Școala Doctorală de Geografie [618529]

Universitatea “Babe ș-Bolyai” din Cluj -Napoca
Facultate a de Geografie
Școala Doctorală de Geografie

Teză de doctorat

Amenaj ările hoteliere și impactul lor
asupra turismului din Transilvania
~Rezumat ~

Conducător de doctorat :
Prof. univ. dr. CIANG Ă NICOLA E
Doctorand: [anonimizat]
2013

1
CUPRINS
LISTA FIGURILOR …………………………………………………………………………… 5
LISTA TABELELO R………………………………………………………………………… . 12
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………… ………………….. 14
1. ISTORICUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRILOR …………………………….. 18
1.1. Delimitarea arealului de referin ță……………………………………………… ……………………. . 30
2. ROLUL AMENAJ ĂRII ÎN TURISM ……………………………………… ………………… …. 32
2.1. Principii ale amenajării de tip hotelier…………………………………………………… 35
2.2. Etapele amenajării în turism ……………………………………………………………. 37
2.3. Amenajarea hotelieră. Conceptualizare………………………………………………… . 38
2.3.1. Dimensiunile conceptului de hotel………………………………………………….. 40
2.3.2. Organigrama unității hoteliere între necesități și principiile teoretice
directoare…………………………………………………………………………….
42
2.4. Relația dintre turism și sectorul hotelier………………………………………………… 56
2.5. Taxonomia factorilor care influențează activitatea turistică…………………………… .. 58
3. ETAPELE DEZVOLTĂRII AMENAJĂRILOR HOTELIERE DIN
TRANSILVANIA ………………………………………………………………….. …………………….
61
3.1. Conceptul de ospitalitate…………………………………………………………………. 61
3.2. Instituționalizarea secto rului hotelier din România și impactul asupra industriei
turismului……………………………………………………………………………….. ………………….
62
3.2.1. Efectele asociațiilor profesionale asupra dezvoltării sectorului hote lier……………. 66
3.3. Hanurile – precursori ai hotelului de azi………………………………………………… . 67
3.4. Impunerea hotelului ca și unitatea turistică cu funcțiuni de cazare.Secolele XVIII –
XIX…………………………………………………………………………………… …
71
3.5. Primul declin al industriei hoteliere din Transilva nia datorat naționalizării.Perioada
1940 -1960……………………………………………………………………………… .
77
3.6. Redresarea ofertei de cazare hotelieră. Hotelurile de tip “mamut”. Perioada 1960 -1980.. 78
3.7. A doua perioadă de declin a industriei hoteliere. Perioada 1989 -2000…………………. 81
3.8. Generația hotelurilor de după anul 2000………………………………………………… 83
4. PRODUSUL HOTELIER ……………………………………………………………… 87
4.1. Caracteristicile calitative ale produsului hotelier……………………………………… … 88
4.2. Caracteristicile serviciilor turistice……………………………………………………… . 88

2
4.3. Serviciu l de cazare………………………………………………………………………. 89
4.4. Studiu de caz: Analiza serviciilor hoteliere oferite de hotelurile de 5 stele din
Transilvan ia……………………………………………………………………………..
92
4.5. Profilul consumatorului de servicii hoteliere…………………………………………… 94
4.6. Factorii motiv aționa li…………………………………………………………………… 97
4.7. Factorii determinan ți……………………………………………………………….. ………………….. 100
5. TIPOLOGIA AMENAJĂRILOR HOTELIERE …………………………………… 106
5.1. Perspectivă critică asupra sistemelor de clasificare ale unităților hoteliere……………. 107
5.2. Clasificarea hotelurilor în funcție de gradul de confort………………………………… . 109
5.3. Clasificarea hotelurilor în funcție de dimensiune……………………………………… . 115
5.4. Clasificarea hotelurilor în funcție de per ioada de funcțion are…………………………. . 122
5.5. Clasificarea hotelurilor în funcție de locație…………………………………………… . 123
5.6. Clasificarea hotelurilor în funcție de calitatea și tariful serviciilor……………………… 129
5.7. Clasificarea hotelurilor în funcție de tema abordată…………………………………….. 131
5.8. Clasi ficarea hotelurilor în funcție de targetul pieței…………………………………… … 139
5.9. Clasificarea hotelurilor în funcție de amplasament*……………………..…………… …. 141

6. OFERTA HOTELIERĂ DIN TRANSILVANIA ………………….. ……………………….. ..
142
6.1. Dimensiunea s ectorului hotelier……………………………………………………… .… 142
6.2. Densitatea locurilor de cazare………………………………………………………… … 143
6.3. Coeficientul de confort al capaci tății de cazare………………………………………… . 144
6.4. Formele de exploatație hotelieră………………………………………………………. … 156
6.4.1. Hotelurile indiv iduale……………………………………………………………… .. 161
6.4.2. Lanțurile hoteliere voluntare………………………………………………………. .. 162
6.4.3. Lanțurile hoteliere integrate…… …………………………………………………… …. 163
6.5. Rețelele hoteliere naționale…………………………………………………………… .. 171
6.5.1. Continental Hotels………………………… ……………………………………… … 171
6.5.2. Aro Pa lace……………………………………………………………………….. …. 173
6.5.3. Unita Holding Turism…………………………………………………………… .… 174
6.5.4. Ana Hotels……………………………………………………………………… .…. 175
6.5.5. Societatea Comercială de Tratament Balnear și Recuperare a Capacității de Muncă
S.A…………… ………………………………………………………………… ..….
176

3
6.5.6. Societatea Hotelieră a Confederației Sindicale din România (SIND
ROMÂNIA)…………………………… ………………………………………………
177
6.6. Rețelele hoteliere internaționale…………………………………………………..…… . 178
6.6.1. Hilton Hotels Worldwide…… …………………………… ………………………… … 178
6.6.2. Best Western………………………………………………………………………… 179
6.6.3. Ramada International Hotel&Resorts -Windham……………………………………. … 181
6.6.4. Golden Tulip……………………………………………………………………… … 182

7. IMPACTUL AMENAJĂRILOR HOTELIERE ASUPRA TURISMULUI DIN
TRANSI LVANIA ………………………………………………………………… ……
185
7.1. Impactul economic………………………………………………………………… …… 185
7.1.1. Studiu de caz: Analiza activității unui hotel de 5 stele din Transilvania … 217
7.2. Impactul social și cultural………………………………………………………… ……. 229
7.3. Impactul asupra mediului înconjur ător……. ……………………………………… …… 240
7.4. Impactul amenajărilor hoteliere asupra dinamicii circulației turistice……………… …… 250

8. DIRECȚII ȘI PROPUNERI DE DEZVOLTARE ALE AMENAJĂRILOR
HOTELIERE DIN TRANSILVANIA …………………………………………… ……
259
8.1. Analiza SWOT a amenajărilor hoteliere din regiunea Transilvania………………… …..
8.2. Analiza amenajărilor hoteliere din stațiunile balneare ale Transilvaniei……………. ……. 260
261
8.3. Analiza amenajărilor hoteliere din stațiunile climaterice montane ale Transilvaniei……. 271
8.4. Analiza amenajărilor hoteliere din reședințele de județ ale Transilvaniei…………… …. 279
CONCLUZII ………………………………………………………………………………… .… 284
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………… ..… 289
ANEXE ……………………………………………………………………………………… ..… 299

Cuvinte -cheie : turism , industria ospitalității, sectorul hotelier, Transilvania, impact, economie,
societate , mediu , sustenabilitate , circulație turistică , hotel -concept .

4
INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să surprindă relația existentă între industria turismului și
sectorul hotelier din regiunea Transilvania, pornind de la premisa că hotelul ca și unitate de primire
turistică cu funcție de cazare, prin faptul că este parte componentă a bazei materiale cu specific
turistic, prin continua dezvoltare și adaptare la cerințele turiștilor -consumatori de servicii turistice
și implicit hoteliere, contribuie la diversificarea dotărilor și la specificitatea ofertei turistic e
existente într -o anumită zonă sau regiune. Prin documentarea bibliografic ă, aplicarea studiilor de
caz, prelucrarea datelor, analizarea și evaluarea situației trecute și prezente, se urmărește
creionarea unei imagini cât mai reale a situației amenajărilor hoteliere din Transilvania și a
evoluției acestora de -a lungul vremii țin ând cont de faptul că istoria hotelăriei din România își are
rădăcinile tocmai în Transilvania, în orașul Sibiu fiind inaugurat primul hotel al țării în anul 1773,
hotelul “Împăratul Romanilor”. Până la apariția hotelului ca și unitate de cazare, hanul ocu pa un
rol important în adăpostirea călătorilor. Etapizarea procesului de dezvoltare a stabilimentelor de
cazare de tip hotel urmărește evidențierea corelației care există între dezvoltarea acestor amenajări
turistice și schimbările socio -economice care au avut loc în România și implicit în Transilvania.
Hotelul a devenit de departe un simbol al orașelor, al stațiunilor turistice și reprezintă mai mult
decât o simplă unitate de cazare, se constituie într -un obiectiv cu funcție turistică. Hotelul sub
aspectu l celor trei dimensiuni ale sale: social ă, economică și sustenabilă , se constituie într -un
etalon al dimensiunii, diversității și calității ofertei turistice dintr -o anumită zonă sau regiune,
reprezentând totodată un element esențial în desfășurarea actulu i turistic.
De ce sectorul hotelier ? Tocmai pentru ca regiunea Transilvania are un vast și important
trecut al sectorului hotelier, iar etapele de dezvoltare ale acestui sector, dezvăluie evoluția
fenomenului turistic din regiune, cu suișuri și co borâșur i. Prin prisma tematicii de cercetare, a
metodelor utilizate și a abordării interdisciplinare, analizând conceptul amenajării hoteliere din
perspectivă geografică, socială, economică, environmentală, dar și arhitecturală, teza intitulată
„Amenajările hotel iere și impactul lor asupra turismului din Transilvania ” se constituie într -o
lucrare cu un grad ridicat de actualitate și importanță, în contextul în care turismul din România în
general, și cel din regiunea turistică Transilvania în particular, necesită găsirea unei reale identități,
identificarea brandurilor, o adecvată promovare, dar înainte de toate asigurarea prestării unor
servicii de calitate care se ridică la standardele internaționale. Prin ampla analiză a acestui sector,

5
lucrarea își găsește un i mportant rol și loc în cadrul geografiei umane, și reprezintă un riguros și
amănunțit bagaj de informații și cunoștiințe necesare fiecărui operator hotelier. Totodată, lucrarea
își găsește aplicabilitatea atât în mediul privat prin amplele studii de caz pr ezentate, cât și prin
informațiile teoretice și modelele oferite, dar și în mediul academic, oferind informații utile și
necesare.

