ABORDĂRI FINANCIARE ȘI NON -FINANCIARE PRIVIN D CREȘTEREA PERFORMANȚELOR ENTITĂȚILOR ECONOMICE CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC PROF. UNIV. DR. IOAN NISTOR… [618336]

1

UNIVERSITATEA BABEȘ – BOLYAI CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI GESTIUNEA AFACERILOR
CATEDRA DE FINANȚE

TEZĂ DE DOCTORAT
-REZUMAT –

ABORDĂRI FINANCIARE ȘI NON -FINANCIARE
PRIVIN D CREȘTEREA PERFORMANȚELOR
ENTITĂȚILOR ECONOMICE

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
PROF. UNIV. DR. IOAN NISTOR
DOCTORAND: [anonimizat]-OANA PINTEA

Cluj-Napoca
2011

2
CUPRINS

LISTĂ DE ABREVIERI, PRESCURTĂRI ȘI SIMBOLURI / i
INTRODUCERE / 3

CAPITOLUL 1. ARHITECTURA CONCEPTULUI DE PERFORMANȚĂ /12
1.1. CE ESTE PERFORMANȚA? ORIGINI ȘI METAFORE / 13
1.2. PERFORMANȚA – UN CONCEPT POLISEMANTIC / 15
1.3. EVOLUȚIA ÎN TIMP A CONCEPTULUI DE PERFORMANȚĂ / 20
1.4. TIPOLOGIA PERFORMANȚEI / 36
1.5. PERFORMANȚA GLOBALĂ / 41

CAPITOLUL 2. MĂSURAREA PERFORMANȚEI – COMPONENTĂ ESENȚIALĂ A
MANAGEMENTULUI PERFORMANȚEI / 48
2.1. CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL PERFORMANȚEI / 49
2.2. MĂSURAREA PERFORMANȚEI / 55
2.2.1. MĂSURAREA PERFORMANȚEI ÎN STRUCTURA MANAGEMENTULUI PERFORMANȚEI / 55
2.2.2. SISTEMELE DE INDICATORI PENTRU APRECIEREA PERFORMANȚEI GLOBALE / 71
2.2.3. INDICATORI FINANCIARI VERSUS INDICATORI NON -FINANCIARI / 79
2.3. EVOLUȚIA SISTEMELOR D E MĂSURARE A PERFORMANȚEI / 85
2.4. SISTEME DE MĂSURARE A PERFORMANȚEI / 91

CAPITOLUL 3. ABORDAREA BIDIMENSIONALĂ A PERFORMANȚEI ÎN CONTEXTUL
DEZVOLTĂRII DURABILE / 105
3.1. DEZVOLTAREA DURABILĂ – CONCEPTUL MACROECONOMIC AL PERFORMANȚEI GLOBALE
/ 106
3.2. DIMENSIUNEA FINANCIARĂ A PERFORMANȚEI / 112
3.2.1. PERFORMANȚA FINANCIARĂ – COMPONENTĂ A PERFORMAN ȚEI ECONOMICE / 112
3.2.2. PERFORMANȚA FINANCIARĂ VERSUS SITUAȚIILE FINANCIARE / 118
3.2.3. EVALUAREA PERFORMANȚEI FINANCIARE / 122
3.3.DIMENSIUNEA NON -FINANCIAR Ă A PERFORMANȚEI / 132
3.3.1. DIMENSIUNEA SOCIALĂ A PERFORMANȚEI / 132
3.3.1.1. DE LA RESPONSABILITATEA SOCIALĂ LA PERFORMANȚA SOCIALĂ / 132
3.3.1.2. ASP ECTE TEORETICE PRIVIND PERFORMANȚA SOCIALĂ / 142
3.3.1.3. EVALUAREA PERFORMANȚEI SOCIALE / 146
3.3.2.DIMENSIUNEA DE MEDIU A PERFORMANȚEI / 150
3.3.2. 1.ASPECTE TEORETICE PRIVIND PERFORMANȚA DE MEDIU / 150

3
3.3.2.2. EVALUAREA PERFORMANȚEI DE MEDIU / 156

CAPITOLUL 4. CERCETARE EMPIRICĂ PRIVIND STRUCTURA UNUI SISTEM DE
EVALUARE A PERFORMANȚ EI GLOBALE A ENTITĂȚILOR ECONOMICE / 165
4.1.JUSTIFICAREA TEMATICII SUPUSE CERCETĂRII. FORMULAREA OBIECTIVELOR ȘI
….IPOTEZELOR DE LUCRU / 166
4.2. DISEMINAREA REZULTATELOR PRIVIND STRUCTURA SI STEMULUI DE INDICATORI / 168
4.3.DISEMINAREA REZULTATELOR PRIVIND INDICATO RII DE APRECIERE A PERFORMANȚEI
…… FINANCIARE / 178
4.4.STUDII COMPARATIVE PRIVIND CRITERIILE DE APRECIERE A PERFORMANȚEI
…..FINANCIARE / 185
4.4.1 MODELE FOLOSITE ÎN SISTEMUL BANCAR DIN ROMÂNIA / 185
4.4.2 MODELE UTILIZATE DE SOCIETĂȚILE DE SERVICII DE INVESTIȚII FINANCIARE /190
4.4.3. MODELE DEFINITE ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE / 194
4.5.DISEMINAREA REZULTATELOR PRIVIND INDICATORII DE APRECIERE A PERFORMANȚEI
…..NON -FINANCIARE / 198
4.5.1 . INDICATORII DE APRECIERE A P ERFORMANȚEI SOCIALE / 198
4.5.2. INDICATORII DE EVALUARE A PERFORMANȚEI DE MEDIU / 203

CAPITOLUL 5. ELABORAREA UNUI MODEL DE DIAGNOSTIC AL PERFORMANȚEI …..
GLOBALE A ENTITĂȚILOR ECONOMICE / 209
5.1 ABORDĂRI CONCEPTUALE PRIVIND DIAGNOSTICUL ECONOMICO –FINANCIAR / 210
5.2. TIPOLOGIA DIAGNOSTICULUI / 213
5.3. CLASIFICAREA MODELELOR DE DIAGNOSTIC EXISTENT E / 215
5.4.CONSTRUCȚIA UNUI MODEL DE DIAGNOSTIC AL PERFORMANȚEI GLOBALE / 217
5.4.1. RELEVANȚA INFORMAȚIEI CONȚINUTE DE INDICATORII DE PERFORMANȚĂ AI
……. MODELULUI / 217
5.4.2.MODELUL DE DIAGNOSTIC AL PERFORMANȚEI GLOBALE A ENTITĂȚILOR ECONOMICE
/221

CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PROPRII / 228
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE / 233
LISTĂ FIGURI, GRAFICE, TABEL E ȘI AN EXE / 248

CUVINTE CHEIE: performanță, managementul performanței, evaluarea performanței,
performanță socială, performanță de mediu, performanță economică, performanță globală.

4
INTRODUCERE

În prezent un rol fundamental îi revine performanței entitățil or economice în contextul în care
competiția pentru fiecare segment de piață a devenit tot mai strânsă , iar mecanismele globalizării
îi mătură din cale pe cei mai slabi. Astfel că , șansa de a supraviețui în această competiție crește
considerabil pentru ace le entități economice care își descoperă și își reduc vulnerabilitățile foarte
repede și, mai mult decât atât, implement ează instrumente performante de gestiune, care le
facilit ează depistarea, explicarea și rezolvarea diverselor lacune de management . Obie ctivul
principal în această luptă este reprezentat de creșterea competitivității, însă nu trebuie omise
diversele impedimente care pot apărea în calea spre reușită a entităților economice , dintre care
amintim legislația imperfectă și în continuă schimbare, impactul foarte puternic al politicului
asupra proceselor economice, instabilitatea din societate, toate caracterizând mediul de afaceri
din România.

Elementele specifice noii economii globale (liberalizarea economică, globalizarea, concurența tot
mai ac erbă, trecerea de la economia industrială la economia bazată pe cunoștințe și informații,
provocările sociale și ecologice aduse de necesitățile dezvoltării durabile, recenta criză financiară
resimțită la nivel mondial) au determinat modificarea cerințelor îndreptate către diversele entități
economice , precum și diversificarea responsabilităților acestora față de toate categoriile de
deținători de interese, față de societate în ansamblul său. În cadrul acestui nou sistem economic
entitățile economice pot fi percepute asemenea unor celule care influențează săn ătatea întregului
organism. Prin urmare , nu putem vorbi de viabilitatea unei entități economice într -un mediu
concurențial, instabil și turbulent , fără performanță.

Mediul economic global actual, prin elementele sale specifice, impune entităților economice noi
standarde de performanță care depășesc sfera economicului. Luând în considerare evoluțiile
macroeconomice amintite considerăm că ignorarea aspectelor sociale și de mediu poate
determina pierderi e ntităților economice, în special marilor corporații multinaționale, pierderi
care se pot concretiza : în diminuarea cotelor de piață, în diminuarea cifrei de afaceri, în
reducerea numărului de clienți, în diverse costuri de ecologizare, în campanii pentru d obândirea
încrederii consumatorilor în produsele și serviciile oferite de acestea. Ținând cont de aceste

5
aspecte considerăm necesară integrarea în strategia de dezvoltare a entităților economice a
standardel or referitoare la elementele sociale și de mediu cu scopul de a asigura sustenabilitatea
activităților derulate prin armonizarea obiectivelor economice, sociale și ecologice.

Prezentul studiu încearcă să trateze și să analizeze tematica performanței entităților economice și
a gestiunii acesteia, deoare ce performanța nu trebuie doar măsurată, ci trebuie și gestionată.
Datorită faptului că o rice domeniu de cercetare trebuie să își stabilească propria cale de progres
și să își definească propriile repere conceptuale, motivația și importanța acestei cercetă ri se
regăsește în una din prioritățile cercetării economice și anume reevaluarea noțiunii de
performanță, care nu poate fi un univers static .

În ceea ce privește stadiul cunoașterii , conceptul de performanță a cunoscut o evoluție
remarcabilă, astfel că , dacă până în perioada anilor ‘50 toate definițiile și referirile ne duceau cu
gândul la măsuri financiare ale performanței, aceasta fiind apreciată în special prin cuplul
costuri/beneficii, ulterior fiind folosite și alte măsuri cum ar fi calitatea oferită clienților (până în
perioada anilor ‗90), în prezent conceptul de performanță a evoluat spre o abordare globală
incluzând aspecte financiare cât și aspecte non -financiare , care se referă cu precădere la
elementele de responsabilitate socială. Dacă în seco lul trecut pe prim plan se afla performanța
financiară, în prezent entitățile economice și-au dat seama că aceasta este doar rezultatul cursei,
însă cursa în sine și determinantul reușitei curselor viitoare este ceea ce azi, în contextul
dezvoltării durabi le a societății, numim performanță globală. Performanța globală a entității
(PGE) presupune agregarea performanțelor economice, sociale și de mediu.

Dimensiunea pe care termenul performanță a luat -o prin utilizarea acestuia în toate domeniile
economicului a determinat conturarea unui nou concept , și anume , cel de management al
performanței, care presupune abordarea performanței ca fiind preocuparea centrală a
managementului entității economice. Toate entitățile economice pretind performanță , astfel că
mana gementul performanței a devenit un instrument nu doar util , dar și indispensabil ,
neputându -se vorbi de performanță fără un management adecvat, iar în acest context evaluarea
performanței este un element cheie pentru managementul acesteia.

6
Subiectul preze ntului studiu este motivat , în primul rând , prin faptul că cercetarea performanței
trebuie plasată în contextul economic actual și, în al doilea rând, prin necesitatea reînnoirii și
perfecționării instrumentelor de evaluare a performanței cu scopul de a re flecta cât mai bine
rezultatele obținute de o entitate economică, în funcție de cerințele deținătorilor de interese.
Entitatea economică este asemenea unui organism viu, iar analiza acesteia trebuie să se facă
luându -se în considerare întregul ei sistem. E ntitatea economică este un mediu dinamic , care are
ca obiectiv principal adăugarea de valoare. Prin acesta se justifică importanța studiul ui
performanței.

Deoarece performanța este definită și percepută de către fiecare categorie de utilizatori de
inform ații în mod diferit, prin raportare la propriile obiective, în prezent nu s –a ajuns la un
consens privind definirea, metodologia și modelele de performanță utilizate , datorită diversității
politicilor ad optate de managementul entităților , influențate la râ ndul lor și de reglementările
legale care suferă modificări repetate. Totuși, evaluarea performanțelor a reprezentat și
reprezintă unul dintre obiectivele primordiale ale managementului entității economice motiv
pentru care studierea performanței trezește încă interesul multor cercetători, cercetările în acest
domeniu dovedindu -se a fi numeroase.

Reevaluarea noțiunii de performanță presupune și găsirea unor indicatori care să reflecte cât mai
fidel fun cționarea entităților economice. Identificarea și utili zarea indicatorilor adecvați pentru
aprecierea performanței entităților economice presupune corelarea acestora cu obiectivele pe
termen lung ale acestora , respectiv cu strategia definită . De ce este atât de importantă alegerea
corectă a indicatorilor de p erformanță? Deoarece acești indicatori oferă o viziune de sinteză
asupra performanței entit ății și evaluează măsura în care strategia entității, prin implementarea și
execuția sa , a contribuit la creșterea valorii acesteia.

Prezentul studiu încearcă să tr ateze problematica construcției unui set de indicatori pentru
aprecierea performanței globale și se oprește la fiecare dintre cele trei dimensiuni ale acesteia și
anume performanța economico -financiar ă, performanța socială și performanța de mediu .

7
Releva nța temei studiate în prezenta lucrare se găsește în strânsă legătură cu potențiala
contribuție viitoare a acesteia la avansarea stadiului cunoașterii domeniului abordat în cercetare.
Delimitarea ariei de cercetare a fost determinată de factori cum ar fi :
 tema central ă a lucrării și anume evaluarea performanței globale a unei entităț i
economice ;
 necesitatea existenței unui model (set) de indicatori cu ajutorul căruia să se evalueze toate
cele trei dimensiuni ale performanței globale și să se realizeze un di agnostic al
performanței globale ;
 responsabilitatea socială , în prezent , în România este privită mai mult ca o modă decât ca
o responsabilitate a fiecărei entități economice, modă introdusă de filialele locale ale
marilor corporații internaționale.

Import anța acestui demers științific se poate justifica cel puțin prin următoarele argumente:
 contribuie la dezvoltarea stadiului cunoașterii în domeniul finanțelor , având implicații
asupra managementului performanței la nivelul unei entități economice;
 contribu ie la cunoașterea etapelor care au marcat evoluția conceptuală a performanței
entităților economice, managementului și evaluării performanței;
 realizează o prezentare și analiză detaliată a dimensiunilor performanței globale punând
accentul asupra măsurilo r performanței cu ajutorul cărora analiștii pot aprecia
performanța globală a entităților economice;
 evidențiază faptul că , în contextul actual al dezvoltării durabile, în procesul de evaluare a
performanțelor trebuie s ă se țin ă cont de interesele tuturor categoriilor de p ărți interesate:
clienți interni și externi, furnizori, parteneri, investitori, societatea în ansamblul ei.
Evaluarea performanței trebuie să se realizeze prin intermediul mai multor indicatori
pentru a diminua astfel limitele acestora, a tât financiari, cât și non -financiari.
 realizează o cercetare empirică care a condus la construirea unui set de indicatori pentru
aprecierea performanței globale adaptat mediului de afaceri din Rom ânia deoarece , în
prezent , există necesitatea apelării la un set de indicatori care să reflecte o imagine
echilibrată a performanței. Prin intermediul cercetării empirice derulate am încercat să ne
oprim asupra uneia dintre prioritățile cercetării economice și anume găsirea unor
indicatori care să reflecte cât ma i fidel cele trei dimensiuni ale performanței globale. Care

8
indicatori reflectă cel mai bine performanța globală?, Care indicatori surprind cel mai
bine performanța financiară?, Care indicatori reflectă cel mai bine performanța socială?,
Care indicatori su rprind cel mai bine performanța de mediu? Prin prezentul demers
științific am încerc at să răspundem la fiecare dintre aceste întrebări prin intermediul
cercetării empirice derulate și astfel să construim, în final, un model de diagnostic al
performanței gl obale.

Teza de doctorat cu titlul „ABORDĂRI FINANCIARE ȘI NON -FINANCIARE PRIVIND
CREȘTEREA PERFORMANȚELOR ENTITĂȚILOR ECONOMICE‖ se încadrează în curentul
de cercetare din domeniul finanțelor. Obiectivul principal al acestui demers științific a fost
const ruirea unui model de diagnostic al performanței globale adaptat mediului de afaceri din
România. Acestui obiectiv principal se subscriu obiectivele secundare, pe care le vom prezenta
cu detaliere pe capitole în paragrafele următoare .

În capitolul 1 „ Arhi tectura conceptului de performanță‖ ne -am propus să prezentăm conținutul și
evoluția conceptului supus cercetării. Astfel că, am reușit să creionăm o imagine de ansamblu
privind evoluția de la accepțiunea generală a conceptului de performanță la accepțiune a
economică a acestuia, surprinzând în același timp și caracterul polisemantic al conceptului. Un
alt obiectiv propus și atins pe parcursul acestui capitol se referă la dimensionarea stadiului
cunoașterii privind performanța entităților economice și prezen tarea tipologiei acesteia. Am
încheiat primul capitol cu evidențierea necesității abordării globale a per formanței entităților
economice.

În capitolul 2 „Măsurarea performanței – componentă esențială a managementului performanței‖
ne-am propus și am reali zat dimensionarea stadiului cunoașterii privind conceptele de
management al performanței și măsurarea performanței, evidențiind evalu area performanței ca
element esențial al managementului . De asemenea pe parcursul acestui capitol am diferenț iat
indicatori i pentru aprecierea performanței în indicatori financiari și indicatori non-financiar i,
prezentând în același timp limitele și avantajele fiecărei categor ii de indicatori de performanță. O
bună parte a acestui capitol am dedicat -o sistemelor de măsurarea a performanței entităților
economice prin surprinderea evoluției în timp a acestora , cu evidențierea trecerii de la măsurarea
performanței financiare la măsurarea performanței globale .

