CONF . UNIV . DR. S ORIN BRÎNDESCU ADRIAN -EDUARD IVAN [618394]

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ:
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR: ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ:
EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

ISTORIA FOTBALULUI BĂNĂȚEAN
1899 -1989

COORDONATOR: ABSOLVENT: [anonimizat]. UNIV. DR. SORIN BRÎNDESCU ADRIAN -EDUARD IVAN

TIMIȘOARA
2019

CUPRINS
CAP. I PARTEA INTROD UCTIVĂ – 1 –
1.1 Importanța și actualitatea temei – 1 –
1.2 Motivația alegerii temei – 4 –
CAP. II FUNDAMENTAREA TEORETICO -ȘTIINȚIFIC Ă A LUCRĂRII – 7 –
2.1 Istoria fotbalului – 7 –
2.2 Începuturile fotbalului în Banat – 11 –
2.3 Primele echipe de fotbal și evoluția până la Primul Război Mondial – 15 –
2.4 Fotbalul bănățean în perioada interbelică – 17 –
2.5 Fotbalul bănățean în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – 28 –
2.6 Fotbalul bănățean între anii 1945 -1989 – 31 –
CAP. III. ORGANIZARE A ȘI DESFĂȘURAREA CE RCETĂRII – 38 –
CONCLUZII – 41 –
BIBLIOGRAFIE – 43 –
WEBOGRAFIE – 44 –

– 1 –
Cap. I Partea introductivă

1.1 Importanța și actualitatea temei

Există o gamă largă de introduceri care pot fi realizate atunci când vine vorba despre un
sport precum este fotbalul. Există numeroase adjective, unele chiar la su perlativ, care ar putea fi
asociate cu acest sport bine cunoscut. Acest lucru se datorează faptului că în zilele noastre fotbalul
provoacă atât de multe sentimente și de emoții, încât acestea ar fi greu de rezumat, ar fi greu de
cuprins în doar câteva rând uri. Dacă ne întrebăm cât de actual este fotbalul? , putem primi mii de
răspunsuri, dar toate ar converge în aceeași direcție: fotbalul e mai mult decât un sport, e mai mult
decât un stil de viață, e liantul pentru locuitorii acestei planete. Indiferent de naționalitatea, etnia,
religia, culoarea, limba, sexul, preferințele politice ale persoanelor din lumea întreagă, fotbalul îi
reunește în moduri absolut fascinante pe toți. Un stadion cuprinde uneori sute de suporteri, alteori
zeci de mii suporteri care se reunesc cu scopul de a trăi la maximum sentimente de fericire, de
euforie, de teamă, de nervozitate, de supărare, de exaltare, de eliberarea. Descărcarea de energie
care are loc pe un stadion este direct proporțională cu încărcarea de energie acumulată de -a lungul
a două reprize. Când vorbim despre fotbal, vorbim despre un sport foarte vechi, practicat de vechii
greci și de romani, chiar și de asiatici. Desigur, azi există mult mai multe echipe, organizații
specifice, un set de reguli stricte, coduri vesti mentare, norme sociale care prevăd comportamentele
aprobate în cazul participării la meciurile de fotbal. Dar un lucru nu s -a schimbat de -a lungul
secolelor, și anume prezența susținătorilor, care, cum este normal, variază ca număr de la meci la
meci și de la echipă la echipă.
Dezvoltarea tehnologiei comunicației și conectarea persoanelor pe atât de multe căi, a
contribuit la răspândirea fotbalului și la promovarea lui pe toate palierele. Actualmente, prestația
echipelor poate fi urmărită pe stadion, la t elevizor sau pe laptopurile și telefoanele care au
conexiune la Internet. În plus, datorită tehnologiei atât de dezvoltate se pot urmări în reluare faze
importante din timpul meciurilor. Pe lângă acestea, susținătorii au numeroase alte beneficii: pot
urmăr i comentariile din timpul meciurilor, pot urmări pronosticuri, dar și dezbateri ulterioare, pot
urmări declarații ale reprezentanților cluburilor înainte și după disputarea meciurilor. Rețelele de
socializare oferă și alte unghiuri pentru iubitorii de fotb al. Pe anumite rețele de socializare sunt
prezentate echipe de fotbal, jucători, manageri care prezintă poze din cadrul cantonamentelor, din

– 2 –
timpul antrenamentelor, sosirea și plecarea echipelor, știri asupra stării de sănătate unor jucători,
știri asupra transferurilor de jucători ș.a. Astfel, pe lângă prezența fizică a iubitorilor de fotbal pe
stadioane, așa cum se întâmpla la începuturile practicării acestui sport, s -a ajuns la o conexiune
terifiant de reală cu echipa și cu anumiți jucători.
Fotbalul ne cesită atenția numeroaselor persoane angajate pentru fiecare echipă în parte.
Putem include în cadrul acestor persoane în primul rând stafful administrativ compus cel mai
frecvent din patronul echipei, președintele Consiliului de Administrația, directorul economic și cel
sportiv, președintele executiv, manageri, ofițeri de securitate, persoane însărcinate cu
corespondențe și deplasări. Mai apoi, stafful tehnic se compune obligatoriu din antrenorii, unul
principal și doi sau trei secundari, alături de acești a se numără și antrenorul de portar, dar și
preparatorii fizici. Nu în ultimul rând, echipa nu poate duce lipsă de stafful medical compus din
medici, asistenți medicali și masori. Urmează să includem în cadrul persoanelor fără de care nu
poate exista o ech ipă de fotbal și oameni deosebit de importanți, dar poate invizibili pentru publicul
larg: psihologi, evaluatori, șoferi, bucătari, magazineri, traducători, contabili, arhitecți, responsabili
în cadrul departamentelor de imagine și marketing, designeri etc . Astfel, sportul despre care vorbim
aparține atât trecutului prin multitudinea de episoade semnificative adunate de -a lungul istoriei,
ceea ce ne face posibilă discuția asupra unei istorii a fotbalului, dar aparține și prezentului și
viitorului, căci echi pele de fotbal sunt organizate în mai multe tipuri de competiții care au o
desfășurare mai scurtă sau mai lungă în timp.
Rezumând rândurile de mai sus, cercetarea de față, care se referă la prezentarea evoluției
fotbalului bănățean între anii 1899 -1989, este de actualitate căci însuși fotbalul este un sport actual.
Lucrarea prezintă o temă actuală deoarece pentru a putea înțelege și pentru a putea evalua prestația
unei echipe bănățene de azi, trebuie să îi înțelegem originea. Este importantă urmărirea cro nologică
a echipelor bănățene de -a lungul unui secol atât de zbuciumat social cum a fost secolul XX.
Totodată, unele echipe care au avut prestații fascinante acum câteva decenii, azi nu mai există, dar
din istoriile lor se pot învăță anumite lucruri, mai a les legate de management. Mai apoi, o regiune
cum este Banatul merită studiat și din această perspectivă istorico -sportivă căci din punct de vedere
istoric, regiunea a fost colonizată încă din secolul XVIII cu diferite populații care au ajuns să
conviețuia scă pașnic cu românii, iar din punct de vedere sportiv, așa cum am punctat în rândurile
anterioare, fotbalul reunește jucători și susținători fără impuneri de naționalite sau etnie. Într -un

– 3 –
spațiu atât de divers din punct de vedere etnic și cultural, inter culturalitatea din plan istoric se poate
confunda cu cea din planul sportiv.
Având toate acestea motive pentru care tema cercetată este actuală, ea devine importantă
prin actualitatea ei. Pentru a sublinia și prin alte moduri importanța temei, trebuie să mă refer în
primul rând la importanța subiectului cercetării, și anume importanța fotbalului. În imaginea de
mai jos sunt prezentate procente din diferite țări cu referire la asocierea fotbalului cu cea a unei
religii. După cum se vede, 60% din europeni consideră fotbalul ca o religie. Majoritatea valorilor
din diferite țări trec de 30 -40%, având și valori impresionant de mari cum ar fi peste 70% din
portughezi consideră că fotbalul este exact ca o religie pentru ei. Atașez graficul pentru a pute a fi
consultat în amănunt:

Fig. 1. Procente reprezentând acordul unor popoare pentru afirmația: Fotbalul este ca o religie
pentru mine, apud : http://www.sirc.org/football/football_passions.pdf , p. 9.
Când vorbim de importanța fotbalului pentru bănățeni, subiectul devine și mai sensibil.
Având echipe înzestrate cu istorii locale, acestea adesea s -au întrețesut cu istoria națională, căci
însăși p rima reprezentativă a României a fost compusă din numeroși jucători aleși de pe plaiurile
bănățene(Oprișan, 1997: 12). Acei jucători care în trecut au reprezentat cu mândrie localitatea

– 4 –
natală, regiunea de origine și țara trebuie să devină modele de urmat pentru tinerii de azi, practicanți
de fotbal sau iubitori de sport. Fiind o adevărată industrie atrage finanțări extraordinar de mari,
fotbalul mai poate fi privit ca un spectacol în care câteva persoane au la dispoziție un timp limitat
pentru a -și desăvâr și tehnica și pentru a demonstra talentul deținut. Nu vorbim doar de manifestările
personale ale jucătorilor, ci și de abilitatea lor de a colabora, de a demonstra spirit de echipă,
susținere reciprocă și încredere în aptitudinile antrenate, de a fi corect față de coechipieri și
adversari. Toate aceste valori ajung să creeze în fapt persoane responsabile și în viața de zi cu zi,
ceea ce este foarte important pentru ca o societatea să funcționeze. Fotbalul trebuie să creeze
oameni corecți, cinstiți, morali, disciplinați și în același timp capabili să responsabilizeze la rândul
lor alți iubitori de fotbal. Doar deținând astfel de valori, ei devin în timp modele de urmat, ceea ce
transformă tema aceasta într -o cercetare importantă și de actualitate.

1.2 Motiva ția alegerii temei

A cerceta evoluția fotbalului și a diferitelor echipe de fotbal reprezintă o oportunitate de a
învăța lucruri noi despre progres în sensul propriu al cuvântului. Pentru început, fotbalul a progresat
ca și sport de la fazele sale inci piente, când era practicat rudimentar de persoane neinițiate, acum
peste 2000 de ani, până la stadiul în care se află astăzi, adică cel al unui sport de performan ță. Pe
de altă parte, fotbalul practicat în trecut în fața unor simpli privitori a devenit în ultimele decenii
un sport adorat de suporteri, uneori chiar fanatici, dispuși să investească în echipa de fotbal pe care
o susțin, să investească în deplasări alături de echipă și să se îmbrace în culorile echipei ori de câte
ori au posibilitatea, demonstr ând un suport emoțional și moral ieșit din comun. În altă ordine de
idei, promovarea fotbalului și a diferitelor echipe sau a diferiților jucători a trecut la un alt nivel
odată cu evoluția tehnologiei. În zilele noastre, stă la dispoziția oricărei persoan e care are acces la
Internet orice informație despre istoricul unui club de fotbal, rezultate și performanțe ale meciurilor
trecute, premoniții asupra meciurilor care urmează să fie disputate, transferurile realizate, salariile
și valoarea jucătorilor, acc identări și recuperări, în concluzie nimic nu mai poate fi ținut secret în
fața oamenilor conectați la realitatea virtuală.
Totodată, restrângerea temei acestei cercetări a fost necesară în primul rând din punctul de
vedere al dimensiunii lucrării. O cerc etare a istoriei fotbalului în general nu trebuie cuprinsă într -o
lucrare de dimensiuni mici sau medii, căci este important să oferim spațiul necesar și suficient unor

– 5 –
aspecte legate de istorie și de fotbal, mai ales dacă acestea au o întindere cronologică de mii de ani.
Mai apoi, tema acestei lucrări, și anume istoria fotbalului bănățean, urmărește să prezinte
cronologic evenimente legate de viața socială și sportivă din Banatul românesc. Astfel, tema devine
cu atât mai interesantă și provocatoare, cu cât aceasta se referă la o regiune bine stabilită de la
început și într -o perioadă de timp limitată, așa cum menționează însăși titlul cercetării. Nu trebuie
să omitem nici aspectul practic pe care îl poate îmbrăca cercetarea de față, și anume cunoașterea
mai aprofundată a unui segment din viața fotbalistică timișoreană, în ideea în care Timișoara
urmează să devină Capitala Culturală Europeană în anul 2021. Cultura trebuie înțeleasă ca un
cumul de cunoștințe și deprinderi dobândite de un grup de oameni cu scopu l de a -l transmite și
îmbogăți pe parcursul trecerii timpului. Pe lângă științele reale și umaniste cel mai adesea incluse
în cadrul noțiunii de cultură, trebuie să adăugăm și sportul ca o parte componentă importantă și
definitorie atât pentru o țară, cât și pentru o regiune. În plus, trebuie să înțelegem că sportul are și
un important rol în viața cetățenilor, mai ales în viața acelor cetățeni care pe parcursul vieții lor și
în concordanță cu statusul lor social nu se pot impune în viața de zi cu zi, nu po t lua în primire sau
au avut neșansa de a fi împiedicați să ajungă în funcții de conducere. Aceia devin suporterii care
își pot exprima gândurile, se pot descărca emoțial, se pot simți liberi și liberi de constrângeri în
tribune. Descărcarea lor în tribune reduce sau în teorie ar trebui să reducă episoadele de furie și
violență dinafara stadionului.
Educația, fie ea cea primită în sânul familiei de la vârste fragede, fie ea dobândită în anii de
școlarizare, trebuie predată și în cadrul sportului. Un sport iv trebuie să dețină anumite valori
morale, fără de care nu este complet, deși pe plan sportiv poate da randament. Totodată, suporterul
trebuie să își cunoască limitele și să aibă și el o educație cât se poate de fundamentată. Există riscuri
în ambele cazu ri: putem găsi exemple de sportivi care câștigă rapid atenția cluburilor de fotbal,
primesc sume uriașe și nu mai acordă atenție normelor pe baza cărora funcționează societatea,
totodată promovând o imagine greșită celor care îi urmăresc; dar putem să găsi m și exemple de
susținători care în încercarea lor de a susține din răsputeri un jucător sau o echipă de fotbal, uită de
legi și de educația primită și promovează doar violența, verbală și fizică, atât pe stadion, cât și în
afara acestuia. Privind și din a cest punct de vedere, tema acestei cercetări își propune să sublinieze
că din regiunea multiculturală bănățeană au provenit mari nume de fotbaliști, au rezultat mari
echipe de fotbal și indiferent de durata de existență a acestor echipe, a existat între ac estea și între
jucătorii bănățeni respectul față de „celălalt”, un celălalt care putea fi român sau maghiar sau

– 6 –
german sau sârb născut în Banat. Așa cum s -a procedat pe meleagurile bănățene încă din secolul
XVIII a existat și încă există o mândrie în a fi bănățean, indiferent de limba vorbită sau de religia
adoptată. Toleranța, respectul și bunul simț sunt valori care trebuie avute în vedere nu doar în viața
privată, ci și în cea publică.
În încheierea acestui subcapitol, aș dori să mai adaug un citat pr in care să accentuez încă o
dată motivul pentru care am ales să cercetez fotbalul bănățean. Romanii au formulat în următoarea
frază latină un adevăr: „Mens sana in corpore sano” adică „O minte sănătoasă se află într -un corp
sănătos”. Fraza dorește să trans mită ideea cum că exercițiul fizic, fie ea de orice natură, nu neapărat
fotbalistică, contribuie într -un procent foarte mare la o stare mentală și psihică bună. Astfel, este
recomandat sportul în toate formele sale, la orice vârstă, în limita posibilitățil or fiecărui individ în
parte.

Medalie ce conține fraza „Mens sana in corpore sano”, apud
https://assets.catawiki.nl/assets/2017/5/17/f/a/1/fa18d019 -9430 -4b0f-b122 -a3d00eb1149a.jpg .