1. ISTORICUL ȘI METODOLOGIA CERCET ĂRILOR

Lucrarea de față introduce în sfera cercetărilor sectorului hotelier la nivelul regiu nii
Transilvania, tipologia impacturilor pe care aceste amenajări hoteliere le exercită asupra turismului
din regiune având ca punct de pornire cercetările efectuate asupra impacturilor pe care le are
dezvoltarea turismului într -o anumită localitate, zonă sau regiune. Studiul impacturilor economice,
sociale și environmentale (de mediu) pe care turismul le exercită asupra comunităților locale ocupă
un loc central încă de la începuturile cercetărilor fenomenului touristic (Finney și Watson, 1975 ;
Smith, 1977) . În această relație principalele două părți implicate sunt reprezentate de : turi ști și
gazde, turistul reprezentând vectorul activ al schimbării, pe când gazda reprezintă vectorul pasiv,
cel care suportă schimbările intervenite (Leite și Graburn, 2012 ) materializate în impacturi
pozitive, respectiv negative. Schimbările datorate fenomenului turistic care intervin la nivel
economic, social și environmental sunt rapide și deseori chiar dramatice (Nepal, 2012). Turismul
privit ca și o ramură a geografiei uman e presupune în cea mai mare măsură studiul schimbărilor
care intervin în timp la nivelul celor trei componente. Dinamica relațiilor care se stabilesc între
furnizorii serviciilor turistice, respectiv actorii turismului reprezintă punctul de pornire al stud iilor
realizate în cercetarea fenomenului turistic. Telfer (2012) menționează că impacturile pozitive pe
care turismul le poate avea asupra dezvoltării unei comunități, regiuni, țări acționează la nivelul
economiei prin : contribu ția la PIB, schimbul valuta r, crearea locurilor de muncă, generarea de
venituri, reducerea nivelului de sărăcie și dezvoltarea infrastructurii ; la nivel social prin
revitalizarea culturii și tradițiilor specifice regiunii ; la nivelul mediului înconjurător prin :
dezvoltarea sustenabi lă, management de mediu și susținerea ariilor protejate ; la nivel politic prin:
crearea imaginii de stabilitatea și securitate, pace. Sectorul hotelier, ca și ramură a industriei
turismului, exercită aceleași efecte asupra economiei, sociețății și mediului înconjurător al unei
unități taxonomice date. Turismul reprezint ă un sistem al sectoarelor economice și al

6
comportamentelor de călătorie, un ansamblu de amenajări, facilități, servicii, resurse, motivații și
activități care au scopul de a da naștere unor experiențe turistice individualizate și unice (Swanson,
2010). Studiile din domeniul turismului trebuie să analizeze, în principal, modalitățile prin care
acest fenomen se integrează în mediul economic, social și environmental al unei localități, zone
sau regiuni turistice și schimbările pe care le generează, manifestate prin impacte pozitive și
negative asupra unității taxonomice vizate. În studiul de față, se pornește de la ipoteza c ă între
amenajările hoteliere și industria turismului există o relație de interdependență datorită faptului că :
 amenaj ările hoteliere se dezvoltă ca urmare a existenței și valorificării potențialului
turistic al unei zone ;
 turismul în lipsa amenajărilor hoteliere, nu ar putea funcționa adecvat.
Pentru a surprinde tipurile de im pact pe care amenajările hoteliere le au asupra turismului din
regiunea Transilvania , metodologia abordată este cea a studiului longitudinal. Prin urmare, se are
în vedere studierea pe parcursul a 12 ani (2001 -2012) a urm ătorilor indicatori: sosirile turiș tilor pe
categorii (români și străini), înnoptările realizate, gradul de ocupare, contribuția sectorului hotelier
la PIB regional, numărul angajaților în sectorul hotelier și ponderea acestora în domeniul
turismului, investițiile realizate în sectorul hote lier, numărul locurilor de muncă create și evoluția
în timp a acestora, etc. Metoda studiului longitudinal constituie principala și totodată cea mai
importantă metodă de cercetare utilizată în acest studiu și permite analiza tuturor indicatorilor
vizați pentru arealul studiat și stabilirea relațiilor existente între aceștia, dar mai ales relațiile care
se impun între cele două componente principale : sectorul hotelier și industria turismului. Totodată,
pe lângă datele secundare obținute de la Institutul Na țional de Statistică și direcțiile județene ale
acestuia, precum și Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, datele primare, empirice, de
natur ă calitativă, își au sursa într -un set de chestionare care, aplicate fiind pe studii de caz, au avut
scopu l de a identifica atitudinea managerilor hotelurilor din Transilvania vis -à-vis de practicile pe
care le -au adoptat pentru a sus ține dezvoltarea sustenabilă . Avantajul unui astfel de studiu este
acela că, în final, oferă o imagine de ansamblu a temei cerce tate în evoluția sa în timp, dar se
supune dezavantajului ca obținerea rezultatelor să depindă într -o foarte mare măsură de
permanenta relaționare cu subiecții, în cazul de față, hotelierii. Studiile de caz efectuate în această
lucrare, au rolul de a deter mina tipologia impacturilor existente asupa turismului, exercitate de
structurile hoteliere. Ținând cont de natura datelor, adică primare, dar și secundare, pentru
analizarea lor se va recurge la o combinație de metode. În interpretarea datelor calitative se va
porni de la metoda inductivă, în timp ce în cazul celor cantitative, se va merge pe principiile

7
metodei deductive. Impacturile pe care structurile hoteliere le exercit ă asupra turismului din
Transilvania sunt de natură : economic ă, socio -cultural ă și environmentală /de mediu (vezi fig.1 și
fig.2):

Fig.1 . Dimens iunile pozitive ale impactului amenajărilor hoteliere asupra turismului
(Sursa: adaptare dup ă Hall și Page, 2000, p.122 după Getz, 1977 ; Mathieson și Wall, 1982 ; Ritchie, 1984; Hall, 1992) •oportunit ățile de angajare prin disponbilitatea locurilor de
muncă pentru populația locală ;
•oportunit ăți pentru viitoare investi ții;
•creșterea veniturilor, urmare a cheltuielilor efectuate de
turiștii veniți să viziteze regiunea ;
•crearea de locuri de muncă ;
•ridicarea nivelului de trai;
•creșterea investițiilor ;
•formarea unei imagini pozitive a regiunii turistice
promovate;
•dezvoltarea cuno ștințelor și a strategiilor pentru
efectuarea investițiilor în turism într -o manieră cât mai
adecvată;
•creșterea gadului de accesibilitate ca urmare a dezvoltării
infrastructurii turistice și implicit a dezvoltării unităților
hoteliere. Economic ă
•creșterea numărului locurilor de muncă disponibile în
turism ;
•îmbunătățirea standardului de viață ;
•promovarea tradi țiilor ;
•oportunități pentru dezvoltarea unei cariere în turism ;
•implicarea în acțiuni de responsabilitate socială. Socio -cultural ă
•dezvoltarea de noi amenajări turistice ;
•îmbunătățirea infrastructurii generale, dar și a celei
turistice ;
•protejarea patrimoniului cultural;
•enun țarea de noi strategii de management al turiștilor –
vizitatori. Environmentală

8

Fig.2. Dimens iunile negative ale impactului amenajărilor hoteliere asupra turismului.
(Sursa: adaptare dup ă Hall și Page, 2000, p.122 după Getz, 1977 ; Mathieson și Wall, 1982 ; Ritchie, 1984; Hall, 1992)

Fig.3 . Etape în identificarea impacturilor structuril ot hoteliere asupra turismului (Sursa: Adaptare dup ă Page, S. (1995), Urban
tourism , Ed. Routledge, Londra) •creșterea inflației ;
•specula ție imobiliară ;
•eșuare în a strategiile de atragere de noi turiști ;
•alternative mai bune pentru investi ții;
•scurgeri de capital ;
•estimarea inadecvată a costurilor pentru
dezvoltare ;
•formarea unei proaste reputa ții a regiunii
datorită facilităților inadecvate și a prețurilor
mult prea mari ;
•reacții negative din partea concurenței. Economic ă

•modificarea diferitelor evenimente tradi ționale
doar pentru a le adapta turi știlor ;
•schimb ări intervenite la nivelul structurii
comunității locale ;
•ostilitate din partea comunit ății;
•eșuare în buna colaborare cu comunitatea locală ;
•creșterea costurilor administrative. Socio -cultural ă
•schimbări la nivelul proceselor naturale ;
•poluare vizual ă prin încălcarea principiului
integrării armonioase în peisaj ;
•distrugerea patrimoniului construit. Environmentală
Pasul 8 . Luarea eventualelor decizii la nivelul sectorului hotelier, implicit a regiunii studiate. Pasul 7 . Propunerea de strategii pentru viitor. Pasul 6. Analiza impacturilor identificate. Pasul 5. Sugestii de măsuri pentru reducerea impactelor negative, respectiv pentru
ameliorarea celor pozitive. Pasul 4 . Identificarea diferențelor de ordin calitativ, respectiv cantitativ în situația în care
regiunea turistică studiată va evolua datorită dezvoltării sectorului hotelier, respectiv a
situației în care va involua datorită aceleiași cauze. Pasul 3. Analizarea tipologiei amenajărilor hoteliere. Pasul 2. Previzionarea viitorului regiunii studiate în cazul în care dezvoltarea acestui sector
va evolua, respectiv va involua. Pasul 1 . Analizarea etapei în care se află dezvoltarea sectorului hotelier în regiunea studiată.

9
Modelul utilizat pentru a identifica impacturile pe care amenajările ho teliere le au asupra
turismului din Transilvania va fi unul adaptat după mode lul utilizat de Page (1995) (vezi fig.3)
pentru identificarea impactului pe care îl generează dezvoltarea turismului în spaț iul urban. Pentru
atingerea rezultatelor propuse, obiectivele studiului de față sunt următoarele(vezi fig. 4):

Fig.4 Obiectivele s tudiului impacturilor amenajărilor hoteliere asupra turismului din Transilvania
Aplicabilitatea și credibilitatea lucrării se argumentează și prin principiile și metodele utilizate în
cercetarea tematicii propuse (vezi Tabel 1). IDENTIFICAREA
•hotelurilor din Transilvania, care prin istoricul și expansiunea lor în teritoriu au determinat constituirea unei veritabile rețele hoteliere;
• formelor de exploatare hotelieră prezente pe piața hotelieră din Transilvania ;
•tipologiei impacturilor pe care amenaj ările hoteliere le au asupra turismului din Transilvania ;
•relației existente între industria turismului și sectorul hotelier;
•conceptelor de amenajări hoteliere impuse în domeniul hotelier;
•formelor de exploatație hotelieră existente și repartiția acestora în cadrul regiunii Transilvania ;
•rolului amenajării turistice și a importanței hotelului în cadrul acesteia;
•conținutului produselor turistice și a celor hoteliere;
•motivațiilor care stau la baza comportamentului consumatorului de servicii turistice și implicit hoteliere;
•tipologiilor de amenajări hoteliere existente.

