Iuliu Hațieganu Cluj-Napoca [618457]

Universitatea de Medicină și Farmacie
„Iuliu Hațieganu‖ Cluj-Napoca
Facultatea de Farmacie
Disciplina de Botanică Farmaceutică

LUCRARE DE LICENȚĂ
Plante medicinale adjuvante în terapia persoanelor
seropoz itive/HIV

Coordoator științific:
Șef de lucrări dr. Ramona Păltinean Absolvent: [anonimizat]

2016

1

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 3
1. Virusul imunodeficienței umane -HIV ………………………….. ………………… 5
2. Plante medicinale adjuvante în terapia persoanelor seropozitive/HIV 10
2.1 Antilipidice ………………………….. ………………………….. ………………. 14
A. Allium sativum L. ………………………….. ………………………….. …… 14
B. Plantago ovata Forssk. ………………………….. ……………………….. 17
2.2 Antioxidanți ………………………….. ………………………….. ……………… 20
Curcuma longa L…………………………… ………………………….. ……………. 20
2.3 Antiinfecțioase ………………………….. ………………………….. …………. 23
A. Astragalus membranaceus Fisch. ………………………….. ………… 23
B. Sanguinaria canadensis L. ………………………….. ………………….. 25
C. Sambucus nigra L…………………………… ………………………….. …. 27
D. Hydrastis canadensis L. ………………………….. ……………………… 30
2.4 Creștere în greutate/Stimulente ale apetitului ………………………… 32
Withania somnifera (L.) Dunal ………………………….. ………………………. 32
2.5 Afecțiuni ale pielii ………………………….. ………………………….. ……… 34
Azadirachta indica A. Juss. ………………………….. ………………………….. . 34
2.6 Stres, oboseală, tulburări psihice ………………………….. …………….. 36
Melissa officinalis L. ………………………….. ………………………….. ………… 36
2.7 Substanțe detoxifiante ………………………….. ………………………….. . 38
A. Silybum marianum (L.) Gaertner ………………………….. ………….. 38
B. Glycyrrhiza glabra L. ………………………….. ………………………….. . 41
2.8 Afecțiuni gastro -intestinale ………………………….. ……………………… 43
Zingiber officinale Roscoe ………………………….. ………………………….. … 43
3. Produse farmaceutice ………………………….. ………………………….. ……… 47

2
3.1 Garlic (Usturoi) capsule 500 mg ………………………….. …………… 47
3.2 Fibrolax Psyllium plicuri ………………………….. ………………………. 48
3.3 Curcumin 95 capsule 500 mg ………………………….. ………………. 49
3.4 Astragalus Root capsule 470 mg ………………………….. ………….. 50
3.5 Ashwagandha capsule 500 mg ………………………….. …………….. 51
3.6 Melissa comprimate 200 mg ………………………….. ………………… 52
3.7 Silimarina comprimate 300 mg ………………………….. …………….. 53
3.8 Ginger Root (Ghimbir) capsule 250 mg ………………………….. ……… 54
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 55
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. 57

3
Introducere

Infecția cu virusul HIV este o pandemie și reprezintă una dintre cele
mai grave probleme de sănătate publică. Introducerea terapiei
antiretrovirale combinate divergentă, cunoscută sub sigla HAART (highly
active antiretroviral therapy), a redus în mod semnificativ mo rbiditate a și
mortalitatea da tă de SIDA, în prezent acesta fiind tratamentul de elecție.
Deși calitatea vieții persoanelor infectate a fost îmbunătățită, pacienții
continuă să experimenteze disconfort fizic și psihic datorate infecției, a co –
infecțiilor sau a tratamentului utlizat (1).
Cu toate că disponibilitatea medicamentelor antiretrovirale a crescut,
persoanele infectate cu HIV utilizează și plante medicinale, adesea fiind
utilizate ca o intervenție pri mară în țările slab dezvoltate, dar sunt utilizate
și pentru a trata complicațiile legate de boală, precum afecțiuni
dermatologice, greață, depresie sau insomnie. Predispoziția persoanelor
cu HIV/SIDA la infecții oportuniste provocate de diferiți fungi și bact erii, ca
urmare a imunosupresiei, face ca plantele medicinale să fie utilizate pe
scară largă pentru tratarea lor (1).
Scopul acestei lucrări este de a prezenta o serie de plante care pot fi
utilizate de căt re persoanele cu HIV/SIDA cu scopul de a le ameliora
simptomele bolii sau pentru a trata reacțiile adverse ale terapiei
antiretrovirale și nu în ultimul rând, de a le îmbunătăți calitatea vieții.
După o scurtă introducere, primul capitol prezintă modurile de
contaminare cu virusul HIV, evoluția clinică a bolii, metode de evitarea a
contaminării, tratamentul infecției și caracteristici epidemiologice ale
infecției HIV/SIDA în România.
Cel de -al doilea capitol expune principalele scopuri pentru care
persoan ele cu HIV/SIDA utilizează plantele medicinale, urmate de
prezentarea fiecărei specii în parte, incluzând încadrarea sistematică,
compoziția chimică, acțiunile farmacologice și principalele indicații
terapeutice.
Ultimul capitol este destinat produselor farmaceutice existente pe
piață care conțin principii active /extracte din plantele prezentate în capitolul
anterior, iar la final sunt expuse cele mai importante concluzii rezultate în
urma acestei teze.

4

5
1. Virusul imunodeficienței umane -HIV

Combaterea bolilor virale a făcut obiectul unui demers științific intens,
o atenție deosebită fiind acordată cazurilor care au retrovirusuri ca agenți
etiologici, inclusiv sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA) (2). SIDA
este un sindrom clinic și este rezultatul infecției cu virusul imunodeficienței
umane (HIV) , care provoacă imunosupresie profundă (3).
În anul 1981 s -a descoperit virusul imunodeficienței umane (HIV), iar
în 1982 sindromul imunodeficienței umane (SIDA), iar de atunci mai mult
de 60 milioane de oameni au fost infectați (3, 4) .
HIV aparține familiei Retroviridae , subfamilia Lentivirinae (5). Virusul
imunodeficienței umane (HIV) este de două tipuri: HIV -1 și HIV -2. La nivel
mondial, agentul principal care produce SIDA este HIV -1, în timp ce
infecțiile cu HIV -2 sunt limitate la anumite regiuni din Africa Centrală și de
Vest. Ambele virusuri pot cauza SIDA, însă afec tarea sistemului nervos
central este mai frecvent ă în cazul infecțiilor cu HIV -2 (6). HIV-1 este mai
virulent decât HIV -2, iar perioada de timp în care HIV -2 produce SIDA este
mai lungă decât în cazul infecției cu HIV -1 (6).
HIV este un virus ARNss cu anvelop ă pe care sunt prezente
numeroase copii ale glicoproteinei superficiale gp120 care cuplează
principalul receptor CD4 situat pe (5):
-limfocitele T help er
-macrofage
-celule foliculare dendritice (CFD) (5).

Epidemiologie :

-numărul persoanelor infectate cu HIV este mai mare decât nu mărul
persoanelor diagnosticate (4).
-boala este asimptomatică o perioadă lungă, simptomele apărând
după 5 -7 ani de la infectare (4).
-impact social: vârstă tânără, cost ridicat pentru me dicație,
absenteism de la lucru (4).
-SIDA la copii : 50% din copiii infectați din Europa sunt în România
(4).

6
Pandemia HIV:
– Incidență cres cută în Africa .
– Incidență medie în Europa, SUA;
– Incidență scăzută în Asia (4).

Virusuri umane:
– HIV 1 (virusul imunodeficienței umane tip 1 ): SUA, Europa,
Africa Centrală (4).
– HIV 2 (virusul imunodeficienței um ane tip 2): Africa Centrală și
de Sud -Vest (4, 6) .

Contaminarea umană se poate face pe mai multe căi:

1. Sanguină : prin transfuzii de sânge de la donatori infectați,
transplant de organe, instrumentar medical nesterilizat sau
incorect sterilizat, prin utilizarea în comun a seringilor de către
consumatorii de droguri, infectări accid entale ale personalului
medical (4).
2. Sexuală : pentru infectarea pe cale sexuală este necesară
prezența unor leziuni la nivelul mucoasei genitale deoarece HIV
nu pătrunde prin aceasta. Este moda litatea de infectare cea mai
frecventă la homosexuali, prostituate, persoane cu parteneri
sexuali multiplii (4).
3. Materno -fetală : poate avea loc în timpul nașterii, transplacentar
(4, 7) , dar și prin intermediul laptelui matern (3, 7) . În cazul în
care mam a urmează tratament în timpul sarcinii, riscul de
transmitere a infecției la copil este redus semnificativ (3).

HIV nu poate supraviețui în afara fluxului sanguin sau a țesutului
limfatic și este ușor inactivat prin expunerea la detergenți și dezinfectanți
(6). Pentru a produce infectarea unui organism, virusul trebuie să pătrundă
în interiorul acestuia , cel mai frecvent pe cale sanguină. HIV nu se
transmite prin simpla conviețuire cu persoane infectate, prin strânsul
mâinii, tacâmuri, alimente, înțepături de insecte, urină, fecale, vărsături, cu
excepția celor care au un conținut sanguinolent (7).

7
Evoluție clinică:

1. Infecția primară cu seroconversie : este în majoritatea cazurilor
asimptomatică și rar (10 -20% din cazuri) (4) se manifestă ca o
răceală sau ca un sindrom mononucleozo -like: febră, erupții
cutanate maculopapulare, ulcere orale, limfadenopatie, artralgii,
faringită, pierdere în greutate și mialgie (6). Faza simp tomatică a
infecției acute cu HIV -1 durează 7 -10 zile, rar depășind 14 zile. În
această etapă numărul limfocitelor T CD4 scade ș i nivelul viremiei
este ridicat înainte de debutul răspunsului imun antiviral. După ce
răspunsul imun specific este activat, nivelul limfocitelor T CD4
crește din nou, dar nivelul lor va fi mai mic decât înainte de infectare
(6). În această etapă se produce seroconversia: apar anticorpii anti –
HIV la 6 -8 săptămâni de la contaminare. Are loc multiplicarea activă
a virusului în monocite, macrofage, rezultând peste 10.000 virioni/ml
plasmă și o cantitate de 10 ori mai mare de virioni în țesutul limfatic.
Persoana este contagioasă și p rezintă modificări sanguine ale
constantelor biologice: anemie, leucopenie, trombocitopenie,
hiper gammaglobulinemie (4).

2. Infecția asimptomatică cronică latentă durează 2-5-7 ani. Virusu l
este prezent în stare latentă în monocite, macrofage le din ganglioni,
splină. Singura dovadă a infecției sunt anticorpii anti -HIV.
Persoane le sunt seropozitive, contagioase (4).

3. Limfadenopatia persistentă (ARC): are o durată de peste 3 luni și
se caracterizează prin afectarea a cel puțin 2 grupe de ganglioni
extrainghinali. Persoana infectată prezintă modificări ale
constantelor biologice: anemie, leucopenie, trombocitopenie,
hipergam maglobulinemie (4), iar numărul limfocitelor T CD4 începe
să scadă (4, 6) . Persoanele sunt contagioase, iar în sânge există
anticorpi anti -HIV (4).

8
4. Boala clinic manifestă : SIDA (sindromul imunodeficienței
dobândite ), AIDS : se produc e la 2 -5-7 ani de la infectare (4).
Evoluează cu:
– manifestări sistemice: febră, diaree, scădere în greutate (4, 6) .
– manifestări neurologice : meningită, encefalită, afectarea
sistemului nervos central ( neuropatii, mielopatii, pareze,
demență ) (4).
– infecții cu microorganisme oportuniste: Escherichia coli ,
Proteus sp., Klebsiella sp. (8), Staphylococcus sp., Microcystis
carinii , Candida albicans , Cytomegalovirus , Giardia intestinalis ,
Criptosporidium , Aspergillus (4, 6) .
– neoplazii: sarcom Kapo ssi, limfoame cerebrale (4, 6) .
– scăderea numărului limfocitelor T CD4 , anemie și limfopenie
(6).
– boala evoluează spre deces (4).

Profilaxie

Profilaxia infectării cu HIV constă în evitarea contaminării prin
supraveghere a surselor de infecție (homosexuali, politransfuzați,
prostituate), controlul donatorilor de sânge și trierea sângelui,
educația sexuală a populației (importanța utilizării prezervativului),
utilizarea instrumentarului medical de unică folosință sau sterilizarea
corectă a acestuia (4), prevenirea infecției materno -fetale prin
identificarea femeii HIV -pozitive înaintea concepției fătului sau în
timpul sarcinii (7).