9
Capitolul 3 „ Abordarea bidimensională a performanței în contextul dezvo ltării durabile‖ a avut
ca obiectiv prezentarea performanței globale ca fiind conceptul microeconomic al dezvoltării
durabile. În acest sens am realizat dimensionarea stadiului cunoașterii privind conceptele de
performanță economică (financiară), socială ș i de mediu. Deoarece obiectivul general al lucrării
este acela de a construi un model de diagnostic, în sprijinul acestuia , pe parcursul capitolului al
treilea am încercat să prezentăm evoluția indicatorilor pentru apreci erea dimensiunilor
menționate ale p erformanței, importanța evaluării acestora precum și interdependențele existente
între aspectele financiare și cele non -financiare.

Capitolul 4 „Cercetare empirică privind structura unui sistem de evaluare a performanței globale
a entităților economice‖ a re ca obiectiv diseminarea rezultatelor cercet ării empirice realizate prin
distribuirea unui chestionar analiștilor din mediul academic și din departamentele de analiză ale
societăților de servicii de investiții financiare cu privire la indicatorii financi ari și non -financiari
de inclus în componența sistemului de evaluare a performanței globale. Din analiza răspunsurilor
primite am reușit să selectăm 20 de indicatori (10 financiari și 10 non -financiari), cele două
categorii deținând o pondere egală în stru ctura si stemului nostru și anume de 50% fiecare. Pe
parcursul acestui capitol am realizat comparații între rezultatele cercet ării derulate referitoare la
indicatorii financiari și componența sistemelor de indicatori folosiți în activitatea de analiz ă
derul ată în bănci, departamente de analiz ă ale SSIF -urilor și literatura de specialitate.

Capitolul 5 „ Elaborarea unui model de diagnostic a l performanței globale a entităților
economice ‖ prezintă prin denumirea sa obiectivul general al prezentului demers știi nțific și
constituie rezultatul eforturilor de cercetare derulate în capitolele anterioare. În prima parte a
acestui capitol am prezentat aspecte teoretice referitoare la conceptul de diagnostic și tipologia
modelelor de diagnostic existente, iar în partea a doua ne -am construit modelul propriu de
diagnostic ținând cont de relevanța informațiilor surprinse de cei 20 de indicatori selectați pentru
piața de capital din România.

Prezentul proiect de cercetare se încheie cu prezentarea contribuțiilor proprii a duse la stadiul
cunoașterii aferent domeniului abordat, și anume, cel al performanței entităților economice, și cu

10
prezentarea concluziilor generale desprinse în urma cercetării derulate, în structura cărora am
inclus, la final, limitele inerente ale cerce tării și perspectivele viitoare de cercetare.

Prezenta teză de doctorat urmărește, prin structura sa și prin aspectele evidențiate, confirmarea
faptului că , în prezent , entitățile economice trebuie să abordeze problematica performanței într -o
manieră glob ală deoarece sustenabilitatea performanței se poate atinge doar prin stat uarea
responsabilității sociale și a protecției mediului printre obiectivele curente ale acestora.

Realizarea unei teze de doctorat presupune respectarea câtorva linii directoare în ceea ce privește
metodologia cercetării științifice , pe care le vom evidenția în continuare. Una dintre acestea se
referă la r espectarea unor principii și reguli specifice . Pe parcursul lucrării am încercat să
respectăm principiul unității dintre teoretic și empiric . Orice demers empiric realizat trebuie
ancorat în teorie (capitolele 1 -3), aceasta din urmă ghidează cercetătorii în realizarea părții
empirice a proiectului lor (capito lele 4-5). Un alt pri ncipiu după care ne -am ghidat în realizarea
lucrării a fost cel al unității dintre judecățile constatative și cele evaluative deoarece orice
cercetător trebuie să se angajeze moral în sprijinul valorilor general valabile. Un ultim principiu
pe care dorim să îl amintim este cel al unității între cantitativ și c alitativ , folosit cu scopul de a
eficientiza rezultatele cercetării. Această metodologie de cercetare mixtă este specifică științelor
sociale. Am încercat să realizăm pe parcursul lucrării o îmbinare optimă pentru tematica studiată
între cercetarea calitat ivă (capitolele 1 – 3) și c ercetarea cantitativă (capitolele 4 -5).

În ceea ce privește i nstrumentarul de lucru pentru culegerea și interpretarea datelor , cea mai des
utilizată metodă de cercetare a fost metoda comparativă (capitolele 1 -4), pe care am utili zat-o
atât în abordarea aspectelor teoretice, cât și pe parcursul cercetării empirice realizate. De
asemenea , am folosit metode longitudinale în conținutul fiecărui capitol, atât prin prezentarea
evoluției în timp a conceptelor dezbătute în lucrare, cât și prin evoluția în timp a indicatorilor de
performanță . O altă metodă folosită este metoda constructivă , în sensul analizei unor concepte
pentru a evidenția avantajele și limitele utilizării acestora în vederea menținerii sau renunțării la
acestea. Cu precă dere în primele trei capitole (referitoare la partea teoretică a demersului nostru)
am folosit metoda observației neparticipative prin prezentarea diverselor aspecte teoretice, iar la
finalul fiecărui capitol și subcapitol se poate constata faptul că am ap elat și la metoda observației

11
participative , prin desprinderea unor concluzii parțiale sub titulatura „Aprecieri de sinteză―. În
ceea ce privește tehnicile și procedeele de cercetare utilizate, amintim: revizuirea literaturii de
specialitate, folosirea uno r surse de informare diverse, culegerea și prelucrarea datelor,
sintetizarea aspectelor teoretice și a rezultatelor cercetării folosind grafica (tabele, f iguri, grafice)
și chestionarul. A ceastă ultimă tehnică de cercetare am folosit -o pentru a ne realiza partea
empirică a lucrării, chestionarul fiind astfel structurat încât să corespundă obiectivului general al
prezentei lucrări și anume acela de a determina structura unui set de indicatori pentru aprecie rea
performanței globale și pentru elaborarea unui m odel de diagnostic al performanței globale.

Cercetarea întreprinsă se poate împărți în două părți. Prima parte (capitolele 1 -3) este o cercetare
de tip fundamental care vizează studiul conceptului de performanță și a conceptelor adiacente,
cum ar fi manag ementul performanței, măsurarea performanței și indicatori de performanță,
precum și nuanțarea problematicii referitoare la performanța entităților economice în funcție de
evoluțiile macroeconomice î nregistrate în ultimele decenii, c u luarea în considerare a teoriei
deținătorilor de interese. Aceasta urmărește căutarea unor răspunsuri la întrebări de genul: cum a
apărut conceptul de performanță? , cum s -a realizat trecerea de la abordarea economico -financiară
a performanței la abordarea globală a performanț ei?, cum au apărut conceptele și practicile
specifice evaluării performanței entităților economice? , care sunt tendințele privind evoluția în
timp a acestora? , care sunt indicatorii potriviți mediului de afaceri din România pentru aprecierea
performanței g lobale a entităților? În această parte a lucrării demersul nostru a vizat
documentarea prin studierea literaturii de specialitate (cercetare de tip documentar) și realizarea
unei analize temporale.

A doua parte a cercetării este de tip aplicativ (capitole le 4-5), în sensul identificării pe baza unui
studiu empiric a unui număr de 20 de indicatori de performanță, 10 indicatori financiari și 10
indicatori non -financiari, pentru evaluarea performanței globale a entităților economice .
Structura acestei cercet ări a fost realizată pe următoarele paliere de interes:
 determinarea structurii optime a modelului de evaluare a performanței globale ,
(ponderea indicatorilor aferenți fiecărei dimensiuni a performanței în structura
modelului );

12
 stabilirea (pentru fiecare d imensiune a performanței) ansamblul ui de indicatori care
să fie incluși în modelul construit;
 elaborarea unui model de diagnostic al performanței globale a entităților economice.

Pentru realizarea studiului empiric am utilizat ca metodologie de cercetare științifică
chesti onarul, acesta fiind o tehnică de colectare a informațiilor, care include un set de întrebări,
astfel construit încât , din analiza rezultatelor obținute , să ne putem atinge obiectivele stabilite
anterior. Distribuirea acestui chestionar a m realizat -o atât prin intermediul poștei electronice
datorită faptului că populația statistică selectată este răspândită pe întreg teritoriul țării noastre
cât și prin abordarea directă a reponden ților.

Pentru a realiza această cercetare ne -am îndreptat atenția asupra populației statistice formate din
următoarele categorii de analiști: analiști din mediul academic (Cluj -Napoca, București,
Timișoara, Iași, Craiova, Sibiu, Pitești, Galați) și analiști financiari din departamentele de
analiză ale Societățil or de Servicii de Investiții Financiare (Broker S.A, BT Securities, Target
Capital, Tradeville, Estinvest, Intercapital, KBC Securities , etc.). Această delimitare s -a realizat
deoarece considerăm că pentru a determina structura optimă a unui astfel de mod el avem nevoie
atât de părerile academicienilor, cât și de părerile practicienilor.

13
CAPITOLUL 1. ARHITECTURA CONCEPTULUI DE PERFORMANȚĂ

În acest prim capitol ne -am fixat și am atins următoarele obiective: dimensionarea stadiului
cunoașterii p rivind noțiunea de performanță; prezentarea evoluției în timp a acestui concept, de
la performanța economică la performanța globală; realizarea unei analize succinte privind
conținutul noțiunii de performanță și evidențierea necesității abordării globale a performanței.

Performanța va rămâne întotdeauna un concept contestat și în conti nuă evoluție. Așa cum am
putut constata pe parcursul acestui subcapitol, conceptul de ―performanț ă‖ se pretează la o
varietate aproape infinită de definiții, multe dintre ace stea se referă la contexte specifice sau
perspective funcționale. A se ajunge la un consens în ceea ce privește definirea performanței este
destul de dificil la nivelul unei entități deoarece trebuie să ținem cont de ansamblul activităților
ce se deruleaz ă într-o entitate și de interesele diferite ale celor implicați. De cele mai multe ori
obiectivele unor entități tind să fie vagi, schimbătoare, controversate și, uneori, contradictorii. În
aceste condiții, performanța este un fenomen subiectiv și cu multe fațete. În ceea ce privește o
entitate economică numeroase părți sociale pot afecta sau sunt afectate de activitățile derulate de
respectiva entitate , tocmai din acest motiv pot exista pe scară largă perspective divergente cu
privire la ceea ce constituie performanța.

Prin parcurgerea literaturii de specialitate am constatat o evoluție în timp a conceptului de
performanță din punctul de vedere al criteriilor de apreciere a acesteia. Astfel am delimitat:
1) Perioada anilor ’50 – ’80 când nu se cunoaște o omoge nitate în privința definirii acestui
concept și sunt folosite o multitudine de criterii de apreciere a performanței, dintre care
amintim: productivitatea, flexibilitatea, adaptabilitatea, capacitatea, controlul mediului
înconjurător, cifra de afaceri, cost urile de producție,etc.
2) Perioada de sfârșit a anilor ’80 și anii ’90 este o perioadă în care performanța se definea
în funcție de nivelul de realizare a obiectivelor.
3) Perioada 1995 – 2000 când performanța se definea în funcție de eficiența și eficacitatea
entității economice.
4) Perioada 2000 până în prezent când performanța se definește în funcție de crearea
valorii.

14
Sintetizând demersul nostru din prezentul capitol, observăm o evoluție în timp a criteriilor de
apreciere a performanței, în sensul că acestea sunt din ce în ce mai numeroase. Care au fost
criteriile față de care s -a raportat performanța de -a lungul timpului? Rezultatele obținute (rezultat
financiar, cifra de afaceri, costul), concurenții entității, mediul în care entitatea și -a desfășurat
activi tatea, diverse valori de mediu sau valori sociale, valoarea creată prin intermediul activității
derulate, calitatea produselor și serviciilor oferite sunt doar câteva răspunsuri posibile la
întrebarea anterioară. Aceasta deoarece performanța este o accepți une subiectivă. De ce?
Deoarece pentru a o putea defini se recurge la folosirea altor concepte, însă nu există un concept
ce poate să definească performanța de o manieră absolută.

Din analiza literaturii de specialitate am ajuns la concluzia că nu există o viziune unitar ă asupra
conceptului de performan ță, pe parcursul demersului întreprins am întâlnit fie defini ții prea
generale, fie defini ții particularizate ale acestui concept :
 „nivelul de îndeplinire a obiectivelor‖ (Debiens, 1988; Burguignon, 1995, Le bas, 1995;
Burlaud,1999);
 „echilibrul instabil rezultat din evolu ția cuplului eficacitate -productivitate‖
(Niculescu &Lavalette, 1999) sau performanța presupune eficiență și eficacitate în același
timp (Mărgulescu, 1994; Burlaund &Simion, 1999; Anthony et al ., 2003);
 „tot ceea ce contribuie la îmbun ătățirea cuplului valoare -cost‖ (Lorino, 1995; Lungu,
2006);
 „crearea de bogăție, de valoare în organizație‖ (Jianu, 2006; Albu &Albu,2007; Mathews,
2007; Danzinger, 2007).

În stadiul actual de dezvoltare a econom iei mondiale considerăm relevantă remarca lui Alazard și
Separi conform cărora performanța obligă la adoptarea unei viziuni globale a interdependențelor
dintre parametrii interni și externi, cantitativi și calitativi, tehnici și umani, fizici și financiari ai
gestiunii ajungându -se astfel la ceea ce azi numim performanță globală. Această performanță
globală include aspectele economice, sociale și de mediu iar , într-un astfel de context ,
eficacitatea și eficienț a primesc noi dimensiuni, atât cantitative, cât și calitative.

15
Pentru Reynaud (2003) și Baret (2006) performanța globală reprezintă agregarea
performanțelor economice, sociale și de mediu (vezi figura 1), iar Germain și Trebucq
consideră că performanța globală se formează prin reuniunea performanței f inanciare,
performanței sociale și a performanței societale.

Figura 1. Performanța globală a entității

(Sursa : Reynauld, 2003)

În prezent în contextul dezvoltării durabile nu putem vorbi decât de performanța globală care
reunește cei trei piloni ai t ermenului de dezvoltare durabilă și anume: dezvoltarea economică,
dezvoltare a socială și protecția mediului, prin intermediul dimensiunilor aferente.

16
CAPITOLUL 2. MĂSURAREA PERFORMANȚEI – COMPONENTĂ
ESENȚIALĂ A MANAGEMENTULUI PERFORMANȚEI

În aces t capitol ne -am fixat și am atins următoarele obiective: dimensionarea stadiului
cunoașterii privind managementul performanței; evidențierea rolului măsurării performanței
pentru managementul entității economice; prezentarea structurii sistemelor de indica tori pentru
aprecierea performanței globale și a evoluției în timp a acestor sisteme și evidențierea avantajelor
și dezavantajelor utilizării indicatorilor financiari și non -financiari.

Deoarece ―performanța reprezintă ansamblul etapelor logice elementare ale acțiunii, de la
intenție la rezultat‖ ( Lebas, 1995) nu putem separa rezultatul, și anume performanța obținută, de
mijloacele și activitățile prin care aceasta s -a realizat, de obiectivele stabilite a se atinge deoarece
un rezultat nu reprezintă nimic dacă acesta e ste analizat de unul singur. M ai mult decât atât ,
‖Dacă nu poți măsura, nu poți controla. Dacă nu poți controla, nu poți gestiona. Dacă nu poți
gestiona, nu poți îmbunătăți și nu poți fi performant.‖ (Kuegen & Krahn, 1999, citați de Albu &
Albu , 2005:41).

Dimensiunea pe care termenul performanță a luat -o prin utilizarea acestuia în toate domeniile
economicului a determinat conturarea unui nou concept , și anume , cel de management al
performanței , concept care presupune abordarea performanței ca fiind preocuparea centrală a
managementului entității economice. Toate entitățile economice pretind performanță, iar în acest
context managementul performanței a devenit un instrument nu doar util dar și indispensabil
deoarece este necesar ca performanța s ă nu fie doar urmărită, ci si gestionată, neputându -se vorbi
de performanță fără un management adecvat, iar în acest context evaluarea performanței este un
element cheie pentru managementul performanței.

Performanța este un termen ambiguu și incapabil de a-i fi atribuită o singură definiție (Otley,
1999). Această inconsecvență în definirea performanței se aplică și în domeniul managementului
de performanța, fapt sugerat de Meyer și Gupta și anume ―există un dezacord masiv cu privire la
ceea ce înseamnă p erformanța, iar proliferarea indicatorilor de măsurare a performanței a condus

17
la paradoxul performanței, și anume: controlul organizațional este menținut prin necunoașterea
exactă a semnificației performanței‖ (Meyer &Gupta, 1994, citați de Boldeanu, 2008: 48).

Existența și de zvoltarea unui sistem de management performant la nivelul unei entități
economice reprezintă pentru orice entitate un avantaj concurențial deoarece acesta reprezintă
punctul de plecare (baza) pentru obținerea unor performanțe sustenabi le, respectiv atingerea unor
performanțe înalte pe termen mediu și lung. Putem astfel defini m anagementul performanței ca
fiind contextul necesar obținerii performanței.

Fondatorul principiilor managementului, Peter Druker, considera că ―puține lucruri su nt
importante pentru performanța unei entități economice așa cum este măsurarea performanței‖
(Druker, 1954), ceea ce am putea spune noi că reprezintă un punct vulnerabil al managementului
în prezent. Managementul performanței precede și înglobează măsurar ea acesteia (Albu&Albu,
2005:37) .

Măsurarea și managementul performanței nu pot fi separate, așa cum se poate observa din figura
2. Aceasta ne oferă o privire de ansamblu asupra relației existente între management și măsurare,
managementul performanței f iind o filosofie ce este susținută de către măsurarea performanței.
Managementul performanței precede și urmează măsurarea performanței asemenea unei spirale
și, mai mult decât atât, creează contextul necesar măsurării performanței.