DETERMINAREA •principalelor etape în evoluția domeniului hotelier din regiunea studiată ;
•direcțiilor de dezvoltare în amenajările hoteliere prezente ;
•repartiției teritoriale a unităților hoteliere dinTransilvania, în funcție de mărime, gradul de confort, forma de proprietate și destinația
turistică;
•caracteristicilor amenajărilor hoteliere în funcție de repartiția lor pe destinații (stațiuni turistice montane, balneare și centre urbane);
•densității locurilor de cazare existente în hotelurile din Transilvania raportat la fiecare 1000 locuitori;
•repartiției teritoriale a unităților hoteliere din Transilvania în funcție de dimensiune, gradul de confort, amplasament;
•dispersiei hotelurilor integrate unor lanțuri hoteliere naționale și international, la nivelul regiunii studiate;
•coeficientului de confort și dimensiune.
COMPARAREA
•capacității de cazare și a numărului total de unități hoteliere existente la 1989 cu cea existentă în anul 2012;
•amenajărilor hoteliere din stațiunile balneare cu cele din stațiunile montane prezente în regiunea studiată, urmărind criteri ile: gradul de
confort și mărimea;
•repartiției teritoriale, a coeficientului de confort și dimensiune, precum și a înnoptărilor realizate în cadrul fiecărui jud eț în parte.
ANALIZA
•evolu ției unităților hoteliere în perioada 1989 -2012;
•reparțiției teritoriale a amenajărilor hoteliere din Transilvania;
•evoluției formelor de proprietate a hotelurilor din regiunea studiată în perioada 1989 -2012 ;
•serviciilor hoteliere oferite de hotelurile de 5 stele din Transilvania;
•impacturilor identificate.
EVALUAREA
•istoricului amenaj ărilor hoteliere din Transilvania;
•rețelelor hoteliere naționale și internaționale prezente pe piața hotelieră din Transilvania;
•direcțiilor de dezvoltare care se impun, în prezent, în amenajările hoteliere din Transilvania.

10
Tabel 1 . Principiile utiliz ate în cercetarea tematicii propuse
Denumirea principiului Justificarea utilizării în studiu
Principiul repartiției Evidențierea discrepanțelor existente la nivelul regiunii.
Principiul cauzalității Identificarea legăturilor temporale și spațiale dintre cele 10 județe componente ale
regiunii Transilvania.
Principiul integrării Raportarea caracteristicilor elementelor componente la întreg.
Principiul actualismului Evidențierea schimbărilor care s -au impus de -a lungul timpului datorită unei cauze
încă pre zente prin aceste modificări.

Se impun două tipologii de cercetare științifică, anume: cercetarea deductiv ă pentru partea de
istoric al cercetării, respectiv cea inductivă pentru identificarea pricipalelor caracteristici ale
domeniului hotelier din Trans ilvania. Metodele utilizate pe parcursul întocmirii acestei lucrări sunt
următoarele (vezi Tabel 2):
Tabel 2. Metodele utilizate în cercetarea tematicii propuse
Denumirea metodei Justificarea utilizării în studiu
Metoda studiului longitudinal urmărirea ev oluției indicatorilor din turism pentru perioada studiată (2001 –
2012) și identificarea impacturilor amenajărilor hoteliere asupra turismului
din Transilvania.
Metoda cartografică reprezentarea arealului studiat și totodată surprinderea discrepanțelor ce s e
impun la nivelul fiecărui județ în parte; structura, diversitatea și specificitatea
ofertei hoteliere argumentează într -un anumit fel poziția strategică a unui
județ, respectiv a unei regiuni ;
realizarea graficelor și a cartodiagramelor care surprind: e voluția unităților
hoteliere, dispersia lor în teritoriu în funcție de gradul de confort, dimensiune,
destinație turistică, etc.

Metoda studiului de caz identificarea noilor concepte ce se impun la nivelul amenajărilor hoteliere și
măsură în care unităț ile hoteliere din Transilvania s -au adaptat acestor
tendințe internaționale.

Metoda anchetei prin chestionare întocmirea și aplicarea mai multor tipologii de chestionare structurate
diferențiat în funcție de problematica urmărită și segmentele de piață v izate.
Rezultatele obținute au fost interpretate prin intermediul reprezentărilor
grafice, ulterior au fost analizate și comparate la nivelul regiunii Transilvania.
Metoda analizei utilizată în cadrul studiilor de caz prezentate.
Metoda sintezei identifi carea principalelor concluzii ce decurg din studiul întreprins.

Metoda istorică surprinderea evoluției amenajărilor hoteliere, r espectiv a fenomenului turistic.

11
Prin întrebuințarea principiilor și metodelor de cercetare enunțate, precum și prin prelucr area și
analizarea datelor primare și secundare, lucrarea de față își propune să reprezinte un argument
puternic pentru evidențierea importanței acestei tipologii de unitate turistică de cazare,
interdependența dintre turism și sectorul turistic și impactu rile pe care dezvoltarea acsetui sector le
exercită asupra fenomenului turistic.

2. ROLUL AMENAJĂRII ÎN TURISM

Elementele urmărite în strategia de amenajare turistică vizează “diversificarea dotărilor,
crearea unei oferte turistice cu accentuat caracter de specificitate, asigurarea unei flexibilități a
ofertei în funcție de preferințele turiștilor, a unei funcționalități optime a activităților turistice”
(Erdeli et al., 1999 : 21). Totodată are ca obiectiv “armonizarea intereselor tur ismului cu cele ale
celorlalte activități economice și sociale din teritoriu” (Minciu, 1995: 24). Amenajarea turistică
desfășurată în concordanță cu specificitatea zonei atât din punct de vedere natural, cât și antropic
contribuie la “originalitatea imaginii turistice” (Berbecar u și Botez,1977: 226). Asigurarea unei
folosiri adecvate a spațiului, modelarea activităților turistice și a celor umane în concordanță cu
această specificitate reprezintă unul dintre scopurile principale ale amenajării turistice (Minciu,
1995). Prin acest proces se urmărește stabilirea unui raport optim între ambianța naturală și cea
construită, astfel încât impactul negativ asupra mediului să fie cât mai redus. Amenajarea turistică
se impune cu atât mai mult în spațiul geografic, cu cât “prin structura mo dernă și conținutul
acesteia -reflectă și rezonează cu unul dintre fenomenele specifice lumii contemporane și cel care a
dat în premieră tonul globalizării încă din prima jumătate a secolului trecut” (Ciangă și Dezsi,
2007: 9). Parte componentă a amenajării teritoriului, amenajarea turistică reprezintă procesul de
proiectare și localizare a noii infrastructuri turistice, precum și redimensionarea celei existente
deja, împreună cu procesul de regularizare și orientare a fluxului turistic cu raportare perman entă
la structura cererii și a ofertei. Se constituie într -un “proces cu derulare continuă spațio -temporală”
(Surd et al., 2005: 325). În cazul acestei unități de cazare se urmărește integrarea adecvată a
elementelor mediului construit, astfel încât să nu fie periclitată estetica de ansamblu.Totodată,
dimensiunile unei investiții hoteliere implică o fundamentare aparte (Falniță și Băbăiță, 2003).
Această fundamentare impune atenție sporită la amplasarea unității hoteliere, precum și la studiul
pieței. Exist ența unui echilibru între fondul construit și cel natural este mai mult decât necesar. În

12
caz contrar, efectele negative nu vor întârzia să apară, iar impacturile asupra mediului vor fi mai
mult decât indezirabile . Hotelul reprezintă una dintre facilitățil e turistice de bază care înlesnește
participarea populaț iei la activitatea turistică. Activitățile desfășurate în interiorul acestei tipologii
de organizații turistice, precum orice altă firmă din sectorul terțiar, are în vedere prestarea
serviciilor solic itate de către turiști în așa fel încât rata profitabilității să fie cât mai mare. În cadrul
bazei tehnico -materiale cu specific turistic, cel mai important rol le revine structurilor de cazare,
care de altfel, sunt foarte diversificate în funcție de dimen siunea investiției, rentabilitate,
amortizare, etc. (Benea și Petroman , 2006 ).
Hotelul reprezintă una dintre acele organizații incluse în industria ospitalității, activitatea
desfășurată în interiorul unei astfel de organizații înregistrând de -a lungul ani lor, creșteri
economice semnificative. Erdeli et al. (1999: 154) definește hotelul ca și “clădire destinată cazării,
având un anumit număr de camera cu unul sau mai multe paturi și, în unele cazuri, apartamente.”
Activitatea hotelieră asigură și condițione ază în cel mai înalt grad volumul activităților turistice
(Negrușă, 2006: 16). Prin fulminanta dezvoltare pe care o înregistrează acest sector, atât sub aspect
arhitectural, cât și sub aspectul serviciilor prestate, definirea conceptului de hotel poate cun oaște
mai multe dimensiuni. Din perspectiva dimensiunii sociale , hotelul poate fi definit ca și stabiliment
de cazare care urmărește să satisfacă nevoia de socializare a fiecărui turist. Pe lângă nevoia de
socializare care a transformat unitatea hotelieră într-un centru de întâlnire, hotelul a cunoscut și
cunoaște în continuare a intensă tipologizare ca urmare a conștientizării din partea hotelierilor a
faptului că succesul un ei afaceri hoteliere este menți nerea unui grad de ocupare ridicat, iar acest
lucru poate fi susținut doar în condițiile în care ei vin permanent în întâmpinarea nevoilor și
dorințelor turiștilor. Dimensiunea economică conferă hotelului un rol important în cadrul mediului
de afaceri al zonei în care este amplasat. Așa cum s -a specificat și anterior, afacerea hotelieră este
influențată și influențează la rândul ei, economia zonei din care face parte. Prin prisma dimensiunii
economice a unității hoteliere, aceasta se caracterizează prin: ciclicitatea afacerii, consumatoare de
capital și put ernic concurențială. Rentabilitatea afacerii hoteliere este data, în principal, de
combinația dintre gradul de ocupare și tarif (Vallen și Vallen, 1996). Dimensiunea sustenabilă
conferă unității hoteliere rolul de promoter al responsabilității care trebuie manifestată față de
mediul înconjurător. Industria turismului este responsabilă de 5% din emisiile de CO2 din care 1%
este reprezentat de sectorul hotelier (Legrand și Sloan, 2011). Prin urmare promovarea unei
atitudini responsabile în rândul turiștilor p e de o parte și a hotelierilor deopotrivă este mai mult

13
decât necesară. Adoptarea acestei atitudini a condus la apariția unei noi tipologii hoteliere și
anume eco -hotelurile care sunt construite doar pe baza de material și principii ecologice.

