Antreprenoriatul reprezintă un proces ce constă în identificarea și [618538]

Antreprenoriatul reprezintă un proces ce constă în identificarea și
urmărirea unei oportunități de afaceri , în scopul valorificării acesteia .
Un antreprenor este un agent economic care adoptă un comportament
activ și inovator , care acceptă riscuri financiare pentru a dezvolta o afacere . În
acest sens, un număr semnificativ de societăți acordă o mare atenție și
recunoaștere antreprenorilor , în mare parte și datorită aportului pe care îl aduc
aceștia la evoluția mediului antreprenorial și a mediului macroeconomic .
Antreprenoriatul este o sursă de inovare și schimbare , și ca atare
stimulează creșterea productivității și a competitivității economice .
Antreprenoriatul este strâns legat de cunoștințe și flexibilitate , doi factori
care au câștigat o nouă semnificație ca sursă a competitivității într-o economie
mondială din ce în ce mai globalizată .
Un element -cheie în asigurarea competitivității țărilor dezvoltate , spiritul
antreprenorial este chiar mai important pentru țările în curs de dezvoltare care
încearcă să atingă competitivitatea pe piețele internaționale .

Acest document analizează următoarele întrebări :
Care este natura exactă a spiritului antreprenorial și
rolul său în teoria economică ?
Cât de mult au avansat teoria și de cercetare de la teoria
ciclurilor lungi ale lui Schumpeter?
Ce sunt legăturile spiritului antreprenorial și creșterea
economică ?
Pot fi considerat antreprenoriatul ca fiind interfața între
întreprinderi mici (de nivel micro) și creșterea
economică (la nivel macro)?
Având în vedere faptul că spiritul antreprenorial joacă
un rol important în dezvoltarea economică , cum poate
fi promovat ?

Mitul 1 – Antreprenorii se nasc, nu se fac.
Realitatea – În timp ce antreprenorii se nasc cu o anumită inteligență nativă ,
un fler pentru a crea, și energie , prin ele insele aceste talente sunt ca și
ceramica neformată sau pânza nepictată . Crearea unui antreprenor se face prin
acumularea de abilități relevante , experiențe , și contacte pe o perioadă de ani
și include și doze mari de dezvoltare de sine. Capacitatea creativă de a
imagina și apoi urmărirea unei oportunități este un descendent direct cel puțin
10 sau mai mulți ani de experiență care conduc la recunoașterea tiparului .
Mitul 2 – Oricine poate începe o afacere .
Realitatea – Antreprenorii care fac diferența între o idee și o oportunitate , și
care tind destul de sus, încep afaceri care au o șansă mai bună de success.
Norocul , în măsura în care este implicat , necesită o bună pregătire . Și cea mai
ușoară parte este să începi . Ceea ce e mai greu este supraviețuirea , susținerea ,
și clădirea unei afaceri astfel încât fondatorii ei să “culeagă roadele ”. Probabil
doar una din 10 până la 20 de afaceri noi care supraviețuiește cinci ani sau
mai mulți oferă un câștig de capital pentru fondatori .

Mitul 3– Antreprenorii sunt proprii lor șefi și sunt complet independenti .
Realitatea – Antreprenorii sunt departe de a fi independanți și trebuie
să servească mulți stăpâni . Aceste părți implicate includ parteneri , investitori ,
clienți , furnizori , creditori , angajați , familii , și aceia fară de care există
obligații sociale și comunitare . Antreprenorii , totuși , pot face singuri alegeri
de care se angajează să răspundă . Este foarte dificil , și rar, să se clădească o
afacere cu vânzări de peste 1 milion de lei de unul singur .
Mitul 4 – Începerea unei afaceri este riscantă și deseori se termină cu eșec.
Realitatea – Antreprenorii talentați și cu experiență , deoarece ei
urmăresc oportunități atractive și sunt capabili să atragă persoanele potrivite
și finanțarea necesară și alte resurse pentru a face afacerea să meargă , deseori
dezvoltă afaceri de succes . În plus, unele afaceri pot eșua, dar antreprenorii
pot merge mai departe .

