http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2012-06-12-12503073-0-religie-cultul-ortodo… % 2 Cuvinte# 190… [618253]
% 2
Cuvinte# 367
http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2012-06-12-12503073-0-religie-cultul-ortodo…
% 2
Cuvinte# 190
http://economice.ulbsibiu.ro/images/fisiere/licenta/2017/regulament_licenta_disertatie_201…
% 1
Cuvinte# 236
http://poartaintregeneratii.blogspot.com/
[Toggle alte surse:]
[Toggle alte surse:]
Plagiarism Detector
v. 1020 – Originality Report:
Analyzed document: 01.08.2017 15:40:36
"LUCRARE GRAD I _Prof. Chis Ion_2017.docx"
Licensed to:
Raport originalitate generat de versiunea Demo neînregistrată!
Warning: Demo Version – reports are
incomplete!
To get full version, please order the
software:
Relation chart:
Distribution graph:
Comparison Preset: Rewrite. Detected language: Romanian
Top sources of plagiarism:
Processed resources details:
79 – Ok
/
4 – Failed
Important notes:
Wikipedia:
Google Books:
Ghostwriting services:
Anti-cheating:
id:
1
Plagiarism detected:
0,03%
http://economice.ulbsibiu.ro/images…
+ 2 more resources!
id:
2
Quotes detected:
0,01%
of this doc is quoted by quote signs:
id:
3
Plagiarism detected:
0,02%
http://economice.ulbsibiu.ro/images…
+ 2 more resources!
id:
4
Plagiarism detected:
0,05%
http://economice.ulbsibiu.ro/images…
+ 2 more resources!
id:
5
Quotes detected:
0,01%
of this doc is quoted by quote signs:
id:
6
Plagiarism detected:
0,02%
http://economice.ulbsibiu.ro/images…
+ 2 more resources!
Wiki Detectat!
[nu a fost detectat]
[nu a fost detectat]
[nu a fost detectat]
Excluded Urls:
Included Urls:
Detailed document analysis:
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA
„LUCIAN BLAGA”
DIN SIBIU
FACULTATEA
DE TEOLOGIE ”ANDREI ȘAGUNA”
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I
Coordonator științific:
Candidat: [anonimizat]. Prof. Dr. Pavel Aurel
Chiș Ion
Sibiu, 2017
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA
„LUCIAN BLAGA”
DIN SIBIU
FACULTATEA
[
Incomplete report data
! Please
purchase
the software to get complete Report!]
Warning: Demo Version – reports are incomplete!
To get full version, please order the software:
DE TEOLOGIE ”ANDREI ȘAGUNA”
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC
”VALORIFICAREA PEDAGOGICĂ A TRADIȚIILOR ȘI OBICEIURILOR CU CARACTER
RELIGIOS”
Coordonator științific:
Candidat: [anonimizat]. Prof. Dr. Pavel Aurel
Chiș Ion
Sibiu, 2017
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………………………….
CAPITOLUL 1 . CADRUL
TEORETIC…………………………………………………………
1. 1. Tradiție, tradiții și obiceiuri
creștine……………………………………………………………
1. 1. 1. Rolul Sfintei Tradiții în transmiterea adevărurilor de
credință……….
1. 1. 2. Deosebirea dintre Sfânta Tradiție și tradițiile cu caracter religios…..
1. 2. Biserica Ortodoxă
Română promotoarea tradițiilor religioase…………………………
1. 2. 1. Contribuția sărbătorilor religioase în
cultivarea și păstrarea tradițiilor
religioase………………………………………………………………………………………………
1. 2. 2.
Aspectele etice ale tradițiilor religioase …………………………………….
1. 3. Cultura tradițională în noua programă
școlară pentru disciplina Religie cultul-
ortodox, ciclul primar și
gimnazial……………………………………………………………..
1. 4. Elemente ale culturii populare valorificate în activitatea
didactică a profesorului de religie ………………………………………………………………………………………
1. 4. 1. Tradiții și
obiceiuri legate de Nașterea Domnului și Botezul Domnului
utilizate în activitatea
didactică…………………………………………………………………..
1. 4. 2. Tradiții și obiceiuri legate de Învierea Domnului
utilizate în activitatea didactică …………………………………………………………………………………………………….
1. 5.
Caracterizarea psihologică a elevului……………………………………………………………
CAPITOLUL 2: OBIECTIVELE ȘI
METODOLOGIA CERCETĂRII………………..
2. 1. Proiectarea activității de
cercetare……………………………………………………………..
2. 2. Scopul și obiectivele
cercetării……………………………………………………………………
2. 3. Ipotezele
cercetării…………………………………………………………………………………….
2. 4. Metode de
cercetare………………………………………………………………………………….
2. 4. 1. Metoda
observației………………………………………………………………………..
2. 4. 2. Jocul de rol
………………………………………………………………………
2. 4. 3. Teatrul religios
2. 4. 4 .
Interviul………………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL 3: REZULTATELE
CERCETĂRII………………………………………………..
CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………..
ANEXE……………………………………………………………………………………………………………
INTRODUCERE
Educația
religioasă contribuie fundamental la desăvârșirea caracterului religios-moral și la conturarea personalității
religioase a omului. Aceasta se realizează de timpuriu cu ajutorul unor insituții fundamentale ale societății
precum: familia, școala și biserica. Cele trei instituții se întrepătrund, biserica completând opera educativă și de
formare spirituală începută de părinți și continuată în școală. Educația religioasă are în centru Persoana
Mântuitorului Iisus Hristos, Pedagogul prin excelență și modelul absolut pentru profesorul de religie.
În contextul
reformelor actuale care se derulează în învățământul românesc, putem spune că s-a conturat o nouă viziune și
abordare a disciplinei Religie, prin elaborarea unor noi programe școlare începând cu anul 2013, centrate pe
competențe și pe dezvoltarea profilului de formare a elevului. Noua programă școlară face trimitere și la tradițiile
și obiceiurile religioase parte a culturii populare prin explorarea activă a unor elemente din viața de zi cu zi.
Oferta flexibilă a programei școlare permite cadrului didactic să-și completeze procesul formativ al elevilor cu
diferite activități de învățare la clasă sau prin activități extrașcolare. Ora de Religie nu înseamnă numai
activitatea obișnuită a profesorului cu elevii în sala de clasă. Prin specificul ei, educația religioasă permite
organizarea unor contexte variate de învățare, care să-i motiveze pe elevi pentru participarea activă și să le
susțină interesul pentru domeniul Religiei.
Profesorul de religie și elevii pot desfășura activități de învățare și în
contexte noformale (extrașcolare) …….
Comportament…………………….
CAPITOLUL 1. CADRUL TEORETIC
1. 1.
Tradiție, tradiții și obiceiuri creștine
Termenul de tradiție este întâlnit atât în Biserică dar și în cultura națională a
poporului român. Într-o definiție de dicționar prin tradiție se înțelege ”un ansamblu de concepții, de obiceiuri, de
datini și de credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se
transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică”.
transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică”.
Obiceiurile sunt par te integrantă a culturii populare, care prin repetiția aceleiași acțiuni, conduc spre formarea
unor deprinderi fizice, morale sau intelectuale. Obiceiul se ghidează după o lege nescrisă a unei comunități,
transmis din generație în generație și devenit statornic prin tradiție. Repetarea unei acțiuni cu caracter tr
adițional de către o comunitate cu specific tradițional care respectă toate criterile de autenticitate, devine obicei.
1. 1.
Rolul Sfintei Tradiții în transmiterea adevărurilor de credință
Cele două izvoare de păstrare și de
transmitere a Revelației divine supranaturale sunt: Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Sfânta Tradiție are
aceeași valoare dogmatică cu Sfânta Scriptură și reprezintă memoria vie a Bisericii după cum spune V. Lossky.
În concepția teologului român Dumitru Stăniloa e, Sfânta Scriptură este ”expresia scrisă a Revelației împlinite
în
Hristos”
(p.53)
iar Tradiția actualizează conținutul Scripturii fără să-l altereze, ”fiind ea însăși o aplicare și o
aprofundare continuă a conținutului ei”
(D. Stăniloae, 2003, p. 59). Sfânta Tradiție contribuie semnificativ la
manifestarea Duhului Sfânt în lume, la desăvârșirea morală și spirituală a credincioșilor.
Rolul Sfintei Tradiții
este de a păstra, a conserva și a transmite adevărurile de credință, nemodificate, așa cum au fost ele alcă tuite
începând cu Tradiția apostolică și mai apoi de Sfinții Părinți.
Același Dumitru Stăniloae spune că ”Tradiția are
rolul de a pune și de a ține generațiile succesive de creștini în legătură cu Hristos prin faptul că ea este în
esență atât invocare a Duhului lui Hristos (epicleză în sens larg), cât și primirea Duhului Sfânt”. Toate
adevărurile exprimate și scrise în Sfânta Scriptură își descoperă sensul și pot fi interpretate prin Sfânta Tradiție.
Tradiția oferă comunității eclesiale conținutul original al Scripturii.
Dar Sfânta Tradiție nu se poate manifesta și
exprima înafara Bisericii, pentru că Duhul Sfânt care lucrează prin Tradiție coboară în interiorul Bisericii. Există
o comunicare reciprocă între Biserică și Tradiție, putând spune că începuturile lor sunt identice, ”Biserica începe
cu Tradiția, Tradiția începe cu Biserica” . Sfânta Tradiție se face cunoscută prin Biserică, locul unde este
înțeleasă și exprimată iubirea lui Dumnezeu față de întreaga creație (Efeseni 3, 10). În Biserică , credincioșii
intră în comuniune cu Dumnezeu, primesc harul și darurile Duhului Sfânt pe care le folosesc în viața personală.
Pe de altă parte, Tradiția este ”matricea” în care iau naștere și sunt concepute Scripturile spune teologul Jhon
Breck , iar Biserica este locul în care iau nașt ere scrierile canonice ale Noului Testament. Duhul Sfânt este
Persoana divină care unește și exprimă un singur adevăr prin cele trei entități, iar lucrarea lor se adresează
comunității de oameni care cred în Revelație, adică în Persoana Domnului Iisus Hristos. Comunitatea
credincioșilor, mădularele Bisericii (Efeseni 5, 30), au datoria de a primi Sfânta Tradiție și de a nu interveni în
conținutul acesteia. Tot conținutul Sfintei Tradiții se referă la Persoana lui Hristos, prin care Sfânta Treime s-a
revelat oamenilor, atât cât li se putea, pentru ca prin harul divin și prin dobândirea virtuților, omul să ajungă la
sfințenia vieții , adică la ”starea bărbatului desăvârși” (Efeseni 4, 13).
1. 2 . Deosebirea dintre Sfânta Tradiție și
tradiții le cu caracter religios
Conceptual în Biserică întâlnim expresia Sfânta Tradiție. Este numită Sfântă pentru
că
esența ei este Însuși Dumnezeu Cel Întreit în Persoane, Izvorul sfințeniei așa cum ne spune Sfântul Apostol
Petru, ”Fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt” (I Petru 1, 16)
dar și pentru a o deosebi de celelalte tradiții . Prin Sfânta
Tradiție nu primim doar adevăruri de credință ci primim și harul divin necesar omului spre mântuire. Tradiția
Bisericii răsăritene nu este una simplă, ci una complexă și cuprinde:
definițiile celor șapte sinoade ecumenice;
scrierile inspirate ale Sfinților Părinți;
monumente de arhitectură și artă sacră;
cărțile de slujbă în care sunt
cuprinse Sfintele Taine,
toate slujbele și rânduielile cultului răsăritean;
Toate acestea sunt mijloace harice prin
care omul Îl descoperă pe Dumnezeu, poate ajunge la cunoașterea Lui și la îndumnezeirea firii sale.
Tradițiile
populare cu caracter religios se exprimă și ele în jurul Bisericii și sunt practicate de credincioși. Acestea nu au
în conținutul lor adevăruri dogmatice și nici nu se transmite prin ele harul Duhului Sfânt.
Tradițiile sunt expresia
trăirilor creștine ale credincioșilor. Ele însumează valori creștine, religios-morale, care ajută omul în formarea
personalității religioase. Au caracter religios pentru că au strânse legături cu
sărbătorile creștine, cu
viața
religioasă, cu viața Bisericii, iar cei care le practică sunt membri ai aceleiași comunități.
Punctul comun al Sfintei
Tradiții și al tradițiilor este Hristos. Spre deosebire de Sfânta Tradiție, tradițiile populare cu caracter religios sunt
adevărate jaloane după care credincioșii se conduc în viața spirituală, ele sunt repere sacre din care omul
descoperă cum poate convețui cu semenii. Tradițiile sunt degetele întinse ale Bisericii înspre credincioși, sunt
începutul descoperirii h arului Duhului Sfânt primit din Sfânta Tradiție
în Biserică . Nu toate tradițiile folosesc
spiritual omului, unele fiind păgâne contravin învățăturii creștine. De aceea este nevoie de o selecție în ceea ce
privește conținutul exprimat prin acestea.
Biserica este locul în care sunt fructificate și păstrate Sfânta Tradiție și
tradițiile religioase. Însă trebuie să spunem că tradițiile religioase sau cultice se deosebesc de tradițiile populare
cu caracter religios. Primele se referă la anumite practici prin care se exprimă cultul divin iar tradițiile populare
cu caracter religios sunt obiceiuri din popor de factură folclorică asimilate de Tradiția Bisericii. În primul caz
putem exemplifica prin practicarea semnului Sfintei Cruci, un obicei creștin transmis în Biserică iar în al doilea
caz exemplificăm prin obiceiul colindatului asimilat foarte bine de creștini.
Atât Sfânta Tradiție cât și tradițiile
populare cu caracter religios privesc viața Bisericii și se adresează tuturor membrilor ei: copii, tineri și adulți.
Biserica, Sfânta Tradiție și tradițiile nu exclud pe copii din viața activă a acestora. Dimpotrivă, copii i și tinerii
sunt chemați
să primească harul divin încă de la naștere.
Copilul Îl primește pe Hristos în viața sa prin Taina
Sfântului Botez și astfel el progresează în viața duhovnicească.
Deasemenea copii i și tinerii pun în practică
diferite obiceiuri, își formează deprinderi și aptitudini desprinse din viața tradițională a comunităților din care fac
parte. Copii i și tinerii contribuie semnificativ la păstrarea și transmiterea tradițiilor autentice de la o generație la
alta, în diferite contexte temporale, demografice, sociale sau geografice.
Dacă Sfânta Tradiție prin conținutul ei
este absolut necesară omului în realizarea comuniunii cu Dumnezeu, tradițiile
populare cu caracter religios
nu
sunt absolut necesare
în viața duhovnicească , de aceea ele sunt practicate sporadic din dragostea oamenilor
față de tradiție, de folclor, de autentic și pot produce modificări comportamentale individuale sau de grup. Nu toți
oamenii se pliază pe formatul acestora, de aceea Biserica poate veni cu alternative în apropierea credincioșilor
de viața Bisericii. Spre exemplu , înafara ritualurilor liturgice, se pot desfășura activități de catehizare a
credincișilor, conferințe, vizionare de filme, pelerinaje, tabere creștine pentru copii , proiecte de susținerea
familiei tradiționale, etc.