3. ETAPELE DEZ VOLTĂRII AMENAJĂRILOR HOTELIERE DIN TRANSILVANIA

A fi ospitalier înseamnă a fi responsabil într -o anumită măsură de fericirea oaspetelui pe
parcursul șederii lui. Hotelierii au această îndatorire, dincolo de urmărirea unui profit cât mai
mare. Optimizare a câștigurilor vin e ca o rezultantă a existenței unui echilibru între interesele de
afaceri, preocupările pentru mediul înconjurător și cunoașterea fenomenului din perspectiva
socială. Ospitalitatea reprezintă un schimb interuman între gazdă și oaspete, ca racteristic unui mod
de viață destinat să creeze o anumită stare de bine, de relaxare, de plăcere. Grecii sunt cei care pun
bazele instituției ospitalității, încă de pe vremea lui Zeus Xenion, protectorul străinilor. De la
virtutea oamenilor credincioși c are se considerau obligați să găzduiască orice călător care avea
nevoie de un adăpost temporar, ospitalitatea devine serviciu plătit. În Evul Mediu, mănăstirile,
primele stabilimente care oferă cazare călătorilor, încep prin a impune o taxă clasei de mijlo c
pentru a se asigura că donația care se aștepta din partea fiecărui călător, este pe măsură. Aceasta
este prima formă de ospitalitate plătită, cu toate că încă nu se poate vorbi de comerț în acest
domeniu. Caracterul comercial al ospitalității aduce în pl us față de ospitalitatea privată
caracterizată prin găzduire, satisfacerea nevoilor fiziologice precum sete, foame, somn și a
nevoilor psihologice, și profitul și limitarea producției pieței. Primele stabilimente de cazare de tip
han sunt deschise cu scop ul de a face comerț. Amplasamentul acestora vizând, în mod cert,
centrele marilor târguri, dar și cele mai intens circulate drumuri comerciale. Ospitalitatea
reprezintă un concept care stă la baza dezvoltării industriei hoteliere și implicit a celei de
restaurație. Se definește prin “furnizarea generoasă și cordial ă de servicii” (Negrușă, 2006: 135),
implicând o atitudine pozitivă a angajaților din acest domeniu, care să garanteze într -o măsură
considerabilă succesul financiar al firmei. Secolul al XIX -lea surprinde preocuparea proprietarilor
de hanuri pentru îmbunătățirea serviciilor oferite oaspeților. Prin urmare, aceștia își extind
proprietățile, aduc îmbunătățiri camerelor destinate oaspeților și diversifică bucătăria, acordându -i
o atenție sporită, trep tat transformând hanul în ceea ce avea să devină hotelul de azi .
În perioada 1945 -1948 baza materială turistică a României se afla într -o stare precară,
datorită în mare parte urmărilor nefaste ale celui de -al doilea Război Mondial. În anul 1948 are loc

14
naționalizarea bazei materiale turistice, fiind preluată de stat și transferată unor organisme cu
caracter social, precum Sindicatele sau Ministerul Muncii. În perioada 1948 -1960 se va manifesta
turismul sindicalist ca urmare a acordării unor facilități cla sei sociale cu venituri modeste de către
sindicate. Tot în această perioadă se pun bazele turismului de masă. Începând cu anul 1956,
hoteluri din stațiunile de tratament sunt dotate cu sisteme de cură și adoptă sistemul “tout service”
care oferă oaspeților în incinta aceluiași hotel atât componenta de cazare, cât și pe cea de
alimentație, de cură și agrement. În timp ce în stațiunile de cură se adopta acest sistem, în mediul
urban, hotelurile erau construite pe principiul separării diferitelor funcții în c lădiri independente.
Conform programului inițiat în anul 1965 pentru mediul urban, fiecare oraș cu peste 25.000 de
locuitori are cel puțin o amenajare de tip hotelier. Perioada 1960 -1975 este considerată că aparține
celui mai dinamic turism al României. Se investește mult în baza materială turistică, în special în
baza de cazare. Reînființarea ONT Carpați în anul 1955 și înființatrea Ministerului Turismului în
anul 1971 va urmări introducerea și promovarea potențialului turistic în spațiul european, aplicar ea
unei concepții unitare în ceea ce privește amenajarea zonei turistice, individualizarea,
tipologizarea, dimensionarea și amplasarea unităților turistice și a componentelor de mai mare
amploare (Ciangă, 2006). Autorul Curinschi Vorona, în lucrarea sa “ Istoria arhitecturii în
România” , consideră că în perioada 1960 -1980 se construiește într -un stil “fără patrie și
Dumnezeu” . Începând cu anul 1980 baza materială turistică începe să involueze datorită condițiilor
social -economice ale României. Această involu ție va dur a până la începutul secolului XXI .
Instaurarea sistemului democratic în România, prin Revoluția din decembrie 1989 produce
schimbări majore în economia țării. Se consideră că singura metodă prin care se poate obține
progresul economic ar fi priva tizarea. Acest proces economic constă în transformarea proprietății
de stat în proprietate privată și liberalizarea constituirii capitalului privat, la baza acest ui fapt stând
legea nr. 15/1990.
Noua generație de hoteluri, cele construite începând cu anu l 2000, se caracterizează printr –
un grad de confort sporit, exigențe mutiple, mai ales în ceea ce privește deservirea turismului de
congrese și mai recent a celui de tratament. În prezent, tendințele în domeniul amenajărilor
hoteliere sunt din ce în ce mai numeroase. Hotelul a încetat să mai reprezinte doar un spațiu de
cazare, devenind o adevarată sursă de atractivitate.

15
4. PRODUSUL HOTELIER

Spre deosebire de conceptul de produs care prezintă formă materială, rolul său principal fiind
acela de a satisface o nevoie, serviciile reprezintă acele produse care nu prezintă o formă materială
și care se pot consuma doar într -un anumit loc și la un anumit moment dat (Gherasim și Gherasim,
1999). Produsul turistic se definește ca fiind totalitatea bunurilor material e și a serviciilor care au
rolul de a satisface nevoile și dorințele turiștilor pe parcursul vacanței lor.
Serviciul de cazare reprezintă un serviciu turistic de bază, un ansamblu de prestații oferite
turistului pe perioada sejurului său. Unitățile de caz are cunosc o diversificare considerabilă în
paralel cu dezvoltarea infrastructurii de transport și evoluția fenomenului turistic. De la virtutea
oamenilor credincioși care ofereau cazare călătorilor fără a pretinde vreo răsplată, de la mănăstirile
care asi gurau adăpost străinilor, cazarea se transformă treptat în serviciu plătit odată cu
intensificarea f luxurilor de călători/turiști. În turism, produsul hotelier reprezintă “elementul
central al tuturor activităților” (Firoiu, 2004: 26). Prin urmare, în cal itatea sa de produs, are o
durată de viață care parcurge patru stadii importante: lansarea, dezvoltarea, maturitatea, declinul.
Tipologia mijloacelor de transport influențează încă din străvechi timpuri dezvoltarea unităților de
cazare . Produsul turistic h otelier se diversifică odată cu schimbările înregistrate în comportamentul
turiștilor care preferă astfel de stabilimente de cazare. Complexitatea și diversitatea serviciilor de
cazare reprezintă un factor de prestigiu, de atractivitate și indirect de creș tere a eficienței
comercializării lui (Bran et al., 1998 ). Un aspect foarte important este cel al resursei umane
angajate în sectorul hotelier, serviciul de cazare fiind influențat de gradul de dotare cu personal, de
nivelul de calificare al acestora, prec um și de organizarea muncii în cadrul unității hoteliere (Bran
et al., 1998). Comportamentul angajatului din turism care prestează serviciul/serviciile solicitate
face parte din produsul turistic. Serviciile turistice în general, și cele hoteliere în parti cular,
reprezintă experiențe pentru turist și performanță pentru angajat, reprezentând cea mai bună
oportunitate de diferențiere a unui produs față de celălalt, oferind confort și ambianță (Powers,
1995). Așadar, nu se poate purcede la o tipologizare a u nităților de tip hotelier, fără a se face
corelația între nevoile, dorințele și motivația turistului și importanța calității prestării serviciilor
turistice. Serviciul este cel care conferă calitate produsului turistic. Produsul hotelier cunoscând o
variet ate tot mai mare, în lipsa elementelor imateriale ce decurg din calitatea prestației serviciilor,

16
nu ar putea reprezenta un produs turistic, cu atât mai puțin competitiv. Calitatea serviciilor
hoteliere percepută de turiști depinde de:
 atitudinile, dar și de experiențele lor anterioare;
 beneficiile primite ca urmare a așteptărilor lor.
Serviciile de calitate vor aduce beneficii directe prin satisfacția clientului și indirect prin
promovarea unității hoteliere prin recomandarea făcută de către oaspeți, prie tenilor, respective
rudelor lor; fidelizarea clientelei și economisirea de bani, timp și păstrarea unui renume bun prin
evitarea plângerilor. Turistul, în calitate de consumator al serviciilor hoteliere, se așteaptă ca în
schimbul sumei de bani pe care plă tește să primească mult mai mult decât un adăpost pe parcursul
șederii sale; își dorește să experimenteze și să guste din c ultura și tradițiile locale.

5. TIPOLOGIA AMENAJĂRILOR HOTELIERE

Amenajările hoteliere cunosc o diversificare continuă care se află în tr-o strânsă
inderdependență cu schimbările ce intervin în comportamentul consumatorului de servicii
hoteliere. În tipologizarea acestei unități turistice de cazare se va ține cont de următoarele criterii:
gradul de confort, dimensiunea, locația, amplasame ntul, perioada de funcționare, durata medie a
sejurului, tariful, serviciile oferite, tema abordată, targetul pieței, forma de proprietate. În
România, în conformitate cu Ordinul nr. 1051/2011 privind Normele metodologice privind
eliberarea certificatelor de clasificare, a licențelor și brevetelor de turism, unitățile turistice de
cazare sunt clasificate pe stele și cunosc 5 grade de confort: de la o stea până la 5 stele (vezi fig .5).

