Mari curente ale psihologiei. Psihanaliza Iordache Catalina Adeliné Anul I, ID Grupa: 2 1 Psihanaliza este o școală de gândire fondată de Sigmund… [618424]

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
Facultatea de Psihologie

Referat Istoria Psihologiei

Mari curente ale psihologiei. Psihanaliza

Iordache Catalina Adeliné
Anul I, ID
Grupa: 2

1
Psihanaliza este o școală de gândire fondată de Sigmund Freud. Această școală de gândire
a subliniat influența minții inconștiente asupra comportamentului.
Freud este c ea mai faimoasă figură a psihologiei, de asemenea, unul dintre cei mai influenți și
controversați gânditori ai secolului al XX -lea. Lucrările și teoriile lui Sigmund Freud au ajutat la
modelarea părerilor noastre despre copilărie, personalitate, memorie, sexualitate și terapie. Alți
gânditori majori au contribuit la o muncă care a crescut din moștenirea lui Freud, în timp ce alții
au dezvoltat noi teorii în afa ra opoziției față de ideile sale.
Teoriile lui Freud au avut o influență enormă, dar au fost supuse unor critici considerabile atât în
prezent , cât și în timpul vieții sale.
În teoria freudiană, mintea umană este structurată în două părți principale: mint ea
conștientă și mintea inconștientă. Freud a crezut că suntem conștienți doar de o mică parte din
activitatea minții noastre și că cea mai mare parte a acesteia rămâne ascunsă de noi în
inconștientul nostru. Informațiile din inconștient ne afectează compo rtamentul, deși nu suntem
conștienți de acest lucru.
Mintea conștientă include toate lucrurile pe care le cunoaștem sau le putem aduce cu ușurință în
cunoștință.
Mintea inconștientă, pe de altă parte, include toate lucrurile din afara conști inței noastre – toate
dorințele secrete , speranțele, și amintirile care se află în afara conștiinței , dar continuă să
influențeze comportamentul.
Freud a comparat mintea cu un aisberg. Vârful aisbergului care este de fapt vizibil deasupra apei
reprezintă doar o mică par te a minții, în timp ce întinderea imensă a gheții ascunse sub apă
reprezintă inconștientul mult mai mare.
Potrivit lui Freud, inconștientul conține lucruri care pot fi neplăcute sau chiar inacceptabile din
punct de vedere social. Deoarece aceste lucruri a r putea crea dureri sau conflicte, ele sunt
îngropate în inconștient , reprimate . În timp ce aceste gânduri, amintiri și îndemnuri pot fi în afara
conștiinței noastre, ele continuă să influențeze modul în care gândim, acționăm și ne comportăm .

2
Mintea inconș tientă a jucat un rol critic în toate teoriile lui Freud și a considerat că visele
sunt una dintre căile cheie de a trage o concluzie asupra a ceea ce se află în afara conștientului
nostru . El a numit visele "drumul regal către inconștient" și a crezut că examinând visele, el putea
vedea cum funcționează acesta . Freud credea că visele erau în esență o formă de împlinire a
dorinței. Luând gânduri, sentimente și dorințe inconștiente și transformându -le în forme mai puțin
amenințătoare, oamenii pot reduce anxi etatea eului.
Dacă din preconștient informațiile pot fi actualizate cu un efort mai mic, inconștientul necesită o
abordare prin mijloace speciale, cum sunt hipnoza, asociația liberă, visele, erorile involuntare.
De asemenea, el a propus ca personalitatea să fie alcătuită din trei elemente -cheie, id -ul,
ego-ul și superego -ul. ID-ul este partea inconștientă, care este reprezentat ă de insti ctele primitive .
Eul, care are elemente conștiente și inconștiente, este partea rațională și rezonabilă a
personalității . Rolul său este acela de a menține legătura cu lumea exterioară pentru a menține
persoana în contact cu societatea și pentru a face acest lucru mediază tendințele conflictuale
dintre id și superego.
Superego este conștiința unei persoane, care se dezvoltă devreme în viață și este învățată de la
părinți, profesori și alți adulți din jur . Ca și eul, super ego-ul are elemente conștiente și
inconștiente. Când toate cele trei părți ale personalității sunt în echilibru dinamic, individul este
considerat a fi sanatos mental. Cu toate acestea, dacă eul nu poate să medieze între id și superego,
se crede că un dezechilib ru apare sub formă de suferință psihologică.
Un mecanism de apărare este o strategie pe care eul o folosește pentru a se proteja de anxietate.
Aceste inst rumente defensive acționează pentru a preveni ca aspectele neplăcute sau tulbu ratoare
ale inconștientu lui să intre în conștiință. Când ceva pare prea copleșitor sau chiar
necorespunzător, mecanismele de apărare ajută la păstrarea informațiilor în contact cu conștiința
pentru a minimiza stresul.
Freud a crezut, de asemenea, că o mare parte a comportamentulu i uman a fost motivată de
două instincte de conducere: instinctele de viață și instinctele morții. Instincțiile de viață sunt cele
care se referă la o nevoie de bază pentru supraviețuire, reproducere și plăcere. Acestea includ
lucruri precum nevoia de hran ă, adăpost, iubire și sex. El a sugerat, de asemenea, că toți oamenii
au o dorință inconștientă de moarte, despre care se referă ca instinctele morții.