Tratament

În tratamentul infecției HIV se folosesc peste 20 de substanțe care
provin din cinci clase:
– Analogi i nucleozidici, inhibitori ai reverstranscriptazei virale
(NIRT).
– Inhibitorii nonnucleozidici ai reverstranscriptazei virale (NNIRT).
– Inhibitori de proteaze (IP).
– Inhibitori ai fuziunii (IF).
– Medicamente combinate (HAART) (5).

9
Caracteristici epidemiologice ale infecției HIV/SIDA în România

România a fost prima țară din Europa Centrală și de Est care a
anunțat Centrul European de Monitorizare din Paris despre diagnosticarea
unui caz de SIDA care a apărut în anul 1985. Situația infecției cu HIV/SIDA
a copiilor din România experimetează o poziție unică. Astfel, din totalul
cumulat de 7606 de cazuri de SIDA pediatrică, în perioada 1989 -2007,
4885 cazuri au prezentat o transmisie nosocom ială. Date generale de la
sfârșitul anului 2007 arată un număr total de 10851 de cazuri de SIDA,
dintre care 7606 dintre cazuri sunt la copii. Totalul cazurilor HIV sunt 4234
dintre care 2131 sunt cazuri pediatrice (9).

În anul 2007, în România, 45% din femeile gra vide au fost testate
pentru HIV, iar 97% dintre cele HIV-seropozitive au primit terapie
antiretrovirală (9).

Momentul în care HIV se transmite de la mamă la copil este variabil.
Conform unor studii efectuate asupra placentei și a țesuturilor embrionare,
HIV se poate transmite la copil în timpul sarcinii în procent de 20 -30%. HIV
este prezent în cordonul ombilical al nou -născutului ceea ce sugerează că
transmiterea se poate face în ainte de naștere, dar cel mai frecvent
transmitere se face în timpul travaliului și al nașterii (70-80%) când are loc
contactul cu secrețiile vaginale și sângele mamei care conțin virusul (7).

Conform datelor obținute din informațiile culese de pe fișele de
confirmare a infecției HIV/SIDA, primite din Centrele Regionale de
Evaluare și Monitorizare a Infecției HIV/SIDA și prelucrate la
Compartimentul pentru Monitorizarea și Evaluarea Infecției HIV/SIDA în
România, din cadrul Institutului Național de Boli Infecțioase ―Prof.dr.Matei
Balș‖ – București, la data de 31 decembrie 2015 în România se
înregistrează 13766 persoane in fectate HIV/SIDA în viață (21263 total
cumulative, începând cu anul 1985) . În anul 2015 au fost depistate 698
cazuri noi HIV/SIDA și s -au înregistrat prin fișele de confirmare a cazului
HIV/SIDA 168 decese (10).

10
2. Plante medicinale adjuvante în terapia persoanelor
seropozitive/HIV

Utilizarea plantelor medicinale pentru beneficiile aduse omenirii are o
lungă istorie și potrivit raportului Organizației Mondiale a Sănătății
aproximativ 80% din populația lumii se bazează pe terapii tradiționale care
includ utilizarea extractelor din plante sau a principiilor active din acestea
pentru tratarea multor boli (11).

Persoanele cu HIV/SIDA utilizea ză produse vegetale (Tab. I) cu
diferite proprietăți farmacologice pentru anumite scopuri, dintre care
amintim :

 Terapii ale sistemului imunitar: pentru a întări sistemul imunitar și
pentru a -l ajuta să repare prejudiciile ca uzate de virus. Printre
plantele care stimulează sistemul imunitar, se află Withania
somnifera , Astragalus membranaceus , Echinacea purpurea și
Chelidonium majus (12).

 Terapii antimicrobiene: pentru a preveni infecțiile legate de SIDA
sau pentru a trata unele infecții ușoare. De asemenea, plantele cu
acțiune antimicrobiană pot fi utilizate pentru a potența efectul
medicamentelor antimicrobiene. Printre plantele utilizate de
persoanele cu HIV se numără: Allium sativum , Hydrastis
canadensis , Azadirachta indica și Sanguinaria canadensis (12).

 Antioxidanți i: studiile arată că persoanele cu HIV au un nivel ridicat
de radicali liberi și un nivel scăzut de antioxidanți în organism.
Plantele cu activitate antioxidantă puternică sunt Zingiber officinale ,
Silybum marianum și Curcuma longa (12).

 Terapia stresului și a oboselii: persoanele HIV -seropozitive au un
nivel crescut de stres și oboseală, iar pentru a combate aceste
afecțiuni se utilizează plante tonice și adaptogene, un exemplu fiind
Withania somnifera (12).

11
 Efecte le secundare ale med icamentelor: cele mai comune efecte
secundare al e medicamentelor antiretrovirale sunt greață, diaree și
cefalee . Zingiber officinale este utilizat petru a trata greața, iar
psyllium (Plantago ovata ) pentru combaterea diareei. Nivelul ridicat
de colesterol și trigliceride este o problemă frecvent intâlnită la
persoanele infectate cu HIV, apariția acestora fiind asociată cu
terapia antiretrovirală. Pentru scăderea acestor valori și pentru a
reduce risc urile cardiovasculare, persoanele infectate cu HIV
utilizează tratamente fitoterapeutice, inclusiv Allium sativum și
Zingiber officinale (12).

12
Acțiune/Proprietăți farmacologice Specia
Antilipidic Allium sativum L.
Plantago ovata Forssk.
Antioxidant Curcuma longa L.
Zingiber officinale Roscoe
Antiinfecțioase (paraziți, bacterii,
virusuri, fungi) Allium sativum L.
Astragalus membranaceus
Fisch.
Hydrastis canadensis L.
Sanguinaria canadensis L.
Azadirachta indica A. Juss.
Sambucus nigra L.
Glycyrrhiza glabra L.
Stimulente ale apetitului/Creștere în
greutate Withania somnifera (L.)
Dunal
Cannabis sativa L.
Afecțiuni ale pielii Azadirachta indica A. Juss.
Melissa officinalis L.
Stres, oboseală, tulburări psihice Withania somnifera (L.)
Duna l
Ginkgo biloba L.
Melissa officinalis L.
Panax ginseng C.A. Mey.
Substanțe detoxifiante Silybum marianum (L.)
Gaertner
Glycyrrhiza glabra L.
Sistem imunitar Withania somnifera (L.)
Dunal
Astragalus membranaceus
Fisch.
Panax ginseng C.A. Mey.
Gycyrrhiza glabra L.
Chelidonium majus L.
Echinacea purpurea (L.)
Moench
Afecțiuni gastro -intestinale Aloe vera (L.) Burm.
Zingiber officinale Roscoe.
Hydrastis Canadensis L.
Plantago ovata Forssk.
Tabelul I: Clasificarea plantelor în funcție de acțiune și proprietăți
farmacologice (12, 13) .

13
Interacțiuni farmacologice

Utilizarea concomitentă a plantelor cu medicamente fără
supraveghere medicală este o practică comună în rândul pacienților cu
HIV/SIDA și poate fi periculoasă (1). S-a demonstrat că sunătoarea
(Hypericum perf oratum ) reduce concentrațiile plasmatice ale saquinavirului
și ale indinavirului, ceea ce duce la eșecul tratamentul antiviral și rezistență
la antiretrovirale. Suplimentele cu usturoi ( Allium sativum ) utilizate de
pacienții cu HIV/SIDA pentru a controla n ivelul colesterolului, reduc
concentrațiile plasmatice ale saquinavirului cu cel puțin 50%, ambii fiind
metabolizați de CYP 450. Armurariul ( Silybum marianum ), speciile de
Echinacea și gențiana ( Hydrastis canadensis ) inhibă enzimele CYP 450 in
vitro, dar n u au un efect relevant din punct de vedere clinic (1).

Interacțiunile dintre plante și medicamente pot duce la apariția unor
reacții adverse sau la eșecul tratamentul antiretroviral, iar pentru a le
preveni este necesară o monitorizare atentă a pacienților (1).

14
2.1 Antilipidice
A. Allium sativum L.

2.1.1 Încadrare sistematică
REGNUL: Plantae
SUBREGNUL: Cormobionta
ÎNCRENGĂTURA: Spermatophyta
SUBÎNCRENGĂTURA: Magnoliophytina
CLASA: Liliopsida
SUBCLASA: Liliidae
ORDINUL: Liliales
FAMILIA: Liliaceae
GENUL: Allium
SPECIA: Allium sativum L. (Usturoi) (14).

Figura 1 : Bulbii speciei Allium sativum L. (15).

2.1.2 Descriere botanică

Specia Allium sativum L., denumit ă popular usturoi, are frunze plane
și liniare , florile sunt albe, grupate în inflorescențe umbe liforme, iar fructul
este o capsulă (16).
În pământ formează bulbi (Fig. 1 ), constituiți la rândul lor din 10 -15
bulbili alungiți, com primați pe una sau două laturi, protejați la ex terior de
frunze albe, tunicate și uscate. Există și o varietate care are frunzele
externe tunicate, de culoare roșiatică. Bulbilii (căței i) au o culoare albă sau
albă-gălbuie, iar la zdrobire, gustul este iute și mirosul caracteristic, intens
(16, 17)

15
2.1.3 Compoziție chimică

Usturoiul conține cel puțin 33 de compuși cu sulf, mai multe enzime,
17 aminoacizi și minerale precum seleniu. Acesta conține o concentrație
de sulf mai mare decât oricare altă specie Allium. Compușii cu sulf sunt
responsabili atât pentru miro sul său înțepător cât și pentru multe dintre
efectele sale terapeutice. Pudra de usturo i conține aproximativ 1% aliină
(sulfoxid de S -alil cisteină). Unul dintre compușii biologic activi, alicina
(disulfură de dialil) nu există în usturoi decâ t după ce este zdrobi t sau tăiat,
astfel fiind activată o enzimă (alinaza) care me tabolizează aliina la alicină
(18).
Cel mai cunoscut și cel mai mult studiat compus din usturoi este
alicina (Fig. 2) . Aceasta se poate descompune într -o gamă largă de
compuși precum S -alilmercaptocisteina, alilmercaptan, dialilbisulfură,
alilmetilbisulfură, vinildithiin, ajoene, acid alilsulfinic și acid alilsulfonic (19).

Figura 2: Alicina (20).

Analiza fitochimică a unui extract metanolic de usturoi fermentat a
arătat că planta conține metaboliți secundari cu un procent ridicat de
glicozide (21,088%), alcalozi (3,570%) și saponine (0,696%), cantități
moderate de fenoli, taninuri, flavonoide, steroizi, terpene și antrachinone
(21).

16
2.1.4 Acțiuni farmacologice

Principalele utilizări medicinale curente ale usturoiului sunt pentru
prevenirea și tratarea bolilor cardiovasculare, prin scăderea tensiunii
arteriale și a colesterolului, ca un agent antimicrobian și ca agent de
prevenire a cancerului. Date cumulate din numeroase studii clinice
randomizate sugerează că usturoiul scade concentrațiile colesterolului cu
aproximativ 10% și modif ică în mod favorabil raportul HDL/LDL, scade
tensiunea arterială cu 5 -7% și inhibă agregarea trombocitelor și intensifică
activitatea fibrinolitică, reducând formarea cheagurilor de pe endoteliul
deteriorat (18).
La pacienții diabetici , s-a demonstrat că uleiul de usturoi poate
corecta hiperglicemia datorită prezenței alicinei (18).
Influența directă a usturoiului în prevenirea debutului și dezvoltarea
leziunilor aterosclerotice și inducere regresiei leziunilor de pe peretele
arterial pot fi împă rțite în antiaterogen sau preventiv și antiaterosclerotic
sau terapeutic. Astfel, usturoiul produce atât efecte antiaterosclerotice
(terapeutice) cât și antiaterogene (preventive) asupra aterosclerozei
experimentale. Activitatea antiaterosclerotică a ustur oiului este datorată
efectului său direct asupra proceselor care au loc la nivelul peretelui
vascular deoarece nu depinde de scăderea nivelului colesterolului din
sânge (18).
Efectul antiaterosclerotic direct al usturoiului poate fi explicat prin
acțiunea sa la nive lul celulelor arteriale. S -a demonstrat recent că usturoiul
scade conținutul colesterolului liber și a esterilor colesterolului din celulele
arteriale. După 24 de ore de incubare într -o cultură primară de celule
musculare netede derivate din plăci ateroscl erotice ale aortei umane,
extractul apos din pudră de usturoi a scăzut colesterolul cu 30%, esterii
colesterolului cu 30 -40%, iar trigliceridele cu 20%. Mecanismul efectului
direct al usturoiului asupra lipidelor intracelulare poate fi explicat prin
capaci tatea sa de a suprima sinteza lipidelor precum pudra de usturoi
inhibă biosinteza esterilor de colesterol și a trigliceridelor din celulele
aterosclerotice. Pe de altă parte, extractul de usturoi stimulează colesterol –
ester -hidrolaza care degradează esterii colesterolului din ceulele
aterosclerotice (18).