Tradițiile și obiceiurile populare sunt în mare măsură de proveniență laică sau profană
cu profunde rădăcini în cultura dacică și romană iar în decursul istoriei unele dintre acestea prin influențele
creștinismului au dobândit un caracter religios fiind practicate în jurul marilor sărbători creștine. Caracterul
tradițional al unui obicei este dat de autenticitatea lui, de spațiul temporal și geografic în care se practică precum
și de interpreții acestuia.
1. 2.
Biserica Ortodoxă Română –
promotoarea tradițiilor autentice
Biserica Ortodoxă
Română s-a preocupat și se preocupă
îndeaproape de viața poporului român în întreaga ei complexitate
iar
viața tra dițională nu a făcut abstracție, mai ales în zona rurală unde aceasta se întrepătrunde cu viața socială și
bisericească.
Preocupările Bisericii pentru promovarea folclorului și tradițiilor populare sunt foarte vechi. Preoții
români, care în unele zone ale țării îmbrăcau în loc de veșminte chiar portul popular, veneau în contact direct cu
credincioșii, cu
tradițiile , datinile și obiceiurile lor. Referindu-ne la Transilvania sec. al XIX-lea sunt cunoscute
preocupările Sfântului Ierarh Andrei Șaguna pentru folclorul românesc. El adresează o epistolă
către protopopi,
preoți și profesori prin care îi îndeamnă cu insistență la culegerea datinilor, care pentru a dovedi naționalitatea
unui popor sunt mai importante decât limba și istoria.
Încă din primii ani ai
ziarului
Telegraful Român (1853)
găsim articole dedicat e vieții tradiționale a românilor.
Amintim câțiva colaboratori ai acestei publicații
preocupați de folclor și obiceiurile populare: At. M. Marinescu, Nicolae Petra-Petrescu, Ioan Duma, Gheorghe
Șandru, Constantin Oancea,
Ion Pop Reteganul etc. Astfel de preocupări au existat în toate provinciile și zonele
etnografice ale țării.
În prezent, când influențele occidentale sunt foarte puternice în comunitățile parohiale,
preoții sunt foarte interesați de viața tradițională a satelor, de conservarea într-o formă autentică a obiceiurilor
străbune. Pe lângă parohii , atât în țară cât și în străinătate, funcționează numeroase grupuri sau cercuri de copii
și tineri care desfășoară activități cu caracter tradițional. ………………
La rândul ei,
Biserica Ortodoxă Română
promovează în rândurile tinerilor cultura tradițională autentică prin: conferințe (ex. conferința „Tradiții și obiceiuri
românești în Europa” desfășurată în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei din 19 feb. 2017,
care a avut ca temă principală evidențierea costumului popular românesc în cultura națională) , spectacole,
publicații în Ziarul Lumina al Patriarhiei Române, documentare, emisiuni de folclor pe postul de televiziune al
Patriarhiei
sau pe posturile de radio regionale . Ierarhii și preoți îndeamnă mereu tinerii la păstrarea identității
naționale prin valorificarea portului popular, a tradițiilor și obiceiurilor populare. Cu ocazia sărbătorilor religioase
se pot evidenția cel mai bine tradițiile populare, de aceea sărbătorile au un rol deosebit în aduna în jurul lor nu
doar pe toți credincioșii, ci și pe iubitorii de folclor, de tradiție și spiritualitate românească. …….care interfereaza
cu viata bisericii……………..
1. 2. 1.
Rolul sărbătorilor religioase în cultivarea și păstrarea
tradițiilor populare
Prin
sărbătorile religioase, Biserica Ortodoxă Română deschide comoara inestimabilă a obiceiurilor tradiționale din
zestrea poporului român. Cele mai multe dintre aceste obiceiuri își păstrează identitatea și valoarea doar dacă
rămân în legătură cu sărbătorile religioase. Atunci când se încearcă separarea sau ingerințe de conținut pot
apărea discrepanțe care modifică adevărul sau chiar structura unui obicei.
În cultul ortodox, sărbătorile
religioase, spre deosebire de sărbătorile laice, se încadrează în ciclul anului bisericesc care începe la 1
septembrie și se finalizează în 31 august, cuprinzând întregul cult litu rgic al Bisericii răsăritene și având în
centru Sfânta Împărtășanie. Una din semnificaț iile începerii anului bisericesc la 1 septembrie este acela al
începutului activității publice a Mântuitorului Iisus Hristos, prin citirea în sinagogă a profeției din Isaia: ”Duhul
Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu
inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați și să vestesc anul
plăcut Domnului” (Luca 4, 18-19). Dumnezeu binecuvintează cununa anului și poartă de grijă de tot ce se
întâmplă în fiecare an. Fiecare an este un an al Domnului, Dumnezeul cel veșnic guvernează timpul și istoria.
Timpul se sfințește și prin sărbătorile religioase, el devine un timp liturgic. Sărbătorile religioase au luat naștere
în diferite contexte istorice și geografice cu puternice influențe din cultul iudaic și cel greco-roman. Este
cunoscut faptul că până în secolul al IV-lea în vremea împăratului Constantin cel Mare , creștinismul a suferit
puternice prigoane
din partea împăraților romani , de aceea au fost puține sărbătorile cu caracter general.
Singurele sărbători creștine cu caracter general, apărute ca o continuare a celor din cultul iudaic, au fost Paștile
și Rusaliile (Cincizecimea). După edictul de la Milan din 313 , prin care creștinilor li s-au acordat anumite
drepturi, creștinismul iese din catacombe și se manifestă în mod public. Așa sunt generalizate sărbători precum
duminica, sărbătoare săptămânală pentru creștini, sărbătorile închinate Mântuitorului, precum Nașterea
Domnului și Botezul Domnului sau cele închinate Maicii Domnului, Bunavestire și Adormirea Maicii Domnului.
Până prin secolul al VI-lea calendarul sărbătorilor creștine aproape s-a finalizat. Desigur în decursul istoriei
creștinismului s-au adăugat și alte sărbători dar închinate Sfinților, cu cinstire locală sau generală. O contribuție
importantă la modelarea calendarului ortodox au avut-o Simeon Metafrastul (secolul al X-lea), Nicodim
Aghioritul (secolul al XVIII-lea) sau Vartolomeu (secolul al XIX-lea).
Unele sărbători creștine s-au suprapus cu
sărbătorile păgâne așa încât s-au produs numeroase interferențe de credințe, rituri, tradiții și obiceiuri păgâne.
Astfel de obiceiuri au fost preluate și s-au perpetuat în jurul sărbătorilor creștine: Nașterea Domnului
(Crăciunul), Anul Nou, Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile), Învierea Domnului (Paștile), Pogorârea Duhului
Sfânt (Rusaliile), reminiscențe găsim și la sărbătorile Sfântului Mare Mucenic
Gheorghe, Nașterea Sfântului
Ioan Botezătorul, Sfântul ui Ilie, Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sfântului Apostol Andrei
etc.
Cu toate acestea creștinismul și-a pus o amprentă puternică în ceea ce înseamnă conținutul acestor obiceiuri
luptându-se până în zilele noastre cu pietatea populară.
Anul bisericesc se concentrează în jurul a trei mari
sărbători: Nașterea Domnului, Învierea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt. Perioadele liturgice sunt ordonate
sărbători: Nașterea Domnului, Învierea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt. Perioadele liturgice sunt ordonate
în funcție de aceste sărbători iar tot ciclul liturgic după anotimpuri. Aici apare interacțiunea cu calendarul
popular în care muncile
și tradițiile agricole se raportează la ciclul sărbătorilor . Astfel omul nu poate face
abstracție de două lucruri esențiale: mersul anotimpurilor și sărbătorile. În concepția prof. Vasile Pistolea, doctor
în filologie care a întreprins o cercetare în acest sens, din relația sărbătorii cu muncile agricole și cu ritmurile
naturii rezultă funcția ei fundamentală de a ”ritma anul solar”. Mai mult de atât se produce o sinergie în mintea
omului între aceste elemente ale calendarului ortodox cu cel popular. Raportarea la sărbătorile religioase scot
în evidență rolul lor important în a ghida toate aspectele vieții omului în plan individual sau comunitar. Se
creează un cod comportamental al sărbătorilor , cunoscut de toți membri comunității, care impune anumite reguli
și reglează relațiile interumane.
Trebuie spus că în unele situații există diferențe între sărbătorile religioase și
sărbătorile din calendarul popular. Diferențele apar în măsura în care omul se raportează în calendarul popular
la alte entități sau personaje mitice, decât cele creștine (ex. Dochia , 1 martie) sau la aspectul cosmic precum
echinocțiul și solstițiul.
Din păcate nu toate sărbătorile și tradițiile din calendarul popular se mai cunosc și se
mai practică și azi. Un rol important revine astfel sărbătorilor religioase în a menține memoria vie a tradițiilor și
obiceiurilor construite în jurul acestora.
În cadrul sărbătorilor religioase omul se întâlnește nu doar cu Dumnezeu
ci și cu cultura obiceiurilor tr adiționale ale fiecărei sărbători în parte. Zilele de sărbătoare sunt în acest sens, nu
doar zile de meditație duhovnicea scă cât zile în care se întâlnesc două culturi: cultura creștină și cultura
tradițională. Cele două culturi sunt paralele dar interferează permanent, un cod etic nescris le unește prin care
se întrupează în ființa omului virtuți esențiale ca înțelepciunea, credința, dragostea, iubirea și întrajutorarea
aproapelui.
Sărbătorile religioase atrag după ele din vechime pleiada întreagă de tradiții și obiceiuri pe care le
supun vremurilor, noilor contexte moderne, noilor tipuri de caractere și culturi occidentale. Comparativ cu
caracterul conservator al sărbătorilor religioase putem spune că în conținutul obiceiurilor tradiționale s-au
strecurat influențele modernismului denaturând de multe ori sensul primordial al acestora. Biserica nu este
împotriva evoluției societății umane, dar susține identitatea culturii populare. Celebrarea sărbătorilor religioase
este un bun prilej de a pune în valoare cultura tradițională a poporului român, de a transmite spre Europa
identitatea noastră națională dacă se poate în forma ei originală.
Însă așa cum în Biserică sunt actualizate și
comemorate evenimente importantate din istoria creștinismului, la fel este necesară o actualizare per manentă a
culturii populare, nu o modificare a ei. Iar aici un rol important îl are pr eotul și profesorul de religie care nu pot fi
pasivi în relația cu ceea ce s-a clădit de veacuri în identitatea noastră culturală. Desigur oamenii trebuie să fie
receptivi la mesajele transmise și totodată să-și deschidă inima, mintea și dorința spre primirea acestora.
1. 2. 2.
Aspectele etice ale culturii populare
Îndemnurile și exemplele pozitive pregătesc, de timpuriu, sufletul copilului
și tânărului pentru o viață în virtute și adevăr. Orice copil se naște într-o familie în care primește un anumit tip de
educație pentru a putea conviețui într-o comunitate de oameni. Familia are o influență deosebită asupra
copilului, mergând chiar până la vârsta majoratului. Este important ca într-o familie cr eștină să se folosească
acele mijloace prin care să se realizeze corect educația religioasă a copilul ui: rugăciunea, meditația religioasă
prin lectură din Sfânta Scriptură , participarea la Sfintele Taine, împlinirea poruncilor,
deprinderile morale.
Deprinderile morale ale copilului se consolidează prin exemplul pozitiv al părinților și al societății.
Acestea
reprezintă faptele și virtuțile duhovnicești ale creștinului care prin practicarea lor și conlucrarea cu harul Duhului
Sfânt conduc la cunoașterea lui Dumnezeu (Șebu. S. Metodica, p. 134). Ele au un rol însemnat în manifestarea
caracterului uman moral. Formarea deprinderilor morale la elevi începe din copilărie și continuă pe tot parcursul
vieții. Prin urmare, copiii intră în contact direct cu morala creștină. Morala creștină se bazează pe învățăturile
Sfintei Scripturi iar pentru creștini aceasta reprezintă ”îndreptarul vieții lor creștinești, al perfecționării lor religios-
morale”. În concepția părintelui pedagog Șebu S. și a pedagogilor M. și D. Opriș
deprinderile morale sunt:
faptele bune, postul, participarea la slujbele Bisericii, citirea Sfintei Scripturi și respectarea tradițiilor religioase.
Comunitatea în întreaga ei complexitate oferă exemple pozitive sau negative de comportare și practicarea
virtuților. Pentru creștini acestea trec prin filtrul raportării la învățăturile morale ale Bisericii. Sistemul comparativ
se activează în mintea omului care tinde spre desăvârșirea spirituală. Deliberarea între bine și rău, între adevăr
și neadevăr trebuie să fie puternic ancorată în Dumnezeu și să vizeze valorile morale ale omului.
Dacă ne
raportăm la cultura populară se poate observa atât din
literatură cât și din obiceiurile străvechi că binele
primează în fața răului. Comunitatea devine spațiul în care omul își exersează deprinderile religios-morale.
Omul nu poate trăi izolat ci în comuniune cu ceilalți. Interacținea cu semenii este
un examen pentru fiecare, noi
trebuie să știm
până unde
mergem cu propriile aspirații
pentru a nu leza personalitatea semenilor . Cul tura
populară face trimitere adeseori la valori umane și virtuți de care omul nu poate face abstracție. Morala populară
nu este străină de cea creștină, ambele urmăresc binele și săvârșirea faptelor bune.
De multe ori aceasta este
mai prezentă în comunități decât cea creștină.
Tradiția populară are în coloana ei vertrebală virtuți esențiale
supraviețuirii comunităților: dreptatea, întrajutorarea, bunătatea, curajul, compătimirea, dragostea. Toate acestea
primesc valoare creștină când sunt puse în practică de fii i Bisericii lui Hristos, pentru că finalitatea lor constă în
asemănarea cu Dum nezeu și în dobândirea Împărăției lui Dumnezeu. Fapta bună săvârșită în mod constant și
în orice împrejurare îl caracterizează pe creștin. În comunitățile în care păcatul este prezent apar dezechilibre,
încălcarea reperelor morale și disfuncționalități . Nu există comunități perfecte, dar pot tinde spre perfecțiune
prin respectarea valorilor umane și creștine în primul rând.
Ne punem întrebarea în ce măsură au dispărut
anumite reguli și deprinderi ale comunităților, odată cu dispariția unor vechi tradiții și obiceiuri. Comunitatea
tradițională autentică ”certa” păcatul și – l așeza în vârf de cetate pentru îndreptarea și îndepărtarea lui.
Invadarea modernismului în comunitățile tradiționale rurale au produs mari anomalii. Nu mai există modele
clare în aceste comunități. Ascultarea, din păcate , lipsește în multe situații, primează liberul arbitru.