– 7 –
Cap. II Fundamentarea teoretico -științifică a lucrării

2.1 Istoria fotbalului

Fotbalul este un joc care a început printr -un instinct al omului, astfel că a apărut de mult
timp și în mai multe puncte ale lumii. Începutul exact nu îl putem stabili nici azi, însă se pare că
fotbalul s -a practicat la origini î n Egiptul antic, Asiria sau China antică. Probabil că tot pe atunci,
fotbalul era practicat nu cu scop de divertisment, ci pentru a contribui la antrenamentul persoanelor
în cadrul pregătirii militare sau cu un posibil scop religios. Prin China și Mexic, s trămoșii dădeau
cu capul într -o minge și încercau să nimerească niște orificii într -un paravan de mătase, iar
pierzătorii erau executați pe loc, în timp ce învingătorii primeau cadouri scumpe(Anghelache,
2011: 21). Tot în China, în secolele IV -III î. Hr. s e practica „Tsu -Chu”, un joc ce se baza pe un
obiect rotund disputat de două tabere care trebuiau să treacă obiectul dincolo de spațiul propriu în
spațiul taberei inamice. Tsu -Chu a fost adaptat de chinezi în timpul dinastiei Tang, când numărul
maxim de go luri pentru victorie era doi. Mai apoi, au apărut două versiuni ale acestui joc. O
versiune se adresa pentru două echipe ce trebuiau să lovească mingea pentru ca aceasta să ajungă
în spațiul advers. Cea de -a doua versiune se adresa pentru două persoane, un fel de meci unu la
unu, în care pentru a câștiga, persoanele trebuiau să introducă mingea printr -o plasă de mătase
ridicată la circa 9 metri deasupra pământului. Acest joc ar arăta cam ca baschetul din zilele noastre,
cu mențiunea că s -ar juca cu picioru l. Mingea utilizată pentru Tsu -Chu ar fi avut diametrul
aproximativ de 15 -16 cm, fiind un obiect ușor, realizat cel mai probabil din piele umplută cu
pene(Wilkins, 2002: 92 -93).
Astfel, se găsesc exemple de jocuri antice care prin adaptare, stabilire de r eguli și
perfecționare de -a lungul secolelor s -au transformat în feluritele tipuri de fotbal din zilele noastre.
Grecii au preluat cel mai probabil jocul chinezilor și l -au transmis romanilor, așa cum au procedat
și cu alte cunoștințe în diverse domenii(An ghelache, 2011: 22). Romanii practicau un joc, cu
ajutorul unei mingi, cunoscut sub numele de „harpastum” după denumirea mingii în sine, însă jocul
preluat de la greci mai era numit și „phaininda” de la acțiunea propriu -zisă de aruncare, căci în
limba grea că aphesis însemna „aruncare”. Esența acestui joc era aruncarea mingii de către jucători,
unul se prefăcea că arunca mingea într -o direcție, iar când oponentul se mișca în direcția respectivă,
mingea se arunca în direcția total opusă. Astfel, jocul acesta necesita multă vigilență, mișcări ieșite

– 8 –
din comun și rapide(Harris, 1972: 88 -89). Acest joc preluat de romani de la greci a fost dus până
în Britania, precursorul teritoriului Marii Britanii de azi, iar acolo a fost adaptat la tradiții locale.
Un joc prac ticat de saxoni după o victorie împotriva danezilor i -a determinat să utilizeze în locul
mingii capul unui danez(Anghelache, 2011: 22).
În timp, jocul cu mingea, indiferent de modul ei de practicare și de numărul jucătorilor, a
fost transmis din generați e în generație și de la un popor la altul, iar în perioada Evului Mediu
existau deja reguli mai stricte și uniforme decât în secolele anterioare nașterii lui Hristos. În Evul
Mediu, jucătorii erau echipați cu pumnale pentru cazurile în care se ajungea la v iolență fizică în
timpul sau după încheierea joculuiAnghleache, 2011: 23). Violența adesea consemnată în scris de
diverse persoane de -a lungul istoriei a condus chiar la interzicerea practicării fotbalului. Jocul era
considerat nepotrivit pentru persoanele care trebuiau să dea randament pe câmpul de luptă și era,
de asemenea, receptat drept un joc mortal. Cu toate acestea, în cadrul Angliei și Scoției medievale,
fotbalul a supraviețuit și s -a preschimbat într -o competiție acerbă între cele două regate care, în
afară de domeniul sportiv, se întreceau în multe alte aspecte(Anghleache, 2011: 24). Într -o primă
fază, sportul în general în cadrul societății britanice avea ca și scop dezvoltarea calităților fizice,
morale și sociale ale elitei. Sporturile britanice erau multe la număr spre sfârșitul secolului XIX,
printre care se numărau rugbyul, fotbalul, cricketul ș.a. (Berstein, 1998: 296). Nu degeaba, în
octombrie 1863 vorbim deja de o primă asociație de fotbal din Anglia, o primă încercare serioasă
și reușită d e standardizare a jocului cu mingea. La vremea respectivă, jocul acesta era destinat cu
precădere acelor tineri de elită care aveau foarte puțin timp liber la dispoziție, iar pentru o partidă
de fotbal era nevoie doar de o minge și un teren pe care se pot întâlni două echipe
rivale(Anghelache, 2011: 25). Tot în Anglia, în urma multor dispute, s -a ajuns la diversificarea
modurilor de joc. Pe de o parte, numeroși tineri au căzut de acord cu prinderea în mâna a balonului
rotund, iar pe de altă parte unii au co nchis că balonul nu trebuie prins(Anghelache, 2011: 26). Pe
la mijlocul secolului XIX, în Anglia, la Cambridge, au apărut primele reglementări oficiale printre
care: golul era valabil dacă mingea trecea printre stâlpi, degajările se fac de către portar, ar uncarea
de pe tușă se face în urma unei indicații, repunerea mingii de la margine avea loc cu o mână, se
interzice alergarea cu mingea sub braț, se introducea legea offside -ului ce stipula ca între jucător și
poarta adversă să fie minim trei jucători(Anghe lache, 2011: 29). În 1877 dispunem și de reguli care
încă se mențin și în zilele noastre, precum: numărul de jucători al unei echipe să fie de 11, meciul
de fotbal are o durată de 90 de minute, portarul este singurul care poate atinge mingea cu mâna,

– 9 –
intro ducerea loviturii libere, iar arbitrul trebuia să fie neutru și în același timp urma să intre pe teren
alături de jucători(Anghelache, 2011: 37).
În decursul a 20 -25 de ani, regulile stabilite la Cambridge se vor modifica și vor duce la
concretizarea joc ului, uniformizarea acestuia și vor permite apariția primelor echipe de fotbal în
adevăratul sens al cuvântului. Astfel, putem menționa echipa Sheffield FC, atestat din 1857, dar
probabil existent cu câțiva ani mai devreme, considerat cel mai vechi club, u rmat de echipe precum
Notts County, Nottingham Forest, Chesterfield(Anghelache, 2011: 34). Odată cu existența mai
multor echipe în cadrul aceluiași stat, a apărut ideea unei competiții care să includă inițial toate
echipele, apoi să le excludă de la victor ie pe cele mai slabe pe baza unui punctaj, rămânând să
câștige cea mai bună echipă un trofeu, în realitate un vas de ceramică numit „Cup”, actuala cupă a
Angliei(Anghelache, 2011: 36). Prima astfel de cupă a revenit echipei Wanderers. Înspre sfârșitul
secolului XIX au apărut echipe de fotbal și în Franța, Italia și Elveția, locuri în care cel mai sigur
au ajuns negustori, călători și studenți britanici.
Baronul francez Pierre de Coubertin declanșează propaganda acerbă pentru organizarea
unor Jocuri Olimpic e în contextul epocii moderne în cadrul competițiilor urmând a fi celebrate
victoriile individuale și colective ale națiunilor(Berstein, vol. IV, 1998: 297). În cadrul primelor
Jocuri Olimpice moderne, selecționatele orașelor Atena și Izmir au disputat un meci în
1896(Oprișan, 2016: 10). Competițiile gândite în direcția apropierii națiunilor nu fac de cât să
adânceasă prăpastia dintre britanici, francezi și greci. Un delegat al ziarului „Le Soleil” notează
diferența cu care au fost tratate victoriile france zilor față de cele ale britanicilor și
germanilor (Berstein, vol. IV, 1998: 297) . Francezii se dueleză de la începutul secolului XX, însă
meciurile echipei naționale franceze din 1900 și 1904 nu le recunoaște FIFA. Mai târziu, în 1908
la Londra se disputa m eciul dintre Marea Britanie și Danemarca, meci în urma căruia iese
învingătoare echipa englezilor(Oprișan, 2016: 10). Tot la început la secol XX au jucat echipele
naționale ale Germaniei și Elveției, stabilindu -se scorul de 3 -5 la Basel în favoarea
Elveție i(Oprișan, 2016: 11). În 1912 la Stockholm, aceleași două echipe se întâlnesc, englezii
învingând cu scorul de 4 -2(Oprișan, 2016: 10). Până la izbucnirea Marelui Război în 1914, sportul
a rămas apanajul celor care aveau puterea de a investi în practicarea lui și a celor care frecventau
cluburi sportive, având beneficiile timpului liber. Aceia mai puțin înstăriți practicau
gimanstica (Berstein, vol. IV, 1998: 297). În 1920 la Anvers, Belgia reiese campioana olimpică.
Spania are selecționată din 1920, disputân d primul joc oficial în cadrul Jocurilor Olimpice din

– 10 –
Belgia(Oprișan, 2016: 10). Tot la Anvers a debutat și selecționata sârbo -croato -slovenilor. Un an
mai târziu, se duela echipa națională a Portugaliei cu Spania, cea din urmă câștigând cu scor de 1 –
3. Bu lgarii au avut o echipă națională de fotbal din 1922, dar au jucat primul meci doi ani mai
târziu contra Austriei care a și câștigat cu scor de 0 -6(Oprișan, 2016: 11).
Cât privește evoluția României, Mario Gebauer , om cu atribuții organizatorice în domeniu
sportiv, susține că fotbalul ar fi apărut la București încă din anul 1899, însă declarația sa nu este
acompaniată de nici o altă dovadă scrisă. Pe de altă parte, Lazăr Breyer, plecat mulți ani la Viena,
considera că a observat interesul pentru fotbal la București în 1908 când niște străini tineri au jucat
pe terenul de la Capul Podului. Gălățenii susțin că fotbalul a fost adus printre români de străinii
acorați în portul dunărean(Flamaropol, 1986: 7). Alții doi, G heorghe Nicolăiță și I. Sîrbuț, notau
că în 1888 tineri se jucau cu mingea pe terenuri virane arădene, iar 1890 în Arad apare o formația
a stomatologului Iuliu Weiner, întors din Anglia. Nu departe, la Timișoara, din 1879 se organizau
meciuri între elevi(F lamaropol, 1986: 8). Notabil este următorul eveniment: reprezentativa orașului
București și cea a Belgradului s -au întâlnit la 9 aprilie 1922 pentru o partidă de fotbal ce avea să se
încheie cu un egal, mai exact 2 -2. Cele două state se înțeleg ca până pe 8 iunie să se întâlnească
într-un meci la care să participe adevărata selecționată a României. Astfel, România avea la
dispoziție nici două luni pentru alcătuirea primei echipe naționale. Printre selecționați nu se număra
nici un jucător din Vechiul Regat, ci toți 11 au provenit din rândurile ardelenilor și bănățenilor.
Portarul de 22 ani venea de la echipa timișoreană Chinezul, iar numele lui era Adalbert
Ritter(Oprișan, 2016: 12). Dintre cei doi fundași Alois Szilagyi venea de la echipa M.T.K. din
Târgu M ureș, iar Elemer Hirsch de la echipa clujeană C. A. Cluj, acesta din urmă fiind și cel care
a finanțat primele echipamentele provenite din Anglia. Trei mijlocași au fost convocați pentru
prima selecționată a României. Dezso Jakobi venea de la echipa clujea nă Haggibor, Nicolae
Honigsberg venea de la CAO Oradea, iar Francisc Zimmermann de la C.A.Timișoara. Dintre cei
cinci atacanți făceau parte Aurel Guga, căpitan și jucător al echipei Vulturii Lugoj, însă transferat
la U Cluj, Carol Frech și Paul Schiller er au jucători ai Chinezului, Francisc Ronay venea de la CAO
Oradea și se poate mândri cu marcarea primului gol pentru echipa națională, iar Ion Auer venea de
la AMEFA, echipă din Arad(Oprișan, 2016: 13). Cei 11 jucători care au reprezentat România pe 8
iunie 1922 în fața iugoslavilor au jucat de față cu trei regi: regele Ferdinand al României, regele
Alexandru I al Iugoslaviei și regele George al II -lea al Greciei. În afara celor trei personalități erau
prezenți și 5000 de spectatori. Meciul a început pe stad ionul „SK Jugoslavija”, la ora 15:00 la

– 11 –
fluierul arbitrului austriac Heinrich Retschuri(Oprișan, 2016: 14). După un penalti acordat
iugoslavilor în minutul 35, echipa gazdă conducea cu 1 -0. Înainte de pauză, scorul a fost egalat din
penaltiul acordat lui R onay în minutul 41. A doua repriză a dus victoria echipei naționale a
României prin golul lui Guga din minutul 61(Oprișan, 2016: 14). România a avut de -a lungul
secolului XX mai multe momente strălucite în domeniul sportiv, dar adesea a rămas dominată în
meciurile cu selecționatele cu mai multă vechime și agilitate.
Din patria de origine a fotbalului, din Anglia, regulile pe care le cunoaștem și în zilele
noastre s -au aplicat încet -încet pentru toate echipele înființate în toată lumea, inclusiv în spațiile
locuite de români, iar fotbalul a devenit un sport foarte apreciat și iubit chiar cu patimă de jucători
și de suporteri.

2.2 Începuturile fotbalului în Banat

Actualmente când ne referim în scris sau în vorbirea directă la regiunea Banat, foarte des
realizăm că nu toate persoanele ajung la o înțelegere în privința delimitării geografice a acestui
spațiu. Definiții propuse și combătute prin argumente geografice și istorice există de mult timp,
însă o delimitare și definire unanim acceptată a spațiului băn ățean încă nu avem. De aceea, și acest
subiect, fotbalul în Banat, poate fi ușor criticat de cei care nu au aceeași imagine mentală asupra
Banatului ca și a mea. Dacă privim strict Banatul istoric, adică Banatul de până la Primul Război
Mondial, acesta s -a întins între fluviile Mureș, Tisa, Dunăre și Cerna, respectiv având și o limită
muntoasă între defileul de la Zam și izvoarele estice ale Cernei. Acest teritoriu aparținea Imperiului
Austro -Ungar, care după încheierea ostilităților din cadrul Marelui Răzb oi, și în urma prevederilor
tratatelor de pace de la Paris din anii 1919 -1920, s -a destrămat în două state ce nu mai erau legate
între ele: Austria și Ungaria. Cum românii bănățeni au întreprins destule mișcări unioniste cu
Vechiul Regat condus la vremea r espectivă de regele Ferdinand I, Banatul a fost împărțit între trei
state. Banatul românesc constituia aproximativ două treimi din Banatul istoric. Banatul sârbesc
reprezenta circa o treime din aceeași regiune istorică, iar o mică parte a fost cedată și Un gariei.
După ce Banatul românesc a fost integrat în granițele României Mari, alcătuite în urma Marii Uniri
din 1918, anumite regiuni și orașe s -au extins sau au fost clasate când în regiunea Banat, când în
Crișana, când în Transilvania(Rusu, 2007: 21). Ge ografic și administrativ privind Banatul, acesta
cuprinde județe precum Arad, Timiș și Caraș -Severin, dar sublinez faptul că anumiți autori ar putea

