INTELI GENȚA ARTIFICIAL Ă ȘI DESIGNUL Stud. Radu Ionuț-Gabriel 2 Planul lucr ării 1.INTRODUCERE ………………………………. ……………………… …………………………… …..…3 2…. [618370]

INTELI GENȚA ARTIFICIAL Ă ȘI DESIGNUL
Stud. Radu Ionuț-Gabriel

2
Planul lucr ării
1.INTRODUCERE ………………………………. ……………………… …………………………… …..…3
2. INTELIGEN ȚA ARTIFICIAL Ă………………………………. …… …………. .…………………… .….4
2.1 Definiție………………………………. ………………………………. …………………………… .….4
2.2 Istoric și evoluție………………………………. ………………………………. ……………………… 4
3. DESIGNUL …………………………… …………………… ……………………………… ..…………. …8
3.1 Defini ție…………………………… …………………… ……………………………… ..…………. …….8
3.2 Distinc ția intre inteligen ța artificial ă ca unealt ă in design și rezultat final …………… ….….…9
4. APLICATII ALE INTELIGEN ȚEI ARTIFICIALE ÎN DESIGNUL DE PRODUS .…………. …….9
4.1 Agricultur ă…………………………… …………………… ……………………………… …….………..9
4.2 Inteligen ța artificial ă in medicin ă……………………… …………………………… ..………… …11
4.3 Aplicații în artă…………………………… …………………… …………………… …..…………. …13
4.4 Aplicări ale inteligen ței artificiale în administra ție și guvernare ………………… ..…… …..…14
4.5 Aplica ții în industria de ap ărare………………………… ………… ..…………. …………………….. …15
4.6 Aplicații ale inteligen ței artificiale în industrie și transport ………………… …..…………. ……16
5. PLEDOARIE PENTRU FOLOSI REA INTELIGEN ȚEI ARTIFICIALE IN DESIGN …… ……….21
5.1 Justificare pentr u utilizarea inteligen ței artificiale in design ……… …… ..…………. ……………. 21
5.2 Scurt istoric al salturilor tehnolgice în trecut si implica țiile lor ……………… ……. …………. ……22
5.3 Concluzii …………………………… …………………… ……………………………… ..…………. …25
BIBLIOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE …. …. …. …. …. …. …. …. …. .……………… ……………… …..……… ………..…26

3
1.INTRODUCERE

Ideea de obiecte și ființe artificiale, altele dec ât oameni sau animale, capabile de ra țiune și
discern ământ e foarte veche – e atestat ă documentar încă din Antichitate, fiind, probabil chiar mai
veche de at ât. Concomitent, apare și noțiunea c ă orice tip de ra ționament poate fi formalizat și
distilat în forma sa esen țială – mai exact, c ă orice tip de deduc ție logic ă poate fi redus ă la minim și
reprezentat ă printr -un num ăr minim de simboluri – codul binar de ast ăzi. Acestea sunt primele
semne – și baze – ale apari ției unor noi discipline, de exemplu, cibernetica și teoria informa ției. Mult
mai târziu, în sec. XX, odat ă cu utilizarea pe scar ă largă a electronicii, posibilitatea de a utiliza noile
'creiere electronice' – computerele și mașinile de calcul de azi – pentru a colecta date, pentru a
presta munci repetitive sau care cer precizie ridicat ă, pentru a lua locul operatorilor umani în
situații sau ocupa ții cu risc crescut devine posibil ă. Atât la nivel statal, c ât și în zona comercial ă,
avansul tehnologic rapid din alte domenii științifice și tehnice și finanțarea din ce în ce mai extins ă
venit ă din zona guvernamental ă, sau a companiilor dau na ștere unei paradigme complet noi și
unei schimb ări radicale a felului în care g ândim , muncim, ne relax ăm sau interac ționăm.
Foarte rapid, inteligen ța artificial ă a devenit parte integrant ă a cotidianului, cu sau f ără
voia noastr ă. Domeniile în care î și găsește aplic ări sunt at ât de numeroase încât nici m ăcar nu pot fi
enumerate f ără a omite o mare parte din ele: transport, medicin ă, arte vizuale fiind c âteva exemple.
Designul, ca disciplin ă și metod ă menit ă să identifice și să rezolve nevoile sau problemele
cu care ne confrunt ăm în viața de zi cu zi sau în situații extrao rdinare, este mereu în căutare de
unelte cu care s ă se exprime. Evident, dat fiind poten țialul uria ș pe care inteligen ța artificial ă îl are
și care – probabil – se va amplifica în viitor, designerii se folosesc din ce în ce mai des de ma șini
capabile s ă preia anumite sarcini de pe umerii celor care folosesc produsele pe care le -au creat. Fie
că e vorba de design de interfe țe grafice (UI/UX), design de proces sau design de obiect,
inteligen ța artificial ă este acum o prezen ță constant ă în mare parte din obiec tele pe care le folosim.
Trebuie men ționat și faptul c ă inteligen ța artificial ă este at ât ajutor în procesul, în demersul
de design, c ât și rezultat final. Designerii, arhitec ții și inginerii folosesc acum pe scar ă largă unelte
software care pot f i ușor considerate 'inteligente': de exemplu, a șa-numitul 'Generative Design' –
un proces de c ăutare și explorare a unui num ăr uriaș de variante și iterații de solu ții pentru o
problem ă, o nevoie, la o scar ă imposibil de egalat de mintea uman ă; computerulu i i se dau anumite
țeluri și i se specific ă detaliat constr ângerile cu care trebuie s ă lucreze – spațiu alocat, rezisten ța la
eforturi, material, etc. Datorit ă capacit ății de calcul uria șe, programele CAD sunt capabile s ă
genereze fie numere uria șe de solu ții sau s ă gaseasca foarte rapid solu ția optim ă. În acela și timp,
soluțiile finale, obiectele sau produsele pe care le folosim au, din ce în ce mai des, elemente de
inteligen ță artificial ă încorporate – de la autovehicule capabile s ă anticipeze si s ă evite pericole pe
șosele, roboți-chirurg ce pot efectua opera ții chirurgicale complexe, camere foto care pot detecta
fețe umane la jocuri video cu scenarii care implic ă personaje ghidate de inteligen ța artificial ă.
Lucrarea de fa ță își propune s ă abor deze, în principal, cea de -a doua problematic ă, aceea a
integr ării din ce în ce mai evidente a capacit ăților inteligen ței artificiale în produsele (fie ele
obiecte, interfe țe mașină-om sau procese) create de designeri. Inten ția mea este at ât să evidențiez

4
felul în care utiliz ăm acum inteligen ța artificial ă, care sunt efectele integr ării sale in via ța noastr ă și,
speculativ, care sunt posibilele direc ții în care designul s -ar putea folosi de aceast ă unealt ă
incredibil ă. Impactul pe care aceast ă revolutie îl are deja trebuie analizat și înțeles tocmai pentru că
este important s ă avem o imagine just ă a impactului pe care inteligen ța artificial ă îl are în design în
particular și în societate, în general. De asemenea, cred c ă potențialul s ău trebuie exploatat la
maxim pentru c ă ne ofer ă tuturor posibilitatea de a ne cre ște calitatea vie ții, la locurile de munc ă, în
familie, pentru c ă poate cre ște productivitatea și reduce considerabil costurile de produc ție, poate
elimina – uneori complet – accidentele și bolile a sociate vie ții profesionale, poate cre ște speran ța de
viață și felul în care ne petrecem timpul liber.
Astfel, îmi propun s ă analizez felul în care designerii, arhitec ții și inginerii au integrat
inteligen ța artificial ă în obiectele – oricare ar fi ele – pe care le creeaz ă, problemele și nevoile pe
care încearca s ă le rezolve, efectele pozitive pe care integrarea inteligen ței artificiale în designul de
produs le are și care ar putea fi posibilele viitoare scenarii. Pentru a avea o imagine larg ă a
fenomenu lui, voi analiza cel e mai des intalnite utiliz ări în domenii cât mai variate și voi încerca s ă
evidențiez at ât succesul lor, problemele pe care nu le -au rezolvat ( și cele nou create) și efectele lor.

2. INTELIGEN ȚA ARTIFICIAL Ă

2.1 Definiție
Inteligența artificial ă este capacitatea unui obiect, altul decât oameni s au animale, de a
raționa. Pentru a se încadra în aceast ă categorie, obiectul respectiv trebuie s ă fie capabil s ă
înregistreze un scop, un țel pe care s ă îl urmeze, s ă actioneze în sensul atingerii țelului s ău și să fie
conștient de mediu în care actioneaza și de felul în care acesta se schimb ă. Acest atribut – acela de
'inteligent' este alăturat , așadar, ma șinilor și computerelor capabile s ă mimeze și să copieze procese
cognitive proprii fiin țelor vii, în special cele umane: rezolvarea problemelor int âlnite pe parcurs,
interpretarea datelor culese din mediu și învățarea unor anumite idei și proceduri pe m ăsură ce
acționeaz ă spre a -și atinge scopul.
2.2 Istoric și evoluție
Posibilitatea de a intera cționa și de a folosi obiecte non -animate ce posed ă inteligen ță a
stârnit și încântat imaginatia oamenilor de mii de ani. Numeroase mitologii men ționeaz ă, sub
diverse forme, existen ța unor obiecte animate, capabile de ra țiune. In cartea s a 'Gods and Robots :
Myths, Machines and Ancient Dreams of Technology', Adrienne Mayor, profesor de Istorie a
Științelor la Universitatea Standford spune c ă anumite personaje din mitologia greac ă, de exemplu,
pot fi considerate 'indivizi, agen ți cu inteligen ța artificial ă’, precum faimoasa Pandora (crea ția lui
Hefaistos, crea ție la care au contribuit și alți zei), Talos, menit s ă păzeasc ă insula Creta.