Figura 2. Relația mana gementul performanței – măsurarea performanței

TIMP

Managementul
performanței Măsurarea
performanței
(Sursa : Lebas, 1995:34)

18
Marr (2004) distinge următoarele activități în procesul de măsurare a performanței: (1)
construirea unui model de performanță pentru fiecare afacere în parte, (2) culegerea datelor, (3)
analiza și interpretarea datelor, (4) extragerea și comunicarea de informații. O astfel de definiție a
măsurării performanței este mai cuprinzătoare decât cele menționate până acum . Astfel, Marr
reușește să sublinieze faptul că măsurarea performanței este un p roces structurat, orientat spre
rezultate. În figura 3 prezentăm încercarea noastră de a reprezenta grafic definiția dată de Marr
(2004) măsurării performanței.
Figura 3. Procesul măsurării performanței

(Sursa: prelucrăril e autoarei după definiția dată de Marr (2004))

Instrumentele consacrate pentru evaluarea performanței sunt indicatorii. Managementul unei
entități economice folosește indicatorii pentru a măsura, raporta și îmbunătății performanța
entității . Considerăm că este imposibilă folosirea unui singur indicator pentru a aprecia
performanța unei entități economice datorită complexității fenomenelor și proceselor economice Construirea unui
model de performanță
pentru fiecare afacere
în parte .

Extragerea și
comunicarea de
informa ții.

Culegerea datelor .

Analiza și interpretarea
datelor

MĂSURARE A
PERFORMANȚEI

19
motiv pentru care se apelează la sisteme de indicatori pentru măsurarea performanței. Legătura
dintre indicatori și management este asigurată de existența sistemelor de măsurare a performanței
și poate fi surprinsă astfel:

Figura 4. Relația dintre indicatorii de performanță și managementul performanței

(Sursa: prelucrările autoarei)

Pentru obține rea unei imagin i pertinente și coerent e referitoare la performanț a unei entități
economice este necesară folosirea unui sistem de indicatori . Indicatorii de performanță din
structura acestuia trebuie să surprindă în același timp , cel puțin urmă toarele aspecte: obiectivele
entității, strategia acesteia, eficacitatea și eficiența activităților derulate, capacitatea entității de
adaptare la cerințele pieței în care operează.

Constat ăm că, de regulă, un set de indicatori utilizat în evaluarea perfo rmanței globale cuprinde ,
în măsura în care sunt relevanți pentru entitatea economică în cauză, cele două mari categorii de
indicatori : financiari și non-financiari . Deoarece la nivel global asistăm la o accentuare a
tendinț ei de raportare a celor trei dim ensiuni ale performanței globale , considerăm că în viitorul
apropiat aceasta fie va fi impusă prin intermediul reglementărilor legale, fie va fi solicitată de
partenerii entităților economice. Cel mai mediatizat proiect al tendințe de standardizare este
Inițiativa Globală de Raportare (GRI) , având ca obiectiv principal acela de a dezvolta un Ghid
de Raportare în domeniul sustenabilității. Inițiativa Globală de Raportare a fost inițiată în 1997 ,
iar din 2002 a devenit independentă, fiind un centru oficial d e colaborare a Programului de INDICATORI DE
PERFORMANȚĂ MANAGEMENTUL PERFORMANȚEI
SISTEME DE
MĂSURARE A
PERFORMANȚEI

20
Mediu al Națiunilor Unite (UNEP). Misiunea GRI este de a dezvolta și de a răspândi principiile
de raportare durabilă, care sunt aplicabile la nivel global.

Pentru aprecierea pertinentă a performanței entităților economice se impune ca evaluarea
performanței să se realizeze cu ajutorul unui sistem multidimensional echilibrat, care să includă
atât indicatori financiari cât și indicatori non -financiari cu scopul diminu ării limitel or celor două
categorii de indicatori. Pe perioad a anilor ‘80 și la începutul anilor ‘90 diverși autori au sugerat
diferite sisteme pentru a gestiona performanța entităților economice dintre care amintim
următoarele: matricea măsurării performanței (Keegan et al., 1989), piramida performanței
(Lynch & Cross, 1991), matricea de rezultate și determinanți (Fitzgerald et al., 1991), balanced
scorecard (Kaplan & Norton, 1992), procesul de măsurare a performanței dezvoltat la
Universitatea din Cambridge (Neely et al., 1995) și, mai recent, a apărut prisma perfo rmanței
(Neely et al., 2001, 2002). Toate acestea au determinat apariția unui domeniu de cercetare
relevant legat de modul în care aceste sisteme de măsurare a performanței pot fi dezvoltate și
îmbunătățite.

Din demersul realizat putem constata faptul că sistemele de măsurare a performanței au evoluat
în ultimii ani manifestându -se concomitent două tendințe majore și anume:
 integrarea măsurilor non -financiare ;
 reîntărirea legăturilor dintre strategie și operațiile derulate la nivelul entității economice.

21
CAPITOLUL 3. ABORDAREA BIDIMENSIONALĂ A PERFORMANȚEI
ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

În acest capitol ne -am fixat și am atins următoarele obiective: dimensionarea stadiului
cunoașterii privind dezvoltarea durabilă; prezentarea celor două dimen siuni ale performanței
globale: financiară și non -financiară (socială și de mediu); identificarea legăturilor și
interdependențelor existente între dimensiunea financiară a performanței și dimensiunea non –
financiară, cu cele două latur i ale sale: socială ș i de mediu și evidențierea indicatorilor utilizați
pentru aprecierea performanței globale.

Făcând referire la conceptele de dezvoltare durabilă, sustenabilitate și responsabilitate socială,
Ienciu prezintă schematic relația existentă între cele trei conce pte în figura 5 (Ienciu, 2009:23):

Figura 5. Relația dintre dezvoltarea durabilă, sustenabilitate și responsabilitate socială

(Sursă : prelucrare a autoarei după Ienciu, 2009:23)

Dezvoltarea durabilă este un concept bazat pe tre i piloni: dezvoltarea economică, dezvoltarea
socială și protecția mediului. Acestui concept macroeconomic i se pot asocia diverse concepte la
nivel microeconomic dintre care amintim performanța globală (Marcel Lepetit), sustenabilitatea
(Comitetul Bruntlan d al Națiunilor Unite) și responsabilitatea socială (Cramer et al., 2003).
Consider că angajamentul unei companii pentru dezvoltarea durabilă, pentru sustenabilitate
consistă în combinarea performanței cu responsabilitatea.
Dezvoltare durabilă
Sustenabilitate
Responsabilitate Socială (Performanța globală)
Profit Societate Mediu

22
În ceea ce privește performanța financiară d emersul realizat ne duce cu gândul la următoarea
întrebare: Putem pune semn de echivalenț ă între performanț ă și rezultat? Răspunsul este evident
nu. De ce? Pentru c ă în ceea ce privește performanța ea presupune și o serie de elemente de
natură calitativă (calitatea resurselor folosite: tehnologice, materiale, umane) care nu sunt
reprezentate în contabilitate , dar, care sunt importante în aprecierea performanței fiind
considerate factori care determin ă mărimea acesteia și, prin urmare, trebuie l uate în considerare
în determinarea performanței entit ății. Deci, putem concluziona c ă rezultatul este o performanță
bine definită sau, mai bine zis, o latură a performanței cu caracter exact. Consider ăm necesar ă
realizarea unei distincții între noțiunile de performanță și rezultat, iar în sprijinul acestei afirmații
sunt și păreri ale diverșilor autori din literatura de specialitate conform cărora performanța este
un concept relativ deoarece se întemeiază pe obiective și norme, în timp ce rezultatul apare ca o
noțiune absolută.

Pentru a ne putea forma o opinie bine fundamentată referitoare la performanța financiară a unei
entități trebuie să ținem seama de toți factorii care o pot influența și de măsura în care aceștia o
influențează deoarece performanța f inanciară este o noțiune „economic‖ determinată.
Performanța financiară este fundamentală pentru înțelegerea și susținerea durabilității unei
entități economice. Evaluarea performanței financiare face parte integrantă din evaluarea
performanței economice c are, în concepția autorilor Székely F. și Knirsch M. presupune
următoarele (Székely, Knirsch, 2005, citați de Iamandi, 2008:85):
 vizează entitatea economică în ansamblul său;
 presupune colectarea de date trimestriale, semestriale și anuale;
 este accesibil ă și semnificativă;
 are la bază date comparabile la nivel intern și extern și este auditată extern;
 este conectată cu obiectivele viitoare pe care entitatea și le propune.

În prezent asistăm la o inflație a cerințelor morale înd reptate către mediul de a faceri datorită
creșterii influenței sociale a entităților economice pe fondul creșterii forței economice a acestora
ceea ce determină existența unui set de obligații morale ce trebuie asumate de către acestea . E
ceea ce numim responsabilitatea socială a entităților (RSE).

23
În urma demersului realizat în prezentul subcapitol am ajuns la concluzia că responsabilitatea
socială presupune gestionarea unei afaceri într -o manieră responsabilă social astfel încât acea
afacere:
 să promoveze practicile etice în poli tica de angajare și să se preocupe în sensul
îmbunătățirii condițiilor de muncă;
 să fie implicată în construirea unei comunități locale și să își facă cunoscute acțiunile în
acest sens;
 să investească în construirea unei infrastructuri sociale;
 să contribu ie la menținerea unui mediu înconjurător cât mai curat, la protecția și
sustenabilitatea acestuia;
 să contribuie la dezvoltarea economică în sens larg prin activitățile derulate .
Figura 6. Matricea responsabilității sociale a entităților economice

(Sursa : prelucrările autoarei)

COMUNITATE LOC DE MUNCĂ

MEDIU PIAȚĂ
INVESTIȚII SOCIALE

PROTECȚIA
MEDIULUI ȘI
SUSTENABILITATE
RESPONSABILITATE
ECONOMICĂ
ETICĂ ȘI RESURSE
UMANE

24
Studiul literaturii de specialitate a relevat faptul că nu există o definiție clară și specifică a
performanței sociale a unei entități economice. Autorii menționați în acest subcapitol își
construiesc defi nițiile pornind de la încercarea de a defini responsabilitatea socială a entității.
Performanța socială a unei entități economice se poate identifica cu preocupările acesteia legate
de diverse aspecte sociale cum ar fi: contribuția la dezvoltarea comunităț ii unde își desfășoară
activitatea, respectarea cerințel or dezvoltării durabile, etc. Deoarece entitățile economice sunt
instituții sociale acestea trebuie să satisfacă interesele tuturor partenerilor sociali cu care
interacționează.

Evaluarea și urmărire a performanței sociale prezintă importanță în măsura în care cele trei
dimensiuni ale performanței globale interacționează. Astfel că, potrivit unor cercetări empirice
realizate pe piața americană cum sunt cele ale lui Berman et al. (1999) și Hillman și Keim (2001)
s-a demonstrat existența unei relații pozitive între performanța financiară și diferite aspecte ale
performanței sociale, legate în special de salariați, clienți și societatea civilă. Aceleași rezultate
au fost obținute și pe alte piețe potrivit lui Orlitzky et al. (2003), Orlitzky (2006, 2008), Orlitzky
și Swanson (2008) și Vogel (2005). Potrivit lui McWilliams și Siegel (2001) creșterea
responsabilității sociale a unei entități economice în legătură cu produsele pe care le oferă sau cu
procesul lor de fabricație poate duce la o creștere a atractivității produselor oferite de aceasta și,
în consecință, la o creștere a cifrei de afaceri. Prin urmare, entitățile economice care se
diferențiază printr -o mai bună performanță socială pot avea așteptări de a obține o performanță
financiară sustenabilă.

Abordarea tematicii performanței de mediu vine în continuarea firească a demersului pe care l –
am realizat până acum în acest capitol. În prezent, asistăm la o creștere a numărului de entități
economice ca re sunt preocupate de tripla performanță și astfel acestea vizează și obținerea unei
performanțe de mediu prin impactul redus al acțiunilor lor asupra mediului, obținut prin aplicarea
diverselor măsuri pentru protecția mediului și prin mediatizarea acestor performanțe.

Potrivit Ghidului Privind Armonizarea Legislativă de Mediu a Uniunii Europene1, performanța
de mediu reprezintă rezultatele măsurabile ale sistemului de management de mediu, legate de

1 Document de lucru al Comisiei Europene, Bruxelles, ediția aII -a, 1998

25
controlul entității economice asupra aspectelor sale de mediu, bazate pe politica, obiectivele
generale și obiectivele specifice de mediu ale acesteia.

Obținerea de către o entitate economică a performanței de mediu prezintă importanță și în
contextul efectelor pozitive pe care aceasta le poate avea asupra rez ultatelor financiare ale
entității. Astfel că, un număr destul de mare de analize și studii empirice analizează efectul
performanței de mediu asupra performanței financiare (Laplante&Lanoie, 1994; Lanoie et al.,
1998; Khanna&Damon, 1999 ; Konar&Cohen, 2001 ), iar rezultatele teoretice au evidențiat fie o
legătură pozitivă, fie o legătură negativă. Konar și Cohen (2001) au dovedit efectul pozitiv
semnificativ al unei bune performanțe de mediu, măsurată de emisiile toxice, asupra valorii
activelor intangibile a le entităților economice . În mod similar, Austin et al. (1999) a demonstrat
că o bună performanță de mediu, exprimată prin diverse măsuri (de exemplu emisiile toxice)
influențează pozitiv ratele de rentabilitate financiară. În concordanță cu studiile mai s us
menționate, Hart și Ahuja (1996) au arătat că reducerea emisiilor determină o mai bună
performanță financiară, bazându -se pe informații din contabilitate, pentru o perioadă de doi ani,
iar Filbeck și Gorman (2004) prin compararea pe o perioadă de trei a ni a încasărilor cu mărimea
amenzilor și penalităților legate de mediu, demonstrează existența unei legături pozitive între
performanța financiară și cea de mediu.

Evaluarea performanței sociale și de mediu oferă entităților economice cel puțin următoarel e
beneficii:
 încurajează entitățile să își îmbunătățească managementul performanței sociale;
 promovează transparența performanței sociale și a riscurilor sociale aferente activităților
derulate;
 oferă o bază pentru realizarea de comparații cu alte entități economice din sector sau cu
standarde internaționale sau reglementări legale (acolo unde este cazul);
 oferă informații relevante prin raportarea socială diverselor categorii de părți interesate;
 atrage și promovează investițiile în entități economice cu o performanță socială crescută.

26
CAPITOLUL 4. CERCETARE EMPIRICĂ PRIVIND STRUCTURA UNUI
SISTEM DE EVALUARE A PERFORMANȚEI GLOBALE A
ENTITĂȚILOR ECONOMICE

În acest capitol ne -am fixat și am atins următoarele obiective: testarea, prin intermediul
chestionare lor distribuite, a opiniei analiștilor din mediul academic și din departamentele de
analiză ale societăților de servicii de investiții financiare cu privire la structura unui sistem pentru
aprecierea performanței globale;diseminarea rezultatelor obținute p rin aplicarea chestionarelor și
construirea sistemului propriu pentru evaluarea performanței globale a unei entități economice
din România.

Structura acestei cercetări a fost realizată pe următoarele paliere de interes:
 determinarea structurii optime a si stemului de evaluare a performanței globale ,
urmărindu -se în acest context să se facă delimitarea între indicatori financiari și non –
financiari, să se stabilească ponderea indicatorilor aferenți fiecărei dimensiuni a
performanței în structura modelului;
 stabilirea (pentru fiecare dimensiune a performanței) ansamblului de indicatori care
să fie incluși în modelul construit.

Următorul pas firesc al prezentului demers este cel al stabilirii obiectivelor cercetării derulate, pe
care le -am sintetizat în figura 7:

27
Figura 7. Obiectivele cercetării empirice

(Sursa : proiecție realizată de autoare)

Pentru a realiza această cercetare ne -am îndreptat atenția asupra populației statistice formate din
următoarele categorii de analiști: analiș ti din mediul academic (Cluj -Napoca, București,
Timișoara, Iași, Craiova, Sibiu, Pitești, Galați) și analiști financiari din departamentele de
analiză ale Societăților de Servicii de Investiții Financiare (Broker S.A, BT Securities, Target
Capital, Tradevi lle, Estinvest, Intercapital, KBC Securities , etc.). Această delimitare s -a realizat
deoarece considerăm că , pentru a determina structura optimă a unui astfel de model , avem nevoie
atât de părerile academicienilor, cât și de părerile practicienilor.

Metod a folosită pentru colectarea datelor este metoda chestionarului (Anexa 1), acesta fiind o
tehnică de colectare a informațiilor, care include un set de întrebări, astfel construit încât din
analiza rezultatelor obținute să ne putem atinge obiectivele stabil ite anterior. Distribuirea acestui
chestionar am realizat -o prin intermediul poștei electronice datorită faptului că populația
statistică selectată este răspândită pe întreg teritoriul țării noastre. Chestionarul elaborat pentru
realizarea studiului este a lcătuit din 19 întrebări, iar în ceea ce privește tipurile de întrebări
utilizate, am folosit: întrebări deschise, întrebări închise, întrebări semiînchise și întrebări de
identificare. Obiectivul general al
cercetării empirice:

Construirea unui model de
evaluare a perfo rmanței
globale la nivelul
entităților economice din
România. Obiective secundare:
 Identificarea gradului de im portanță în
evaluarea performanț ei a utilizării
indicatorilor financiari / non-financiari;
 Stabili rea unei ierarhii în ceea ce pri vește
dimensiu nile performanței ce trebuie
evaluate, ierarhie ce se va regăsi în
structura modelului;
 Alegerea indicatorilor potriviți pentru
evaluarea fiecărei dimensiuni a
performanței globale.

28

Cercetarea derulată s -a realizat prin intermediul poștei electronice și prin abordarea direct ă a
repondenților. Acest chestionar a fost distribuit unui număr de 30 de cadre didactice, membri ai
Societ ății Rom âne de Analiz ă Economico – Financiar ă (SRAEF), prezente la întâlnirea analiștilor
financiari derulată în luna mai 201 0 și trimis electronic unui număr de 57 societăți de servicii de
investiții financiare, presupunând existenț a unui analist la nivelul fiecărei societăți. Chestionarele
au fost trimise în format electronic la data de 1 iulie 2010 , iar ultimul răspuns a sosi t în data de
27 februarie 2011, cu mențiunea că aceste chestionare au fost transmise electronic de trei ori,
ultima dată fiind în luna februarie 2011.