17
Usturoiul mai prezintă acțiune imunomodulatoare, antifungică ,
antibacteriană, antiinflamatoare , hepatoprotectiv ă, antihelmintic ă,
anticoagulant ă, fibrinolitic ă și anticanceroasă (18).

B. Plantago ovata Forssk.

2.1.5 Încadrare sistematică
REGNUL: Plantae
SUBREGNUL: Cormobionta
ÎNCRENGĂTURA: Spermatophyta
SUBÎNCRENGĂTURA: Magnoliophytina
CLASA: Magnoliopsida
SUBCLASA: Asterid ae
ORDINUL: Plantaginales
FAMILIA: Plantaginaceae
GENUL: Plantago
SPECIA: Plantago ovata Forssk. (Psyllium) (13, 14) .

Fig. 3: Semințe le speciei Plantago ovata Forssk. (13, 22) .

2.1.6 Descriere botanică

Plantago ovata Forssk. este o plantă anuală cu o tulpină scurtă de
10-45 cm și aparține familiei Plantaginaceae fiind cunoscută sub
denumirea de psyllium sau ispaghol (23).
Frunzele sunt plasate altern pe tulpină sau în rozetă orientate spre
suprafața solului. Numărul de frunze pe plantă variază între 40 -86 și sunt
liniare cu o lungime de 6 -25 cm și lățimea de 0.3 -1.9 cm. Suprafața
frunzelor este glabră sau ușor pufoasă (23).

18
Florile sunt grupate în spice, în patru rânduri spiralate. Spicele sunt
cilindrice sau ovoidale și măsoară 0.6 -5.6 cm. Are patru sepale libere,
concave, glabre și eliptice și patru petale, gl abre, arcuite, de culoare albă
(23).
Semințele sunt t ranslucide și au o formă concav -convexă , iar
culoarea poate fi roz -gri, m aro sau alb -roz, cu o dungă de culoare maro
(23). Semi nțele de psyllium (Fig. 3) au o lungime de 2 -3 mm și o lățime de
0.8-1.5 mm (22).
Tărâțele de psyllium sunt obținute prin curățarea, uscarea și
separarea epidermului prin vânturarea și treierarea semințelor de Plantago
ovata (22).

2.1.7 Compoziție chimică

În semințele speciei Plantago ovata au fost ident ificate numeroase
substanțe cum ar fi proteine le, lipide le, steroli i, triterpene le și glicozid
aucubina . Conținutul în mucilagiu este de 30%. Principalul constituent al
mucilagiului este o fracțiune polizaharidică solubilă formată predominant
din D -xiloză. Scheletul polimerului este reprezentat de un xilan cu legătu ri
1→3 și 1→4 care nu prezintă o regularitate în distribuția lor.
Monozaharidele din acest lanț primar sunt substituite la C -2 sau C -3 de L –
arabinoză, D -xiloză și α -D-galactouronil -(1→2) -L-ramnoză (arabinoxilani)
(22). Mucilagiul din semințele de psyllium conține 22.6% arabinoză,
74.65% xiloză și urme de alte glucide (22, 24) cum ar fi manoza, ramnoza,
glucoza și galactoza (24).
Uleiul din semințele de Plantago ovata conține un procent ridicat de
acid linoleic (40.6%), acid oleic (39.1%) și o proporție mică de acid linolenic
(6.9%) (25).

2.1.8 Acțiuni farmacologice

Psyllium prezintă indicații pentru tratamentul constipației, diareei și
sindromului de colon iritabil, colitei ulceroase, cancer de colon, diabet și
hipercolesterolemie (22, 26) .

19
Psyllium este utilizat pe scară largă în tratarea constipației datorită
componentelor sale mucilaginoase . Psyllium crește volumul fecalelor prin
absorbția apei în tractul gastro -intestinal astfel stimulând peristaltismul.
Presiunea intraluminală este scăzută, tranzitul colonului este crescut, iar
frecvența defecării crește (22). S-a dovedit că psyllium are proprietăți
paradoxale ameliorând atât constipația cât și diareea (22, 26) .
S-a dovedit că psyllium reduce colesterolul total și lipoproteinele cu
densitate joasă (LDL) la animale și la oameni. După consumarea a 5 g de
psyllium de două ori pe zi timp de opt săptămâni s -a demonstrat o
reducere cu 3.5% a colesterolului total și o reducere cu 5.1% a nivelului de
LDL. Într -un alt studiu efectuat pe 176 de persoane în vârstă care au
utilizat psyllium timp de un an s -a observat o reducere semnificativă a
colesterolului seric total. Autorii au constatat că fiecare creștere cu 1 g de
psyllium în doza zilnică a dus la o scădere a co ncentrației colesterolului
seric total cu 0.022 mmol/l (0.84 mg/dl) (22).
Mecanismul de acțiune al efectului hipocolesterolemiant nu a fost pe
deplin elucidat. Totuși, s -a demonstrat că psyllium stimulează sinteza
acizilor biliari (7 -α-hidroxilaza) în cadrul studiilor pe animale și pe oameni.
Unul dintre mecanismele stabilite pentru reducerea colesterolului seric este
devierea colesterolului hepatic pentru producere acizilor biliari. Efectul
tărâței asupra absorbției colesterolului este neglijabil, dar poate contribui la
reducerea nivelului de colesterol. Mecanisme suplimentare , cum ar fi
inhibarea sintezei colesterolului la nivel hepatic prin intermediul
propionatului și efectele secundare ale încetinirii absorbției glucozei, pot
juca, de asemenea, un rol (22).
Doza recomandată de psyllium variază în funcție de vârstă și de
indicația clinică. P syllium nu ar trebui să fie administrat în cazul unei
suspiciuni de obstrucție intestinală, boli ale esofagului sau la pacienții cu
dificultăți de înghițire. De asemenea, nu este recomandat la c opiii cu vârsta
sub 6 ani (22).

20
2.2 Antioxidanți

Curcuma longa L.

2.2.1 Încadrare sistematică
REGNUL: Plantae
SUBREGNUL: Cormobionta
ÎNCRENGĂTURA: Spermatophyta
SUBÎNCRENGĂTURA: Magnoliophytina
CLASA: Liliopsida
SUBCLASA: Liliidae
ORDINUL: Zingiberales
FAMILIA: Zingiberaceae
GENUL: Curcuma
SPECIA: Curcuma longa L. (Turmeric) (13, 14) .

Fig. 4: Curcuma longa L. (13, 27) .

2.2.2 Descriere botanică

Curcuma longa L. (Fig. 4) este o plantă perenă, cu o înălțime de 60 –
90 cm, tulpină scurtă cu smocuri de frunze erecte. Rizomul este cilindric,
ovoidal, ramificat și de culoare portocalie. Frunzele sunt simple, foarte
mari, cu un pețiol la fel de lung ca și limbul, lanceolate și alu ngite,
îngustate la bază , ajungând până la 45 cm în lungime (28).

21
Inflorescența are forma unui con, cu o lungime de 10 -15 cm și este
atașată la o tijă închisă într -un pețiol care este precum o manta. Floarea
are două bractee verde -pal care au 5 -6 cm lungime. Bracteele care le
acoperă sunt albicioase, de multe ori cu o te ntă roșiatică. Florile individuale
sunt de culoare alb -gălbuie sau galbene. Florile au un caliciu trilobat
tubular și o corolă trilabiată cu o formă de pâlnie. Fructul este o capsulă
globulară (29).
Rizomul principal are un tubercul îngroșat și numeroase rădăcini.
Rădăcina, la rândul său, prezintă la capăt tuberculi parțial eliptici. Rizomii
sunt ramificați, iar culoare a la interior poate varia de la galben deschis la
portocaliu, dar la exterior sunt maronii și solzoși. Rizomii principali sunt
ovali sau au o formă de pară, iar rizomii secund ari sunt cilindrici (29).
Turmericul este rizomul us cat al speciei Curcuma longa. Turmericu l
are un miros aromat și un gust amar și iute (29).
Curcuma longa este cultivată pe scară largă în Asia, India, China și
alte țări cu climat tropical. Partea din plantă care are proprietăți terapeutice
este reprezentată de rizom; acesta este, de obicei, fiert, curățat și uscat,
obținându -se o pulbere de cu loare galbenă (30).

2.2.3 Compoziție chimică

Turmericul conține 69.4% carbohidrați, 6.3% proteine, 5.1% lipide,
3.5% minerale și 13.1% umiditate. Uleiul esențial (5.8%) obținut prin
distilare cu vapori de apă conține sesquiterpene (53%), zingiberine (25%),
α-phellandrene (1%), sabinene (0.6%), cineol (1%) și borneol ( 0.5%).
Curcumi na (3-4%) este responsabil ă pentru culoarea galbenă și cuprinde
curcumina I (94%), curcumina II (6%) și curcumina III (0.3%) (Fig. 5) .
Derivații de curcumina demetoxi – și bis -demetoxi au fost izolați, de
asemenea, din turmeric (31).
Turmericul mai conține 0.76% alcaloizi, 0.45% saponine, 1.08%
taninuri, 0.03% steroli, 0.82% acid fitic, 0.40% flavonoide și 0.08% fenol
(32).

22

Fig. 5: Curcumina I, II și III (31).

Curcuminoidele sunt polifenoli și sunt componentele principale ale
turmericului, curcumina fiind princi palul constituent și s-a dovedit că
aceasta are un s pectru larg de acțiuni farmacologice (33).

2.2.4 Acțiuni farmacologice

Curcuma longa sau turmericul este considerat un panaceu universal
în fitoterapie , având un spectru larg de activități farmacologice. Medicina
actuală tr adițională susține că turmericul este eficient împotriva bolilor
gastro -intestinale, în special pentru tulburările biliare și hepatice, răni,
diabet, reumatism, inflamație, sinuzită, anorexie, coriză și tuse. Studii
recente au dovedit că turmericul este anticancerigen, antidiabetic,
antioxidant, hipolipemiant, antiinflamator, antimicrobian, hepatoprotector,
nefroprotector și anticoagulant. De asemenea, turmericul posedă activitate
anti-HIV pentru combaterea SIDA (31). Curcumina este un puternic
antiinflamator, aceasta inhi bând specific atât lipoxigenaza cât și COX -2.
Studiile pe animale efectuate in vivo și in vitro demonstrează eficacitatea
turmericului în scăderea inflamație i acute și cronice (30, 31) .
Curcumina are o acțiune antioxidantă la fel de puternică precum
vitaminele C, E și beta -caroten ul, fapt ce duce la consumarea turmericului
pentru prevenirea cancerului, protecția ficatului și pentru prevenirea
îmbătrânirii premature (33).

23
Curcumina acționează ca un captator de radicali liberi ai oxigenului ,
astfel putându -se proteja hemoglobina de oxidare. In vitro , curcumina
inhibă semnificativ producerea de specii reactive de oxigen (ROS), cum ar
fi anioni superoxid, H 2O2 și generarea de radicali nitrit de către
macrofagele activate, care joacă un rol important în inflamație. Curcumina
scade, de asemenea, producerea de ROS și in vivo . Derivații săi,
demetoxicurcumina și bis -demetoxicurcumina au de asemenea efect
antioxidant (30, 31) .
Un studiu efectuat pe pacienți infectați cu HIV și care prezentau
infecții cutanate și răni a demonstrat că săpunul lichid cu turmeric poate fi
utilizat atât în scop cosmetic cât și terapeutic pentru infecții cutanate la
acești pacienți (34).

2.3 Antiinfecțioase
A. Astragalus membranaceus Fisch.

2.3.1 Încadrare sistematică
REGNUL: Plantae
SUBREGNUL: Cormobionta
ÎNCRENGĂTURA: Spermatophyta
SUBÎNCRENGĂTURA: Magnoliophytina
CLASA: Magnoliopsida
SUBCLASA: Rosidae
ORDINUL: Fabales
FAMILIA: Fabaceae
GENUL: Astragalus
SPECIA: Astragalus membranac eus Fisch. (14, 35) .

Fig. 6: Partea aeriană și rădăcina speciei Astragalus membranaceus Fisch.
(35, 36) .