– 12 –
contesta apartenența Aradului la Banat, incluzând județul în regiunea Crișanei. Cea mai sigură
poziționare o are județul Timiș, considerat de majoritatea cercetătorilor centrul Banatului. Pentru a
putea vorbi cu ușurință asupra faptelor sportive, atât în context istoric modern, cât și contemporan,
voi aborda Banatul într -un cadru cât mai permisiv din punct de v edere geografic, istoric și
administrativ(Rusu, 2007: 22).
Există multe speculații în jurul apariției fotbalului în viața românilor atât din Vechiul Regat,
referindu -ne la România de până în anul 1918, precum și în zonele Transilvaniei și Banatului care
până la Marea Unire au fost parte componentă a Imperiului Aus tro-Ungar. Pe filiera austriacă și
elvețiană a fost adus fotbalul în Banat, de la Viena și probabil din Praga sportul a ajuns la
Budapesta, iar de acolo spre teritorii bănățene. În limba maghiară exista la sfârșit de secol XIX
termenul rugdalo pentru sport ul acesta, termen care într -o traducere liberă însemna „șutare”.
Maghiarii aveau pe atunci o echipă de fotbal numită în limba maghiară MAC, prescurtat de la
Magyar Atlétikai Club . Unii autori consideră că în Banatul istoric fotbalul a apărut la Arad în 188 8
când mai sus amintitul dentist Weiner revenit de la studii din Anglia a adus adevărata formă a
sportului în orașul său natal. Mai există surse care prezintă jocuri ale tinerilor arădeni în zona
pădurii Celea prin 1888. Alții susțin că în Timișoara a apăr ut practicarea fotbalului mai devreme,
în jurul anului 1875, printre tinerii care se jucau în cadrul Asociației de Gimnastică din Timișoara.
Totuși, în ziarele arădene apar publicate regulile jocului în 1897 (Laszlo,2014: 83) .
Dacă rămânem puțin pe plaiuril e românești, mai ales după Primul Război Mondial și după
unirea Vechiului Regat cu Transilvania în 1918 a început să se înmulțească numărul echipelor de
fotbal, adesea întâlnim și două echipe în aceeași localitate. Până în 1922, au existat încercări și la
nivel național pentru schițarea unei echipe naționale a României(Oprișan, 2016: 9).
Prima menționare a unui meci de fotbal în Timișoara provine din ziarul de limbă maghiară
Banati Sportelet („Viața sportivă din Banat”) din data de 4 ianuarie 1926. La data respectivă, ziarul
arăta printre rândurile sale cum că în 1899 localnicii erau interesați de fotbal. Pe atunci, sportul
acesta nu era atât de popular ca și în zilele noastre, acest lucru este dovedit de modul în care s -a
tratat subiectul în rândurile pres ei acelor vremuri. Din întreaga colecție a ziarului
Delmagyarorszagi kozlony din 1899 de trei ori s -a făcut referire la fotbal. Prima știre, datată 11
iunie 1899, preciza că la serbarea școlară de sfârșit de an școlar din cadrul Liceului Piarist pe terenul
Velocitas, pe data de 25 iunie urma să fie prezentat în premieră fotbalul(Dudas, 1971: 11). Din
rândurile ziarului aflăm că fotbalul e un joc englez practicat cu piciorul. Prima competiție de fotbal

– 13 –
a avut loc la acea serbare între clasele a VI -a și a VII -a, elevii fiind grupați în două echipe de câte
11 jucători, iar ideea acestui meci a venit de la profesorul Carol Muller. Reprizele au fost de câte
45 de minute, intrarea s -a realizat pe bază de bilete, iar publicul a fost încântat de meci.
Spre sfârșit ul secolului al XIX -lea, orașul de pe Bega a cunoscut o dezvoltare generală, deci
și activitatea sportivă a înflorit. S -au înființat Asociația Generală a Muncitorilor în 1868, respectiv
Reuniunea Gimnastică din Timișoara(R.G.T.) în 1875, având ambele la ba ză cerința libertății de
asociere și întrunire(Dudas, 1971: 12). R.G.T. a promovat practicarea gimnasticii, dar și a altor
sporturi printre care: atletism, tir, ciclism, tenis de câmp, scrimă. Oricine putea deveni membru al
asociației, fără impuneri legate de naționalitate sau stare socială(Dudas, 1971: 13).
Fotbalul, ca multe alte lucruri, a fost adus de tinerii plecați la studii în străinătate, mai ales
de către cei plecați în centre apropiate cum au fost Budapesta și Viena. Primele meciuri de fotbal,
după acel prim meci în cadrul Liceului Piarist, au avut loc pe Calea Aradului, unde se ținea târgul.
Grupuri de tineri se întâlneau pentru a se juca noul sport cu mingea, iar efortul lor consta nu numai
în jocul propriu -zis, ci și în montarea și demontarea p orților, două bare verticale și una orizontală
improvizată printr -o sfoară(Dudas, 1971: 13). În 1899 se înființează Societatea de Fotbal din Arad,
mai apoi Club Atletic Arad, iar în același an echipa are un meci cu echipa ungară Politehnica în
fața căreia pierde cu scorul 0 -10. După acest moment, pe meleagurile Transilvaniei și Banatului,
fotbalul se răspândește rapid, apărând echipe în orașele Oradea și Baia Mare, Lugoj și
Jimbolia((Flamaropol, 1986: 8). La Lugoj a apărut o asociație sportivă care avea pri ntre atribuții și
fotbalul. Se numea „Reuniunea de Sport din Lugoj”. Ziarul Drapelul de Lugoj menționa
organizarea unei întreceri de fotbal pe data de 4 august 1901(Popa, 2010: 20). Echipa lugojană s -a
întrecut în 1903 cu o echipă din Vârșeț, câștigând cu 4-1. O remarcă interesantă este existența la
Budapesta a unei echipe alcătuite din români plecați la studii în capitala Ungariei. Ei erau grupați
în societatea Petru Maior și printre studenți erau Vlad Victor, Virgil Silvan, Teofil Morariu și
Adrian Suciu( Flamaropol, 1986: 9).
Se pare, astfel, că fotbalul și -a găsit un loc favorabil în viețile bănățenilor într -un timp în
care centrele urbane erau în continuă dezvoltare. Dacă la începuturi englezii care practicau fotbalul
aparțineau claselor sociale înstări te, în orașele bănățene și chiar transilvănene sportul acesta a fost
popularizat în rândul muncitorilor, nefiind apanajul elitei. Extinderea asociațiilor de muncitori a
venit pe fondul dezvoltării industriale. Astfel, prin implicarea asociațiilor muncitore ști fotbalul a
devenit un fenomen comun, atât a celor tineri, cât și a celor în vârstă. Pentru început, în cadrul

– 14 –
industrializării a primat construcția de căi ferate, în special în Timișoara și Arad. Timișoara a fost
conectată la Szeged în 1857, iar Arad l a Szolnok în 1858. În același an, la nord de Arad, orașul
Oradea a fost conectată la Puspokladany (Laszlo,2014: 86) . În nici 20 de ani, în Banat au fost
constuite 190 de km de căi ferate care au asigurat conexiuni regionale, între Timișoara și puncte
indust riale din Caraș -Severin, precum și conexiuni cu părțile vestice ale unui spațiu austro -ungar
în care predomina liberalismul economic și un curent de modernizare accentuată. Când privim
apariția fotbalului în Banat din această perspectivă socială și economi că, nu e de mirare că s -a
răspândit cu rapiditate în rândurile muncitorilor. Odată cu posibilitatea de a călători pe distanțe mai
mari mult mai repede decât înainte, curentele și mișcările modernizatoare au circulat cu o mai mare
viteză. Extinderea rețelei de căi ferate a fost doar primul pas, după care au urmat dezvoltarea
transportului și traficului de mărfuri și persoane, apariția antreprenorilor și înmulțirea numărului
de muncitori, creșterea calității vieții, precum și creștere demografică generală. Di n Timișoara și
Arad, fotbalul a fost „exportat” către localitățile adiacente, în special către alte centre cu potențial
industrial precum Lugoj și Reșița. Dacă privim și cifrele în 1911 Timișoara dispunea de o populație
de peste 72 000 de locuitori dintre care aproape 8 000 de muncitori în 62 de fabrici din domeniul
textil, chimic, al băuturilor alcoolice și în cel al produselor alimentare. Valori asemănătoare găsim
și pentru orașul Arad de la începutul secolului XX (Laszlo,2014: 87) .
Un alt aspect specifi c pentru Banat în domeniul sportiv, în afara celei menționate anterior
cu privire la înflorirea pasiunii în rândul muncitorilor, a fost alcătuirea echipelor de fotbal care
făceau trimitere prin componența grupurilor și a suporterilor și prin stabilirea den umirilor la
specificul local. Astfel, în Timișoara, un oraș al etniilor și un exemplu pentru interculturalitatea sa,
a avut suporteri grupați după etnie: români, maghiari, șvabi, sârbi și evrei. Tot în Timișoara avem
ca și denumire a unei echipei de fotbal Chinezul care amintea de o parte a istoriei locale. Pentru a
desemna statusul social al membrilor echipelor, cluburile au găsit denumiri precum Asociația
Muncitorilor, Reuniunea de Gimnastică sau Clubul Muncitorilor (Laszlo,2014: 89) .

– 15 –
2.3 Primele echi pe de fotbal și evoluția până la Primul Război Mondial

Primul club de fotbal din Timișoara a fost înființat la 26 aprilie 1902 sub numele de
Fotbal Club Timișoara(F.C.T.), denumire schimbată mai apoi în Clubul Atletic Timișoara, jucând
în culorile verde -alb. Clubul avea 30 de membrii la început, fiind condus de dr. Albert Mesko,
președinte, Rudolf Trinksz, vicepreședinte, Victor Covaci, secretar inginer, Iuliu Aranyossy, casier.
Primarul din vremea respectivă, dr. Carol Telbisz, a aprobat amenajarea teren ului pentru echipa
nou înființată pe locul actualei clădiri a Facultății de Mecanică, pe Bulevardul Mihai Viteazul. Pe
acest teren s -a jucat meciul din 20 august 1902 între F.C.T. și Reuniunea de Sport de Lugoj, club
înființat în 1899. Echipele s -au compus din câte 10 jucători. Scorul de 3 -2 a adus victoria echipei
lugojene. Meciul s -a disputat sub supravegherea arbitrului Ernest Hoos. Pentru timișoreni a marcat
de două ori Burger(Dudas, 1971: 13 -14). Lugojenii erau mai antrenați la meciul cu F.C.T. din 190 2
căci au avut la activ mai multe meciuri înainte acelui an(Dudas, 1971: 14).
La început de secol XX, F.C.T. nu și -a permis multe deplasări, acestea fiind destul de
costisitoare, iar adversarii erau puțini la număr, și anume din zona Aradului, Lugojului, Kikindei,
Vrsacului ș.a. La 2 mai 1904 F.C.T. a întâlnit Reuniunea de Sport din Subotica, câștigând cu 4 -3
la fluierul final al arbitrului Ion Szathmary. La doi ani distanță de acest meci, formația timișoreană
bate echipa budapestană B.F.C. cu un scor col osal de 7 -1. Din 1910 F.C.T. își schimbă numele în
Club Atletic Timișoara(C.A.T.) și se înscrie în campionatul Ungariei de Sud, aparținând de
districtul cu sediul la Arad. C.A.T. are câteva performanțe notabile pentru vremea aceea, printre
care: C.A.T. – Kikinda 6 -0, C.A.T. – Reuniunea de Sport din Vrsac 3 -1, C.A.T. – Subotica 3 -4, un
scor de 2 -0 obținut în fața echipei funcționarilor de poștă arădeni și un egal 1 -1 cu C.A. Arad.
Se înființează noi echipe: Chinezul în 1910, având culorile violet -alb, Reuni unea
Gimnastică a Muncitorilor din Timișoara(R.G.M.T.) în 1911, având culorile roșu -negru. Chinezul
a fost echipa muncitorilor de la căile ferate, având denumirea inițială de Clubul Sportiv Feroviar
Chinezul. Această denumire de Chinez provenea de la terme nii „chineși”, „chinezi”, două
regionalisme care indicau statuturile unor persoane echivalente cu primarii din ziua de azi(Chiș –
Toia, 2014: 67). Atât cuvântul „chinez”, cât și alte cuvinte împrumutate din alte limbi au devenit
specifice subdialectului băn ățean. Adevărate regionalisme, acestea au fost utilizate adesea de
populația de rând, nu numai de autorități(Chiș -Toia, 2014: 69). Astfel, regăsim termenul „chinez”
în titulatura unei echipe de fotbal. În prima confruntare a Chinezului cu C.A.T., nou -înființata

– 16 –
echipă a pierdut cu scorul de 11 -0(Dudas, 1971: 15). Chinezul a avut ca prim teren de fotbal
teritoriul din spatele Gării de Nord. Reuniunea Gimnastică a Muncitorilor din Timișoara a jucat
pentru prima dată pe terenul echipei C.A.T., pe 27 august 191 1, fiind învinsă de Reuniunea
Gimnastică Arad cu un scor de 4 -0. Înaintea acestui meci, R.G.M.T. a jucat un amical cu Reuniunea
de Gimnastică din Timișoara, fiind învinși cu un scor de 9 -0. În cele din urmă, primăria a acordat
echipei R.G.M.T. locul dintre cartierele Cetatea și Mehala, însă abia în 1923 au inaugurat
complexul sportiv(Dudas, 1971: 16). Alături de acestea s -au înființat în 1909 A.S. Sămiclăușan –
Sânnicolau Mare și Asociația Sportivă Jimboleană din Jimbolia, în 1911 Clubul Muncitorilor din
Reșița, iar în 1913 A.S. Oravița(Popa, 2010: 21).
Până în deceniul doi al secolului XX, C.A.T. a fost echipa cea mai puternică din orașul de
pe Bega. Reuniunea de Gimnastică și -a încheiat activitatea după 3 ani de existență, dezbinarea
survenind pe fondul ne înțelegerilor dintre tineri și vârstnici, respectiv din motive financiare precum
cheltuieli exagerate în valoarea a mii de coroane de aur. Tot prin anii 1910 -1913 Chinezul încă era
o echipă tânără, promițătoare, dar dominată clar de C.A.T. Importanța acest ei echipe este
demonstrată și de rezultatele din campionatul districtual din 1911 -1912: C.A.T. – R.S. Arad 8 -1,
Subotica – C.A.T. 1 -2. O victorie notabilă a aparținut Chinezului în fața Kikindei marcând 5 goluri
față de cele 2 ale echipei din urmă. În cadr ul campionatului districtual din 1912 -1913, C.A.T. a
ajuns în finală, jucând meciul din finală la Subotica cu Bacska și câștigând cu 4 -1. Anul 1913 a
fost unul prolific, o echipă străină, Oxford City, venind în Timișoara pentru a juca cu timișorenii.
C.A.T . a avut în componența echipei trei jucători de la Chinezul, Isor, Sidon și Covaci. Prezența
englezilor a adunat numeroși spectatori, străinii câștigând cu 3 -1(Dudas, 1971: 17). Prin
transferarea unui grup de jucători ai C.A.T. la atelierele căilor ferate, dominația echipei a luat
sfârșit, permițând ascensiunea Chinezului. Noua echipă Chinezul și C.A.T. au disputat un meci la
4 mai 1913, primii dominând jocul, dar câștigând cu 1 -0 în urma unui autogol înscris de Molnar,
jucător al echipei C.A.T., și nu cu u n gol înscris de vreun jucător al Chinezului. O partidă
importantă a primăverii din anul 1914 a fost Chinezul – „33” F.C. Budapesta, timișorenii pierzând
cu scorul de 0 -2 rezultat în urma unui autogol și a unui gol dat din lovitură liberă(Dudas, 1971:
18).
În Jimbolia apar primii fotbaliști, în general studenți, la început de secol XX, în 1909
punând bazele Asociației Sportive Jimboliene. Între anii 1910 -1914 s -a conturat echipa de fotbal
Asociația Sportivă Florian, fiind urmat cinci ani mai târziu de Clubu l Jimbolean de

– 17 –
Gimnastică(Popa, 2010: 93). O activitate fotbalistică importantă s -a înregistrat la Sânnicolaul Mare
unde din 1902 avem o asociație sportivă numită Asociația Sportivă „Sânmiclănsana” ce deținea și
terenul de lângă Gara Mică(Popa, 2010: 85).
În anul 1914 a izbucnit Primul Război Mondial, în urma asasinării lui Franz Ferdinand,
moștenitor al tronului Imperiului dualist Austro -Ungaria. Toate încercările de stopare a conflictului
au eșuat în iulie 1914 când Austro -Ungaria a declarat război Serbie i, mai apoi majoritatea statelor
lumii și -au ales câte un aliat formându -se două blocuri politico -militare inamice.1 Astfel, activitatea
sportivă a fost întreruptă pe timpul războiului. Anii Primului Război Mondial au modificat complet
viața oamenilor pe P ământ din toate punctele de vedere. După primii doi -trei ani ai războiului,
riscurile zilnice au slăbit popoarele. S -a vărsat sânge atât pe câmpul de luptă, cât și în cadrul
armatelor foarte stricte și exigente care încercau să mențină disciplina și să păs treze cât mai mic
numărul dezertorilor. Totodată, resurse numeroase au fost redirecționate către armate și părțile
administrative. De la haine la alimente și până la muniție și îngrijiri medicale, toate acestea au fost
trimise cu prioritate pe front ceea c e a însemnat o mare implicare a familiilor rămase acasă.
Condițiile de viață au devenit din ce în ce mai grele și apăsătoare, atât pentru cei plecați, cât și
pentru cei lăsați acasă(Berstein, vol. V, 1998: 330). Abia după terminarea ostilităților fotbalul
internațional, inclusiv cel bănățean s -a reorganizat.