Din cele 30 de cadre didactice intervievate până în prezent au răspuns chestionarului 23 de
persoane , iar din partea analiștilor financiari ai SSIF -urilor până în prezent am primit un număr
de 20 răspunsuri. Prin urmare, pentru prima categorie de repondenți am obținut o rată a
răspunsurilor de aproximativ 76.66% , iar pentru a doua categorie o rată a răspun surilor de
35.08%.

Apreciem această rată de răspuns ca fiind una acceptabilă aducând drept argument faptul că, așa
cum am menționat în paragrafele anterioare, dezavantajul metodei de cercetare folosite este
tocmai rata mică de răspuns, aspect evidențiat atât în străinătate (specialistul Blankenship A. ,
citat de Chelcea S., (2007) și Boța -Avram C. (2009), a remarcat faptul că în SUA aproximativ
15% din chestionarele lansate se reîntorc), cât și în țară (Chelcea S. în 2007 a concluzionat că
pentru a se at inge o rată a răspunsurilor de 30 -40% este nevoie de eforturi suplimentare , cum ar
fi retransmiterea chestionarelor și altele).

Ținând cont de rezultatele obținute , în construirea sistemului de indicatori vom acorda ponderi de
importanț ă egale celor două categorii de indicatori și anume: 50% indicatori financiari și 50%
indicatori non -financiari. În construcția sistemului vom acorda ponderi egale indicatorilor sociali
și de mediu astfel că , structura sistemului va fi următoarea:
 indicatori financiari: 50%;
 indicatori sociali: 25%;
 indicatori de mediu: 25%.

29
În structura sistemului de indicatori pentru evaluarea performanței globale vom include următorii
indicatori financiari și non -financiari:

Tabelul 1. Indicatorii financiari și non-financiari luați în co nsiderare în construcția
sistemului de indicatori de apreciere a performanței globale
Indicatori financiari Indicatori non -financiari
Valoarea economică adăugată Grad de satisfacție clienți
Rentabilitatea investiției Satisfacția muncii
Rentabilitatea fi nanciară Motivația în muncă
Cash-flow- ul operațional Număr de reclamații
Profit ul net pe acțiune Climatul organizațional
Lichiditatea imediată Grad de poluare
Gradul de îndatorare Respectare norme de mediu
Rentabilitatea totală a acționarilor Emisii
Profit total Materiale reciclabile
Cifra de afaceri Inițiative de reducere a emisiilor
(Sursa: prelucrările autoarei)

Constatăm necesitatea integrării cerințelor sociale și de mediu într -un sistem de management
pentru o abordare globală a performanței p rin intermediul unor indicatori de măsurare a
performanței entității în ceea ce privește aspectele de natură socială și ecologică. Măsurarea
performanței trebuie să se realizeze prin intermediul mai multor indicatori pentru a diminua
limitele acestora, atâ t financiari, cât și non -financiari.

De asemenea am reușit să întocmim o ierarhie a indicatorilor sociali și de mediu în tabelul 2:

30
Tabelul 2. Ierarhizarea indicatorilor de performanță socială și de mediu

Analiști financiari Rang Cadre didactice
Grad de poluare 1 Grad de poluare
Satisfacția muncii 2 Emisii
Materiale reciclabile 3 Grad de satisfacție clienți
Inițiative de reducere a emisiilor 4 Materiale reciclabile
Grad de satisfacție clienți 5 Număr de reclamații
Climatul organizațional 6 Inițiative de reducere a emisiilor
Emisii 7 Motivația în muncă
Număr de reclamații 8 Respectare norme de mediu
Respectare norme de mediu 9 Satisfacția muncii
Motivația în muncă 10 Climatul organizațional
(Sursa : prelucrările autoarei)

…………
…………

31
CAPITOLUL 5. ELABORAREA UNUI MODEL DE DIAGNOSTIC AL
PERFORMANȚEI GLOBALE A ENTITĂȚILOR ECONOMICE

În acest capitol ne -am fixat și am atins următoarele obiective: prezentarea noțiunii de diagnostic
și a tipologiei diagnosticului; evidențierea relevanței indicatorilor selectați în componența
modelului de diagnostic global și elaborarea modelului propriu de dia gnostic al performanței
globale.

În contextul prezentei lucrări am abordat problematica diagnosticului deoarece ne dorim ca pe
parcursul acestui cap itol să reușim să întocmim un model de diagnostic al performanței globale a
entităților economice cu ajutorul celor 20 de indicatori pe care i -am selectat pe parcursul
capitolului anterior. Indiferent de încadrarea în una din categoriile menționate pe parc ursul
acestui subcapitol considerăm că diagnosticul are la bază nevoile de satisfacere a cerințelor
informaționale exprimate de diferiți parteneri sociali ai entității economice.

Testarea relevanței informației conținute de indicatorii de performanță fin anciari selectați de noi
în capitolul anterior și determinați pe baza datelor din situațiile financiare a fost realizată pe
cazul a 36 de societăți comerciale listate la Bursa de Valori București, criteriul de selecție fiind
cel al posibilității calculării celor 10 indicatori pentru perioada luată în considerare și anume
2000 -2010. Baza de date folosită de noi este formată din indicatori financiari determinați pe baza
informațiilor disponibile în situațiile financiare ale entităților economice pentru perioa da 2000 –
2010. Sursă de informație principală a fost constituită de ansamblul situațiilor financiare anuale
raportate de entitățile economice respective, pus la dispoziție de către analiștii din cadrul SSIF
Broker S.A., datele fiind completate și cu informa ții disponibile pe site -ul Bursei de Valori
București.

Testele realizate pe eșantionul de 36 de firme tranzacționate pe BVB în perioada 2000 -2010 au
scos în evidență faptul că doar trei din cei nouă indicatori financiari au impact asupra nivelului
rentabi lității totale obținută de către acționari (TSR), influențând această variabilă dependentă.
Cei trei indicatori sunt: gradul de îndatorare, profitul net și valoarea economică adăugată. Și
putem spune cu probabilitate de 95% , respectiv 90% că coeficienții v ariabilelor respective sunt

32
semnificativi din punct de vedere statistic. Testul Wald și probabilitatea acestuia (<0.5) arată că
variabile analizate de noi pot fi incluse în model. Vom utiliza aceste rezultate în etapa de
construcție a modelului de diagnos tic, acordând punctaje mai mari indicatorilor relevanți.

Din păcate , în ceea ce privește indicatorii non -financiari selectaț i pentru a face parte din model,
nu am reușit să testăm relevanța acestora asupra valorii de piață a entității datorită
cvasiinexis tenței informațiilor privind factorii non -financiari de performanță. O modalitate pe
care o vom lua în considerare în cercetările viitoare este aceea a distribuirii unui chestionar
pentru a putea cuantifica cei 10 indicatori non -financiari. Astfel că , pe baza rezultatelor obținute
la un astfel de chestionar vom putea cuantifica performanța entității economice din prisma
criteriilor non -financiare.

Scopul acestui demers a fost acela de a stabili , prin intermediul informațiilor existente , ponderea
pe care fi ecare indicator de performanță selectat o va avea în cadrul modelului de diagnostic.
Astfel că, datorită faptului că nu am putut testa relevanța indicatorilor non -financiari asupra
valorii de piață a entităților economice autohtone , le vom acorda ponderi d e importanță egale în
structura modelului și anume fiecare indicator non -financiar va avea o pondere de 5%

În ceea ce privește indicatorii financiari aceștia vor avea ponderi de importanță diferențiate în
sensul că cei trei indicatori considerați relevanț i prin informația pe care o conțin (valoarea
economică adăugată, profitul net și gradul de îndatorare) vor avea o pondere de 7%. Restul
indicatorilor (au rămas șapte) vor avea o pondere totală de 2 9%, iar individual ponderea fiecărui
indicator va fi de apr oximativ 4.14%. Toa te acestea le sintetizăm în t abelul 3.

33
Tabelul 3. Ponderea indicatorilor de performanță în cadrul modelului de diagnostic

Indicatori financiari Pondere Indicatori non -financiari Pondere
Valoarea economică adăugată 7.00% Grad ul de satisfacție clienți 5.00%
Gradul de îndatorare 7.00% Satisfacția muncii 5.00%
Profit ul net 7.00% Motivația în muncă 5.00%
Rentabilitatea totală obținută
de acționari 4.14% Număr ul de reclamații 5.00%
Profit ul net pe acțiune 4.14% Climatul organizaț ional 5.00%
Lichiditatea imediată 4.14% Grad ul de poluare 5.00%
Cash – flow –ul operațional 4.14% Respectare a norme lor de mediu 5.00%
Rentabilitatea investiției 4.14% Emisii 5.00%
Rentabilitatea financiară 4.14% Materiale reciclabile 5.00%
Cifra de af aceri 4.14% Inițiative de reducere a emisiilor 5.00%
TOTAL 50.00% TOTAL 50.00%
(Sursa : prelucrările autoarei)

Evaluarea performanței globale a unei entități economice prin intermediul modelului de
diagnostic pe care intenționăm să îl elaborăm are la baz ă un punctaj acordat fiecărui aspect
analizat și care va conduce în final la obținerea punctajului total după următoarea formulă:

Ptotal = 0.50*Aspecte cantitative + 0.50*Aspecte calitative.

Modelul nostru presupune examinarea a 20 de criterii dintre car e 10 criterii financiare și 10
criterii non -financiare. Ponderea fiecărui criteriu se regăsește în tabelul 3. Fiecare criteriu
(aspect) primește o notă finală de la 1 la 5 , unde 1 este nota minimă , iar 5 este nota maximă.
Punctajul total se calculează după formula prezentată mai sus, prin combinarea criteriilor
calitative cu cele cantitative , iar pentru determinarea punctajului final se folosește media
ponderată astfel încât entitățile economice supuse evaluării să se poată încadra în următoarele
categorii de performanță:

34
Tabelul 4. Punctajele aferente categoriilor de performanță

Punctaj final (ponderat) Categorie de performanță
1.00 – 2.00 G1
2.00 – 3.00 G2
3.00 – 4.00 G3
4.01 – 4.50 G4
4.51 – 5.00 G5
(Sursa : proiecția autoarei)

În funcție de număr ul de puncte obținute după aplicarea acestui model entitățile economice se
pot încadra în următoarele categorii de performanță:
G1 – performanță globală slabă, cu nerespectarea atât a criteriilor financiare, cât și a celor non –
financiare;
G2 – performanță globală acceptabilă, cu tendință de înrăutățire fie a majorității criteriilor
financiare, fie a majorității criteriilor non -financiare;
G3 – performanță globală medie , cu tendință de stagnare a ambelor categorii de criterii ;
G4 – performanță globală bună c u tendință de îmbunătățire a majorității criteriilor financiare și a
majorității criteriilor non -financiare;
G5 – performanță globală ridicată, cu respectarea atât a criteriilor financiare , cât și a celor non –
financiare.

35
CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚ II PROPRII

În această teză de doctorat am abordat o problematică complexă și de actualitate: performanța
entităților economice tratată prin prisma dezvoltării durabile. Obiectivul prezentei cercetări este
determinarea structurii unui model de evaluare a p erformanței globale specific mediului de
afaceri din România și construirea unui model de diagnostic.

Entitățile economice nu mai pot fi apreciate doar în termeni de performanță economică și
financiară, ci se impune integrarea aspectelor de mediu și socia le și astfel , apreciate prin prisma a
ceea ce numi m performanță globală, determinat ă prin agregarea performanțelor economice,
sociale și de mediu.

Nevoia ca măsurarea performanței și managementul performanței să comunice realizările la
nivelul unei entit ăți economice (bune sau slabe) nu a fost niciodată atât de pregnantă, deși aceste
activități derulate în interiorul unei entități nu sunt recente. În prezent, entitățile economice
trebuie să facă față noilor constrângeri. Ele trebuie să facă față, nu numai exigențelor
acționarilor, ci și ale salariaților, clienților, cerințelor opiniei publice , adică ale tuturor
categoriilor de parteneri sociali .

Dezvoltarea durabilă impun e noi standarde de performanță entităților economice care depășesc
sfera economiculu i, iar acestea trebuie integrate în strategia de dezvoltare a entităților , pentru a
asigura sustenabilitatea activităților derulate prin armonizarea obiectivelor economice, sociale și
ecologice , și astfel, pentru a obține performanțe „sustenabile‖ . Concep tul dezvoltării durabile
presupune echilibrarea necesităților privind dezvoltarea economică, echitatea socială și utilizarea
eficientă și conservarea mediului înconjurător.

În acest context s istemele care evaluează performanț a trecut ă (financiară) se dov edesc a avea o
utilitate redusă pentru managementul performanței, deoarece acestea au la bază indicatori
financiari calculați pe baza datelor istorice, nu surprind legătura dintre strategia entității
respective și activitățile derulate de aceasta și nu of eră informații legate de calitate, inovare,
servicii oferite clienților , poluare, satisfacția muncii, etc.

36
În literatura de specialitate preocupările pentru îmbunătățirea modelelor de evaluare a
performanței și concepere a a noi modele pentru aprecierea dimensiunii globale a performanței au
continuat până în prezent, iar acest demers științific se subscrie acestor preocupări . Pentru o
apreciere pertinentă a performanței globale este necesară folosirea unui sistem de indicatori care
să surprindă atât aspecte le financiare ale activității cât și aspectele non -financiare ale acesteia,
deoarece un sistem de evaluare a performanțelor este inima managementului la nivelul unei
entități economice.

În lucrarea Abordări financiare și non -financiare privind creșterea p erformanțelor entităților
economice prezentăm contribuții teoretice și practice în domeniul finanțelor, și anume în sfera
evaluării performanței globale a entităților economice. Contribuțiile proprii în planul cercetării,
în general, vizează două mari dome nii: cel teoretic și cel practic.

Am început prezentul demers științific prin realizarea unei sinteze a conceptului de performanță
în general, insistând asupra celui de performanță a entității, definind performanța în termeni de
eficiență, eficacitate și economicitate, iar apoi realizând trecerea spre performanța economică,
organizațională și socială și, în final, spre performanța globală în contextul dezvoltării durabile.
În continuarea demersului am prezentat stadiul cunoașterii în domeni ul managementul ui
performanței, realizând și o succintă caracterizare a diverselor modele de măsurare a
performanței specifice perioadei anilor ‗90 și începutului de secol XXI.

O parte consistentă a cercetării s -a axat pe prezentarea celor trei dimensiuni ale performanț ei
globale, și anume dimensiunea economică (financiară), socială și ecologică , și a stadiul
cunoașterii în ceea ce privește instrumentele de măsurare a performanței și anume indicatorii de
performanță.

În partea finală am prezentat rezultatele cercetări i empirice derulate cu scopul de a determina
structura optimă a modelului de evaluare a performanței globale, urmărindu -se, în acest context,
să se facă delimitarea între indicatori financiari și non -financiari și să se stabilească ponderea
indicatorilor a ferenți fiecărei dimensiuni a performanței în structura modelului , și am construit

37
propriul modelul de diagnostic al performanței globale a unei entități economice , ca rezult at al
demersului realizat în primele capitole ale lucrării.

Howard și Sharp (1989 , citați de Glăvan, 2009:233 ) consideră că prin studierea literaturii sau
prin cercetarea de tip fundamental pot fi aduse următoarele tipuri de contribuții la cunoașterea
științifică:
 „revizuirea cunoașterii existente;
 descrierea unei situații sau unei probleme;
 construcția a ceva nou;
 explicația.‖

Plecând de la acestea, putem prezenta următoarele contribuții în ceea ce privește cercetarea
realizată:
 revizuirea cunoașterii existente în domeniul performanței și manage mentului
performanței printr -un demers original;
 determinarea structurii unui model de evaluare a performanței globale specific mediului
de afaceri din România;
 construirea unui model de diagnostic al performanței globale adaptat mediului de afaceri
din Ro mânia.

Unele dintre aspectele prezentate în teza de doctorat au fost valorificate prin elaborarea de lucrări
publicate și prezentate la conferințe internaționale. Selectiv , prezentăm următoarele:
 Pintea Mirela, Nistor Ioan, Corporate social responsibility – the Romanian case study,
acceptat la Conferința Internațională ―Present Issues of Global Economy‖, 21 -22 May
2010, Constanta, publicat în Analele Universității Ovidius, Seria Științe Economice,
categoria B+, indexată în baze de date internaționale: D OAJ, Repec, 2010, p .336-341.
 Nistor Ioan, Pintea Mirela -Oana, Ulici Maria , The implications of the global crisis on
the financial performances of the Romanian banking system (articol susținut la conferința
internațională ‖Globalization and Higher Education in Economics and Business
Administration‖(GEBA 2009), 22-24 Octombrie, Iași ), publicat Analele Științifice ale
Universității „Alexandru Ioan Cuza‖ din Iași, 2010, p.149 -160.

38
 Elftherios Thalassinos, Mirela Pintea , Rațiu Patricia Iulia, The Current Financi al Crisis
and Its Impact on the Performance Indicators of Selected Countries. An Empirical
Analysis , prezentat la conferința Eastern Economic Association (EEA) de la Loew's
Philadelphia din 26 -28 Februarie 2010;
 Monica Violeta Achim, Mirela -Oana Pintea , Co druța Mare,Sorin Nicolae Borlea
Correlation between capital market development and economic growth in the context of
financial crisis in Romania , publicat în Journal of International Finance and Economics,
p.25-31, ISSN 155 -6336.
 Mirela -Oana Pintea , Monica Violeta Achim, The need of extra -financial measures of
performance in the context of sustainable development , prezentat la IECS 2010 – The
Economic World‘ Destiny: Crisis and Globalization? International Conference, 13 -14
May 2010, Volumul conferintei (CD ) ISBN 978 -973-739-987-8, p.600 -607, ISI
Proceedings.
 Mirela -Oana Pintea , Monica Violeta Achim, Performance – an evolving concept .,
prezentat la International Conference ―Competitiveness and Stability in Knowledge
Based Economy, 14 -15 May, publicat în Analele Universității din Craiova , Seria Științe
Economice, cotata B+ și indexată în baze de dat e internaționale – EBSCO, RePeC, 2010,
p. 12.
 Elftherios Thalassinos, Patricia Rațiu, Mirela Pintea , Leonina Suciu, The challenges of
human resource management in the context of the European Union Integration: the case
of Romania , prezentat la ERSJ Workshop „What Could We Learn From The Greek
Experience With Europeanization?‖, Athens, 27 -29 May 2010.
 Monica –Violeta Achim, Mirela Oana Pintea , Eugenia Ramona Mara, Modern
approaches regarding the assessment of the overall performance of a company ,
prezentat la conferința internațională "European Integration – New Challenges", 28 -29
May 2010, Oradea, publicat în Jurnalul Facultății de Științe Economice din Oradea, 2010 ,
p. 295 -301.