Concluzionând, profesorul de religie are datoria de a îndemna și de a încuraja pe elevi în săvârșirea faptelor
Concluzionând, profesorul de religie are datoria de a îndemna și de a încuraja pe elevi în săvârșirea faptelor
morale. Iar acolo unde sunt evidente probleme, profesorul poate interveni pentru ameliorarea și îmbunătățirea
vieții morale a elevilor, ajutat fiind de diferite metode și mijloace sau chiar prin exemplul personal. Este
necesară o bună cunoaștere a elevilor, a nevoilor lor și prin extensie a mediului familial din care provin,
anturajelor și grupurilor de prieteni. Pentru un efect dorit în sporirea sau corectarea deprinderilor morale,
profesorul are nevoie de mult tact duhovnicesc, să îmbine blândețea cu duioșia iar când se impune să fie
categoric.
1. 3. Cultura tradițională în noua programă școlară pentru disciplina Religie cultul-ortodox, ciclul
primar și gimnazial
În momentul de față folclorul nu se studia ză ca disciplină distinctă în curriculumul național.
Au existat numeroase propuneri în acest sens dar ele nu s-au concretizat. O parte a folclorului literar se studiază
în cadrul disciplinei Limba și literatura română. Diferite genuri precum: balada, snoava, basmul, legendele,
ghicitorile, proverbele, zicătorile sunt analizate din punct de vedere structural, al originii, al personajelor, al
învățăturilor morale etc. La nivel național inspectoratele școlare au aprobat desfășurarea unor diferite opționale
de folclor în unitățile de învățământ care au propus opționale prin curriculumul la decizia școlii (CDȘ). Aceste
oferte educaționale s-au realizat preponderent în instituțiile de învățământ din mediul rural acolo unde elevii au
contact direct cu folclorul.
Interesul elevilor pentru cultura tradițională este sporit și amplificat de dorința lor de a
cunoaște, de a descoperi lucruri noi, de a intra în contact direct cu tradițiile și obiceiurile poporului din care fac
parte. Activitățile de la clasă cât și cele extrașcolare în care sunt valorificate folclorul motivează elevii spre
învățare, le trezește elevilor interesul pentru cultura națională, pentru frumos, pentru armonie și adevăr. Folclorul
românesc nu este învechit, el este actual pentru că în el este adunată înțelepciunea poporului român.
Folclorul
este prezent în școală sporadic și poate fi utilizat cu succes la toate disciplinele. Spre exemplu la disciplina
chimie se pot experimenta tehnicile vechi de obținerea culorilor naturale din plante (culoarea mov din brândușe,
maro din funze de nuc, galben din sunătoare etc.) iar la disciplina educație muzicală se pot studia cântece
populare: colindele, doina, cântecul de cătănie, cântecul de înstrăinare, hațegană, jiană, învârtită etc, la
disciplinele istorie și geografie se pot studia vechi ocupații și meșteșuguri tradiționale prin integrarea lor în
spațiul temporal și geografic. La disciplina religie se pot valorifica cel mai bine obiceiurile populare care vin în
contact cu sărbătorile religioase, în mod special cele legate de Nașterea Domnului și Învierea Domnului iar
acest lucru este realizabil prin noua Programă școlară pentru disciplina religie.
În sistemul de învățământ din
România reformele la nivelul curriculum-ului sunt în plină desfășurare. Curriculum-ul școlar într-o formă
restrânsă se referă la conținutul învățământului. Disciplina religie este prevăzută în planul-cadru de învățământ
și
face parte din aria curriculară Om și societate și totodată din trunchiul comun alături de celelalte discipli ne, cu
1 oră/săptămână, pe durata unui an școlar – în conformitate cu Planul cadru pentru ciclul primar – a probat prin
OMEN Nr. 3371/ 12.03.2013 cu Planurile-cadru de învățământ pentru învățământul gimnazial aprobate prin
OMENCS nr. 3590/05.04.2016.
Preocupări serioase finalizate cu o nouă programă școlară au existat și în
cazul
disciplinei religie. Astfel s-au elaborat noile programe școlare pentru ciclul achiziților fundamentale clasa
pregătitoare – cls. I și cls. a II-a
(OM EN Nr. 3418 / 19.03.2013), pentru cls. a III-a și a IV-a (OM EN nr. 5001 /
02.12.2014) ș i pentru cls.
V-VIII (OMEN Nr. 3393 / 28.02.2017). Noua programă școlară propune un model
centrat pe competențe care să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului.
În conformitate cu noile
programe amintite mai sus competențele generale urmărite în dezvoltarea și formarea elevilor sunt:
Pentru ciclul
primar clasele pregătitoare – IV:
1. Aplicarea unor norme de comportament specific moralei religioase, în diferite
contexte de viață.
2. Colaborarea cu copiii și cu adulții din mediul familiar, în acord cu valorile religioase.
3.
Explorarea activă a unor elemente din viața de zi cu zi, din perspectiva propriei credințe.
Pentru clasele V-VIII:
1. Utilizarea conceptelor specifice religiei proprii, în conexiune cu diferite manifestări ale credinței.
2.
Manifestarea unui comportament moral, în viața personală și în societate, în acord cu valorile religioase.
3.
Raportarea experiențelor din viața de zi cu zi la principiile religioase, cu respectarea identității și diversității
religioase .
Din competențele generale derivă câteva competențe specifice realizabile pe parcursul unui an
școlar. În vederea realizării competențelor specifice se propun activități de învățare prin care să fie valorificată
experiența concretă a elevului.
La nivelul fiecărei clase s-au introdus competențe specifice care valorizează
tradițiile religioase și populare.
Spre exemplu dacă ne raportăm la
clasa a II-a,
competența generală nr. 3
Explorarea activă a unor elemente din viața de zi cu zi, din perspectiva propriei credințe, una din competențele
specifice care derivă din aceasta se referă la Explicarea rolului diferitelor sărbători și evenimente cu conținuturi
și semnificații religioase, cu incidență asupra vieții familiei și comunității la care se propun următoarele activități
de învățare:
– dialog pe tema rolului marilor sărbători religioase și a unor tradiții specifice din viața familiei sau a
comunității;
– participarea, pe grupe de lucru, la realizarea unor proiecte pe diferite teme („Tradițiile din
localitatea mea”; „Cum păstrăm tradițiile religioase” etc.);
– implicarea în evenimente/ceremonii/activități legate
de tradiții religioase și populare specifice comunității;
– audierea/ învățarea unor colinde și cântări religioase ;
–
organizarea unor serbări școlare ;
– realizarea unor desene, felicitări, ornamente, colaje etc., cu ocazia
sărbătorilor religioase, utilizând materiale diverse .
În concluzie noua programă școlară vine în sprijinul
valorificării și păstrării teadițiilor și obiceiurilor cu caracter religios.
1. 4. Elemente ale culturii populare
valorificate în activitatea didactică a profesorului de religie
Folclorul face parte din cultura națională a poporului
român. În acest sens s-a dezvoltat o cultură tradițională românească care este foarte bogată și poate fi folosită
de către profesorul de religie în activitatea didactică în lecții sau secvențe de lecții, în activități extrașcolare așa
cum este folosită și la alte discipline, venind în completarea informațiilor transmise prin procesul instructiv-
educativ. În conformitate cu noua Programă școlară a ceasta se pliază foarte bine pe lecțiile legate de
sărbătorile creștine în mod special Nașterea Domnului și Învierea Domnului.
Disciplina religie și tradiția, ca act
de conservare și transmitere a unor obiceiuri, au ca punct comun valorile și atitudinile morale în conturarea
personalității umane. R eligia are în centru credința, mărturisirea și iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui iar
personalității umane. R eligia are în centru credința, mărturisirea și iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui iar
tradiția pune accent pe viața casnică și comunitară a omului, pe interrelaționarea cu semenii în trecut, prezent și
viitor. Dacă Biserica Ortodoxă are datoria de a conserva într-o formă nealterată toate dogmele creștine,
ritualurile și obiceiurile creștine (semnul crucii), tradiția conservă, păstrează și transmite de la o generație la alta,
vechi obiceiuri, în scopul asigurării continuității de neam, de limbă, de repere morale în sânul unei comunități. Și
profesorul de religie are această datorie pe care trebuie să o exercite la catedră, pentru că se află în ascultarea
Bisericii și are binecuvântarea ierarhului pentru a profesa.
În contextul globalizării și a pierderii identității
naționale în comunitatea Uniunii Europene a mileniului III, avem datoria morală, față de înaintași dar și de cei
care vor urma după noi, de a conserva în forma lor autentică, în întreaga lor complexitate, toate tradițiile și
obiceiurile populare sau religioase ale poporului român, mai ales cele care au rămas în memoria vie a
poporului. În acest sens instituțiile de învățământ pot contribui semnificativ la valorizarea tradițiilor și obiceiurilor
în rândul elevilor iar ora de religie este un spațiu adecvat în acest sens. Ambele identități, educația religioasă
cât și tradițiile autentice având menirea de a consolida la nivelul ființei umane principii morale sănătoase.
Din
punct de vedere istoric se poate observa că au existat și există preocupări de cercetare în ceea ce privește
prezența folclorului în viața copiilor. Au existat și există numeroase preocupări în ceea ce privește introducerea
studierii acestuia în curriculumul național. Cu toate acestea nu s-a reușit decât sporadic sub forma unor
opționale sau cercuri de folclor sau prin introducerea unor unități de învățare la nivelul disciplinelor.
În opinia
cercetătorilor folcloriști (Ilie Moise) s-a diferențiat așa numitul folclorul copiilor diferit de ceea ce înseamnă
folclorul adulților. Folclorul în general este adecvat particularităților de vârstă menit să surprindă viața omului de
la naștere până la moarte. Dar după conținut, folclorul copiilor este delimitat până la vârsta de 14 ani, vârsta
intrării în adolescență.
Cu toate acestea folclorul copiilor este de multe ori inspirat din cel al adulților
iar pe
alocuri chiar se intersectează cu acesta. Pentru a cunoaște câteva tradiții și obiceiuri populare cu caracter
religios pe care profesorul de religie le poate valorifica la ora de religie sau în activități extrașcolare, ne vom
referi strict la marile sărbători creștine: Nașterea Domnului și
Învierea Domnului.
În continuare ne vom referi la
câteva tradiții și obiceiuri religioase pe care profesorul de religie le poate valorifica în lecții sau secvențe de
lecții de religie sau prin activități extrașcolare și serbări școlare.
……………EXEMPLU PE CLASE
1. 4. 1. Tradiții
și obiceiuri legate de Nașterea Domnului și Botezul Domnului
utilizate în activitatea didactică
Sărbătoarea
Nașterii Domnului sau Crăciunul este prăznuită în fiecare an de Biserica Ortodoxă la data de 25 decembrie și
este sărbătoarea împărătescă poate cea mai bogată din punct de
vedere al culturii populare
ce acumulează în
jurul ei vechi datini și obiceiuri care mai păstrează încă elemente precreștine. Într-o primă etapă a creștinismului
Nașterea lui Iisus s-a sărbătorit împreună cu Botezul (6 ianuarie). Mai apoi acest praznic s-a suprapus peste o
sărbătoare păgână închinată zeului Mithra, zeu al luminii, născut pe 25 decembrie dintr-o stâncă și care a trăit
printre oameni. Nu întâmplător în textele slujbelor acestei sărbători dar și profetul Maleahi Îl numesc pe Hristos
Soarele dreptății (Maleahi 4, 2), Cel întrupat din Fecioara Maria, de la Duhul Sfânt (Luca 1, 35) ca să scoată pe
om din robia întunericului și a morții. Nașterea Domnului a fost stabilită la 25 decembrie pentru a arăta simbolic
renașterea morală a omenirii din întunericul păcatului prin Hristos, așa cum natura începe să renască cuprinsă
de efectele iernii, așa cum ziua crește în comparație cu noaptea (în 21 decembrie este solstițiul de iarnă).
Ciclul
obiceiurilor legate de această sărbătoare începe la 6 decembrie (Sf. Ierh. Nicolae) și se încheie în 7 ianuarie
(Soborul Sf. Ioan Botezătorul)…..(Moise…. Este o perioadă pre-praznicală și una post-praznicală avânt în centru
Nașterea Domnului urmată de Anul Nou și Botezul Domnului. Perioada pre-praznicală este una de pregătire
atât din punct de vedere material cât mai ales spiritual prin postul Crăciunului. În această perioadă se practică
mai multe obiceiuri:
Obiceiuri laice: Ignatul, Călușarii, Junii,
Butea, Colindatul cu măști, Plugușorul, Capra,
Buhaiul, Vergelul, Câșlegile, Iordănitul, Încurcarea cailor și Ardeasca.
Obiceiuri religioase: Sânicoară,
Colindatul, Craii sau Viflaimul, Mersul cu icoana Nașterii sau Ajunul (în Moldova și Țara Românească),
Iordănitul sau sfințirea caselor.
Obiceiul colindatului. Colindele și cântecele de stea.
Cel mai cunoscut obicei de
elevi și la îndemâna profesorului de religie este obiceiul colindatului. Colinda este o specie a folclorului care
conține texte lirice sau epico-lirice de factură populară. Valoarea tradițională a colindei este dată de: originea și
vechimea textului, zona etnografică, tema abordată, ritmul și linia melodică precum și grupul interpretativ.
Originile colindelor sunt precreștine și sunt întâlnite la mai multe popoare.
Colindele sunt cântece tradiționale
cântate de cete de copii, tineri sau adulți în preajma sărbătorilor de iarnă sau, în unele zone , și a celor pascale.
Ele pot fi de proveniență laică sau religioasă (de inspirație biblică). Colindatul popular cu teme laice abordează
aspecte din lumea socială, casnică și ceremonială. Comparativ cu conținutul colindelor laice, cel al colindelor
creștine este o sinteză al marelui eveniment din istoria omenirii, Nașterea Domnului Iisus Hristos (Matei 1, 18 –
2, 23) sau poate fi un conținut onomastic (Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan
Botezătorul), în ambele se îmbină melodii populare, uneori doinite, cu texte religioase, prin acestea
îmbogățindu-se viața tradițională românească.
Colindele religioase sunt utilizate și în cultul liturgic la momentul
pricesnei.
Colindele sunt adaptate particularităților de vârstă. Astfel, există colinde cu texte mai simple pentru
copii și colinde mai complexe cântate de cete
de tineri sau adulți. Colindele pentru copii au texte și melodii
simple, ușor de memorat:
Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos
Lăudați și cântați și vă bucurați!
O
categorie mai nouă de colinde (distinctă) cu începuturi pe teritoriul țării noastre în sec. XVIII-XIX, o constituie
cântecele de stea având melodii de inspirație bisericească (”Steaua sus răsare/Ca o taină mare,/ Steaua
strălucește/ Pe Hristos vestește.”). După 1989 au pătruns pe teritoriul țării noastre numeroase colinde de factură
occidentală care însă nu respectă linia tradițională iar de multe ori deformează adevărul creștin.