17

Fig.5 Distribuția la nivel de județ a locurilor de cazare disponibile în hotelurile din Transilvania în anul 2012
(Sursa datelor : MDRT, 2012)
Tipologizarea unităților hoteliere surprinde impunerea în peisajul sectorului hotelier a
hotelurilor concept de tipul hotelului urban , hotelului patrimoniu , respectiv boutique hotelulu i.
Hotelul urban aproape ca a devenit sinonim cu unitatea de cazare care pe lângă componenta de
cazare oferă și restaurante cu specific, centre Spa, săli de fitness, saloane de înfrumusețare, dar ma
ales săli de conferințe. Hotelurile patrimoniu (heritage hotels) -reprezintă amenajările hoteliere în
care valorifică specificul local prin design, bucătărie tradițională și se promovează prin prisma
propriei povești. Hotelurile -patrimoniu reprezintă o moștenire culturală lăsată de secole
generațiilor prezente. Harris (1999) opinează că atunci când o clădire are propria sa biografie, ea
continuă să "trăiască" într -un fel sau altul. ‟Valoarea clădirilor istorice se distinge nu doar prin
originalitatea și frumusețea arhitectonicii sale, ci și prin istoria amplasamen tului, prin poveștile
care se nasc din rememorarea întâmplărilor petrecute, din relatările angajaților hotelului, a
oaspeților, din ecourile evenimentelor petrecute peste ani‟ (Rahovan, 2013 : 100 ). Elementele care
pot constitui dintr -o amenajare hotelieră un obiectiv turistic antropic de interes pentru turismul
cultural sunt (vezi fig. 6):

18

Fig. 6. Elemente atractive ale amenajărilor hoteliere -obiective turistice de natură a ntropică (după Rahovan, 2013 a:
102)
“Prin conservarea hotelurilor -monument istoric și repunerea acestora în circuitul turistic, nu doar
că se arată interesul pentru dezvoltarea turismului cultural, ci în primul rând respectul pentru
valorile trecutului, pentru personalitățile acelor vremuri și pentru faptele acestora; fiecare națiune
are responsabilitatea de a transmite generațiilor tinere adevăratele valori, să le insufle respectul și
sentimentul apartenenței fără de care aceștia nu ar fi capabili să aprecieze moștenirea culturală”
(Rahovan, 2013 a: 101 ).
Boutique hotelurile sunt amenaj ări hoteliere construite în clădiri istorice reamenjate (vezi fig. 7 ), în
locații centrale. Camerele sunt mobilate cu mult stil, cel mai adesea îmbinând stilul contemporan
cu cel antic. Aceste hoteluri sunt destinate în special oamenilor de afaceri, celor cărora serviciile
unui hotel de 5 stele nu le satisface așteptările și exigențele. Atenția la detalii și serviciile
personalizate asigură boutique hotelurilor o clientelă fidelă, această fidelizare constituind și un
puternic argument atunci când investito rii unor astfel de amenajări aleg să investească o sumă
semnificativă în camere puține. Hotelul –
obiectiv
turistic
antropic
datorit ă
valorii și
atractivității
exercitate
prin: Istoria/Povestea
hotelului
evidențiată prin
decorul și
designul unității
turistice
Unicitatea prin
stilul arhitectural și
ambianță
Evenimentele
desfășurate în trecut
și readuse în
prezent Amplasamentul Vechimea

19

Fig.7 . Boutique hotelurile din România
(Sursa: Rahovan, 2012d :180)

6. OFERTA HOTELIER Ă DIN TRANSILVANIA
Principala caracteristică a sectorului hotelier este aceia că se află într -o permanentă schimbare,
detereminând astfel un oarecare grad de inexactitate atunci când se urmărește o inventariere a ei.
Nivelul de dezvoltare al acestui sector surprinde în același timp și nivelul de dezvoltare economică
și poziția strateg ică în care se află regiunea studiată. Din totalul de 1308 hoteluri existente în
România, 27% reprezintă hotelurile din Transilvania cu un tota l de 16994 camere . În ceea ce
privește coeficie ntul de dimensiune (vezi tabel 3 ), calculat ca și raport dintre nu mărul total de
locuri de cazare din Transilvania și numărul de locuri de cazare dintr -o anumită categorie de
dimensiune a rezultat că cea mai ridicată valoare o prezintă hotelurile din categoria între 51 -200
locuri de cazare cu un coeficient de 0,48. În calculul coeficientului de dimensiune s -a avut în
vedere faptul că la n ivelul regiunii Transilvania există un total de 34247 locuri de cazare în
unitățile hoteliere.
Tabel 3. Coeficientul de dimensiune al hotelurilor din Transilvania

(Sursa datelor primare: Ministerul Dezvoltăr ii Regionale și Turismului, 2012)
Nr.c
rt Capacitatea de cazare în f -ție de
dimensiune(nr. locuri) Nr. locuri de
cazare/categori e Coeficientul de dimensiune
1. până la 50 de loc. 4761 0,13
2. între 51 -200 loc. 16667 0,48
3. între 201 -500 locuri 11524 0,33
4. peste 500 loc . 1295 0,03
5. Total locuri de cazare în
Transilvania 34247

20

În ceea ce privește densitatea locurilor de cazare disponibile în hotelurile din Transilvania
raportat la 1000 de locuitori, se remarcă valoarea scăzută a acestui indicator la nivelulul
locurilor de cazare existente la ni vel de regiune (1,37 locuri de cazare la 1000 de locuitori).

Tabel 4 . Densitatea locurilor de cazare din unitățile hoteliere ale județelor regiunii Transilvania
Nr.
crt. Județul Nr. locuitori/judet Nr. locuri de cazare/județ Locuri de cazare la 1000
locui tori
1. Alba 371520 986 2,65
2. Bistrița -Năsăud 316947 2443 7,70
3. Brașov 598813 10419 17,39
4. Cluj 21413815 5185 0,24
5. Covasna 222065 2671 12,02
6. Harghita 324419 2135 6,58
7. Hunedoara 459967 2494 5,42
8. Mureș 579747 3952 6,81
9. Sălaj 240260 378 1,57
10. Sibiu 426128 3584 8,41
11. Transilvania(total județe) 24953681 34247 1,37
(Sursa datelor: Institul Na țional de Statistică și Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, 2012)
Din fig. 8 se poate observa faptul că distribuția geograf ică a locurilor de cazare disponibile în
hotelurile din localitățile regiunii Transilvania surprinde diferențe de la un județ la altul, respectiv
de la o localitate la cealaltă. Se remarcă stațiunea balneară Covasna, stațiunea climateric montană
Poiana Bra șov și reședințele de județ Brașov și Cluj -Napoca, totalizând peste 2000 locuri de
cazare/localitate, în timp ce majoritatea localităților dețin o capacitate de cazare existentă în
hoteluri de până la maximum 100 locuri de cazare/localitate.

21

Fig. 8 Harta locurilor de cazare în unitățile hoteliere din localitățile regiunii Transilvania în anul 2012
(Sursa: Rahovan, 2012b: 64; MDRT, 2012 )
Un lanț hotelier integrat se poate defini ca un grup de hoteluri sau alte tipuri de capacități de
cazare care funcționeaz ă sub un brand și care sunt deținute , conduse și operate în cadrul unui
contract de afaceri, franciză sau contract de management, de către o singură compani e (Pop și
Coruțiu, 2006 ). Acea stă tipologie de formă de proprietate hotelieră prezintă atât avantaj e, cât și
dezavantaje (vezi Tabel 4).
Tabel 4 . Avantajele vs. Dezavantajele unui hotel asimilat unui grup hotelier integrat
Avantaje Dezavantaje
 beneficierea de asistență de specialitate în managementul
unității hoteliere, în pregătirea personalului și ge stionarea
acestuia ;
 sistem centralizat de rezervare;
 acces la resursele financiare ale companiei -mamă.  dezvoltarea unui număr prea mare de brand -uri din
dorin ța de a răspunde cât mai multor segmente de piață;
 standardizarea ca urmare a respectării unor cri terii
impuse de compania -mamă și implicit neconcordanța cu
specificul local.
(Sursa : adaptare după Lupu, 1998)

22
Tabel 5 . Lanțuri hoteliere internaționale integrate prezente în Transilvania
Nr.c
rt. Denumirea lanțului hotelier Anul
primei
afilieri Hoteluri le afiliate Nr. total
camere Nr. total
locuri
1. Golden Tulip 2006 Tulip Inn Sunny Hill 4*,
Cluj-Napoca
Golden Tulip Ana Tower 4*,
Sibiu
Golden Tulip Ana Dome 4*,
Cluj-Napoca 240 478
2. Hilton Worldwide 2009 Hilton Sibiu 5* 115 234
3. Wyndham Hotels 2008 Ramada Sibiu 4* și Ramada
Brașov -Săcele 4*
240 470

Odată cu evoluția în timp a amenajărilor hoteliere au intervenit schimbări în ceea ce privește
formele de proprietate și operare ale acestora. Dacă la începuturile sale, investitorul coincidea cu
proprietarul și cu managerul hotelului, odată cu impunerea hotelului modern, se remarcă tot mai
mult faptul că investitorul, proprietarul, dezvoltato rul și managerul hotelului nu se mai regăsesc în
una și aceiași persoană. Lanțurile hoteliere reprezintă grupăr i de două sau mai multe unități
hoteliere care funcționează sub același nume. Acestea pot fi integrate și voluntare, cunoscând
astfel grade diferite de independență și autonomie financiară. În prez ent, în regiunea Transilvania
sunt prezente doar 3 lan țuri hoteliere de talie internaț ional ă (vezi Tabel 5).

7. IMPACTUL AMENAJĂRILOR HOTELIERE ASUPRA TURISMULUI DIN
TRANSILVANIA

Amenajările hoteliere din Transilvania, prin distribuția lor geografică, prezintă impacturi diferite
asupra economiei, societății, respec tiv asupra mediului înconjurător. În cele mai multe cazuri,
studiile de impact economic în turism, se concentrează pe evidențierea aspectelor pozitive, și mai
puțin pe impactele negative precum :
 poate consuma capitalul disponibil pentru alte sectoare, cre ând dezechilibre;
 lipsa de experien ță și cunoștiințe de specialitate poate să compromită dezvoltarea unei
afaceri în domeniu ;

23
 sezonalitatea locurilor de munc ă;
 nu se poate dezvolta în lipsa existenței infrastructurii generale.
Impacturile economice exercit ate de amenajările hoteliere asupra turismului pot fi directe sau de
ordin primar, spre exemplu cheltuielile efectuate de turiști pentru achizi ționarea serviciilor de
restaurant într -un hotel; respectiv indirecte și induse , acestea fiind de ordin secundar, precum
reinvestirea profitului obținut în echipamente și dezvoltarea infrastructurii turistice de cazare, iar
ca și impact indus, achiziționarea de produse și servicii de către anagajații din turism. Analiza
impactului economic urm ărește estimarea schimbă rilor care intervin la nivelul unei regiuni în
materie de cheltuieli, venituri și /sau rata angajării, disponibilitatea locurilor de muncă asociate cu
politicile din turism, evenimentele, facilitățile și amenajările turistice (Tyrell și Johnston, 2006 ).
Analiza impactului economic are în vedere cuantificarea activității economice sau cea a
veniturilor, pe când analiza cost -beneficiu estim ează beneficiile economice nete . Se impune
diferențierea dintre impactul economic generat de cheltuielile efectuate de tur iști într -o zon ă,
respectiv regiune turistică și impactul economic pe care îl generează dezvoltarea turismului prin
diferite amenajări (Page, 1995). În studiul de față, se urmărește identificarea efectelor economice
directe materializate prin evoluția înno ptărilor, a sosirilor, a gradului de ocupare, a investițiilor
efectuate în sectorul hotelier, precum și cifra de afaceri înregistrată, Produsul Intern Brut la nivelul
regiunii și ponderea Produsului Intern Brut obținut din sectorul hotelier în economia reg iunii
studiate, evoluția numărului întreprinderilor în funcție de numărul de salariați, evoluția câștigului
salarial, dar și evoluția salariaților din acest sector.
Privit la nivel social , turismul ca și fenomen, se extinde dincolo de relația turist -gazd ă,
implicând angajații din turism, membrii organizațiilor din turism, cercetătorii, dar și locuitorii
zonelor receptoare care nu sunt implicate direct în industria turismului (Picard, 2007 ). Relațiile
care intervin între turiști și populația locală stârnesc tensiuni, animozități, afinități și stereotipii
care operează la nivel interpersonal, intercultural și internațional (Graburn, 2008). Impactul social
pe care îl exercită structurile hoteliere asupra turismului din Transilvania se reflectă în schimbările
în structura comunității locale, în comportamentul turiștilor, dar și al localnicilor deopotrivă. Cum
sunt percepute schimbările în sectorul hotelier de comunitatea în care aceste structuri sunt
amplasate și care sunt efectele asupra pieței locurilor de mu ncă din domeniu. Totodată, efectele
impactului social pe care structurile hoteliere îl au asupra turismului dintr -o anumit ă zonă sau
regiune, depind de caracteristicile atât ale turistului în calitatea sa de vizitator, cât și a localnicului,

