Moromeții, Ion, Testament. Un astfel [618193]

1
UNIVE RSITATEA “ OVIDIUS” DIN CONSTANȚ A
FACULTATEA DE LITERE

LUCRARE METODICO – ȘTINȚIFICĂ PENTRU OBȚ INEREA
GRADULUI I
PROIECT
METODE DE EVALUARE A VALORILOR EXPRESIVE ALE
GRUPULUI NOMINAL

Coordonator științ ific:
Conf. u niv. dr. MIRON – FULEA MIHAELA

Candidată :
Prof. Sima ( Dobrovolschi) Ionela
Școala Gimnazială “ Mihai Viteazul”, Feteș ti

CONSTANȚ A
Seria 2018 -2020

2

PROIECT
METODE DE EVALUARE A VALORILOR EXPRESIVE ALE
GRUPULUI NOMINAL

3
CUPRINS

ARGUMENT………………………………………………………………………………….. …………………. pag. 5
CAP. I. STRUCTURA GRUPULUI NOMINAL………………………………. …………………. pag. 7
1.1. Grupul nominal cu centrul subtantival………………………………………….. …………………. .pag. 7
1.1.1. Centru – nume comun……………………………… ……………………………….. …………………. .pag. 8
1.1.2. Centru – nume propriu……………………………………………………………….. ………………..pag. 10
1.1.3. Adjuncții din grupul substantival……………………………………………….. ………………..pag. 11
1.1.3.1. Funcțiile semanticetice ale adjuncților…………………………………………. ……………. pag. 14
1.1.4. Cuantificarea grupului nominal.. ……………………………………………… …………………. .pag. 20
1.1.5. Modificarea raportului dintre constituenți…………………………………. …………………. .pag. 21
1.1.6. Structuri complexe…………………….. ………………………………………….. ………………… .pag. 22
1.1.7. Structuri eliptice……………………………………………………………………… ………………… pag. 26
1. 1. 8. Ȋncadrarea grupului nominal ȋn e nunț………………………………………. ………………… pag. 26
1.2. Grupul nominal cu centrul pronominal…………………………………………. ………………… pag. 27
1.2.1. Tipuri de pronume……………………………. …………………………………… …………………. .pag. 28
1.2.1.1. Pronume personale……………………………………………………………….. ………………… pag. 28
1.2.1.2. Pronume nepersonale…………………….. ……………………………………. ………………… .pag. 32
1.2.2. Adjuncții din grupul pronominal………………………………………………. …………………. pag. 35
1.2.2.1. Adjuncții obligatorii………………………… …………………………………… ………………… pag. 35
1.2.2.2. Adjuncții facultativi……………………………………………………………… …………………. pag. 36
CAPITOLUL II. VALORILE EXPRESIVE ALE GRUPULUI NOMINAL… ……..pag. 41
2.1.Aspecte ale stilului………………………………………………………………….. …………………….pag. 41
2.2. Valorile stilistice ale substantivului………………………………………….. …………………….pag. 42
2.2.1. Realizarea categoriei numǎrului…………………………………………….. …………………….pag. 44
2.2.1.1. Numǎrul singular………………………………………………………………. …………………….pag. 45
2.2.1.2. Numǎrul plural…………………………………………………………………. …………………….pag. 46
2.2.2. Realizarea formelor cazuale…………………………………………………. ……………………..pag. 46
2.2.2.1. Nominativul……………………………………………………………………… …………………….pag. 46
2.2.2.2. Genitivul……………………………………………………………. ……………. …………………….pag. 47
2.2.2.3. Dativul…………………………………………………………………………….. …………………….pag. 48
2.2.2.4. Acuzativul………………………………………….. …………………………… …………………….pag. 48
2.2.3. Valorile stilistice ale articolului…………………………………………….. …………………….pag. 49

4
2.2.3.1. Articolul substantival hotǎrȃt………………….. …………………………. …………………….pag. 49
2.2.3.2. Articolul substantival nehotǎrȃt………………………………………….. …………………….pag. 49
2.3. Substantivul – figuri de stil…………………………….. ………………………… …………………….pag. 50
2.3.1. Comparația…………………………………………………………………………. …………………….pag. 50
2.3.2. Metafora……………………………………. ………………………………………. …………………….pag. 52
2.3.3. Personificarea……………………………………………………………………… …………………….pag. 56
2.4 Valorile stilistice ale pronumelui…. …………………………………………… …………………….pag. 56
2.4.1. Pronumele personal……………………………………………………………… …………………….pag. 57
2.4.2. Pronumele posesiv……………… ………………………………………………………………………pa g. 57
2.4.3. Pronumele demonstrativ……………………………………………………….. …………………….pag. 58
2.4.4. Pronumele nehotǎrȃt………….. ……………………………………………………………………….p ag. 58
2.4.5. Pronumele relativ………………………………………………………………… …………………….pag. 59
2.5. Variabilitatea unor grupuri nominale din poezia lui Nichita Stǎn escu…………………pag. 59
CAPITOLUL III. ………………………………………………………………………. …………………….pag. 64
3.1. Proiectarea și desfǎșurarea cercetǎrii………………………………………… ……………………..pag.64
3.2. Scopul cercetǎrii…………………………………………………………………….. …………………….pag. 64
3.3. Obiectivele cercetǎrii………………………………………………………………. …………………….pag. 65
3.4. Ipoteza cercetǎrii……………………………………………………………………. …………………….pag. 65
3.5. Organizarea și desfǎșurarea cercetǎrii……………………………………….. …………………….pag. 65
3.6. Stabilirea eșantionului de elevi cuprinși ȋn cercetare…………………… …………………….pag. 66
3.7. Metode și instrum ente tradiționale de evaluare…………………………… …………………….pag. 67
3.7.1. Evaluarea oralǎ……………………………………………………………………. …………………….pag. 67
3.7.2. Evaluarea scrisǎ…. ……………………………………………………………….. …………………….pag. 72
3.8. Metode complementare de evaluare………………………………………….. …………………….pag. 98
CONCLUZII……………….. …………………………………………………………… ……………………pag. 10 8
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………. …………………….pag.110

5

ARGUMENT

„ Ceea ce mǎrește expresivitatea unor termeni este faptul cǎ la crearea lor
participǎ și fantezia: aproape toți deșteaptǎ imagini, fiindcǎ , de obicei, ei
desemneazǎ obiecte materiale, concrete, a cǎror reprezentare se ivește ȋn mintea
noastrǎ odatǎ c u noțiune a respectivǎ.”
( Iorgu Iordan, Stilistica funcționalǎ a limbii romȃne )

Caracterul specific al limbajului poetic izvorǎște din cuprinderea lui, ȋn același timp, ȋn
douǎ sisteme, al limbii și al artelor, fiind conceput și interpretat ȋntre douǎ coordonate: una
exterioarǎ – opoziția cu limba literarǎ – și alta interioarǎ – transformarea ȋn sursǎ de poezie a unor
valențe expresive ale limbii.
Lucrarea de fațǎ surprinde un aspect al gramaticii expresive , reprezentȃnd o cercetare
din perspectivǎ stilisticǎ a unui fapt de naturǎ gramaticalǎ, expresie elocventǎ a
interdisciplinaritǎții. Prin valențele semantico – expresive, fiecare categorie gramaticalǎ ȋși
fǎurește propriul spațiu lingvistic.
Valențele de expre sivitate a pǎrților de vorbire depind și de ponderea lor ȋn structura
informativǎ a limbii, pe primul loc situȃndu -se substantivul, acesta fiind o clasǎ destul de
numeroasǎ cu multiple posibilitǎți de potențare stilisticǎ a cuvǎntului și respectiv a enunțu lui.
Cum , ȋn ultimii ani se pune accent pe analiza unui text literar la prima vedere, este
foarte important ca elevii sǎ distingǎ cu ușurințǎ figurile de stil și sǎ le poatǎ identifica imediat.
Aceasta presupune exercițiu permanent și familiarizarea ele vilor cu aceste figuri de stil.
Am constatat cǎ valorile stilistice/ expresive ale pǎrților de vorbire sunt tratate lacunar
ȋn manualele de gimnaziu. Sunt abordate, ȋn special, mijloacele expresive de redare a
superlativului absolut ( conform indicatorilor din programǎ ). Nu existǎ o sistematizare
coerentǎ și unitarǎ a acestor valori pentru fiecare parte de vorbire ca atare. Orientarea spre
studierea valorilor stilistice ale grupului nominal a pornit de la necesitatea obiectivǎ de a -i
ȋndruma pe elevi spre v alorificarea expresivǎ a limbajului. Clasele de cuvinte posedǎ valențe
expresive tipice, reliefate mai ales de stilul beletristic și de cel popular, colocvial.
Tema propusǎ , Metode de evaluare a valorilor expresive ale grupului nominal ,
consider cǎ se ȋncadreazǎ ȋn sfera noutǎții ș i actualitǎții ȋn contextul ȋnvǎ țǎmȃntului romȃnesc.