24
2.3.2 Descriere botanică

Astragalus membranaceus Fisch. (Fig. 6 ) este un arbust spinos care
poate ajunge la o înălțime de 90 cm. Ramurile au 8 -12 perechi de
frunzulițe. Seva este sub formă de gumă și este utilizată la prepararea
produselor alimentare având rol de emulgator și agent de îngroșare.
Rădăcinile sunt părțile principale ale plantei care sunt folosite în scopuri
medicinale. Acestea sunt cil indrice, de obicei nu sunt ramificate, au 30 -90
cm lungime și sunt acoperite cu o piele dură, de culoare galben -brună, cu
o pulpă dulce de culoare albă la interior. Rădăcinile sunt recoltate când
plantele au 4-5 ani (37).

2.3.3 Compoziție chimică

Constituenții chimici majori ai Astragalus membranaceus sunt
polizaharidele, saponinele triterpenice și flavonoidele. În plus, acesta
conține, de asemenea, monozaharide, aminoacizi, acid linoleic, acid
palmitic și acid linolenic. Numeroase studii au demonstrat că Astragalus
membranaceus conține și proteine, rib oflavină, acid folic, vitamine, acid
vanilic, acid ferulic, acid isoferulic, acid p -hidroxifenilacrilic, acid cafeic, acid
clorogenic, daucosterol, lupeol, n -hexadecanol și oligoelemente (35).
Polizaharidele sunt reprezentate de astragalanii I -III și de
astroglucanii A, B și C. Dintre saponine au fost identificate astragalozidele
I-VIII și izoastragalozidele I -IV, astramembranina II, astramembranozidele
A și B (38).
Flavonoidele sunt împărțite în grupuri structurale în flavone
(kaempferol, isorhamnetin, rhamnocitrin, kumatakenin, rhamnocitrin -3-
glucozida și quercetin -3-glucozida), izoflavone ( formononetin, ononin,
calycosin, calycosin -7-O-β-glucozida -6), izoflavanone și pterocarpani (38).

2.3.4 Acțiuni farmacologice

Studiile farmacologice au arătat că Astragalus membranaceus are
proprietăți antitumorale, imunomodulatoare, antivirale, anti -aging,
antioxidante și antistres (35).

25
S-a demonstrat că polizaharidele din Astragalus au proprietăți
imunostimulente precum creșterea proliferării celulelor murine B și a
producerii de citokine. Numeroase studii in vitro și un număr redus de studii
in vivo au demonstrat diferite indicații pentru u tilizarea plantei, mai ales ca
imunomodulator pentru prevenirea și tratarea afecțiunilor cardiace, a
nefritei, a infecțiilor bacteriene și a bolilor virale (infecții respiratorii și
hepatită cronică) și ca terapie adjuvantă pentru cancer și HIV. Mai multe
studii efectuate pe animale au demonstrat capacitatea acestei plante de a
restabili și de a intensifica funcția imunologică în cazuri de imunosupresie
sau infecție, inclusiv în HSV, HIV, HBV și miocardită virală (39).

B. Sanguinaria canadensis L.

2.3.5 Încadrare sistematică
REGNUL: Plantae
SUBREGNUL: Cormobionta
ÎNCRENGĂTURA: Spermatophyta
SUBÎNCRENGĂTURA: Magnoliophytina
CLASA: Magnoliopsida
SUBCLASA: Magnoliidae
ORDINUL: Papaverales
FAMILIA: Papaveraceae
GENUL: Sanguinaria L.
SPECIA: Sanguinaria canadensis L (13, 14) .
.
Fig. 7: Sanguinaria canadensis L. (13, 40) .

26
2.3.6 Descriere botanică

Sanguinaria canadensis L. (Fig. 7) este o plantă erbacee perenă care
înflorește la începutul primăverii și se găsește în principal în pădurile din
zona Munților Apalași și în Estul Statelor Unite ale Americii. Planta ajunge
la o înălțime de 15 -30 cm la maturitate, deși în momentul în care î nflorește
are jumătate din această înălțime. Fiecare plantă are o singură frunză
înfășurată strâns în jurul bobocului florii, iar frunza se deschide pentru a
expune floarea când aceasta înflorește (41).
Frunzele au o formă de rinichi, cu cinci până la nouă lobi rotunjiți,
aranjate palmat și acoperite cu un puf alb -gri. Fiecare floare albă, ceroasă,
crește pe o singură tulpină și înflorește la începutul lunii martie. Florile au
aproximativ 2 cm în diametru, cu stamine de culo are aurie în centru. Florile
au 8-10 petale dispuse în 2 -4 rânduri (41).

2.3.7 Compoziție chimică

Sanguinaria canadensis conține o sevă roșie -portocalie în care se
găsesc alcaloizi izochinolinici, o rășină roși e și o cantitate mare de amidon.
Cantitatea cea mai mare de sevă se găsește în rizomi (41).
Deși întreaga plantă conține alcaloizi, concentrația cea mai mare este
în rizomi (4-7%) (42). Dintre alcaloizii care se găsesc în rizomii speciei
Sanguinaria canadensis , cel mai important este sanguinarina (Fig. 8) ( o
benzofenantridină) (42, 43) , alături de cheleritrină, sangulutină, chelilutină,
sanguidimerină, protopină, berberină și coptizină (42).

Fig. 8: Sanguinarina (20).

Produsul vegetal utilizat în terapie este reprezentat de rizom ii plantei
(42).

27
2.3.8 Acțiuni farmacologice

Alcaloizii conținuți de plantă contribuie la proprietățile medicinale ale
acesteia, deși ei pot fi, de asemene, toxici în doze mari, provocând greață,
vărsături, amețeală, leșin, dilatarea pupilelor și insuficiență cardiacă (41).
Sanguinaria canadensis are proprietăți expectorante, spasmolitice,
antiseptice și cardiotonice (42).
Sanguinarina are numeroase proprietăți farmacologice , inclusiv
antimicrobiene, antifungice, antiinflamatoare și antineoplazice (43).
Dovezile experimentale au arătat că extractele apoase și alcoolice din
rizomii acestei plante inhibă in vitro creșterea Staphylococcus aureus și
Mycobacterium tuberculosis , iar constituenții responsabili pentru această
activitate sunt sanguinarina și cheleritrina (44).

C. Sambucus nigra L.

2.3.9 Încadrare sistematică
REGNUL: Plantae
SUBREGNUL: Cormobionta
ÎNCRENGĂTURA: Spermatophyta
SUBÎNCRENGĂTURA: Magnoliophytina
CLASA: Magnoliopsida
SUBCLASA: Asteridae
ORDINUL: Dipsacales
FAMILIA: Caprifoliaceae
GENUL: Sambucus L.
SPECIA: Sambucus nigra L. (Soc) (14).

Fig. 9: Florile speciei Sambucus nigra L. (14, 45) .

28
2.3.10 Descriere botanică

Sambucus nigra L., cunoscut sub denumirea populară de soc, este
un arbust sau subarbust, care ajunge la o înălțime de 4-5 (10) m. Tulpina
este ramificată de la bază cu ramu ri arcuite, scoarța este cenușie cu
ritidomul crăpat, cu lenticele proeminente ș i numeroase pe lujeri. R amurile
tinere au în interior măduv ă albă , moale, spongioasă, iar cele bătrâne și
trunchiul sunt goale în interior . Frunzele sunt opuse, imparipenat –
compuse, cu 3 -7 foliole, lungi de 4 -12 cm, eliptice, a scuțite la vârf și au peri
pe dosul nervurilor. Florile (Fig. 9 ) au o culoare alb -gălbuie, sunt grupate în
cime corimbiforme terminate cu 3 ramificații care se ramif ică la rândul lor.
Fructele sunt drupe baciforme sferice, negre, lucioase, cu suc roșu, de 6 -8
mm diametru, cu 3 (rar 4 -5) sâmburi turtiți, fiecare conținân d câte o
sămânță (17, 46) .
Produsul vegetal medicinal este reprezentat de flori ( Sambuci flos) și
fructe ( Sambuci fructus) (47).

2.3.11 Compoziție chimică

Florile de soc ( Sambuci flos ) conțin ulei esențial care este compus în
principal din acizi grași liberi (acid palmitic și acid linolenic) și alcani,
triterpene (α -amirină și β -amirină), acid ursolic, acid 30 -β-hidroxi -ursolic,
acid oleanolic, steroli, glicozide flavonice inclusiv quercitină, kaempferol,
izocvercitrină, rutina, acid clorogenic, pectine și glucide (45).
Pe lângă flavonoidele hiperozidă, izocvercitrină și rutozidă care se
găsesc în fructe în cantități de 0.2 -1%, acestea mai conțin o serie de
antociani cum ar fi crizantemina, sambucina și sambucianina (45, 47) .

Fig. 10: Sambunigrina (20).

29
De asemenea , fructele conțin ulei volatil până la 0. 01%, iar în
semințe, glicozidele cianogenetice holocalina, prunasina, sambunigrina
(Fig. 10) și zierina. Fructele proaspete sunt bogate în vitaminele B 2, C, acid
folic, biotină, nicotinamidă, B 6, acid pantotenic, precum și în potasiu și
fosfor, zahăr invertit și le ctine (47). Fructele mai conțin triterpene (α – și β-
amirină, acid oleanolic și acid ursolic), acizi grași (acid stearic, oleic și
linoleic), iar cele proaspete și coapte con țin tirozină (45).

2.3.12 Acțiuni farmacologice

Socul are numeroase acțiuni biologice, printre care diaforetică și
diuretică (flavonoide), antiinflamatoare și antivirală, antitusivă
(sambunig rina), expectorantă (saponozide), emolientă și imunostimulentă,
antioxidantă, protectoare vasculară, astringentă și calmantă (46).
Sambucus nigra s-a dovedit a fi eficient împotriva unor
microorganisme patogene importante implicate în infecții ale pielii, enterite
și candidoze. Extractul crud din fructele de soc inhibă dezvoltarea unor
microorganisme precum Candida albicans, Pseudomonas aeruginosa,
Salmonella typhi, Escherichia coli , Staphylococcus aureus și Bacillus
subtilis (48).
Studiile efectuate pe Sambucol ®, un sirop care conține 38% extract
standardizat de fructe de soc, au arătat că acesta a neutralizat și a redus
infectivitatea virusurilor gripale A și B, a tulpinilor de HIV și a virusului
Herpes simplex tip 1 (HSV -1) (49).
Extractul din fructe de soc are de asemenea activi tate
imunomodulatoare, atât la persoanele sănătoase cât și la cei cu infecții
virale sau alte boli caracterizate de imunosupresie, prin creșterea
producției de citokine (TNF -α) și interleukine (IL -1β, IL -6, IL-8) (49).

30
D. Hydrastis canadensis L.

2.3.13 Încadrare sistematică
REGNUL: Plantae
SUBREGNUL: Cormobionta
ÎNCRENGĂTURA: Spermatophyta
SUBÎNCRENGĂTURA: Magnoliophytina
CLASA: Magnoliopsida
SUBCLASA: Magnoliidae
ORDINUL: Ranunculales
FAMILIA: Ranunculaceae
GENUL: Hydrastis
SPECIA: Hydrastis canadensis L. (13, 14) .

Fig. 11: Hydrastis canadensis L. (13, 50) .

2.3.14 Descriere botanic ă

Hydrastis canadensis L. este o plantă ierboasă, perenă, cu un rizom
scurt, orizontal, cu numeroase rădăcini lungi. Tulpina are 2 -3 frunze palmat
lobate și o singură floare terminală, de culoare alb -verzuie (51). Aceasta
poate crește până la o înălțime de aproximativ 30 cm. Fructul (Fig. 11 ) pe
care îl produce seamănă cu zmeura, dar nu este comestibil (50, 52)
Specia este răspândită în pădurile din Canada și Nordul Statelor
Unite ale Americii (53).
Produsul vegetal utilizat în terapie este repreze ntat de rizom (Fig. 11 ).
Acesta se recoltează toamna, de la plant e de 3 -4 ani și se usucă repede
(51).

31
Rizomul are un miros dezagreabil și gust amar. Prezintă numeroase
nodu ri, fiind acoperit de cicatrici. La interior are culoa re galbenă (51).

2.3.15 Compoziție chimică

Rizomul conține alcaloizi izochinoli nici (3 -6%) dintre care cel mai
important este hidrastina (Fig. 12) (51).
Dintre alcaloizii cu stru ctură protoberberinică s -au identificat
berberina (3%) car e dă culoarea galbenă rizomului și canadina (1%) care
este produsul de hidrogenare al berberinei (51).