24
a rezidentului (Pizam, 1978). Pe de altă parte, gradul până la care amenajările turistice exercită un
impact asupra societății și implicit asupra comunității locale depinde de o serie de factori precum :
 dimensiunea sectorului hotelier din regiunea studiat ă;
 gradul de im plicare al popula ției turistice în prestarea serviciilor hoteliere către turiști ;
 tipurile de rela ții ce se stabilesc între membri comunității locale și turiști ;
 diferen țele culturale existente între cele două comunități.
Impactul social și cultural pe car e amenajările hoteliere îl au asupra turismului din regiunea
Transilvania, se clasifică în trei categorii care implică :
 turistul în calitate de reprezentant al cererii de servicii hoteliere, cu motivațiile, atitudinile
și așteptările proprii ;
 gazda (hoteli erul) ca și reprezentant al ofertei de servicii hoteliere. Această categorie
implică întreaga comunitate locală, forța de muncă angajată în acest sector, precum și
organizațiile locale din turism ;
Conduita responsabilă în domeniul hotelier se impune prin s tabilirea unei relații de echilibru
între exploatarea resurselor, orientarea tehnologică și realizarea investițiilor (Rahovan, 2012a).
Dezvoltarea în condiții sustenabile a domeniului hotelier vizează utilizarea rațională a resuselor
naturale precum: apa, energia electrică și termică, gestionarea deșeurilor și înlocuirea utilizării
resurselor convenționale cu cele regenerabile. Această utilizare rațională va urmări eficientizarea
economică, socială și e environmentală, astfel încât pe lângă satisfacerea nev oilor generațiilor
prezente, să poată beneficia de astfel de resurse și generațiile viitoare. Identificarea impactului pe
care amenajările hoteliere îl au asupra mediului, urmărește evidențierea modului prin care aceste
amenajări sunt integrate în mediul î nconjurător (Mowforth și Munt, 2003) fără ca acestea să
dăuneze în vreun fel, fie că vorbim de poluare vizuală, fonică sau atmosferică. În urma analizării
principalilor indicatori ai circulației tursitice din Transilvania, cu focusare pe activitatea turist ică
desfășurată în cadrul structurilor hoteliere din regiune, se constată faptul că există deficiențe la
nivelul gradului de ocupare, respectiv duratei medii a sejurului care este scăzută, în condițiile în
care structurile hoteliere arată o continuă creșet ere a capacității de cazare existente.

25
8. DIRECȚII ȘI PROPUNERI DE DEZVOLTARE A LE AMENAJĂRILOR
HOTELIERE DIN TRANSILVANIA

Perioada 2007 -2013 poate fi considerată un atuu pentru întregul domeniu al tursimului din
România, mai ales prin prisma posibilități i atragerii de fonduri structurale din partea Uniunii
Europene. În acest sens, pentru revitalizarea stațiunilor balneare din Transilvania, se impune
luarea unor măsuri ce implică :
 cercetarea pieței interne și externe a cererii existente, precum și a celei potențiale în sensul
identificării ;
 identificarea segmentelor de piață ;
 promovarea sta țiunilor balneare prin diferite campanii sus ținute de către ONT;
 încurajarea procesului de împuternicire a autorităților locale pentru concesionarea
izvoarelor de apă, r esurse terapeutice, gaze și rezerve de nămol și utilizarea acestora
respectând principiile dezvoltării sustenabile ;
 crearea imaginii proprii a fiecărei stațiuni prin valorificarea potențialului turistic natural și
antropic existent ;
 îmbunătățirea relațion ării cu Institutul Național de Medicină Fizică, Recuperare Medicală
și Balneologie;
 îmbunătățirea mediului de afaceri în domeniul tursimului balnear prin îmbunătățirea
aparatului legislativ care să fie construit în avantajul investitorilor acestui domeniu ;
 diferențierea clară a turismului social de turismul medical, respectiv de turismul de
wellness ;
 activitățile specifice formelor de turism practicate în stațiunile balneare necesită o
clasificare în sensul în care acestea se subordonează în funcție de sp ecificul lor
Ministerului Muncii prin turismul social, Ministerului Sănătății prin turismul medical,
respectiv Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului prin turismul de wellness ;
 dezvoltarea orașelor termale în stațiunile în care se are în vedere a tragerea altor segmente
de piață decât cel al seniorilor care aleg stațiunile balneare exclusive pentru tratament și
datorită faptului că beneficiază de gratuitate. Dezvoltarea unui astfel de concept presupune
existen ța unui patrimoniu construit de calitat e, precum și existent unui parc balnear, a unor
izvoare termale precum și posibilități de agreement și animație turistică în condițiile unei
perioade de funcționare de minimum 6 luni;

26
 renovarea structurilor de caazare existente și implicit îmbunătățirea gr adului de confort și
diversificarea serviciilor turistice oferite ;
 acordarea unor subven ții hotelierilor, dar condiționate de dotarea unităților hoteliere cu
echipament specific fie turismului medical, fie turismului de wellness ;
 buna colaborare dintre aut oritățile publice la nivel central și local responsabile cu politica
de dezvoltarea turismului, amenajare a teritoriului, asigurarea infrastructurii, dar mai ales a
controlului sanitar al bazelor de tratament și al structurilor de cazare, precum și verific area
constantă a metodelor prin care resursele naturale sunt exploatate în condiții de dezvoltare
sustenabilă, și investitorii privați care pot renova structurile de primire turistică aflate în
proprietate privată, dar necesită sprijinul autorităților cen tarle și locale în sensul acordării
unor subvenții de funcționare ;
 crearea unei re țele de stațiuni balneare pentru o mai bună monitorizare a funcționării în
parametrii stabiliți dinainte și un control al funcționării adecvate a acestora ;
 crearea unui set d e criterii care necesită a fi îndeplinite de fiecare unitate hotelieră care
solicită integrarea în această rețea și implicit o mai bună promovare prin intermediul
acestei integrări. Referitor la acest aspect, în Planul de Acțiune pe Turism Balnear se
preve de necesitatea creării unui astfel de set de criterii de amenajare și dezvoltare turistică
a stațiunilor balneare care să vizeze atât calitatea produselor și serviciilor turistice oferite în
aceste orașe termale, cât și calitatea amenajărilor urbane și a e chipamentelor turistice,
urmărind aspecte precum: accesibilitatea, citculația turistică în stațiune, diversitatea și
calitatea structurilor de cazare, activități și echipamente turistice în stațiune, amenajări
urbanistice, protecția mediului și prezența s pațiilor verzi, reabilitarea patrimoniului istoric,
existența panourilor de semnalizare, amenajări peisagistice, echipamente și starea bazelor
de tratament, calitatea și diversitatea ofertei structurilor de alimentație publică, animația în
stațiuni și asig urarea securității.
În ceea ce privește situația unităților hoteliere din stațiunile montane ale Transilvaniei, în
condițiile existenței unei oferte hoteliere diversificate, se impune necesitatea creării unor produse
turistice variate care să se adreseze m ai multor segmente de piață respectând raportul calitate/preț.
Pe de altă parte, este imperios necesară reabilitarea vechilor unități hoteliere ce datează din anii
1970 și care în urma lucrărilor de restaurare și modernizare ar putea oferi un număr însemna t de
locuri de cazare. În contextul acestor lucrări de construcție, reabilitare, dezvoltare, respectiv
modernizare trebuie avute în vedere principiile amenajării turistice, dar mai ales respectarea

27
principiului întegrării armonioase în spațiu. În acest sen s, în prezent, se remarcă serioase abateri de
la stilurile arhitecturale locale, lucru care aduce cu sine artificializarea și „poluarea” vizuală a tot
ceea ce înseamă autentic și implicit valoros. Desigur promovarea acestor stațiuni trebuie să rămâne
o con tinuă preocupare a autorităților responsabile, dar mai ales a operatorilor hotelieri care
urmăresc creșterea profiturilor lor. În urma analizei resurselor turistice, a infrastructurii de acces și
a principiilor analizei de piață au fost identificate prin i ntermediul acestui Masterplan, zone
prioritare de dezvoltare a turismului. Regiunea Transilvania este una dintre aceste zone prioritare
sub forma produsului turistic de circuit turistic în Transilvania -Cultură, Natură, Ecoturism,
Sănătate și Tratament, Sch i și Turism de Aventură.
8.1.Analiza SWOT a amenajărilor hoteliere din regiunea Transilvania

Puncte tari Puncte slabe
-existența unei oferte hoteliere diversificate ;
-poziția centrală a regiunii Transilvania, precum și potențialul turistic
natural și antrop ic valoros, favorizează dezvoltarea acestor unități de
cazare; –distribu ția lor în teritoriu permite dezvoltarea acestor
amenajări în cadrul stațiunilor balneoclimaterice, a stațiunilor
climaterice montane, dar mai ales în cadrul centrelor urbane și
îndeo sebi în interiorul reședințelor de județ ;
-istoria de mai bine de dou ă secole a prezenței hotelurilor în regiune ;
-existen ța unui număr mare de unități hoteliere care determină astfel ca
hotelul să domine între unitățile de primire turistică cu funcție de
cazare.
-stadiul avansat de degradare a unităților hoteliere construite în
perioada anilor 1970 datorat dimensiunilor foarte mari ale hotelurilor,
dar și a dezinteresului manifestat de către cei care au preluat de la stat
aceste unități prin contract de l ocație a gestiunii ;
-neglijarea valorii culturale ale unit ăților hoteliere aflate pe Lista
Monumentelor Istori ce ale Rom âniei ;
-gradul sc ăzut de afiliere la rețelele hoteliere naționale, respectiv
internaționale predominarea hotelurilor individuale, determ ină
existența unei sensibilități mult mai ridicate la fluctuațiile manifestate
pe piața economică națională și internațională ;
-ritmul lent de adaptare a serviciilor la standardele interna ționale ;
-colaborarea defectuoasă a hotelierilor cu autoritățile loc ale și
regionale în dezvoltarea acestor amenajări ;
-lipsa continuit ății programel or naționale de dezvoltare a stațiunilor
turistice și implicit a infrastructurii turistice existente ;
-sezon alitate a accentuat ă și gradul de ocupare scăzut înregistrat în
aceste hoteluri, afectează activitatea economică a acestor unități,
obligându -le de cele mai multe ori să funcționeze în condiții
nerentabile ;
-durata medie a sejurului înregistrată în hotelurile din Transilvania a
scăzut în perioada 2001 -2012 cu aproximativ 2 zile;
-predomină firmele hoteliere de mici dimensiuni 0 -9 angajați, de cele
mai multe ori un angajat îndeplinește mai multe funcții ceea ce poate
conduce la afectarea calității serviciilor prestate către turist ;
-Cifra de Afaceri încasată de secțiunea CA EN "Hoteluri și restaurante "
, în perioada 2008 -2012 a înregistrat un continuu regres ;
-investi țiile în dezvoltarea și modernizarea hotelurilor existente
involuează pentru perioada 2008 -2012;
-normele metodologice privind clasificarea unităților hoteliere conțin
criterii care fac referire exclusiv la caracteristicile fizice și ignoră
aspectele care vizează calitatea prestării serviciilor.