6
Ȋn aceastǎ lucrare , am adus ȋn atenția e levilor conținuturi suplimentare ȋn scopul fixǎrii
și aprofundǎrii cunoștințelor de limbǎ și literatura romȃnǎ ce vizeazǎ valorile e xpresive ale
grupului nominal. Am avut ȋn vedere caracterul aplicativ – evaluativ, cu accent pe cunoașterea
noilor norme.
Sper cǎ lucrarea mea va constitui un element de interes pentru colegii din domeniu și
nu numai.

7
CAPITOLUL I
STRUCTURA GRUPULUI NOMINAL

Parte a enunțului, Grupul Nominal reprezintǎ o structurǎ complexǎ, organizatǎ sintactic
ȋn jurul unui termen nominal, cuprinzȃnd substantiv și pronume, și alcatuitǎ din nominalul cu
rol de centru și din elementele care sunt dir ect dependente sintactic de acesta: haina nouǎ/ alta
nouǎ.
Grupul Nominal se poate realiza ȋn mai multe moduri, variind ca ȋntindere ȋn funcție de
calitatea sintactica a centrului și adjuncților, ori ȋn funcție de relațiile ȋn care grupul nominal
poate in tra ȋn cadrul enunțului. Astfel, deosebirea principalǎ, ȋn funcție de valoarea morfologicǎ
a centrului, este ȋntre grupul sintactic al substantivului , numit grup substantival ( haine noi)
și grupul sintactic al pronumelui, numit grup pronominal ( altele noi).
Termenul generic grup nominal desemneazǎ oricare dintre aceste douǎ tipuri de
construcții.

1. 1. GRUPUL NOMINAL CU CENTRUL SUBSTANTIVAL

Grupul substantival este alcǎtuit din substantivul centru ȋmpreunǎ cu disponibilitațile
sale de combinare. El are o hainǎ ( nouǎ, de stofǎ).
Emil Ionescu ȋ n Manualul de lingvisticǎ generalǎ1, precizeazǎ cǎ structura de
constituenți a Grupului Nominal diferǎ parțial ȋn raport cu:
 Proprietațile sintactice și selecționale ( de compatibilitate semant icǎ) ale centrului
substantival;
 Cu tipul de adjuncți ;
 Cu poziția sintacticǎ a acestuia ȋn enunț ;
 Grupul Nominal poate avea ca centru orice tip de substantiv.

1 Emil Ionescu – Manual de lingvistica generala , Ed. All, 2011

8
1.1.1. Centru : nume comun
Numele comune reprezintǎ cea mai numeroasǎ clasǎ de substantive, o clasǎ ȋn continuǎ
mișcare, fie ȋn sensul creǎrii sau al patrunderii de noi forme, fie ȋn sensul ieșirii din uz a altora
vechi.
Date fiind frecvența și , „ reprezentativitatea”2 , clasei, numele comun constituie reperul
semantic și gramatical al substantivului prototipic, distins de substantivul neprototipic ( propriu,
masiv, abstract, colectiv, personal, relaționa l, postverbal, postadjectival).
Numele comun se definește prin cateva caract eristici semantice și gramaticale.
 Semantic , desemneaza obiecte, ȋn sens larg, organizate ȋn clase pe baza unor
particularitați semantico -referențiale comune ( ex: masa, frate , birou).
 Morfologic, are o flexiune normalǎ sub aspectul cat egoriilor gramaticale de numǎr
și caz .
Clasele de flexiune a substantivelor se stabilesc ținȃnd cont de realizarea , ȋn forma
sinteticǎ, a opozițiilor de numǎr și de caz ( genul nu reprezintǎ un criteriu de flexiune).

Substantivele c u flexiune ( declinare) regu latǎ:
– Cuprind majoritatea formelor substantivale ( variabile), care, la rȃndul lor , se ȋmpart ȋn
mai multe subclase de flexiune ( mai multe declinǎri).
– Declinǎrile se subordoneazǎ genului și se deosebesc dupǎ numǎrul de forme distincte și
tipul de omonimii , precum și dupǎ desinențele specifice.
– Formele distincte/ opozițiile gramaticale de numǎr și de caz se marcheazǎ prin
desinențe, iar, uneori, redundant, și prin alternanțe vocalice sau consonantice
condiționate fonetic.
– Clasificarea flexionarǎ a substantivului include și clasa neutrelor, distinsǎ de celelalte
clase de gen, pe de o parte, prin corelații desinențiale specifice: Ø – e, respectiv Ø -uri,
iar , pe de altǎ parte, prin corelația specificǎ a formelor de artic ol enclitic: -(u)l– -le (
creionul – creioanele, exercițiul – exercițiile).

2 Gabriela Panǎ Dindelegan, Adina Dragomirescu, Isabela Nedelcu –Morfosintaxa limbii romȃne –
Sinteze teoretice și exerciții, Editura Universitǎții din București, 2010, p. 131

9
Substantivele cu flexiune neregulatǎ:
– Cuprind forme izolate ȋn limbǎ, fie sub aspectul afixelor care marcheazǎ diversele
categorii gramaticale, fie sub aspectul omonimiilo r, fie sub aspectul variației radicalului,
fie sub aspectul poziției accentului.
– Explicații posibile ale neregularitǎților:
 Evoluția de la latinǎ la romȃ nǎ a unor forme ( om- oameni, sorǎ – surori, norǎ –
nurori);
 Corelația dintre sensul substantivului și forma lui ( neregularitatea tata/ tatǎl,
tatei/ tatǎlui, unde forma ȋn – a, a substantivului, nespecificǎ genului masculin,
se orienteazǎ spre o formǎ mai normalǎ pentru acest gen, atașȃndu -și forma de
articol prop rie masculinelor : tatǎl – tatǎlui);
 Evolutia sistemului ȋnsuși, unde desinențe mai productive le ȋnlocuiesc pe altele
mai puțin productive, determinȃnd, pentru un anume interval de timp, apariția
formelor oscilante;
 Asocierea ȋn flexiune a douǎ forme aparți nȃnd, la origine, unor substantive
diferite ( cel mai tipic exemplu de neregularitate de acest fel ȋl constituie
paradigmele hibride bucațicǎ – bucațele, floricicǎ – floricele, paturicǎ – paturele,
randunicǎ – randunele, care asociazǎ, la singular, o formǎ derivatǎ cu sufixul
diminutival – icǎ, iar , la plur al , o formǎ nesufixatǎ, provenind dintr -un tipar
flexionar mai vechi: sg. –ea -pl. – ele);
 Invariabili tatea formelor sub aspectul numǎ rului și al cazului ( pui, ochi,
ȋnvǎțǎ toare, supraveghetoare; nume codice);
 Variația radicalului constȃ nd ȋn alternanțe fonetice particulare pentru marcarea
unor opoziții gramaticale: ȋ/ȋi ( mȃini);
 Schimbarea accentuǎrii odatǎ cu atașarea desinenței de plural ( sorǎ- surori, norǎ-
nurori).
 Sintactic , prezintǎ o serie de particularitați combinatorii care reies din comparația
cu substantivele neprototipice.

10
1.1.2. Centru: nume propriu
Substantivele proprii se deosebesc de cele comune din punct de vedere semantic,
deoarece se referǎ direct la indivizi. Atunci , cȃnd toponimele și antroponimele se utilizeazǎ cu
articol hotǎ rȃt, apar situații speciale dator itǎ flexiunii articolului. Antroponimele nu pot primi
articol hotǎrȃt atunci cȃnd nu au terminațiiile omofone cu ale articolului definit, cu e xcepția
femininelor cu tulpina terminatǎ ȋn –a, care poate fi și articol hotǎrȃt.
Acestea se disting de cele prototipice printr -o serie de particularitǎ ți.
 Semantic , sunt autorefențiale, denumind indivizi unici ( Maria, Ion, Marte, Ceahlǎu,
Dicționarul explicativ al limbii romȃne).
 Morfologic , se caracterizeazǎ prin:
a) Ȋn mod prototipic , nu cunosc opoziții de numǎr , apǎrȃnd fie cu formǎ de singular
( Blagovestenie, Brașov ) , fie cu formǎ de plural ( Carpații, Rusalii ).
b) La cele mai multe nume proprii de persoanǎ genul este motivat ( Ioana – feminin, Ion –
masculin), pe cand la alte tipuri de nume proprii genul se poate stabili ȋ n context, ȋn
funcție de forma substantivului ( aceastǎ Craiova, acești Carpa ți);
c) Prezintǎ unele afixe specifice, desinența – ǎ la unele masculine( Costicǎ), desinența –a
neccentuat la multe substantive feminine animate sau inanimate ( Ana, Floarea, Felicia,
Craiova, Romȃnia ) și la unele masculine ( Toma, Luca );
d) Pastrezǎ radicalul nealterat de alternanțe fonetice ( formele oblice Ancǎi, Olgǎi, fațǎ de
bancii, slugii, florii).
 Sintactic , prezintǎ restricții de combinare, dintre care cele mai caracteristice sunt:
a) Incompatibilitatea cu articolul hotǎrȃt și nehotǎrȃt , numele proprii fiind inerent
determinate.
Cȃnd desemneazǎ mulțimi de indivizi , este posibilǎ asocierea cu articolul hotǎrȃt si
nehotǎrȃt la plural: Mihaelele/ Niște Mihaele vor organiza o petrecere.
Ȋn utilizǎri metaforice și metonimice, care apropie substantivul propr iu de cel comun,
este posibilǎ asocierea cu articolul hotǎrȃt sau nehotǎrȃt: Eminescul vremii noastre. Picassoul
va fi expus la Finala Naționalǎ. Colegul nostru se crede un Eminescu . Am admirat un Picasso .
Formele de vocativ Ioanǎ, Marie nu sunt nearticulate, ci sunt forme populare, create
prin analogie cu cele nearticulate ale substantivului comun ( fata- fatǎ; femeia – femeie).
b) Imposibilitatea combinǎrii cu oricare cuantificator definit și nedefinit.
Ȋn contexte speciale, substant ivele proprii indicǎ mulțimi de indivizi purtȃnd același
nume, fapt ce permite combinarea cu unii cuantificatori definiți sau nedefiniți: Cȃteva Mihaele