Atât colindele,
cât și cântecele de stea sunt puse în valoare prin obiceiul colindatului, acest obicei devenind astfel o instituție
tradițională. Colindele nu pot fi separate de obiceiul colindatului, autenticitatea lor fiind dată în mare măsură de
spațiul de desfășurare. În societatea modernă obiceiul colindatului a pătruns din lumea satului și în zona
spațiul de desfășurare. În societatea modernă obiceiul colindatului a pătruns din lumea satului și în zona
urbană, în acest sens rămânând esențial mesajul transmis de colindători și impactul emoțional
la nivel
individual sau grup.
Colindele sunt pentru profesorul de religie un instrument pedagogic bine definit care poate
fi utilizat cu succes atât în educația formală cât și în educația nonformală a elevului……………………………………….
Rolul educativ al colindei este semnificativ, pentru că dezvoltă în rândul elevilor competențe cu incidență
asupra vieții personale, a vieții familiale sau comunității, consolidează emoții, întărește credința în Fiul lui
Dumnezeu Cel întrupat din Fecioara Maria. Colinda exprimă întotdeauna o stare de bucurie și de iubire
neegoistă, ea trebuie dăruită celorlalți. În colindele religioase sunt întâlnite două personaje – model pentru toți
copii: Pruncul Iisus și Maica Domnului. Persoana Pruncul Iisus Hristos este un model autentic de smerenie și
blândețe
iar cel al Maicii Domnului al maternității autentice,
al curajului și responsabilității,
ambele inspiră în
rândul elevilor însușiri fundamentale precum: gingășia, blândețea, modestia, încrederea, curajul, curăția inimii
sau dragostea. Scara valorilor umane se rearanjează prin venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu. Accentul cade
pe iubirea creștină și acceptarea semenilor noștri. Colindele religioase inspiră elevilor ospitalitatea și
bunătatea, inima trebuie să devină un palat în care să se nască Pruncul Iisus.
Ascultând sau interpretând
colinde, elevii sunt îndrumați să sesizeze elementul pozitiv al textului, să tragă concluzii moralizatoare și să le
motiveze. Elevii sunt stimulați să extragă învățături de credință legate de Întruparea Fiului lui Dumnezeu, să
realizeze conexiuni între personaje și asocieri între marile sărbători creștine, să exprime gânduri și trăiri despre
viața religioasă a comunității parohiale să învețe dobândirea virtuților creștine.
Totodată prin colinde se cultivă
în rândul elevilor spiritul de toleranță și iubire creștină. Un exemplu elocvent poate fi următorul text:
…………………………………………………………………………………………
Colinda propriu-zisă este un mijloc de coeziune a
unui grup, a unei clase, contribuid semnificativ la consolidarea relațiilor intercolegiale, la dezvoltarea personală
și dobândirea unor
aptitudini speciale sau complexe care mijlocesc reușita în activitatea didactică precum:
aptitudini muzicale
aptitudini de comunicare
aptitudini de empatie
aptitudini artistice
Se observă în timpul
activității didactice, dragostea elevilor din ciclul primar și gimnazial, față de obiceiul colindatului, dorința
arzătoare de a-și exprima sentimentul apartenenței la credința ortodoxă și prin interpretarea colindelor
tradiționale românești.
Colindele pot fi utilizate în lecții de transmiterea de noi cunoștințe sau de fixarea
cunoștințelor despre Nașterea Domnului, Botezul Domnului, Sfântul Nicolae, Sfântul Ioan Botezătorul.
Craii sau
Viflaimul.
Un alt obicei legat de Nașterea Domnului este Craii, desfășurat sub forma unei piese de teatru.
Personajele acestui obicei restrâns sunt de obicei patru sau cinci: Melchior, Baltazar, Gașpar, Irod și Îngerul. O
variantă mai dezvoltată a acestui obicei, cuprinzând mai multe personaje este Vifaimul la care se mai adaugă în
funcție de zonă următoarele personaje: Iosif, Maria, Ciobanii, Soldații, Îngerii și personajele glumețe. Unul din
cele mai vechi texte cunoscute ale acestui obicei este datat în 1821. Variante de texte au fost culese și publicate
și de Anton Pann sau G. Dem. Teodorescu. Numărul personajelor diferă de la o regiune a țării la alta, de la o
localitate la alta, menținându-se subiectul abordat. Subiectul obiceiului este de inspirație biblică, și se referă la
călătoria celor trei crai de la Răsărit spre Bethleem, șiretenia regelui Irod de a iscodi pe cei trei Crai, porunca
regelui Irod de a ucide cei paisprezecemii de prunci și fuga familiei sfinte în Egipt.
Îmbrăcămintea Crailor este
de obicei alcătuită din haine lungi iar specific
localității Cristian este portul popular din Mărginimea Sibiului la
care se adaugă diferite accesorii: sabie, coroană, curele cu frangiuri puse cruciș pe piept, batiste tradiționale.
Pornind de la acest obicei în care sunt relatate întămplări reale din Sfânta Scriptură, cu personaje antitetice care
inspiră atât curajul dar și cruzimea se poate evidenția în rândul elevilor călătoria Crailor spre peștera unde s-a
născut Pruncul Iisus. Asemeni crailor și noi trebuie să cercetăm, să explorăm cunoștințe, să ne întărim
convingeri în descoperirea adevărului, în descoperirea și cunoașterea lui Dumnezeu. Atunci când Îl descoperim
și Îl primim pe Dumnezeu în viața noastră, viața noastră se schimbă, în inima noastră nu mai are loc păcatul și
răutatea ci iubirea lui Dumnezeu și a semenilor.
Textul în versuri poate fi folosit cu succes ca suport didactic
pentru familiarizarea elevilor din ciclul primar cu evenimentele din vremea venirii în lume a Mântuitorului. Prin
acest text se pot întări convingerea că Întruparea Fiului lui Dumnezeu este o realitate a istoriei, se pot dezvolta
sentimente de apartenență la credința creștină și la valorile pe care creștinismul le promovează odată cu
nașterea lui Iisus din Fecioara Maria. Iată câte informații se pot afla dintr-un fragment al textului cules din
localitatea Cristian de doamna G. Raluca și pus la dispoziția noastră:
Îngerul:
Astăzi noi am îndrăznit
Și cu craii
am venit
Ca să știm de la dumneavoastră
Primiți ceata noastră?
Vrem să facem pomenire
Despre a lui Hristos
venire.
Baltazar:
Ce să fac crai preaînalte
Că nu mai știu în ce parte
Steaua noastră s-a ascuns
În oraș când am
ajuns
Noi Îl căutăm pe Hristos
Din Ierusalim în jos
Gașpar:
O! Frate, nu te-ntrista
Steaua iar s-o arăta
Și așa de
nu va fi
Noi toți trei ne vom gândi,
Vom întreba pe norod
Sau pe-mpăratul Irod.
Melchior:
O! Frate, rău te
gândești
Ca pe el să-l ispitești.
Ori tu nu știi că-I vrea rău
Acela, lui Dumnezeu?
Metoda de cercetare și căutare
a Pruncului Iisus întreprinsă de cei trei crai este un exemplu pozitiv pentru elevi în a evita obstacolele în
descoperirea adevărului.
Iordănitul sau sfințirea caselor.
Acest obicei se practică în Ajunul sărbătorii Botezului
Domnului când preotul sfințește cu
aghiasmă mare casele credincioșilor și întreaga gospodărie. Aghiasma
mare se sfințește doar o dată pe an și are puteri vindecătoare de bolile trupești și sufletești. Preotul sfințește apa
prin invocarea Duhului Sfânt, în biserică, la o fântână sau o apă curgătoare. Acum toate apele se sfințesc așa
cum spune unul din troparele acestei slujbe: ”Astăzi firea apelor se sfințește și se desparte Iordanul și își
oprește curgerea apelor sale, văzând pe Stăpânul botezânduSe”. De aceea apele rămân în această stare de
sfințenie până la odovania praznicului, fiind interzis spălatul/scăldatul în această perioadă. Aghiasma mare este
băută de către fiecare membru al familiei pentru puterea ei sfințitoare și purificatoare.
Acest obicei se adresează
și copiilor pentru că în unele zone ale țării preotul este însoțit de un grup de copii care cântă troparul sărbătorii și
fac o urare gazdei așa cum se practică și în localitatea Cristian. Copii i, numai băieți, învață să cânte acest
tropar la școală sau îl învață după preot. Specific acestei zile și în legătură cu iordănitul caselor este obiceiul
tropar la școală sau îl învață după preot. Specific acestei zile și în legătură cu iordănitul caselor este obiceiul
colindatului cu Chiraleisa, un colind cântat tot de grupuri de băieți prin care se urează roade bogate în
gospodării și la țarini: Chiraleisa,/ Spic de grâu/ Până-n brâu/ Roade bune/ Mană-n grâne. Potrivit unor credințe
populare, când umblă preotul cu botezul și se strigă și Chiraleisa dispar toate duhurile răutății acumulate în
acea casă iar anul rămâne curat până la Sfântul Andrei.
La sfințirea caselor de către preot, fetele încearcă să
fure fire de busuioc din găleata cu aghiasmă, pe care le pun sub cap pentru a-și visa alesul. Tot în acest sens
fetele și feciorii tomnatici sau femeile văduve iau un fir de busuioc pe care îl descântă invocând dragostea
rătăcită.
Noi am participat alături de elevi la ritualul sfinții aghiasmei mari săvârșit de preoții din localitatea
Cristian, urmată de stropirea cu apa sfințită a elevilor. Impactul asupra elevilor a fost unul pozitiv.
Elevii pot să
înțeleagă cât este de importantă prezența apei în viața lor, o alimentare sănătoasă înseamnă și consumarea
zilnic a apei. Proprietățile apei sunt benefice pentru organism iar atunci când ea este sfințită devine purificatoare
și purtătoare de har……..se ia apă/…..
sfantul nicolae……..
1. 4. 2. Tradiții
și obiceiuri religioase legate de Învierea
Domnului
utilizate în activitatea didactică
Sărbătoarea Învierii Domnului este cunoscută în cultura populară sub
numele de Paști. Este cea mai mare sărbătoare creștină prin care se arată biruința lui Hristos asupra morții,
începutul învierii noastre (Matei 28, 1-11). Paștile este o sărbătoare cu dată schimbătoare, în fiecare an având o
altă dată de prăznuire. Regulile după care se sărbătoresc Sfintele Paști au fost stabilite la primul sinod
ecumenic de la Niceea (325):
să fie întotdeauna în prima duminică, după lună plină, după echinocțiul de
primăvară și să nu coincidă cu Paștile evreilor (14 Nisan). Perioada în care poate fi sărbătorit Paștile în Biserica
răsăriteană este 22 martie – 8 mai.
Sărbătoarea zilelor pascale debutează cu un lung ritual de purificare
sufletească în Săptămâna brânzei și continuă cu Postul Paștilor care ține 40 de zile (Păresimi) la care se
adaugă Săptămâna Patimilor Domnului. Prin post și curățenie morală și fizică, creștinii se pregătesc pentru
jertfa mielului pascal, pentru a primi în Sfânta Împărtășanie pe Hristos, Cel răstignit și înviat.
Învierea Domnului
cade întodeauna în anotimpul primăvara, perioada în care natura renaște la viață după întunericul lung al iernii.
Este perioada în care Hristos- Lumina lumii arată întregii omenirii slava Sa dumnezeiască în natură și în
oameni. Sufletele creștinilor se primenesc pentru a primi lumina caldă și binecuvântată a Învierii.
Cele mai
multe obiceiuri, datini și credințe sunt concentrate în perioada de la Duminica Floriilor până în Duminica Tomii.
Fiecare zi din Săptămâna Patimilor ne fac trimitere la foarte multe credințe, superstiții sau obiceiuri populare.
Obiceiuri laice: Hodaița, Hăulitul, Lăzărelul, Joimărița, Vinerea seacă.
Obiceiuri religioase: Prinsul verilor și
văruțelor (de interferență), Mucenicii sau Sfințișorii, Floriile, Vopsirea ouălor, Deniile, Primirea Luminii sfinte,
Sfințirea Paștilor, Mironosițele.
Prinsul verilor și al văruțelor
Acest obicei se practică primăvara în prima sâmbătă
din postul Sfintelor Paști, a Sfântului Teodor Tiron și constă într-un ceremonial care marchează trecerea de la o
vârstă la alta, de la copilărie la adolescență. Această zi o putem numi ca o sărbătoare a tinereții și a prieteniei,
căci în această zi se legau prietenii ce durau toată viața (Pavelescu A. 2003, p. 50). Este printre puținele
obiceiuri care se mai păstrează până în zilele noastre. Vârsta participanților variază între 7 și 14 ani.
În zona
noastră se practică în Mărginime, pe Tîrnave sau pe Valea Secașelor.
Mai demult acest obicei se desfășura ca
o nuntă în miniatură (Pavelescu A. 2003), iar în prezent pe această structură se practică doar în satul Tilișca.
Primele informații care atestă existența și practicarea obiceiului se datorează lui S. F. Marian (1901) care
descrie desfășurarea obiceiului în Săcel și Orlat.
Folcloristul sibian Ilie Moise a realizat o cercetare asupra
acestui obicei cuprins în articolul Contribuții privind cunoașterea obiceiului: Prinsul verilor și al văruțelor publicat
în revista Studii și comunicări (1981) în care surprinde cum se desfășura acest obicei în satele din Mărginimea
Sibiului. Potrivit acestuia, obiceiul se desfășura după o anumită structură: era practicat separat de băieți și fete
până în 15 ani și se alegea o gazdă unde se adunau, care avea și rostul de supraveghetor. Criteriile după care
se constituiau grupurile erau următoarele: prietenia dintre copii, vecinătatea , vârsta
și
clasa . Componența
grupurilor se putea repeta și în anul următor sau se putea schimba iar într-un grup erau între 10-20 membri. Din
grupuri lipseau ierarhizările. Obiceiul se poate practica în două locații: în casa gazdei sau în grădină. În ambele
situații ceremonialul constă în rostirea unor texte de înrudire spirituală,
stabilirea unui legământ prin gesturi
simbolice,
se consuma
grâu fi ert și se mâncau colăcei
sau dumicat . Amintim câteva localități ale județului
nostru în care se practica obiceiul: Orlat, Sibiel, Vale, Tilișca, Galeș, Fîntînele, Rod, Cristian.
La Cristian, potrivit
aceluiași folclorist (Moise I. 1981, p. 37) , ritualul se desfășoară în casă și este un pic diferit de celelalte
localități. Câte patru copii își unesc mâinile, în semn de legământ, deasupra farfuriei de grâu, se sărută pe obraji
și spun: Suntem veri până la moarte! după care merg în grădină în jurul unui pom și cântă: Cicioară/ cicioară/ Pe
din jos de moară/ Vărul să nu moară/ Că de va muri/ Noi îl vom jeli/ Cu cizme de capră/ Cu trei cuie-n talpă,/ Cu
ie de jolj/ Cu trei flori în conci.
În ceremonialul acesta al copiilor este invocat în jocul lor și Sfântul Teodor cu
următoarele cuvinte: Toadere, Sântoadere/ Crește părul fetelor/ Ca codița iepelor (Orlat).
