențială a unor construcții verbale ;
– competența de a comunica vizual și receptiv.
Datorită faptului că în cadrul comunicării există doi poli: educatorul (cel care transmite
informația) și ascultătorul (receptorul sau cel care primește informația), în activitățile de
comunicare,cei doi poli trebuie ssă aibă flexibilitatea de a sschimba permanent rolurile, adică și
educatorul trebuie să știe cum să asculte. El trebuie să accepte sent imentele altor persoane, să știe
cum să stimuleze discuția pentru a avea loc un dialog adecvat cu individul sau convorbirea cu
grupul mic de indivizi, ținând cont, permanent, de comunica rea / non verbală, care, uuneori, poate
fi mai eficientă și utilă decâ t cea verbală.
76
Pot apă rea bariere în comunicație care țin de deosebirea socio -culturală dintre educator și
receptorul informației,atitudine negativă față de e ducator, înțelegere limitată/ trans miterea de
mesaje cu înțeles opus .
Pentru a depăși toate barierele educatorul trebuie să vorbească clar și rar, într -un limbaj
adecvat gruplui , cu explicații, și să transmită informațiile într -o succesiune logică, numărul
acestora să nu fie prea mare și să revină asupra noțiunilor importante, când are neclarități în
legătură cu înțelegerea lor de către auditor, utilizând tehnici pedagogice adecvate.
Aplicație
Clasa A VII -A
Tema Stil de viață sănătos
Denumirea tehnicii Descoperă cuvintele
Obiective Verificarea cunoștințelor dobâ ndite anterior
Folosirea memoriei de lungă durată
Abilitatea de a lucra în echipă
Cuvinte -cheie Anatomie , protecția mediului , alimentație, plante
Mijloace didactice Cartonașe cu litere , atlase, manuale
Activitate Elevii colectivului vor fi grupaț i în trei grupe;
Fiecare grupă va primi un set de cuvinte(5) și o
temă(cuvinte cheie ), iar aceștia trebuie să găsească
în setul lor de cuvinte cuvântul corespunzător temei
primite;
Echipa care găsește toate cuvintele este câștigătoare.
77
Capitolul 8 .Instruirea asistată de calculator
Calculatorul –mijloc de învățare
Generalități
Pаsul cаre а reprezentаt trecereа spre o societаte cаre аveа să devină modernă și
schimbată de аceste dispozitive а fost, pаrаdoxаl, o decizie de mаrketing și nu descoperir eа
vreunei noi componente sаu întrebuințare practică .
Utilizarea frecventă a calculatorului în procesul de învățare devine o necesitate în
condițiile dezvoltării intense a tehnologiei inf ormației. Pentru noile generații de elevi și studenți,
deja famil iarizați cu avalanșa de informaț ii din multimedia, concept ul de asistare a procesului de
învățămâ nt cu calcul atorul este privită cu avantaje .
Calculatorul este perceput pe râ nd, ca o jucărie, un instrument , o resursă bogată de informaț ii.
Utilizarea calculatorului a devenit rutina zilnică pentru comunicare, informare și
instruire.
Conceptul de asistare a procesului de învățare cu calculatorul include următoarele etape :
-predarea activă unor lecț iii de comunicare de cunoș tințe;
-aplicarea, consol idarea, s chematizarea noilor cunoștinț e;;
-verificarea automată a unei lecț iii sau a unui grup de lecț ii..
Numită de unii autori ca “inovația tehnologică cea mai importantă a pedagogi ei moderne”,
instruirea asistată de calculator (IAC) contr ibuie la efici entizarea instruirii și este un rezultat al
introducerii treptate a informatizării î n toate formele de învățămâ nt.
Interacț iunea elev -calculator permite diversificarea strategiei didactice, facilitând accesul
elevului la informații multiple , mai bine organizate, structurate variat, prezentate în modalităț i
diferite de vizuali zare. De fapt, nu calculatorul î n sine ca obiect fizic, configuratie multimedia , ci
calitatea programelor create și utilizate corespunză tor, a produs elor informatice, integrate dup ă
criterii de eficiență metodică în activitatea de instruire.
Deci, modernizarea apedagogică implică existenț a echipamentelor hardware (calculator) ,
a software -lui (programelor) și a capacităț ii de adaptare a lor , de receptare și valorificare în
mediul instrucț ional.
Pe lângă partea de hardware ș i de software, tehnologia înseamnă sși alte resurse de
informare, înafară de informațiile primite profesor ca furnizor de cunoștiințe. Comunicarea cu
78
specialiș tii în domeniu , acces ul la biblioteci le virtua le, articole științifice sunt posibilități ce se
oferă celui ce vrea să se inf ormeze, prin utilizarea facilităților oferite de legătura la rețeaua
globală de numită azi “INTERNET” și a aplicaț iilor specifice acesteia .