2.4 Fotbalul bănățean în perioada interbelică

După încheierea luptelor din cadrul Primului Război Mondial, România a primit teritoriul
pentru care s -a aliat în 1916 cu forțele Antantei, fiind vorba d e Transilvania. Regiunea istorică a
Banatului a fost împărțită între trei state, cea mai mare a revenit României, o parte semnificativă
Serbiei, iar cea mai mică parte Ungariei rezultată din dizolvarea Imperiului Austro -Ungar în 1918.
Eforturile românilor au fost semnificativă și după încheierea oficială a războiului, căci noile teritorii
care se adăugau Vechiului Regat erau foarte diverse din multe puncte de vedere printre care etnic,
administrativ, lingvistic, economic ș.a.m.d. Existau diferențe majore în tre românii din România
aflată sub conducerea regelui Ferdinand I și românii transilvăneni, bănățeni și bucovineni care
pentru zeci de ani au fost crescuți, educați și integrați în alte tipuri de structuri. Tot în regiunile

1 Istoria ilustrată a lumii, p. 340

– 18 –
adăugate de curând existau minor ități semnificative care chiar în domeniul sportiv aveau echipele
proprii(Faje, 2018: 248). Nu trebuie evitată mențiunea că sportul și unul atât de răspândit și bine
primit de cetățeni ca fotbalul era un canal bun de transmitere a unor idei și informații. Nu de puține
ori s-a întâmplat ca organele de presă cu specific sportiv să transmite idei legate de viața politică.
Spre exemplu, Bucureștiul solicită Prefecturii Timiș -Torontal în iunie 1921 să țină sub observație
ziarul Sportélet care su b acoperirea prob lematicii sportive, abordează teme politice, precum
„Problema naționalităților ”( SJTAN, 1921 : f.7) .
Pentru România Mare, primul obstacol major în domeniul sportiv a fost desfășurarea
Jocurilor Olimpice la Paris în 1924. Era prima apariție a noului stat român la nivel internațional în
domeniul sportiv și politicienii sperau la prezentarea unei imagini a u nui stat închegat. Cronologic
vorbind, România a primit invitația de participare la Jocurile Olimpice în primăvara anului 1923.
Situația financiară a determinat statul român să accepte invitația, comparativ cu anul 1920 când a
refuzat participarea din moti ve financiare. Alături de alte 21 de state, România se prezintă în 1924
în capitala Franței, ajungând direct în faza superioară, fără participare la calificări(Oprișan, 2016:
20). Primul mei al echipei naționale în cadrul Jocurilor Olimpice are loc pe 27 m ai 1924 pe
stadionul Colombes împotriva echipei naționale a Olandei. Au fost aproape 1 900 de spectatori.
Debutul nu a favorizat echipa românilor, căci în minutul 8 olandezii conduceau deja cu 0 -1.
Olandezul Pijl marchează încă patru goluri, iar finalmente Jan de Natris marchează golul final prin
care meciul România – Olanda s -a încheiat cu scorul de 0 -6. Federația sârbă este cea care a sprijinit
financiar întoarcerea românilor în țară(Oprișan, 2016: 23). Dintre cei 19 jucători care au făcut parte
din selec ționata României șase veneau de la echipe clujene, alți șase de la echipe timișorene, cinci
din echipe orădene, iar doi din Târgu Mureș(Faje, 2018: 250).
După încheierea luptelor din cadrul războiului mondial, Chinezul a crescut în prestanță,
dovedind cap acitate în meciuri locale, dar și prin aportul adus echipei naționale. Când echipa
României a întâlnit echipa Turciei în 1926, la 7 mai, dintre cei 11 jucători unul singur nu era
timișorean. Tot în deplasare, la Zagreb, echipa națională a jucat pe 3 octomb rie 1926 cu 9 jucători
timișoreni. Scorul victorios de 3 -2 a aparținut echipei României în fața Iugoslaviei. În mai puțin de
cinci ani, Chinezul a urcat pe o poziție înaltă furnizând echipei naționale zeci de jucători. Astfel,
în anii de activitate de după Primul Război Mondial și până în 1927, Chinezul a oferit 17 jucători
selecționați, fiind urmată de Unirea Tricolor București cu 8 jucători selecționați(Dudas, 1971: 20).

– 19 –
În perioada interbelică au fost înființate asociații sportive dintre care exemplific: în 1918
Asociația Muncitorilor pentru Educație Fizică din Freidorf în culorile roșu -albastru(Dudas, 1971:
21), în 1919 Clubul de Fotbal Circa a III -a Timișoara în culorile alb -negru, în 1920 Societatea
Sportivă în culorile albastru -alb, Clubul Sportiv Pa tria în culorile albastru -negru și C.S. Vulturii în
culorile albastru -alb, în 1921 Societatea Sportivă Politehnica în culorile alb -negru și Clubul Sportiv
Kadima în culorile albastru -alb, în 1922 Clubul Sportiv Turul în culorile alb -albastru, Clubul
Sporti v I.L.S.A. în culorile albastru -alb și Clubul Sportiv Fratelia în culorile albastru -alb, în 1923
Clubul Sportiv Banatul în culorile albastru -galben, Clubul Sportiv Rapid în culorile roșu -auriu,
Clubul Sportiv Union Timișoara în culorile albastru -alb, Clubu l Sportiv Freidorf și Clubul Sportiv
Tricolor în culorile violet -alb, în 1924 Clubul Sportiv R.M.S. în culorile alb -albastru și în 1926
Clubul Sportiv Amateur în culorile violet -galben. Dintre aceste echipe unele au fuzionat, s -au
destrămat sau autodesfiin țat. Prin fuzionarea C.S. Sparta C.F.R. cu C.S. Unirea a apărut în 1932
C.F.R. Timișoara. Dintre toate echipele menționate mai devreme, înființarea Politehnicii în 1921 a
ocupat paginile ziarelor acelei perioade. Înființarea echipei s -a realizat cu sprijin ul lui Traian
Lalescu, directorul Școlii politehnice și membru al comitetului central al Federației Societăților
Sportive din România(F.S.S.R.). În scurt timp această echipă devine favorita timișorenilor, fiind
locul în care au crescut numeroși jucători im portanți printre care Sfera, Lazăr, Chiroiu, Doboșan
ș.a. În campionatul districtual, Politehnica juca în categoria a II -a până în 1924 când a învins echipa
Kadima cu 2 -0 și s -a calificat în categoria I -a(Dudas, 1971: 22). În 1919 s -a înființat Spartac –
C.F.R din Timișoara. În 1920, la Lugoj, s -a înființat o echipă sub denumirea de Vulturii, respectiv
în același an la Oțelul Roșu o echipă cu aceeași denumire. Un an mai târziu a fost înființată
Comloșana Comloșul Mare. În 1923 apar echipele F.C. Deta, Miner ul Anina și C.S. Banatul, iar
trei ani mai târziu Victoria Nădlac și CSM Reșița. În 1927 apare Pobeda Dudeștii Vechi, în 1928
Progresul Gătaia, în 1929 Șoimii Lipova, Mtalul Bocșa și Nera Bozovici(Popa, 2010: 1). Putem să
mai menționăm în 1927 apariția ech ipei Bega Belinț, în 1928 A.S. Covaci, iar în 1933 A.S.
Berzovia și A.S. Berzeasca(Popa, 2010: 23 -24).
Nu doar numărul echipelor a crescut în epoca interbelică, ci și numărului terenurilor de
fotbal. Pe lângă cinci terenuri în 1926, acelea fiind Banatul, R .G.M.T., Patria, Kadima și I.L.S.A.,
au existat și alte terenuri de cartier sau pur și simplu străzi largi, mai sărace în dotare, dar perfecte
pentru a insufla dorința de joc celor mici și pentru a ține campionate de cartier sau inter -străzi. În
același an , localitatea participa la șapte campionate diferite printre care campionatul districtual

– 20 –
categoriile I și II, campionatul de juniori categoriile I și II, campionatul de piciti, Cupa Federației
categoriile I și junior(Dudas, 1971: 23 -24).
În anii de înfiin țare a noilor echipe, fiind vorba mai ales de anii 1919 -1920, meciurile s -au
menținut la nivel de amicale. Între timp, ziarele se pregăteau să acorde spații tot mai mari secțiunii
Sport. Pe lângă numeroasele dificultăți în perioada de după realizarea Marii Uniri din 1918, a apărut
și acelea în domeniul sportiv, drept pentru care s -a înființat în 1919 Federația Sportivă Română din
Ardeal și Banat, iar în 1920 Federația Cluburilor de Fotbal din Banat, prima avea sediul la Cluj, iar
cea de -a doua la Arad, însă ambele erau parte componentă a F.S.S.R. A durat până în iunie 1921
unificarea românilor în domeniul sportiv, la acea dată cele două federații s -au contopit în cadrul
F.S.S.R., iar din februarie 1930 conducerea fotbalului a revenit Federației Române de
Fotbal(F.R.F.).
Noua Românie era împărțită din punct de vedere fotbalistic în ligi, Banatul fiind parte a
Ligii de Vest. Totodată, în Banat se organiza campionatul pe două districte: districtul de fotbal
Timișoara și districtul de fotbal Arad. La competiția d istrictuală Timișoara participau echipele din
orașele Timișoara, Reșița, Lugoj, Caransebeș, Jimbolia ș.a., iar la cea districtuală Arad echipele
din Arad, Ineu, Petroșani, Lupeni ș.a. În cadrul districtului existau mai multe tipuri de campionate:
de catego riile I și II, juniori, pitici, old -boy, precum și în perioade mai târzii categoria a III -a și
tineret(Dudas, 1971: 26).
Lugojul avea o echipă puternică prin Clubul Sportiv Vulturii Lugoj. Sigiliul era rotund cu
textul conținând numele echipei, steagul era albastru cu margini aurii având imaginea unui vultur
și inscripția C.S. V.L. Motto -ul echipei era: „Acta non verba.” I s -a oferit terenul de pe strada
Caransebeșului pentru organizarea unui stadion, realizarea acestuia fiind finanțată de numeroase
persoan e(Popa, 2010: 53). Această echipă a jucat în campionatul districtual pe care l -a câștigat în
1931. Trei ani mai târziu, în urma unei fuziuni, echipa devine Vulturii -Textila și joacă în divizia B
obținând locuri precum: locul V în ediția 1934 -1935, VI în ed iția 1935 -1936 și III în cea din 1936 –
1937. Trece în divizia A în 1937, unde rezistă un singur an(Popa, 2010: 56).
Nu departe de Timișoara găsim Recașul, atât de renumit pentru vinurile sale, dar și pentru
activități sportive. Remarcat în 1936 pentru câșt igarea Cupei României la atletism, fotbalul ocupă
un loc la fel de important în viețile răcășenilor. O asociație sportivă s -a înființat la Recaș încă în
1917, pe când stăpâneau austro -ungarii zona și a primit diverse denumiri: Recolta, Cadarca și
Atletic C lub(Popa, 2010: 185). Echipa de fotbal a jucat foarte mult timp în campionatul regional

– 21 –
cu echipe precum Chinezul, Ripensia, U.D.R. Reșița, ba chiar echipa din Anina, Oravița,
Caransebeș, Jimbolia ș.a.(Popa, 2010: 1861).
În comuna Comloș, echipa amintită a nterior, Comloșana s -a afiliat la Federația Sporturilor
din Timișoara în 1922(Popa, 2010: 195). Într -un sat vecin, Lunga, se înființează echipa Grănicerul.
Tot în comuna Comloș se formează echipa germanilor numită Wacker în 1928, aceștia jucând un
prim mec i la 1 aprilie 1929. Comloșul se îmbogățește cu încă o echipă în 1930 numită Șoimii
României(Popa, 2010: 196).
În rândurile anterioare apare mențiunea înființării unei echipe de feroviari timișoreni
Sparta -CFR în 1919. Această echipă a fuzionat cu Unirea d evenind Sparta -Unirea CFR. În 1927
echipa s -a desființat, până atunci adunând printre jucători nume precum Zamboni, Talianu, Kele,
Hutter, Dobai ș.a. Totuși, echipa reapare în anii 1932 -1933(Popa, 2010: 429).
Pe teritoriul Banatului, la începutul perioadei interbelice se înregistrează câteva acțiuni
fotbalistice importante printre care înființări de echipe, fuzionări de echipe, meciuri locale și
internaționale. În 1924 apare Societatea de Educație Fizică Șoimii României Sânnicolau
Mare(Popa, 2010: 85). În a celași an la Jimbolia se înființează Clubul Sportiv Herta(Z.S.T.E.). Mai
multe fuzionări duc la apariția Bohn Sport Club în 1931(Popa, 2010: 93). În Reșița, în 1926, clubul
sportiv cu specific muncitoresc a fuzionat cu Societatea Sportivă a angajaților din Reșița(SSUDR),
creat în 1922, apărând noua echipă CSM înscrisă un an mai târziu, în 1927, în campionatul
districtual Timișoara(Popa, 2010: 158). Echipa Minerul Anina se înființează în 1923 și pentru mult
timp rămâne o echipă regională, amintită pe plan l ocal, dar abia în perioada de după al Doilea
Război Mondial putem vorbi de prestanțe în divizia C(Popa, 2010: 497). În 1928 ia ființă Metalul
Bocșa în jurul întreprinderii de construcții din Bocșa. Și această echipă joacă la nivel local și
regional, abia d upă 1947 a urca în divizii(Popa, 2010: 499). În același an a granița dintre Banat și
Ardeal, la Lipoa, se înființează Asociația Sportivă Șoimii Lipova. Aceasta a funcționat cu
întreruperi, renăscând în perioada postbelică(Popa, 2010: 502).
Meciurile din an ii 1919 -1921 au fost puține la număr. Între orașele Timișoara și Arad, prima
a învins cu un scor de 3 -2. Chinezul a învins cu 6 -0 Clubul de Gimnastică și Scrimă din Lugoj și
cu 4-1 Clubul de Fotbal „33” Timișoara. Egalitate s -a stabilit între C.A.T. și F.C . „33” și o victorie
în de 1 -0 între C.A.T. și R.G.M.T. Acestea sunt câteva rezultate din 1919. Anul următor, în 1920,
Chinezul a marcat victorii în fața echipelor C.A.T., C.G. Arad, Unirea Timișoara, R.G.M.T.,
acestea fiind și victoriile care au permis câ știgarea campionatului de fotbal al Ardealului. În 1921

– 22 –
reprezentativa Timișoarei a jucat de două ori cu cea a Aradului, câștigând cu 4 -2, mai apoi pierzând
cu 1-2, respectiv cu cea a Oradeei, obținând victoria cu 1 -0 și realizând un egal fără goluri. În a nul
următor, Timișoara a jucat chiar și cu Clujul, marcând 4 goluri cu care a câștigat(Dudas, 1971: 27).
Până să ajung la prezentarea campionatului districtual din 1921 -1922, menționez că în 1922
Chinezul și Unirea au jucat cu echipe din Iugoslavia, Chin ezul câștigând 7 meciuri și înscriind în
cele 10 meciuri ale sale 30 de goluri, iar Unirea a jucat de cinci ori, câștigând de două ori și
realizând un egal. La Timișoara au venit echipele Donaustadt Viena și Bacska Subotica. Revenind
la campionatul distric tual, Chinezul și C.A.T. s -au întrecut, menținând o stare de competivitate. În
cele din urmă, Chinezul și -a impus superioritatea(Dudas, 1971: 28).
Pentru campionatul național 1922 -1923 Chinezul a demonstrat forță prin întâietate în
clasament, fără să piard ă vreun punct în tur. Față de cele 10 puncte ale Chinezului, C.A.T. a obținut
doar 3(Dudas, 1971: 31). În meciul din semifinală, Chinezul a întâlnit C.G. Târgu Mureș realizând
egalul 1 -1, jocul a fost dezorganizat și nervos, dezamăgind suporterii. În final ă, Chinezul a învins
cu 3-0. Pe plan local, menționez că în 1923 echipa Unirea Timișoara a efectuat în martie un turneu
în Italia, jucând șapte meciuri dintre care cinci s -au terminat prin victoria timișorenilor, un egal și
o înfrângere(Dudas, 1971: 32).
În ceea ce privește campionatul național ediția 1923 -1924, Chinezul s -a menținut în topuri
și a demonstrat pe parcursul meciurilor că își poate apăra locul de frunte. A învins echipa rivală
C.A.T. cu 5 -0. C.A.T. a avut dificultăți pe parcursul ediției, o l ovitură de 11 m ratată, câteva
intervenții de ultim moment care au salvat meciuri, atacanții erau ineficienți și au marcat rar.
R.G.M.T. s -a menținut pe poziții bune, primind și titlul de campioană de toamnă(Dudas, 1971: 34).
În finala campionatului națion al, C.A. Oradea și Chinezul s -au întâlnit la Arad, iar Chinezul și -a
apărat titlul de campioană prin scorul final de 4 -1. Chiar și ziarul Nădejdea a scris despre meci,
subliniind jocul omogen al chineziștilor și scoțând în evidență eficacitatea portarului chinezist
Ritter(Dudas, 1971: 35).
În timpul competiției naționale ediția 1924 -1925 Chinezul a trecut cu ușurință de meciuri,
marcând victorii în fața adversarelor S.S. Jimbolia, Politehnica, Kadima, C.A.T. Ultima echipă a
reușit câteva meciuri bune împotr iva Politehnicii, Kadimei și Spartei C.F.R. În sferturile de finală,
Chinezul a învins echipa Venus cu 3 -0, în semifinală a câștigat tot cu 3 goluri în fața echipei
Brașovia, iar în finală a întâlnit echipa U.C.A.S. Petroșani pe care a învins -o cu scorul d e 5-
1(Dudas, 1971: 38).