În această teză de doctorat ne -am limitat la anumite probleme specifice. În opinia noastră,
această lucrare reprezintă un punct de plecare pentru cercetările viitoare, atenția noastră
orientându -se spre alte aspecte netratate în prezenta lucrare pentru aprofundarea cunoștințelor în

39
domeniu. Având la bază cercetarea realizată, ne propunem, în primul rând, continuarea cercetării
empirice prin extinderea acesteia pe domenii de activitate și, ulterior, realizarea unui studiu
comparativ și, în al doilea rând, realizarea unei cercetări complexe privind aplicabilitatea
modelului construit de noi în cadrul entităților economice ce își desfășoară activitatea în
România, prin distribuirea de chestionare, așa cum am precizat pe parcursul capitolului 5.

40
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

A.CĂRȚI DE SPECIALITATE

1. Achim, M. (2010), „Analiză economico -financiară‖, Ed. Risoprint, Cluj -Napoca.
2. Aggeri F., Pezet E., Abrassart C., Acquier A. (2005), „Organiser le developpement durable‖, Vuibert,
Paris, pg. 278.
3. Alain, M. (1998), „ Reussir la qualite de service:plaidoyer pour la performance realisee avec discipline et
innovation‖ , Edition Nouvelles.
4. Albu, N., Albu, C. (2003), „ Instrumente de management al performanței‖, vol.I Contabilitate de gestiune .
București: Editura Economică.
5. Albu N., Albu C. (2003). „ Instrumente de management al performanței‖, vol.II Control de gestiune.
București: Editura Economică.
6. Alazard, C., Separi, S., (2001), ― Contrôle de gestion‖, Paris, Dunod.
7. Anthony, R. N.(1965), „Pl anning and Control systems. A framework for analysis‖, Harvard Businss
School.
8. Anthony, R., Hawkins, D., Merchant, K., (2003), „Accounting Text and Cases‖, McGraw Hill, 11th
Edition.
9. Argyris C. (1952), ―The Impact of Budgets on People‖, Controllership Foun dation, New York, NY.
10. Atkinson, Anthony A., Kaplan, Robert S., Young, S. Mark, (2004), „Management Accounting‖. Prentice
Hall.
11. Baird, L.,(1986),―Managing performance‖, New -York, John Wiley.
12. Bătrâncea, I, Bătrâncea, L -M., Borlea, S., (2007)„Analiza financia ră a entității‖, Ed. Risoprint.
13. Bătrâncea ,I, (2008), „Analiza trezoreriei entității economice‖, Ed. Risoprint, Cluj -Napoca.
14. Bătrâncea, M. , Bătrâncea, L -M. (2006), „Standing financiar -bancar‖, Ed. Risoprint, Cluj Napoca.
15. Bărbulescu C., Bâgu C. (2001), ―Ma nagementul producției, vol. II – Politici manageriale de producție‖,
Editura Tribuna Economică, București, 2001, p.55.
16. Bitton M. (1990), „Methode de conceptionet d‘implantation de systemes de measure de performances
pour organizations industrielles‖, These d‘automatique, Universite de Bordeaux.
17. Bîrsan M. (2008), „Curs master – Contabilitate și control de gestiune‖, Universitatea Ștefan cel Mare,
Suceava, Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică.
18. Boatright J.R. (1993), „Ethics and the conduct of business‖, Prentice Hall, New Jersey.
19. Boldeanu, D.M (2008), „Sistem informatic pentru analiza performanțelor economico -financiare la nivel
macroeconomic‖, Teză de doctorat, ASE București.
20. Boulescu, M, Ghita, M., Mares, V.,(2002), „Auditul performanței: tehnici de culegere, analiză și
interpretare a probelor de audit‖, Tribuna Economică, București.
21. Bouquin, H. (2001). „ Contrôle et stratégie‖ , Paris: Encyclopédie de Comptabilité, Contrôle de Gestion et
Audit, B. Colasse ed., pp. 531 – 545.
22. Bouquin, H. (2 004). „ Le contrôle de gestion‖, Paris, Presses Univiersitaires de France, 6eme Edition.
23. Brown M.G. (1996), ―Keeping Score‖, Quality Resources, New York, NY.
24. Bunea, S. (2004), „ Optimizarea poziției financiare și a performanțelor întreprinderilor între stra tegiile de
conservatorism și de optimism contabil‖, t eză de doctorat, București.
25. Burlaud, A., Simon C. (1999), „ Controlul de gestiune‖, București, Editura Coresi.
26. Christophe B. (1995), „ La comptabilité verte, De la politique environnementale à l‗écobil an‖, Bruxelles.
27. Ciumaș C. (2009), ―Economia Societății de Asigurare‖, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj -Napoca.
28. Cohen E. (1994), ― Analyse financière‖ , Economica, Paris.
29. Colceag F. (2009), „Modelarea complexă a performanței globale prin decizii manageriale c onvergente
guvernanței sustenabile‖, teză doctorat, ASE București.

41
30. Conine, T.E. and Madden, G.P. (1987), ―Corporate social responsibility and investment value: the
expectational relationship‖, Handbook of Business Strategy 1986/1987 Yearbook, Warren, Gorha m, &
Lamont, Boston, MA.
31. Cosma D. (1998), ― Contabilitatea în lumea interdependențelor globale ‖, Editura Augusta, Timișoara,
ISBN 973 -9353 -29-0.
32. Ciobanu A. (2006), „Analiza performanței întreprinderii‖, Editura ASE, teză de doctorat, București.
33. Cristea H., Corduneanu C, Pirtea M. , Murgea A., Enăchescu M., (2006), ―Gestiunea financiară a
societăților comerciale, Editura Universitatii de Vest,Timisoara, ISBN: 973 -125-042-5.
34. Danziger, R. (2000). „ Contrôleur de gestion‖, Colasse B., Encyclopédie de comptabilité, contrôle de
gestion et audit , Economica, p. 547 -557.
35. David, I., (2003), „Rentabilitatea în sistemul de performanțe economico – financiare ale întreprinderii‖,
Teză de doctorat, ASE București.
36. Deaconu A. (2002), „Evaluarea afacerilor‖, Editura Intercredo, Deva.
37. Devaux, B., Coulandd A., (1986), ―Dictionarul de management și de control al gestiunii‖, Editura Dunod.
38. Didier, N. (2002), ―Manager les performances‖, Insep Consulting Editions, Paris.
39. Dixon J.R., Nanni A.J., Vallmann T.E. (1990), „The new performan ce challenge: Measuring operations
for world -class competition‖, Irwin, Homewood, IL:Business One Irwin.
40. Dorgai I. (2002), ― Shareholder value maximization and value creation in Hungary‖ , teza de doctorat,
Budapesta.
41. Dragotă V., Ciobanu A., Dumitrescu D. (2 009), „Gestiunea portofoliului de valori mobiliare‖, Ed.
Economică.
42. Drucker, P. (1954), „ The Practice of management‖, Harper & Row, New York.
43. Dumitrescu D., Lazăr P., (2008), „Finances d‘entreprise‖, Editura ASE.
44. Duțescu A. (2001), „Ghid pentru înțelegere a și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate‖,
Editura CECCAR, București, p. 45.
45. Elkington, J. (1997), ― Cannibals with Forks: The Triple Bottom Line of 21st Century Business ‖,
Capstone Publis hing, Oxford.
46. Epstein M.J., Weisner, P.S. (2001), ―Good neighbours: implementing social and environmental strategies
with the BSC‖, Balanced Scorecard Report, Reprint Number B0105C 33, Harvard Business School,
Cambridge, MA.
47. Evans, J.R, Lindsay, W.M., (200 5), „The Management and Control of Quality‖, Sixth Edition, Mason,
Ohio.
48. Fitzgerald, L., Johnson, R., Brignall, S., Silvestro R., Voss, C. (1991), „Performance Measurement in
Service Business‖, CIMA, London.
49. Freeman R.E. (1984), „Strategic Management: A st akeholder approach‖, Pitman, Boston, M.A.
50. Frioui (2000), ― De l'administration au management public‖ , Haut Comité de Contrôle, Tunis.
51. Gallie, W. B., (1964), „Philosophy and Historical Understanding‖, Chatto&Windus, London, p.66.
52. Glăvan, E. M., (2009), „C ontrolul de gestiune privind performanța întreprinderii‖, teză de doctorat, ASE,
Bucuresti.
53. Gosselin, M. (2006). „ Le contrôle de gestion stratégique‖, Alpha Tech.
54. Greuning H.V. (2005), „Standarde Internaționale de Raportare Financiară‖, Institutul Irecson, București.
55. Hall R.W. (1983), „Zero Inventories‖, Irwin, Homewood, IL:Dow, Jones.
56. Heal G. (1998), „Valuing the Future, Economic Theory and Sustainability‖, Columbia University Press,
New York.
57. Hope J., Fraser R.(2003), „Beyond Budgeting: How Mangers Can Br eak Free from the Annual
Performance Trap‖, Boston, Harvard Business School Press.
58. Hopp W. J.,Spearman M. L. (2001), ― Factory physics: Foundations of manufacturing management‖, (2nd
ed.). New York: McGraw -Hill.
59. Howard, K., Sharp, J.A. (1989), „The manageme nt of a student research project‖, Aldeshot: Gower.
60. Iamadi I.E.,(2008), „Responsabilitatea socială corporativă și performanțele companiilor multinaționale.
Aplicatie la nivelul României‖, Teză de doctorat, București, ASE.

42
61. Ienciu A., (2009), ―Implicațiile p roblemelor de mediu în contabilitatea și auditul situațiilor financiare‖,
Editura Risoprint, Cluj -Napoca.
62. Inceu A. M., Lazar D. T. (2006), ― Finanțe și bugete publice ‖, Ed. Accent, Cluj -Napoca.
63. Ittner, Christopher D., Larcker, David F., (2003), „Coming Up S hort on Nonfinancial Performance
Measurement.‖, Harvard Business Review.
64. Jianu, J., (2007), ―Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii. O abordare din prisma
Standardelor Internaționale de Raportare Financiară‖, Editura CECCAR, 2007.
65. Johnson H. T, Kaplan R., (1987, 1991), „ Relevance Lost. The rise and fall of management accounting‖,
Boston MA: Harvard Business School Press.
66. Kaplan, R. S., & Norton, D. P. (1996), „The Balanced Scorecard – Translating Strategy into Action‖,
Boston MA: Harvard Business School Press.
67. Kaplan, R.S., Norton, D. ( 2000), „ Having trouble with your strategy? Then map it.‖, Harvard Business
Review, September, 167 -176.
68. Kaplan R.S.,Norton, D.P. (2001), ―The Strategy -Focused Organisation‖, Harvard Business School Press,
Cambridge, MA.
69. Khemakhem A. (1970), „La dinamique du controle de gestion‖, Ed. Dunod, Paris.
70. Kotler P. and Lee N., (2005), ― Corporate Social Responsibility: Doing the Most Good for Your
Company and Your Cause‖, Hoboken, NJ: John Wiley & Sons.
71. Longeaux, D. (1994), „ Contrôle de gestion : évolution depuis 30 ans et nouveaux défis ., Problèmes
économiques‖.
72. Lorino, P., (1997), ― Methodes et pratiques de la performance – Le guide de pilotage‖, Les Editions de
Organisation.
73. Lungu, I. C, (2006), ―Politici și tratamente contabile privind evaluarea performanței financiare a
întreprinderii‖: teză de doctorat. București, ASE.
74. Lynch R.L., Cross, K.F. (1991), ―Measure Up‖, Blackwell, Cambridge, MA.
75. Manzoni, A., Islam, M., (2009), „Performance Issues in the Global Knowledge Economy: The Need for
an Extended Framework for Enterprises‖, Physica -Verlag.
76. Marr, Bernard, (2006), „Strategic Performance Management. Leveraging and measuring your intangible
value drivers‖, Butterworth -Heinemann, ISBN 0750663922.
77. Matiș D. (2 005), „Bazele contabilitătii‖, Ed. Alma Mater, Cluj -Napoca.
78. Mathews, M. R., (2000), ―The Development of Social and Environmental Accounting Research 1995 –
2000‖.
79. Mărgulescu, D., (1994), „Analiza economico -financiară a societăților comerciale, metode și tehn ici‖,
Editura Tribina Economică, București.
80. M‘Barek, B. (1975), „Contribution a la connaissance de concept de performance economique et fianaciare
de PMI/PME‖, teză de doctorat, elaborată la Universitatea din Bordeaux I.
81. Mereuță, C. Și colab., (1994), „Ana liza diagnostic a societăților comerciale în perioada de tranziție‖,
Editura Tehnică, București.
82. Mihailov, G., (2008), „Planificarea și controlul performanței prin rețeaua de bugete‖, teză de doctorat,
ASE București.
83. Mires M. (2000), „Managementul schimbăr ii organizaționale‖, Editura Economică, București.
84. Morin, Savoie, Beaudig (1994), „ L' Efficacité de l'organisation, théories, représentation et mesures‖ ,
Gaëtan Morin Editeur, Québec.
85. Neely A.D, Adams C.A. (2000), „Perspectives on performance: the performa nce prism‖, Centre for
Business Performance, Cranfield School of Management.
86. Neely A.D., Mills J.F., Gregory M.J., Richards A.H., Platts K.W.,Bourne M.C.S., (1996), „Getting the
measure of your business‖, London:Findlay.
87. Neely A.D., Adams C., Kennerley, M. (2002), ―Performance Prism: The Scorecard for Measuring and
Managing Stakeholder Relationships‖, Prentice -Hall Financial Times, Harlow.
88. Niculescu, M,.Lavalette G., (1999), ― Strategii de creștere‖, Editura Economică, București.

43
89. Niculescu, M., (2005), „Dia gnostic global strategic‖, vol II, Diagnostic financiar, Editura Economică,
București.
90. Nistor, I.(2002), „Finanțele întreprinderii‖, Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2002.
91. Nistor, I., Lăcătuș, V., Cuceu, I., Văidean, V., (2010), „Finanțele întrepr inderii -Studii Aplicative‖, Editura
Risoprint, Cluj -Napoca.
92. Orlitzky M., Swanson D. L. (2008), ― Toward integrative corporate citizenship: Research advances in
corporate social performance ‖, London, UK: Palgrave Macmillan.
93. Peters T.J., Waterman R.H. (1982) , ―In Search of Excellence: Lessons from America‘s Best Run
Companies‖, 1st ed., Harper & Row, New York, NY.
94. Petrescu, S., (2008), „ Analiză și diagnostic financiar -contabil. Ghid teoretico -aplicativ‖, ediția a II -a,
revizuită și adăugită, Editura CECCAR, B ucurești.
95. Pirtea M. (2003), „Managementul Trezoreriei Întreprinderii‖, Ed. Mirton, Timișoara, ISBN: 973 – 661 –
.031 – 4.
96. Portney P., Stavins R.(eds.), (2000), „Public Policies for Environmental Protection,‖ 2nd edition,
Washington, DC: Resources for the F uture.
97. Ristea M., Dumitru C. (2002), „Contabilitate financiară‖, Editura Mărgăritar, București.
98. Ristea M., (2002), ―Bazele contabilității‖, Ed. Național, București, p. 433.
99. Samuelson P. (1969), „ L‘Economique 2‖, Libraire Armand Collin, Paris, p.949 -950.
100. Samoileno, F., (2009), „Managementul performanțelor rețelei naționale aeriene‖, teză de doctorat,
Chișinău.
101. Sainsaulieu & al. (1998), ― Les mondes sociaux de l'entreprise‖ , Brouwer.
102. Secară, B., (2006), ―Adaptarea metodelor de evaluare și analiza performanț elor întreprinderii cotate la
bursă la exigențele normelor contabile internaționale‖, teză de doctorat, București, ASE.
103. Strine M., Long B., Hopkins M., (1990), „Research in Interpretation and Performance Studies: Trends,
..Issues, Prioriorities‖, p.183.
104. Tabără N. (2006), ―Modernizarea contabilității și controlul de gestiune‖, Editura TipoMoldova, Iași.
105. Tientenberg T.H. (1984), ―Environmental and natural Resoaurces Economics‖, Illinois.
106. Todea A . (2006), „Investiții‖ , Ed. Casa Cărții de Stiință, Cluj -Napoca.
107. Todea A . (2005), „Eficiența informațională a piețelor de capital. Studii empirice pe piața românească‖ ,
..Ed. Casa.Cărții de Stiință, Cluj -Napoca.
108. Trenca I., (2007), „ Managementul financiar al întreprinderii‖, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj -Napoca.
109. Verboncu I, Zalman, M.(2005), „Management și performanțe‖, Editura Universitară,București.
110. Vogel D. (2005), ― The market for virtue: The potential and limits of corporate social responsibility‖ ,
..Washington, DC: Brookings Institution Press.