5
Un exemplu faimos în secolul XVIII îl reprezinta 'Turcul, Turcul Mecanic' sau 'Juc ătorul
automat de șah', o ma șinărie care p ărea capabil ă să joace șah – chiar la nivel înalt, dovedindu -se un
adversar redutabil. Chiar dac ă a fost o p ăcăleală elaborat ă – sub blatul pe care era a șezată tabla de
șah se ascundea un operator uman care muta de fapt piesele – trucul acesta elaborat a ap rins
imaginația celor care au avut ocazia sa îl vad ă, timp de 84 de ani, în Europa și America (imag, 1) .

Imaginea nr. 1 – Turcul Mecanic
Adev ărate progrese se fac însă în matematic ă, mai precis în aritmetic ă: în 1642 Blaise Pascal
(care era f iul unui agent fiscal) reu șește să creeze un dispozitiv mecanic capabil s ă adune si s ă
scad ă numere; Gottfried Leibniz duce ideea mai departe un an mai t ârziu, calculatorul s ău
mecanic, fiind considerabil mai complicat, poate efectua și înmulțiri si împărțiri, dar și extrage
rădăcini p ătrate. Niciunul din acestea nu poate fi însă considerat un computer în adev ăratul sens al
cuvântului, ci mai cur ând sunt apropiate de calulatoarele de buzunar de azi.
Impulsionat de succesul s ău – remarcabil la acea vreme – Leibniz speculeaz ă pe marginea
noțiunii de limbaj; el consider ă că limbajul uman e prea complicat, c ă o mare parte din cuvinte au
prea multe sensuri, de multe ori neclare și că, pe cale de consecin ță, nu poate fi folosit în
conceperea unor eventuale ma șini de calcul capabile s ă treac ă de bariera operatiunilor aritmetice
simple. De și nu era nou ă, posibilitatea de a utiliza un limbaj special creat pentru ma șini este acum
cel mai bine explicat ă de el – un mare pas evolutiv, pentru c ă punea o c ărămidă important ă la

6
fundația a ceea ce urma s ă se construiasca mai t ârziu: inteligen ța artificial ă – computere capabile
de sarcini complexe.
Poate primul computer mecanic în adev ăratul sens al cuv ântului, care putea executa
operații matematice complicate, inclusiv opera ții diferen țiale a fost creat de Charles Babbage dou ă
secole mai t ârziu; el concepe un calculator și mai complex ('Analytical Engine'), care avea
încorpora te o mare parte din elementele unui computer contemporan, printre care un limbaj
program și memorie; di n păcate, Babbage nu g ăsește finanțare și oricum, tehnologia existent ă
atunci nu i -ar fi permis s ă-l construiasc ă la un nivel func țional.
În secolul XX nevoia de calculatoare este at ât de mare încât cercet ători din mai multe țări
(mai ales Germania, Marea Britanie și SUA) ajung aproape concomitent la acelea și concluzii și duc
inovația într-o zon ă în care se va stabili definitiv: calculatoarele vor fi, de -acum înainte, exclusiv
electrice și electronice. Ini țial, primele lor crea ții sunt folosite pentru decod ari criptologice sau
pentru calcule balistice; dup ă încheierea celui de -al Doilea R ăzboi Mondial, c âteva companii mari,
observ ând poten țialul uria ș al noii tehnologii, investesc sume din ce în ce mai mari în conceperea și
construc ția de calculatoare c ât ma i performante și mai simplu și ieftin de exploatat. În aceea și
perioad ă se discut ă din ce în ce mai detaliat despre inteligen ța artificial ă; se postuleaz ă că un creier
artificial ar fi similar unuia uman, din moment ce materia cenusie reprezinta de fapt o rețea uriașă
de neuroni care au dou ă stări – la fel ca în cazul unui computer cu l ămpi sau cu tranzistori.
Se public ă, in epoc ă, teorii și idei care împing și mai departe limitele capabilit ăților
inteligen ței artificiale: computerele pot acum s ă poarte con versatii simple, s ă rezolve probleme de
matematic ă (ecuații sau teoreme in geometrie). Printre pionieri se numar ă John McCarthy (cel care
a inventat termenul de inteligen ță artificial ă), Alan Turing (cel care a creat faimosul Test Turing,
menit s ă detectez e dac ă o entitate este capabil ă de inteligen ță greu sau imposibil de distins de cea
uman ă), Claude Shannon (care pune bazele teoriei informa ției și, odat ă cu ea, posibilit ății de a
construi un creier artificial). Optimismul e și el în creștere și mulți cre d că prima inteligen ță
artificial ă, în adev ăratul sens al cuvantului, care s ă poate raționa independent.
În anii '70, devine clar îns ă că optimismul a fost mult exagerat și că nu exist ă posibilitatea
de a atinge un nivel satisf ăcător de performan ță; calcul atoarele epocii nu erau foarte capabile
(num ărul de opera ții pe secund ă era limitat, prea mic ca s ă aiba o aplicabilitate real ă, la fel și
capacitatea de a stoca, transfera si afi șa informa ție cu adevarat util ă) fiind și foarte scumpe. În
același timp, cer cetătorii realizeaz ă și faptul c ă realitatea pe care o experiment ăm zi de zi e deosebit
de complex ă și că nu poate fi u șor transpus ă în cod; pentru a fi de utilitate, calculatoarele ar trebui
să fie capabile s ă imite inteligen ța uman ă măcar la un nivel de bază, lucru imposibil atunci. Apare
și ideea c ă o parte din ac țiunile pe care un creier uman le poate face la v ârste foarte fragede sunt
aproape imposibil de replicat de c ătre un computer (recunoa șterea fețelor sau mi șcarea într-un
spațiu tridimensional pe care nu -l cunoaște a priori), în timp ce altele, care au un nivel înalt de
abstractizare și care sunt u șor de sistematizat și transpus în cod (probleme de matematic ă, jocul de
șah, etc.) sunt foarte u șor accesibile unui calculator obi șnuit (fenomen numit Paradoxul lui
Moravec, un cercet ător de mare calibru al epocii care a fost și în spatele cre ării primului vehicul
autonom, capabil s ă ocoleasc ă obstacole, construit și testat în 1979 în cadrul Universit ății Stanford).
Mențiunea e important ă pentru c ă ne aj uta sa înțelegem c ă terenul preferat al inteligen ței artificiale

7
este, prin defini ție, zona datelor înalt abstracte, matematice și nu cea a descriptivit ății relative,
ambigue, greu de transpus într -un limbaj matematic.
Chiar dac ă dezam ăgirea pare s ă se ins taleze acum randul celor care p ână de cur ând erau
exagerat de optimi ști în privința viitorului ma șinilor inteligente, cercet ările continu ă. Finanțările
venite din zona public ă scad drastic, însă crește interesul ar ătat de companiile private. Se produce
o m ișcare în anii '80 care mut ă accentul de pe conceptul de inteligen ța artificial ă 'general ă' la
inteligen ța 'expert ă' într-un anumit domeniu – care se folose ște de cuno științele și datele învățate
de la exper ții umani și care poate duce analiza și sinteza d e date peste limitele umane. Practic, nu
se mai investe ște într-o ipotetic ă inteligen ța artificial ă care s ă imite mintea uman ă în totalitatea
complexit ății sale, ci se caut ă acum s ă se aplice mai îndeaproape, mai țintit, tot ce s -a înv ățat,
descoperit și construit în domeniu pe ni șe: un exemplu e un sistem de calcul numit MYCIN
(dezvoltat tot la Stanford) care e capabil s ă identifice tipuri de bacterii care cauzeaz ă infecții și să
prescrie cantit ăți optime din cel mai potrivit antibiotic pentru situa ția res pectiv ă).
Mai t ârziu, spre sf ârșitul anilor '80 apare și ideea c ă o minte artificial ă trebuie s ă aibă
corporealitate pentru a putea functiona și pentru a se apropia de ținta propus ă, aceea de a egala și
depăși capacitatea inteligen ței umane. Este perioada în care inteligen ța artificial ă capătă o latur ă`
fizică, de multe ori antropomorfic ă – roboți care seam ănă din ce în ce mai mult cu oamenii. În
principal, inteligen ța artificial ă este acum folosit ă în scopuri foarte precise, f ără legatur ă intre ele
(dată fiind și creșterea rapid ă a puterii de calcul): statistica, probabilit ăți, economie, meteorologie,
spectroscopie, etc. Câțiva ani mai târziu, Deep Blue, un super -computer al vremii, creat de IBM, îl
învinge pe Garry Kasparov; în aceea și perioad ă, se continu ă testele în zona vehiculelor autonome,
cu succese remarcabile (diverse proiecte experimenteaz ă cu vehicule autonome pe distan țe mari, în
condiții reale, în orașe sau pe autostr ăzi). Puterea de calcul cre ște foarte mult în perioad ă, creștere
ajutat ă și de penetrarea în zona comercial ă de larg consum, în rândul publicului obi șnuit, a
utiliz ării calculatoarelor. C âștigurile companiilor produc ătoare de software și hardware, în
creștere, le permit s ă investeasc ă masiv în cercetare și dezvoltare și să prezinte n oi super –
computere specializate pe anumite sarcini.
În același timp, WWW -ul ajunge și el la din ce în ce mai mul ți oameni; num ărul de pagini
web crește exponen țial și apare nevoia de a manevra cantit ăți mari de date într-o manier ă simpl ă și
eficient ă; apar astfel web crawler -ele, programe capabil e să navigheze autonom pe Internet, s ă
extrag ă adrese și să le indexeze în baze de date uriase; astfel, apar marile motoare de c ăutare,
bazate pe algoritmi foarte complecsi, care pot stabili importan ța rezultatelor unei c ăutări în funcție
de cuvinte cheie și pe care le pot ordona în funcție de relevan ță. Acum integrarea de senzori în
echipamente, miniaturizarea, sc ăderea pre țurilor de produc ție pentru componente și puterea de
calcul crescut ă fac posibila construirea de echipamente destinate consumului de mas ă: în 2002
începe comercializarea faimosului Roomba (produs de Irobot). Apar juc ării cu care copiii pot
interacționa (Furby, produs de Tiger Electronics, iDog v ândut de SEGA sau omniprezentul
Tamagotchi, v ândut în zeci de milioane de exemplare).
În anii 2000 și mai departe, în a doua decad ă a secolului XXI continu ă evoluția inteligen ței
artificiale pe toate planurile. Se construiesc robo ți autonomi, capabili s ă navigheze în medii dificile:
Nomad Robot în Antarctica (2000), Spirit și Opportunity chiar pe Marte (2004); ASIMO, un robot
humanoid construit de HONDA poate acum mima mersul uman și executa sarcini motrice simple.