Elevii în centrul propriei lor învă țări ș i tehnologii
Școala trebuie să țină pasul cu tehnologia, să înțeleagă și să preconizeze impactul asupra
modului de învățare. Calculatoarele au fost introduse în programele educaționale oferindu -le
celor ce se instruiesc o libertate și flexibilita te mai mare dar și intimiate si încrede în clasă.
Folosirea frecventă a Internetului de către elevi a fost o idee care a prins repede. Afinitatea
naturală dintre elevi/studenți și „net„ a dat naștere mai multor proiecte orientate înspre elevi,
inițiate d e elevi și conduse de elevi.
Învățarea care pune accentul pe participarea activă a elevilor reprezintă un tip de instruire
care îi dă elevului un rol activ în procesul de învățare. Elevii ca participanți activi, își imprimă
ritmul propriu și propriile s trategii. Modalitatea de învățare este individualizată nu standardizată.
Învățarea care îl plasează pe elev în centru , asociază învățarea focalizată pe particularitățile
fiecă rui individ (ereditate, experiență, perspective, pregătire, talente, capacități ș i nev oi) cu
centralizarea pe predare, împărtășire a cunoștinț elor respective (cea mai bună informație ce se
furnizează, stimularea motivației, învățării și acumulării de cunoștințe de către toț i elevii).
Consecințele pedagogice ale instruirii asistate de calculator
Acomodarea a încă din școală cu tehnica de calcul influențează formarea intelectuală a
elevilor, prin următoarele:
-Stimularea interesului fața de „nou”. Legea de bază ce controlează educația asistată de
calculator o reprezintă implicarea in teractivă a elevului în acțiunea de prezentare de cunoștințe,
captâindu -i atenția subiectului și înlăturând riscul plictiselii sau rutinei.
-Stimularea imaginației. -De la jocurile pe calculator care dezvoltă totuși abilități de
utilizare, imaginație și viteza de reacție într -o prezentare grafică atractivă, maturizâ ndu-se elevul,
studentul începe să își folosească calculatorul și să creeze propriile produse soft.
79
-Dezvoltarea unei gândiri logice -Descompunerea unei teme î n etape de elaborare
organizate secvențial, organizarea logică a gândirii reprezintă demersuri cognitive ce adu c
câștiguri în profunzimea și rapiditatea judecă rii unei probleme.
-Simu larea pe ecran a unor fenomene ș i procese, altfel costisitor de reprodus î n condiții
laborator ce ajut ă la înț elegerea acestora.
-Optimizarea eficientizării predării prin exemplifică ri multiple
-Formarea intelectuală a tinerei generații prin autoeducaț ie
Cerinț e pentru realizarea IAC :
a)dotarea cu echipament corespunzător a unităților de învățământ ;
b)profesorul trebuie să aibă și cunoștințe de informatică pe lângă cele din domeniu
-Elevul învață în ritm propriu, fară emoții și stres care să -i modifice comportamentul
extern
– se face aprecierea obiectivă a rezultatelor și progreselor obț inute .
Noțiuni și concepte utilizate în IAC :
Sistemul IAC (Instruire Asistată de Calculator) este un mediu integrat hardware -software
special creat interacțiunii dintre posesorii unui sistem de cunoștințe și destinatarii acestuia, în
vederea asimilării active d e informație însoțită de acumularea de noi operații și deprinderi.
Softul educațional(SE) este un produs program special proiectat pentru a fi utilizat în procesul de
învățare.
Courseware este un pac het care cuprinde un soft educaț ional complex, document ația necesară
(indicaț iile metodice ș i descrierea tipului de hard pe care poate fi implementat) ș i even tual alte
resurse materiale (fișe de lucru, exerciț ii propuse, etc).
Trasă turile generale ale softului educaț ional:
-este conceput în primul rând pentr u a învăț a;
-trebuie e să asigure interacțiunea flexibilă elev-computer sau computer -profesor ;
-se adaptează și în funcț ie de caracteristicile individuale ale utilizatorului.
80
Clasificarea softului educațional după funcția a pedagogică specifică în cadr ul unui proces
de instruire:
a)Prezentarea interactivă și atractivă de noi cunoștințe (Computer Based Learning) ce presupune
utilizarea nemijlocită a calculatorului în procesul predării și a lecțiilor de laborator. Materialul de
învățat se prezintă pe baza unui anumit tip de interacț iune(stabilit de profesor). După cum această
interacțiune este condusă de calculator sau de elev, vorbim astfel de un dialog tutorial sau de o
investigare .Tutorul -preia una din funcțiile profesorului ș i poate fi proiectat as tfel:
-precizează una sau mai multe secvențe de informaț ii;
-solicită elevului să răspundă la o î ntrebare și să rezolve un exerciț iu;
-prezintă aprecierea răspunsului și trece la o altă secvența sau etapă în funcție de
răspunsul elevului.
Materia lul poat e fi împărțit pe capitole care să nu solicite o concentrare a atenției mai
mare de 10 -15 minute. Prin diverse meniuri se pot furniza informaț ii adiacente.