Oportunit ăți Amenințări
-posibilitatea înființării unei rețele de hoteluri istorice și includerea
acestei rețele în c ircuitul turismului cultural al Transilvaniei;
-creșterea gradului de implicare a populației în desfășurarea
activităților în cadrul hotelurilor și implicit crearea locurilor de muncă;
-promovarea tradi țiilor locale(mai ales culinare și arhitecturale) prin
integrarea adecvată a hotelului în spațiul construit;
-integrarea unităților hoteliere individuale în rețele hoteliere
internaționale și implicit îmbunătățirea calității prestării serviciilor,
creșterea salariilor angajaților și îmbunătățirea sistemului d e
management prin prisma asistenței acordate de compania mama;
-contribu ție la dezvoltarea economică a regiunii.
-din lipsa de interes vis -à-vis de adoptarea unor strategii de
management care să susțină creșterea economică prin dezvoltarea
durabilă, hotel urile ar putea pierde teren mai ales în ceea ce privește
turiștii străini care adoptă o mentalitate care sprijină acest tip de
dezvoltare;
-continua degradare a unit ăților hoteliere aflate pe Lista Monumentelor
istorice va conduce la dispariția lor și toto dată la pierderea unui
patrimoniu cu valențe culturale deosebite;
-în lipsa diversificării serviciilor de agrement oferite în cadrul
hotelurilor, aceste unități riscă să fie afectate tot mai drastic de
sezonalitate, iar în condițiile unui grad de ocupare sub 60%, să
funcționeze pe pierdere.

28

Analiza ofertei hoteliere la nivel de stațiuni climaterice montane, stațiuni balneare,
respectiv centre urbane cu focusare pe reședințele de județ, permite întocmirea analizei SWOT
care surprinde punctele tari, punct ele slabe, oportunitățile și amenințările vis -à-vis de aceste
amenajări hoteliere. Această analiză diferențiată contribuie și la identificarea principalelor trei
segmente de piață cărora turismul transilvănean se poate adresa și anume: turismul balnear,
montan și turismul urban cu subcomponenta sa de turism de business.

CONCLUZII

Turismul reprezintă o pârghie importantă în dezvoltarea unei țări, regiuni sau zone.
Hotelul, componentă de bază a infrastructurii turistice, se constituie într -un element esenți al al
desfășurării actului turistic. Hotelurile concept care s -au impus și pe piața hotelieră din
Transilvania sunt: hotelul urban, hotelul istoric, boutique hotelul și eco -hotelul. Un alt aspect
important ține de structura organizatorică a hotelurilor. La nivelul acestei organizări se remarcă un
grad ridicat de eterogenitate, departamentele fiind constituite și structurate în funcție de categoria
de confort, dimensiune, amplasament, strategiile de management alese, forma de proprietate și de
exploatație ho telieră.
Pornind de la ipoteza că turismul dintr -o anumită zonă nu poate funcționa în parametrii normali
fără existența structurilor de cazare și nici acestea din urmă nu -și găsesc rolul în lipsa valo rificării
potențialului t uristic și a practicării turism ului, studiul surprinde evoluția turismului din regiunea
Transilvania, urmărind dinamica circulației turistice înregistrată în perioada 2001 -2012 în unitățile
de primire turistică cu funcție de cazare, fapt ce a evidențiat rolul important pe care îl ocupă
hotelul în cadrul acestei infrastructuri de cazare și implicit în cadrul activităților turistice.
Impacturile pe care această unitate de cazare le exercită asupra fenomenului turistic din
Transilvania se manifestă în termeni de: economia regiunii, societat ea implicată direct și indirect în
turism și efecte asupra mediului înconjurător, efecte care desigur se răsfrâng asupra fi inței umane.
Rezultatele studiului confirmă existența unei situații deloc neglijabile la nivelul evoluției sectorului
hotelier din Tr ansilvania. În acest sens, se impune luarea unor măsuri precum:

29
 identificarea unor strategii potrivite pentru o mai bună promovare a regiunii Transilvania
pe plan internațional și atragerea unui număr mai mare de turiști străini, ținând cont că
intensitat ea maximă a manifestării turismului, înregistrată în hotelurile din Transilvania în
anul 2012 este de 226,6 înnoptări la 1000 de locuitori față de 2042,6 înnoptări efectuate de
turiștii români la 1000 de locuitori(în județul Covasna);
 îmbunătățirea colabor ării dintre autoritățile guvernamentale, regionale și locale în vederea
atragerii unor investiții în sectorul hotelier;
 creșterea gradului de implicare a populației locale în cadrul activităților desfășurate în hotel
prin angajarea forței de muncă necesare din mijlocul acestei comunități;
 stabilirea unor limite p ână la care dezvoltarea amenajărilor hoteliere nu afectează
comunitatea locală și structura peisajului unității taxonomice;
 atenție sporită la respectarea principiului integrării armonioase a hotelu rilor în structura
stațiunii, a localității;
 redactarea unui cod de etic ă a întreprinzătorului din industria turismului și implicit a
sectorului hotelier;
 promovarea spiritului environmental în cadrul comunității locale;
 educarea în spirit environmental a angajaților din sectorul hotelier prin organizarea unor
cursuri de specialitate;
 restaurarea și reintroducerea în circuitul turistic al hotelurilor aflate pe Lista Monumentelor
Istorice;
 creșterea gradului de afiliere a unităților hoteliere individuale la rețelele hoteliere naționale
și internaționale, în principal, pentru beneficierea de asistență specializată de management,
tehnici de promovare, creșterea vizibilității la nivel internațional, posibiltăți sporite de
creșterea cifrei de afaceri, a salariilo r angajaților, a calificării forței de muncă, dar mai ales
a creșterii standardelor de calitate a serviciilor prestate.
Lucrarea de față prin studiile de caz efectuate și prin rezultatele obținute în urma analizei detaliate
a sectorului hotelier transilvăn ean, la nivelul celor trei dimensiuni majore: economică, socială și
environmentală, constituie un prim imbold în cercetarea amenajărilor hoteliere și importanța
impacturilor acestora asupra turismului unei unități taxonomice.

30
Bibliografie selectiv ă

Baican, R. (2010) Energii regenerabile , Cluj-Napoca: Ed. Grinta .
Baedecker, K. (1896) Austria: including Hungary, Transylvania, Dalmatia, and Bosnia.
Handbook for travellers , Vienna: Baedecker.
Baker, Sue et al. (2007) Principiile operațiunilor de la recepția hotelului , București: Ed. C.H.
Beck .
Barbu, Gh. (coord.) (1973) Turismul -ramură a economiei naționale , București : Ed. Sport -Turism .
Benabdallah, J. și Tomatis, J. (2009) Master Plan pentru Dezvoltarea Turismului Balnear -Faza 2,
Detente Consultants SA.
Benea, C.M. și Petroman, I. (2006) Bazele turismului , Timișoara : Ed. Eurostampa .
Berbecaru, I. și Botez, M. (1977) Teoria și practica amenajării turistice , București: Ed. Sport –
Turism .
Bielz, A. (1899) Siebenburgen -ein Handbuch fur Reisende (nach eigenen zahl reichen Reisen und
Ausflugen in diesem Lande) , Hermannstadt & Leipzig : Ed. Druck und Verlag von W . Krafft .
Bonfert, M. G. (2 007) La Împăratul Romanilor , Sibiu: Ed. Bad Worishofen .
Bran, Florina et al. (1998) Economia turismului și mediul înconjurător , București: Ed.
Economică .
Brateș, T. (1997) Privatizarea. Durerile facerii.1990 -1997 , București : Ed. Economică .
Breazu, M. (1976) Arta de a fi turist , București : Ed. Sport -Turism .
Brotherton, B. (2008 ) Researching Hospitality and Tourism , London: Ed. Sage .
Briassoulis, Helen and Van der Straaten, I. (2000) Tourism and the environment , Dordrecht,
Boston, London : Ed. Kluwer Aca demic Publisher .
Câmpeanu -Sonea, Eugenia (2006) Managementul firmei prestatoare de servicii în turism , Cluj-
Napoca: Ed. Risoprint .
Ciang ă, N.(2006) România: geografia turismului , Cluj-Napoca: Ed. Presa Un iversitară Clujeană .
Ciangă N. și Dezsi Șt. (2007) Amenajare turistică , Cluj-Napoca : Ed. Presa Un iversitară Clujeană .
Cicio Pop, Al. (1939 ) Guide de la Roumanie , București : Ghidul Româ niei.
Cocean, P. și Dezsi, Șt. (2009) Geografia turismului , Cluj-Napoca : Ed. Presa Un iversitară
Clujeană .
Cocean, P. (1999) Geografia turismului , Cluj-Napoca: Ed. Focul Viu .
Cocean, P. (2010) Patrimoniul turistic al României , Cluj-Napoca : Ed. Presa Un iversitar ă Clujeană .