8
Se avanseaz ă rapid și în zona automotive: calculatoarele instalate acum la bordul ma șinilor
auto nome au nu doar posibilitatea de a urm ări traseul și de a evita obstacolele, ci se pot conecta în
cadrul unei re țele mai mari, compus ă din alte vehicule , în cadrul c ăreia s ă comunice. Acum exist ă
și posibilitatea de a le testa în mediul urban, unde constr ângerile sunt mult mai mari.
Microsoft lanseaz ă Kinect pentru Xbox 360 în 2010. Evenimentul, încununat de succes (prin
prisma v ânzarilor consolei) este remarcabil pentru c ă arată că sistemul, care detecteaz ă prin
intermediul unor camere cu infraro șu mișcările jucatorilor, este viabil comercial și că tehnologia
este suficient de avansat ă încât să permita accesul la ea publicului larg.
Mașinile cu inteligen ță artificial ă sunt acum mai mult decat capabile s ă infrângă multipli
campioni la șah, Go, concursuri de cultur ă general ă. Avantajul pe care computerele acestea le au în
fata oamenilor la acest tip de competi ții este dat de posibilitatea lor de a -și precalcula toate
mișcările înainte și de a prevedea toate rezultatele posibile pe m ăsură ce jocul progreseaz ă (metoda
de calcul se nume ște Brute Force). Însă, acum, c omputerele au suficient de mult ă putere de calcul
pentru a concura și castiga si jocuri a c ăror desf ășurare nu mai poate fi calculat ă înainte de fiecare
mișcare; practic, acum ele pot activa în medii în care toate datele nu mai sunt cunoscute dinainte și
unde exist ă grade mai mici sau mai mari de incertitudine (for țându-l să improvizeze în lipsa unui
cadru fix, clar de reguli).
În paralel, gigan ții tech își dezvolta propriile tehnologii – asistenți virt uali -pe care apoi le
încorporeaz ă în dispozitivele pe care le comercializeaza: Siri (Apple), Cortana (Microsoft), Google
Assistant (Alphabet), Alexa (Amazon), Bixby (Samsung). Toate au în spate algoritmi complecsi ce
le permit sa interac ționeze cu operato rii.
Este interesant și faptul ca, odat ă ce o problema din domeniul inteligen ței artificiale este
rezolvata, pare ca isi pierde 'magia' și ca avem tendinta sa o consideram mai simpla, mai pu țin
spectaculoas ă. Mai exact, dup ă ce un computer devine capabil s a fac ă un lucru pe care nu -l putea
face înainte, capacitatea nou dobandita tinde s ă iasă din sfera inteligen ței artificiale, lasand în
categorie doar problemele nerezolvate. Teoria se nume ște 'efectul IA' și este foarte bine rezumat de
butada unui cercetat or in domeniu: 'Inteligenta artificiala reprezinta tot ceea ce nu a fost facut încă
de un computer'. O alta explica ție ar fi ca orice avans științific și tehnologic în domeniu este repede
adoptat în zona comercial ă, de consum, unde este utilizat sub un alt nume – și nu sub cel de
'inteligenta artificiala'.

3. DESIGNUL
3.1 Defini ție
Termenul ’design’ are un în țeles pe cat de variat pe atat de confuz. Etimologia sa ține de limba
latin ă si mai apoi italian ă (‘disegnare ’). Termenul este mai apoi adoptat și folosit și în alte limbi,

9
desemn ând, în prima instanta, procesul de “a crea ”, de “a desena ”. Noțiunea a evoluat, f ăcând
referire atât la ac țiunea în sine, dar și la rezultatul s ău, ambele accep țiuni fiind p ăstrate în uz.
Multe acte creatoare intra în sfera de signului și se poate spune c ă fiecare obiect creat de om
este rezultatul designului, dac ă în spatele demersului se afla inten ția de a g ăsi o solu ție unei
probleme. Mai precis, nu poate fi separat de existen ța prealabil ă a unei nevoi, a unei necesit ăți,
căreia designul sa încerce s ă îi găseasc ă o rezolvare.
3.2 Distinc ția intre inteligen ța artificial ă ca unealt ă in design și rezultat final
Designul este, simultan, și rezultatul acestei activit ăți în sine, fie c ă vorbim de un obiect fizic,
de un serviciu sau de un proces: designul industrial, destinat de obicei produselor de larg consum,
designul grafic, designul de unelte sau de sisteme de transport, designul dedicat spa țiului interior
și exterior fiind doar cateva exemple. Toate obiectele create de mintea u man ă care au schimbat
lumea și au influen țat istoria sunt rezultatul designului: locuin țele, roata, alfabetul, c ărămida,
moneda, ma șina, arm a de foc, computerul, etc.
Dup ă cum am mai men ționat, inteligen ța artificial ă, ca noțiune, face parte atat din arsen alul de
unelte unui designer (software și hardware, precum programe de modelare 3D și echipamente
CNC), fiind implicate în proces, c ât și din rezultatul final al demersului – date fiind avantajele pe
care aduce, inteligenta artificial ă e parte integrant ă acum din ce în ce mai multe produse create de
designeri. Pentru a înțelege mai bine felul în care deja ne folosim de aceste avantaje și posibilele
oportunit ăți pe care le -am putea fructifica, lucrarea de fata se va concentra, în principal, pe felul în
care designul de produs include în obiecte elemente de inteligenta artificiala.

4. APLICATII ALE INTELIGEN ȚEI ARTIFICIALE ÎN DESIGNUL DE
PRODUS
4.1 Agricultur ă
Principalele problemele pe care automatizarea în agricultura le -ar putea rezolva – și deja se
fac pași în acest sens – sunt legate, în primul r ând, de faptul c ă munca în agricultura are de multe
ori caracter repetitiv, fiind și solicitant ă fizic și de multe periculoas ă pentru s ănătate. Bolile cauzate
de nerespectarea regulilor de siguran ță la locul d e munc ă sau, pur și simplu, caracterul periculos al
utilajelor, echipamentelor și substan țelor pe care le folosesc sunt numeroase: de la probleme
motorii și ale sistemului muscular și osos la accidente, cancer de piele și decese cauzate de
toxicitatea pest icidelor.
De asemenea, automatizarea din ce în ieftin ă și ușor d e realizat tehnic poate reduce
costurile pentru fermieri, mai ales c ă în țările puternic industrializate m âna de lucru este
costisitoare, iar specialistii sunt greu de g ăsit. Concomitent, în aceleași țări, imb ătranirea populatiei
și refuzul de a se angaja în asemenea activit ăți cauzeaz ă pierderi uria șe în sectorul agricol (numai
în Statele Unite, lipsa muncitorilor scade câ știgurile poten țiale cu mai mult de 6 miliarde de dolari
in vanzari si 41.000 de slujbe în ramuri conexe în decurs de un an – 2014)

10

În plus – și aspectul e foarte important – utilizarea oamenilor pentru munca brut ă,
necalificat ă sau mediu specializat ă (soferi de tractor, de exemplu) nu este scalabil ă de cele mai
multe ori în agricultur ă, ceea ce înseamn ă că productivitatea poate fi și ea îmbun ătățită substanțial
doar dac ă se folosesc echipamente autonome, gh idate de inteligen ța artificial ă (de exemplu, pentru
a du bla cantitatea de capsuni culeas ă într-o zi din sere e nevoie de , mai mult sau mai pu țin, de
dublarea num ărului celor care le recolteaz ă).
Pentru ca vehiculele autonome nu mai sunt doar un concept abstract, ele devenind posibile
și profitabile comercial, una din primele aplica ții care este în continua cre ștere este rep rezentat ă de
utilaje agricole care se conduc singure. Fie ca e vorba de tractoare care urm ăresc un alt vehicul
condus de un operator uman sau tractoare care sunt autonome, ele sunt deja utilizate acum în
țările cu agricultura performant ă; un exemplu este C ase IH Magnum, care poate fi adaptat pentru
diverse munci agricole. Similar, se comercializeaza deja combine și treieratoare care sunt complet
autonome sau au sisteme avansate de tip 'pilot automat', de obicei ghidate prin GPS. Cele automate
pot efectua mu nci agricole pe perioade mai lungi, inclusiv noaptea, cu costuri mult reduse.

Imaginea nr. 2 – Case IH magnum, un tractor complet autonom

O alta idee care ar putea revolutiona sectorul agricol – mai exact, silvicultura – este aceea
de a folosi drone cap abile sa 'traga' de sus cu proiectile care s ă conțină puieți de copaci și care să
poat ă împaduri zone care sunt altfel greu accesibile oamenilor, cum ar fi versan ți de munte
despaduriti, zone unde nu exista retele de transport, etc. Conceptul are câteva dificult ăți de depasit
(autonomie sc ăzută, teren prea dur pe ntru plantare), dar pare deosebit de promi țător. Dronele sunt