Se crează astfel o
legătură simbolică, protectoare, cu S fântul sărbătorit în această zi. Tot în sâmbăta lui Sântoader, nașele tăiau
părul copiilor până la un an și dăruiau haine copiilor, simbolizând intrarea lor în colectivitate.
Legătura dintre
acest obicei și sâmbăta Sfântului Teodor (în tradiția populară Sântoader) este ziua în sine închinată Sfântului
Teodor Tiron (sărbătorit și în 17 februarie)
și consumul de grâu fiert. În această sâmbătă, în Biserica Ortodoxă se
face pomenirea morților și se consumă colivă care este în fapt grâu fiert. Tradiția aceasta este foarte veche din
vremea împăratului Iulian Apostatul (Paravatul) . Conform sinaxarului din această zi (Triodul, 2000, p.198),
împăratul a poruncit să se stropească cu sângele animalelor sacrificate idolilor produsele vândute în piața
cetății imperiale, pentru a întina astfel prima săptămână din Postul Mare al creștinilor. Dar mucenicul Teodor
Tiron s-a arătat în vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie (360-370) , descoperindu-i planul împăratului și
sfătuindu-l să fiarbă grăunțe de grâu (kolva) pe care să le împartă locuitorilor Constantinopolului pentru ca
aceștia să nu meargă să cumpere de la piață. Fiind astfel izbăviți de întinăciunea idolatriei datorită acestui
aceștia să nu meargă să cumpere de la piață. Fiind astfel izbăviți de întinăciunea idolatriei datorită acestui
mucenic surpător al idolilor, arhiepiscopul a poruncit credincioșilor să serbeze în fiecare an, la încheierea primei
săptămâni a Postului Mare, un praznic care să comemoreze acest eveniment.
Coliva este expresia materială a
credinței în Înviere pentru că este realizată din boabe de grâu, iar Mântuitorul Hristos a fost cel care s-a folosit
de exemplul bobului de grâu pentru a prevesti Învierea Lui din morți (Ioan 12, 23-25). Coliva în sine
simbolizează Biserica, adică toți creștinii, uniți de aceeași credință în Dumnezeu (Braniște E. Liturgica specială,
2002, p. 379).
Sintetizând aspectele simbolice, acest obicei se adresează copiilor și are menirea de a consolida
relațiile de prietenie, a stabili reguli și conduite ale grupurilor. ”Esența acestor relații este indiscutabil prietenia”
(Moise I., p. 39), relații de prietenie pe care le promovăm și noi în rândul elevilor. O prietenie bazată pe
încredere, întrajutorare, respect și iubire. Grâul care se consumă în cadrul acestui obicei este simbolul
comuniunii, sugerând începuturile noilor relații care se stabilesc între copii. Obiceiul are astfel ”puternice valențe
etice morale și sociale” (Idem) pe care le regăsim și în paginile Sfintei Scripturi (Ecls. 27, 17) și în învățăturile
morale ale Bisericii. Ne dorim între elevi relații de prieten ie sincere, bazate pe încredere, pe o competiție
corectă care să nu lezeze pe cei din jur, ci dimpotrivă să con ducă la
rezultate deosebite atât la nivelul achiziții
lor informaționale cât mai ales al deprinderilor religios-morale.
Obiceiul vopsirii ouălor
În legătură cu
sărbătoarea Învierii Domnului în Joia Mare se practică obiceiul vopsirii ouălor. Obiceiul vopsirii ouălor este pre-
creștin, originile acestuia situându-l undeva în Persia iar primul ou vopsit de care se știe esteOul de struț
punic din sec. IV-III î.Hr. descoperit în Cartagina. Pentru creștini, oul este simbolul Învierii lui Hristos din morți.
În
folclor găsim câteva legende care explică de ce se înroșesc ouăle de Paști și de ce ele au devenit simbolul
Învierii Domnului. Potrivit uneia dintre acestea, Maica Domnului, stând lângă crucea răstignirii plângându-și
Fiul, a asezat un coș cu ouă lângă cruce și acestea s-au înrosit de la sângele care picura din rănile lui Iisus.
Văzând ouăle înroșite Iisus a spus celor de față: „De acum înainte să faceți și voi ouă roșii și împestrițate
întruaducere aminte de răstignirea Mea, după cum am făcut și eu astăzi”. Așa s-a încetățenit vopsirea ouălor în
culoarea roșie.
Pe lângă legende în cultura populară românească s-au dezvoltat numeroase tehnici de vopsire
sau încondeiere a ouălor. În zona Bucovinei acestea se încondeiază prin pictarea cu diferite culori, în diferite
motive geometrice, fitomorfe sau zoomorfe și afundarea în ceară, dezvoltându-se o întreagă artă. Întrucât în
vechime nu existau culori artificiale s-a practicat și se mai practică obiceiul încondeierii ouălor în coji de ceapă
roșie, uneori împestrițate cu frunze de plante, obicei prezent în toate regiunile țării.
Acest obicei se practică și în
satele din județul Sibiu i nclusiv în localitatea Cristian.
În lecțiile despre Învierea Domnului elevii asimilează
foarte ușor informațiile cu ajutorul simbolurilor pascale, oul roșu fiind unul dintre acestea.
Ascultând conținutul
legendei populare și vizionând filmulețe pe tema vopsirii ouălor, elevii sunt atrași de ceea ce înseamnă cultura
populară și obiceiul vopsirii ouălor. Încărcătura simbolică a oului vopsit roșu se oglindește în credința în Înviere.
În obiceiul încondeierii ouălor se acumulează nu doar talent, artă și frumusețe, ci și credințe și mărturisiri,
ciocnirea ouălor fiind însoțită de salutul pascal: Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Copii devin astfel mărturisitori
ai celei mai mari minuni săvârșite asupra propriei Persoane de Hristos, Învierea Sa din morți.
Participând la
acest obicei printr-o călătorie imaginară sau chiar practicându-l elevii pornesc într-un pelerinaj duhovnicesc
alături de Hristos la sfârșitul căruia primesc Lumina lui Hristos spre luminarea minții și deprinderea virtuților
creștine: credința, nădejdea și dragostea.
Obiceiul Mironosițelor
Un alt obicei descoperit de noi și practicat în
sudul Transilvaniei este obiceiul pascal al Mironosițelor. Femeile mironosițe sunt ”martorii nemincinoși și cei
dintâi ai Învierii” lui Hristos ( Penticostar, Duminica Mironosițelor, 1999, p. 100). Ele sunt pomenite în Sfânta
Scriptură (……….) ca fiind acele femei purtătoare de mir, care pline de curaj, au mers în zorii zilei de duminica,
după obiceiul iudaic, să ungă cu mir trupul Domnului Hristos. Mironosițele au fost mai multe, unele sunt
pomenite în Sfintele Evanghelii iar altele prin tradiție: Maria Magdalena, Salomeea, Ioana, Maria și Marta
surorile lui Lazăr, Maria lui Cleopa , Suzana și Veronica.
Există mai multe variante de
texte pentru acest obicei
(numit în unele sate Vierșul Mironosițelor), iar unele au fost consemnate în scris pe la mijlocul secolului al XIX-
lea și începutul secolului XX . În județul Sibiu , o variantă a acestui obicei a fost culeasă de către cunoscutul
miniaturist și copist Picu Pătruț, fost cantor bisericesc la biserica mare din Săliște. El a fost practicat sporadic în
mai multe sate din Mărginimea Sibiului, dar neîntrerupt s-a păstrat în satul Rod. În satul Rod acest obicei se ține
de tineri copii în noaptea Învierii în jurul mormântului Domnului realizat din cetină și flori.
O variantă a acestui
obicei a fost culeasă și din jud. Alba de cercetătorul etnolog Pavelescu Gh. publicată în lucrarea Vechi cântece
din județul Alba (2007). Se pare că acesta se practic în satele de interferență cu județul Sibiu. Subiectul este
același cunoscut și în variantele din județul Sibiu, cercetarea mormântului de către femeile mironosițe care au
mers în zorii zilei de duminică să ungă cu miresme Trupul Domnului Hristos: Maria Fecioara: Surorilor, ascultați/
Mie un răspuns să-mi dați/ Cine ne va răsturna/ De-asupra gropii piatra?; Maria Magdalena: O! și cât este de
mare/ Nu vom putea mi se pare/ Luarea coperișului/ De-asupra mormântului; Suzana: O! Prietenilor, veniți/ Cu
miresme sărguiți/ Să-l ungem evlavios/ Trupul Domnului Hristos.
Textul folosit de noi a fost cules de la doamna
E. Dragotă, în prezent în etate de ………………originară din satul ……în prezent locuitoare a satului Ruși. Din
momentul în care a fost prezentat elevilor în anul 2011, acesta a devenit deosebit de îndrăgit nu doar de elevi ci
de întreaga comunitate.
Din acest obicei elevii …………………….generatii de elevi
1. 4. 1. Tradițiile religioase
valorificate în lecții sau secvențe de lecții de religie
1. 4. 1. Tradițiile religioase valorificate în activitățile
extrașcolare
La nivelul unității noastre de învățământ prin oferta CDȘ-ului s-a reușit implementarea cu succes a
unui cerc pentru valorificarea tradițiilor și obiceiurilor populare cu titlul: Tradiții și obiceiuri populare din
Mărginimea Sibiului prin care ne-am propus să surprindem lumea satului tradițional din Mărginimea Sibiului. În
cadrul acestui cerc au participat constant 20-25 de elevi din clasele V-VIII pasionați de folclor cu care s-au
realizat lucruri deosebite. Cel mai important proiect educațional a fost Când vii bade-n șezătoare, proiect de
cercetare asupra obiceiului tradițional șezătoarea, premiat de Asociația Ille et vilaine cu Locul I (2008). Alte
cercetare asupra obiceiului tradițional șezătoarea, premiat de Asociația Ille et vilaine cu Locul I (2008). Alte
obiceiuri tradiționale surprinse în cadrul acestui cerc cu un real succes în rândul elevilor au fost Măi bădiță
mărginene, Hai la noi la Sânziene și Paparudele.
Numeroase activități extrașcolare întreprinse de noi …..
1.4. O
problemă legată de autenticitate
”Datinile și obiceiurile unui popor sunt atmosfera ce el răsuflă în tot momentul,
sunt o parte din carnea și sângele lui, sunt așa zicând chiar ființa lui”.
”Lepădându-se de datini un popor moare.
Progresul nu trebuie să aducă părăsirea datinilor, ci înnobilarea lor”.
CAPITOLUL 2
OBIECTIVELE ȘI
METODOLOGIA CERCETĂRII
2. 1. Proiectarea activității de cercetare
Experiența personală acumulată ca
profesor într-o unitate de învățământ din mediul rural ne-a permis să observăm în decursul a zece ani de
activitate interesul sporit al elevilor față de tradițiile și
obiceiurile populare. Pornind de aici, și de la faptul că nu
de puține ori
religia și cultura tradițională
se intersectează, ne-am propus să fie chiar elevii, actorii principali ai
unor tradiții și obiceiuri cu caracter religios , prin care să-și antreneze tipurile comportamentale în formarea
personalității religios-morale. Interesul nostru sporit pentru îmbunătățirea conduitei morale a elevilor
și prin
extensie a comunității locale,
ne-a determinat să găsim puncte comune
între religie și cultura tradițională pe
care să le dezvoltăm în rândul elevilor.
Lucrarea valorifică experiența didactică pe care noi am acumulat-o la
catedră ca profesor de religie, prin lecții și activități extrașcolare pe care le-am susținut la nivelul școlii și
comunității locale precum și rezultatele unei cercetări concrete desfășurate pe parcursul a doi ani școlari. Ne-
am axat pe prezentarea în fața elevilor a unor obiceiuri și tradiții populare referitoare la marile sărbători creștine
și evenimente religioase așa cum reies din cap. 1 , care se manifestă în viața familiei și
a comunității locale .
Cercetarea întreprinsă de noi, în vederea unei posibile îmbunătățiri comp ortamentale, cu contribuții directe la
dezvoltarea religios-morală a elevilor, se înscri e în categoria cercetărilor experimentale. Demersul experimental
realizat respectă etapele consacrate ale cercetării pedagogice:
– delimitarea problemei de cercetat în baza
documentării;
– realizarea unui studiu constatativ în vederea achiziționării unor date necesare
pentru realizarea
demersului experimental;
– inventarierea premiselor teoretice și aplicative care vor constitui punctul de pornire al
experimentului propriu-zis (rezultatele obținute pe baza documentării asupra problemei de cercetat și
concluziile obținute în urma desfășurării investigației constatative);
– formularea obiectivelor și a ipotezei
cercetării întreprinse;
– prezentarea fiecărei etape parcurse (metodologie, eșantioane de subiecți, eșantioane de
conținut);
Cercetarea experimentală propriu-zis s-a desfășurat în semestrul al II-lea al anului școlar 2016-2017 ,
lunile februarie-iunie, cu referire la câteva obiceiuri populare de primăvară cu caracter religios din folclorul local,
construite în jurul sărbătorii Învierea Domnului, cea mai importantă sărbătoare a creștinilor.
Obiceiurile populare
cuprinse în proiectul de cercetare au fost:
Nr. crt
Titlul obiceiului
Clasa
Perioada
1
Prinsul verilor sau Văruțele
a
II-a
Martie 2017
2
Mucenicii – Sfinții 40 de Mucenici
a IV-a
Martie 2017
3
Vopsirea ouălor în mod tradițional
a III-
a
Aprilie 2017
4
Mironosițele
II – IV
Mai 2016 -2017
2. 2. Scopul și obiectivele cercetării
Pornind de la importanța
dobândirii virtuților morale în modelarea personalității religioase a
elevilor,
având în vedere temperamentul ca
latură
accesibilă și constatabilă a personalității, de la neces itatea dezvoltării în rândul elevilor a dragostei față
de învățăturile morale ale Bisericii și de valorile tradiționale care să stea la baza desfășurării în condiții optime a
activităților formativ-educative, ca o posibilă soluție a
îmbunătățirii
atitudinilor și comportamentelor,
ne-am
propus să evidențiem în lucrarea de față influența culturii populare
cu caracter religios asupra dezvoltării
personalității și a competențelor de formare spirituală
la elevi.
Scopul acestei cercetări este
de a evidenția ca re
sunt transformările
comportamentale asupra elevilor care participă la lecții sau activități didactice
în care sunt
valorificate
tradițiile și obiceiurile cu caracter religios.
Obiectivele cercetării:
Valorificarea unor tradiții și obiceiuri
străvechi românești aflate în legătură cu sărbătorile religioase în dezvoltarea personalității religios-morale a
elevilor
Îmbunătățirea comportamentului religios al elevilor prin apropierea lor de învățăturile
morale ale
Bisericii ș i de tradițiile populare.
Dezvoltarea deprinderilor religios-morale
prin utilizarea culturii populare în
activitatea didactică
Dezvoltarea aptitudinilor artistice, a simțului estetic și a dragostei pentru tradițiile și
obiceiurile religioase
Promovarea tipurilor religios-morale desprinse
din obiceiurile străbune.