Fig. 12: Hidrastina (20).

Rizomul mai conține acid clorog enic, lipide, rășini, amidon, glucide și
o cantitate mică de ulei volatil (50).

2.3.16 Acțiuni farmacologice

Acțiunea farmacologi că a produsului este determinată de prezența
celor doi alcaloizi principali: berberina și hidrastina (53).
Hydrastis canadensis este cunoscut pentru proprietățile sale
antimicrobiene asupra unor bacterii, fungi și protozoare precum:
Staphylococcus sp., Streptococcus sp., Clamydia aureus,
Corynebacterium diphteriae, Salmonella typhi, Pseudomonas aeruginosa,
Trichomonas vaginalis, N eisseria sp., Treponema pallidum, Giardia
lamb lia, Escherichia coli și Vibrio cholerae . Acestă acțiune se datorează
berberinei, care se utilizează în tratamentul diareei infecțioase, dizenterii,
infecții gin ecologice, infecții oculare (51, 53) .

32
Cei doi alcaloizi imprimă produsului și acțiune uterotonică,
antispastică, coleretică și carminativă (51).

2.4 Creștere în greutate/ Stimulente ale apetitului
Withania somnifera (L.) Dunal

2.4.1 Încadrare sistematică
REGNUL: Plantae
SUBREGNUL: Cormobionta
ÎNCRENGĂTURA: Spermatophyta
SUBÎNCRENGĂTURA: Magnoliophytina
CLASA: Magnoliopsida
SUBCLASA: Asteridae
ORDINUL: Solanales
FAMILIA: Solanaceae
GENUL: Withania Pauquy
SPECIA: Withania somnifera (L.)(Ginseng indian) Dunal (13, 14) .

Fig. 13: Withania somnifera (L.) Dunal (13, 36) .

2.4.2 Descriere botanică

Specia Withania somnifera (L.) Dunal (Fig. 13 ), denumită și ginseng
indian, este răspândită în India, Afganistan și în bazinul mediteranean (54).
Este un subarbust mic, lemnos, sempervirescent care crește până la
o înălțime de 30 -150 cm. Rădăcinile uscate sunt cilindrice, se îngustează
treptat în jos, sunt drepte, neramificate și au 10 -17.5 cm lungime și 6 -12
mm în diametru (55).

33
Rădăcinile principale prezintă rădăcini secund are asemănătoare cu
niște fibre. Suprafața exterioară a rădăcinilor este alb -maronie, iar la
interior este alb -crem. Frunzele sunt simple, ovate, glabre și au până la 10
cm lungime. Florile sunt verzui sau galben pal , mic i de aproximativ 1 cm
lungime. Fructele sunt bace sferice, au 6 mm în diametru, culoare roșu –
portocalie (Fig. 13) la maturitate , închise într -un caliciu persistent umflat și
membranos. Semințele sunt de culoare galbenă, reniforme și au 2.5 mm în
diametru (55).

2.4.3 Compoziție chimică

Principiile active cele mai importante din ginseng -ul indian sunt
compușii steroidici reprezentați de witaferina A (Fig. 14) , withanolide,
sitoindozide (glic o-withanolide). Pe lângă acestea mai conține alcaloizi,
aminoacizi și glucide (54).

Fig. 14: Witaferina A (20).

2.4.4 Acțiuni farmacologice

În medicina indiană se folosesc toate organele plantei, pentru
proprietățile tonic amare, antiinflamatoare, analgezice, antipiretice,
sedative (54).
Polizaharidele din gin seng-ul indian au acțiune imunostimulentă,
witaferina este antiinflamatoare, valorificată în reumatism, artrite, 4 -β-
hidroxi -withanolida E a manifestat acțiune antitumorală. Cele mai
importante proprietăți pentru care se utilizează ginseng -ul indian sunt cele
revitaliza nte, tonice, adaptogene, anabolizante, fiind asemănătoare
proprietăților speciei Panax ginseng (54).

34
Ginseng -ul indian este utilizat pentru a trata răceli și tuse, ulcere,
diabet, conjunctivite, epilepsie, insomnie, demență senilă, boala Parkinson,
tulburări nervoase, reumatism, artrită, infecții intestinale, bronșită, astm,
impotența și mai este utilizat ca și supresor la pacienții cu HIV/SIDA (36).
S-a dovedit că Withania somnifera este un agent antimicrobi an, cu
activitate antibacteriană și antifungică moderată împotriva unor tulpini de
Staphylococcus aureus și Pseudomonas aeruginosa (56).
Asocierea dintre Withania somnifera și Panax ginseng a fost
administrată oral la șobolani timp de 90 de zile, prin utilizarea a trei doze. A
existat o creștere semnificativă a greutății corporale, a consumului de
hrană și a fost observată o îmbunătățire a hematopoiezei (55).

2.5 Afecțiuni ale pieli i
Azadirac hta indic a A. Juss.

2.5.1 Încadrare sistematică
REGNUL: Plantae
SUBREGNUL: Cormobionta
ÎNCRENGĂTURA: Spermatophyta
SUBÎNCRENGĂTURA: Magnoliophytina
CLASA: Magnoliopsida
SUBCLASA: Rosidae
ORDINUL: Sapindales
FAMILIA: Meliaceae
GENUL: Azadirachta
SPECIA: Azadiract ha indica A. Juss. (Neem) (13, 14) .

Fig. 15: Azadirachta indica A. Juss. (13, 57) .

35
2.5.2 Descriere botanică

Azadiracta indica A. Juss. (Neem) este un arbore sempervirescent
(Fig. 15 ) care crește foarte repede și po ate atinge înălțimi de aproximativ
15-25 m . Coroana este densă și rotundă, cu diametrul de 15 -20 m, ceea ce
conferă speciei rezistență la secetă (58).
Frunzele sunt penat -compuse, alterne, scurt pețiolate, cu marginea
dințată, lungi de 20 -40 cm, de culoare verde -închis. La axil a frunzelor sunt
dispuse flor ile albe sau mov în panicule cu un diametru de până la 25 cm,
ramificate frecvent pe trei nivele, cuprin zând între 150 și 250 de flori.
Fructele sunt drupe ovale, de culoare galbenă și au la exterior o suprafață
netedă. Fiecare fruct are la interior 1 -3 semințe alungite, de culoare maro
(58).
Specia este originară din zonele tropicale și subtropicale din India,
Bangladesh, Malaysia, Pakistan și China, este deseori cultivată și în scop
ornamental în Aus tralia, Spania și sudul Franței (58).

2.5.3 Compoziție chimică

Au fost izolați numeroși compuși din diferite părți ale neem -ului având
o mare diversitate chimică și structurală. Acești compuși au fost împărțiți în
două clase mari: compuși izoprenoidici și compuși non -izoprenoidici.
Izoprenoidele includ diterpenoide și triterpenoide din grupul
protomeliacinelor, limonoidelor, azadir onelor, geduninelor, vilasiminelor și a
C-secomeliacinelor, printre care nimbina, salanina și azadirachtina.
Nonizoprenoidele includ aminoacizi și proteine, polizaharide, compuși cu
sulf, flavonoide și glicozidele lor, dihidrocalcona, cumarina, taninuri și
compuși alifatici (58, 59) .

2.5.4 Acțiuni farmacologice

Aproape fiecare parte a arborelui, inclusiv frunzele, florile, semințele,
fructele, rădăcinile și scoarța au fost utilizate în medicina tradițională pentru
a trata diverse boli. Planta este cunoscută a avea proprietăți
antiinflamatoare, antibacteriene, ant imalarice, antiulceroase, antispastice,
antiparazitare, antifungice, antiprotozoarice și antivirale (60).

36
Uleiul din frunze, semințe și scoarța copacului posedă un spectru larg
de acțiune antibacteriană împotriva microorganismelor gram -negative și
gram -pozitive, inclu siv M. Tuberculosis și tulpini rezistente la streptomicină.
In vitro , acesta inhibă Vibrio cholerae, Klebsiella pneumoniae, M.
tuberculosis și M. pyogenes (59).
Efectele antimicrobiene ale extractului de neem au fost demonstrate
împotriva Streptococcus mutans și Streptococcus faecalis . Extractul din
frunze de neem și uleiul din semințe sunt eficiente împotriva anumitor fungi
inclusiv Trichophyton , Epiderm ophyton , Microsporum , Trichosporon ,
Geotrichum și Candida (59).
Un studiu făcut pe pacienți cu HIV/SIDA arată că o administrare
orală, timp de 12 săptămâni, a unui extract din frunze de neem a avut o
influență semnificativă in vivo asupra celule lor CD4 (pe care HIV le reduce)
fără să aibă efecte adverse. Dintre cei 60 de pacienți care au făcut
tratamentul, 50 au fost complianți la tratament conform testelor de
laborator. Nivelu rile medii ale celulelor CD4 au crescut cu 159% la 50 de
pacienți, ceea ce reprezintă o creștere majoră. De asemenea, s -au
observat creșteri semnificative în greutatea corporală (12%), creștere
concentrației hemoglobinei (24%) și a numărului de limfocite ( 24%) (61).
În medicina tradițională Ayurvedică sunt folosite diverse părți ale
plantei ( scoarța, frunzele, rădăcina, florile, fructele și uleiul) pentru a trata
diverse infecții ale pielii , prurit, ulcerații sau senzațiile de arsură (59).

2.6 Stres, oboseală, tulburări psihice
Melissa officinalis L.

2.6.1 Încadrare sistematică
REGNUL: Plantae
SUBREGNUL: Cormobionta
ÎNCRENGĂTURA: Spermatophyta
SUBÎNCRENGĂTURA: Magnoliophytina
CLASA: Magnoliopsida
SUBCLASA: Asteridae
ORDINUL: Lamiales
FAMILIA: Lamiaceae
GENUL: Melissa
SPECIA: Melissa officinalis L . (Roiniță) (13, 14) .

37

Fig. 16: Melissa officinalis L. (13, 62) .

2.6.2 Descriere botanică

Melissa officinalis L. (Fig. 16 ), denumită popular roiniță sau lămâiță,
originară din estul zonei mediteraneene și Asia de Vest este o plantă
stufoasă perenă care ajunge la o înălțime de aproximativ 1 m. Frunzele
sunt moi și prezintă peri pe suprafața lor, au o for mă de inimă și o lungime
de 2 -8 cm. Suprafața frunzelor este aspră , iar marginea lor este dințată
(52, 63) .
Florile sunt albe sau roz pal constând din grupuri mici de 4 până la 12
flori, în timpul verii. Aceasta este denumită popular lămâiță sau ―balsam de
lămâie ‖ datorită aromei și p arfumului său. Roinița are un si stem radicular
păros cu multe rădăcini laterale, ceea ce face planta mai adaptabilă la
diferite condiții de mediu. În scop medicinal sunt utilizate frunzele uscate
sau proaspete și secțiunea aeriană superioară ale plantei (52, 63) .

2.6.3 Compoziție chimică

Uleiul esențial de roiniță se obține din flori proaspete sau uscate,
frunze și ramuri prin distilare cu vapori de apă sau prin extracție chimică și
are un miros caracteristic de lămâie și o culoare galben deschisă.
Principalele componente ale uleiului esențial sunt: 39% citronelal, 33%
citral (citronelol, linalool) și 2% gerani ol. În plus, uleiul mai conține
triterpene (acid ursolic, oleanolic), acizi hidroxicinamici (acid cafeic,
clorogenic, rozmarinic), flavonoide (cinarozida, ramnazina, cvercitrina),
sescviterpene (b -cariofilen, b -cubeben, a -humulen, farnesen) (63, 64) .
Pe lângă uleiul esențial, frunzele de roiniță mai conțin taninuri, rezine
și pectine (64).

38
2.6.4 Acțiuni farmacologice

Roinița est e utilizată pe scară largă datorită numeroaselor sale acțiuni
terapeutice, precum antioxidantă, antiinflamatoare, hepatoprotectoare,
antibacteriană, antifungică, antivirală, antitumorală, hipocolesterolemiantă
și antidepresivă (65).
Proprietățile sedative ale roiniței, incluzând o reducere a stresului, a
agitației și a anxietății au fost studiate foarte mult, aceasta putând fi o
alternativă a tratamentului anxietății . Se crede că aceste proprietăți pot fi
atribuite citralului, care este unul dintre cei mai abundenți metaboliți
secundari ai săi (65).
Rezultatele mai multor studii efectuate pe șobolani arată că extractul
apos de M. officinalis are un efect anxiolitic la o doză de 5mg/kg, în timp ce
la doze mai mari are un efect sedativ. Deoarece extractul conține cantități
semnificative de acid rozmarinic , acid oleanolic, acid ur solic și
triterpenoide, este cel mai probabil că aceș ti compuși inhibă activitatea de
transport GABA și crește rea nivelul ui cerebral de GABA (62).