11
din grupa noastrǎ au organizat o petrecere de ziua lor./ O Mihaelǎ nu a participat la petrecere.
Avem ȋ n grupǎ douǎ Ane.
Ȋn utilizǎri metaforice și metonimice, ce genereazǎ schimbǎri de sens, numele proprii se
pot asocia cu elemente aparținȃnd clasei cuantificatorilor : Acolo au pus ochii pe cei doi
Grigorești și l-au ȋntrebat cȃt costǎ./ Pe pereți – și acolo – cȃțiva Grigorești .
c) Combinarea cu un genitiv numai in condițiile inserției marcii al ( Ion al Mariei );
d) Combinarea cu un modificator nonrestrictiv postpus de tip adjectiv ȋn condițiile inserției
determinantului slab cel ( Ion cel harnic );
e) Posibilitatea combinǎrii cu modificatori reprezentați numai de relativele nonrestrictive,
nu și de cele restrictive ( Ion , care raspunde totdeauna primul, e cunoscut de tot anul,
dar Ion care este blond nu a fost acceptat la concursul de frumusețe).

1.1.3. . Adjuncții din grupul substantival

Ȋn funcție de modul de realizare , adjuncții pot fi:
a) Substantive :
– ȋn genitiv: culoarea florilor;
– ȋn dativ( mai rar): acordarea dreptului la vot a femeilor ;/ nepot lui Gheorghe ;
– ȋn nominativ( ȋn mod excepțional) : devenirea Operei Romȃne instituție de stat.
b) Pronume:
– ȋn cazul genitiv: cartea lui ;
– ȋn cazul dativ( mai rar): prieten ție; prieten unora sau altora dintre copii ;
– ȋn dativ cu valoare posesiva: visu-mi , cartea -i;
c) Numerale :
– substitute ȋn genitiv: poziția altor trei ;
– substitute in dativ ( mai rar): ȋnmȃnarea de diplome primilor ;
d) Adjective:
– propriu -zise: vreme caldǎ , Iașiul istoric ;
– pronominale: anul acesta ;
– gerunziale: mȃna tremurȃndǎ ;
– numerale cu valoare adjectivalǎ: alte elemente cu comportament adjectival, cum sunt
numeralele: trei fete, primele case;
e) Grupǎri prepoziționale la care participǎ :
– substantive : flori de padure ;

12
– pronume : lauda de sine;
– numerale substitute : o poveste despre primele citite de mama ;
– verbe la infinitiv: bucuria de a dansa ;
– verbe la supin : masa de cǎlcat ;
– adverbe: fata aici;, ziua de mȃine;
f) Verbe la gerunziu: avalanșǎ cǎzȃnd , liste conținȃnd greșeli;
g) Adverbe: plecarea mȃine ;
– Substantive ȋn curs de adverbializare: statul ȋn ploaie ore ȋn șir;
h) Grupǎri prepoziționale de elemente corelative : distanța de la școala pȃnǎ la bunici;
i) Propoziții introduse de un element relativ anaforic, al cǎrui antecedent este regentul
propoziției: plimbarea pe care am fǎcut -o/ anul cȃnd s -au cunoscut;
– Propoziții rel ative fǎrǎ antecedent ȋn regentǎ: notițele cu ce am de facut ;
j) Propoziții conjuncționale : convingerea cǎ va izbuti , dorința sǎ plece, ȋntrebarea dacǎ
reușești;

Adjuncții substantivului ocupǎ poziția sintacticǎ de atribut, respectiv de propoziție
atributivǎ.
Grupului nominal ȋi este specific adjunctul genitival. Acesta este potrivit cu orice
substantiv regent , dar apare mai rar ȋn alte grupuri sintactice: Casa ( vȃrsta ,orașul) parinților
mei.
De asemenea, pot avea formǎ de geni tiv adjuncții de origine verbalǎ , utilizate și ca
substantive: echipa cȃștigǎtoare a trofeului .
Distribuția anumitor adjuncți este largǎ, aceștia fiind potriviți cu majoritatea
substantivelor regente :
– adjectivele propriu – zise sau provenite din verbe la participiu : om bun, carte scrisǎ
,condiție impusǎ, plecarea grabnicǎ sau grabitǎ, lapte vǎrsat, Romȃnia pitoreascǎ,
Bucureștiul reconstruit;
– adjective pronominale posesive , echivalente ale genitivului: baiatul, nisipul, caietul;
– grupǎrile prepoziționale conținȃnd substantive : casǎ cu piscinǎ, iubire de sorǎ, apǎ de
izvor, Maria de la Iași;
– grupǎrile prepoziționale conținȃnd adverbe: Bucureștiul de altǎdatǎ, momentele de azi;
– propoziții relative cu antecedent ȋn regentǎ: cartea pe care ai ȋm prumutat -o, prietenul
la care te gȃndești.

13
Distribuția altor adjuncți este limitatǎ la combinațiile cu anumite tipuri semantico –
gramaticale de substantive – centru.
Astfel, se combinǎ numai cu regenți din clasa substantivelor verbale, atributul ȋn dativ
și propoziția introdusǎ de un pronume relativ ȋn dativ corespunzǎtoare ȋn grupul verbal
complementului indirect: acordarea d reptului de vot femeilor / ( ori)cui ȋl meritǎ /. Acordǎ
dreptul de vot femeilor / (ori)cui ȋl meritǎ; atributul ȋn nominativ corespunzǎtor ȋn grupul verbal
numelui predicativ: devenirea Casei de Culturǎ instituție/ Casa de Culturǎ devine instituție.
Substantivele verbale conservǎ caracteristic ele de regim sintactic ale verbului de bazǎ cum sunt
construcția cu dativul și, respectiv, cea cu nominativul nume predicativ.
Adverbele fǎrǎ prepoziție ( sosirea mȃine) și substantivele cantitative ȋn curs de
adverbializare ( statul la plajǎ ore ȋn șir) se combinǎ numai cu regenți din clasa substantivelor
verbale sau adjectivale.
Infinitivul și propoziția conjuncționalǎ se pot combina ca adjuncți numai cu
substantivele abstarcte: ideea de a ramȃne.
Anumite tipuri de adjuncți prepozițion ali sau conjuncționali apar ȋn grupul nominal
doar dacǎ centrul de grup este un substantiv „ verbal” sau „adjectival” care pǎstreazǎ parțial
construcția verbului sau a adjectivului de bazǎ.
Dativul posesiv substantival se combinǎ doar cu substantive care indicǎ relații de
rudenie ori sociale : nepot tatǎlui meu, vecin mamei mele.
Posibilitațile de combinare cu adjuncții ale substantivelor provenite din conversiune
diferǎ ȋn funcție de caracterul regulat sau accidental al substantivizǎrii. Un ex emplu concret ar
fi participiile substantive de tipul om rǎnit sunt articulate enclitic ( rǎnitul) și se combinǎ liber
cu adjuncții substantivelor comune animate ( doi rǎniți pe care i -am ȋngrijit).
Coeziunea dintre componentele grupului nominal se realizeazǎ prin diverse mijloace.
Astfel, substantivul impune adjectivului și cuvintelor cu com portament adjectival genul,
numǎ rul și cazul prin acord ( culoarea acestei fuste cumpǎrate ieri). Poate impun e celor doi
adjuncți , pronominal și substantival cazurile genitiv, dativ sau acuzativ: ( verișorii mamei – G/
/ producerea de hranǎ populației – D/ dependența de calculator – Ac cu prepoziție. Substantivul
impune construcția atributivei cu o conjucție –regim (I s-a transmis rugǎmintea sǎ participe la
ședințǎ .)
Coeziunea ȋn grupul nominal se realizeazǎ și prin prepoziții selectate liber ( ore de
somn ) , prin restricțiile de topicǎ – majoritatea numeralel or i cardinale fiind antepuse ( trei copii),
verbul cu formǎ nepersonalǎ, totdeauna postpus ( dorința de a canta , alimente conținȃnd
conservanți, mǎr de plantat).