11
acum folosite pe scara larg ă și pentru stropirea cu insecticide, ierbicide și alte substan țe. Se elimina
astfel nevoia de a avea prezent un operator uman în zona, iar lucr ările se pot face și noaptea.
O alta categorie de vehicule autonome care e din ce în ce mai prezent ă pe teren e
reprezentat ă de roboți care pot fie plivi culturile de buruieni, eliminand nevoia de a pulveriza
ierbicide nediscriminatoriu sau pot r ări o brazda de legume, eliminand unele plante în situația în
care sunt prea dese sau subdezvoltate. Acestea folosesc un sistem de camere care fotografiaz ă sau
filmeaz ă terenul în detaliu și, pe baza unui algoritm, selecteaz ă plantele care trebuie eliminate. Si in
acest caz, o munca grea si repetitiv ă poate fi acum facut ă de o masin ă și nu de muncitori
necalificati. Functionand pe principii similare cu acestea (adic ă un sistem de camere care poate
detecta și separa un obiect de altele – în cazul acesta, fructe), robotul comercializat de f irma
OCTINION poate înlocui acum culegatorii umani, mai ales ca poate functiona 20 de ore pe zi.
În zootehnie, aparatele de muls automate sunt o prezenta veche de câteva decenii deja, îns ă
acum, o mare parte din fermele din Olanda și Danemarca folosesc ech ipamente care seam ănă cu
niște mici staule în care vaca poate intra voluntar pentru a fi mulsa; se reduce astfel costul asociat
forței de munca, stresul asupra șeptelului și se poate tine mai bine o evidenta clar ă a stării de
sanatate și productivit ății fiecărui animal; aparatele sunt încă scumpe însă și genereaz ă dependent ă
a fermierilor de mentenanta produc ătorilor de aparate.
4.2 Inteligen ța artificial ă in medicin ă
Domeniul e foarte sensibil – nevoile umane, mai ales cele care țin de s ănătate sunt gr eu de
înțeles de inteligenta artificiala și progresul de pân ă acum nu este, în niciun caz, suficient. De
exemplu, robo ților le lipse ște, momentan, capacitatea de a lua decizii în situații complexe, fie ca e
vorba de o procedura chirurgicala sau un diagnost ic pentru o boala grava. Masinile nu sunt nici
capabile sa în țeleag ă de ce ac țiunile lor au (sau nu) efectele pe care le au, chiar dac ă ele sunt
corecte; nici cand vine vorba de conexiunea uman ă, medic -pacient, ma șinile nu stau mai bine,
pentru c ă emoțiile umane sunt foarte greu de codat și, pe cale de consecin ță, receptat și înțeles de
un program. Mul ți pacienți nu ar putea concepe ideea sa fie diagnostica ți sau trata ți de un robot
autonom; la fel, personalul medical ar putea s ă priveasc ă automatizarea ca fiind o amenin țare la
siguranța profesiei și locurilor proprii de munca. O alta problema care intarzie inova ția este
reprezentat ă de costurile uria șe de cercetare și produc ție și de amortizarea îndelungat ă a investiției
care cresc reticenta produc ătorilor de a investi în domeniu. Suprareglementarea legislativa
(necesara poate in acest context) si riscul de a pl ăti pentru orice eventual incident nu ajuta nici ele.
Toate aceste piedici și dezavantaje nu ar trebui sa descurajeze cercetarea în domeniu, mai
ales ca în anumite situa ții, roboții ar putea sa inlocuiasca sau sa suplineasca cu succes personalul
medical uman. Un exemplu este îngrijirea persoanelor în varsta: datorita cresterii sperantei de
viață aproape peste tot în lume, propor ția de varstnici in tota lul popula ției crește rapid, mai ales în
țările dezvoltate, unde și sporul natural este negativ. Îngrijirea lor este costisitoare și roboții ar
putea suplini aceste lipsuri – fie ca e vorba de costurile fina nciare sau de lipsa de personal.
O alta ni șă unde robotii își dovedesc utilitatea deja este cea legat ă de nevoia de precizie și
de proceduri medicale cat mai pu țin invazive – motiv pentru care se folosesc deja dispozitive cu
diverse grade de autonomie, dup ă cum am men ționat mai sus. La fel, activit ățile care se pot

12
automatiza pot fi și ele zone în care inteligenta artificiala poate avea succes în viitor: distribuirea de
medicamente și managementul retetelor și automatizarea în zone de risc (dezinfectii sau testare)
fiind doar doua exemple. Medicina are de ja de cateva decenii echipamente inteligente care asist ă
sau chiar înlocuiesc personalul medical uman. O categorie este reprezentat ă de roboți care asista
chirurgii în operații, cel mai des folosit și cel mai cunoscut fiind da Vinci Surgical System, cu car e s-
au efectuate peste trei milioane de proceduri chirurgicale (aparat creat de Intuitive Surgical);
sistemul este foarte scump (aprox. 2 milioane USD) și nu a reu șit să conving ă ca mainile unui
chirurg pot fi inlocuite de ni ște brațe robotice ghidate de l a distanța, în ciuda avantajelor pe care le
aduce (precizie mai mare și amortizarea tremuratului mainilor chirurgului, mai ales dac ă operația
este mai lung ă).

Imaginea nr. 3 – Smart Tissue Autonomous Robot (STAR)

O alta zon ă unde se fac progrese remarcabile, pe mai multe fronturi este cea a protezelor,
fie ca e vorba de înlocuirea unor membre amputate sau alte organe care, în sfarsit, pot fi imitate de
către aparate din ce în ce mai complexe și care se apropie de functionalitatea membrelor pe care le
înlocuiesc. Exemplele sunt numeroase, cele mai multe fiind încă în faza incipient ă sau de testare.
John Hopkins Applied Physics Lab si DARPA (institut care se ocup ă de promovarea celor mai noi
tehnologii pentru Pentagon) au dezvoltat MPL – un braț robotic menit sa inlocuiasca mana unui
pacient din Florida care acum îl testeaz ă; mecanismul este controlat de terminatiile nervoase ale
pacientului inca ramase intacte. Similar, DARPA lucreaz ă și cu Universitatea din Utah pentru
dezvoltarea unei proteze automate care sa permita și să 'simt ă' obiectele, nu doar sa le manev reze.
Universitatea din Carolina de Nord lucreaz ă în paralel la perfec ționarea tehnologiei,
concentrandu -se pe ideea ca protezele bionice trebuie sa prevada inten ția utilizatorului, motiv
pentru care culege date de la to ți utilizatorii pentru a înțelege ma i bine cum sunt folosite.
Și alte func ții fiziologice sunt pr eluate acum de aparate – Argus I I este o solu ție posibil ă la
problema pierderii vederii cauzat ă de o boala genetica (Retinitis Pigmentosa). Sistemul este
compus dintr -o camera video ce transmite impulsuri electrice direct nervului optic, ocolind retina
afectata de pierderea celulelor.

13
Pentru ca acum sunt mult mai u șor și ieftin de conceput și fabricat, robotii își găsesc
utilizare acum și în domeniul îngrijirii medicale, atat a copiilor c ât și a persoanelo r în vârstă. De la
roboți meniti sa ajute copiii cu deficien țe cognitive la persoane în varsta care au nevoie de ingrijire
la domiciliu, tot mai multe dispozitive ajung în la persoanele care au nevoie: Leka, un mic robot
sferic ajuta copiii cu autism sa co munice si sa invete mai rapid e doar un exemplu din multitudinea
de obiecte destinate ingrijirii medicale care incorporeaza inteligenta artificiala.

4.3 Aplicații în artă
Inteligenta artificiala deja a g ăsit metode de a sprijini activitatea arti știlor plastici odat ă cu
apariția primelor calculatoare personale și interfețelor grafice ( în anii '70 IBM dezv ăluie primul
sistem de operare cu interfa ța cu grafica, urmat de Apple, un deceniu mai t ârziu cu al sau
Macintosh); arti știi plastici adopta repede aces te unelte, iar companiile produc ătoare de hardware
și software sesizeaz ă interesul lor și potențialul comercial, lansand diverse aplica ții pentru ace știa –
Amiga e un exemplu faimos în epoca, computerele produse de ei devenind un standard în
industria medi a (televiziune și cinema) și o unealt ă dorit ă de artiștii vizuali dornici sa
experimenteze cu aceste noi tehnologii. Cativa ani mai tarziu, se înfiin țează Adobe și, ajutat de
colaborarea cu Apple, se na ște DTP -ul digital. Compania comercializeaza mai apoi Illustrator (la
mijlocul anilor '80) și PhotoShop (nava amiral a companiei, în 1989, ambele devenind standarde in
industrie foarte repede). Mariajul perfect între computerele din ce mai puternice și num ărul din ce
în ce mai mare de programe și aplicații disponibile a f ăcut ca o mare parte din arti ști și graficieni s ă
renunțe la tehnicile tradi ționale.
Și pe pia ța dispozitivelor mobile inteligen ța artificial ă oferă avantaje greu de neglijat
companiilor de top care concureaz ă pentru o pia ță foarte dura. Un ex emplu este cuplarea
camerelor de pe smartphone -uri cu algoritmi foarte complecsi capabili sau corecteze poze f ăcute în
condiții proaste, s ă suprapun ă mai multe cadre pentru a ob ține diverse efecte (de exemplu, DoF –
Depth of Field, complet artificial) sau pentru a recunoa ște fete și gesturi. Tendința pare s ă continue,
mai ales ca produc ătorii de senzori sunt deja aproape de limita capacit ății tehnice – valoarea
rezolutiei maxime, în megapixeli acum, nu poate cre ște la infinit.
Inteligența artificial ă este a cum capabil ă să încerce sa copieze o activitate umana care parea
exclusiva noua. In 1973, Harold Cohen, un artist britanic, a creat un program numit AARON
capabil, ini țial, sa produc ă desene abstracte. În urma îmbun ătățirilor constante și dup ă ce i-au fost
atașate componente hardware – un braț mecanic care poate manevra o pensula – AARON poate
acum sa produc ă desene foarte complexe, fiind urmat în anii urm ători de alte tentative de a crea
roboți ce pot sa creeze la randul lor lucr ări de arta.