31
Cosmescu. I. (1998) Turismul -fenomen complex contemporan , București : Ed. Economic ă.
Curinschi Vorona, Gh. (1981) Istoria arhitecturii în România , București : Ed. Tehnică .
Dezsi, Șt. (2006) Patrimoniu și valorificare turistică , Cluj-Napoca, Ed.Pr esa Un iversitară
Clujeană .
Doxey, G.V. (1976) „When enough’s enough:the natives are restless in Old Niagara”, Heritage
Canada , Vol. 2, nr. 2, p. 7-26.
Dragan, R., Dombrovski, Renata (2010) “Environmental taxes and hotel industry”, în
Tourism&Hospitality Ma nagement 21 International Biennal Congress , Tourism and Hospitality
Industry Conference Proceedings, Opatija, p. 1194 -1200.
Ene, Cornelia. (2004 ) Cartea ospitalității , București : Ed. THR .
Erdeli, G. și Gheorghilaș, A. (2006) Amenajări turistice , București : Ed. Universitară .
Erdeli, G. et al. (1999) Dicționar de geografie umană , București : Ed. Corint .
Erdeli, G. și Istrate, I. (1996) Amenajări turistice , București : Ed. Univer sitară .
Edwards, S.F. (1990) “An economics guide to allocation of fish stocks betwe en commercial and
recreational fisheries”, în National Oceanic and Atmospheric Organization (US) , a technical
report, NMFS 94.
Falniță, E. și Băbăiță, Carmen (2003) Amenajări turistice , Timișoara : Ed. Mirton .
Faulkner, B. și Tideswell, C. (1996) “Gold coas t resident attitudes toward tourism: the influence of
involvement in tourism, residential proximity and period of residence”, în Prosner, G. (coord.)
Tourism and hospitality research: Australian and international perspectives , Canberra : Bureau of
Tourism R esearch , p.125 -180.
Firoiu, Daniela (2004) Economia turismului și amenajarea turistică a teritoriului : studii de caz,
probleme, teste, Bucure ști: Ed. Sylvi .
Finney, B. și Watson, Karen Anne (coord. ) (1975) A new kind of sugar: tourism in the pacific ,
Honol ulu: East -West Center .
Fletcher, J. (2012) „Economics of International tourism”, în Jamal, T. și Robinson, M. (coord.) The
Sage Handbook of tourism studies , Los Angeles, Londra, New Delhi, Singapore, Washington :
Sage , p. 166 -187.
Frenț, C. (2009) Impactul economic al turi smului. Statistică și metode de evaluare , București : Ed.
Universitară .

32
Getz, D. (1977) „The impact of tourism on host communities a research approach”, în Duffield,
B.S. (coord.) Tourism: a tool for regional Development , Tourism and Recreat ion Research Unit,
Edinburgh: University of Edinburgh, p.87-123.
Gheorghilaș, A. (2004 ) Turism urban și turism cultural , București : Ed.Credis .
Gherasim, T. și Gherasim, D. (1999) Marketing turistic , București : Ed. Economică .
Graburn, N. (2008) “The past an d the other in the present: Kokunai Kokusaika kanko(Domestic
International Tourism)”, în Guichard -Anguis, Sylvie și Pyo Moon, O. (coord.) Japanese tourism
and travel culture , Londra : Routledge , p. 91 -111.
Hall, P. (1982) Great Planning Disasters , Harmondsw orth: Ed. Penguin .
Hall, C.M. (1992) Hallmark events: impacts, management and planning , London: Ed. Belhaven
Press .
Hall, C.M. (1998) Introduction to tourism: development, dimensions and issues , Ediția a III -a,
South Melbourne : Ed. Addison Wesley Longman .
Hall, C.M. și Page, S.J. (2000) The geography of tourism and recreation. Environment, Place and
Space , Londra și New York : Ed. Routledge .
Hariton, Ana Maria (2007) Hotelul urban , București : Ed. Fundației România de Mâine .
Harris, N. (1999) Building lives :constructing rites and passages , New Haven: Ed. Yal e University
Press .
Hushak, L.J. (1987) “Use of Input -Output Analysis”, Fisheries Assessment. Transactions of the
American Fisheries Society , Vol. 116, p. 441 -449.
Ionescu, I. (2000) Turismul -fenomen socia l-economic și cultural , București: Ed. Oscar Print.
Lasansky, D. Medina, McLaren, B. (2004 ) Architecture and tourism.Perception, Performance and
Place , New York: Ed. Berg .
Laursen, K. și Wolft, S. (1981) Ecological effects of tourism in the Wadden Sea , Ams terdam: Free
University of Amsterdam .
Law, C. (2001) The visitor economy and the growth of the large cities , New York: Ed. Continuum .
Leite, Naomi și Graburn, N. (2012) “Anthropological interventions in tourism studies”, în Jamal,
T. și Robinson, M. (coord .) The Sage Handbook of tourism studies , Los Angeles, London, New
Delhi, Singapore, Washington : Sage , p.35 -65.
Lockwood, A. și Medlik, S. (2 001) Tourism and hospitality in the 21st century , Oxford: Ed.
Butterworth Heinemann .

33
Lupu, N. (1996) Anchetă cu priv ire la oferta și cererea pe piața hotelieră a capitalei , București :
Ed. Academia de Studii Economice.
Lupu, N.(1998) Hotelul : economie și management , București: Ed. All.
Lupu, N. (2002) Hotelul.Economie și management , Ediția a III -a, București: Ed. All Be ck.
Lupu, N. (2010) Hotelul: economie și management , Bucure ști: Ed. C.H. Beck .
Mathieson, A. și Wall, G. (1982) Tourism:economic, physical and social impacts, Londra și New
York: Ed. Longman.
Măgureanu, G. (2010) Legislație hotelieră , București: Ed.Univers ul juridic.
Minciu, Rodica (1995) Amenajarea turistică a teritoriului , București: Ed. Sylvi.
Mowforth, M. și Munt, I. (2003) Tourism and sustainability. New tourism in the third world ,
London: Ed. Routledge.
Negrușă, Adina -Letiția (2006) Managementul unităț ilor hoteliere , Cluj -Napoca: Ed. Alma Mater.
Nepal, S. (2012) „Tourism geographies : a review of trends, challenges and opportunities”, în
Jamal, T. și Robinson, M. (coord.) The Sage Handbook of tourism studies , Los Angeles, London,
New Delhi, Singapore, Wa shington: Sage, p.130 -146.
Page, S. (1995) Urban tourism , London: Ed. Routledge.
Picard, D. (2007) “Friction in a tourism contact zone”, Suomen antopologi , Vol. 32, nr. 2, p.96 –
109.
Pizam, A. (1978) “Tourism’s impacts: the social costs to the destination c ommunity as perceived
by its residents”, Journal of Travel Research , Vol. 16, nr. 4, p. 8 -12.
Pop, Cornelia și Coruțiu, Cristina (2006), Medii și proprietăți hoteliere , Cluj -Napoca: Ed.
Todesco, Cluj -Napoca.
Pop, Cornelia et al. (2007) Romania as a touris t destination and the Romanian hotel industry ,
Newcastle: Ed. Cambridge Scholars Publishing.
Powers, T. (1995) Introduction to management in the hospitality industry , New York: Ed. John
Willy and Sons.
Predescu, Gh. et al. (1999) Amenajări turistice și pro tecția mediului , Timișoara: Ed. Mirton.
Rahovan, Armela -Linda (2012a) “Sustainable practices in Transylvanian hotels”, Studia Negotia ,
Vol. 57, nr. 2, p. 35 -47.
Rahovan, Armela -Linda (2012b) “The individualization of the hotel as tourist attraction in the
urban area of Transylvania”, Forum geografic , Vol. XI, p. 59 -65.

34
Rahovan, Armela -Linda et al., (2012c) The 18th -19th century hotels from Transylvania: resources
of today’s cultural tourism , în Book of Abstracts XV. International Conference of Historical
Geographers, Praga: Ed. JPM tisk.
Rahovan, Armela -Linda (2012d ) „Current t rends in imposing the hotel as a n exclusive tourist ic
establishment. Case study: the boutique hotel s” în Proceedings of the International Symposium
Sustainable Tourist Destinations: Identity, Image and Inovations , Cluj -Napoca: Ed. Presa
Universitară Clujeană.
Rahovan, Armela -Linda (2013a) “The old hotels of Transylvania: heritage tourist resources”,
Forum geografic , Vol. XII, nr.1, p. 100 -107.
Rahovan, Armela -Linda (2013b) Analiza ser viciilor hoteliere oferite de amenajările hoteliere
clasificate la 5 stele din Transilvania , în Volumul Conferin ței Naționale a Societății de Geografie
din România „Geografia -știință a întregului teritorial”, Timișoara: Ed. Eurobit.
Ritchie, J.R.B. (1984) „Assessing the impact of hallmark events: conceptual and research issues”,
Journal of Travel Research , Vol. 23, nr. 1, p. 2 -11.
Sharma, A. (2006) “Economic impact and institutional dynamics of small hotels in Tanzania”,
Journal of Hospitality and tourism research , p. 30 -76.
Sloan Ph. et al. (2009) Sustainability in the hospitality industry , Oxford: Butterworth -Heinemann.
Smith, V. (ed.) (1977) Host and Guests: the anthropology of tourism, Philadelphia: Ed . University
of Pensylvania Press.
Snak, O. et al. (2 003) Economia turismului , Bucure ști: Ed.Expert.
Stănciulescu, Gabriela, et al. (2003) Evaluarea întreprinderii hoteliere.Oferta hotelieră mondială,
București: Ed. Uranus.
Stănciulescu, Gabriela et al. (2009) Strategia dezvoltării zonelor metropolitane și amenajarea
turistică, București: Ed. A.S.E..
Surd, V. (coord) (2005) Amenajarea teritoriului și infrastructure tehnice , Cluj -Napoca: Ed. Presa
Universitară Clujeană.
Swanson, R.J. (2010) The tourism policy puzzle: pieces and precepts discovered through
qualitative investigation of federal public policy preferences and advocacy activities of tourism
associations in the United States (dissertation), Raleigh North Carolina: UMI.
Telfer, D.J. (2012) „Development studies and tourism”, în Jamal, T. și Robinson, M. (coord.) The
Sage Handbook of tourism studies , Los Angeles, London, New Delhi, Singapore, Washington:
Sage, p.146 -165.

35
Tyrell, T.J. și Johnston, R.J. (2006) „The economic impacts of tourism : a special issue”, Journal of
Travel research , p.45 -3.
Vallen, G.K. și Vallen, J.J. (1996) Check -in, Check out , New York: Ed. Irwin McGraw Hill.
Arhiva Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei
Broșură întocmită cu prilejul actului încoronării primului rege al României Mari din ziua de 15
octombrie 1922 (1923) Bucu rești: Cartea Româneasca -Tipografia Răsidescu.
Organizația Mondială a Turismului (2007) Masterplanul pentru Dezvoltarea Turismului Național
2007 -2026.
Guvernul României (2003) Programul Național de Dezvoltare a Turismului Montan “Superschi în
Carpați”
Legr and, W. și Sloan, Ph. (2010), “What is Sustainable Hospitality?”, disponibil la :
http://www.sustainabilityinhospitality.com/?cat=1 (accesat în 15.10.2011, 19. 20)
Legrand, W. și Sloan, Ph. (2011), “Making 20 2020 happens: the hospitality industry as a leading
industry?”, disponibil la : http://www.sustainabilityinhospitality.com/?p=22839 (accesat în
15.10.2011, 18. 35)
http://www.rogb c.org/Class_Bambus -Brochure.pdf (acces at în 20.05. 2011, 18.00 )
https://statistici.insse.ro (accesat î n 10.07.2012, 9.00).
http://ec.europa.eu/europe2020/reaching -the-goals/targets/index_ro.htm (acce sat î n 12.11. 2011,
19.00)
http://www.mdrt.ro/unitati -clasificate (accesat în 11.01.12, 10. 35)
http://www.mdrt.ro/userfiles/ordin1051/anexa1.pdf (accesat în 13.01.2012, 13. 45)

36

37