B. ARTICOLE PUBLI CATE ÎN JURNALE DE SPECIALITATE SAU ÎN VOLUME ALE
CONFERINȚELOR NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE

1. Achim M. -V.,Pintea M. -O., Mara R.E.,(2010),"Modern Approaches Regarding The Assessment Of
The Company‘s Overall Performances," Annals of Faculty of Economics, Un iversity of Oradea, Faculty
of Economics, p. 295 -301.
2. Achim M.V., Borlea N.S., Pintea M.O. (2010), „ The world financial crisis. Challenges and anwers for
accounting‖, Revista Economica, Sibiu, Nr. 5 (52) vol.1/2010, ISSN 1582 -6260
http://economice.ulbsibiu. ro/rom/profesori/publicatii/fileRE/RE%205 -52-vol1-2010.pdf
3. Achim M.V., Pintea M.O. , Mare C., Borlea N. S. (2010),‖ Correlation between capital market
development economic and growth in the context of financial crisis in Romania‖ , Journal of
International F inance and Economics, pp. 25 -31,
http://www.iabe.org/domains/iabe/journal.aspx?journalid=11 ;

44
4. Achim A.S.,Achim M.V., Pintea M.O ., Ienciu A.I. (2008), „Drawing Up the Financial Budge t in the
Case of a Public Transportation Company‖, Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica ,
Vol 1, Issue 10, p.12.
5. Achim M., Pintea M -O. (2009) , „Analysis of operating risk in the context o f financial crisis‖ ,
International Journal of Business Research, vol. 9, nr.1/2009, ISSN: 1555 -1296, p. 42 -50,
EBSCO, www.iabe.org .
6. Achim M., Pintea M -O. (2009), „The role of economic and financial analysis in the processe s
of control, audit and diagnosis of entity's activities‖ , Analele Universității din Oradea. Științe
Economice, B+, TOM XVIII, vol. III, p. 35 –43, ISSN:1582 -5450, RePEc, DOAJ, EBSCO,
http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/2009/v3 -finances -banks -and-accountancy/02.pdf .
7. Achim M., Achim S. A., Borlea S., Pintea M. -O. (2008), „Financial Analysis of Companies on
the Capital Market‖ , Analele Universității di n Oradea. Științe Economice, B+, Tom XVII, Vol.
III, p. 25 -30, ISSN: 1582 -5450, RePEc, DOAJ, EBSCO,
http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/2008/v3 -financ es-banks -accountancy/001.pdf .
8. Achim M., Pintea M. -O. (2010), „Human Resources Management – Essential Factor for
Maximizing the Company‘s Overall Performance in the 21th Century Economy‖, Accounting
and Management Information System, Bucuresti, ASE Bucures ti, Editor: ASE Bucuresti, ISBN
978-606-505-347, p. 170 -188.
9. Achim M., Pintea M -O. (2009), „Analysis of financial risk in the context of financial crisis‖ ,
IABE -2009 Greece Summer Conference, Thesaloniki Greece, 5 -7 Iunie 2009, Proceeding, Vol.
VI, No.1/20 09, ISSN 1932 -7498, International Academy of Business and Economics, Editor:
Prof. C. Wague, South Stockolm University, Sweden; Prof. D. Elenkov, University of
Tennesese at Knoxville, USA, p. 40 -47.
10. Achim M., Pintea M. -O. (2009), „The effects of the financ ial crisis on the financial
performances of the companies listed at Bucharest Stock Exchange ‖, Eurasia Business and
Economics Society 2009, 1 -2 Iunie, Kadir Has University, Istanbul, Turkey, Editor: H. Danis,
M. Husein Bilgin, O. Guldiken, p. 1 -22.
11. Achim M -V., Borlea S. (2009),‖Modele moderne de diagnostic financiar general al entității în
actualul context al globalizării economice și financiar contabile‖, Revista de Economie
Teoretică și Aplicată, Supliment, p. 216 -228, București, ISSN:1841 -8678.
12. Amans, P. , Rascol -Boutard, S. (2004). „ Le lien entre instrument de mesure de la performance et
compétence : les cas des musées et d‗un dispositif d‗action sociale‖, Montreal, Quebec, Canada: Congres
AGRH.
13. Ambec S., & Lanoie P. (2008), ―Does it pay to be green? A sy stematic overview‖, Academy of
Management Perspectives, 22(4), p. 45 -62.
14. Albinger H. S., Freeman, S. J. (2000), ―Corporate social performance and attractiveness as an employer
to different job seeking populations‖, Journal of Business Ethics, 28(3), p. 243 -253.
15. Al-Tuwaijri, S., Christensen, T. and Hughes, K. (2004), ―The relations among environmental disclosure,
environmental performance and economic performance: a simultaneous equations approach‖,
Accounting, Organizations and Society, Vol. 29, p. 447 -471.
16. Atkinson, Anthony A.,Waterhouse, John H.,Wells, Robert B., (1997), „A Stakeholder Approach to
Strategic Performance Measurement‖, Sloan Management Review, Vol. 38, No. 3.
17. Auld G., Gulbrandsen L. H., McDermott C. L. (2008), ―Certification schemes and the impacts on forests
and forestry‖, Annual Review of Environment and Resources, 33 , p. 187 -211.
18. Austin D., Alberini A., Videras J. (1999), „Is there a link between a firm‘s Environmental and Financial
Performance?‖, presented at NBER Summer Institute Public Economisc Workshop: Public Policy and
the Environment, Cambridge, MA, August 2, 1999.

45
19. Azzone G., Masella C.,Bertele U. (1991), ―Design of performance measures for time -based companies‖,
International Journal of Operations & Production Management, Vol. 11 No. 3, p. 77 -85.
20. Bachet, D. (1998), „ Quelle performance pour les entreprises et pour l'emploi?‖, Revue Economie et
Politique.
21. Backhaus K. B., Stone B. A.,Heiner K. (2002), ―Exploring the relationship between corporate social
.performance and employer attra ctiveness‖, Business & Society, 41 (3), p. 292 -318.
22. Bakker F. G. A., Groenewegen P.,den Hond R. (2005), ―A bibliometric analysis of 30 years of research
and theory on corporate social responsibility and corporate social performance‖ Business & Society,
44(3), p. 283 -317.
23. Banker R.D., Lee S, Potter G. (1996), ―A Field Study of the Impact of a Performance – Based Incentive
Plan‖ Journal of Accounting and Economics 21, p.195 -226.
24. Barber E. (2008), ―How to measure the ‗value in value chains‖, International Journ al of Physical
Distribution & Logistics Management, Vol. 38 No. 9, p. 685 -98.
25. Baret, P. (2005), „Evaluation de la Performance Globale des Entreprises: Quind d‘une approche
.economique?‖, Colloque ADERSE, IAE Lyon, 18 -19 Novembre 2005.
26. Beamon B.M. (1999), ―Measuring supply chain performance‖, International Journal of Operations &
Production Management, Vol. 19, p. 275.
27. Becker T. E., Billings E. S., Eveleth D. M., Gilbert N. L. (1996), ―Foci and bases of employee
commitment: Implications for job performance‖ , Academy of Management Journal, 39 (2), p. 464 -482.
28. Bessire, D. (1999), „ Définir la performance‖ , Comptabilité, Contrôle, Audit, Tome 5, vol. 2, p. 127 -150.
29. Berman S. L.,Wicks A. C.,Kotha S.,Jones T. M. (1999), ―Does stakeholder orientation matter? The
relationship between stakeholder management models and firm financial performance‖, Academy of
Management Journal, 42 (5), p. 488 -506.
30. Bhattacharya C.B., Sen S., Korschun D. (2008), ―Using corporate social responsibility to win the war for
talent‖, MIT Sloan Management Review, 49(2), p. 37 –44.
31. Bhagwat R. and Sharma M.K. (2007), ―Performance measurement of supply chain management using
the analytical hierarchy process‖, Production Planning & Control, Vol. 18 No. 8, p. 666 -80.
32. Birchard B. (1995), „Making it cou nt. CFO: The Magazine for Senior Financial Executives‖, 11(10,
october), p.42.
33. Bird R., Hall A. D., Momente F., Reggiani F. (2007), ―What corporate social responsibility activities are
valued by the market?‖, Journal of Business Ethics, 76 (2), p. 189 -206.
34. Bieker, T. (2002), „ Managing corporate sustainability with the Balanced Scorecard: Developing a
Balanced Scorecard for Integrity Management‖, Oikos PhD summer academy.
35. Bieker, T., Dyllick, T., Gminder, C. U., Hockerts, K. , (2001), ― Towards a sustainabilit y balanced
scorecard Linking environmental and social sustainability to business strategy‖ , working paper.
36. Booth, D., Dawes, A., Kigbo, F.(2004), „Performance Indicators for Digital Research and Information
Services: A Literature Review‖, University of N ew Castle, Australia.
37. Bourguignon ,A., (1995),―Peut -on definer la performance?‖, Revue française de comptabilité nr. 269, p.
61-66.
38. Bourguignon, A., (1998), „ Représentations de la performance : le contrôle de gestion, ne suffit pas‖ , în
Congrès Performance s et Comptabilité, XIXe congrès, Association Française de Comptabilité, Nantes.
39. Bourguignon, A. (1996), „ Définir la performance : une simple question de vocabulaire?‖ , Performance et
ressources humaines, Economica.
40. Bourgoingon A. (2000), „Performance et co ntrole de gestion‖, Encyclopedie de Comptabilite, p. 931 –
941.
41. Bourne M.C.S., Mills J.F., Bicheno J., Hamblin D.J., Wilcox M., Neely A.D., Pratts K.W.(1999),
„Performance measurement system design: Testing a process approach in manufactoring companies‖,
International Journal of Business Performance Measurement, 1(2), p.154 -170.
42. Bourne, Mike, Neely, Andy, Platts, Ken, Mills, John, (2002), „The success and failure of performance
measurement initiatives. Perceptions of participating managers‖, International Jo urnal of Operations and
Production Management, Vol. 22, No. 11.

46
43. Bouquin, H. (2001). „ Contrôle et stratégie‖, Paris: Encyclopédie de Comptabilité, Contrôle de Gestion et
Audit, B. Colasse ed., p. 531 – 545.
44. Brammer S., Millington A.,Rayton, B. (2007), ―The contribution of corporate social responsibility to
organizational commitment‖, International Journal of Human Resource Management, 18 (10), p. 1701 –
1719.
45. Brignall (2002), „The Unbalanced Scorecard: A Social and environmental Critique‖, Working Paper
46. Brown T . J.,Dacin P. A. (1997), ―The company and the product: Corporate associations and consumer
product responses‖, Journal of Marketing, 61 (1), p.68 -84.
47. Byrch C., Kearins K., Milne M., Morgan, R. (2007), ―Sustainable ‗what‘? A cognitive approach to
understandi ng sustainable development‖, Qualitative Research in Accounting & Management, Vol. 4
No. 1, p. 26 -52.
48. Callens I., Wolters L. (1998), ―Factors of unsustainability; identification, links and hierarchy‖, Business
Strategy and the Environment, Vol. 7, p. 32 -42.
49. Capron M., Quairel F. (2005), „ Evaluer les stratégies de développement durable des entreprises: l‗utopie
mobilisatrice de la performance globale‖, București, AIMS., p. 1 -22.
50. Carroll A.B. (1991), ― The Pyramid of Corporate Social Responsibility: Toward the Moral Management
of Organizational Stakeholders‖ , ―Business Horizons‖, Vol. 34, Issue 4, Elsevier Science Inc., Orlando,
Florida, USA, p. 42.
51. Chenhall R.H., Langfield -Smith K. (1998), „The relationship between strategic priorities, management
techniques a nd management accounting: an empirical investigation using a system approach‖,
Accounting Organizations and Society, vol. 23, no. 3, p. 243 -264.
52. Chenhall R.H. (1997), „Reliance on manufacturing performance measures, total quality management and
organisatio nal performance‖, Management Accounting Research, Vol. 8, p. 187 -206.
53. Chow C.W., Kamal M.H., Williams J.E. (1997), „Applying the balanced scorecard to small companies‖,
Management Accounting, vol. 79, no. 2, p. 21 -27.
54. Christmann, P. (2000), ‗‗Effects of ‗ ‗best practices‘‘ of environmental management on cost advantages:
the role of complementary assets‘‘, Academy of Management Journal, Vol. 43 No. 4, p. 663 -680.
55. Ciumaș C., Nistor I., Cumpanasu E., Văidean V.L. (2009), "The Romanian Insurance Market And The
Potential Effects Of The Crisis Upon It," Annals of Faculty of Economics, University of Oradea, Faculty
of Economics, vol. 3(1), p. 126 -130.
56. Ciumaș C.,Văidean V. -L., Manta Ș., Sarlea M. (2010), ―The Impact Of The Economic Crisis On Credit
Insurance‖, Annal s of Faculty of Economics, University of Oradea, Faculty of Economics, vol 3 (1), p.
339-342.
57. Ciumaș C.,Văidean V. -L., Manta Ș., Moldovan F.A. (2009), „ Annals of Faculty of Economics‖,
University of Oradea, Faculty of Economics, vol 1(1), p. 126 -132.
58. Clark son M.B.E. (1995), „A Stakeholder Framework for Analysing and Evaluating Corporate Social
Performance‖, Academy of Management Review, vol. 20, p. 42 -56.
59. Conway G., barbier E., (1988), ―After the Green Revolution: sustainable and Equitable Agricultural
Deve lopment‖, Futures, vol.20,no.6, p. 651 -678.
60. Cole, R.E., (2001), „From Continuous Improvement to Continuous innovation‖, Quality Management
Journal, 8(4), p. 7 -21.
61. Corvellec, H. (1994), ―From one language into another or the mutation of a no tion‖, presented at the
Seventeenth European accounting assotiation Congres, Venice, April 1994.
62. Cormier, D. and Magnan, M. (2007), ―The revisited contribution of environmental reporting to
investors‘ valuation of a firm‘s earnings: an international perspe ctive‖, Ecological Economics, Vol. 62,
p. 613 -626.
63. Cosma D., Cosma O. (2009), "Modern Risk Management Strategies for the Romanian State
Treasury,"MPRA Paper 20425, University Library of Munich, Germany.
64. Cross K.F., Lynch R.L. (1988/1989), „The smart way to sustain and define success‖, National
Productivity Review, 8(1), p.23 -33.

47
65. Dahlsrud A. (2007), ―How Corporate Social Responsibility is Defined: An Analysis of 37 Definitions‖,
Corporate Social Responsibility and Environmental Management.
66. Dasgupta, S., Ho H ong, Jo., Laplante, B. and Mamingi, N. (2006), ―Disclosure of environmental
violation and stock market in the Republic of Korea‖, Ecological Economics, Vol. 58, p. 759 -777.
67. D‘Andreea, V., Blackwell, R., Goslin, D., (2005), „Promoting quality enhancement in the UK the
experience of collaboration between national agencies‖, Tertiary Education and Management, Vol.11,
Issue 1, p.55.
68. Davila, Antoni, Foster, George, (2007), „Management Control Systems in Early -Stage Startup
Companies‖ The Accounting Review, Vol. 82, No. 4.
69. Debiens, J. (1988), „ Comment augmenter la productivité dans le secteur public‖ , Revue de gestion.
70. Debbi, A. (2005), „ La mesure de la performance dans les mairies: dimensions et indicateurs‖, Working
paper, Workshop Ville – Management.
71. Desmazes J., Lafontaine J.F. (2007), ―L‘assimilation des budgets environnementaux et du tableau de
bord vert par les enterprises‖, Poitiers‖28eme Congres de l‘Association Francophone de Comptabilite
―Comptabilite et environnement‖.
72. Di Maggio P.J., Powell W.W. (198 3), „The Irin Cage Revisited: Institutional Isomorphism in
Organizational Fields‖, American Sociological Reviewm vol.48, p. 147 -160.
73. Donaldson T. (1983), ― Constructing a social contract for business‖ , in Donaldson T. and Verjane P.
(eds), Ethical Issues in Business , Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ, p. 153 -165.
74. Dos Santos M., (1992), ‗‘ L‗identification du systeme de gestion et son application a la recherche en
gestion agricole‖ . Universite de Montpellier I, doctoral thesis.
75. Dragomir V. (2008), „A concep tual framework for sustainability:a case study of the global reporting
initiative (GRI)‖, CPA Workshop, Cluj -Napoca, Romania.
76. Earnhart D., Lizal L.(2007), „Does Better Environmental Performance Affect Revenues, Cost or Both?
Evidence From a Transition Eco nomy‖, William Davidson Institute Working Paper Number 856,
February 2007.
77. Eccles R. (1991), „The performance measurement manifesto‖, Harvard Business Review, January –
February, p. 131 -137.
78. Eccles R.G., Pyburn P.J. (1992), „Creating a comprehensive system t o measure performance‖,
Management Accounting,US, October, p. 41 -44.
79. Epstein, Marc. J., Manzoni, Jean —Francois, (1997), „The Balanced Scorecard and Tableau de Bord:
Translating Strategy Into Action‖, Management Accounting Vol. 79 No. 2.
80. Epstein M. (1987), „Corporate Social Performance Revisited‖, California Management Review, spring,
nr. 3, p. 99 -114.
81. Epstein E (1987), ― The corporate social policy process and the process of corporate governance‖ ,
American Business Law Journal, vol. 25, p. 361 -383.
82. Euske, K. , Lebas, M.J., (1993), „Performance measurement in maintenance depots‖, Bridging the Gap
Conference, Babson College.
83. Falck O, Heblich S. (2007), „ Corporate Social Responsibility: Doing Well by Doing Good‖ , ―Business
Horizons‖, Vol. 50, Issue 3, Elsevier S cience Inc., Orlando, Florida, USA, p. 247.
84. Filbeck G, Gorman R. (2004), „The relationship between the Environmental and Financial Performance
of Public Utilities‖, Environmental and Resource Economics, 29, p. 137 -154.
85. Fombrun, C. and Shanley, M. (1990), ― What‘s in a name? Reputation building and corporate strategy‖,
Academy of Management Journal, Vol. 33, p. 233 -58.
86. Friedmann M. (1970), ―The Social Responsibility of Business is to increase its Profits‖, The New York
Times Magazine , p. 1 -6.
87. Frederick W.C. (1998), ―From CSR1 to CSR2 –The Maturing of Business and Society Thought‖,
Business and Society 33 , p. 150 -164.
88. Fry T.D., Cocs J.F. (1989), „Manufactoring performance. Local versus global measures‖, Production and
Inventory Management Journal, 30(2), p. 52 -56.