14

Imaginea nr. 4 – Stilizare complet auton omă a unei fotografii de c ătre aplicația Prisma

4.4 Aplicări ale inteligen ței artificiale în administra ție și guvernare
Din cauza costurilor crescute cu administra ția, guvernele par dispuse s ă investeasc ă în
automatizarea a cator mai multe proceduri în relația cu cet ățeanul. Problemele ridicate de fenomen
sunt și ele numeroase, în principal legate de libert ățile individuale, de securitatea datelor colectate
și, pe latura social ă, de posibilitatea disponibilizarii unor func ționari. Ingrijorarile par a fi
justificate, în condițiile în care ac țiunile guvernelor nu su nt mereu cele mai bune exemple de
practici în domeniu, supravegherea automat ă fiind o metoda ieftin ă și sigur ă de a colecta date.
Practic, se utilizeaz ă sisteme de camere video cuplate cu algoritmi capabili sa estimeze traficul din
intersectii și să ia m ăsuri de fluidizare prin manipularea timpilor de semafor sau sa fotografieze
plăcuțele de inmatriculare ale contravenientilor.
Un exemplu ingrijorator este reprezentat de China, unde un întreg sistem de supraveghere
a fost implementat de ceva timp la o scara nemaiintalnita (se estimeaz ă că peste 200 de milioane de
camere sunt instalate doar de guvernul chinez, f ără a pune la socoteala ini țiativele private
subsumate efortului statal). Denumit Skynet, sistemul este deosebit de complex, avand incorporate,
pe lan ga partea hardware (camere și scannere) și o componenta software capabil ă sa preleveze
cantit ăți uriașe de date despre fiecare cet ățean; în acest fel, China a putut implementa sistemul de
'credite sociale;, menit sa stinga orice urm ă de rebeliune împotriva statului, sa promoveze
economia chineza in dauna altora si sa mentina o disciplina absoluta prin reducerea dreptului de a
călători (peste 25 de milioane de c ălătorii cu avionul au fost refuzate) sau interzicerea accesului
copiilor celor care se fac vinova te de încălcarea regulilor la anumite școli și programe educa ționale.
Aplicarea capabilitatilor incredibile ale inteligen ței artificiale în China arata astfel cat de
sensibila este tehnologia și ce efecte dezastruoase poate avea în rândul societ ății dac ă nu este
reglementat ă de un arbitru independent, care sa vegheze la respectarea drepturilor și libert ăților

15
individuale. O prim ă zona unde inteligenta artificiala în care deja se utilizeaz ă pe scar ă largă este
cea legat ă de interac țiunea cet ățean administra ție. Automatizarea unor opera țiuni are aici, printre
altele, menirea de a u șura munca functionarilor și de a elibera documente mai repede cet ățenilor.
Astfel, se utilizeaz ă atât platforme de uz intern, la care au acces doar func ționarii, cat și portaluri și
aplicații pe care solicitantii le pot utiliza pentru a ob ține documentele necesare. În același timp, din
ce în ce mai des, se utilizeaz ă kiosk -uri și puncte de informare menite sa inlocuiasca fizic prezenta
unui func ționar, multe fiind capabile de sarcin i complexe ( verificarea de documente, programari și
eliberarea de acte).
4.5 Aplica ții în industria de ap ărare
Apetenta industriei de ap ărare pentru utilizarea noilor tehnologii in zona militar ă este la
fel de veche ca ideea de armat ă însăși; nu e de mirare ca atat armatele lumii se grabesc sa adopte
cat mai repede inova țiile din domeniul inteligen ței artificiale pentru a elimina pierderile de vie ți
omenești și de tehnica militare, pe cat posibil. Se prospecteaza pos ibilitatea de a folosi sisteme
software ce pot identifica ținte și de a le separa de zgomotul de fond și de a reduce posibilitatea
unor tragedii; tot mai multe echipamente militare integreaz ă capabilitatea de a comunica în
interiorul unor re țele din care f ac parte alte astfel de aparate pentru a putea scurta timpul de
reacție, de a consuma mai pu ține resurse materiale și de tine la curent to ți participantii de pe
frontul de lupt ă. Avantajele, din perspectiva costurilor, sunt imense: se pot aloca mult mai u șor
resurse în zonele unde sunt necesare, fie ca e vorba de avia ție, trupe la sol sau logistica, se cre ște
precizia loviturilor concomitent cu scaderea erorilor pe campul de lupta cauzate fie de natur ă
imperfect ă a ființelor umane.
În același timp se fac pa și mari c ătre automatizarea scenariilor de lupta – de la solda ți
autonomi care sa inlocuiasca trupele pe teren la robo ți care sa elimine pericolele din teren – de
exemplu, pentru deminare (studen ții Politehnicii din Worcester au dezvoltat un robot de mici
dimensiuni – comparat cu cele folosite de armate, mari și scumpe – ce poate g ăsi și detona minele
antipersonal). Solda ții-Robot ar schimba complet abordarea celor care le proiecteaz ă și produce:
armele, echipamentele de protectie, de comunica ție, nu ar mai fi centrate pe om – modificand în
aval logistica și felul în care militarii s -ar antrena sau ac ționa (de exemplu, este de anticipat ca o
mare parte din militari ar lucra mai mult în mentenanta și sprijin logistic dec ât pe campul de
lupta).
Controversele s unt cel pu țin la fel de numeroase și ridica întreb ări cheie legate de etic ă
folosirii robo ților pe campul de lupta. O prima problema este reprezentat ă de asumarea
responsabilit ății pentru eventualele erori care cauzeaz ă pagube sau victime, mai precis: cine este
vinovat de gre șeală, operatorul sau produc ătorul echipamentelor? Dilema nu este neap ărat doar a
industriei de ap ărare, ci se extinde și în domeniile civile, oriunde un sistem autonom ia decizii sub
anumite riscuri (de exemplu, autovehiculele f ără șofer). Un alt efect nedorit este dezumanizarea și
pierderea sensibilit ății celor care le opereaz ă, avand in vedere ca nu mai au contact direct cu zona
de lupta, nemaiputand sa estimeze și sa cantareasca efectele ac țiunilor proprii. Dronele mai au un
mare dez avantaj – sunt susceptibile hackingului și deturn ării, motiv pentru care obligatoriu au
nevoie de si steme de siguranta sup limentare.

16
Un exemplu tipic de integrare a cuno ștințelor acumulate în domeniul inteligen ței artificiale
în domeniul militar este avion ul de lupta numit 'Loyal Wingman', un aparat f ără pilot a carui
menire este sa asigure escorta si asistenta operativa in aer avioanelor de lupta clasice, cu pilot.
Principalele avantaje sunt costul substan țial redus al unei platforme (de cateva zeci de ori mici
decat unul clasic, deoarece cockpit -ul nu mai este necesar, la fel nici unul din sistemele existente la
bord care deserveau pilotul), costurile mult mai mici de operare, integrarea la zi a celor mai
promițătoare tehnologii în domeniu militar și posib ilitatea de a încasa loviturile în locul pilotului
uman, salvandu -i viața (mai ales ca avioanele de lupta au depasit de mult timp pragurile pe care
corpul uman le are, limitele la care ele opereaz ă fiind acum de fapt cele maxime pe care preotul le
poate su porta, precum accelera ția sau plafonul de zbor). Aparatul, mult mai mic, simplu
constructiv și robust dec ât un avion clasic și lipsit de orice considerente ergonomice este deja în
teste în Australia și va ajunge, probabil, în dotarea avia ției australiene în urm ătorul deceniu.

Imaginea nr. 5 – Concept al unui viitor avion de lupt ă fara pilot (Loyal Wingman)

4.6 Aplicații ale inteligen ței artificiale în industrie și transport
În industrie, robo ții sunt utilizati deja de cateva decenii pe scara larga. La fel ca -n alte
sectoare de activitate, avantajele evidente ale folosirii lor sunt c ontrabalansate de probleme tehnice
și dileme etice, sociale și economice. Motivele pentru care sunt folosite sunt evidente: în primul
rand, o mare parte din activit ățile și sarcinile unde au inlocuit sau urmeaz ă sa inlocuiasca oamenii
sunt foarte monotone și repetitive, ac țiuni care nu au un grad de complexitate ridicat . în al doilea
rand, robo ții sunt considerabil mai productivi, atat pe linia de asamblare sau pe situl de construc ție
pentru ca nu au limite de func ționare (altele decat cele legate de mentena nta; în plus, ei pot fi
reprogramati pentru a executa o sarcina similar ă fără costurile aferente trainingului personalului
uman); al treilea motiv, poate cel mai important, este reprezentat, din nou, de costul ridicat al
menținerii unui mediu de lucru sigu r si sanatos – ori, unele activit ăți sunt foarte d ăunătoare
sănătății umane (de exemplu, sudura pentru caroseriile de masini, în mod repetitiv).

17
Robotii se pliaza foarte bine, dup ă cum am mai spus, pe activit ăți care cer precizie și care
se repeta monoton, tehnologia fiind adoptata, fire ște, pe masura ce a ap ărut. Prima men țiune a
utilizarii unui robot pe care am reu șit sa o g ăsesc este din 1961 (îns ă este greu de confirmat ca nu
exista roboti care s ă-l fi precedat) – un robot botezat Unimate, folosit pentr u a fabricarea de
componente metalice prin injec ție. Codul care controla robotul era scris pe benzi magnetice (cea
mai folosit ă metod ă de a stoca informa ția digital ă în epoca), putand deci sa fie adaptat pentru alte
sarcini.
Technologia evolueaz ă rapid și inovații menite sa imbunatateasca func ționarea lor sunt
aduse în scurt timp: în 1969, un cercet ător de la Universitatea din Stanford creeaza un bra ț robotic,
programabil, care se poate mi șca pe șase axe. Complexitatea sa îl face potrivit pentru munci ceva
mai complexe pentru ca bra țul poate urma traiectorii mai complicate – sudura sau vopsitul, de
exemplu, par dou ă aplicații firești. În plus, robotul nu mai este ac ționat hidraulic, ci prin
intermediul unor motoare electrice, tehnologie care ofer ă fiabilitat e mult mai mare.
Tot mai mul ți produc ători din industrie devin con știenți de poten țialul automatiz ării,
achizitionand și adaptand din ce în ce mai multe echipamente de acest fel; ele sunt cel mai
populare în randul producatorilor auto din Japonia, unde o l ipsa acut ă de forță de munc ă impune
foarte rapid, în anii '70 si '80 pentru totdeauna mariajul om -robot: muncitori pentru sarcini
complexe, care necesita supraveghere uman ă și roboți pentru sarcini periculoase sau repetitive. Un
element mai degrab ă cultura l și politic gr ăbește adoptarea lor pe scara industriala: faptul ca
guvernul japonez are reguli foarte stricte de imigra ție, permitand unui num ăr foarte mic de
imigranți sa lucreze în fabricile din țara, în nevoie disperata de muncitori; pe deasupra, media
japoneza a prezentat mereu intr -o lumina favorabila robotii, spre deosebire de America de Nord
sau Europa, unde robotii erau demonizati ca fiind pe cale sa inlocuiasca clasa mijlocie a
muncitorilor cu înalt ă calificare.
Astăzi, Federatia Internationala de Robotica estimeaz ă ca, în lume, la fiecare 10.000 de
muncitori exista 74 de robo ți, Coreea de Sud fiind țara cu cea mai mare densitate de echipamente
în fabricile sale, urmat ă de Singapore, Germania și Japonia (care, de și pe locul patru în acest
clasament , este cel mai mare produc ător de robo ți, cu o tradi ție deja redutabil ă).
Cel mai vizibil sector industrial unde robo ții sunt folosi ți este cel al produc ătorilor de
mașini, unde sunt folositi pentru stantarea, ambutisarea, asamblarea și vopsirea caroserie , printre
altele. Similar, în aviație, unde constr ângerile cer solu ții mult mai complexe: preciziile la care se
lucreaz ă sunt considerabil mai mari, la fel și sarcinile; aici sunt utiliza ți, în principal, pentru a intui
componente cu gabarite foarte mari.
Alte industrii au adoptat și ele tehnologia – industria alimentar ă, unde robotii
impacheteaza, manevreaza, proceseaz ă sau sorteaz ă diverse produse alimentare (unii sunt capabili
sa detecteze si care din aceste produse nu sunt conforme și să le elimine de p e liniile de fabrica ție).
În industria textilelor ma șinile capabile sa interpreteze desenele de croial ă și mai apoi sa taie
cantit ăți mari de material textil sau ma șinile care pot coase si broda desene complexe sunt sunt o
prezenta obisnuita acum în fabric ile din lume; inova țiile nu se opresc aici pentru ca se dore ște
înlocuirea lucr ătorilor și automatizarea completa a industriei. Deja se comercializeaza masini de