3
Teoriile lui Freud au pus de asemenea un mare accent pe dezvoltarea sexuală. Freud a
crezut că fiecare dintre noi trebuie să treacă printr -o serie de etape în timpul copilăriei și că, dacă
nu avem o îngrijire adecvată într -o anumită etapă, putem rămâne blocați sau fixați în acea etapă.
Modelul psiho sexual de dezvoltare al lui Freud include cinci e tape: oral , anal, falic, latent și
genital . Potrivit lui Freud, eforturile de căutare a plăcerii copiilor se concentrează pe o zonă
diferită a c orpului, numită zonă erogenă, în fiecare dintre aceste cinci etape.
Finalizarea cu succes a fiecărei etape duce la o pers onalitate sănătoasă ca adult.
Dacă, totuși, un conflict rămâne nerezolvat într -o anumită etapă, individul ar putea rămâne fixat
sau blocat în acel punct de dezvo ltare. O fixare poate implica o obsesie cu ceva legat de faza de
dezvoltare. De exemplu, se consideră că o persoană cu o "fixare orală" este blocată în stadiul oral
al dezvoltării. Semnele unei fixări orale ar putea include o dependență excesivă de
comportamentele orale cum ar fi fumatul, mușcăturile unghiilor sau mâncarea.
Freud a scris și a teoretizat despre o gamă largă de subiecte, inclusiv sex, vise, religie,
femei și cultură. În plus față de teoriile sale profunde privind psihologia umană, el și -a lăsat
amprenta asupra unui număr de indivizi care au devenit unii dintre cei mai mari gândit ori ai
psihologiei. Unii dintre cei mai importanți psihologi care au fost influențați de Sigmund Freud
sunt: Anna Freud , Alfred Adle , Carl Jung , Erik Erikson , Melanie Klein .
Lucrarea sa a provocat o schimbare majoră î n modul în care privim bolile me ntale
sugerând că nu toate problemele psihologice au cauze fiziologice. Convingerea că problemele
mentale ar putea fi rezo lvate prin a vorbi despre ele a ajutat la revoluționarea psihoterapiei.
Activitatea lui Freud oferă o perspectivă asupra unei mișcări import ante în psihologie care a
ajutat la transformarea modului î n care ne gândim la sănătatea me ntală și la modul în care
abordăm tulburările psihologice.
În contrast, oponenții teoriei indică lipsa dovezilor empirice . Una dintre cele mai mari
neajunsuri din teoria lui Freud, pe care autorul nu o investighează , este incapacitatea teoriei de a
explica comportamentele în cultura noastră modernă. În multe sensuri, teoria lui Freud a fost
aplicabilă doar în epoca lui. De asemenea, Freud s -a concentrat asupra dezvo ltării masculine,
întrucât era parte dintr -o epocă dominată de bărbați;