48
89. Garriga E, Mele D. (2004), ―Corporate Social Responsibility Theories: Mapping the Territory‖, Journal
of Business Ethics 53 , p. 51 -71.
90. Germain C., Trebucq S. (2004), „La performance globale de l‘entreprise et son pilotage: quelques
reflexions‖, Semai ne sociale Lamy, p. 34 -41.
91. Gheorghiu, Al., Anghel, I., Vasilescu, C., (2002), „Metode de diagnostic global al firmei‖, Revista
Tribuna Economică, Nr. 24, 25,26.
92. Gheorghiu Al., Ionescu M. (2002), „ Specificul variabilelor economice‖ , Revista Finanțe, Bănci,
Asigurări nr. 8.
93. Gond Jp. (2003), „Performance societale de l‘entreprise & apprentissage organisationnel: vers un modele
d‘apprentisage societal de l‘entreprise?‖, Congres de l‘AIMS, p. 1 -22.
94. Gosselin, Maurice (2005), „An empirical study of performance mea surement in manufacturing firms‖,
International Journal of Productivity and Performance Management, Vol. 54 No. 5 -6.
95. Griffin J. G., Mahon J. F. (1997), ―The corporate social performance and corporate financial
performance debate: Twenty -five years of incom parable research‖, Business& Society, 36 (5), p. 5 -31.
96. Griffith A., Bhutto K. (2009), „Better environmental performance: A framework for integrated
management systems (IMS)‖, Management of Environmental Quality: An International Journal Vol. 20
No. 5, p. 56 6-580.
97. Gunasekaran A. (2001), ―Benchmarking tools and practices for twenty -first century competitiveness‖,
Benchmarking: An International Journal, Vol. 8 No. 2, p. 86 -7.
98. Gunasekaran A.,Kobu B. (2007), ―Performance measures and metrics in Logistics & Supply Chain
Management: a review of recent literature (1995 -2004) for research and applications‖, International
Journal of Production Research, Vol. 45 No. 12, p. 2819 -40.
99. Gunasekaran A., Patel C.,McGaughey R.E. (2004), ―A framework for supply chain performance
measurement‖, International Journal of Production Economics, Vol. 87 No. 3, p. 333 -47.
100. Harrison J. S.,Freeman R. E. (1999), ―Stakeholders, social responsibility, and performance: Empirical
evidence and theoretical perspectives‖, Academy of Management Jour nal, 42 (5), p. 479 -485.
101. Hart S., Arnold M., Day, R. (2000), ―The business of sustainable forestry: Meshing operations with
strategic purpose‖, Interfaces, 30 (3), p. 234 -250.
102. Hart, S. (1995), ―A natural resource -based view of the firm‖, Academy of Managemen t Review, Vol. 20
No. 4, p. 874 -907.
103. Hart S., Ahuja G. (1996), „Does it Pay to be Green? An Empirical Examination of the Relationship
between reduction and Firm Performance‖, Business Strategy and the Environment, 5(1), p. 30 -37.
104. Hayes R.H., Garvin D.A. (1 982), „Managind as if tomoreow mattered‖, Harvard Business Review, May –
June, p. 70 -79.
105. Hendricks K., Menor L.,Wiedman C. (2009), ―The balanced scorecard: to adopt or not to adopt?‖,
available at: www.iveybusinessjournal.com/view -article.asp?intArticle_ID¼5 27.
106. Hervani A.M., Helms M.,Sarkis J. (2005), ―Performance measurement for green supply chain
management‖, Benchmarking: An International Journal, Vol. 12 No. 4, p. 330 -53.
107. Hemmer T. (1996), ―On the Design and Choice of ‗Modern‘ Management Accounting Measur es‖,
Journal of Management Accounting Research 8, p. 87 -116.
108. Hillman A. J., Keim G. D. (2001), ―Shareholder value, stakeholder management, and social issues:
What‘s the bottom line?‖, Strategic Management Journal, 22 (2), p. 125 -139.
109. Hill R.P., Ainscough T. ,Shank T., Manullang D., (2007), "Corporate Social Responsibility and Socially
Responsible Investing: A Global Perspective", Journal of Business Ethics 70, No. 2, p. 165 – 174.
110. Hockerts, K. (2001), „Corporate Sustainability Management — Towards Controlling Corporate
Ecological and Social Sustainability‖, în Proceedings of Greening of Industry Network Conference, 21 –
24 January 2001, Bangkok.
111. Hopkins M., Cowe R.( 2004), „ Corporate Social Responsibility‖ , CSR Magazine, no. 4, p. 6 -7.
112. Hoffman D. (2006), ―Gettin g to world -class supply chain measurement‖, Supply Chain Management
Review, Vol. 10 No. 7, p. 18 -24.

49
113. Hudson M., Smart A., Bourne M. (2001), „Theory and practice in SME performance measurement
systems‖, International Journal of Operations&Production Managem ent, Bradford, Vol. 21, no. 8, p.
1096 -1115.
114. Hughes, K.E. (2000), ―The value relevance of nonfinancial measures of air pollution in the electric
utility industry‖, The Accounting Review, Vol. 75, p. 209 -28.
115.
116. Ilinitch, A.Y., Soderstrom, N.S. and Thomas, E. (1998), ‗‗Measuring corporate environmental
performance‘‘, Journal of Accounting and Public Policy, Vol. 17 Nos 4/5, p. 383 -408.
117. Ittner C.D., Larcker D.F.(1998a), ―Are Nonfinancial Measures Leading Indicators of Financial
Performance? An Analysis of Custom er Satisfaction‖, Journal of Accounting Research 36, p. 1 -35.
118. Ittner C.D., Larcker D.F.(1998b), ―Innovations in Performance Measurement: Trends and Research
Implications‖, Journal of Management Accounting Research 10, p.205 -238.
119. Ittner, Christopher D. ,Lar cker, David F., Meyer, Marshall W., (2003), „Subjectivity and the Weighting
of ..Performance Measures: Evidence from a Balanced Scorecard‖, The Accounting Review, Vol. 78 No.
3.
120. Jacobs, W.L. and Kleiner, B.H. (1995), ‗‗New developments in measuring corpora te performance‘‘,
Management Research News, Vol. 18 Nos 3/5, p. 70 -7.
121. Jean-Francois H. (2006), ―Organizational culture and performance measurement systems, Accounting‖,
Organizations and Society, nr. 31.
122. Jianu, Iulia, (2006), „Performanța – o noțiune care se caută pentru a se regăsi. Ambiguitate și claritate‖,
Revista Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor, nr. 5, București, p. 18.
123. Johnson R. A.,Greening D. W. (1999),‖The effectts of corporate governance and institutional ownership
types on corpora te social performance‖, Academy of Management Journal, 42 (5), p.564 -576.
124. Johnson S. (1998), ―Application of the balanced scorecard approach‖, Corporate Environmental
Strategy, Vol. 5 No. 4, p. 34 -41.
125. Kaplan, R., Norton D. (2001), „ Transforming the Balanced Scorecard from Performance Measurement
to Strategic Management: Part I.‖, Accounting Horizons, 15 (1), p. 87 -104.
126. Kaplan, R., Norton, D. (2004), „ Measuring the strategic readiness of intangible assets‖, Harvard
Business Review, February, p.52 -63.
127. Kaplan , R. S., & Norton, D. P. (1992), „The Balanced Scorecard – Measures That Drive Performance‖,
Harvard Business Review, 70(1), p. 71 -79.
128. Kaplan, R. S., & Norton, D. P. (1993), „Putting the Balanced Scorecard to Work‖, Harvard Business
Review, September -Octo ber, p.134 -147.
129. Kaplan, R.S., Norton, D. (2005), „ Creating the Office of Strategy Management.‖, Working paper
Harvard Business School, 05 -071.
130. Kaydos W. (1998), „Operational Performance Measurement – Increasing Total Productivity‖, Boca
Raton, London, New York, Washington, DC: St Lucie Press.
131. Keegan D.P., Eiler R.G.,Jones C.R. (1989), ―Are your performance measures obsolete?‖, Management
Accounting, June, p. 45 -50.
132. Khanna M., Damon L. (1999), „EPA‘s Voluntary 33/50 Program: Impact on Toxic Releases and
Economic Performance of Firms‖, Journal of Environmental Economics and Management, 37(1), p. 1 –
25.
133. Khandwalla P.N., Mehta K. (2004), ‗‗Design of corporate creativity‘‘, Vikalpa, Vol. 29 No. 1, p. 13 -28.
134. Klassen R.D.,McLaughlin C.P. (1996), ―The impact of env ironmental management on firm performance,
management science‖, INFORMS: Institute for Operations Research, Vol. 42 No. 8, p. 1199 -214.
135. Kloot L.,Martin J. (2000),‖Strategic Performance Management: A balanced approach to performance
management issues in loc al government‖, Management Accounting Research , 11, p. 231–251.
136. Konar S., Cohen M. (2001), „Does the market values Environmental Performance?‖, Review of
Economics and Statistics, 83(2), p. 281 -289.
137. Krajnc D.,Glavic P. (2005), ―How to compare companies on r elevant dimensions of sustainability‖,
Ecological Economics, Vol. 55, p. 551 -63.

50
138. Kueng, P., Krahn A.J.W.,(1999), „Building a Process Performance Measurement Systems: Some Early
Experience‖, Journal of Scientific&Industrial Research.
139. Kutucouglu K.Y., Hamali J., Sharp J.M. (2001), „A framework for managing maintenance using
performance measurement systems‖, International Journal of Operations & Production Management,
Bradford, Vol. 21, no. ½, p. 173 -195.
140. Lamani, J. (2006), „ Mesure de la performance hospitali ere: tentative d‗approche‖, Rabat, Maroc: Centre
de Documentation en Santé (CDS).
141. Lamond D. (2007), ―Corporate social responsibility: making trade work for the poor‖, Management
Decision, Vol. 45 No. 8, p. 1200 -1207.
142. Lamond D. (2008), ―Treading the lines between self -interest, cultural relativism and universal principles:
ethics in the global marketplace‖, Management Decision, Vol. 46 No. 8, p. 1122 -1131.
143. Langfiels -Smith K. (1997), „Management controls systems and strategy: A critical review‖, Accounting
Organization and Society, vol. 22, no. 2, p. 207 -232.
144. Lanoie P., Laplante B., Roy M. (1998), „Can Capital Markets create Incentives for Pollution Control‖,
Ecological Economics, 26, p. 31 -41.
145. Laplante B., Lanoie P. (1994), „The Market response to Environmen tal Incidents in Canada: A
Theoretical and Empirical Analysis‖, Southern Economic Journal, 60(3), p. 657 -672.
146. Lebas, M,, (1995), „Performance Measurement and Performance Management‖, International Journal of
Production, nr. 41, 1995.
147. Lebas, M. (1995),‖Comp tabilite de gestion: le defis de la prochaine decennia‖, Revue francaise de
comptabilile.
148. Lebas, M.,(1995), ―Oui, il faut définir la performance‖, Revue Française de Comptabilité, Nr. 226.
149. Lee H.L.,Billington C. (1992), ―Supply chain management: pitfalls and opportunities‖, Sloan
Management Review, Vol. 33, p. 65 -73.
150. Lee H. (2002), ―Aligning supply chain strategies with product uncertainties‖, California Management
Review, Vol. 44 No. 3, p. 105 -19.
151. Lloyd B. (2005), ―What is sustainability? The founder of g reen steps offers a working definition of the
biggest buzzword in the marketplace‖, DNR, Vol. 35 No. 32, p. 16.
152. Lorino, P., (1991), ― Le contrôle de gestion stratégique, La gestion par les activités‖, Dunod, Paris.
153. Lorino, P.,(2001), ― Le balanced scorecard revisite : dynamique strategique et pilotage de performance‖ ,
Colloque de l'Association Française de Comptabilité.
154. Lorino, P. (2002), „Metodes et pratiques de la performance. Le pilotage par les processus et les
competences‖, Editions d‘organisation , Pari s.
155. Mahieu F. (2002), „Triple Bottom Line Reporting‖, Groupe One, SEE Management Files.
156. Mahon J. F. (2002), ―Corporate reputation: A research agenda using strategy and stakeholder literature‖,
Business & Society, 41 (4), p. 415 -445.
157. Marcus A., Fremeth A. R. (2009), ‖Green management matters regardless‖, Academy of Management
Perspectives, 23 (3), p. 17 -26.
158. Margolis J. D.,Walsh J. P. (2001), ―People and profits? The search for a link between a company‘s social
and financial performance‖. Mahwah, NJ: Lawrence Er lbaum.
159. Martinet V., (2010) „A characterisation of sustainability with indicators‖, Journal of Environmental
Economics and Management, p.4.
160. Marr, Bernard (2004), „Business Performance Management: Current State of The Art. Research
Report‖, Cranfield Schoo l of Management and Hyperion.
161. Maskell, B. (1992), „Performance measurement for world class manufacturing‖, Corporate Controller
(COP), January –February, p. 44 –48.
162. Mathews, M. R., (2000) ―The Development of Social and Environmental Accounting Research 1995 –
2000‖.
163. Mattingly J. E., Berman S. L. (2006), ―Measurement of corporate social action: Discovering taxonomy
in the Kinder Lydenburg Domini ratings data‖, Business & Society, 45 (1), p. 20 -46.

51
164. Mathiyalakan S.,Chung, C. (1996), ‗‗A DEA approach for evaluating quality circles‘‘, Benchmarking for
Quality Management & Technology, Vol. 3 No. 3, p. 59 -70.
165. Matiș D., Bonaci C., Ienciu A. (2008), „Conceptual Framewoek for Developing an Integrated and Self
Sustainable Model Regarding Financial Reporting within Romanian Entities‖, International Journal of
Business Research , vol. 8., p. 125 -136.
166. Mavrinac S, Siesfeld G. A.(1999) – ―Mesurer l‘immateriel: une entreprise delicate‖ (―Problemes
economiques‖ no. 2629) .
167. McGuire, J.B., Sundgren, A. and Schneeweis, T. (1988), ―C orporate social responsibility and firm
financial performance‖, Academy of Management Journal, Vol. 31, p. 854 -72.
168. McWilliamsA., Siegel D., (2001), „Corporate Social responsibility:A Theory of the Firm Perspective‖,
Academy of Management Review, vol. 26, n o.1, p.117 -127.
169. Meyer, M.W., Gupta, V., (1994), ―The performance paradox‖, Research in Organizational Behaviour,
Greenwich CT:JAI Press, nr. 16., 309 -369.
170. Meyer, Marshall W., (2005), „Can Performance Studies Create Actionable Knowledge if We Can‘t
Measure the Performance of the Firm?‖, Journal of Management Inquiry, Vol. 14, No. 3.
171. Mironiuc M. (2009), ―Analiza financiara versus analiza extra -financiara in masurarea performantelor
intreprinderii durabile‖, Supliment of Theoretical and applied economics Revu e, Bucharest.
172. Mitnick B.M. (2000), „Commitment, Revelation and the testaments of Belief: The Metrics of
Measurement of Corporate Social Performance‖, Business &Society, vol. 39, no. 4, p. 419 -465.
173. Morgan C. (2004), ―Structure, speed and salience: performan ce measurement in the supply chain‖,
Business Process Management Journal, Vol. 10 No. 5, p. 522 -36.
174. MonevaJ.M., Archel P., Correa C. (2006), ―GRI and camouflaging of corporate unsustainability‖,
Accounting Forum, vol. 30, p. 121 -137.
175. Moneva, J.M. and Ortas , E. (2008), ―Are stock markets influenced by sustainability matter? Evidence
from European companies‖, International Journal of Sustainable Economy, Vol. 1, p. 1 -16.
176. Moneva, J.M., Rivera, J. and Munoz, M.J. (2007), ―The corporate stakeholder commitment an d social
and financial performance‖, Industrial Management & Data Systems, Vol. 107, p. 84 -102.
177. Morin, Savoie (2000), „ Représentations de l'efficacité organisationnelle: développements récents‖ ,
Revue psycologica, nr.27.
178. Morin, .E.M., Audebrand.L.K. (2003) , „Organizational performance and meaning of work : correcting
for restricted range‖ . Sao Paulo: 3ème congrès du Ibero Academy of Management.
179. Morimoto R., Ash G., Hope C.( 2005), „ Corporate Social Responsibility Audit: From Theory to
Practice‖ , Journal o f Business Ethics, vol. 62, no. 4, p. 315 – 325.
180. Movahedkhah, M., Barillot, P., Thiel, D. (2005), „ Modèle conceptuel causal de la performance de
systèmes industriels.‖, Paris: 6ème Congrès Européen de Science des Systèmes, Union Européenne de
Systémique.
181. Munteanu V., Ștefea P., Pirtea M., Pantea M.I, (2005), „Corporate Social Responsibility – based
sustainable development‖ – The Fifth International Symposium of the Romanian Regional Science
Association „PARTNERSHIP FOR REGIONAL DEVELOPMENT‖ Timisoara, 10 – 11 Iunie 2005.
182. Neely A.D. (2005), ―The evolution of performance measurement, developments in the last decade and a
research agenda for the next‖, International Journal of Operations & Production Management, Vol. 25
No. 12, p. 1264 -77.
183. Neely A.D., Adams C., Crowe P. (2001), ―The performance prism in practice‖, Measuring Business
Excellence, Vol. 5 No. 2, p. 6 -12.
184. Neely A.D., Gregory M.,Platts K. (1995), ―Performance measurement system design: a literature review
and research agenda‖, International Journal of Operations & Production Management, Vol. 15 No. 4, p.
80-116.
185. Nistor I ., Pintea M. O ., Ulici M. (2010), "The Implications Of The Global Crisis On The Financial
Performances Of The Romanian Banking System," Analele Stiintifice ale Universitatii "Alexandru I oan
Cuza" din Iasi – Stiinte Economice, Alexandru Ioan Cuza University, Faculty of Economics and
Business Administration, vol. 2010, p. 149 -160.