2.7 Substanțe detoxifiante

A. Silybum marianum (L.) Gaertn er

2.7.1 Încadrare sistematică
REGNUL: Plantae
SUBREGNUL: Cormobionta
ÎNCRENGĂTURA: Spermatophyta
SUBÎNCRENGĂTURA: Magnoliophytina
CLASA: Magnoliopsida
SUBCLASA: Asteridae
ORDINUL: Asterales
FAMILIA: Asteraceae
GENUL: Silybum
SPECIA: Silybum marianum (L.) Gaertner (Armurariu) (14).

39

Fig. 17: Silybum marianum (L.) Gaertn er (14, 66) .

2.7.2 Descriere botanică

Silybum marianum (L.) Gaertner (Fig. 17 ), denumită popular
armurariu, este o plantă anuală sau bienală care poate ajunge la o înălțime
de 2 m. Frunzele sunt lucioase, de culoare verde închis cu vinișoare albe și
cu margini spinoase. Inflorescențele sunt mari, solitare, s ituate în vârful
tulpinii sau a ramurilor principale și secundare. Florile sunt hermafrodite, au
o formă tubulară și o culoare roșu -violet. Fructele sunt achene de 6-8 mm
lungime, de culoare maronie și cu un papus alb în vârf (17, 52, 66) .
Pentru tratarea anumitor afecțiuni se utilizează extracte din flori,
frunze sau fructe (67).
Planta crește în America de Nord și de Sud, Australia și Orientul
Mijlociu. Este cultivată ca plantă medicinală în Europa, Egipt și China (68).

2.7.3 Compoziție chimică

Fructele speciei Silybum marianum conțin un amestec izomeric de
flavanolol lignani cunoscut sub numele de silimarină. Principalele
componente ale silimarinei sunt silibină (Fig. 18) , izosilibină (Fig. 18) ,
silicristină și silidianină. Diastereoizomerii acestor compuși sunt: silibina A,
silibina B, izosilib ina A, izosilibina B, silicristina A și silicristina B. Nucleul
flavanolol lignan se formează prin condensarea taxifolinei cu alcoolul
coniferilic (69).

40

Fig. 18: Structura chimică a compușilor activi din armurariu:
a.silibină, b.izosilibină, c.taxifolină (66).

Fructele mai conțin lipide 20 -30%, proteine, zaharuri. Structurile
flavonoidice sunt reprezen tate de cvercetol, taxifolină (Fig. 18) , eriodictiol,
crisoeriol, camferol, apigenol (70).

2.7.4 Acțiuni farmacologice

Extra ctul din fructe de armurariu are proprietăți antioxidante și
hepatoprotectoare. Silimarina a fost utilizată pentru tratarea afecțiunilor
hepatice produse de alcool, a hepatitelor virale acute și cronice și a bolilor
hepatice induse de toxine. Silimarina inhibă virusul hep atitei C și prezintă
acțiune antiinflamatoare, antioxidantă și imunomodulatoare care contribuie
la efectele sale hepatoprotectoare (66).
De asemenea, extractul a mai fost folosit în tratamentul cirozei, al
icterului și al intoxicațiilor cu speciile Amanita (71).
Silimarina are acțiune hepatoprotectoare deoarece induce modificări
structurale la nivelul membranei hepatocitare, inhibă p eroxidarea lipidelor
membranare și realizează un efect de stabilizare a membranelor. A stfel,
pătrunderea toxicului în interiorul hepatocitului este diminuată sau chiar
inhibată. S -a mai demonstrat că silibina favorizea ză regenerarea h epatică
prin stimularea activit ății ARN -polimerazei I nucleare, astfel accelerează
sinteza proteică ribozomală și crește capacitatea de regenerare a celulei
hepatocitelor (70).

41
Mai multe studii au arătat că silimarina este un antioxidant puternic,
care este capabil să capteze radicalii liberi și speciile reactive de oxigen
(72).

B. Glycyrrhiza glabra L.

2.7.5 Încadrare sistematică
REGNUL: Plantae
SUBREGNUL: Cormobionta
ÎNCRENGĂTURA:
SUBÎNCRENGĂTURA:
CLASA: Magnoliopsida
SUBCLASA: Rosidae
ORDINUL: Fabales
FAMILIA: Fabaceae
GENUL: Glycyrrhiza
SPECIA: Glycyrrhiza glabra L. (Lemn dulce) (14).

Figura 19 : Glycyrrhiza glabra L. (73).

2.7.6 Descriere bota nică

Glycyrrhiza glabra (Fig. 19 ), cunoscută sub numele de lemn dulce,
este o plantă perenă , originară din zona Mediteraneană și unele regiuni din
Asia, care poate atinge o înălțime de până la 2.5 m. Frunzele sunt
imparipenat compuse, alterne, cu 4 -7 perechi de frunzulițe alungite, eliptice
sau lanceolate. Florile au o culoare violet și sunt dispuse în spice axilare.
Fructul este o păstaie de 1.5 cm, dreaptă, glabră și conține de obicei 3 -5
semințe reniforme, de culoare brună (74).

42
Rădăcina are aproximativ 1.5 cm lungime și se subdivide în 3 -5
rădăcini secudare de aproximativ 1.25 cm lungime, din care se desprind
stoloni orizontali, lemnoși. În interior, rădăcinile sunt fibrose, au o culoare
gălbuie, miros caracteristic și gust dulce (74).
Produsul vegetal utilizat în domeniul medical este reprezentat de
rădăcini și poate fi administrat sub formă de pudră, infuzie, decoct sau
tinctură (75).

2.7.7 Compoziție chimică

Din rădăcinile de lemn dulce au fost izolate un număr mare de
substanțe, inclusiv un complex biologic activ, solubil în apă, care reprezintă
40-50% din greutate totală de material uscat. Acest complex este compus
din saponine triterpenice, flavonoide, polizaharide, pectine, aminoacizi,
săruri minerale, asparagine, principii amare, ulei esențial, lipide, estrogen,
gume, mucilagii, proteine, rășini, amidon (30%), taninuri, g licozide , ulei
esențial și diverse alte substanțe (75). Glicirizina, o saponină triterpenic ă
glicozidată , este responsabil ă de gustul dulce al rădăcinii de lemn dulce
(de 60 de ori ma i dulce decât zahărul din trestia de zahăr) (73) și este
formată dintr -un amestec de săruri de potasiu, calciu și magneziu ale
acidului glicirizinic (Fig. 20) (75).

Fig. 20: Acidul glirizinic (20).

Culoarea galbenă a rădăcinilor de lemn dulce e ste dată de conținutul
în flavonoide al produsului vegetal. Dintre flavonoidele care se găsesc în
rădăcina lemnului dulce cele mai importante sunt licviritina, izoli cviritina (o
calconă) , licvi ritigenina și ramnolicvirilina (73).

43
De asemenea, în rădăcinile speciei Glycyrrhiza glabra sunt prezente
numeroase componente volatile, printre care geraniol, pentanol, hexanol ,
terpinen -4-ol și α -terpineol (73).

2.7.8 Acțiuni farmacologice

În medicina tradițională, lemnul dulce este utilizat pentru acțiunea sa
laxativă, emenagogă, antivirală, demulcentă și expectorantă,
antiinflamatoare, hepatoprotectivă, antiba cteriană , antioxidantă și
imunomodulatoare (75).
În Japonia, glicirizina a fost utilizată pentru mai mult de 60 de ani
pentru tratarea hepatitei cronice C. Un preaparat cu glicirizină, numit
Stronger Neo -Minophagen C (SNMC) a fost utilizat pe scară largă, având
un succes considerabil. În cadrul a două studii clinice, s -a dovedit că
SNMC a scăzut semnificativ nivelul alanin -transaminazei (A LT), aspartat –
transaminazei (AST) și gama -glutamiltransferazei (GGT), simultan
ameliorân d necroza și leziunile inflamatorii de la nivelul ficatului (76).

2.8 Afecțiuni gastro -intestinale

Zingiber officinale Roscoe

2.8.1 Încadrare sistematică
REGNUL: Plantae
SUBREGNUL: Cormobionta
ÎNCRENGĂTURA: Spermatophyta
SUBÎNCRENGĂTURA: Magnoliophytina
CLASA: Magnoliopsida
SUBCLASA: Zingiberidae
ORDINUL: Zingiberales
FAMILIA: Zingiberaceae
GENUL: Zingiber
SPECIA: Zingiber officinale Roscoe (Ghimbir) (14, 77) .

44

Fig. 21: Rizomul proaspăt al speciei Zingiber officinale Roscoe (77).

2.8.2 Descriere botanică

Zingiber officinale Roscoe , denumit popular ghimbir, este utilizat în
întreaga lume ca și condiment în produsele alimentare. Este originar din
Asia tropicală și este cultivat în zonele tropicale din Australia, Brazilia,
China, India, Jamaica, Africa de Vest și unele zone ale State lor Unite ale
Americii (78).
Zingiber officinale este o plantă ierboasă, perenă, care ajunge la o
înălțime de 90 cm (78). Tulpina este frunzoasă, groasă, de aproximativ 60
cm înălțime. Frunzele sunt lanceolate, au aproximativ 20 cm lungime și
1.5-2 cm lățime. Rizomul este tuberos, ramificat , robust și aromat, de
culoare albă sau gălbuie până la brun (77).
Produsul medicamentos este constitut din rizomii (Fig. 21) speciei
Zingiber officinale (78).

2.8.3 Compoziție chimică

Componentele active principale identificate în rizomii proaspeți de
ghimbir sunt gingerolii. Percepția senzorială a ghimbirului provine din două
grupe distincte de compuși chimici, uleiuri volatile și compuși non -volatili
iuți. Componentele uleiului volatil din ghimbir conține în princip al
hidrocarburi sescviterpene , predominant zingiberen (Fig. 22) (35%),
curcumen (18%) și farnesen (10%). Multe dintre aceste componente ale
uleiului volatil contribuie la aroma și gustul distinct al ghimbirului (11).

45
Compușii iuti non -volatili includ ginger oli, shogaoli și zingerona și
produc o senzație ―fierbinte‖ în cavitatea bucală. Gingerolii,o serie de
omologi chimici diferențiați în funcție de lungime lanțului lor neramificat, au
fost identificați ca fiind componentele active maj oritare în rizomul proaspăt.
Shogaolii sunt forma deshidratată a gingerolilor și sunt constituenții iuți
care predomină în rizomii uscați de ghimbir (11).

Fig. 22: Zin giberen (20).

Ghimbirul mai conține lipide, ceruri, carbohidrați, vitamine și minerale.
Rizomii de ghimbir conțin, de asemenea, o enzimă proteolitică numită
zingibaină (11).

2.8.4 Acțiuni farmacologice

Ghimbirul are numeroase acțiuni farmacologice, printre care
antioxidantă, an tiemetică, antiinflamatoare, antimcrobiană, antivirală,
antitusivă, antipiretică, imunomodulatoare și hipocolesterolemiantă (78).
În medicina tradițională Ayurvedică ghimbirul este utilizat pentru a
trata numeroase afecțiune, și anume: tuse, indigestie, pierdere poftei de
mâncare, balonare, greță, vomă, reacții alergice, răceală, febră, tulburări
respiratorii, cefalee și dureri musculare (11).

46
Infecțiile gastro -intestinale sunt foarte frecvente la pacienții infectați
cu HIV sau la cei cu SIDA, iar prezentarea clinică comună a acestor infecții
este diareea. Rapoartele indică faptul că diareea apare la 30 -60% dintre
pacienții cu SIDA din țările dezvoltate și în aproximativ 90% la pacienții din
țările în curs de dezvoltare. Episoadele de diaree pot fi acute, intermitente
sau rec urente și in unele cazuri, pot fi cronice și severe . La pacienții HIV
seropozitivi ca re au avut diaree, bacteriile cel mai frecvent izolate au fost
E.coli , Proteus spp. și Pseudomonas spp (8).
Ghimbirul are acțiune antimicrobiană atât asupra bacteriilo r gram
pozitive cât și asupra celor gram negative. Acesta inhibă creșterea
speciilor Escherichia coli , Proteus spp., Staphylococci , Streptococci și
Salmonella . Ghimbirul are și activitate antifungică, inhibând Aspergillus
spp., Mycoderma spp., Lactobacillu s acidophilus și Candida albicans (11).