14
Ȋn unele tipuri de construcții centrul substantival al gru pului nominal și adjunctul sǎu
ȋși impun reciproc restricții de formǎ gramaticalǎ. Astfel, numeralul cardinal, folosit adjectival,
impune substantivului regent restricții formale de numǎr , printr -un acord semantic, iar
substantivul impune numeralului genul și cazul prin acord gramatical ( vȃnd o carte – f. Sg. Ac.
– vȃnd doua cǎrți ). Anumiți adjuncți adjectivali antepuși se construiesc totdeauna cu regentul
nearticulat ( acest/ același/ fiecare/ cutare copil ) pe cȃnd demonstrativele acesta/ acela se
asociazǎ ȋn postpunere, cu regentul ar ticulat enclitic ( copilul acesta); substantivul –centru
impune acestor adjective genul , numarul și cazul, prin acord ( Ȋl cunosc pe acest copil).
Ȋn limba r omȃnǎ contemporanǎ se manifestǎ tendința de a plasa marcile flexionare de
caz la ȋnceputul grupului nominal: omului cel frumos.
Grupul nominal poate varia ca extindere , ȋn funcție de numǎrul și complexitatea
adjuncților asociați centrului substantival: Are casa noua ( un singur adjunct) / aceastǎ micuțǎ
casǎ veche de lemn , bine conservatǎ, pe care tocmai o cumparǎrase ( șase adjuncți)/ Au
distribuit ajutoare (constȃnd( ȋn( medicamente )))- adjunctul substantivului, gerunziul constȃnd
.este la rȃndul sǎu centru de grup, selecteazǎ obligatoriu, prin regim , prepoziția ȋn , fiind
complinit printr -un grup prepozițional.
Prezența adjuncților ȋn grupul nominal este, ȋn general, facultativǎ gramatical. Grupul
nominal are , din acest punct de vedere, o organizare sintacticǎ mai puțin strictǎ decȃt grupul
verbal . Cei mai m ulți ad juncți ai substantivului sunt strict forma l, suprimabili. Actualizarea lor
se justificǎ informațional. Anumite tipuri semantice de substantive – centru ( cum sunt cele
relaționale nume de rudenie) cer, de obicei, prezența adjunctului: Ion este cumnat cu Adr ian.(
Ion este cumnat. ). Absența adjunților modificǎ uneori substanțial sensul enunțului : „ Toate
examenele din studenție au fost pentru mine doar o simplǎ problemǎ de timp .”
Suprimarea adjuncților categorizanți face adesea ca structurile sǎ fie incomplete
semantic: imitǎ gesturile unui om ȋn ținutǎ( de searǎ).
Adesea adjuncții calificativi , fiind prin natura funcției lor semantice , mai slab legați de
centrul substanti val al grupului nominal, pot fi omiși cu ușurințǎ:” Aparat de rele, omul e,
totodatǎ , eliberat de fricǎ, printr -o blȃndǎ infuzie de ȋncredere și speranțǎ”.
Ȋntr-o situație speciala se aflǎ determinanții. Prezența lor este obligatorie semantic ( prin
funcția lor de integratori enunțiativi), iar uneori și sintactic: Copilul ( acest copil) ȋntȃrzie.

1.1.3.1 . Funcțiile semantice ale adjuncților
Adjuncții substantivului ȋndeplinesc diferite funcții semantice. Orice substantiv
exprimǎ o categorie conceptualǎ.

15
Un tip de adjuncți, determinanții, ȋndeplinesc funcția semantico – pragmaticǎ de
actualizare discursivǎ a conceptului exprimat de s ubstantivul – centru, prin precizarea
extensionalǎ a substantivului și prin asocierea cu un referent ( Cȃine le sau acest cȃine se
numește Osman). Asocierea cu un determinant face posibilǎ integrarea substantivului ȋn enunț.
Determinanții pot cumula funcția de integratori enunțiativi cu o funcție semanticǎ de
individualizare a referentului substantivului ( cȃine le) sau de cuantificare a acestuia,
introducȃnd o precizare de ordin cantitativ ( doi cȃini, mulți cȃini: A aparut carte a- exemplul
ȋn care articolul integreazǎ substantivul ȋn enunț, ȋl individualizeazǎ și ȋl cuantificǎ.
Adjuncții pot stabili cu substantivul regent un raport semantic, a carui semnificație
corespunde , ȋn unele structuri, diverselor roluri tematice ( cartea copiilor – posesor, dorința
pǎrinților – experimentator).
Adjuncții pot preciza extensiunea substantivului, ȋn sensul identificǎrii referentului
( evenimentele anului viitor ) .

Determinarea substantivului se realizeazǎ prin articolele definite ( casa, curaju l) sau
nedefinite ( o casǎ, un creion) și prin toate elementele care cer nearticularea substantivului,
ȋndeplinind rolul pragmatic al articolului definit. Ȋndeplinesc acest rol unele adjective
pronominale ( acest/ cutare om/ frate -sǎu/ altǎ opinie) , nume ralele ( doi oameni), adjective
adverbiale ( asemenea casǎ, asa vitejie, astfel de curaj).
Determinarea este specificǎ grupului substantival : exclusiv substantivul realizeazǎ
referința prin combinare cu un determinant. Asocierea determinatului cu un element
nesubstantival marcheazǎ substantivarea acestuia: binele, acel cineva, un oarecare.
Combinarea diverșilor determinanți cu numele proprii se realizeazǎ ȋn condiții și cu
efecte care particularizeazǎ aceastǎ clasǎ de substantive. Aceștia se pot combina cu substantive
proprii numai ȋn situația ȋn care pot realiza sens metonimic sau metaforic.
Similar se comportǎ unele nume proprii inanimate: „ Dacǎ n -aș fi evitat sǎ sar un
gard care a fost micu l meu Rubicon”3- semnificǎ limitǎ i mpusǎ, interdicție, a cǎrei ȋncǎlcare
este un act de ȋndrǎznealǎ și schim bǎ decisiv viitorul; sau cele care s -au format prin compunere
prin abreviere: S-a deschis un BCR lȃngǎ parc .
Rolul articolului enclitic morfosintactic, de marcǎ a cazului , obligatorie la genitiv –
dativ și la acuzativ ( ȋn anumite poziții sintactice ): București(u l) este un oraș. – N; populația
Bucureștiu lui- G; necesar Bucureștiu lui- D; viziteazǎ Bucureștiu l- Ac. Același rol are articolul

3 Octavian , Paler, Autoportret ȋntr -o oglindǎ spartǎ, Editura Polirom

16
enclitic pe lȃngǎ numele proprii compuse prin abreviere, care se terminǎ ȋn alt sunet decȃt ȋn
vocala atonǎ ( tendința limbii actuale fiind de a elimina determinantul sau de a-l separa ȋn scris
prin cratimǎ ): PSD a parǎsit s ala.- N; ȋnscrierea ȋn circulație a VW -ului achiziționat – G; a fǎcut
CSM -ului șapte propuneri – D; legǎturi cu KGB -ul- Ac.
Abrevierile term inate ȋn vocala atonǎ, de obicei nu se articuleazǎ enclitic ( cu ocazia
centenarului FIFA). Unele apar ȋn formǎ articulatǎ ( ONU -ului, pronunțat onuului). Formații ca
FIFA au o formǎ de genitiv – dativ ȋn –ei, FIFEI, dupǎ modelul declinǎrii articulate a
substantivelor comune feminine: casa – casei.
Ȋn nume proprii inanimate , ca Dunǎrea, elementul final –a omonim cu articolul definit
cunoaște aceeași variație flexionarǎ ca și articolul; -a este suprimat contextual dupǎ modelul
opoziției de articulare a substantivelor comune feminine: Dunǎrea este frumoasǎ; frumusețea
Dunǎrii; pe Dunǎre.
Comportamentul este diferit atunci cȃnd numele propriu e asociat cu alt referent decȃt
cel obișnuit: lȃngǎ Dunǎre” fluviu”, lȃngǎ Dunǎrea „ clǎdire”.

Individualizarea substantivului se poate realiza prin diverși determina nți noncantitativi, cum
sunt articolul definit s au nedefinit ( un caiet, caietu l) și unele adjective pronominale (
demonst rative aceastǎ sosire; posesive sora-mea). Ȋn prezența articolului definit , ceilalți
determinanți noncantitativi au exclusiv rol de individualizare, integrarea substantivului ȋn
discurs realizǎndu -se prin articol: bǎiatul acesta, copilul meu, opiniile celelalte.