Mitul 5 – Banii sunt ingredientul cel mai important în demararea unei
afaceri .
Realitatea – Dacă talentul și celelalte ingrediente sunt acolo , banii vor veni,
dar nu este sigur ca dacă un antreprenor are destui bani, el sau ea va reuși .
Banii sunt unul dintre cele mai puțin importante ingrediente într-o nouă
afacere de success. Banii sunt pentru antreprenor ceea ce pensula și vopseaua
sunt pentru artist – o uneltă , care, în mâinile bune , poate să creeze
minunății . Banii sunt mai degrabă o cale de a ține scorul , decât un scop în
sine. Antreprenorii se bucură de fiorul competitiei , și de fiecare dată, chiar și
după ce a făcut câteva milioane de lei sau mai mult, un antreprenor va lucre
fără răgaz pe baza unei noi viziuni la crearea unei noi companii .
Mitul 6 – Antreprenorii sunt motivați doar de căutarea succesului financiar .
Realitatea – Antreprenorii care caută afaceri cu potențial sunt mai
atrași de construirea de întreprinderi și realizarea unui câștig de capital de
lungă durată decât de bucuria imediată oferită prin salarii mari și bonusuri .
Un sentiment de reușită și realizare personală , de control al propriului destin ,
și realizarea viziunii și visurilor lor sunt de asemenea motivatori puternici .
Banii sunt văzuți ca un instrument și un mod de a ține socoteala .
Mitul 7 – Orice antreprenor cu o idee bună poate să strângă capital pentru o
afacere .
Realitatea – Din afacerile antreprenorilor cu idei bune care caută capital
pentru afacere , doar 1 până la 3 din 100 sunt finanțate .

1. Determinare și perseverență : Mai mult decât oricare alt factor, dedicarea
totală către succes ca antreprenor poate depăși obstacolele . Determinarea
puternică și perseverența pot face un antreprenor să facă față oricăror greutăți
pe care alte persoane le-ar considera de neinvins și chiar pot compensa lipsa
de experiență și de îndemânare a personalului angajat .
2. Dorința de a câștiga : Antreprenorii examinează o situație , stabilesc cum
își pot mări șansele de câștig și pun in practica idei inovatoare . Tot odata
acestia isi asuma riscul de a da gres.
3. Căutarea feedback -ului: Antreprenorii eficienți sunt adesea descriși ca
având capacitatea de a învăța repede și dorința puternică de a ști cât de bine se
descurcă și cum își pot îmbunătați rezultatele . Feedback -ul este important
deoarece antreprenorul este dispus să învețe din greseli și din experiențele
anterioare .

4. Rezolvarea problemelor persistente : Antreprenorii nu sunt intimidați de
situații dificile . Încrederea în sine și optimismul general îl fac pe antreprenor
să vadă imposibilul ca pe ceva ce doar necesită mai mult timp pentru a fi
rezolvat . Antreprenorii sunt extrem de persistenți însă sunt realiști în a aprecia
ceea ce pot și ceea ce nu pot să facă și unde au nevoie de ajutor pentru
rezolvarea unor probleme dificile , dar de neevitat .
5. Inițiativă și responsabilitate : Antreprenorii au fost întotdeauna
considerați persoane independente , ei caută și preiau inițiativa , se pun în
situații în care sunt personal răspunzători pentru succesul sau eșecul întregii
operațiuni . Le place să se implice în probleme în care impactul lor personal să
poată fi măsurat .
6. Toleranță pentru eșec: Antreprenorii folosesc eșecul ca pe o experiență
din care pot învăța ceva. Cei mai eficienți antreprenori sunt cei care se
așteaptă la dificultăți și nu sunt dezamăgiți , descurajați sau deprimați de un
eșec.
7. Creativitatea și spiritul de inovație : Un antreprenor trebuie sa dea
dovada de creativitate si spirit inovator .

8. Lucrul în echipă : Dorința de independență și autonomie nu îl oprește pe
antreprenor să dorească lucrul în echipă . De fapt în timp ce antreprenorul știe
clar unde se află firma ( sau unde ar dori să se afle) personalul se ocupă de
activitățile de „zi cu zi” din firmă .
9. Abilități manageriale : Aceasta nu reprezintă o caracteristică absolut
necesară a antreprenorilor însă este important de știut că un antreprenor de
succes are nevoie și de acest tip de cunoaștere .

Cele mai frecvente forme de antreprenoriat sau muncă pe cont propriu
sunt: formele de activitate comercială cu licență sau forma companiilor
comerciale . Principala diferență între cele două forme este că un comerciant
(persoană fizică ) face afaceri pe cont propriu și are nevoie de autorizație
comercială , în timp ce o companie (persoană juridică ) face afaceri în contul
companiei , adică pentru toți patronii săi.
Activități cu autorizație comercială
Comerț liber – nu este necesară o calificare specifică , ci numai un extras de
cazier judiciar (aceste activități includ , de exemplu , activitatea obișnuită de
vânzare sau activități intermediare diverse).
Activități meșteșugărești : este necesară ucenicia sau alte cursuri specifice de
învățământ și pregătire profesională sau 6 ani de experiență în activitățile sau
ocupațiile respective ( exemplu : tâmplaria , fierăria , activitățile mecanice ,
zidăria , tinichigeria , serviciile cosmetice ).