47
3. Produse farmaceutice

3.1 Garlic (Usturoi) capsule 500 mg

Acțiuni:
– Susține activitatea normală a sistemului cardiovascular
(scăderea sintezei LDL -colesterolului și a colesterolului total,
menținerea valorilor normale a presiunii arteriale) (79).
– Protejează ficatul împotriva acumulării de lipide .
– Fluidifică și elimină secrețiile bronșice .
– Îmbunătățește răspunsul imunitar .
– Protejează celulele împotriva stresului oxidativ indus de radicalii
liberi de ox igen (79).

Compoziție: extract standardizat din bulbi de usturoi ( Allium sativum )
500mg/capsulă (6 mg alicină) (Fig. 23) (79).

Mod de ad ministrare: 1 capsulă/zi cu 200 ml de apă (79).

Fig. 23: Garlic (Usturoi ) capsule 500 mg (79).

48
3.2 Fibrolax Psyllium plicuri

Fibrolax Psyllium (Fig. 24) contribuie la ameliorarea tulburărilor
sistemului digestiv (constipație, ba lonare, flatulență, diaree), reduce
absorbția grăsimilor la nivel intestinal și contribuie la menținerea nivelului
normal al colesterolului total, a trigliceridelor și a glicemiei (80).

Compoziție : pulbere din coji de semințe de Psyllium ( Plantago ovata )
(80).

Mod de administrare: un plic/zi. Pulberea se amestecă într -un pahar
cu apă și se administreză oral. Se recomandă consumul a 2 litri de apă pe
zi (80).

Fig. 24: Fibrolax Psyllium (80).

49
3.3 Curcumin 95 capsule 500 mg

Curcumin 95 (Fig. 25) contribuie la:
– Îmbunătățirea diviziunii celulare normale.
– Echilibrarea sistemului imunitar.
– Reducerea tumefierilor, roșeții și durerii la nivelul articulațiilor.
– Reducerea speciilor reactive de oxigen.
– Stimularea sintezei și eliminării bilei (79).

Compoziție: 500 mg/capsulă extract concentrat din rădăcină de
Curcuma longa (Curcumin C3 Complex) (79).

Mod de administrare: 1 capsulă/zi (79).

Fig. 25: Curcumin 95 (79).

50
3.4 Astragalus Root capsule 470 mg

Astragalus Root (Fig. 26) contribuie la:
– Echilibrarea sistemului imunitar și reglarea nivelului
imunoglobulinelor IgA și IgG.
– Reducerea efectelor secundare ale chimio – și radioterapiei.
– Îmbunătățirea func țiilor timusului și ale splinei.
– Reducerea nivelului transaminazelor.
– Reducerea depunerii colesterolului pe peretele vascular (79).

Compoziție: 470 mg/capsul ă extract din rădăcină de Astragalus
membranaceus (79).

Mod de administrare: 3 capsule de 2 ori/zi (79).

Fig. 26: Astragalus Root (79).

51
3.5 Ashwagandha capsule 500 mg

Ashwagandha (Fig. 27) contribuie la:
– Funcționarea normală a sistemului imunitar.
– Funcționarea normală a sistemului nervos.
– Reducerea stresului oxidativ.
– Menținerea nivelului normal al hormonilor tiroidieni (79).

Compoziție: 500 mg/capsulă extract standardizat din rădăcină de
Ashwagandha ( Withania somnifera ), din care 20 mg withanolide (79).

Mod de adm inistrare: 1 capsulă de 2 -3 ori/zi cu 200 ml de apă (79).

Fig. 27: Ashwagandha (79).

52
3.6 Melissa comprimate 200 mg

Melissa officinalis (Roini ța) reglează activitatea sistemului nervos,
diminuând manifestările asociate stresului și asigurând o stare de bine.
Eficiența produsului Melissa Alevi a (Fig. 28) a fost dovedită prin
numeroase studii, constatându -se o diminuare semnificativă a
manifestărilor asociate stresului după două săptămâni (81).

Acțiuni:
– Ajută la inducerea relaxării, a confortului psihic și susține somnul
profund și odihnitor.
– Contribuie la diminuarea stărilor depresive și anxioase, a
iritabilității și a nervozității (81).

Compoziție: 200 mg/comprimat extract din partea aeriană a speciei
Melissa officinalis (81).

Mod de administrare: 1 comprimat de 2 -3 ori pe zi (81).

Fig. 28: Melissa Alevia (81).

53
3.7 Silimarina comprimate 300 mg

Produsul Silimarina Alevia (Fig. 29) are acțiune hepatoprotectoare,
hepatoregeneratoare, antioxidantă și stimulează fluxul biliar. Contribuie la
funcționarea normală a ficatului și îl protejează în afecțiuni hepatice cronice
(ciroză, hepatite, al te afecțiuni hepatice) (81).

Compoziție: 300 mg/comprimat extract standardizat de Silybum
marianum (80% silimarină, 30% silibină) (81).

Mod de administrare: 1 comprimat o dată sau de două ori pe zi (81).

Fig. 29: Silimarină 300 mg Alevia (81).

54
3.8 Ginger Root (Ghimbir) capsule 250 mg

Ginger Root (Fig. 30) contribuie la :

– Reducerea stării de greață și a vomei de diferite etiologii (rău de
mișcare, de înălțime, indigestie, chimioterapie).
– Reducerea hipersecreției acide, a colicilor și a meteorismului.
– Reducerea durerilor intestinale, uterine și osteoarticulare.
– Menținerea te nsiunii arteriale normale.
– Reducerea simptomelor răcelii (79).

Compoziție: 250 mg/ capsulă extract standardizat din rădăcină de
Ghimbir ( Zingiber officinale ) (12.5 mg gingerol) (79).

Mod de administrare: o capsulă/zi cu 200 ml de apă (79).

Fig. 30: Ginger Root (79).

55
Concluzii

Sindromul imunodeficienței umane (SIDA) este o boală cronică
produsă de virusul imunodeficienței umane (HIV) și are patru stadii: infecția
primară cu seroconversie, infecția asimptomatică cronică latentă,
limfadenopatia persistentă și SIDA. SIDA apare la 5 -7 ani de la infectare,
iar principal ele simptome sunt: febră, diaree , scădere în greutate, infecții cu
microorganisme oportuniste, sarcom Kapossi, boala evoluând spre deces.
La finalul anului 2015, în România s -au înregistrat 13766 persoane
infectate HIV/SIDA, 168 de decese, în acest an fiind depistate 698 cazuri
noi HIV/SI DA.
Tratamentul de elecție este terapia antiretrovirală combinată
divergentă, cunoscut sub denumirea HAART (highly active antiretroviral
therapy). Acesta diminuă încărcătura virală, efectul antiviral fiind de lungă
durată.
Fitoterapia reprezintă una dintre terapiile alternative cel mai des
folosită de către persoanele cu HIV/SIDA. Utilizarea produselor vegetale se
poate face pentru tratarea simptomelor bolii sau a reacțiilor adverse
produse de terapia antiretrovirală.
Pentru stimularea și întărirea s istemului imunitar se pot utiliza
numeroase plante medicinale și anume: Withania somnifera , Astragalus
membranaceus , Panax ginseng , Glycyrrhiza glabra și Echinacea purpurea .
Unul dintre efectele adverse ale HAART este hipercolesterolemia, iar
pentru trat area acesteia se pot utilza principiile active din Allium sativum și
Plantago ovata .
Infecțiile cu microorganisme oportuniste sunt foarte comune în rândul
pacienților cu HIV/SIDA, prevenirea și tratamentul acestora putându -se
face cu Allium sativum , Astragalus membranaceus , Hydrastis canadensis ,
Sanguinaria canadensis , Azadirachta indica , Sambucus nigra și
Glycyrrhiza glabra .
Pentru stimularea apetitului se poate utiliza Withania somnifera , iar
pentru diferite tulburări psihice precum anxietatea sau stre sul cele mai
indicate sunt Withania somnifera , Melissa officinalis și Panax ginseng .
Silybum marianum și Glycyrrhiza glabra se utilizează pentru acțiunea
lor hepatoprotectoare și hepatoregeneratoare.
Utilizarea produselor vegetale de către persoanele cu HIV/SIDA
trebuie să se facă cu precauție deoarece s -a demonstrat că unele plante
scad eficiența tratamentul antiviral. S -a demonstrat că sunătoarea
(Hypericum perforatum ) reduce concentrațiile plasmatice ale
saquinavirului și ale indinavirului, iar usturo iul (Allium sativum ) reduce
concentrațiile plasmatice ale saquinavirului cu cel puțin 50%.

56

57
Bibliografie

1. Mahomoodally MF, Ragoo L, Sreekeesoon PD, Suroowan S, Khedoo
ZM. The potential of complementary and alternative medicines in the
management of HIV infection and related complications. Spatula DD.
2013;3(4):127 -40.
2. Kaur R, Kharb R. Anti -HIV potential of medicinally important plants.
International Journal of Pharma and Bio Sciences. 20 11;2(3):387 -98.
3. Kanta V, Unnati S, Ritu M. A review on: AIDS and herbal remedies.
IJRAP. 2011;2(6):1709 -13.
4. Junie LM. Infecții bacteriene, virale, parazitare, fungice. II ed. Cluj –
Napoca: Editura Medicală Universitară "Iuliu Hațieganu" Cluj -Napoca;
2011. 150 -7 p.
5. Cernescu C. Virusologie medicală. București: Editura Medicală; 2012.
249-64 p.
6. Fanales -Belasio E, Raimondo M, Suligoi B, Buttò S. HIV virology and
pathogenetic mechanisms of infection: a brief overview. Annali dell'Istituto
superiore d i sanita. 2010;46(1):5 -14.
7. Toader M, Neacșu D, Oprea A, Șerbănică A, Drăghici M, Mitrea V, et
al. Infecția HIV/SIDA la copil – o problemă specială. Revista Română de
Boli Infecțioase. 2016;XIX(2):59 -63.
8. Thate RN, Deotale V. Bacterial and parasitic et iological agents in HIV
seropositive diarrhoea cases. International Journal of Biomedical and
Advance Research. 2014;5(10):523 -6.
9. Maniu CL, Cadariu AA. Epidemiological Characteristics of HIV/AIDS
Pandemic in Romania. Applied Medical Informatics. 2010;27 (4):31 -8.
10. ***. Evoluția infecției HIV/SIDA în România – 31 decembrie 2015
[Internet]. [Accesat la data: 13.07.2016].Disponibil la:
http://www.cnlas.ro/date -statistice.html .
11. Gupta SK, Sharma A . Medicinal properties of Zingiber officinale
Roscoe -A Review. Journal of Pharmacy and Biological Sciences.
2014;9(5):124 -9.
12. Saunders PR. A Practical Guide to Herbal Therapies for People
Living with HIV [Internet]. [Accesat la data: 02.07.2016].Disponi bil la:
http://www.catie.ca/ .
13. ***. USDA Plants Database [Internet]. [Accesat la data:
15.06.2016].Disponibil la: www.plants.usda.gov .
14. Ciocârlan V. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et
Spermatophyta. II ed. București: Editura CERES; 2000.
15. Pendbhaje NS, Narang AP, Pathan SM, Raotole SA, Pattewar SV.
Ethnopharmacoloy, pharmacognosy and phytochemical profile of Allium
sativum L.: a review. Pharmacologyonline. 2 011;2:845 -53.