Cuantificarea substantivului se realizeazǎ și prin anumiți adjunți ai acestuia sau prin alte
mijloace.
Adjuncții cuantificatori ai adjectivului sunt determinanții cantitativi și alți termeni,
exteriori clasei determinaților : numeralele cardinale propriu -zise ( doi copii), distributive ( cȃte
doi copii) , colective ( amȃndoi copii), unele adjective nedefini te ( cȃțiva, oricare, fiecare,,
orice, numeroși, mulți, toți, puțini – orice copil, fiecare copil), interogative ( cȃt?- cȃte caiete?) ,
relative ( Scrie in registru cȃte caiete s -au vȃndut), negative ( niciun copil) , articolul definit și
nedefinit ( caietu l, un caiet).
Extensiunea substantivului cuantificat poate fi o mulțime de obiecte nonvidǎ ( trei
copii, douǎ ploi, amȃnouǎ concursurile, un minut, buchetul) , o mulțime vidǎ – ȋn situația
cuantificǎrii negative ( nicio secundǎ) – sau un singur obiect, implicȃndu -se insǎ existența unei
pluralitǎți ( fiecare om).

17
Numeralele cardinale și cele propriu – zise și cele colective exprimǎ o cantitate definitǎ,
precisǎ: douǎ/ ambele creioane.
Adjectivele pronominale : atȃt, cȃt, oricȃt, cȃț iva, ceva, mu lt, puțin , niște( sau
popularul niscai ), exprimǎ o cantitate nedefinitǎ : atȃția ( cȃți, cȃțiva, mulți, destui) oameni,
ceva ( niște) griș.
Adjectivele pronominale nedefinite fiecare ( și fiece, rar, ȋnvechit), oricare, orice,
adjectivele interog ative și/ sau relative care, ce , construite cu substantivul – centru la singular,
precum și numeralele distributive implicǎ nonunicitatea, se referǎ la o pluralitate ȋn mod
distributiv: fiecare( oricare, orice, care?) om: Deseneazǎ pe cȃte o coala de desen .
Referirea la pluaralitate se poate face global, colectiv, substantivul cuantificat avȃnd
forma de plural: toți/ tustrei oamenii.
Articolul definit sau nedefinit exprimǎ unicitatea obiectului denotat de substantivul –
centru: masa, o masǎ.
Adjectivul negativ niciun exprimǎ o cantitate nulǎ și se combinǎ cu substantivul la
singular : nicio masǎ. Locuțiunea niciun fel de se asociazǎ cu pluralul substantivelor numǎrabile
(Nu are niciun fel de gȃnduri ), fiind compatibilǎ și cu sing ularul, ȋn cazul substantivelor
nonnumǎrabile( Nu are niciun fel de importanțǎ).
Articolul, adjectivele de tipul vreun, niciun sunt cuantificatori existențiali, indicǎnd
existența respectiv inexistența referentului. Presupoziția de existența este as ociatǎ și altor
cuantificatori: Unii/ mulți/ puțini copii merg la teatru.
Valoarea genericǎ poate fi exprimatǎ ȋn grupul nominal prin cuantificatori universali și
prin unii cuantificatori existentiali ( articolul definit și nedefinit niciun. Copilul ( un copil, orice
copil ) are defecte. ( Toți) copiii au defecte.

Semnificația de rol tematic a adjunctului variazǎ de la un anumit fel de grup nominal la altul,
dupǎ clasa semantico – gramaticalǎ cǎreia ȋi aparține substantivul – centru.
Specific adjuncților numelui este rolul Posesor. Relația sematicǎ de posesie dintre
adjunct ( Posesor ) și centrul substantival al grupului nominal identificǎ indirect referentul
centrului, și anume obiectul posedat. Relația de posesie subsumeazǎ diverse al te semnificații :
apartenența propriu – zisǎ, fața de un Posesor animat ( caietul copilului); apartenența la un
anumit loc, originea ( copiii clasei) , apartenența parților la intreg ( relația partitivǎ, pereții
clasei) ; apartenența la o familie ( relația d e rudenie, sorǎ/ sora baiatului) ; asocierea ( vaza mesei
– de pe masǎ).

18
Realizarea tipicǎ a Posesorului este genitival ǎ ( casa bunicilor ). Posesorul se exprimǎ
și prin diverse elemente echivalente cu genitivul: adjectivele pronominale posesive ( casa mea),
grupuri prepoziționale ( curtea a doi tineri ), propoziții relative fǎra antecedent introduse de un
pronume ȋn genitiv ( lucrarea cui participǎ la concurs ), propoziții relative introduse printr –
o construcție prepoziționalǎ echivalentǎ cu g enitivul ( suprafața a ceea ce se vede ), dative
pronominale clitice ( mintea -ți ). Dativul substantival, din structurile de tipul : sorǎ vecinei
noaste, elev lui Vasile , are semnificație de Posesor ( regentul sǎu fiind un substantiv care indicǎ
o relație d e rudenie sau socialǎ, subsumabilǎ raportului de posesie).
Relația de posesie este compatibilǎ cu diferite tipuri semantico – gramaticale de regenți:
substantive comune propriu – zise ( fusta femeii) , substantive masive ( sȃngele victimei) ,
colective ( ceata oamenilor) , abstracte ( curajul Ioanei) , nume proprii ( Ion al nostru).
Spre deosebire de substantivele prototipice, substantivele „ verbale „ și cele
„adjectivale”4 se pot ȋnrudi tematic prin formǎ și conținut cu verbul sau adjectivul.
o Agentul – munca lui ( Ea muncește), exodul populației ( Populația pleacǎ, emigreazǎ).
o Pacientul/ Tema – vinderea casei ( Vinde casa), Lovirea Ioanei ( O lovește pe Ioana.)
o Experimentatorul – ȋn vǎzul tuturor ( Toți vǎd), tristețea lui ( El este trist.) .
o Cauzalul – omor din imprudențǎ ( A omorȃt din imprudențǎ.)
o Instrumentalul – trasul cu arcul ( Trage cu arcul.)
o Sursa, Ținta, Parcursul – trecerea de pe stadion pe altul, peste pod ( Trecerea de pe un
stadion pe altul, peste pod).
o Locativul – prezența ȋn casǎ ( Este prezent ȋn casǎ.)
o Beneficiarul – cumpararea de cadouri copiilor ( Cumpǎra cadouri copiilor.)
De obicei, rolurile tematice sunt exprimate diferit ȋn g rupul verbal sau adjectival și ȋ n
grupul nominal.
Principalii actanți de tip ver bal sau a djectival ȋși modificǎ forma atunci cǎnd se
realizea zǎ ca adjuncți ai numelui . Se pot reda ȋn cazul genitiv .
o Subiect -/ Agent – cȃntecul lui ( El cȃntǎ .)
o Pacientul/ Tema subiect, complement direct, complement prepozițional – limpezirea
vremii ( Vremea se limpezește.), deținerea a trei patrimi ( Deține trei pǎtrimi), lauda de
sine ( Se laudǎ pe sine), Fugeau de teama dușmanilor. ( Fugeau pentru cǎ se temeau de
dușmani. )

4 Gabriela, Panǎ Dindelegan, Adina, Dragomirescu, Isabela Nedelcu Morfosintaxa limbii romȃne. Sinteze
teoretice și exercitii, Editura Universitații din București, 2010

19
o Experimentatorul subiect, complement direct sau indirect – ȋn vǎzul tuturor ( Toți vǎd.),
durerea lui ( Ȋl doare.)