Softul de învestigare reprezintă o formă evoluată de interacțiune instrucțională, î n care
elevului nu i se ofer ă informaț iile ca atare ci un mediu prin care elevul să poată prelua
informațiile care îl interesează pentru rezolvarea unei anumite sarcini. Drumul parcurs este
determinat și de gradul de inițiere al celui care învață .
b) Exersarea as istată de calculator -când subiectului i se pun la dispoziț ie pr ograme
specializate care -l ajută să fixeze cunoștințele și să capete deprinderi specifice prin seturi de
sarcini repetitive, urmate de evaluarea ră spunsului elevului.
Exerciț iile po t fi – propuse într -o succesiune prestabilită sau î n mod aleator sau pot fi
generate î n timpul sesiunii de lucru.
c) Verificarea asistată de calculator -presupune existența unor programe capabile să
testeze nivelul de însuș ire a cun oștințelor prin evaluarea răspun surilor. O interfață grafică
amiabișă va afișa mesaje corespunzătoare interpretării ră spunsului. Progra mele de testare pot fi
incluse în lecția curentă sau în lecț iile recapitulative.
Modul de constr uire a unui test depinde de numă rul de chesti uni de test (care se stabilesc
în funcție de timpul de administrare și de nivelul de școlarizare) și de numărul de concepte,
procedee a căror însușire va fi verificată în final .
d) Simulare a. Un soft de simula re permite realizarea controlată a unui fenomen sau sist em
real prin intermediul unui model care are un comportament analog. Astfel de programe oferă
posibilitatea observării modelului în care se schimbă comportamentul sistemului în funcț ie de
81
modific ările operate (schimbarea parametrilor, condițiilor) ceeea ce facilitează înțelegerea
fenomenului și nu implică riscurile ș i cheltuiala a fenomenuli real.
Trebuie reținut faptul că prin răspândirea ș i diversificarea IAC rolul da scălului va suferi
modifică ri. Profesorul se va demoda treptat de activitatea de rutin ă, dar sarcinile lui se amplifică
prin faptul că va trebui să realizeze programe sau s ă se elaboreze proiecte de programe și să le
adapteze la cerinț ele procesului educativ . Procesul educa țional se va descentraliza,
transform ându-se dintr -un sistem centrat pe profesor, într-unul centrat pe subiec ți dar, oric ât de
complete ar fi programele, profesorul r ămâne ma șina perfect ă de învățat.
82
Bibliografie:
1. Anghelache, V. (2009), Managementul clasei de elevi. Suport de curs. Universitatea „Dunărea
de Jos” Galați;
2.Barna A., Antohe G. , „CURS DE PEDAGOGIE – partea I -Introducere în pedagogie, Teoria
educației, Teoria curriculum -ului”, Ed. Fundației universitare „Dunărea de Jos”, Galați, 2006;
3.Căprioară Alina ,„Psihologia educației „, Ed. Alma Mater , Bacău 2014;
4.Cerghit I., A fi educator, Bucuresti, Editura Didacticã si Pedagogicã, 1978;
5.Cozma T., Cucoș C., „Fundamentele pedagogiei și teoria și metodologia curricum -ului”, 2002
6.Cristea S., „Dicționar de termeni pedagogici”, Ed. Didactică și Pedago gica R.A –
București,1998;
7.Cristea, S. , Pedagogie, Editura Hardis com, Pitești , 1996 ;
8. Dumitriu, Gh. (1998), Comunicare ș i învățare. București: Editura Didactică și
Pedagogică,R.A.
9.Evelina Graur, Tehnici de comunicare , Ed. Mediamira, Cluj -Napoca, 2001.
10. Joița, E. (2000). Management educațional – profesorul -manager: roluri și metodologie. Iași:
Editura Polirom
11.Lazăr V., Căprarin D., Metode didactice utilizate în predarea biologiei,Ed.Arves, 2008
12.Lisievici P. ,Țăranu Mihaela ., Tudorică Roxana., „Pedagogie – Concepte , Metode , Tehnici
esențiale”,Ed. Fundației România de Mâine, București 2005;
13.Lupu C. „Didactica specialității” Ed. Alma Mater, Bacău, 2015;
14. Nicola, I. , Tratat de pedagogie școlară, EDP -RA, București , 1996 ;
15.Palicică Maria, Ion La urenția, Gavrilă Codruța, „Pedagogie”, Ed. Mirton, Timișoara ,
2007;
16Sacară Liliana, Dumitriu Constanța, „Pedagogie I suport pentru curs și seminar”, Ed. Alma
Mater , Bacău, 2007;
17.www.did actic.ro (accesat la data de 16.01.2018 )
18. http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017 -progr/27 -Biologie.pdf (11.04.2018 )
19. www.cyd.r o/educatia -intelectuala (accesat la data de 15.04.2018 )
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Calea Mărășești, nr. 157, Bac ău, cod 600115 [618552] (ID: 618552)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.