58
16. Stănescu U, Hăncianu M, Cioancă O, Aprotosoaie AC, Miron A.
Plante medicinale de la A la Z. II ed. Iași: Polirom; 2014. 39 -40 p.
17. Tămaș M. Botanică farmaceutică. Cluj -Napoca: Editura Medicală
Univ. "Iuliu Hațieganu"; 1999.
18. Londhe V P, Gavasane AT, Nipate SS, Bandawane DD, Chaudhari
PD. Role of garlic ( Allium sativum ) in various diseases: an overview.
Journal of pharmaceutical research & opinion. 2011;1(4):129 -34.
19. Rahman MM, Fazlic V, Saad NW. Antioxidant properties of raw garlic
(Allium sativum ) extract. International Food Research Journal.
2012;19(2):589 -91.
20. ***. PubChem [Internet]. [Accesat la data: 20.06.2016].Disponibil la:
https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/ .
21. Yusuf OK, B ewaji CO. Evaluation of essential oils composition of
methanolic Allium sativum extract on Trypanosoma brucei infected rats.
Research in Pharmaceutical Biotechnology. 2011;3(2):17 -21.
22. Madgulkar AR, Rao MRP, Warrier D. Characterization of Psyllium
(Plantago ovata ) polysaccharide and its uses. Springer International
Publishing. 2014:1 -17.
23. Karimzadeh G, Omidbaigi R. Growth and seed characteristics of
isabgol ( Plantago ovata Forsk) as influenced by some environmental
factors. J Agric Sci Technol. 2004;6 :103-10.
24. Qaisrani TB, Qaisrani MM, Qaisrani TM. Arabinoxylans from psyllium
husk: A review. Journal of Environmental and Agricultural Sciences.
2016;6:33 -9.
25. Verma A, Mogra R. Psyllium ( Plantago ovata) Husk: A Wonder Food
for Good Health. Internatio nal Journal of Science and Research (IJSR).
2015;4(9):1581 -5.
26. Majmudar H, Mourya V, Devdhe S, Chandak R. Pharmaceutical
Applications of Ispaghula Husk: Mucilage. Int J Pharm Sci Rev Res.
2013;18(1):49 -55.
27. Li S, Yuan W, Deng G, Wang P, Yang P, Aggar wal BB. Chemical
composition and product quality control of turmeric ( Curcuma longa L.).
Pharmaceutical Crops. 2011;2:28 -54.
28. Nahak G, Sahu RK. Evaluation of antioxidant activity in ethanolic
extracts of five Curcuma species. International Research Jour nal of
Pharmacy. 2011;2(12):243 -8.
29. Wasim A, Hasan A, Ansari A, Tarannum T. Curcuma longa Linn. – A
Review. Hippocratic Journal of Unani Medicine. 2010;5(4):179 -90.
30. Kumar A, Dora J, Singh A. A review on spice of life Curcuma longa
(turmeric). Intern ational Journal of Applied Biology and Pharmaceutical
Technology. 2011;2(4):371 -9.

59
31. Nasri H, Sahinfard N, Rafieian M, Rafieian S, Shirzad M, Rafieian –
Kopaei M. Turmeric: A spice with multifunctional medicinal properties. J
HerbMed Pharmacol. 2014;3(1):5 -8.
32. Ikpeama A, Onwuka G, Nwankwo C. Nutritional Composition of
Tumeric ( Curcuma longa ) and its Antimicrobial Properties. International
Journal of Scientific & Engineering Research. 2014;5(10):1085 -9.
33. Akram M, Uddin S, Ahmed A, Usmanghani K, Hannan A, Mohiuddin
E, et al. Curcuma longa and curcumin: a review article. Rom J Biol -Plant
Biol. 2010;55(2):65 -70.
34. Ungphaiboon S, Supavita T, Singchangchai P, Sungkarak S,
Rattanasuwan P, Itharat A. Study on a ntioxidant and antimicrobial activities
of turmeric clear liquid soap for wound treatment of HIV patients.
Songklanakarin Journal of Science and Technology. 2005;27(2):569 -78.
35. Xu B, Han P, Dong S, Qi J, Feng H, Zi L, et al. Anti -proliferative effect
of astragalosides on human gastric cancer SGC -7901 cells. Biomedical
Research. 2016;27(1):263 -7.
36. Geetha RV, Lakshmi T, Roy A. A Review on Nature’s Immune
Boosters. International Journal of Pharmaceutical Sciences Review and
Research. 2012;13(1):43 -52.
37. Kemper KJ, Small R. Astragalus ( Astragalus membranaceous ).
Longwood Herbal Task Force. 1999;3:1 -18.
38. Agyemang K, Han L, Liu E, Zhang Y, Wang T, Gao X. Recent
Advances in Astragalus membranaceus Anti-Diabetic Research:
Pharmacological Effects of Its Ph ytochemical Constituents. Evidence –
Based Complementary and Alternative Medicine. 2013;2013:1 -9.
39. Denzler K, Moore J, Harrington H, Morrill K, Huynh T, Jacobs B, et al.
Characterization of the Physiological Response following In Vivo
Administration of Astragalus membranaceus . Evidence -Based
Complementary and Alternative Medicine. 2016;2016:1 -13.
40. Bloodroot ( Sanguinaria canadensis) [Internet]. [Accesat la data:
18.06.2016].Disponibil la: http://2bnth ewild.com/plants/H261.htm .
41. Predny ML, Chamberlain JL. Bloodroot ( Sanguinaria canadensis ): an
annotated bibliography. 2005:1 -8.
42. Oniga I. Farmacognozie.Alcaloizi. Cluj -Napoca: Editura Medicală
Universitară "Iuliu Hațieganu"; 2001. 90 -1 p.
43. Serafim TL, Matos JA, Sardão VA, Pereira GC, Branco AF, Pereira
SL, et al. Sanguinarine cytotoxicity on mouse melanoma K1735 -M2 cells —
Nuclear vs. mitochondrial effects. Biochemical Pharmacology.
2008;76(11):1459 -75.

60
44. Mahady GB, Pendland SL, Stoia A, Chadwick LR. In vitro
susceptibility of Helicobacter pylori to isoquinoline alkaloids from
Sanguinaria canadensis and Hydrastis canadensis . Phytotherapy
Research. 2003;17(3):217 -21.
45. Kaur K, Kaur R, Kaur H, Kaur S. A Comprehensive Review:
Sambucus nigra. Linn. B iolife. 2014;2(3):941 -8.
46. Bojor O, Pop M. Fitoterapia în folosul tuturor. București: Editura
Medicală; 2010. 265 -7 p.
47. Stănescu U, Hăncianu M, Cioancă O, Aprotosoaie AC, Miron A.
Plante medicinale de la A la Z. II ed. Iași: Editura Polirom; 2014. 539 -43 p.
48. Mohammadsadeghi S, Malekpour A, Zahedi S, Eskandari F. The
antimicrobial activity of elderberry ( Sambucus nigra L) extract against gram
positive bacteria, gram negative bacteria and yeast. Research Journal of
Applied Sciences. 2013;8(4):240 -3.
49. ***. Sambucus nigra (Elderberry). Alternative Medicine Review.
2005;10(1):51 -5.
50. Geetha RV, Roy A, Lakshmi T. Nature`s Weapon Against Urinary
Tract Infections. Int J Drug Dev & Res. 2011;3(3):85 -100.
51. Oniga I. Farmacognozie.Alcaloizi. Cluj -Napoca: Editura Medicală
Universitară "Iuliu Hațieganu" Cluj -Napoca; 2001. 87 -8 p.
52. Burges SM, Valentine DH, Webb DA. Flora Europaea : Cambridge
University Press; 2010.
53. Asmi S, Lakshmi T. Therapeutic aspects of goldenseal. International
Research Journal of Pharmacy. 2013;4(9):41 -3.
54. Oniga I. Farmacognozie. Compuși terpenici naturali. Cluj -Napoca:
Editura Medicală Universitară "Iuliu Hațieganu" Cluj -Napoca; 2007. 98 -9 p.
55. Uddin Q, Samiulla L, Singh V, Jamil S. Phytochemical and
pharmacological profile o f Withania somnifera Dunal: a review. Journal of
Applied Pharmaceutical Science. 2012;2(1):170 -5.
56. Singh G, Sharma P, Dudhe R, Singh S. Biological activities of
Withania somnifera . Annals of Biological Research. 2010;1(3):56 -63.
57. Muñoz -Valenzuela S, Ibarra -López AA, Rubio -Silva LM, Valdez –
Dávila H, Borboa -Flores J. Neem tree morphology and oil Content. Issues
in new crops and new uses. 2007.
58. Stănescu U, Hăncianu M, Cioancă O, Aprotosoaie AC, Miron A.
Plante medicinale de la A la Z. II ed. Iași: Ed itura Polirom; 2014. 96 -8 p.
59. Asif M. A review on Spermicidal activities of Azadirachta indica .
Journal of Pharmacognosy and Phytochemistry. 2013;1(5):61 -79.
60. Adyanthaya S, Pai V, Jose M. Antimicrobial potential of the extracts
of the twigs of Azadirachta indica (Neem): an in vitro study. Journal of
Medicinal Plants Studies. 2014;2(6):53 -7.

61
61. Hashmat I, Azad H, Ajij A. Neem ( Azadirachta indica A. Juss) – A
Nature's Drugstore: An overview. International Research Journal of
Biological Sciences. 2012;1(6):76 -9.
62. Zarei A, Changizi -Ashtiyani S, Taheri S, Hosseini N. A brief overview
of the effects of Melissa officinalis L. extract on the function of various body
organs. Zahedan Journal of Research in Medical Sciences. 2015;17(7):29 –
34.
63. Moradkhani H, Sargsyan E, Bibak H, Naseri B, Sadat -Hosseini M,
Fayazi -Barjin A, et al. Melissa officinalis L., a valuable medicine plant: A
review. Journal of Medicinal Plants R esearch. 2010;4(25):2753 -9.
64. Stănescu U, Hăncianu M, Cioancă O, Aprotosoaie AC, Miron A.
Plante medicinale de la A la Z. II ed. Iași: Editura Polirom; 2014. 387 -8 p.
65. Fermino BL, Khalil NM, Bonini JS, Pereira RP, da Rocha JBT, da
Silva WCFN. Anxiolyt ic properties of Melissa officinalis and associated
mechanisms of action: A review of the literature. African Journal of
Pharmacy and Pharmacology. 2015;9(3):53 -9.
66. Alemardan A, Karkanis A, Salehi R. Breeding Objectives and
Selection Criteria for Milk T histle [ Silybum marianum (L.) Gaertn.]
Improvement. Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj -Napoca.
2013;41(2):340 -7.
67. Shaker E, Mahmoud H, Mnaa S. Silymarin, the antioxidant
component and Silybum marianum extracts prevent liver damage. Food
and Chemi cal Toxicology. 2010;48(3):803 -6.
68. Abed IJ, Al -Moula R, Abdulhasan GA. Antibacterial Effect of
Flavonoids Extracted from Seeds of Silybum marianum against Common
Pathogenic Bacteria. World Journal of Experimental Biosciences.
2015;3(1):36 -9.
69. Elwekee l A, Elfishawy A, AbouZid S. Silymarin content in Silybum
marianum fruits at different maturity stages. Journal of Medicinal Plants
Research. 2013;7(23):1665 -9.
70. Hanganu D. Farmacognozie. Materii prime naturale cu compuși
aromatici. Cluj -Napoca: Editura Medicală Universitară "Iuliu Hațieganu";
2005. 183 -7 p.
71. Hadaruga DI, Hadaruga NG. Antioxidant activity of hepatoprotective
Silymarin and Silybum marianum L. extract. Chem Bull "POLITEHNICA"
Univ (Timisoara). 2009;54(2):104 -7.
72. Pilat L, Mihali C, He rman H, Popescu C, Turcus V, Ardelean A, et al.
Pharmacology of Silybum marianum and its active constituents.
Therapeutic activity – Part 1. Jurnal Medical Aradean. 2011;XIV(2):25 -33.
73. Damle M. Glycyrrhiza glabra (Liquorice) – a potent medicinal herb.
International Journal of Herbal Medicine. 2014;2(2):132 -6.

62
74. Roshan A, Verma NK, Kumar CS, Chandra V, Singh DP, Panday MK.
Phytochemical constituent, pharmacological activities and medicinal uses
through the millenia of Glycyrrhiza glabra Linn: A review. International
Research Journal of Pharmacy. 2012;3(8):45 -55.
75. Sharma V, Agrawal RC. Glycyrrhiza glabra : A plant for the future.
Mintage Journal of Pharmaceutical & Medical Sciences. 2013;2(3):15 -20.
76. Parvaiz M, Hussain K, Khalid S, Hussnain N, Iram N , Hussain Z, et al.
A Review: Medicinal importance of Glycyrrhiza glabra L.(Fabaceae
Family). Global Journal of Pharmacology. 2014;8(1):8 -13.
77. Imtiyaz S, Rahman K, Sultana A, Tariq M, Chaudhary SS. Zingiber
officinale Rosc.: A traditional herb with medi cinal properties. TANG
[Humanitas Traditional Medicine]. 2013;3(4):1 -7.
78. Mishra RK, Kumar A, Kumar A. Pharmacological activity of Zingiber
officinale . International Journal of Pharmaceutical and Chemical Sciences.
2012;1(3):1422 -7.
79. ***. Secom [Inter net]. [Accesat la data: 20.07.2016].Disponibil la:
https://secom.ro/ .
80. ***. Laboratoarele Remedia [Internet]. [Accesat la data:
21.07.2016].Disponibil la: https://www .laboratoareleremedia.ro/ .
81. ***. Alevia [Internet]. [Accesat la data: 21.07.2016].Disponibil la:
https://www.alevia.com.ro/ .