18
cusut, surfilat si brodat autonome care pot urma un tipar prestabilit, fie ca e vorba de piese de
dimensiuni mici sau componente foarte mari, unde cusaturile sunt preponderent liniare.
Nu e niciun secret c ă munca în domeniu este foarte prost pl ătită (de principiu, invers
proporțional cu m ărimea serie de fabricatie), este terna si repetitiva, afecta nd in acelasi timp
sanatatea angajatilor (probleme motorii cauzate de lipsa de mobilitate, boli ale ochilor, boli ale
plamanilor si accidente; la acestea se adaug ă probleme psihice). Se poate doar specula pe marginea
implicațiilor în viitor ale acestui fen omen, care e inca -n stadiu incipient, însă e clar c ă viitorul
industriei va arat ă foarte diferit și ca atat designul ma șinilor de cusut, procedurile tehnologice și
situația muncitorilor din industrie se vor schimba. Conform Organiza ției Mondiale a Comer țului,
anual se export ă imbracaminte în valoare de peste 700 de miliarde de dolari ( în 2012), cea mai mare
parte fiind fabricat ă în tari precum China, Bangladesh, Pakistan (aceste produse reprezinta 70% din
totalul exporturilor din aceasta tara), India și alte state în curs de dezvoltare pentru ca m ână de
lucru este foarte ieftina, economiile respective nefiind suficient de dezvoltate pentru a oferi alte
locuri de munca; în plus, amprenta logistica a unei fabrici este mult mai mica decat a unei otelarii
sau fa brici de componente de autovehicule (cele mai multe haine se asambleaz ă în sistem lohn
oricum). Multe din aceste state conteaza pe comenzile venite din Vest și orice modificare
semnificativ ă în industrie poate cauza schimb ării sociale și economice greu de anticipat.
Și în sectorul energetic robo ții sunt utilizati pe scara larga. De exemplu, în industria
extractoare și petroliera companiile folosesc aparate automate sau telecomandate pentru prospectii
pe fundul oceanelor sau inputuri de mare adancime, pentru mentenan ța infrastructurii și a
utilajelor sau pentru extinderea conductelor. Un exemplu spectaculos este reprezentat de cei
dedicati manipul ării materialelor radioactive și lucrului în zone unde oamenii nu au acces din
cauza pericolelor pentru sanatate; reziduurile și combustibilul nuclear trebuie extrase din reactoare
și transportate în siguran ța în depozitele subterane unde sunt p ăstrate în condiții maxime de
siguranta. De notat este și faptul ca radiatiile pun probleme mari de func ționare și fiabilitat e celor
mai multe echipamente electrice și electronice.
Poate cel mai vizibil domeniu de aplicabilitate al inteligen ței artificiale este cel al sectorului
de transport în general, al autovehiculelor în special. Automatizarea reprezinta o tinta urmarita
atat de cei din industrie, cat si de consumatori, pentru c ă avantajele sunt considerabile. În primul
rand, accidentele rutiere ar putea fi evitate în mare parte, dac ă nu total ă (de exemplu, anual, doar
în Statele Unite 2,2 milioane de persoane sunt vatamate in accidente, peste 32 de mii de persoane
sunt ucise, 90% din evenimente fiind cauzate de erori umane). Nici economiile aferente îngrijirii
medicale a victimelor nu sunt neglijabile (563 mld. USD), carburant (158 mld. USD) sau cele
generate de utilizarea t impului petrecut pentru condus (422 mld. USD; toate cifrele sunt valabile
doar pentru SUA pentru un an – 2002, fiind estimate de Morgan Stanley). O posibila modificare de
paradigma ar putea fi eliminarea nevoii de a ob ține permisul de conducere și de a per mite
persoanelor care au diferite dizabilitati sau prea în vârst ă să poat ă folosi un autovehicul f ără
restricții.
Societatea Interna țional ă a Inginerilor Auto, un organism global care reune ște profesionisti
din domeniu și care este responsabil de stabilire a unor standarde in industrie, defineste
autovehiculele în func ție de gradul de automatizare, astfel: 0 – complet dependent ă de șofer, 1 –
parțială, unde șoferul este asistat în anumite condi ții, precum omniprezentul CC – Cruise Control,

19
pana la 4, care re prezinta capacitatea unui vehicul de a se conduce complet autonom, f ără
intervenția omului.
Numeroase eforturi au fost f ăcute în sensul automatiz ării transportului rutier, cu sume
uriașe investite atat de c ătre produc ătorii de autovehicule, de componente, cat si de companiile de
IT: General Motors, Volkswagen, Daimler AG, Renault Nissan Mitsubishi, Toyota sau Tesla,
împreuna cu Bosch, Continental,Uber, Lyft, NVIDIA, Intel și Samsung, printre al ții. Piață a avut o
valoare estimat ă de peste 54 de miliarde de dolari, cu o cre ștere posibila pentru 2026 la peste 550 de
miliarde – semn c ă interesul este foarte crescut, firmele fiind con știenți de poten țialul comercial al
tehnologiei.
Un exemplu este Tesla Autopilot, un sistem care include posibilitatea de a urm ări și păstra
banda de condus, dar și de a o schimba, parcare automat ă, conducerea ma șinii spre și dinspre
parcare în locul solicitat de șofer și alte cateva tehnologii prezente deja de cateva decenii în mod
curent (capacitatea de a frana automat pentru a ev ita coliziunile, cruise control, etc.).
Autoturismele au astfel posibilitatea de a conduce pe drumuri expres sau str ăzi în interiorul
orașelor, poate observa luminile semaforului sau indicatoarele rutiere si respecta limita de viteza
maxima pe tronsonul de drum respectiv, în limita a 140 de km/h. În func ție de sistemele incluse
din fabrica, automobilul se încadreaz ă, pentru fiecare capabilitate, între gradul 0 și gradul 4 de
autonomie; trebuie men ționat ca sistemul nu func ționeaz ă dacă șoferul nu acorda ate nție drumului
și dac ă nu tine mainile pe volan.

Imaginea nr. 6 – Tesla S cu Autopilot activat
Produsul are deja o istorie și anecdotic ă bogat ă acumulat ă din momentul în care a început
testele, inclusiv accidente mortale, dar și situații în care via ța șoferului a fost salvat ă de către pilotul
automat ( un exemplu este cel al unui șofer care a avut o criza acut ă de embolism pulmonar; el s -a
folosit de Autopilot pentru a ajunge la spital). Pe langa capacitatea de a se conduce singura, masina
mai ofer ă și accesul la o re țea (unde trimite date constant) care arată zonele care au trafic
congestionat sau unde sunt zonele periculoase; sistemul are, datorita complexitatii algoritmului,
capabilitatea de se îmbun ătăți constant.

20
Alte implica ții sunt legate mai intim de felul în care am putea proiecta autovehiculele în
viitor. Dac ă se elimina nevoia de a avea un operator uman în spatele volanului – și volanul în sine,
bineinteles – designul habitaclului s -ar putea modifica radical. Un posibil efect ar fi, evident,
creșterea spa țiului interior si dispunerii scaunelor s i banchetelor – ceea ce ar putea, teoretic, oferi
posibilitatea de a dormi în masina (cu scaderi de încas ări pentru moteluri și restaurante); de
asemenea, dac ă ideea de șofer devine superfluu, nici unul din pasageri nu trebuie sa se mai
concentreze pentru condus (a șadar, ei își vor putea petrece timpul pierdut pe drum altfel). În
același timp, tendin ța pare de a integra vehiculul într-o rețea care sa includa celelalte vehicule
pentru a preveni blocajele în trafic și accidentele, deci ar deveni necesara si d ezvoltarea de
componente hardware și software (emi țătoare radio, receptoare GPS, etc).
În transportul feroviar, diverse sisteme automatizate de siguranta se folosesc de cateva
decenii, sisteme menite ce reduc în diverse grade sarcinile efectuate de operato rii umani. Asocia ția
Internațional ă a Transportului Public le clasifica astfel în funcție de gradul de automatizare (de la
gradul 0, unde toate sarcinile sunt efectuate de om – de la oprirea si plecarea din statie, deschiderea
ușilor, actionarea franelor în caz de urgen ță până la gradul 4, unde toate opera țiunile sunt efectuate
automat, de c ătre computer și unde prezenta unui operator uman nu mai este necesara); cele mai
multe linii de metrou func ționeaz ă cu sisteme de automatizare de gradul 2 – inclusiv me troul din
București – caz în care garnitura este pilotata automat între stații, iar conductorul este responsabil
de deschiderea și închiderea sta țiilor, prevenirea accidentelor și anunturile prin sistemul de
comunicare. Tendin ța este de a renun ța, treptat , la prezenta conductorilor (AITP men ționeaz ă că
lungimea liniilor complet automatizate cre ște spectaculos de la an la an, Asia fiind pe primul loc,
cu 39% din linii și Europa, cu 33% – un exemplu remarcabil este Copenhaga, unde întreaga re țea
este complet automatizata). Implicatiile financiare si tehnice sunt significante: in primul rand, se
reduc sarcinile operatorului uman sau se elimina complet, odat ă cu sc ăderea riscului de accidente;
în al doilea rand cre ște profitabilitatea transportului pentru ca si stemele automate optimizeaza
viteza de transport între sta ții și timpii petrecuti pe peron, prin reducerea costurilor cu energia
electric ă; în al treilea rand, c ălătorii se pot bucura de un sistem de transport mai precis și punctual,
cu posibilitatea de a extinde programul de func ționare.