– 23 –
Anii 1925 -1926 a adus intensificări în cadrul relațiilor dintre echipele timișorene: C.A.T. a
câștigat campionatul districtual în fața rivalei sale, Chinezul, pierzând însă în sferturile de finală
cu un scor de 5 -2 în fața Stăruinț ei Oradea; concomitent Chinezul a depus o contestație în care
solicita rejucarea partidei cu rivala sa care nu s -a prezentat la meci. În cele din urmă, Comisia
Centrală de Fotbal a anulat rezultatele meciurilor dintre C.A.T și Chinezul, respectiv C.A.T. și
Stăruința Oradea, a declarat Chinezul campioană districtuală(Dudas, 1971: 43. Plecați la Oradea,
fotbaliștii timișoreni nu au fost primiți tocmai plăcut, fiind denumiți „echipă de hârtie”, cu referire
la faptul că această calificare a survenit în urma uno r contestații scrise. Între Chinezul și Stăruința,
prima echipă a fost cea victorioasă cu un scor de 5 -0. Semifinala jucată la Arad aduce o nouă
victorie chineziștilor, învingând cu 5 -2 A.M.E.F.A., însă suportând apoi atitudinea nerespectuoasă
a spectatori lor care au aruncat cu pietre și bulgăre de pământ în cabana campionilor la final de
meci. În finală s -au calificat Chinezul și Juventus București, prima câștigând cu 3 -0(Dudas, 1971:
44).
Anul 1926 a fost plin de evenimente pentru timișoreni. Echipa budap estană „33” F.C. a
sosit la Timișoara, fiind învins de Chinezul cu scorul de 4 -2, dar învingând -o pe I.L.S.A. cu 4 -1.
Chinezul a mai jucat cu S.A.N.D. Subotița pe care a învins -o cu scorul de 6 -2. Subotița a câștigat
cu 2 -6 în fața echipei I.L.S.A. Timișor enii au jucat două meciuri cu selecționata orașului
Cairo(Egipt) și cu cea a Alexandriei, mai multe meciuri în Turcia(Dudas, 1971: 46).
Ediția 1926 -1927 a adus noi victorii Chinezului, dar se fac remarcate alte două echipe în
această perioada, fiind vorba de Politehnica, echipa care a terminat pe locul II în campionatul
districtual, respectiv de Banatul care învinge Chinezul cu 2 -1 în campionatul districtual(Dudas,
1971: 49). Prestanța slabă a R.G.M.T. -ului a surprins, echipa acumulând doar 5 puncte în ret ur. În
campionatul districtual, categoria I, Chinezul a acumulat 24 puncte, fiind urmată de echipele
Politehnica cu 23 puncte, Banatul 17 puncte, R.G.M.T. 16 puncte, C.A.T. 14 puncte, Rapid și
Kadima cu 8 puncte, respectiv S.S. Jimbolia cu 7 puncte. Chinez ul a trecut de toate meciurile,
întâlnindu -se în finala campionatului național cu Colțea Brașov. Au fost două meciuri grele jucate
de cele două echipe. Primul meci s -a încheiat cu scorul 2 -2, iar al doilea cu scorul 4 -3 pentru
Chinezul(Dudas, 1971: 52).
În anii ediției mai sus amintite, echipele timișorene au jucat cu mai multe echipe străine
printre care Beogradski SK, „Iugoslavia” Beograd, SAND Subotița, A.C.5 Bilbao, Ferencvaros
Budapesta, Slavia Praga, Oxford City, Nemeti Budapesta(Dudas, 1971: 53).

– 24 –
În 1927 Chinezul a marcat ultimele sale victorii. În cadrul ediției 1927 -1928 a
campionatelor echipa violet -albă a fost zdruncinată de mai multe crize: pe de o parte vorbim de
una financiară, anume datorii către bănci și investitori; pe de altă parte exista o criză a suporterilor
care ale căror număr scade drastic într -un timp scurt, această scădere survenind pe fundalul acelor
sume de bani împrumutate și nedecontate; în același timp a existat și o criză în sânul echipei,
formându -se două grupuri rivale în ju rul vicepreședintelui Jean Maitre și a președintelui dr. Cornel
Lazăr(Dudas, 1971: 57). Mai multe competiții regionale ale Chinezului s -au suprapus cu meciuri
internaționale care mai puteau aduce profit clubului(Dudas, 1971: 59). Încă era o echipă puternic ă,
care mai dispunea și de Chinezul II, forță trimisă în atac atunci când meciurile se suprapuneau.
Campionatul districtual a adus doar două pierderi Chinezului, încheind competiția pe locul I cu 23
puncte, urmată fiind de Banatul cu 22 puncte și U.D.R. cu 18 puncte(Dudas, 1971: 61).
Pe ruinele vechii campioane Chinezul s -a ridicat un club profesionist de fotbal sub numele
Ripensia la data de 22 octombrie 1928(Dudas, 1971: 66). Reușitele acestei echipe au fost dovedite
de rezultatele sale, de numărul de g oluri, de prestanța în meciuri naționale și internaționale, de
omogenitatea echipei și de perseverența acesteia. În relația cu celelalte echipe din Timișoara, până
la al Doilea Război Mondial, Ripensia a fost supusă unor critici și proteste din partea asoc iațiilor
adverse. Cu timpul, aceste relații au devenit normale(Dudas, 1971: 68).
În ediția 1928 -1929 a campionatului districtual Chinezul nu a rămas pe poziția de lider, ci
a decăzut în urma multor probleme întâmpinate în cadrul clubului. Numeroși jucători bănățeni au
plecat în străinătate, dând lovituri echipelor locale. Lupta pentru promovarea către campionatul
național s -a dat între Banatul și C.A.T. (Dudas, 1971: 70). Meciuri internaționale s -au jucat mai
puține în perioada aceasta. SAND Subotița a viz itat Timișoara în 1929 învingând C.A.T. cu 1 -0 și
fiind învinsă de Chinezul cu 3 -2(Dudas, 1971: 7) .
Insistând puțin mai mult asupra echipelor din Timișoara, trebuie subliniat faptul că s -a
depus un efort însemnat în primăvara lui 1928 în vederea consolidăr ii unei echipe naționale
puternice, căci urma a se disputa meciul cu selecționata Turciei. În luna aprilie, la Arad, fotbaliștii
români și cei turci au jucat un meci care s -a sfârșit cu scorul de 4 -2 în favoarea românilor.
(Flamaropol, 1986: 55) . Pe stadi onul Gloria C.F.R. din Arad, în fața a 3 000 de spectator au marcat
Wetzer I, Sepi II și Csomag pentru români, iar Kemal, Kismet(autogol) și Burhan pentru
turci(Oprișan, 2016: 214 ). Jucătorii turci au rămas pentru încă un meci disputat de data aceasta la
Timișoara, unde jucătorii de la Chinezul, ajutați de alții doi de la U.D.R., i -au învins pe turci cu

– 25 –
scorul de 1 -3(Flamaropol, 1986: 56) . La nici două luni de la aceste evenimente, în cursul anului
1928 echipa națională a României se afla în deplasare la B elgrad unde întâlnea selecționata
iugoslavă, învingătoare cu scor de 1 -3(Oprișan, 2016: 214) . Reprezentativa pentru anul 1928 a fost
deplasarea echipei timișorene Chinezul la București. Acolo, la 10 mai, pe stadionul O.N.E.F.
timișorenii au jucat împotriva bucureștenilor pe care i -au dominat de -a lungul anilor (Flamaropol,
1986: 56) . Chiar și acest meci a fost controlat de timișorenii care s -au întors în inima Banatului cu
o victorie reprezentată prin înscrierea a patru goluri față de singurul gol înscris de bucureșteni. Tot
Chinezul a învins Unirea Tricolor cu 3 -2. Această echipe era lider regional pentru
Timișoara (Flamaropol, 1986: 57) .
În anul 1929 competițiile au debutat încă din primăvară sub presiunea unor articole din
presă care evidențiau tratativele unor jucători transilvăneni și bănățeni cu echipe de fotbal din
Ungaria. Multe din informațiile presei au fost dezmințite, iar competițiile și -au reluat decursul
sănătos. Selecționatele orașelor Timișoara și București s -au întâlnit de două ori în acel an, ambele
fiind cu success pentru selecționata timișoreană (Dudas, 1971: 73) . Meciurile au avut ca și scop
pregătirea echipei naționale a României pentru întâlnirea ei cu echipala similar din
Bulgaria (Flamaropol, 1986: 61) . În etapa națională a campionatului, R.G.M.T. s -a oprit în
sferturile de finală, pierzând cu 1 -0 în fața Gloriei C.F.R. Arad (Dudas, 1971: 74) .
Începând cu anul 1930 teritoriul României a fost împărțit în cinci ligi regionale. Districtul
Timișoara făcea parte din liga de vest, iar campionatul districtual se desfășura pe două
categorii (Dudas, 1971: 76) . În cadrul categoriei I, punctajul maxim a revenit U.D.R. -ului, fiind
urmat de R.G.M.T. și de C.A.T. În cadrul categoriei II, echipa Rapid a avut rezultate foarte bune:
Rapid -Hajduk 3 -0, Rapid -Jimbolia 3 -1. Alături de această echipă au jucat și: Turul, Electrica,
Jimbolia, Freidorf, Vulturii, Fratelia, Hajduk (Dudas, 1971: 78) .
U.D.R. -ul a oferit resurse importante pentru echipa națională. În 1930 naționala României
avea în componență doi U.D.R. -iști dintre care unul marcator al primului gol pentru români în
cadrul Campionatului Mondial din Uruguay. U.D.R. devine campioană națională în 1931 (Popa,
2010: 158), an după care ocupă locuri bune în divizia B (Popa, 2010: 159) . În etapa finală a
campionat ului național din 1931, U.D.R. a învins Prahova Ploiești, campioană a campionatului
regional Sud, cu 2 -3(Flamaropol, 1986: 73) . La 6 septembrie 1931, la Timișoara juca Ripensia cu
reprezentativa Belgradului pe caer a învins -o cu 2 -1 datorită golurilor lui Beke și Wetzer. Ripensia
a mai realizat un egal prin marcarea a trei goluri când juca cu reprezentativa B a

– 26 –
Ungariei (Flamaropol, 1986: 76) . Tot în 1931, la Timișoara s -a disputant meciul dintre echipa
Ripensia și Kispest Budapesta, meci încheiat cu scorul de 4-3 în favoarea Ripensiei. Golurile au
fost marcate de Rafinsky, Burger, Lakatos și Semler (Flamaropol, 1986: 72).
Anul 1932 a însemnat pentru fotbalul timișorean multe presiuni. La Ripensia, jucătorii
neplătiți de ceva timp au prezentat opțiunea lor de părăsire a clubului. Lucrurile s -au liniștit după
ce I s -a oferit Ripensiei posibilitatea de a realiza un lung turneu în Franța. În străinătate, Ripensia
a reprezentat România prin rezultate bune, chiar dacă lucrurile puteau evolua mult mai strălucit.
Printre problemele întâmpinate au fost lotul prea slab și jucătorii prea puțini la număr. În ciuda
acestor aspecte dintre cele 13 meciuri jucate împotriva echipelor francize, Ripensia a câștigat de
opt ori, a realizat un egal și a pierdut doar patru meciuri. Dintre victorii menționez cu scoruri de 1 –
0 împotriva S.C. Montpellier, 4 -1 împotriva Olympique d’Arles, 6 -1 împotriva F.C. Hyeres, 6 -0
împotriva F.C. Brest, 5 -2 împotriva F.C. Lorrant, 3 -1 împotriva F.C. Havre, 3 -1 împotriva Stade
Francais și 4 -1 împotriv a F.C. Mulhouse. Egalul a fost realizat în meciul împotriva echipei Red
Star, meciul încheindu -se cu scorul de 1 -1. Echipele francize care au câștigat în fața Ripensiei au
fost: S.C. Montpellier în meciul revanșă cu scorul de 3 -4, echipa O.G. Nice cu scoru l de 1 -4, echipa
Olympique Marseille cu scorul de 1 -6 și echipa F.C. Rouen cu scorul de 2 -3(Flamaropol, 1986:
78). Pe lângă aceste rezultate, în 1932 Ripensia a învins cu 5 -4 echipa C.F.R. și cu 3 -1 Unirea
Tricolor (Flamaropol, 1986: 79) . Vestită echipă, Ripensia era un cuvânt adesea menționat în lumea
sportului, iar de cele mai multe ori numele echipei se asocial cu victoria. În 1933, Ripensia era
câștigătoarea campionatului divizionar A în urma victoriei repurtate în fața echipei Tricolorul
Ploie ști, meci finalizat cu scorul de 11 -0. În finala campionatului, la 9 iulie 1933, la Timișoara,
Ripensia întâlnea U Cluj. Echipa clujenilor a pierdut cu scorul de 5 -3. Printre marcatorii timișoreni
s-au numărat Dobay, autorul a trei goluri, Ciolac și Bindea . Clujenii au marcat prin Ștefănescu,
Sepi și Sîrbu. O partidă retur disputată la Cluj s -a încheiat la egalitate, fără goluri (Flamaropol,
1986: 87) . Pentru restul echipelor bănățene, 1933 nu a fost un an foarte prolific. Chinezul a pierdut
cu 1-8 în fața e chipei Crișana Oradea. În meciul retur, Chinezul i -a învins pe orădeni cu scorul de
5-0. În clasamentul diviziei A, Chinezul ocupă doar locul 6 (Dudas, 1971: 94) .
Spre sfârșitul anilor `30 echipele timișorene au suferit pe plan financiar. Singurii care
puteau să ajute erau susținătorii, însă doar din sprijinul lor nu se puteau întreține echipele. Astfel,
prima soluție a fost fuzionarea echipelor. Printre ultimele pr estanțe ale echipei Comloșana a fost
un egal cu echipa ZAK Kikinda în 1934. Un an mai târziu, două echipe din comuna Comloș, Șoimii