La finalul acestei
cercetări experimentale, elevii vor fi în măsură:
Să deosebească din cultura populară
tradițiile și obiceiurile cu
caracter religios .
Să observe din tradițiile și obiceiurile cu caracter religios câteva aspecte morale ale culturii
populare
Să stabilească legături, cu ajutorul profesorului de religie, între învățăturile
morale ale Bisericii
și
aspectele morale
desprinse din tradițiile și o biceiurile cu caracter religios
Să își formeze îmbinând corect religia
și tradiția
trăsături pozitive de voință și caracter religios-moral
Să își îmbunătățească cu ajutorul culturii populare
propriul comportament creștin sub forma deprinderilor religios-morale.
Să stabilească legături morale și sociale
corecte pe baza iubirii creștine cu colegii, cu familia și comunitatea parohială locală
Să urmeze modele din
cultura populară care promovează virtuțile creștine
Să participe utilizând folclorul local la lecții și activități cu
caracter tradițional
Să îmbrace costumul popular
Să povestească cel puțin un obicei popular cu caracter religios
Să folosească corect câteva
exemple din cultura populară în lecțiile de religie
Să își formeze competențe de
comunicare din cultura populară necesare în
practicarea u nui obicei
Să interpreteze în cadrul lecțiilor de religie
sau activităților extrașcolare diferite roluri din obiceiurile populare cu caracter religios precum Mironosițele
Să își
dezvolte competențele artistice ………….
Să dorească fiind dată cultura populară, păstrarea și valorificarea
tradițiilor ancestrale ale poporului român.
Să promoveze cu ajutorul mijloacelor multimedia …………
2. 3.
Ipotezele cercetării de față sunt:
Elevii din clasele
care participă la acti vitățile nonformale
în care este
valorificată cultura populară
prilejuită de sărbătorile religioase
vor avea transformări
comportamentale pozitive
în comparație cu
cei care nu participă la aceste activități.
Utilizarea tradițiilor și obiceiurilor populare cu caracter
religios, ca metode alternative în predarea religiei , care pot
conduce la
formarea
personalității religios-morale a
elevilor.
2. 4. Eșantionul de subiecți și caracterizarea acestora
Constituirea eșantionului de subiecți s-a realizat
prin randomizare stratificată cuprinzând elevii din ciclul primar , clasele II – IV.
Criteriile de selecție
au fost :
–
particularitățile de vârstă (vârstă apropiată 8 – 11 ani)
– elevi din același nivel de școlaritate
– nivelul dezvoltării
particularitățile de vârstă (vârstă apropiată 8 – 11 ani)
– elevi din același nivel de școlaritate
– nivelul dezvoltării
personalității religios-morale a elevilor
– necesitatea găsirii unor soluții alternative de îmbunătățire a
comportamentului în rândul elevilor
– disponibilitatea elevilor și a părinților acestora
spre a se implica în activități
cu caracter tradițional
– posibilitatea dezvoltării aptitudinilor speciale și artistice la elevi
– impactul emoțional
ridicat în rândul elevilor din ciclul primar
– participarea activă la viața bisericească și la activitățile cu caracter
tradițional până în prezent
– frecvența cu care elevii se implică în alte activități din curriculumul la decizia școlii
(CDȘ)
Eșantionul de subiecți se referă la un efectiv de
94
elevi din ciclul primar clasele II
– IV dintre care 43 fete
și 27 băieți.
Diagrama 1 – structură elevi după sex
– eșantion general
Din cei
94
elevi participanți la experiment
24 au vârsta de 9 ani, 46 au vârsta de 10 ani și 24 au vârsta de 11 ani.
Diagrama 2 – structură elevi după vârstă
Elevii provin din mediul rural, 47 din familii biparentale, …..5 monoparentale iar 1 titular împuternicit….
2. 4.
Metode și instrumente de cercetare
În procesul formativ-educativ al elevilor, u n aspect important îl constituie
acela că elevii devin coparticipanți la propria formare.
Sufletul elevului trebuie să fie modelat nu la modul
coercitiv, ci prin înțelegere și de bunăvoie. De aceea metodele utilizate trebuie să-i conducă spre o selectare a
virtuților și valorilor morale din societate, la cunoașterea propriei personalități și la
identificarea modalităților de
valorificare a virtuților creștine în propria viață. Fiecare elev constituie o persoană unică și irepetabilă care își
construiește propria personalitate și propriul sistem de gândire. Latura formativă a elevilor nu face abstracție de
cunoaștere, exercițiu, reflecții personale, rezolvarea unor situații-problemă, autoevaluări și ierarhizarea valorilor.
Cât privește m etodele și instrumentele utilizate
de noi
în recoltarea datelor , în cunoașterea grupurilor de elevi,
acestea
sunt în concordanță cu
obiectivele cercetării de față :
Metoda observației constă în ”urmărirea
intenționată și sistematică a fenomenelor specifice educației, fără nici o intervenție din partea cercetătorului, în
scopul explicării înțelegerii și ameliorării lor” (Crețu, 2015).
În acord cu sursa citată, distingem:
– observația
empirică, spontană, orientată spre un anumit scop;
– observația sistematică, organizată, orientată spre un scop
precis.
Prin intermediul observației am urmărit modul în care elevii
interacționează, cum
își exprimă
personalitatea individual sau în grupuri de elevi participând la activități cu caracter tradițional, în ce măsură
acestea intervin în formarea deprinderilor religios-morale și
modul în care utilizează deprinderile religios-m
orale însușite până în prezent. În vederea realizării unei observații corecte și complete s-a utilizat fișa de
observație (ANEXA…..) pentru a cuantifica transformările comportamentale observate.
Conversația
Experimentul …..vopsire ouă
Dramatizarea sau jocul de rol reprezintă o metodă prin care se urmărește formarea
comportamentului elevilor pe baza unor acțiuni simulate prin care elevii sunt implicați în activități de grup, cu
roluri și interacțiuni bine delimitate. Structura unui joc de rol trebuie să conțină următoarele elemente:
– titlul
–
situația problematică
– rolurile individuale
Teatrul religios
Metoda interviului…………
2. Modul de operaționalizare
a conceptelor
Proiectul de cercetare a unor obiceiuri întâlnite în viața satului: Prinsul văruțelor,
Mucenicii,
Vopsirea ouălor în mod tradițional, Mironosițele
Mucenicii sau Sfințișorii
În semestrul II al anului școlar 2016-
2017 s-a desfășurat împreună cu elevii clasei a IV-a (24 de elevi) activitatea Mucenicii sau Sfințișorii
……………………..
Jocul de rol
Tema: Mucenicii
Activitatea se desfășoară în grupe de câte 4 elevi.
Elevii pornesc
într-o călătorie imaginară prin …..
Văruțele sau prinsul verilor un obicei popular păstrat până în zilele noastre în
satele din Mărginimea Sibiului, prezent și în folclorul local este Prinsul verilor sau Văruțele. Acest obicei
practicat în prima săptămână din postul Sfintelor Paști, în sâmbăta Sf. Teodor, pune accent pe înrudirea
spirituală între copii înainte de a intra în perioada adolescenței și are menirea creării unui grup eterogen, ghidat
după reguli și principii clare.
La clasa a II-a acest obicei s-a desfășurat în două etape folosind jocul de rol :
Etapa 1 a constat în vizionarea unui scurt film de prezentare a obiceiului,
urmat de
discuții împreună cu el evii
despre imaginile vizionate, analiza textului și a cuvintelor necunoscute,
despre gradele de rudenie (diferența
dintre rudenia de sânge și spirituală),
despre importanța rudeniei spirituale
ca mijloc de consolidare a
prieteniei
iar în final s-au căutat câteva modalități de
valorificare
a obiceiului la nivelul comunității locale prin asigurarea
unei continuități. În acest sens elevii (cu acordul părinților)
și-au exprimat dorința de a pune în practică acest
obicei prin interpretarea versurilor din folclorul local.
În etapa a 2-a, elevii au pus în practică, dirijați de profesor,
obiceiul Prinsul verilor care a fost adaptat condiților de spațiu,
timp
și mijloace utilizate.
Locul de desfășurare:
sala de clasă
Timp estimativ: 25 minute
Materiale și mijloace utilizate: grâu fiert (colivă), colăcei, tacâmuri de
unică folosință, șervețele,
CD-player, dialogul,
explicația,
dansul popular jiana ;
Pentru desfășurarea în condiții
asemănătoare cu structura obiceiului s-au respectat următoarele:
1. Amenajarea spațiului de
desfășurare prin
debarasare spațiului de bănci și formarea în mijlocul clasei a unei mese rotunde pe care s-au așezat în dreptul
fiecărui elev participant un colăcel , un pahar cu grâu fiert
(colivă)
și o linguriță.
2. Toți elevii sunt așezați în jurul
mesei, stând în picioare și
prinși de mâini pornesc un dialog interogativ între ei folosind versurile din obicei:
Te
prinzi văr cu mine?
Mă prind, mă prind.
Ne prindem veri?
Ne prindem, ne prindem.
3. Urmează
interpretarea a
două cântece scurte menite să realizeze înrudirea spirituală
dintre
elevi :
Vioară, vioară
Pe din jos de moară
Văruța să nu moară
Că de va muri
Noi o vom jeli
Cu cizme de capră
Cu trei cuie-n talpă
Cu ie de jolj
Cu trei flori
în conci
Fetițele se prind într-o horă în jurul mesei cântând:
Cu cin te prinzi văruță?
Cu tine și cu Dumnezeu
Și
cu colăcelul meu
Cu grâu și cu dumicat
Pentr-un rod cât mai bogat
Fii văruță?
Fii-vom fii.
Până când?
Până-n
ceasu de-om muri.
4. Elevii consumă grâul fiert și colăcelul, consumând și unii de la alții prin aceasta
simbolizând că înrudirea s-a realizat.
5. Elevii pornesc un dans al bucuriei, în cazul de față jiana, joc specific
Mărginimii Sibiului.
Acest obicei a fost prezentat elevilor în cadrul Domeniului IV: Marile sărbători creștine,
Tradiții religioase și populare, Tradiții de Paști.
Evaluarea activității s-a realizat prin culegerea câtorva impresii
de la elevi (ANEXA ………)
Vopsirea ouălor
în mod tradițional
s-a desfășurat împreună cu elevii claselor a III-a
(46 de elevi) iar în cadrul activității am utilizat metoda experimentului.
Experimentul a fost unul complex și a
constat în:
– extragerea din cojile de ceapă roșie a culorii roșii prin fierbere.
– aplicarea frunzelor verzi pe coaja
oului
–
Pregătirea activității.
Titlul activității: Vopsirea ouălor în mod tradițional în vatra satului ardelenesc.
Tipul
oului
–
Pregătirea activității.
Titlul activității: Vopsirea ouălor în mod tradițional în vatra satului ardelenesc.
Tipul
activității: extrașcolară, practic-aplicativă
Data de desfășurare: 12. 04. 2017 (în Săptămâna Patimilor) de la ora
12.00.
Timp de lucru: 90 de minute.
Beneficiari direcți: 46 de elevi din clasele a III-a
Materiale
utilizate: ouă,
ciorap dresing, frunze, coji de ceapă roșie, apă, oală de 4 litri , plită electrică, șervețele, foarfecă, ață.
Competențe specifice:
Obiective operaționale :
La sfârșitul activității elevii vor fi capabili:
să identifice având
acces la materialele puse la dispoziție, cel puțin 2 elemente de bază necesare pentru vopsirea ouălor în mod
tradițional;
să distingă pe baza informațiilor primite de la profesor câteva caracteristici importante al oului vopsit
în mod tradițional;
să vopsească în mod tradițional cu ajutorul materialelor specifice cel puțin un ou;
să
folosească în propria familie cu ajutorul părinților obiceiul vopsirii ouălor în mod tradițional în ajunul sărbătorii
Învierea Domnului;
Etape în utilizatea tehnicii vopsirii ouălor în mod tradițional:
Tehnica vopsirii ouălor în mod
tradițional este destul de simplă iar pentru un rezultat cât mai bun trebuie respectate câteva etape:
Etapa 1:
Elevii desfășoară activitatea indicată de profesor în perechi. Ouăle au nevoie de pregătire preliminară. Trebuie
să ne asigurăm că au fost spălate și curățate de toate impuritățile.
Etapa 2:
Pe un ou umed se aplică 3-4 frunze
proaspete (pătrunjel, păpădie, coada șoricelului, etc) pe toată coaja oului pentru a acoperi în mod omogen
întreaga suprafață a oului.
Etapa 3: Oul gata pregătit se introduce într-un ciorap dresing și se leagă cu ață la
ambele capete cât mai strâns
pentru a nu permite frunzelor să se miște pe suprafața oului.
Etapa 4: Ouăle se
introduc pe un pat din coji de ceapa roșie și se așează în straturi, un rând de coji un rând de ouă peste care se
toarnă apă rece
și 3 linguri de oțet . Se lasă la foc mic până ouăle se fierb și se înroșesc de la cojile de ceapă.
Etapa 5: Ouăle se debarasează de dresing și frunze imediat după ce au fost scoase din oală pentru a nu
rămâne frunzele lipite. Pe oul călduț se aplică imediat un strat de untură sau slănină pentru a le conferi puțin
luciu.
Descrierea activității:
Rezultate așteptate:
Pentru observarea comportamentului elevilor în cadrul activității
am folosit scara de clasificare descriptivă.
Scară de clasificare
descriptivă în activitatea practică de vopsirea
ouălor în mod tradițional (clasa a III-a):
1. În ce măsură elevul a folosit corect materialele în vopsirea ouălor în
mod tradițional:
insuficient
suficient
acceptabil
bine
Foarte bine
2. În ce măsură elevul a fixat corect frunzele pe
coaja oului:
insuficient
suficient
acceptabil
bine
Foarte bine
3. În ce măsură elevul a cooperat cu ceilalți colegi
din grupă:
insuficient
suficient
acceptabil
bine
Foarte bine
4. În ce măsură elevul a rezolvat corect sarcinile de
lucru:
insuficient
suficient
acceptabil
bine
Foarte bine
La clasa a II-a în cadrul lecției Tradiții populare de Paști
am adus obiceiului vopsirii ouălor un plus de modernitate utilizând tehnica vopsirii ouălor cu ajutorul hârtiei
creponate (ANEXA….proiect didactic) .
Mironosițele…. Începând cu anul 2011 am pregătit cu elevii de la ciclul
primar (clasele II-IV) și am prezentat la biserica ortodoxă Bunavestire, în Duminica Mironosițelor, în fața
locuitorilor comunei, obiceiul popular
pascal în versuri Mironosițele (variantă
ANEXA….. ), care a fost consemnat
în scris
pentru prima dată
de cantorul bisericesc și miniaturistul Picu Pătruț pe la mijlocul secolului al XIX-lea, la
biserica mare din Săliște.
Pregătirea elevilor
(selecția elevilor, împărțirea rolurilor, memorarea textelor,
repetițiile)
s-a desfășurat în cadrul orelor de religie dar și înafara orelor de la clasă fiind sprijinit îndeaproape de
părinții elevilor.