4
Interpretarea viselor a reprezentat una dintre pietrele de temelie ale teoriei lui Freud. El a folosit
visele și interpretările lor ulterioare pentru a aduce conflictul subconștient î n prim plan.
Se menționează clar tehnica fundamentală a asocierii libere în cazurile clinice ale lui Freud.
Încrederea în asocierea liberă și în interpretarea viselor arată o problemă mai mare: lipsa
dovezilor empirice. Știința modernă arată dovezi empiri ce pentru a confirma validitatea oricărei
teorii.
Ideile sale au avut un impact atât de puternic asupra psihologiei, încât a ieșit din munca sa o
întreagă școală de gândire.
Alfred Adler, medic vienez, discipol al lui Freud a constituit în 1911 o școala rivală,
cunoscută sub numele de psihologie individuală. A definit ca dominant în comportamentul uman ,
motivul ascendenței asupra altora , fiind o compensație a complexului neputinței, specific
copilului. Personalitatea este organizată unitar, fiind definită ca „stil de viață”, cu manifestări
bine determinate .
Pentru Adler , copilul nu este dominat sexual de dorințe incestuoase ce trebuie reprimate, ci este
un organism mic și neputincios, ale cărui trebuințe sunt satisfăcute și gestionate de către adulții
puternici. Acesta își dezvoltă pe parcurs un simț al inferiorității față de adulți și tinde spre un
statut de independență. Astfel, accentul se mută, de la instinctele și energiile biologice, la relațiile
sociale din cardul familiei în care crește copilul. Co nflictele esențiale sunt mai curând între
individ și mediu, decât în interiorul individului.
Alfred Adler s -a detașat de Freud, identificând un „instinct al eului”, o „voință de putere” pentru
a atinge sc opuri. Plăcerea este conexă satisfacerii oricărei trebuințe sau disfuncții, fără a se limita
la instinctul sexual.
Carl Jung, psihiatru elvețian, discipolul a lui Freud, a fondat o noua școală de psihanaliză
intitulată psihologie analitică . Jung pune accent pe prezent (conjunctură și simultaneitate –
principiul sincronicității), pe anticiparea viitorului și creativitate; impulsurile primitive vizează la
Jung autorealizarea și împăcarea cu divinitatea.
În timp ce Freud s-a centrat pe energia sexuală (stadii – oral, anal, falic, latent, genital), Jung a
văzut că este vorba de o energie vitală ce se manifestă în forme ce țin de momentele importante

5
pentru supraviețuire: hrănire, sex, autorealizare, comportamente arhetipale etc. Asimilând
concepte și pattern -uri cauzale din fizică, Jung a înțeles posibilitate a schimbărilor și transferurilor
de energie între diferite sisteme psihice. Carl Jung subliniază importanța unor set -uri arhetipe ce
se transmit din generație în gene rație pe calea eredității cerebrale.
Inconștientul nu se constituie numai din tendințe ref ulate, ci și din altele, ce n -au fost niciodată în
planul conștiinței sa u au fost, dar s -au automatizat .
În timp ce unele școli de gândire au dispărut în obscuritate, fiecare a influențat evoluția
psihologiei. Unele școli de psihologie mai recente, inclusi v behaviorismul și psihologia cognitivă,
rămân foarte influente. Astăzi, mulți psihologi nu se aliniază exclusiv la o singură școală de
gândire. În schimb, ele pot lua o abordare mai eclectică, bazându -se pe multe perspective diferite
și medii teoretice.
Problemele emoționale și psihologice, cum ar fi depresia și anxietatea, sunt adesea înrădăcinate în
conflictele dintre mintea conștientă și cea inconștientă Un analist calificat poate contribui la
conștientizarea anumitor aspecte ale inconștientului prin f olosirea unei varietăți de strategii
psihanalitice, cum ar fi analiz a visurilor și asocierea liberă.
Teoriile lui Freud despre stadiile psihosexuale, simbolul inconștientului și visul rămân un
subiect popular printre psihologi și laici, în ciuda faptului că munca lui este privit ă uneori cu
scepticism . Multe dintre observațiile și teoriile lui Freud s -au bazat pe cazuri clinice și studii de
caz, ceea ce a făcut dificilă generalizarea constatărilor sale la o populație mai mare. Cu toate
acestea , teoriile lui Freud au schimbat modul în care ne raportăm la mentalul și comportamentul
uman și a lăsat o amprentă durabilă asupra psihologiei și culturii.
Psihanaliza îi ajută pe oameni să se înțeleagă prin explorarea impulsurilor pe care adesea nu le
recunosc deoarece sunt ascunse în inconștient . Abordările moderne ale terapiei psihanalitice
subliniază o abordare nonjudgmentală și empatică.
Cercetările au demonstrat, de asemenea, că auto -examinarea utilizată în procesul psihanalitic
poate contribui la creșterea emoțională pe termen lung.
În ciuda criticii sale, deoarece conceptele propuse de teoreticienii psihanaliști sunt greu de
măsurat și cuantificat, de aici lipsa dovezilor empirice, psihanaliza a jucat un rol important în