– 27 –
și Comloșana, au fuzionat și chiar câștigat cu 5 -0 meciul împotriva Clubului Sportiv din
Gottlob(Popa, 2010: 196). Apoi, în august 1936 R.G.M.T. a fuzionat cu C.A.T. formând noua
echipă Clubul Atletic Muncitoresc din Timișoara(C.A.M.T.). În paralel, a fuzionat Chinezul cu
I.L.S.A. Aceste fuzionări nu au fost privite cu ochi buni, s -au găsit să obiecteze clasa burghezo –
moșiereas că împotriva unei echipe cu specific muncitoresc(Dudas, 1971: 69). În 1936 -1937 noua
echipă C.A.M.T. a jucat în divizia B realizând două meciuri bune cu scor de 3 -0 cu Victoria Carei,
respectiv 1 -0 și 3 -2 cu Rovine Grivița Craiova și 3 -3 cu Mureșul(Dudas, 1971: 112). În aceeași
perioadă s -a înființat și divizia C de fotbal, dar la care se renunță la doi ani după înființare(Dudas,
1971: 122). În divizia C a jucat timp de un an U.D.R. Reșița(Popa, 2010: 159). În ediția 1937 -1938
C.A.M.T. și U.D.R. Reșița prom ovează în divizia A. În plus, C.A.M.T. ajunge în finala Cupei
României unde va suferi o înfrângere în fața Rapidului București(Popa, 2010: 155).
Ripensia era o echipă de succes, urcând în clasament, promovând în divizia A, pe când
vechea favorită Chinezul era în colaps. În 1935 Ripensia învingea Chinezul cu 6 -1, un an mai târziu
cu 3-2. Alte rezultate notabile ale anilor 1935 -1936 au fost: Ripensia – C.A.O. 5 -1, A.M.E.F.A. –
Chinezul 3 -0, C.F.R. București -Chinezul 7 -2, Juventus -Ripensia 1 -1, Gloria Arad -Chinez ul 3-1,
Chinezul -A.M.E.F.A. 1 -1 ș.a. Divizia națională A o avea în frunte pe Ripensia cu 30 de puncte
urmată de A.M.E.F.A. Arad cu 28 de puncte și de Juventus București cu 24 de puncte. Chinezul
ocupa locul 9 cu 19 puncte(Dudas, 1971: 107). Divizia naționa lă B o avea în frunte pe I.L.S.A.
Timișoara cu 19 puncte, urmată de Jiul Petroșani, Rovine Grivița Craiova. Pe locul 4 era echipa
timișoreană R.G.M.T. cu 14 puncte, pe locul 6 echipa Vulturii Textila Lugoj cu 13 puncte, pe locul
7 U.D.R. Reșița cu 12 punct e, pe locul 8 C.A.T. Timișoara cu 9 puncte. În campionatul districtual
s-au remarcat și alte echipe timișorene precum Electrica, Banatul, Progresul, Jimboliana, Rapid,
Politehnica, Fratelia, Hertha, Freidorf(Dudas, 1971: 108).
În ediția 1938 -1939 a campion atului Chinezul a părăsit divizia A, fiind necesare încă 4
puncte pentru a rămâne în cadrul diviziei. Totuși, ziariștii notează că retrogradarea a fost însoțită
cu înscrierea a 500 de noi susținători ai violet -albilor(Dudas, 1971: 121). Locul Chinezului a fost
luat de C.A.M.T. care a învins și în meciurile de baraj și a obținut de -a lungul competiției 15 victorii
din 18 meciuri jucate(Dudas, 1971: 122).
În 1939, în România se realizau concentrări militare, dar acest lucru nu a întrerupt viața
sportivă, mai ales cea fotbalistică(Flamaropol, 1986: 151). Chiar și echipa națională a României a
disputat mai multe meciuri: cu Iugoslavia pe care a învins -o cu 1 -0, cu Letonia pe care a dominat –

– 28 –
o cu 4 -0, cu Anglia în fața căreia pierde cu 0 -2, cu Italia în fața căre ia pierde cu 0 -1 și cu Ungaria
cu care realizează egalul de 1 -1. La aceste meciuri disputate pe stadioanele A.N.E.F. și Venus din
București, au participat mii de spectatori. În meciul cu Iugoslavia au venit la București 25 000 de
suporteri, iar în meciul î mpotriva Italiei și Angliei 40 000(Oprișan, 2016: 226).

2.5 Fotbalul bănățean în timpul celui de -al Doilea Război Mondial

Evoluția fotbalului la nivel european și internațional în perioada interbelică a fost
impresionantă. Numeroase evenimente la nivel internațional au reunit diverse echipe naționale și
au permis schimburi de idei. Totodată, din punct de vedere istoric, perioada interbelică are o
încărcătură de forțe și de energii atât pozitive, cât și negative. Dacă privim perioada interbelică
drept per ioada care conduce spre dezastrul ce s -a dezlănțuit în anul 1939, toți anii interbelici par a
fi ani negri. Izbucnirea unui noi război mondial a fost prevestită de numeroase evenimente, dar mai
ales de numeroase nemulțumiri personale și aspirații ultranați onale ale unor lideri ce au luat în
considerarea doar propriile lor convingeri și dorințe. Al Doilea Război Mondial a izbucnit în luna
septembrie a anului 1939, lună în care Polonia a fost atacată de germanii naziști și rușii sovietici,
respectiv împărțită între cele două puteri. Tot aceste două forțe vor lua cu asalt întreaga Europă și
o vor distruge și ocupa după propriul plac(Berstein, vol. V, 1998: 139). În întreaga conjunctură
nefericită, România se plasa de partea Germaniei, o legătură consolidată înc ă din deceniul patru
prin regele Carol al II -lea și mareșalul Ion Antonescu. Sigur că din toamna lui 1940, regele Carol
al II-lea va abdica din poziția sa în favoarea fiului său, Mihai, însă acest lucru nu va schimba foarte
repede poziția României în cadru l conflagrației(Berstein, vol. V, 1998: 144).
În ediția 1939 -1940 a campionatului național găsim două echipe timișorene în divizia A, și
anume Ripensia și C.A.M.T. Aceste două echipe s -au întrunit și într -o competiție locală spre
bucuria suporterilor, real izând egalurile 1 -1 și 2 -2. C.A.M.T. a debutat în divizie cu scorul de 3 -2
față de Sportul Studențesc(Dudas, 1971: 125), Ripensia a învins în aceeași zi Juventus București
cu 3-0. În retur, Sportul Studențesc și -a luat revanșa cu 3 -1, exact ca și Juventus București cu 5 -1.
Clasamentul diviziei A o arată câștigătoare pe Venus București cu 31 puncte, C.A.M.T. era pe locul
5 cu 23 puncte, iar Ripensia pe locul 6 cu 22 puncte. În paralel, divizia B Chinezul a încercat să își
depășească retrogradarea, însă orice victorie în tur se echivala cu o înfrângere în retur(Dudas, 1971:
126). Astfel, la sfârșitul celor 18 meciuri jucate, divizia B a fost câștigară de Mica Brad cu 27

– 29 –
puncte, Electrica Timișoara s -a situat pe locul 4 cu 21 puncte, iar Chinezul pe locul 5 cu 20 puncte.
Pe plan districtual, campionatul a avut în fruntea categoriei I echipa Banatul, urmată de C.F.R.,
Kadima, Fratelia, Politehnica, Rapid, Patria, Progresul, Vulturii, Jandarmii, Bohn, Jimboliana. În
cupa României doar C.A.M.T. a ajuns până în opti mi de finală, apoi a fost învinsă cu 5 -1 de Sportul
Studențesc București(Dudas, 1971: 127). Astfel, în primii ani ai războiului, încă fotbalul se practica
în zonele bănățene, însă odată cu agravarea stării de pe fronturi și cu implementarea noilor direcții
de conducere comunistă a statelor central -europene, unele clase sociale, personalități și chiar
persoane de rând urmează să sufere în diferite moduri.
Spre exemplu, C.A.M.T. a avut de suferit în perioada celui de -al Doilea Război Mondial.
După ediția 1939 -1940 în care a ocupat locul 5 în divizia A, a fost retrogradată în divizia B. Această
retrogradare nu a fost motivată oficial, însă pe căi neoficiale se cunoștea motivul care se regăsea în
însăși denumirea clubului de fotbal(Popa, 2010: 155). Echipele din Sânnicolaul Mare și -au sistat
activitatea pe periaoda războiului, reluând -o câțiva ani după încheierea tuturor conflictelor din
zonă(Popa, 2010: 86). De la echipele din Jimbolia care au mai funcționat pe timpul războiului, au
plecat la alte echipe mulți j ucători de valoare printre care Tiriung, Cojerean, Scweininger, Merteș,
Iatan, Frauzen, Chezneriu, Bescucă ș.a. U.D.R. Reșița a continuat să joace în prima divizie în
timpul războiului, ocupând locul 4 în 1940, iar în 1941 locul 6(Popa, 2010: 159). Echipa lugojeană
Vulturii -Textila, care în 1937 a promovat în divizia A, a rămas în prima divizie pentru un singur
an, după care a retrogradat și rezistat până în 1941. Aceeași soartă a avut -o și echipa de fotbal
Comloșana care a activat până în 1941.
Chiar dacă istoricul ei este atât de strălucit, chiar și echipa FC Ripensia a trecut prin
momente dificile pe parcursul războiului. Din 1939, echipa s -a lovit de problema plecării unor
jucători la alte echipe(Popa, 2010: 216). Au urmat apoi, probleme financiare, prob leme privind
desfășurarea antrenamentelor, toate acestea ducând la prestații cu care publicul timișorean nu era
obișnuit și nu era mulțumit. A reușit, în martie 1941, să învingă Unirea Tricolor, la București, cu
3-0. Cu toate acestea, problemele Ripensiei au persistat(Popa, 2010: 2170.
De menționat ar mai fi faptul că deși la nivel internațional războiul era în desfășurare din
septembrie 1939, România și menținut poziția de neutralitate până în 1941. Totuși, aceasta a fost
știrbită de mai multe teritorii de -a lungul anului 1940, astfel că s -au pierdut Transilvania de Nord
și Dobrogea de Sud(Berstein, vol. V, 1998: 144). În noiembrie 1940 România a aderat la Pactul
Tripartit, o alianță germano -italiano -japoneză, iar ofițeri germani au pătruns încă din acel a n pe

– 30 –
teritoriul țării noastre. Anul 1941 a adus și mai multe acțiuni militare în zona
europeană(Flamaropol, 1986: 162). Pe plan fotbalistic, competițiile au continuat în 1941 cu câteva
echipe. Spre exemplu, în martie 1941 în seria I a diviziei B se întrece au echipe bănățene precum
Ripensia, C.A.M.T., Chinezul și Vulturii Lugoj(Flamaropol, 1986: 163). În vară, când guvernul lui
Antonescu a decis intrarea în război împotriva Uniunii Sovietice, mai mulți fotbaliști au fost
convocați la armată, loturile au răma s destul de goale. În aceset măsuri, Federația de Fotbal a luat
următoarele decizii: suspendarea pe timp de un an a campionatului diviziei A și înlocuirea cu un
campionat „de război”, organizarea campionatelor pe regiuni, includerea de amatori în echipele de
fotbal. Cupa de război includea 10 serii de câte 6, 8 sau 10 echipe. Meciurile în această întrecere
au început în septembrie 1941 cu participarea unor echipe bănățene printre care Ripensia, U.D.R.,
Chienzul, Vulturii Lugoj, Rapid Timișoara(Flamaropol, 1 986: 166). Venirea iernii a sistan
activitatea fotbalistică la sfârșitul anului 1941, iar la începutul lui 1942 iarna s -a prelungit până de
mărțișor. Atunci, Ripensia a disputat un meci spre bucuria bănățenilor. C.F.R. a învins U.D.R. cu
3-0, Chinezul a eg alat SSMRS(Flamaropol, 1986: 168).
Între timp, regele Mihai al României a preluat energic frâiele și a trecut România de partea
Aliaților, susținători ai economiei libere și a democrației. Din 1943 mii de tineri au fost recrutați și
mobilizați pentru a lup ta împotriva Germaniei(Flamaropol, 1986: 175). Unele echipe care mai
dispuneau de efectivele necesare au continuat să joace și în anii grei ai războiului. În 1944 anumite
campionate nu și -au disputat meciurile retur din cauza bombardamentelor. Totodată, ac tivitatea
fotbalistică a continuat pe alocuri, jucătorii mai ieșeau la antrenamente, dar FRF nu a putut
reorganiza competițiile și campionatele în momentele acele de cumpănă pentru statul român. În
decursul anului 1944, Federația primea știri asupra reînfi ințării unor echipe cu specific muncitoresc
printre care R.G.M.T., A.M.E.F.A. și C.A.M.T(Flamaropol, 1986: 185). Până la terminarea
războiului, în 1945, fotbaliștii români nu s -au antrenat atât de eficient ca în anii anteriori războiului
ceea ce motiva oar ecum rezultatele slabe obținute în anumite întreceri locale sau naționale. Spre
exemplu, în 1945 reprezentativa Timișoarei a întâlnit echipa sovietică Dinamo Tbilisi, și deși
timișorenii au jucat bine, au dat dovadă de seriozitate, nu s -au ridicat la nivel ul rivalilor mai bine
antrenați și care au câștigat meciul cu 0 -5(Flamaropol, 1986: 192).

– 31 –
2.6 Fotbalul bănățean între anii 1945 -1989

Odată cu sosirea primilor factori de comunizare a statului român, viața de tip comunist a
fost încetul cu încetul imple mentată în toate sectoarele vieții publice și private. De aceea, nu a
scăpat nici sportul. Echipele de fotbal din toată România anului 1945 au suferit schimbări mai mari
sau mai mici. Modelul pe care comuniștii l -au urmat a fost cel sovietic. De la Moscova soseau
directivele privind schimbările ce trebuiau efectuate în țară. De aceea, în concepția sovietică, deci
ulterior și românească, s -a constatat nevoia de a reorganiza anumite echipe ce serveau vechiulul
model capitalist, de a desființa alte echipe, de a muta echipe din capitală în orașe îndepărtate sau
de a înființa noi echipe. Sovieticii vedeau ideală existența unei echipe a armatei și a uneia a poliției.
Tocmai de aceea a fost creată în iunie 1947 Asociația Sportivă Armata, inclusă fără nici o ezitare
în prima divizie, fără a avea jucători(Borisov, 2014: 115).
Pe durata celui de -al Doilea Război Mondial, fotbalul bănățean a regresat din multe
perspective. Împrejurările nu au fost favorite desfășurării competițiilor de fotbal. Echipele bănățene
erau dez organizate, terenurile și stadioanele au suferit pe urma bombardamentelor. Reorganizarea
de care era nevoie a început la mijlocul anului 1945(Dudas, 1971: 137). În Timișoara a fost
organizată o competiție locală pe două categorii. În prima categorie au lua t parte echipe ca
Politehnica, care s -a dovedit și câștigătoare, C.F.R., Electrica, Dura, I.L.S.A., Victoria, Dermata și
Progresul(Dudas, 1971: 139). În cadrul categoriei a II -a a reieșit campioană Fratelia, urmată de
echipe ca Freidorf, Romitex, I.T.B., V enus, S.C.H.N., Exact, Tracțiune, Filt, Bozsak(Dudas, 1971:
140). Așa cum arată și rândurile de mai sus, Politehnica a devenit o echipă puternică în Banat, însă
la o confruntare cu Juventus la București a pierdut cu 1 -6(Flamaropol, 1986: 187).
În 1946 s -a reluat competiția și în divizia A, iar în ceea ce privește competiția locală
timișorană, două echipe își disputau întâietatea, și anume C.F.R. și Politehnica(Flamaropol, 1986:
193). În divizia A, în cadrul ediției 1946 -1947 C.F.R. Timișoara a ocupat locul 4, iar în divizia B
Politehnica s -a clasat pe locul 2, Electrica Timișoara pe locul 7, iar C.A.M.T. pe locul 10. În divizia
C erau în competiție echipe precum Ripensia, cea care din 18 meciuri a câștigat 12, respectiv
I.L.S.A. mereu în spatele Ripensiei(D udas, 1971: 145). Tot în divizia C, în seriile a V -a jucat și
alte echipe bănățene printre care: Unirea Jimbolia, Romitex Timișoara, Prima Banat Timișoara,
Bohn Jimbolia, Bocșa Montană, Freidorf Timișoara, Progresul Lugoj, C.F.R. Caransebeș, Șoimii
Lipova ș.a. (Dudas, 1971: 146). Pe plan internațional, C.F.R. Timișoara s -a întâlnit cu Metalac