Imaginea nr. 7 – dronă DHL folosit ă pentru livr ări automatizate

21

Și în alte sectoare din transport se urm ărește automatizarea echipamentelor: dronele, o
alegere fireasc ă pentru utilizarea inteligen ței artificiale, urmeaz ă sa preia o parte din munca
dedicat ă livrării de coresponden ță sau bunuri. De exemplu, Amazon sau DHL testeaz ă sisteme
capabile sa transporte încărcături din ce în ce mai mari cat mai departe – Amazon pentru m ărfurile
de gabarit mic v ândute prin intermediul platformei omonime, iar DHL pentru coresponden ță.
Eforturi simil are sunt f ăcute de Alibaba, FedEx, La Poste sau Google. Și marile lan țuri de
restaurante și fast -food sunt interesate de drone capabile sa livreze comenzile clien ților mai rapid,
evitand traficul odat ă cu sc ăderea costurilor opera ționale. O alta aplicatie ar putea fi livrarea de
medicamente și echipamente medicale, mai ales în zone izolate sau sub carantina. Armata SUA
deja folose ște drone de dimensiuni mult mai mici decat cele de lupta pentru a livra cantit ăți mici
de medicamente pe linia frontului. In dom eniul civil ideea a fost testata deja la scara redusa (de
exemplu, in Republica Democrat ă Congo, se livreaz ă deja vaccinuri), însă mai este nevoie de
investiții și cercetare pana cand sistemul s ă devin ă ceva comun.
Pentru moment, constrangerile sunt drasti ce, în primul rand legislative (de exemplu,
Federal Aviation Administration din Statele Unite, institu ție menit ă sa reglementeze și să
supravegheze utilizarea spa țiului aerian în SUA impune limite severe legate de plafonul de zbor,
de viteza si de masa tot ala a aparatului, în condi țiile în care livr ările in scop comercial fusesera
intial interzise complet), cat si de natura tehnica (dronele au încă autonomie mica, capacitate
scăzută cand vine vorba de sarcina util ă și, la fel ca în cazul multor ma șini auton ome, capabilit ăți
de orientare și ghidare primitive). Se lucreaz ă continuu în sensul îmbun ătățirii acestor atribute și
renunțării cat mai rapide la operatori umani.
Pe masura ce se diversifica utilizarea dronelor este de a șteptat ca designul s ă se adapteze la
aceste noi condi ții. În primul r ând, este evident ă nevoia de a cre ște autonomia și sarcina util ă
(lucru ce s -ar putea traduce prin crestea capacit ății acumulatorilor și ad ăugarea de spa ții și
componente unde sa poat ă fi încărcat pachetul). În al doilea rând, este necesar ca dronele sa fie
capabile sa se adapteze mediilor de lucru din ce în ce mai complexe – aglomer ări urbane cu
densitate mare și cladiri inalte, cu tot mai multe drone și alte obstacole – prin adaugarea de senzori
și integrarea dronelor în rețetele care sa le permita sa comunice între ele. În al treilea r ând, este de
așteptat ca domeniul s ă fie mai bine reglementat, obligand produc ătorii de drone s ă incorporeze
sisteme de identificare/ înmatriculare, posibil prin GPS.
5. PLEDOARIE PENTRU FOLOSI REA INTELIGEN ȚEI ARTIFICIALE IN
DESIGN
5.1 Justificare pentr u utilizarea inteligen ței artificiale in design
Dup ă cum am încercat sa subliniez în randurile de mai sus, principalele ținte vizate de
automatizare unde se poate folosi inteligenta artificiala sunt cele unde munca oamenilor este fie
repetitiva, necalificata și prost pl ătită (ambalarea de produse, de exemplu) , activit ăți și operații care
pun în pericol s ănătatea și viața muncitorilor (vopsirea in camp electrostatic a autovehiculelor sau
demolari) sau activit ăți unde inteligen ța și capacitatea de concentrare și de memorare nu sunt
suficiente sau imperfecte (co nducerea de trenuri de mare viteza sau taxarea pe autostr ăzi). Sigur,

22
nu toate locurile de munca se pot automatiza – dar nici nu este nevoie sa elimin ăm oamenii din
zonele de produc ție sau servicii (este greu de imaginat ca to ți vom renun ța la priceperea u nui
croitor, frizer și patiser sau ca, în viitor, profesorii sau arti știi vor fi inlocuiti de inteligenta
artificiala, oricat de avansat ar fi).
5.2 Scurt istoric al salturilor tehnolgice în trecut si implicatiile lor
Problemele vaste ridicate de fenomenul acesta care pare de neoprit nu sunt noi – prima
Revolutie Industriala ( mijlocul secolului XVIII pana la mijlocul secolului XIX) a înlocuit, in mare
parte (treptat, bineinteles) munca manuala in manufactura, a crescut exponential num ărul
inginerilor și ponderea disciplinelor STEM (Science Technology Engineering Mathematics) în școli
și universit ăți, a schimbat felul în care erau transportate, vandute și folosite produsele de
manufactur ă. Au ap ărut mașini și utilaje noi, care sporeau produc ția concomitent cu scaderea
costurilor asociate; capitalul a început sa fie transferat din spre cei care aveau pamant spre cei care
dețineau fabrici. Venitul per capita creste sustinut si vizibil pentru prima oar ă în istorie în țările
care au fost parte a primei Revolu ții Industriale.
Social, schimb ările sunt dramatice, pres ărate în multe ocazii cu revolu ții și războaie. În primul
rand, se schimba radical propor ția celor care lucreaz ă în industria manufacturiera comparat cu cei
care lucrau pamantul (vast ă majoritate înainte de apari ția mașinilor și utilajelor pe abur).
Demografic, o mare parte d in popula ție începe sa se mute spre ora șe, care cunosc cre șteri
explozive, atat în num ărul de locuitori și suprafa ța; este adev ărat c ă în multe ocazii, aceasta
migrației din zona rurala in cea urbana degradeaza serios, cel pu țin in prima instanta, condi țiile de
viață din orașe, unde lipseau sursele de apa, igiena era mai mult decat precar ă și bolile
omniprezente (a șa numite 'squalor diseases', adic ă boli ale mizeriei (tifos, tuberculoza, holera). În
ciuda acestor probleme, efectul spectaculos – inegal, trep tat, dar greu de contestat – este cel al
îmbun ătățirii calit ății vieții odat ă cu creșterea speran ței de via ță (cuplat ă cu o scadere remarcabil ă
a mortalitatii); practic, oamenii tr ăiesc mai mult și mai bine, chiar dac ă fenomenul nu era deloc
evident la înc eputul primei revolu ții industriale (de exemplu, în Anglia, între anii 1801 -1850, deci
la sfarsitul primei Revolu ții Industriale, popula ția se dubleaz ă de la 8,3 milioane la 16,8 ca efect al
creșterii generale a calit ății vieții)
Arhitecții, designerii și artizanii se adapteaz ă și ei acestei transform ări fără precedent. Pentru
prima data de poate vorbi despre bunuri de larg consum, notiune devenita posibila datorita
utilajelor si masinilor industriale. Fie ca e vorba de ceasuri de perete, vesela, imbracamin te și
covoare, tot mai multe obiecte devin disponibile și paturilor de mijloc sau chiar de jos. Începe,
astfel, o schimbare a felului în care sunt create și proiectate obiectele și produsele – ele se adreseaz ă
acum unei pie țe considerabil mai mari, deci me todele de manufactur ă se schimb ă și ele – se
renunța, treptat, la manufactur ă de serie mica sau unicat și se uniformizeaza tot mai mult paleta de
produse. Acum este nevoie și de specialisti în domeniu, speciali ști care acum nu mai sunt cei care
produc obie ctele respective – deci are loc separarea, pentru totdeauna, între cel care creeaza
obiectul și cel care îl produce. Noua paradigma nu este agreata universal, multi artisti, arhitecti si
proiectanti deplangand – prematur – disparitia mestesugurilor și 'dez umanizarea' obiectelor din
comerț, ei comparand calitatea înaltă a obiectelor de mestesug cu cele produse la scara industrial ă.

23
In design, un exemplu este activitatea lui Michael Thonet, cu al sau Scaun nr. 14, o imagine
iconica a epocii, imagine care ilus treaza cat de radicala a fost transformarea designului de produs.