Calendarul activităților (februarie – iunie 2017)
Nr. crt
Activitatea
Perioada
1
Promovarea
proiectului la nivelul unității de învățământ
Luna 1 (februarie)
2
Selectarea elevilor implicați în obiceiul
Mironosițele din clasele a II-a și a III-a
Luna 2 – săptămâna 1-2 (martie)
3
Pregătirea materialelor utilizate
Luna
2 –săptămâna 3
4
Desfășurarea repetițiilor
Luna 2 – săptămâna 4
Luna 3 (aprilie) – săptămâna 1-2
Luna 4 (mai)
– săptămâna 1
5
Prezentarea obiceiului la nivel local
Luna 4 ( 7 mai)
6
Realizarea unei expoziții foto
retrospective
Luna 5 (iunie) – săptămâna 1
7
Work-shop cu elevii care au participat la obiceiul Mironosițele
Luna 5 – săptămâna 1
8
Evaluarea
Luna 5 – săptămâna 2
Personajele sunt:
Mironosițele: Maria Magdalena,
Maria lui Iacov, Veronica, Ioana, Salomeea
Maica Domnului și Iisus, Petru, Toma, Luca și Cleopa , 4 Soldați, 4
Îngeri, Caiafa
Descrierea costumației personajelor
Elevii sunt îmbrăcați în costume astfel: Mironosițele –
costume populare din Mărginimea Sibiului
cu batic negru , Apostolii – veșminte
lungi
ca la preoți, Îngerii- rochiță
albă, coroniță din flori și aripi, Soldații – costum de soldat (sau în 2013 s-au folosit costumele populare de la
Crai), Caiafa – robă închisă la culoare.
Cadrul: Acțiunea se desfășoară în biserică, în
jurul mor mântului
Domnului Iisus Hristos
Exercițiul didactic pus în legătură cu acest obicei desfășurat în biserică a constat în
întărirea unor conduite la elevi cum ar fi:
– adoptarea unui comportament decent în biserică și în relația cu
comunitatea locală ;
– închinarea cu evlavie și în mod corect în fața icoanelor;
– rostirea rugăciunilor și
a
cântărilor pascale
în mod corect;
– artistice…….
– adoptarea unei atitudini de respect față de preotul paroh;
–
consolidarea credinței, a convingerilor religioase și a deprinderilor morale ;
– participarea activă la viața
bisericească ca parte integrantă a comunității
parohiale;
– implicarea părintilor…….
CAPITOLUL 3
REZULTATELE CERCETĂRII
Pe parcursul experimentului didactic s-au folosit ca metode: observația,
explicația, conversația, interviul,
ANEXE
CHESTIONAR PENTRU ELEVI
În ce categorie de obiceiuri încadrați
obiceiul pascal Mironosițele?
Obicei popular cu caracter religios
Obicei popular de proveniență laică (din popor)
Știați că la nivelul comunei Cristian se pratică obiceiul pascal Mironosițele încă din anul 2011 de elevii Școlii
Gimnaziale Cristian?
Da
b. Nu
De la cine ați aflat despre obiceiul pascal Mironosițele?
Părinți
b. Profesorul de
religie
c. Colegi
d. Preot
e. Locuitori ai comunei Cristian
Ați participat la obiceiul pascal Mironosițele?
Da
b. Nu
Dacă ați răspuns Da,
menționați anul si rolul pe care l-ați interpretat…………………………………….
Care sunt motivele
pentru care ați ales să participați la obiceiul pascal Mironosițele?
Credința în Învierea Domnului
Îmi plac
obiceiurile populare
Portul popular
Îmi place să joc teatru popular
Vreau să-mi schimb în bine comportamentul
moral-religios
Care sunt însușirile morale pe care le-ați dobândit prin participarea la obiceiul pascal
Mironosițele?
Ascultarea
e. Recunoștința
Bunătatea
f. Curajul
Blândețea
g. Creativitatea
Sinceritatea
h.
Credința
Care dintre următoarele roluri jucate de colegii voștri v-a plăcut cel mai mult?
Îngerii
(încercuiți un
singur rol)
Soldații
Apostolii
Mironosițele
Considerați că obiceiul pascal Mironosițele este pus suficient de bine
în valoare prin ora de religie?
Da
b. Nu
Ați vorbit și altor persoane din afara școlii despre obiceiul pascal
în valoare prin ora de religie?
Da
b. Nu
Ați vorbit și altor persoane din afara școlii despre obiceiul pascal
Mironosițele?
Da
b. Nu
Vă doriți să participați/asistați și în anii următori la obiceiul pascal Mironosițele?
Da
b.
Nu
Vă doriți ca în cadrul orei de religie să fie valorificate și alte tradiții și obiceiuri populare cu caracter religios?
Da
b. Nu
Dacă ați răspuns Da. Dați un exemplu…………………………………………………………………………..
Mironosițele
(Variantă)
Obicei popular pascal din Mărginimea Sibiului
La mormânt 4 soldați
SOLDATUL 1
Noi păzim acest
mormânt
Din porunca lui Irod
Să nu fure trupul mort
Căci noi din cărți am aflat
Și de la marele sfat
Sfatu’
arhiereilor
Și judecata evreilor
C-acest mare Împărat
E Dumnezeu adevărat
Și trupu-i va fi furat
SOLDATUL 2
Pe nimeni nu vom lăsa
De mormânt a se apropia
Ca să facem voia lor
A stăpânilor
Că Acesta a cuvântat
Că din
morți se va scula
Dar noi vom păzi cu viața
Să nu fure nimeni Viața
Pe apostoli nu vom lăsa
De mormânt a se
apropia
SOLDATUL 3
Azi e sâmbăta cea mare
Cea mai mare de sub soare
Căci au pus pe Fiul Sfânt
Să zacă-
n acest mormânt
Mâine paza vom sfârși
Cu banii ce vom primii
Vom merge, ne-om veseli
Și nimeni nu va mai
ști
Cine-i mort între cei vii.
SOLDATUL 4
Iată aici zace-n mormânt
Regele iudeilor
Spaima fariseilor
Și a
cărturarilor
Cine oare-L va fura
Cu sabia vom tăia
N-om lăsa să fure zău
Pe Fiul lui Dumnezeu
Regele iudeilor.
ÎNGERUL 1
Noi îngeri venim pe pământ
Ca să vestim c-a înviat un Sfânt
El e Sfântul Sfințior
Și-mpăratul
cerurilor
Peste morți și peste vii
Peste tineri și copii
Peste făpturi și cei vârstnici
Peste Heruvimi și îngeri
ÎNGERUL 2
Cu a lui putere
De la Tatăl dată
A învins chiar moartea
Înviind din groapă
Căci El este Viața
A
noastră a tuturor
Viața fără moarte
Și Mântuitor
ÎNGERUL4
Piatra noi vom prăvăli
Să poată Domnul ieși
Căci în
iad s-a coborât
Pe toți Sfinții cei iubiți
Din iad El i-a slobozit
Pe Adam întâi zidit
Ce din rai a fost izgonit
Și-a
deschis raiul frumos
Pentru omul păcătos
Căci prin moarte ne-a salvat
Din moarte și din păcat
ÎNGERUL 3
Venim de la Domnul
Din cerul de sus
Ca lumea să creadă
C-a-nviat Iisus
El e începutul
Tocmai și sfârșitul
Care
a zidit
Toate cu cuvântul
El a învins moartea
Cu puterea Sa
Haideți voi Sfinți îngeri
Cu toții de-om cânta
Îngerii
cântă:
Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.
SOLDATUL 4
Vai, Doamne ce arătare,
Care luminează tare
Căci pe noi toți ne-a orbit
Când păzeam acest
mormânt
SOLDATUL 2
Am văzut putere cerească
Și o ceată îngerească
Cântând toți în cor frumos
Învierea lui
Hristos
SOLDATUL 3
Cântau toți așa frumos
Învierea lui Hristos
Mă gândesc cu-adevărat
Că Domnul a înviat?
Haideți să plecăm degrabă
Că mă cuprinde o teamă
SOLDATUL 1
Haideți soldați să plecăm
Pe Caiafa să-l
anunțăm
Că Iisus a înviat
Și noi toți ne-am speriat
Sau oare a fost furat?
Soldații pleacă
MAICA DOMNULUI
Fiul meu cel mult iubit
Iudeii te-au chinuit
Te-au scuipat
Te-au biciuit
Pe Cruce te-au răstignit
Și în mormânt nou
ei Te-au pus
Dulcele meu Fiu Iisus.
Pe pământ cât ai trăit
Numai bine ai făcut
Orbilor le-ai dat vedere
Scos-ai
din muți duhuri rele
Pentru binele făcut
Fariseii te-au urât
Căutând necontenit
Să Te bage în mormânt
Și-acum
vin cu durere mare
La mormânt la tămâiare
Să tămăiez Trupul sfânt
Care zace în mormânt
Eu sunt Doamne
Maica Ta
Scoală-Te nu mă lăsa
Că mă arde durerea
MARIA MAGDALENA
Venim Maică noi cu tine
La Iisus cu
miruri scumpe
Ca să ungem Trupul Sfânt
Ce se află în pământ
Pe mine m-a învățat
Calea bună de urmat
Calea
către Dumnezeu
Depărtându-mă de rău
VERONICA
Iosif și cu Nicodim
De la Pilat au cerut
Să coboare Trupul
Sfânt
Ca să-L pună în mormânt
Eu pe ei i-am urmărit
Și-am văzut unde L-au pus
Trupul Sfânt al lui Iisus
Cu
giulgi curat L-au înfășat
Dar cu miruri nu L-au dat
Și-o piatră au răsturnat
Peste mormântu-ntunecat
MARIA LUI
IACOV
Dragile mele surori
Am plecat astăzi în zori
Să tămâiem Trupul Sfânt
Ce se află în mormânt
Cine ne va
ridica?
Piatra de la ușa Sa
Că e mare și e grea
Noi singure n-om putea!
Iar soldații-s oameni răi
Plătiți tot de
farisei
IOANA
Să rugăm pe Dumnezeu
Să ne ajute mereu
Iisus așa ne-a cerut
Pe pământ cât a trăit
Sfaturi bune
ne-a învățat
Să nu cădem în păcat
Nădejdea la El s-o-avem
La Fiul lui Dumnezeu
Să credem cu bucurie
Că El
ne va da tărie
Să învingem tot ce-i rău
Să rugăm pe Dumnezeu.
SALOMEEA
S-avem inimă curată
Către
Domnul îndreptată
Pentru că Sfânt Dumnezeu
Nu- L uită pe Fiul Său
Și pe noi ne-o ajuta
De om răsturna piatra
Ca să intrăm în mormânt
Să tămâiem Trupul Sfânt
Cu miruri ca să Îl ungem
Și-apoi pe Domnul Să-L plângem
VERONICA
Eu mahrama am adus
Cu icoana lui Iisus
Chipul lui s-a-ntipărit
Când L-au dus la răstignit
Sufletul
rău mă durea
Văzându-i suferința
Soldații rău Îl băteau
De El milă nu aveau
Și L-au pus să-și ducă crucea
Sus
pe muntele Golgota
Cu spini L-au încununat
Treistie-n mână i-au dat
Zicând că e împărat
MARIA LUI IACOV
Când ducea El cruce-n sus
S-a întors spre noi și-a spus:
Nu mă plângeți cu-ntristare
Voi femei făr’ alinare
Să vă
plângeți fiecare
Că vine-o durere mare
Voi ce-n brațe n-ați purtat
Și copii n-ați alăptat
Veți striga la munți și văi
Cădeți toate peste noi
Dealuri acoperiți-ne
Nu putem răbda durerea
Zilelor de-apoi.
SALOMEEA
Doamne ce
văd colo-n zare
Parcă o lumină mare
Oare ce s-a întâmplat
Cine piatr-a răsturnat?
VERONICA
Doamne mă
cuprinde frică
Parcă piatra-i prăvălită!
IOANA
Ce se vede din mormânt
Doar lumină pe pământ
Oare unde au
fugit
Soldații ce L-au păzit?
MARIA MAGDALENA
Cine, Doamne a furat
Un Trup sfânt nevinovat
Unde Doamne
L-au ascuns?
Iară nouă nu ne-au spus?
MAICA DOMNULUI
Doamne frica m-a cuprins
Sper că nu este un vis
A
mea inimă mă doare
De-așa mare supărare
Dar, Vai! simt o bucurie
Ce poate oare să fie?
MARIA LUI IACOV
Haideți să ne-apropiem
Mormântul să-l cercetăm
ÎNGERUL 3
Voi pe cine căutați
Pe noi nu ne întrebați?
Nu vă
amintiți voi oare
Ale lui sfinte izvoare
Sfaturi pline de lumină
Pentru lumea cea creștină
Că trebuie să
pătimească
Pentru lumea păcătoasă
Cu Sângele lui curat
Să ne spele de păcat?
ÎNGERUL 2
N-ați auzit văile
Și cum cântă păsările?
Cum cântă cu bucruie
Și cu mare veselie?
Că soarele-ntunecat
În lumină s-a schimbat?
MARIA MAGDALENA
Spune-ne unde l-ai pus?
Pe dulcele scump Iisus
Unde putem să-L aflăm
Trupul să îl
tămâiem
Spune-ne unde ați pus
Trupul Domnului Iisus?
IOANA
De ce ne înspăimântați
Ce veste oare ne dați?
SALOMEEA
Oare azi s-a împlinit
Ce Domnul a prevestit
Că trei zile doar va sta
Și din mormânt se va scula?
MAICA DOMNULUI
Unde Fiule te-ai dus?
Iară mie nu mi-ai spus
Să vii Tu la mama Ta
Să-i liniștești inima
ÎNGERUL 1
Astăzi să vă bucurați
Mare veste să aflați
Că Iisus a înviat
Din mormânt El S-a sculat
TOȚI ÎNGERII
HRISTOS A ÎNVIAT!
RĂSPUND MIRONOSIȚELE
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
VERONICA
Hai cu toate să plecăm
Pe Domnul să- L căutăm
MARIA MAGDALENA
Doamne ce minune mare
Cum nu s-a văzut sub soare
Dacă e
Pe Domnul să- L căutăm
MARIA MAGDALENA
Doamne ce minune mare
Cum nu s-a văzut sub soare
Dacă e
adevărat
Că Domnul a înviat
Voi crede neîncetat
Și viața-mi nelegiuită
De acum voi face-o sfântă
MAICA
DOMNULUI
Mă grăbesc ca să-L găsesc
Pe Mirele Cel ceresc
Că El e viața mea
Veniți cu toate de L-om căuta
MARIA MAGDALENA
Spune de ești grădinarul
N- ai văzut Mărgăritarul
Dacă pe El L-ai luat
De unde-a fost
așezat
Spune-mi unde tu L-ai pus
Pe Mântuitorul Iisus
IISUS
Bucurați-vă! Bucurați-vă!
Bucurați-vă!
MARIA
MAGDALENA
Învățătorule!