Activități reglementate : pe lânga calificările adecvate există cerințe
suplimentare definite în diverse regulamente (exemplu : contabilitatea ,
montajul , repararea și controlul aparatelor electrice , producția chimică ,
optică , serviciile de masaj , consilierea psihologică etc.).
Tipurile de activități enumerate mai sus se numesc activități
înregistrate . Solicitantul care îndeplinește cerințele specifice depune
documentele relevante la registrul comerțului , care eliberează licența
comercială .
Concesionări : pentru acestea sunt definite cerințe (inclusiv calificări ) prin
legi și regulamente . În plus, pe lânga înmatriculare , solicitarea necesită
aprobarea din partea unei anume autorități administrative de stat ( exemplu :
pentru schimbul valutar Banca Națională ). În cazul în care aprobarea este
acordată , solicitantul primește , pe lângă licența comercială , așa-numita
concesionare . Printre exemplele de concesionari se numără : producția ,
repararea , vânzarea și utilizarea de arme , furnizarea de servicii de
comunicații , servicii de taximetrie etc.

În cazul în care costurile de începere a afacerii sunt
mari, există posibilitatea ca mai mulțe persoane să înființeze o
societate comercială . Societăți comerciale se pot constitui în
una din următoarele forme : societate în nume colectiv ,
societate în comandită simplă , societate în comandită pe
acțiuni , societate pe acțiuni , societate cu răspundere limitată .
Cea mai frecventă formă de societate comercială
întâlnită este societatea cu răspundere limitată (SRL). Fiecare
partener este obligat să facă o depunere de capital de bază, din
care vor putea fi plătite datoriile sau alte angajamente
financiare în cazul lichidării societății . Acesta este motivul
pentru care răspunderea este limitată : societatea este
răspunzătoare numai în limita capitalului de bază.

-După ampreta unui mod de producție se disting : – întreprinderi de tip
precapitalist (exploatări agricole tradiționale , activitatea meșteșugarilor
independenți ); – întreprinderi de tip capitalist (ex: societatea pe acțiuni );
-După forma de proprietate se diferențiază : – întreprinderile aflate în
proprietate privată ; – întreprinderile proprietate de stat ( sau publică ); –
întreprinderile în proprietate de grup cooperatist ; – întreprinderile cu un regim
combinat al proprietății .
-După natura juridică , legislația țărilor cu economie de piață
reglementează următoarele : – întreprinderi individuale ; – societăți
comerciale : de persoane și de capitaluri .
-După mărime (estimată după numărul de personal, cifra de afaceri ,
capitalul social): – întreprinderi mici; – întreprinderi mijlocii ; – întreprinderi
mari

-După gradul de specializare (diversitatea activităților ): – întreprinderi strict
specializate (pe un produs sau pe o anumită tehnologie ); – întreprinderi
specializate (câteva produse sau tehnologii înrudite ); – întreprinderi generale
(nespecializate ) cu obiect larg de activitate în mai multe ramuri .
-După obiectul de activitate (activitățile realizate , după clasificarea uzuală
oficială ): – întreprinderi de producție ; – întreprinderi de comerț ; – întreprinderi
de servicii .
-După sectorul economic în care poate fi încadrată întreprinderea : –
întreprinderi din sectorul primar (agricultură , pescuit , exploatare forestieră ,
industrie extractivă ); – întreprinderi din sectorul secundar (industrie
prelucrătoare ); – întreprinderi din sectorul terțiar (distribuție , bănci , asigurări ,
transport, formare profesională , servicii pentru populație .
-După natrua tehnologiei și seria de fabricație : – întreprinderi care
realizează unicate și serii mici; – întreprinderi care produc în serii mari și
foarte mari.
-După aria de activitate : – întreprinderi cu arie activitate locală (un oraș sau o
zonă din acesta , un sat); – întreprinderi cu arie activitate regională (o parte din
țară, mai multe județe ); – întreprinderi cu arie de activitate națională ; –
întreprinderi cu arie de activitate transnațională sau mondială .