Imaginea nr. 8 – Scaunul nr. 14 (Michael T honet)
A doua Revolutie Industriala a avut loc între ultimele decade ale secolului XIX și Primul
Razboi Mondial. De și nu la fel de intens, impactul pe care l -a avut pentru umanitate a fost
hotărâtor, în sensul ca a schimbat pe toate planurile atat via ța de zi, c ât și la nivel macro – politic,
economic, social, artistic. Fenomenul se caracterizeaz ă prin standardizarea și mai rapid ă a
manufacturii, transportului si comunicatiilor, în prima in stanta; se renun ța treptat la puterea
aburului, aflat la baza primei Revolu ții industriale și se adopta rapid petrolul și electricitatea ca
furnizori de energie atat pentru utilaje cat si pentru mijloacele de transport. Ele permit acum
circulatia și mai ra pidă a persoanelor, m ărfurilor și, implicit, a ideilor – în aceasta epoca telegraful
este folosit pe scara larg ă, pentru a fi mai t ârziu înlocuit de telefon și de radio.
Cercet ările reușite din domeniul electricitatii si magnetismului produc idei noi – apar becurile,
telegraful, motorul electric (care înlocuie ște rapid cazanele cu aburi în fabrici), telefonul, radioul și
– poate cel mai important – turbina, care permite generarea de electricitate. În același interval de
timp se fac progrese remarcabile în siderurgie și chimie: o țelul se poate produce din ce în ce mai
ușor și mai ieftin, reducand considerabil investi ția în cai ferate, lucr ări de infrastructur ă și
construc ții civile. Se dezvolta industria produc ătoare de unelte -masini, care la randul ei amplif ica
exponen țial dezvoltarea în alte sectoare ale industriei; piesele de schimb sunt din ce în ce mai mult
supuse standardizarii, omogenizand uneltele și reducand gre șelile de fabrica ție (pentru ca înainte,
mașinile și utilajele erau produse în serie mica , manual – de unde și erorile). Se utilizeaz ă resurse
brute noi – petrol, cauciuc (natural și mai apoi sintetic, dup ă ce Goodyear breveteaz ă vulcanizarea),
aluminiu. Apar și materiale noi, mai ales în chimia organic ă (celuloid, bachelita, vopselele sintetic e,
ingrasamintele chimice), materiale care sunt folosite și integrate din ce în ce mai des în produsele
de larg consum. Avantajele electricitatii sunt utilizate rapid de designeri (care se coaguleaza tot

24
mai vizibil într -o categorie profesional ă distinct ă) și foarte pu ține obiecte pot ilustra mai bine acest
lucru decat corpurile de iluminat create si vandute în epoca, printre care se afla Arc Lamp a lui
Peter Behrens (1908, produs ă de AEG) – și acesta e doar un exemplu din multitudinea de produse
nou create pe baza noilor evolu ții din tehnologie.

Imaginea nr. 9 – Arc Lamp (Peter Behrens )
A treia Revolutie industriala î și are originea în trecerea de la analog la digital, petrecuta la
mijlocul secolului XX, odat ă cu apari ția primelor masini de calcul digitale, a tranzistorului și a
suporturilor media digitale (de exemplu, CD -urile). O mare parte din tehnologiile și produsele
analogice dispar (ma șina de scris, cabinele telefonice), unele sunt îmbun ătățite drastic (suporturile
de stocare de date optice, unde se trece de la CD la BluRay), altele sunt conv ertite în digital
(monitoarele, televiziunea, telefonia, fotografia, etc.). Apare Internetul și telefonia mobila se
raspandeste cu o viteza uimitoare, totul la costuri din ce în ce mai reduse; practic, oricine poate
avea acum acces la comunica ții și inform ații. Consumul de date cre ște la cote de neconceput chiar
și cu cateva decenii in urma, comunicarea devine instantanee și foarte facil ă.
Produsele electronice devin o prezenta comuna in toate țările, piața pentru ele crescand la
proporții gigantice. Și aici, nevoia de a dezvolta produse noi pentru pia ța găsește sprijin in munca
designerilor și inginerilor, de la proiectarea de smartphone -uri, utilizarea CGI -ului în
cinematografie și televiziune la designul web. Demna de mentionat este aici si aparitia de no i
unelte destinate designerilor – CAD si CAM, adica mijloace de si unelte de exprimare care cresc
semnificativ productivitatea și libertatea de crea ție.

25

5.3 Concluzii
Menționez toate aceste evolutii pentru ca inteligenta artificiala (printre altele, precum energia
alternativa, ingineria genetic ă, printarea 3D, tehnologia 5G, computere cuantice, etc.) pare a fi parte
integrant ă din cea de -a patra Revolutie industriala și cred cu t ărie ca este important s ă înțelegem
cum s -au desf ășurat, cum au decurs celelalte, si ce impa ct au avut asupra noastra.
Exista posibilitatea ca și de aceasta data efectele s ă fie uriașe, atat în felul în care muncim,
consum ăm sau interactionam – acesta e motivul pentru care socotesc justificata o privire în trecut.
Fara indoiala, inteligenta artif iciala isi face loc in viata noastra de zi cu zi tot mai vizibil, inclusiv în
design – atat în disciplina, cat și în rezultatul final al muncii designerilor; nici nu se poate altfel,
pentru ca este conditionat de pia ța și mereu în căutare de metode, de sol uții de a crea sau rafina
produse care r ăspund nevoilor consumatorilor. Astfel, designul este racordat intim la spiritul
timpului în general la poten țialul pe care tehnologia il are la un moment dat.Am incercat, pe scurt
(pentru ca domeniul e pe atat de v ast pe cat de numeroase sunt aplica țiile sale), sa inventariez
situațiile în care inteligenta artificiala este utilizata deja. Mai mult decat atat, pentru fiecare sector
de activitate, am sintetizat cateva idei care sa ofere o imagine de ansamblu a felului în care
inteligenta artificiala este utilizata in designul de produs, a avantajelor și a problemelor ap ărute și
care ar putea fi posibile tendinte.
Iată de ce lucrarea de fa ță este o pledoarie pentru înțelegerea acestui fenomen, a efectelor sale,
pentru d ezvoltarea sa și pentru integrarea în design – pe cale de consecin ță, în obiectele pe care le
folosim în viața de zi cu zi .

26

BIBLIOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE

Adrienne Mayor . Gods and Robots: Myths, Machines, a nd Ancient Dreams of Technology. Princeton
University Press, 2018
Standage Tom . The Turk : the life and times of the famous ei ghteent h-century chess -playing machine .
Berkley Pu blishing Group. Ianuarie 1, 2003
Moravec H ans. Mind Children , Harvard University Press , 1988
Philip Margulies. Artificial intelligence . 2004, Blackbirch Press
Daniel Ichbiah. Robots: From Science Fiction to Technological Revolution . august 2005, Harry N.
Abrams, Inc., Publishers
Berlatsky Noah. Artificial Intelligence: Opposing viewpoints . 2011, Greenhaven Press
Q.L. Pearce. Artificial Intelligence . 2011, Cengage Learning
dr. Patrick N. Allitt. The Industrial Revolution: Course Guidebook . 2014, The Great Courses

1. aprilie 2020 , https://www.cnbc.com/2016/09/16/future -of-farming -driverless -tractors -ag-
robots.html
2. aprilie 2020 , https://www.newamericaneconomy.org/issues/agriculture/
3. aprilie 2020 , https://www.precisionag.com/market -watch/autonomous -tractors -could -work –
in-wetter -conditions -than -traditional -tractors/# Tinsel/60558/1
4. aprilie 2020 , http://octinion.com/products/agricultural -robotics/rubion
5. aprilie 2020 , https://www.delaval.com/en -gb/our -solutions/milking/vms -series/
6. aprilie 2020 , https://www.lely.com/solutions/ feeding/ aparat de hranit vaci
7. aprilie 2020 , https://www.intuitive.com/en -us/products -and-services/da -vinci/systems
8. aprilie 2020 , https://www.wired.com/2016/05/robot -surgeon/
9. aprilie 2020 , https://interestingengineering.com/13 -prosthetic -arms -and-legs-and-more -that-
appear -to-have -come -from -the-future exemple de proteze
10. aprilie 2020 , https://qz.com/1194939/the -us-government -just-gave -someone -a-120-million –
robotic-arm-to-use-for-a-year/

27
11. aprilie 2020 , https://news.ncsu.edu/2018/05/generic -model -prosthetic -2018/
12. aprilie 2020 , https://www.engadget.com/2015/03/19/cyberlegs -robotic –
limbs/?guccounter=1&guce_referrer=aHR0cHM6Ly9pbnRlcmVzdGluZ2VuZ2luZWVyaW5nLmN
vbS8xMy1wcm9zdGhldGljLWFy bXMtYW5kLWxlZ3MtYW5kLW1vcmUtdGhhdC1hcHBlYXItdG8t
aGF2ZS1jb21lLWZyb20tdGhlLWZ1dHVyZQ&guce_referrer_sig=AQAAANh –
kovstO8bSdvmof99fDOBWMFws0nnhWOxOJ6hdkCe1bbTbZRweNbHyjgKCcRGxxO8rnR6kCKx0
OeSqhEti_fghfjtZvbPjXhrSkPJug88oOUIsRlW0mrJG3STU3uqQht5gH60vHsBR19eliCW2c1 ZIKyTlf
4Iv7s2XhVYsIyc
13. aprilie 2020 , https://www.theverge.com/ces/2017/1/4/14167590/leka -smart -toy-robot –
autism -learning -tool-ces-2017 leka , robot pentru cop iii cu autism
14. https://spectrum.ieee.org/automaton/robotics/home -robots/ where -are-the-eldercare -robots

15. aprilie 2020 , https://edition.cnn.com/2016/05/12/health/robot -surgeon -bowel -operation/
16. aprilie 2020 , https://emerj.com/ai -sector -overviews/machine -learning -healthcare –
applications/
17. aprilie 2020 , https://www.roboticsbusinessreview.com/research/wpi -students -combine –
robots -drones -to-search -and-destroy -land -mines/
18. aprilie 2020 , https://www.aspistrategist.org.au/loyal -wingman -to-take-australias -airpower –
into-the-next-era/
19. aprilie 2020 , https://www.businessinsider.com/morgan -stanley -autonomous -cars-trillion –
dollars -2014 -9
20. aprilie 2020 , https://ifr.org/ifr -press -releases/news/global -industrial -robot -sales -doubled –
over -the-past-five-years
21. https://www.alliedmarketresearch.com/press -release/autonomous -vehicle -market.html