IISUS
O! Sfinte mironosițe
Ce sunteți tari în credință
De mine nu vă atingeți
Ci cu
bucurie mergeți
Repede de anunțați
Pe ucenicii-ntristați
Că Eu azi am înviat
După cum v-am anunțat
Pe pământ
cât am trăit
Sfaturi bune ați primit
Ca să vă feresc de rău
Să-I slujiți lui Dumnezeu
Iată! Azi e-adevărat
Din
mormânt Eu M-am sculat.
Soldații la Caiafa
SOLDATUL 1
Noi cu toți vă anunțăm
Că în zori când stam de pază
Din cer am văzut o rază
Iară raza s-a oprit
La Iisus la mormânt
Raza ne-a înconjurat
Și piatra a răsturnat
Noi cu
toți ne-am speriat
Și cu fața la pământ
Ne-am culcat
Și-atunci s-a arătat
Că Iisus a înviat
Și noi credem cu
adevărat
SOLDATUL 2
Îngerii din cer cântau
Pe Dumnezeu preamăreau
Așa cum s-a auzit
Că din morți El S-a
trezit
SOLDATUL 3
Împrejur multă lumină
S-a văzut prin grădină
Noi cu toți ne-am speriat
Și repede am plecat
Să-ți spunem că s-a-mplinit
Ceea ce s-a proorocit
Că Iisus a înviat
A-nviat cu-adevărat
CAIAFA
Cum? Oare-i
adevărat
Că Iisus a înviat
Va fi tulburare mare
Cum nu s-a văzut sub soare
Iată! Noi vă dăruim mulți bani
Mergeți spuneți la romani
Că azi noapte v-ați culcat
Și pe Iisus L-au furat
Mergeți iute vă grăbiți
Și prin lume
răspândiți
Că trupul a fost furat
Și Iisus n-a înviat.
SOLDATUL 4
Noi cu toții om pleca
Dacă tu ne-i libera
MARIA
MAGDALENA
De la mormânt am venit
Repede, noi ne-am grăbit
Veste mare am aflat
Că Iisus a înviat
PETRU
Femeilor ce vorbiți
Haideți și nu zăboviți
Spuneți ce s-a întâmplat
Cum? Învățătorul a înviat?
Merg ca să văd și
eu
Pe Fiul lui Dumnezeu
De care m-am lepădat
Când era El judecat
MAICA DOMNULUI
Stați fraților nu plecați
Aicea Îl așteptați
Că așa a poruncit
Astăzi în zori la mormânt
Va veni în Galileea
Ca să spună fiecăruia
Cum
trebuie să ne rugăm
Pe ce cale să umblăm
Să fim următorii Lui
Și rugători Domnului
Între noi să ne iubim
Să nu
ne mai dușmănim
PETRU
Doamne ești un Om Preasfânt
Ai înviat din mormânt
Cu Tine eu am umblat
Pe
pământ în lung și-n lat
Aveam minte-ntunecată
Fără mare judecată
N-am știut să Te înțeleg
Nici cuvântul să ți-l
dreg
Când ai fost bătut, scuipat
De Tine m-am lepădat
Iartă-mă Iisus Hristos
Că-s un mare păcătos
TOMA
Eu
nimic nu am să cred
Până pe Domnul nu-L văd
Să pun mâna-n coasta Lui
Și degetu-n semn de cui
LUCA
Eu
vă spun adevărat
Că Iisus a înviat
La Emaus când m-am dus
Ni s-a arătat Iisus
Din scripturi ne-a tălmăcit
Tot ce
El a pătimit
CLEOPA
Cu Luca am fost și eu
L-am văzut pe Domnul meu
După ce a binecuvântat
A frânt pâinea
și ne-a dat
Atunci Domnul a dispărut
Și nu L-am văzut mai mult
PETRU
Fraților este adevărat
Că Iisus a înviat
Am găsit mormântul gol
Iară giulgiurile jos
În oraș e zarvă mare
La palat e disperare
Noi să stăm să ne rugăm
Aicea să-L așteptăm
IISUS
Pace vouă vă spun Eu
Preaslăviți pe Dumnezeu
Eu morții nu am fost dat
Din
mormânt am înviat
Nu sunt Duh cum voi credeți
Veniți, rănile vedeți
Da-ți-mi ceva de mâncare
Vedeți că nu-s
arătare
Cu Sângele Meu vărsat
Spălat-am al lumii păcat
Proorocii ce-au proorocit
Toate s-au îndeplinit
După
voia Tatălui
Spre binele omului
Voi cu toții ați fost de față
Cât am trăit Eu în viață
Am răbdat, am așteptat
Întoarcerea din păcat
Să plecați prin țări străine
Să îi învățați de Mine
Să se lase de păcate
Și de-nvățături
stricate
Să vegheze toți mereu
Slujind doar lui Dumnezeu
Ca sufletul să trăiască
În patria cea cerească
Și-
acum Toma nu uita
Asta e credința ta
Pune mâna-n coasta mea
Și te vei minuna
Că sunt Cel ce te-a-nvățat
Dumnezeu adevărat
TOMA
Doamne e adevărat
Că din morți Tu te-ai sculat
„Domnul meu și Dumnezeu”
Te
mărturisesc mereu
Fișă cu fragmente din impresiile elevilor asupra
Obiceiului pascal Mironosițele
Eleva 1: Am
avut șansa să particip la un vechi obicei popular Mironosițele alături de colegii mei și de domnul profesor. A fost
foarte frumoasă această experiență , prin care ne-a învățat să credem în Dumnezeu
și în Învierea Domnului , să
ne bucurăm împreună, să gândim împreună,
să lucrăm împreună, să ne ajutăm, să învățăm alți colegi la rândul
nostru. Am mai învățat să avem încredere unul în altul și să ascultăm de profesor și de părinți . Îi mulțumesc
domnului profesor că a avut răbdare cu noi și că ne-a ales să participăm la acest obicei.
Eleva 2:
Obiceiul
pascal Mironosițele
Fișă cu fragmente din impresiile elevilor asupra
Obiceiului Prinsul verilor sau
Văruțele
–
fragmente –
O elevă: În prima săptămână din postul Sfintelor Paști ne-am prins văruțe și veri împreună cu colegii
de clasă. Acest obicei l-am nesfășurat la școală în clasa noastră. Noi am mâncat colivă și colac. La sfârșitul
obiceiului am dansat jiana.
Un elev: În prima săptămână din postul Sfintelor Paști am participat la prinsul
văruțelor și al verilor. Acolo noi am cântat, am dansat și am mâncat colivă și colăcel. Mie mi-a plăcut mai mult
când am dansat.
O elevă: Mie mi-a plăcut totul la prinsul verilor. Am făcut activități precum: am cântat, am
mâncat, am dansat și multe altele. Prinsul verilor este un obicei din Mărginimea Sibiului. Este un obicei foarte
frumos.
O elevă: Mie mi-a plăcut pentru că am fost toți copii la un loc. A fost frumos, am primit colivă și am
dansat. De acum o să am mai mulți verișori.
O elevă: A fost minunat. Cel mai frumos lucru a fost că am fost
împreună cu prietenii mei.
Un elev: Mie mi-a plăcut totul. Am participat la obiceiul acesta minunat cu drag. Am
mâncat colivă, colăcei, am făcut o horă mare și am dansat jiană. Ne-a luat mai mult timp să învățăm textele.
Acesta este un obicei din Mărginimea Sibiului.
ANEXA
Vopsire ouă în mod tradițional
ANEXA ……
Propunere
opțional: Tradiții și obiceiuri populare din Mărginimea Sibiului
Propunător:
Titlul opționalului: Tradiții și obiceiuri
religioase din Mărginimea Sibiului
Durata: 1 an
Nr. ore pe săptămână: 1 oră
Ciclul curricular: ciclul primar
Clasa
a III-a
Argument:
Tradițiile românilor sunt comori ce nu ar trebui uitate sau părăsite și nici schimbate prin troc cu
alte obiceiuri importate din alte țări. Ele sunt ale noastre, ne caracterizează, ne definesc și prin ele ne simțim
mai bogați, mai aleși, mai altfel decât alții. Aceste tradiții ne fac mai "exotici" în ochii europenilor și altor nații,
putem fi subiect de discuții și de laudă, de aprecieri cu semnul mirării.
Tradițiile românilor sunt diferite de la o
zonă la alta, dupa cum spune vorba câte bordeie, atâtea obiceiuri, însă tocmai acest lucru ne face mai frumoși,
mai atrăgători și mai originali.
Poporul român a fost întotdeauna un popor credincios, în majoritate ortodox, iar
majoritatea tradițiilor și obiceiurilor relaționează cu sărbătorile religioase. Varietatea tradițiilor și obiceiurilor se
datorează trecutului zbuciumat pe care l-a avut poporul nostru, cotropitorii ce au venit în țara noastră s-au
datorează trecutului zbuciumat pe care l-a avut poporul nostru, cotropitorii ce au venit în țara noastră s-au
îndrăgostit atât de mult de ea, încât s-au stabilit aici, și-au întemeiat familii, au adus cu ei datini și obiceiuri și au
împrumutat de la noi, rezultând mozaicul de tradiții și obiceiuri.
Sunt zone în țara noastră frumoasă unde
tradițiile din moși strămoși nu și-au pierdut practica nici în zilele noastre, fremătătoare, moderne, mereu în
schimbare. Trăim vremuri moderne în care tehnica și tehnologia a pătruns în toate domeniile iar tinerii de astăzi
„sunt luați de val” și se rup încet de ceea ce strămoșii noștri au inventat și trăit ca oameni ai satului. Fiecare
dintre noi are o rădăcină în lumea satului românesc, de aceea nu putem să ne rupem de valorile fundamentale
ale spiritualității românești.
Tradițiile și obiceiurile populare din Mărginimea Sibiului întregesc acest buchet al
tradițiilor și obiceiurilor populare românești atât prin diversitate cât și prin originalitate. Frumusețea portului
popular, care are la bază cele două nuațe negrul și albul, care scot în evidență faptul că omul are de dus o luptă
permanentă pentru împlinirea binelui, ne arată că și tinerii de astăzi în mod special elevii cărora se adresează
acest cerc au datoria fundamentală de a lupta pentru păstrarea și conservarea tradiților și obiceiurilor populare
din zona Sibiului. De aceea școala noastră, ca instituție publică, vine în sprijinul elevilor pentru a le oferi
posibilitatea de a intra în contact direct cu tradiția satului românesc și obiceiurile sale, cu cântecul și dansul
popular, cu teatrul popular dar și cu frumosul port popular specific zonei etnogrfice „Mărginimea Sibiului”.
„Românul se definește prin tradițiile, obiceiurile și datinile sale. Ia-le pe acestea și nu va mai rămâne un român
adevarăt! Prin urmare, nu vreau să renunț la nici o tradiție, nici un obicei pe care-l practic și îmi doresc ca niciun
alt român să nu renunțe, atâta timp cât îi stă în putere” (Alina Panait). Și noi ne propunem ca să nu lăsăm sau să
renunțăm la tradițiile și obiceiurile din Mărginimea Sibiului care prin argumentul nerațional al modernismului
sunt puse în pericol și sunt grav afectate. De ce? Pentru că folclorul este un mod de educație și de formare a
personalității omului în spirit autentic românesc.
Competențe generale:
Implicarea elevilor în vederea
conservării tradițiilor și obiceiurilor populare din Mărginimea Sibiului.
Cunoașterea valorilor spirituale ale satului
românesc din Mărginimea Sibiului, a dansului, tradițiilor, obiceiurilor și a portului popular.
Competențe specifice
Activități de învățare
La sfârșitul anului școlar elevii vor fi capabili să:
1. să cunoască modalități de conservare a
tradițiilor românești
2. să cunoască semnificația tradițiilor și obiceiurilor românești din Mărginimea Sibiului
Pe
parcursul anului școlar se recomandă următoarele activități:
– lecturarea unor texte cu caracter tradițional pentru
dobândirea de informații;
– exerciții de cunoaștere și identificare pe hartă a zonei etnografice Mărginimea
Sibiului
– observarea îndeaproape a vieții sociale, cultural-religioase a oamenilor de la sat;
-cercetarea faptelor
de cultură traditională
-vizitarea unor obiective turistice;
-familiarizarea cu limbajul specific satului din
Mărginimea Sibiului
– studierea a unor obiceiuri precum: șezătoarea, călușerii, obiceiuri de nuntă, de
înmormântare, de Crăciun, de Anul nou, de Paște, Armindenul, transhumanței, etc.
– studiul de caz axat pe un
anumit obicei
-realizarea de sondaje și chestionare în rândul colegilor dar și a famililior și a comunității locale;
–
discuții despre contrastul care există între tradiționalism și modernism;
-vizite tematice la muzeul național Astra
din Sibiu
La sfârșitul anului școlar elevii vor fi capabili să:
să–și însușească
obiceiuri populare românești;
să-și
formeze deprinderi de cânt, de dans, de actorie;
– exercițiul muzical
– învățarea cântecului popular: jiană,
învârtită, hațegană, doină
– realizarea de scenete cu caracter popular
-valorificarea scenică a culegerilor de
folclor
– jocul muzical
– audiții de cântece populare
– participarea la specacole folclorice
-învățarea unor pași de
dans popular
Conținuturi:
Satul românesc din Mărginimea Sibiului
Locuitorii satelor de munte
Zona etnografică
„Mărginimea Sibiului”
Tradiții populare din Mărginimea Sibiului
Obiceiuri populare din Mărginimea Sibiului
Tradiții și obiceiuri legate de marile sărbători religioase.
a. Obiceiul colindatului
b. Iordănitul
c. Prinsul verilor……
Dansul popular: învârtita, jiana, hațegana.
Cântecul popular
Portul popular
Teatrul popular
ANEXA
Fișă de
observație
asupra comportamentului religios-moral al elevilor
Școala Gimnazială C. Disciplina: Religie Cultul-
ortodox
Clasa: a III-a
Nr. elevi:
Data:
Profesor:
Titlul activității:
DATE OBSERVATE
REFLECȚII
Comportamentul religios-moral observat
Deprinderi asociate comportamentului
1. Rostirea rugăciunii comune
sau personale
DA
– poziția corpului corectă, decentă însoțită de evlavie și respect față de Dumnezeu
NU
2.
Înainte de începerea lucrului elevii se închină
DA
– semnul crucii este săvârșit corect prin unirea degetelor
(mare, arătăror și mijlociu)
în numele Sfintei Treimi
– sunt respectate etapele în săvârșirea semnului crucii
NU
3.
Prezența virtuților creștine în timpul activității: răbdarea, blândețea, iubirea, ascultarea, înțelepciunea, dreptatea
DA
–
NU
4. Elevii colaborează/comunică și se ajută reciproc
DA
NU
BIBLIOGRAFIE:
Bibliografie online:
http://www.crestinortodox.ro/paste/obiceiuri-traditii-paste/obiceiuri-sfintele-pasti-71072.html
Plagiarism Detector
Your right to know the authenticity!
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2012-06-12-12503073-0-religie-cultul-ortodo… % 2 Cuvinte# 190… [618253] (ID: 618253)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.