6
dezvoltarea psihologiei. Ea a influ ențat abordarea noastră în tratarea probl emelor de sănătate
mentală și continuă să exercite o influență în psihologie până în prezent.
În timp ce majoritatea teoriilor psihodinamice nu s -au bazat pe cercetarea experimentală,
metodele și teoriile gândirii p sihanalitice au contribuit la dezvol tarea psihologiei experimentale .
Psihanaliza a deschis o nouă viziune asupra bolilor me ntale, sugerând că vorbirea despre
probleme cu un profesionist ar putea ajuta la ameliorarea simptomelor de suferință psihologică.
Acceptarea și popularitatea psihanalizei este evidentă prin existența numeroaselor institute,
organizații și conferințe înființate în întreaga lume, cu accentul pe psihanaliză. Teoria
psihanalizei a fost inovatoare și revoluționară și, în mod evident, a re zistat testului timpului.
Unele studii sugerează că psihanaliza poate fi eficientă în tratamentul depresiei,
dependenței de droguri și tulburării de panică, psihanaliz a putând fi la fel de eficientă ca și alte
abordări terapeutice , însă terapia psihanalit ică necesită adesea o investiție de timp, bani și efort,
fiind, în general, o formă de terapie pe termen lung. Trăim într -o perioadă în care oamenii caută
rezultate rapide și abordări care dau efect în zile, săptămâni sau luni – terapia psihanalitică
impli că adesea un client și un terapeut care explorează probleme pe o perioadă de ani.
Prin urmare, susțin că psihanaliza este o teorie care nu trebuie ignorată. Deoarece
psihanaliza a fost dezvoltată acum un secol și este încă considerată a fi o metodă credib ilă și
eficientă de tratare a bolilor psihice, susțin că cel puțin părți semnificative ale teoriei sunt exacte.
Consider că psihanaliza este cuprinzătoare, poate fi aplicată în mod practic și conține argumente
valabile. Ea a favorizat interesul pentru dezvoltarea umană emoțion ală și psihologică urmărită de
la o vârstă fragedă. Omul poate fi văzut dintr -un punct de vedere mult mai holistic, pe măsură ce
privim teoria psihanalitică, care combină funcționarea interioară a minții și încercările de a le
explica în contextul unui mediu social dinamic.
Nu există nicio îndoială că psihanaliza, atât ca abordare terapeutică, cât și ca o perspectivă
teoretică, și -a pus amprenta asupra psihologiei. În trecut, psihologii s -au identificat adesea
exclusiv cu o singură școală de gândire. Astăzi, majoritatea psihologilor se bazează pe idei și
teorii din diferite școli, mai degrabă decât pe o singură perspectivă.

7
Bibliografie

1. Ion Mânzat, Istoria universală a psihologiei , Edit. Printech, București, 2000
2. Rita L.Atkinson, Richard C.Atkinson,Edward E.Smith,Daryl J.Bem, Editura Tehnica,
Introducere în psihologie, 2003
3. Mielu Zlate, Introducere în psihologie , Edit. Polirom, Iași, 2000