– 32 –
Beograd în fața căreia a pierdut cu scorul de 1 -2 și 0 -6, respectiv cu A.C. Seghedin a avut parte de
o înfrângere cu scorul de 3 -4, iar cu Steaua Roșie Beograd a pie rdut cu un scor de 2 -5. C.A.M.T. a
disputat un meci cu Csepel Budapesta, maghiarii câștigând cu un scor de 1 -6, iar în meciul cu
C.F.R. Spartac Subotica timișorenii au pierdut cu 3 -4, abia în meciul revanșă timișorenii și cei de
la Spartac Subotica încheie partida cu egalul de 2 -2. Astfel, pe plan internațional, bănățenii nu au
reușit să marcheze victorii impresionante(Dudas, 1971: 147).
Cu ceva mai multe succes au debutat competițiile din ediția 1947 -1948. C.F.R. Timișoara
a adus suporterilor săi doar mot ive de bucurie. Câștigă cu 2 -0 în fața Libertății Oradea și a Unirii
Tricolor București, cu 7 -1 în fața A.S.A. București, cu 2 -1 în fața Ciocanului București, cu 1 -0 în
fața Dermata Cluj și cu 6 -1 în fața Universității Cluj(Dudas, 1971: 149).
În altă or dine de idei, în rândurile următoare se va prezenta prestația și istoricul câtorva
echipe bănățene în perioada postbelică.
Echipa Vulturii Lugoj au jucat în divizia B după război. Au avut mai multe oscilații între
diviziile B și C. Și -au schimbat denumir ea în Vulturii -Textila și au jucat din 1969 în divizia C. Au
promovat și urcat din nou în divizia B în 1971, iar după un an au retrogradat. Au revenit în divizia
B pentru ediția 1972 -1973. Ocupă locurile 8 și 17, iar apoi retrogradează în divizia C unde oc upă
locurle 3 și 6 mai mulți ani la rând. În 1980 adoptă iar numele Vulturii. Patru ani mai târziu echipa
va trece prin mai multe transformări și se va transforma în CSML (Popa, 2010: 56 -57).
Două echipe de fotbal erau reprezentative pentru Sânnicolaul Ma re, acestea reluându -și
activitatea fotbalistică după terminarea celui de -al Doilea Război Mondial. În 1953 a avut loc
construcția unui stadion în localitate, cu o capacitate de 5 000 de locuri. Cele două echipe, Unirea
și Voința, au jucat în divizia D și campionatul județean (Popa, 2010: 86).
Despre soarta nefericită a unor echipe de fotbal s -a vorbit și în subcapitolele anterioare.
Echipa jimboliană de fotbal va suporta represiunile regimului politic comunist instaurat în România
în 1945. Numită initial A sociația Sportivă Jimboleana, aceasta își va schimba numele în Clubul
Unirea, iar Clubul Bohn în Asociația Sportivă Ceramica. Regimul comunist a avut această latură
de transformarea a elementelor ce deranjau chiar și în cel mai minsucul fel partidul și lid erii
României. Totul trebuie să fie exact așa cum își imaginau comuniștii, iar din vizorul lor nu a scăpat
această latură sportivă. Unele cluburi au fost dizolvate, altele unificate sau unele au suferit
schimbări de denumiri (Popa, 2010: 93) .

– 33 –
Echipa C.A.M.T. juca în divizia B în 1946. Va retrograda doi ani mai târziu și va dispărea
de pe scena fotbalistică românească. În perioada în care a mai activat după război, din lotul echipei
au făcut parte nume mari precum Sommer, Ferenczi I și II, Dușan, Prec up, Tiriung ș.a. (Popa, 2010:
155).
În ceea ce privește fotbalul reșițan, echipa de fotbal adoptă numele de Oțelul și participă în
divizia A obținând locul 11 în ediția 1946 -1947, respective locul 16 în ediția următoare.
Retrogradează în 1948 în divizia B și fuzionează cu o altă echipă de fotbal numită Locomotiva,
adoptând un nou nume: Metalochimic. Noua echipă începe în divizia B și avansează după doar o
ediția în divizia A. Din Metalochimic echipa își schimbă numele în Metalul și obține locul 11 în
diviz ia A în 1950. Joacă iar în divizia B obținând diverse locuri printre care 10 și 7. În 1954 Metalul
ajunge la performanța de a câștiga Cupa României, fiind primul eveniment de acest gen în care o
echipă aparținând de divizia B cucerește Cupa. Performanța a fost obțină sub antrenoratul lui Jijic
și Cosma și prin lotul compus din Teodorescu, Zarici, Munteanu, Mioc, Chirilă, Urcan, Apro,
Jojarth, Vida, Potoceanu, Jovan și Szeleș (Popa, 2010: 159). Metalul continua să joace în divizia B
obținând locurile 3, 8 și 10 în anii 1955, 1956 și 1957. Apare momentul unei reorganizări
fotbalistică pe plaiul reșițean și ia ființă echip CSM în 1958 drept continuator al U.D.R. -ului. CSM
juca în divizia B la începutul anilor 1970, trecând de câteva ori și în divizia A. În 1976 CSM și -a
schimbat numele în Fotbal Club Muncitoresc, prescurtat FCM. Noua echipă a disputat un meci cu
o echipă din străinătate, din Republica Democrată Germania, în 1977. Mulți ani la rând FCM
continuă să joacă în divizia B. FCM își reia vechea denumire d e CSM în 1982 (Popa, 2010: 161 –
162).
Bine cunoscuta echip ă Ripensia a jucat după al Doilea Război Mondial cu lot nou în divizia
C, promovând în timp în divizia B. Pe lângă activitatea fotbalistică, Ripensia era interesată în
perioada postbelică de creșterea și antrenarea a jucători tineri. În 1948 echipa s -a desființat din
motive financiare(Popa, 2010: 218).
Echipa Politehnica Timișoara a continuat activitatea sportivă după război și a adoptat un
stil de antrenament care permitea tinerilor fotbaliști să urme ze cursurile unor facultăți. Studiul a
fost promovat în rândurile fotbaliștilor. Alături de acest aspect, pe plan sportiv au obținut rezultate
frumoase în perioada postbelică. În 1958 Politehnica a câștigat Cupa României, obținând și un loc
3 în divizia A. De la înființarea echipei, în 1921, până în 1948 Politehnica a muncit 27 ani să ajungă
în divizia A. În 1978 obțin același loc 3 în divizia A, iar doi ani mai târziu cuceresc din nou Cupa

– 34 –
României(Popa, 2010: 252). Stadionul Politehnicii a fost construit în deceniul șase și dat în
folosință în 1963 cu o capacitate de 43 000 locuri, cea mai mare arenă din regiunea Banatului la
vremea respectivă(Popa, 2010: 260).
După încheierea conflictelor, în 1946 echipa C.F.R. Timișoara promovează în divizia A,
unde un an mai târziu termină pe locul 3 și se califică în lupta pentru Cupa României. Echipa și -a
schimbat pentru o perioadă scurtă numele în Locomotiva și s -a menținut până în 1956 în divizia
menționată anterior. Va retrograda, însă, rapid în divizia B, mai apoi în C. După un an în divizia
C, în 1967, urcă în B. Pe un fond politic bine cunoscut al regimului comunsit, echipa a fost nevoită
să cedeze câțiva jucători pentru o echipă nou formată la cerințele liderilor comuniști bănățeni.
Echipa în care aceștia și -au pus încrederea au numit -o Ripensia Poli, iar jucătorii cedați de C.F.R.
Timișoara au fost Panici, Seceleanu, Mafa și Calinin. Liderii vremii au sperat ca această echipă să
ajungă în divizia A, dar spre uimirea lor a promovat însăși C.F.R. Timișoara(Popa, 2 010: 430). În
1979, an în care ceferiștii erau deja în divizia B, au retrogadat în C pentru un an. Sfârșitul deceniului
9 îi prinde pe ceferiști în divizia B sub mâna antrenorilor Vișan și Dumitru Liță(Popa, 2010: 436).
La Anina, activitatea fotbalistică î ncepută de echipa Minerul Anina în 1923 a continuat și
după război în divizia C, iar din 1969 promovează în divizia B unde se menține timp de opt ediții.
Apogeul rezultatelor a fost locul 5 obținut în edițiile 1970 -71 și 1971 -72. Oscilează apoi între cele
două divizii și spre sfârșitul anilor 1980 va stagna în divizia C(Popa, 2010: 497).
Bocșa avea în 1947 două echipe de fotbal care activau în divizia C, fiind vorba de Bocșa
Montană și Bocșa Română. Un an mai târziu, cele două fuzionează într -o singură echi pă numită
Izvorul Bocșa Montană și aceasta se clasează pe locul 13 în 1949. Având și o pepinieră, tinerii
crescuți la Bocșa au ajuns la echipe precum CSM Reșița, Politehnica Timișoara, Jiul Petroșani și
chiar Universitatea Craiova. Metalul Bocșa, în schimb , înființată în 1928, se clasa pe locul 5 în
divizia C în ediția 1958 -1959(Popa, 2010: 499 -500).
Echipa orașului Lipova, cea care a luat ființă în 1928 și a funcționat cu întreruperi, a
renăscut în 1953 jucând pe stadionul acesteia de 1 000 locuri la acea vreme. Au activat în divizia
C, unde apogeul atins de Șoimii Lipova a fost locul 3 în ediția 1981 -1982(Popa, 2010: 502).
Tot în perioada postbelică a luat ființă la Timișoara Uzinele Mecanice Timișoara, prescurtat
U.M.T., rezultând Vulturii U.M.T. prin fu ziunea cu echipa cartierului Ronaț. Echipa a jucat în
campionatul municipal și în campionatul regional Banat. Promovează în divizia C în urma ediției
1966 -1967, când lotul antrenat de Androvici ocupă locul I în serie. Trei ani mai târziu, echipa era

– 35 –
deja î n divizia B, unde rămâne un singur an și ocupă locul 11. Retrogradată în divizia C, echipa
obține locuri precum 2 și 3. Abia în 1973 activează iar în divizia B și obține locurile 3, 8, 11, 13 și
16 ceea ce în 1983 o va retrograda din nou. Timp de opt ani, U.M.T. a jucat în divizia C, inclusiv
în anii premergători revoluției din 1989(Popa, 2010: 559 -560).
Privind fotbalul bănățean dintr -o perspectivă cronologică, în perioada postbelică au avut
loc multe schimbări bruște. Începând cu anii 50, a început recon strucția fostei CFR, după noul
nume Locomotiva. Revenirea acestei echipe pe scena fotbalistică a fost impreisonantă. În meciurile
sale, Locomotiva a obținut rezultate bune: 2 -0 cu Progresu I.C.O., 2 -1 cu Dinamo București, 1 -0
cu Flacăra Ploiești. Învinge U .T.A. cu 2 -1 și Flacăra Ploiești cu 1 -0 de două ori. În divizia A, în
1952, Locomotiva Timișoara se clasa pe locul 7 cu 21 puncte. O altă echipă, Știința, fosta echipă
studențească, a învins Metalul Baia Mare, Flacăra Lupeni, Progresul Satu Mare și Metalul Oradea
cu scoruri impresionante. Spre exemplu, în meciul disputat în 1952 cu Flacăra Lupeni, Știința a
câștigat cu 3 -0. Pe sătmăreni, Știința i -a învins cu 7 -0. Față de Metalul Oradea a marcat cinci goluri.
În divizia B, în 1952, Știința era pe primul loc cu 22 puncte(Dudas, 1971: 168 -169). Ca urmare a
acestei reușita, Știința a promovat în divizia A. La sfârșitul competițiilor, în 1953, în divizia A se
aflau două echipe timișorene dintre care Știința s -a poziționat pe locul 6 cu 20 puncte, iar
Locomotiva pe locul 10 cu 17 puncte.
Pe plan local, spre exemplu în 1953, s -au organizat campionatul regional în două serii.
Prima serie a cuprins următoarele echipe: Minerul Anina,Voința Timișoara, U.T. Timișoara,
Dinamo Timișoara, Metalul Bocșa, Avântul Deta, Spar tac Oravița, Spartac Deta, Tractorul Peciu
Nou și Constructorul Jimbolia. Enumerarea acestora nu este aleatorie, ci în ordinea pozițiilor
ocupate în urma meciurilor disputate. Minerul Anina a strâns 29 puncte, poziționându -se în fruntea
clasamentului pe ca re Constructorul Jimbolia o încheie cu 4 puncte. Seria a II -a cuprinde tot zece
echipe enumerate în ordinea descrescătoare a punctelor obținute în urma meciurilor din
campionatul regional: Progresul Timișoara, Steaua Roșie Timișoara, Metalul S.R.U.P., Reși ța,
Metalul Oțelul Roșu, Șantierul Lugoj, Metalul Timișoara, Locomotiva Caransebeș, Bârzava
Gătaia, Locmotiva Lugoj, Spartac Făget. Clasamentul are în frunte echipa Progresul cu 29 puncte,
iar locul zece a fost ocupat de Spartac Făget cu 5 puncte. Campioa na regională a devenit Progresul
Timișoara, căci în urma meciurilor cu Minerul Anina, golaverajul a fost de partea
Progresului(Dudas, 1971: 173).

– 36 –
În continuare, în 1954 în divizia A se afla Locomotiva Timișoara care a încheiat
competițiile cu un total de 2 9 puncte care i -au adus echipei locul 4, iar Știința cu 27 puncte care au
plasat -o pe locul 6. În campionatul regional, Metalul Oțelul Roșu a arătat multă voință și a strâns
40 puncte. În urma sa, Metalul U.P. Reșița se poziționa cu 39 puncte, iar Progresu l Timișoara cu
37(Dudas, 1971: 177). Anul următor, tot în divizia A, se luptau Știința Timișoara care a strâns 27
puncte și a încehait clasamentul pe locul 4, respectiv Locomotiva care a strâns 21 puncte care i -au
adus locul 10. PE plan regional, Metalul O țelul Roșu a cucerit din nou titlul de campioană
regională. Tot în 1955 găsim în campionatul regional echipe nou precum Tehnometal Timișoara,
Recolta Giarmata sau Recolta Recaș(Dudas, 1971: 180 -181).
De menționat ar fi că în 1956 în divizia A Locomotiva a pierdut destule meciuri cât să
termina competițiile pe locul 11 cu doar 19 puncte. Știința Timișoara a reușit în același timp să se
claseze pe locul 3 cu 29 puncte, fiind întrecută de C.C.A. București cu 33 puncte și Dinamo
București cu 29 puncte. În acela și an, s -a organizat campionatul regional pe două serii: prima o
avea în frunte pe Energia Jimbolia cu 41 puncte, iar a doua pe Energia III Reșița. Cea din urmă a
devenit campioană regională, având următoarele scoruri în fața Energiei Jimbolia: 5 -2, 0-3 și 4-
3(Dudas, 1971: 187).
Anul asupra căreia ne mai oprim ar fi 1958, an în care studenții de la Știința au cucerit Cupa
României. Un adevărat succes și un punct al istoriei fotbalului timișorean și bănățean asupra căreia
revin mulți și cu gânduri și cu emo ții. Știința a jucat timp de aproape două luni câte trei partide
oficiale pe săptămână. Echipa era suprasolicitate și implicată în numeroase competiții și
campionate. În tot acest timp, Locomotiva, echipa pentru care suporterii de odinioară au sperat
reven irea în divizia A, a rămas în B(Dudas, 1971: 191). Un an mai târziu, Știința retrograda șiea,
spre nemulțumirea suporterilor(Dudas, 1971: 194).
Întrând în deceniul următor, în ediția 1959 -1960, timișorenii nu mai aveau echipe în divizia
A. astfel, în B se întreceau Știința Timișoara, C.F.R. Timișoara, CSM Reșița, Metalul Oțelul Roșu.
În campionatul regional, meciul final a fost disputat între câștigătoarele seriilor Ceramica Jimbolia
și A.S. Oravița, cea din urmă devenind campioană regională(Dudas, 1971: 19 9).
O relativă stagnare a intervenit pe meleagurile bănățene, cel puțin suporterii observau acest
lucru la echipe precum Știința și CFR Timișoara. În campionatul regional, echipele au continuat să
se lupte pentru titlul de campioană. (Dudas, 1971: 207). Un campionat mai bun s -a dovedit a fi cel
din anii 1962 -1963. Știința a jucat cu elan în meciurile sale, chiar a învins și Dinamo București cu