Modificarea ( restrȃngerea) extensiunii substantivului și calificarea acestuia se realizeaz ǎ prin
exprimarea unei proprietǎ ți a referentului sǎu.
Adjuncții care pot ȋndeplini ȋn grupul nominal aceste funcții s emantice sunt variați
formal.
Unii adju ncți restrȃng clasa referențialǎ a substantivului regent, indicǎnd proprietatea
definitorie pentru o sub ( clasǎ) de entitǎți desemnate de grupul nominal ca ansamblu: cȃine,
fațǎ de cǎine ciobanesc ( denumind o rasǎ de cȃini). Semantic, grupul nominal este o unitate
denotativǎ.
Restrȃng referința substantivului toate adjectivele categoriale ( an calendaristic, fiscal,
sportiv) . Un rol similar pot avea ȋmbinarea locuționalǎ ce fel de? ( Ce fel de om ești?), unele
grupuri prepoziționale la care participǎ substantive ( coleg de bancǎ, flori de cireș) , inclusiv
substantive cu sens relațional – vǎr dupǎ mamǎ, Sunt frați numai dupǎ tata.
Restrȃngerea clasei referențiale a substantivului se poate realiza și ȋ n sensul identificǎrii
referentului , distingȃndu -l explicit sau numai implicit de alți referenți. Pot ȋndeplini acest rol:
adjectivele ordinale ( numerale , adjective propriu -zise – ultim, penultim, antepenultim ,
ȋmbinarea cel din urmǎ , adjectivul intero gativ al cȃtelea?), diferite tipuri de grupǎri
prepoziționale, la care par ticipǎ substant ive ( gardul dinspre stradǎ) , pronume ( o rochie de –
astea) , infinitive ( Ai puterea de a merge mai departe) sau adverbe ( masa de acolo) ; unele
tipuri de propoziții r elative neizolate cu antecedent ȋn regentǎ ( copilul care merge) sau
gerunziile ( Am scris tema parcurgȃnd bibliografia) ; genitivul ( mersul trenurilor). Adjuncții
categorizanți au și rol de identificare a referentului ( Ȋn decembrie incheie semestrul , nu și anul
școlar) .
Adjuncții cu rol de calificare sunt ȋn special adjective calificative ( cu minunata și
teribila ei nepǎsare). De tip special sunt construcțiile stabile , cu valoarea superlativului absolut,
vechi ( ȋn vecii vecilor) sau recente ( argotice – fatǎ de fatǎ).
Adjuncții restrictivi și cei calificativi au o compatibilita te combinatorie extrem de
largǎ, asociindu -se cu substantivele centru : comune propriu – zise ( zi fericitǎ), masive ( orez
marunt) , colective ( ceata ȋnfometatǎ), abstracte ( bucurie mare), verbale sau adjectivale ( rȃsul
care incetase, neliniște apǎsǎtoare) , nume proprii ( scumpul Vasile).

20
1.1.4 . Cuantificarea grupului nominal

Ȋn grupul nominal, cuantificarea se realizeazǎ atȃt prin adjuncții substantivului – centru,
cȃt și pri alte mijloace.
Forma flexionarǎ de numar singular/ plural a substantivului exprimǎ prin mǎrci
gramaticalizate – desinențe o informație intrisecǎ de tip cantitativ ( casa, cas e). Ȋn unele
contexte , forma de singular poate avea semnificație de pluralitate distributivǎ : Cei cinci au
intrat ( fiecare) ȋn spital cu capul spart., Vai de capul vostru! ( al fiecaruia).
Cuantificarea substantivului se realizeazǎ , de asemenea prin (semi) adverbe și prin
grupǎri adverbiale fǎrǎ funcție sintacticǎ , ce introduc ȋn grupul nominal o semnificație de tip
restrictiv ( decǎt, doar, numai, exclusiv) , cumulativ ( ȋncǎ, și) , cumul ativ- negativ ( nici, nici
mǎcar, nici cel puțin) , implicȃnd existența unei pluralitați : Numai fata a plecat. ( altcineva nu
a plecat). Și fata a plecat. ( fata și altcineva/ alții au plecat ). Nici mǎcar fata nu a plecat. ( fata
și altcineva/ alții nu au plecat).
Tipuri speciale sunt combinațiile din exprimarea familiarǎ, colocvialǎ cu particula
adverbialǎ cantitativǎ la: Au venit la copii! ( mulți copii), Bea la apǎ! ( multǎ apǎ) și cele cu
adverbul exclamativ ce și prepoziția de (-a): Ce de pe re ai ȋn coș! ( multe pere), Ce de( -a) carne
mȃnca! ( multǎ pȃine).
Grupul nominal se poate combina cu substantive care pre cizeazǎ cantitatea
referentului : majoritate, mulțime, grup, parte, jumǎtate, sfert, numǎr, serie. Dependența
sintacticǎ dintre substantivul cuantfificat și cel cuantificator se realizeazǎ prin forma de
genitiv 🙁 A scris majoritatea temelor date. ) sau prin prepozițiile de, din dintre ( A gatit o
mulțime de prǎjituri, o parte dintre prajituri; Jumǎtate din prajituri s -au alterat.) .
Unele substantive cantita tive apar și dupǎ grupul nominal , avȃnd o valoare apropiatǎ
de cea a adjectivelor ( A cumpǎrat cǎrți o mulțime, o grǎmadǎ) sau a adverbelor( pop. Parcurge
drumul/ calea jumǎtate).
Ȋn poziția substantivului cantitativ, mai ales antepus, cu prepoziție , apar numerale
fracționare ( douǎ treimi dintre absolvenți) și diverse structuri echivalente cu acestea ( pop.
Parcurge drumul/ calea jumǎtate „ cȃt”.
Ȋn structurile cu elementele ȋn ordine inversǎ, partea a patra , numeralul este ordinal și
nu are semnificație cantitativǎ, fiind mai degrabǎ restrictiv, identificator. Pot fi utilizete
pronume sau numerale cu rol cantitativ: cȃte( atȃtea, unele, douǎ) dintre caiete.
O construcț ie specificǎ limbii romȃne este cea care cuprinde un numeral cardinal
(cuantificator) urmat de prepoziția de și de substantivul cuantificat : douǎzeci de copii.

21
Substantivul poate fi interpretat drept centru sintactic ȋn grupul nominal, iar numeralul ca
adjunct al sǎu cuantificator, prin analogie cu structurile fǎrǎ de ( nouǎsprezece copii) , ȋn
construcțiile ȋn care substantivul, și nu numeralul, impune acordul ȋn gen al adjectivelor și al
elementului cel: ( cei) douǎzeci( cei trei mii) de copii prezenți. Organizarea sintacticǎ a grupului
nominal este mai puțin clarǎ ȋn structurile ȋn care cuantificatorul este un substantiv numeral
( zeci și zeci, sute, miile de persoane prezente) și ȋn structurile ȋn care acordul se face cu
cuantificatorul ( cele dou ǎ milioane de persoane).
Selecția cuantificatorilor diferǎ parțial ȋn funcție de caracteristica substantivului – centru
de a fi numǎrabil sau nu .
Cuantificatorii se pot combina ȋntre ei ori cu alte elemente ( cum sunt negația, expresiile
aproximǎrii), formȃnd structuri cuantificate complexe: nu fiecare masǎ, nu toate mesele,
aproape/ mai/ cam toate cmesele, aproape nicio masǎ ( structuri partitive ); mai mult( mai puțin)
de patru carți, peste/ sub/ nici/ vreo patru procente ( structuri nedefinite).
Adjectivul vreun și articolul nedefinit, cu valoare genericǎ, pot exprima ȋn construcțiile
negative o semnificație similarǎ aceleia a cuantificato rilor negativi: N-a scris niciodata vreo/ o
poezie. , O poezie n-a citit! ( cu intonație de tip special și cu accent frastic pe substantiv).
Uneori „ domeniul” cuantificatorului ( secvența cuantificatǎ) afecteazǎ și elemente din
afara grupului n ominal. Semnificația cuantificatorului se extinde uneori asupra regentului fațǎ
de care grupul nominal cuantificat este dependent sintactic: Memoreazǎ fiecare cifrǎ „ pe
rȃnd”( acțiunea verbului regent e realizatǎ distributiv); Memoreazǎ cȃteva cifre din n umǎr
(cuantificare partitivǎ); Memoreazǎ toate cifrele,” deodatǎ sau pe rȃnd” ( structura ambiguǎ,
acțiunea verbului realizȃndu -se colectiv sau distributiv).
Cuantificatorii restrictivi permit mai multe interpretǎri. Ei au asociatǎ o semnificație
negativǎ implicitǎ, care se poate extinde fie asupra unui domeniu restrȃns, care include și
regentul grupului cuantificat ( Vreau sa vina numai Ioana – vreau sa nu vinǎ altcineva), fie
asupra unui domeniu mai larg, care include un grup sintactic supraordonat, eventual ȋntregul
enunț ( nu vreau sa vinǎ altcineva) . Faptul explicǎ mobilitatea , libertatea de topicǎ a
cuantificatorilor de acest tip: Vede la distanța de numa i trei metri( de trei metri numai, numai
de trei metri, numai la distanța de trei metri, numai la trei metri distanța ).

1.1.5 Modificarea raportului dintre constituenți
Inversiunea constituenților grupului nominal poate modifica raportul sintactic dintre
aceștia. Construcțiile au, ȋ n general, valoare comparativǎ: prin inversiune, adjunctul comparativ

22
al substantivului din construcția de bazǎ devine centru nominal mo dificat: Ce pari de lumȃnǎri
( lumȃnǎri cȃt parii)!
Un tip special de inversiune se realizeazǎ ȋn structurile ȋn care adjectivul ( dependent
sintactic de substantiv ȋn construcția de bazǎ) se substantivizeazǎ prin articulare( deșteptul de
Ion- Ion este deș tept) sau prin sufixare ( dobȃndind valoare superlativǎ – o frumusețe de fetițǎ –
o fetițǎ foarte frumoasǎ).