52
186. Nistor I., Ulici M., Pintea M.O. (2009), "The global financial crisis and its implications on the
Romanian bank ing systems," Finante – provocarile viitorului (Finance – Challenges of the Future),
University of Craiova, Faculty of Economics and Business Administration, vol. 1(9), p.160 -167.
187. Nistor I., Pintea M -O.(2010), “Measuring Performance – A Responsability of t he Modern
financial Management‖, Conferința internațională Globalization and Higher Education in
Economics and Business Administration, Editor: Dinu Airinei, Carmen Pintilescu, Ovidiu
Stoica, Olesia Lupu, Alin Marius Andries, Mircea Asandului, Iași, 2010, p.436 -450.
188. Nistor I., Pintea M. -O, Ulici M. (2009), “The International Financial Crisis and the Challanges
for the Romanian Capital Market‖, Conferința internațională The Financial and Economic
Crisis. Causes, Effects and Solutions, 26 -28 Martie 2009, Cluj -Napoca, Editor: Gheorghe
Ciobanu, Liviu Deceanu, ISBN 978 -606-504-072-4, 2009, p. 210 -216.
189. O‘Donnell F.J., Duffy A.H.B. (2002), ‗‗Modeling design development performance‘‘, International
Journal of Operations and Production Management, Vol. 22 No. 11, p. 1198 -221.
190. Orlitzky M., Schmidt F.L., Rynes S.L. (2003), ―Corporate social and financial performance: A meta –
analysis‖, Organization Studies, 24, p. 403 –441.
191. Orlitzky M. (2006), ―Links between corporate social responsibility and corporate financial performa nce:
Theoretical and empirical determinants‖. J. Allouche (Ed.), ― Corporate social responsibility‖, Vol. 2:
Performances and stakeholders (Vol. 2, p. 41 -64). London, UK: Palgrave Macmillan.
192. Orlitzky M. (2008), ―Corporate social performance and financial pe rformance: A research synthesis‖, A.
Crane, A. McWilliams, D. Matten, J. Moon, & D. Siegel (Eds.), The Oxford handbook of corporate
social responsibility (pp. 113 -134). Oxford, UK: Oxford University Press.
193. Orlitzky M., Schmidt F. L., Rynes S. L. (2003), ―C orporate social and financial performance: A meta –
analysis‖ Organization Studies, 24 , p.403 -441.
194. Otley, D., (1999), ―Performance Management: A Framework for Management Control Systems
Research‖, Management Accounting Research, nr. 10.
195. Otley, D., Fakiolas, A. (2000), "Reliance on accounting performance measures: dead end or new
beginning?", Accounting, Organizations and Society , Vol. 25 No.4/5, p.497 -510.
196. Otley, D ., (2002), „Measuring perform ance: the accounting perspective', in Business Performance
Measurement: Theory and Practice „ , (eds) Neely A, Cambridge University Press, Cambridge, pp 3-21,
ISBN: 0 -521-80342 -X.
197. Palazzi M.,Starcher G., ― Corporate Social Responsibility and Business Succes s‖, The European Baha‘i
Business Forum, Paris, France, 1997, revised 2006, p. 9,
http://www.ebbf.org/fileadmin/pdfs/publications/responsibility -success.pdf .
198. Palmer K ., Oates W., Portney P. (1995), „Tightening Environmental Standards: The Benefit -Cost or the
No-Cost Paradigm‖, Journal of Economic Perspectives, 9(4), p. 119 -132.
199. Panwar R., Rinne T., Hansen E.,Juslin, H. (2006), ―Corporate responsibility: Balancing econo mic,
environmental, and social issues in the Forest Products Industry‖, Forest Products Journal, 56 (2), p. 4 –
12.
200. Paranjape B., Rossiter M., Pantono V. (2006), ―Performance measurement systems: successes, failures
and the future – a review‖, Measuring Busin ess Excellence, Vol. 10 No. 3, p. 4 -14.
201. Păunescu, C. (2006), „Îmbunătățirea continuă a calității: indicatori de performanță‖, Calitate și
Management, Nr.1, anul 5, Ianuarie
202. Peterson D. K. (2004), ―The relationship between perceptions of corporate citizensh ip and organizational
commitment‖, Business & Society, 43 (3), p. 296 -319.
203. Pearce, D., Markandya A., Barbier E.B., (1989), ―Blueprint for a green economy‖, Earthscan
Publications, London.
204. Petrisor A. (2002), ―Dezvoltarea durabilă: definiții și istoric‖,
www.geocities.com/a_petrisor/Papers/DD2003.pdf .
205. Pesqueux Y. (2002), „Organisations: modeles et representations‖, Presses Universitaires de France,
Collection Gestion, Paris, pg. 397.

53
206. Pintea M.-O., Achim M. -V., (2010),"Performance – An Evolving Concept," Annals of University of
Craiova – Economic Sciences Series, University of Craiova, Faculty of Economics and Business
Administration, vol. 2(38), pages 12.
207. Pintea M.O ., Nistor I., (2010), "Cor porate Social Responsibility – The Romanian Case Study," Ovidius
University Annals, Economic Sciences Series, Ovidius University of Constanța, Faculty of Economic
Sciences, vol. 0(1), p. 336 -341.
208. Pintea M.O , Achim M.V. (2010), „The need of extra -financial measures of performance in the
context of sustainable development‖ , Revista Economica, B, 6(53), vol. 1, Sibiu, p. 197 -204.
209. Pintea M -O., Achim M -V. (2010), „Performance – An Evolving Concept‖, Analele
Universității din Craiova, Seria Științe Economice, CNC SIS B+, vol. 2(38), 2010, p. 1 -12,
ISSN: 1223 -365X, CEEOL, RePEc, http://ideas.repec.org/a/aio/aucsse/v2y2010i12p82 -93.html .
210. Pirtea M., Milos L. (2009), "Foreign direct investment as a lead driver for sustainable development in
Romania?," Annals – Economy Series, Constantin Brancusi University, Faculty of Economics, vol. 3, p.
265-272.
211. Pirtea M., Nicolescu C., Botoc C. (2009), "Corporate strategies during the global crisis," Finante –
provocarile viitorului (Finance – Challenges of the Future), University of Craiova, Faculty of Economics
and Business Administration, vol. 1(9), p. 76 -80, May.
212. Pirtea M., Nicolescu C., Botoc C. (2009),"The Role Of Strategic Planning In Modern Organizations, "
Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica, Faculty of Sciences, "1 Decembrie 1918"
University, Alba Iulia, vol. 2(11), p 40.
213. Pirtea M.,Botoc C.,Nicolescu C. (2010), "The Impact Of Financing Policy On The Company‘s Value,"
Annals of Faculty of Eco nomics, University of Oradea, Faculty of Economics, vol. 1(1), p. 388 -393.
214. Pirtea M.,Dima B.,Milos L.R.(2009),"The companies financial architecture and the market values: is
there an interlinkage ? The case of Bucharest Stock Exchange,"MPRA Paper 20084, Un iversity Library
of Munich, Germany.
215. Porter M., Van der Linde C. (1995), ―Green and competitive: ending the stalemate‖, Harvard Business
Review, Vol. 73, p. 120 -34.
216. Porter M. E.,Kramer, M. R. (2006), ―Strategy & society: The link between competitive advant age and
corporate social responsibility‖, Harvard Business Review, 84 (12), p. 78 -94.
217. Prasad B. (1998), ‗‗A method for measuring total value towards designing goods and services‘‘,The
TQM Magazine, Vol. 10 No. 4, p. 258 -75.
218. Prahad C.K., Hamel G. (1994) „Str ategy as a field of study: Why search for a new paradigm?‖, Strategic
Management Journal, Summer Special Issue, 15, p. 5 -16.
219. Putnam D. (2002), „ISO 14031: Environmental performance Evaluation‖, CEA, Altech Environmental
Consulting Ltd., Draft Submitted to Confederation of Indian Industry for publication in Their Journal,
septembrie 2002.
220. Reynaud, E., (2003), ― Développement durable et entreprise: vers une relation symbiotique‖, Journée
AIMS, Atelier développement durable ESSCA Angers, p.1 -15.
221. Riordan C. M., Gatewood R. D., Bill J. B. (1997), ―Corporate image: Employee reactions and
implications for managing corporate social performance‖, Journal of Business Ethics, 16 (4), p. 401 -412.
222. Ridgway V.F. (1956), ―Dysfunctional consequences of performance measurement s‖, Administrative
Science Quarterly, Vol. 1 No. 2, p. 240 -7.
223. Rowley T.,Berman S. L. (2000), ―A brand new brand of corporate social performance‖, Business &
Society, 39 (4), p. 397 -418.
224. Rothenberg S., Schenk B.,.Maxwell J. (2005), ―Lessons from benchmarking environmental performance
at automobile assembly plants‖, Benchmarking: An International Journal, Vol. 12 No. 1, p. 5 -16.
225. Rolstadas A. (1998), ‗‗Enterprise performance measurement‘‘, International Journal of Operations and
Production Management, Vol. 18 N os 9/10, p. 989 -99.
226. Sainsaulieu (1987), „ Sociologie de l‗organisation de l‗entreprise‖, Presse de la Fondation Nationale des
Sciences Politiques & Daloz.

54
227. Sarkis, J., Meade, L. and Presley, A. (2006),‖An activity based management methodology for evaluating
business processes for environmental sustainability‘‘, Business Process Management Journal, Vol. 12
No. 6, p. 751 -76.
228. Savall H.,Zardet V. (2001), „ Evolution des outils de contrôle et des criteres de performance, face aux
defis de changement strategique de s entreprises‖, 22ème Congrès de l‟Association Française de
Comptabilité.
229. Schaltegger S., Wagner M. (2006), ―Current Trends in Environmental Cost Accounting – and ist
interaction with eco -efficiency performance measurement and indicators‖, Eco -efficiency i n industry an
science, vol 18, p. 45 -63.
230. Sethi S.P. (1975), „Dimensions Of Corporate Social Performance:An Analytical Framework‖, California
Management Review, vol 17, no.3, p.58 -64.
231. Shaw, A. (1999), „Guide to Performance measurement and non -financial indi cators‖,
http://www.fpm.com , Mattison Public Relations, the foundation for performance management.
232. Sharma, S. (2000), ‗‗Managerial interpretations and organizational context as predictors of corporate
choice of environmenta l strategy‘‘, Academy of Management Journal, Vol. 43 No. 4, p. 681 -97.
233. Sharma, S. and Vredenburg, H. (1998), ‗‗Proactive corporate environmental strategy and the
development of competitively valuable organizational capabilities‘‘, Strategic Management Jour nal, Vol.
19 No. 8, p. 729 -54.
234. Sink, D.S., (1991), „The role of measurement in achieving world class quality and productivity
management‖, Industrial Engineering, June.
235. Sink P.E. (1986), „Performance and productivity measurement: the art of developing crea tive score
boards‖, Industrial Ingineer, January, p.86 -90.
236. Siegel D. (2009), ―Green management matters only if it yields more green: An economic/ strategic
perspective‖, Academy of Management Perspectives, 23 (3), p.5 -16.
237. Stanwick P., Stanwick S. (1998), „ The relationship Between Corporate Social Performance and
Organizational Size, Financial Performance and Environmental Performance: An Empirical
Examination‖, Journal of Business Ethics, 17, p. 195 -204.
238. Suciu M.C., Suciu N. (2007), ―Dezvoltarea sustenabilă – problemă cheie a secolului XXI‖, Buletinul
AGIR, numărul 1(2007), ianuarie -martie, p.124.
239. Supizet J. (2002), „ Total Balanced Scorecard, un pilotage aux instruments ”, L‟Informatique
Professionnelle, nr. 209.
240. Székely F., Knirsch M. (2005), ―Responsible Lea dership and Corporate Social Responsibility‖Metrics
for Sustainable Performance‖, European Management Journal, Vol. 23, No. 6, p. 628 -647, Oxford, UK.
241. Tabără N., Horomnea E., Nută M., Dicu R., (2007), ―Considerații privind performanța globală a
întreprind erii‖, Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor, No. 8.
242. Tapinos, E. Dyson, R.G. Meadows, M., (2005), „The impact of performance measurement in strategic
planning‖, International Journal of Productivity and Performance Management, Vol. 54, No. 5 -6.
243. Taticchi P., Balachandran K., Botarelli M.,Cagnazzo, L. (2008), ‗‗Performance measurement and
management for small and medium enterprises: an integrated approach‘‘, Journal of Applied
Management and Accounting Research, Vol. 5 No. 2, p. 57 -72.
244. Taticchi P., Tonelli F.,Cagnazzo L.(2010), ―Performance measurement and management: a literature
review and a research agenda‖, Measuring Business Excellence,vol. 14, no.1, p. 4 -18, Emerald Group
Publishing Limited, ISSN 1368 -3047
245. Trapp, R. (2009), ―Corporate social responsibility is vital for business survival‖, The Independent.
246. Trung D., Kumar S. (2005), ―Resource use and waste management in Vietnam hotel industry‖, Journal
of Cleaner Production, Vol. 13 No. 2, p. 109 -16.
247. Valand T., Heide M. (2005), ―Corporate Socia l Responsiveness: Exploring the Dynamics of ―Bad
Episodes‖, in European Management Journal, Vol. 23, Issue 5, Oct., p. 495 -506 .
248. Vandermerwe S.,Oliff M. D. (1990), ―Customers drive corporations green‖, Long Range Planning,
23(6), p. 10 -16.

55
249. Vallerand J., Mo ntreuil B., Caron D., Renaud J. (2003), „Radar d‘objectifs et indicateur de performance,
de la theorie a l‘action: une enquete sur les PME technologiques manufacturieres quebecoises, un nouvel
outil d‘analyse stratégique : les radars d‘objectifs‖ Proceedin g of the 20ième Annual Conference of the
Canadian Council on Small and Medium Enterprise. Victoria, Colombie -Britanique, Novembre 2003.
250. Vasanthakumar, N.B. (1999), ―Does environmental compliance pay‖, Environmentalist, Vol. 19, p. 337 –
42.
251. Vitale M.R., Mav rinac S.C., Hauser M. (1994), „New process/financial scorecard: A strategic
performance measurement system‖, Planning Review, July -August, 12 -16, p. 44.
252. Vu, H. (2004)., „ Un concept de performance des cabinets d‗audit légal: approche stakeholders‖, Centre
d‘ Etudes et de Recherches en Management de Touraine.
253. Wagner J. (2007), „Strategic Performance Measurement and Compensation Systems in the Czech
Republic (Empirical Study)‖, European Financial and Accounting Journal, No. 3 -4.
254. Wagner J. (2009), „Measuring Pe rformance – Conceptual Framework Questions‖, European Research
Studies Journal, Volume XII, Issue 3.
255. Wartick S., Cochran P. (1985), „The Evolution of the Corporate Social Performance Model‖, Academy
of Management Review, 10, p. 758 -769.
256. Weber M. (2008), „T he Business Case for Corporate Social Responsibility: A Company – Level
Measurement Approach for CSR‖, European Management Journal, Vol. 26, Issue 4, Pergamon -Elsevier
Science Ltd., Amsterdam, Netherlands, p.250.
257. Wegmann G. (1999). „ Les tableaux de bord st ratégiques : analyse comparative d‗un modèle nord –
américain et d‗un modèle suédois. Cahier de recherche IAE Paris – GREGOR‖ , Paris, Université de
Paris 1 Panthéon – Sorbonne, Vol 11 -99.
258. Whitehouse L.( 2006), „ Corporate Social Responsibility: Views from the Frontline‖ , Journal of Business
Ethics, vol. 63, no. 3, p. 279 -296.
259. Wisner J.D., Fawcett S.E. (1991), „Link firm strategy to operating decisions through performance
measurement‖, Production and Inventory Management Journal, 3, p.5 -11.
260. Wood D.A. (1991a), „ Corporate Social Performance Revisited‖, Academy of Management Review, vol
16, no. 4, p.691 -718.
261. Wood D.A (1991b), „Social Issues in Management:Theory and Research in Corporate Social
Performance‖, Journal of Management, 17, p. 383 -406.
262. Wood, D.J. (2008), ―Corporate responsibility and stakeholder theory: callenging the neoclassical
paradigm‖, in Agle, B.R., Donaldson, T., Freeman, R.E., Jensen,M.C., Mitchell, R., Wood, D.J. (2008),
―Dialogue: towards a superior stakeholder theory‖, Business Ethics Quarterly Vol. 18, pp. 153 -90.

C. ALTE SURSE

1. COM 366: Livre vert – Promouvoir un cadre europeen pour la responsabilite sociale des enterprises,
Commission europeene, Bruxelles, juillet 2001.
2. EFQM (European Foundation for Quality Management) (1999), The Excellen ce Model, EFQM,
Brussels.
3. European Commission (2001), EU Sustainable Development Strategy,
europa.eu.int/comm/sustainable/pages/strategy_en.htm.
4. Global Reporting Initiative (2002), Sustainability Reporting Guidelines, Amsterdam, Netherlands.
5. Global Reporti ng Initiative (2006), Sustainability Reporting Guidelines, Amsterdam, Netherlands.
6. Global Reporting Initiative (2011), Sustainability Reporting Guidelines, Amsterdam, Netherlands.
7. National Board of Certified Public Accountants (Consiglio Nazionale dei Dott ori Commercialisti e degli
Esperti Contabili) (CNDCEC) (2009), Il glossario economico ambientale e di sostenibilità , Commissione
Consultiva in ―Consulenza Ambientale‖, Rome: CNDCEC.
8. Sustainable Washington (2008), ―What does sustainability mean?‖, availabl e at: www.ecy.wa .
gov/sustainability/more_defns.htm.
9. United Nations (1989), United Nations Bruntland Commission.

56
10. United nations Environmental Program (1997), www. unep.com.
11. World Commission on Environment and Development ( 1987), Our Common Future, Oxford University
Press.
12. World Commission on Environment and Development (2006), GRI Guidelines, Oxford University Press.
13.
14. ***,www.dexonline.ro
15. ***,www.fpm. com
16. ***,www.globalreporting.org
17. ***,www.iso.org
18. ***,www.memoireonline.free.fr
19. ***,www.performancezoom.com
20. ***,www.rsc.ro
21. ***,www.en.wikipedia.org
22. ***, www.un.org