– 37 –
1-0 la București (Dudas, 1971: 210). În 1963 a fost inaugurat și stadionul 1 Mai, construid la
îndemnul partidului. La construcție au participat mii de cetățeni. Stadionul avea o capacitate de 30
000 de locuri. (Dudas, 1971: 214). Spre mijlocul anilor 60 Știința a reurcat în divizia A (Dudas,
1971: 216). CFR juca în divizia B unde, spre exemplu în 1964, a finalizat pe locul 3 cu 31 puncte
(Dudas, 1971: 217). În orice caz, Știința nu era o echipă constantă în divizia A, în 1965 se afla iar
în B unde ocupa locul 1 cu 33 puncte, în aceeași serie C.S.M. Reșița ocupa locul 11 cu 25 puncte,
iar pe locul 14 era CFR Timișoara cu 16 puncte(Dudas, 1971: 221). Pentru a aminti și campionatul
regional, în deceniul șapte al secolului XX se luptau echipe precum CFR Caransebeș, Metalul oțelul
Roșu, Metalul Bocșa, Furnirul Deta, Progresul Timișoara, Șoimii Timișoara, Unirea Sânnicolaul
Mare, Ceramica Jimbolia, Șoimii Lugoj, AS Oravița ș.a.m.d. Acestea se schimbau între ele la titlul
de campion regional (Dudas, 1971: 222). Privind în general prestația echipelor ce în deceniile
trecute avea renume, acestea decad cu timpul. CFR Timișoara a junge tocmai în divizia C în ediția
1965 -1966. În acel timp, în divizia A mai era doar Știința Timișoara , pe locul 11 cu 23 puncte
(Dudas, 1971: 224 -225). Un an mai târziu, Știința își reia vechiul nume, Politehnica, dar
retrogradează în divizia B, având evoluții slabe (Dudas, 1971: 229). Prestații mai bune au avut
echipe precum U.M.T. și Dinamo Timișoara (Dudas, 1971: 230).
Spre sfârșitul erei socialiste, majoritatea echipelor bănățene de renume au retrogradat în
divizia B și C. A fost cazul C.F.R. -ului c are după 1970 a rămas în divizii inferioare(Biholari, 2016).
Politehnica a reușit să cucerească al doilea trofeu de Cupa României în 1980 când au învins Steaua
București cu 2 -1. Între anii 1983 -1989 echipa a retrogradat și promovat, oscilând între diviziil e A
și B( http://www.acspoli.ro/istoric/ ).

– 38 –
CAP. III. Organizarea și desfășurarea cercetării

În vederea realizării acestei lucrări, am apelat la mai multe lucrări de specialitate, din
domeniul sportiv, respectiv din domeniul istoric pentru a completa studiul cu informații
complementare.
Astfel, printre lucrările cercetate se încadrează cartea lui Cătălin Oprișan, Istoria echipei
naționale de fotbal a României , editate de Federația Rom ână de Fotbal în anul 2016. Această
lucrare prezintă evoluția și performanțele echipei naținale a României în cadrul competițiilor de
fotbal între anii 1922 -2016. Această lucrare a fost utilă pentru a observa componența primei echipe
naționale a României î n cadrul căreia observăm numărul mare al fotbalisștilot băățeni.
O altă lucrare este cea a lui Constantin Anghelache, Hoinărind prin Imperiul Fotbal, o
lucrare editată în București la Editura Economică, în anul 2011. Aceasta ajută într -o măsura extrem
de mare la înțelegerea constituirii fotbalului englez, a regulilor fotbalului și prezintă totodată
meciuri între echipe engleze, dar și a echipei naționale engleze cu cea românească. Sunt scoși în
evidență câțiva jucători care au adus contribuții considerabil e dezvoltării și promovării fotbalului.
Pentru a înțelege denumirea unor echipe de fotbal din Banat, în special pentru a explica
denumirea echipei Chinezul, am apelat la lucrarea Dorinei Chiș -Toia, Varianta dialectală a stilului
juridic -administrativ în B ana, o lucrare apărută cu ocazia Simpozionului de Dialectologie din anul
2014 și editată de Argonat și Scriptor.
O lucrare ce cuprinde prezentarea istoriei fotbalului din numeroase țări este cea intitulată
The Palgrave International Handbook of Football and Politics . Editată de Palgrave MAcmillan în
2018, în această lucrare regăsim și evoluția fotbalului românesc prezentată de autorul Florin Faje.
Acesta prezintă originile sportului în România, ceea ce a ajutat la completarea informațiilor oferite
de alt e lucrări în care s -a tratat tot această problematică. Totodată, lucrarea se încheie prin
prezentarea unor probleme contemporane de care se lovește industria fotbalistică, însă aceasta nu
face obiectul cercetării de față.
În lucrarea 110 ani de fotbal în Banat , autorul Gheorghe Popa prezintă evoluția câtorva
echipe de fotbal din Banat, prezintă figurile emblematice ale fotbalului bănățean, completând
informațiilor scrise cu o serie de fotografii ce trezesc nostalgiile oricărui suporter. Lucrarea a fost
editată de Eurostampla, la Timișoara în anul 2010.

– 39 –
Lucrarea în limba engleză Sport in Greece and Rome aparținând autorului Harold Arthur
Harris prezintă istoria mai multor sporturi în lumea antică greacă și romană. Această lucrare ajută
la înțelegerea celor mai vechi practicări ale fotbalului, precum și la o analiză asupra scopului
sportului din trecut față de scopurile prezente, dar și la comparația dintre regulile din trecut aplicate
mai multor sporturi cu mingea și regulile actuale. Cartea a fost editată l a New York, în 1972, de
către Cornell University Press .
O altă lucrare editată la Timișoara este cea a autorului Iosif Dudas, Timișoara -Leagănul
fotbalului românesc . Reprezintă una dintre cele mai bine documentate, clar formulate și bine
strucutrate lucră ri pentru cercetarea mea. Autorul a prezentat performanțele echipelor bănățene
într-un mod cronologic, începând cu ultimii ani ai secolului XIX și oprindu -se cu studiul în anul
1970. Alături de scoruri, performanțe, întreceri cu echipe străine, autorul com pletează cartea cu
scurte biografii ale unor jucători bănățeni. Pe alocuri, câteva imagini aduc un plus de frumusețe
acestei lucrări.
Mihai Flamaropol, în lucrarea sa Fotal -cadran românesc , descrie fiecare an în parte,
începând cu 1910 și sfârșind cu 1947 . Fiecare an este descris din perspectivă sportivă, cu reușite și
nereușite, având și câteva informații socio -politice care explică performanțele și situațiile sportive
din anii studiați.
Lucrarea Organizarea spațiului geografic în Banat a lui Raularian Rusu este importantă
pentru a înțelege diferența dintre Banatul românesc ce aparține azi statului român și Banatul istoric
care a fost o regiune mult mai întinsă, azi fragmentată în trei părți. Informațiile de natură istorică
ajută la înțelegerea schimbării granițelor, deci și în disputa dintre echipele de fotbal.
O altă lucrare în limba engleză este Sports and Games of Medieval Culture aparținând
autoarei Sally E. D. Wilkins . Este o lucrare ce tratează originile mai multor sporturi populare în
zilele noastr e. Deși este redactată în limba engleză, lucrarea se citește ușor, are un limbaj adecvat
atât cititorilor specializați, cât și celor nespecializați.
Redactată în limba engleză, studiul autorului Peter Laszlo intitulat The Genesis of
Romanian Football din cadrul numărului 4 al revistei Belvedere Meridionale, editată ân anul 2014,
expune condițiile socio -economice care, în perspectiva autorului, au contribuit la nașterea
fotbalului pe tărâm românesc. Totodată, autorul prezintă timpul și condițiile în care a apărut
fotbalul în Vechiul Regat, respectiv în Transilvania și în Banat. Astfel, studiul său devine în esență
unul comparativ.

– 40 –
Volumele IV și V din seria Istoria Europei a celor doi autori Serge Berstein și Pierre Milza
și-au dovedit utilitatea în descrier ea situației politice a României, respectiv a regiunii Banat în
diferite epoci istorice, cea modernă și cea contemporană, pentru a putea plasa cu ușurință
evenimentele de natură sportivă alături de cele de natură istorică. Sunt două lucrări ce tratează
întreaga istorie a continentului european, însă există referințe numeroase asupra României.
Articolul autorului Teodor Borisov, Fotbalul în România, Iugoslavia și Bulgaria în
perioada stalinistă (1944 -1953) , prezintă informații asupra fotbalului românesc, dar și bănățean
din perioada celui de -al Doilea Război Mondial, dar și în anii postbelici până la moartea lui Stalin.
Bibliografia se poate îmbogăți pe viitor, în cazul unei lucrări de mai mare amploare.
Totodată, sursele online s -au dovedit la î ndemână în cercetarea subiectelor sportive, de aceea, chiar
și la finalul listei bibliografice, se poate observa o secțiune separată dedicată webografiei.
Informațiile aflat pe Internet se pot accesa cu ușurință, însă este recomandată verificarea tuturor
informațiilor înainte de a le nota într -o lucrare.

– 41 –
Concluzii

După cum am precizat în primul capitol, în cuprinsul acestei lucrări am realizat o cercetare
asupra evoluției fotbalului bănățean în perioada anilor 1899 -1989. Restrângerea cercetării în timp
și spațiu a facilitat pe de o parte dimensiunile lucrării, fiind un studiu clar expus pe regiunea aleasă,
Banatul, și în timpul stabilit. De pe altă parte, această limitare în timp și spațiu a condus la sesizarea
unor neajunsuri în bibliografia de specialitate românească. Astfel, am constatat pe parcursul
lecturilor și a analizelor bibliografice că există lucrări cu informații sportive la modul general
pentru fotbalul românesc sau fotbalul bănățean, dar lipsesc lucrările asupra unor echipe de fotbal
cu o prestații decente sau chiar importante. În ciuda acestei piedici, am apelat la o serie de lucrări
cu caracter socio -istoric pentru a completa studiul de față care trebuie să fie preponderent de natură
sportivă. După un studiu mai aprofundat al subiectului ales, rămân la părerea că lucrarea este
actuală și importantă mai ales pentru cronologia fotbalului bănățean, dar și românesc, însă, ce e
drept, este mai puțin actuală pentru o cronologie mondială a fotbalului în care sportul fotbalistic
bănățean își aduce un aport infim.
În al doilea capitol, pe parcursul a șase subcap itole, am analizat pentru început destul de
concis originile fotbalului în lume, apoi originile fotbalului în Banatul istoric. Cercetarea a
continuat cu detalierea performanțelor sportive bănățene începând din anul 1899, anul în care s -a
jucat un prim meci de fotbal la Timișoara, în cadrul unei serbări, un meci mediatizat în presa scrisă.
În continuare au fost notate evoluțiile echipelor din Banat în perioada antebelică, interbelică și
postbelică. Unele echipe și -au început existența printr -o asociere pe ba za locului de muncă ocupat
sau prin asocierea de tipul reuniunilor mai multor sporturi. Mai apoi, unele echipe și -au luat
denumirea după personalități istorice precum echipa Chinezul sau după denumirea unei fabrici
precum echipa ILSA. Printre toate echipel e menționate în această lucrare se numără unele care au
avut o existență scurtă și nu au realizat o performanță ieșită din comun, însă se numără și alte echipe
care în ciuda existenței lor limitate în timp au reușit să aducă câteva trofee în Banat sau măca r o
recunoaștere temporară a fotbalului românesc -bănățean pe plan internațional. Deosebit de mult au
contat întrecerile fotbalistice dintre echipele bănățene și cele din afara granițelor, căci, mai cu
seamă echipele vest -europene au fost cele care au reuși t să ne aducă în vizorul fotbalului mondial.
Unii suporteri sunt încă nostalgici față de desființarea unor echipe, iar alți suporteri sunt dezamăgiți

– 42 –
de performanțele slabe actuale ale unor echipe glorioase în trecut. Totodată, este de apreciat faptul
că după numeroși ani de încercări unele echipe încă sunt prezente pe scena sportivă bănățeană.
În cel de -al treilea capitol au fost prezentate pe scurt lucrările din cadrul bibliografiei
studiate în vederea realizării acestei lucrări. Fiecare lucrare a fost d escrisă din perspectiva în care
a fost relevantă pentru întocmirea studiului de față. Totodată, au fost realizate precizări legate de
lipsa unei bibliografii care să trateze pe larg peformanța sportivă fotbalistică bănățeană atât într -un
cadrul mai larg, c ât și într -unul mai redus privind o echipă de fotbal sau o perioadă de timp.
În cele din urmă, s -au adus precizările de față, rezumând lucrarea și insistând asupra faptului
că lucrarea de față ar putea fi îmbogățită pe viitor prin consultarea mai multor su rse de informare,
o variantă care s -ar putea dovedi de ajutor putând fi consultarea dosarul din cadrul Serviciul
Județean Timiș al Arhivelor Naționale. Totodată, există posibilitatea culegerii mai multor date care
să extindă lucrarea prin consultarea unor periodice ce abordează subiecte sportive.

– 43 –
Bibliografie

1. Cătălin Oprișan, Istoria echipei naționale de fotbal a României, Federația Română de
Fotbal, București, 2016 .
2. Constantin Anghelache, Hoinărind prin Imperiul Fotbal, Ed. Economică, București, 2011 .
3. Dorina Chiș-Toia, Varianta dialectală a stilului juridic -administrativ în Banat, în Lucrările
celui de -al XV -lea Simpozion Internațional de Dialectologie , Ed. Argonaut, Ed. Scriptor,
Cluj-Napoca, 2014, pp. 65 -70.
4. Florin Faje, România, în The Palgrave International Handbook of Football and Politics ,
Palgrave Macmillan, 2018 pp. 245 -264.
5. Gheorghe Popa, 110 ani de fotbal în Banat, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2010 .
6. Harold Arthur Harris, Sport in Greece and Rome , Cornell University Press , New York,
1972.
7. Iosif Dudas, Timișoara -Leagănul fotbalului românesc , Consiliul Județean pentru Educație
Fizică și Sport Timiș , Timișoara, 1971 .
8. Mihai Flamaropol, Fotbal -cadran românesc , Ed. Sport -Turism, București, 1986 .
9. Raularian Rusu, Organizarea spațiului geografic în Banat , Ed. Mirton, Timișoara 2007 .
10. Sally E. D. Wilkins, Sports and Games of Medieval Cultures , Greenwood Publishing
Group , Westport, 2002.
11. Serge Berstein, Pierre Milza , Istoria Europei , vol. I V, Ed. Instititutul European, Iași, 1998 .
12. Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei , vol. V, Ed. Instititutul European, Iași, 1998 .
13. Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale , fond Prefectura Județeană Timiș -Torontal,
nr. 69, inv. 165, d. 95/1921 , adresa nr. 7522 din 10 iun. 1921, f. 7.
14. Teodor Borisov, Fotbalul în România, Iugoslavia și Bulgaria în perioada stalinistă (1944 –
1953) în Revista Hiperboreea, vol. I, nr. 1/2014, pp. 111 -127.

– 44 –
Webografie

1. Cornel Bihorali, De Ziua Timișoarei. CFR Timișoara, legendă a fotbalului bănățean ,
accesat online la adresa: http://www.ripensia -sport -magazin.ro/istoria -fotbalului/cfr –
timisoara -legenda -a-fotbalului -banatean/ , accesat la data 14.04.2019.
2. Istoricul echipei Politehnica Timișoara, accesat online la adresa:
http://www.acspoli.ro/istoric/ , accesat la data 14.04.2019.
3. Peter Laszlo, The Genesis of Romanian Football , în Viewpoint, Perspectives, Ed.
Belvedere Meridionale, nr. 4/2014, pp. 81 -94., accesat online la adresa:
https://issuu.com/belvederemeridionale/docs/belvedere_meridionale_2014 -4_winter ,
accesat la data 16.05.2019.