1.1.6. Structuri complexe

Structurile complexe ale grupului nominal includ adjuncți cu structura complexǎ și/
sau mai mulți adjuncți dependenți sintactic de centrul grupului.
Grupul nominal poate include mai mulți adjuncți de tipuri diferite ai centrului.
Adjuncții diferǎ f ormal și / sau sub aspectul funcției semantice. De exemplu, ȋn grupul nominal
altǎ frumoasǎ oglindǎ venețianǎ a ei, cu reflexe cenușii, pe care o cumpǎrase la Murano, apar
șase adjuncți: determinantul altǎ; adjectivul calificativ frumoasǎ și cel categorial venețianǎ ,
genitivul a ei; grupul prepozițional cu reflexe( cenușii); propoziția relativǎ pe care o cumpǎrase
la Murano.
Cele mai nu meroase restricții de concurențǎ privesc utiliz area articolului definit. Existǎ ,
de asemen ea, reguli stricte de concu rențǎ și de topicǎ a celorlalte elemente care aparțin clasei
determinantilor.
Adjuncții care nu sunt realizați prin determinanți , au compatibilitǎți de coocurențǎ
largi: genitivul, adjectivul, substantivul cu prepoziția de, propoziția relativǎ neint erogativǎ.
Frecvent apar sintagme cu prepoziții diferite: vecin de cartier cu mine . Adjuncții ce
caracterizeazǎ individual o anumitǎ clasǎ semantico – gramaticalǎ de regenți nu se combinǎ cu
adjuncții specifici altei clase. Un exemplu concret este cǎ, infinitivul ( atribut numai al
substantivelor abstracte) nu se subordoneazǎ niciodatǎ ac eluiași centru de grup ca dativul
posesiv substantival ( specific regenților nume de rudenie și de relații sociale). Pronumele clitice
( dative posesive) au distribuție limitatǎ astǎzi la anumite tipuri de contexte. Cliticele se pot
atașa unui adjectiv elor antepuse articulate hotǎrȃt ( propria -i masǎ) și pot fi coocurente cu
anumiți adjuncți postpuși, mai ales adjectivali ( propria -i masǎ veche ), substantivali sau
adverbiali cu prepoziție ( propria -i masǎ de bucǎtǎrie, de aici ), prepoziționali relativi
neinterogativi ( propria -i masǎ , care e afarǎ ).

23
Anumiți adjuncți ai substantivelor verbale sunt obligatorii sau de regulǎ coocurenți și
alcǎtuiesc ȋmpreunǎ cu regentul o structurǎ ternarǎ, analogǎ cu structura grupului verbal
corespunzǎtor. Astfel, dat ivul și construcțiile echivalente cu dativul, care corespund ȋn grupul
verbal complementului indirect, apar, ȋn general, ȋn prezența unui adjunct corespunzǎtor
complementului direct al verbului: emitere de acte – emite acte – firmelor/ la numeroase firme/
cui a solicitat .
Genitivul cu valoare de subiect și cel cu valoare de complement direct nu se combinǎ
cu același substantiv verbal: ultima lui ȋnfrȃngere a otomanilor .
Ȋn grupul nominal, ordinea liniarǎ a adjuncților de tipuri diferite se bazeazǎ parțial pe
reguli gramaticale sau pragmatice și , ȋn unele situații , este modificabilǎ stilistic.
Anumiți adjuncți, ca determinanți sau adjuncții categorizanți , sunt mai strȃns legați
semantic de centru și tind sǎ se grupeze cu acesta, alcǎtuind o unitate, astfel ȋncȃt alți adjuncți
determinǎ semantic unitatea integralǎ, și nu strict centrul substant ival al grupului nominal.
Topica reflectǎ ierarhia adjuncților, ȋn sesnsul cǎ determinativul ȋntregului grup fie precedǎ
grupul ( prima apariție teatralǎ), fie ȋl urmeazǎ ( o ieșire secretǎ mascatǎ).
Posesorul realizat ca substantiv ( ȋn genitiv sau ȋn dativ) urmeazǎ ȋn general dupǎ
adjuncții calificativi și categorizanți ( adjective, substantive cu prepoziție): casa nouǎ( și
frumoasǎ) a vecinilor , tema de geometrie a elevului . Posibilitatea distanțǎrii genitivului fațǎ de
regent trebuie pusǎ ȋn legǎt urǎ cu prezența elementului al, care, deși nu este propriu -zis
pronume ȋn aceste contexte, ȋși menține parțial natura pronominalǎ, stabilind cu centrul
substantival al grupului nominal o relație anaforicǎ și oferind astfel un suport sintactic
adjunctului g enitival. Posibilitatea distanțǎrii substantivului ȋn dativ posesiv este asiguratǎ de
raportul semantic puternic de tip actanțial, cu Posesorul. Inversiunea se realizeazǎ mai ales cu
adjuncții adjectivali. Aceștia pot fi deplasați , introducǎndu -se un supo rt sintactic de tipul cel (
gardul bunicilor cel vechi) sau pot fi izolați ( gardul bunicilor, vechi și uzat). Posesorul
lexicalizat prin pronume ȋn genitiv sau prin adjectiv pronominal posesiv are o topicǎ mai liberǎ
decȃt substantivul: camera lui/ mea cu ratǎ, tema lui / sa de geometrie ( ȋn aceastǎ poziție
substantivul ȋn genitiv este uneori ambiguu sintactic – tema elevului de geometrie – , putȃnd fi
interpretat ca regent al atributului prepozițional urmǎtor: prima lui / sa apariție la teatru.
Mai al es adjectivul pronominal posesiv, dar și genitivul pronumelui personal se pot
insera ȋntre constituentele unor substantive compuse nesudate: pǎpușa sa blondǎ, caietul lui
albastru.
Adjectivele antepuse regentului se raporteazǎ semantic, adesea, la o grupare mai largǎ:
noua temǎ de geometrie a elevuluiu ; proprietatea „ nou” este enunțatǎ despr e obiectul „ tema

24
de geometrie” . Adjectivul poate fi distanțat de regent cȃnd relația sa cu a cesta este clar marcatǎ
prin acordul ȋn gen și numǎr: tema de geometrie nouǎ a elevului.
Adjuncții adverbiali sunt mai slab legați semantic și formal de centrul grupului nominal
decȃt adjuncții adjectivali. Adverbul nu exprimǎ ȋnsușiri ale referentu lui substantivului, ca
adjectivele, ci , ȋn general, circumstanțe, fiind asociat regenților din clasa substantivelor
„ verbale” sau „ adjectivale”. Adverbul poate urma dupǎ un adjunct legat actanțial( tematic) de
substantivul – centru și se r aporteazǎ semantic, ȋn aceastǎ situație, la grupul nominal ȋn
ansamblu: votarea legilor( „ ȋn mod ”) separat ( legilor, Tema).
Topica genitivelor și a adverbelor depinde de condițiile pra gmatico – stilistice: adjunctul
semantic tinde sǎ ȋl urmeze pe ce lalalt; adverbul antepus genitivului este marcat de emfaza:
ȋntrunirea astǎzi a noului Parlament .
Genitivul precedǎ, ȋn general, verbul cu formele nepersonale : plǎcerea Ioanei de a
povesti ( sau plǎcerea de a povesti a Ioanei) și cu genitivul antepus regentului, naiva lor
ȋncercare de a imita stilistica bizantinǎ, sosirea lor pȃnǎ a se ȋnsera , ajutoarele ministerului
constȃnd ȋn bani( sau ajutoarele constȃnd ȋn bani ale ministerului).
Adjuncții realizați ca prepoziții și cei ȋnsoțiți de determinǎri se plaseazǎ mai ales dupǎ
adjuncții neprepoziționali fǎrǎ determinǎri: ȋndemnarea lor sǎ renunțe , participarea astǎzi la
demonstrația de protest .
Ordinea linearǎ a elemntelor ( adjective categoriale + grup prepozițional) corespunde
unei restrȃngeri succ esive a referinței regentului, ȋ ntr-un exemplu ca: pe podeaua metalicǎ
mobila de deasupra tampoanelor.
Grupurile subordonate au o str ucturǎ internǎ analizabilǎ sintactic. Centrul ( exceptȃnd
verbul la forma personalǎ) are funcție dublǎ, fiind și atribut ȋn grupul nominal; celelalte
componente ȋndeplinesc o funcție ȋn raport cu regentul lor ( de exemplu, ȋn construcția carte
utilǎ elevil or, adjectivul utilǎ este are valoare sintacticǎ de atribut , iar substantivul elevilor are
rol de complement indirect ).
Uneori, prezența adjuncților este obligatorie sintactic și/ sau semantic, adjuncții fiind
strȃns legați de regentul lor; suprima rea adjuncților atributului conduce la structuri incomplete
gramatical sau modificǎ sensul acestora : pagini conținȃnd bibliografia – pagini conținȃnd,
copilul devenit adult – copilul devenit.
Grupul nominal complex este o structurǎ semanticǎ supraor donatǎ, care integreazǎ un
alt grup grup sintactic adjunct, componentele lui putȃnd fi analizate din punct de vedere
sintactic. Centru l principal al grupului nominal complex , coincide cu centrul principal sintactic
al ȋntregii structuri ( sfȃrșitul anului școlar, carte utilǎ elevilor ).

25
Prepoziția de poate introduce ȋn grupul nominal un grup prepozițional, adesea
circumstanțial: zborul de peste oraș ( Zboarǎ peste oraș.), operația de la picior ( Se opereazǎ
la picior.). Uneori cele douǎ prepoz iții fuzioneazǎ: defilarea din București ( Defileazǎ ȋn
București.).
Grupul nominal poate include mai mulți adjuncți de același tip ai centrului. Aceștia
stabilesc ȋntre ei raporturi de coordonare( casa veche, dar bine conservatǎ ), de echivalențǎ sau
apozitive ( o casǎ totuși veche, dǎrǎpǎnatǎ ).
De obicei, adjuncții diferiți ca formǎ sunt coordonabili ȋn mǎsura ȋn care ȋndeplinesc
aceeași funcție semanticǎ: Dǎdui peste o slijnicǎ nouǎ și care, prin urmare, nu mǎ cunoștea. (
adjectivul și propoziția relativǎ au funcție de calificare); fragmente arhitehtonice de aceeași
valoare și aparținȃnd aceleiași perioade ( adjunctul prepozițional și cel gerunzial calificǎ/
identificǎ referentul regentului: fragmente arhitectonice și de ac eeași valoare – adjectivul
categorizeazǎ, iar grupul prepozițional calificǎ/ identificǎ referentul substantivului). Adjuncții
cu funcții semantice diferite ȋn grupul nominal nu se coordoneazǎ, chiar dacǎ aparțin aceluiași
tip formal: an școlar ( și) dificil , boala cardiacǎ( și) incurabilǎ ( un adjectiv categorial și unul
calificativ). Aceasta aratǎ cǎ, ȋn grupul nominal, adjunctul multiplu ( adjuncții coordonați ȋntre
ei) este esențial o structurǎ unitarǎ din punct de vedere funcțional – semantic.
Deter minanții de tipul articolelor nu se combinǎ niciodatǎ ȋntre ei. Ceilalți determinanți
cu funcție contextualǎ de integratori enunțiativi alcǎtuiesc rareori structuri multiple, pentru cǎ
determinantul este unic. Ȋn structurile apozitive, de obicei unul dintr e termeni ȋși pierde statutul
de determinant: puțini, adicǎ doi elevi( puțini, pronume).
Un centru substantival se combinǎ cu un singur pronume clitic ȋn dativul posesiv.
Ȋn structurile multiple, adjunctul ȋnsoțit de determinative( formȃnd un grup sintactic) se
plaseazǎ, de obicei, pe ultimul loc: Exemplu: „ Amintiri din copilǎrie´, de Ion Creangǎ „sat
vechi, rǎzǎșesc , ȋntemeiat ȋn toatǎ puterea cuvǎntului”.
Grupul nominal poate include adjuncți de același tip,aflați ȋn raport de corelar e: distanța
de la garǎ pȃnǎ ȋn sat .
Ȋn mǎsura ȋn care existǎ o coeziune formalǎ a elementelor corelative, explicabilǎ uneori
și semantic, coeziune manifestatǎ prin ocurența lor obligatorie ( distanța de la garǎ) , gruparea
ȋn ansamblu poate fi interp retatǎ ca adjunct cu structurǎ complexǎ, analizabilǎ, care ocupǎ o
unicǎ poziție sintacticǎ, pe aceea de atribut.
Spre deosebire de atributul complex care conține elemente corelative, adjuncții corelați
stabilesc ȋntre ei un raport mai liber, nefiind obligatoriu coocurenți : traversarea dintre
continent , traversarea spre insulǎ .

26
Determinanții nu intrǎ ȋn structuri de tip corelativ, neputȃnd fi introduși de prepoziții.

1.1.7 . Structuri eliptice
Grupul nominal se realizeazǎ parțial, atunci cȃnd lipseste subtantivul : – Ce tip de
mȃncare ? –( Mȃncare ) Gustoasǎ .
Frecvent adjunctul se substantivizeazǎ ȋn aceste condiții : ( materiale) consumabile.
Pe de altǎ parte, substanti vul- centru poate fi ȋnlocuit printr -un pronume : – Care masǎ?
– A Ioanei. Un context precum: Cel mai frumos era al meu este ambiguu, cel fiind interp retabil
aici ca pronume demonstrat iv semiindependent sau ca marcǎ a superlativului relativ.
Substantivǎri le și grupurile nominale al cǎror centru este un pronume semiindependent substitut
sunt compatibile ȋn general cu contexte specifice substantivului: de exemplu, Cumpǎrǎ
consumabile. ( complement direct). Unele incompatibilitǎți se explicǎ formal. Grupul no minal
propriu – zis parțial ( fǎrǎ centru exprimat) este mai limitat din punct de vedere al relațiilor
sintactice , fiind utilizabil mai ales ca enunț nominal: ( Masa ) Ȋnaltǎ, De lemn.
Anumiți adjuncți nu apar, ȋn mod obișnuit, fǎrǎ regent: – Ce fel de soare? ( – Strǎlucind).

1.1.8 . Ȋncadrarea grupului nominal ȋn enunț
Utilizarea ȋn enunț a unui grup nominal presupune ȋncadrarea lui la nivel sintactic și/
sau semantic.
Grupul nominal se ȋncadreazǎ sintactic ȋn enunț ȋn funcție de poziți a centrului
substantival, ca adjunct , ȋn diverse grupuri sintactice. Astfel, substantivul – centru al unui grup
nominal intrǎ ȋn alcǎtuirea grupurilor verbale ( Scriu o poveste interesantǎ .), nominale ( casa
omului aceluia ), adjectivale ( carte utilǎ studenților filologi ), interjecțional ( Iata satul meu !),
adverbial ( Vasile va munci pǎmȃntul, asemenea pǎrinților sǎi ).
Funcțiile sintactice ȋndeplinite de substantivul – centrul sunt:
 Subiect: Fetița ei citește.
 Nume predicativ : Acela este elev premiant.
 Complement direct: Scriu o scrisoare .
 Complement secundar : Ȋl ȋnvǎț un joc de strategie.
 Complement indirect: Am dǎruit copiilor dulciuri.
 Complement prepozițional: Apelez la prietenii mei.
 Complement circumstanțial : Merg la casa noastrǎ.

27
 Atribut : Am vizitat casa omului aceluia.
 Predicativ suplimentar: Ȋl știu om bun.
Structura de constituenți a grupului nominal este parțial condiționatǎ de poziția
sintacticǎ ȋn care acesta apare și, implicit, de forma cazualǎ a substantivului – centru. De
exemplu, un grup nominal adjunct ȋn genitiv – dativ singular nu poate include un de terminant
nedeclinabil la singular și nearticulabil enclitic, ca adjectivul tot, antepus regentului ( tot
curajul, tot satul, toatǎ liniștea). Un grup nominal cu centrul ȋn vocativ nu include articolul
indefinit sau cuantificatori, ci, mai ales, adjuncți p osesivi ( suflete al meu!) și calificativi (
bunule Vasile!). Substantivelor aflate ȋn altǎ poziție sintacticǎ decȃt ce de nume predicativ, de
predicativ suplimentar sau de apoziție ȋn nominativ nu li se pot subordona substantive( pronume
nonclitice, numer ale) ȋn dativ cu valoare posesivǎ ( Acesta -i Ion, elev tatǎlui meu).
Includerea semanticǎ ȋn enunț a unui grup nominal se poate realiza prin relații anaforice
( Ți-a telefonat o colegǎ și o sǎ revinǎ: fata este ȋngrijoratǎ pentru tine – fata are ca an tecedent
nominalul colega) sau prin relații de coreferențialitate de tip special, ȋn situația subiectului
obligatoriu nelexicalizat al unor forme verbale nepersonale ( Omul nu ȋndrǎznește a ȋntreba –
subiectul neexprimat, implicit, al infinitivului a ȋntreb a este coreferențial cu substantivul omul ).
Grupul nominal , extins ca unitate sintacticǎ și semanticǎ, poate participa ȋn context la
raporturi de coordonare sau de corelare cu alt grup nominal: exerciții de menținere a pacii și de
sprijin umanitar .
Grupul nominal nu constituie singur un enunț. Numai excepțional, grupul nominal, cu
o anumitǎ intonație, poate funcționa ca enunț nominal ( Deșteptarea!, Liniște!) . Doar ȋn aceastǎ
situație substantivul nu este simultan centru de grup adjunct.

1. 2. GRUPUL NOMINAL CU CENTRUL PRONOMINAL

Grupul pronominal este o realizare particularǎ a grupului nominal, cȃnd centrul grupului
este constituit dintr -un pronume. Se includ aici și realizǎrile speciale , cȃnd centrul grupului
este un numeral cu valoare pronominalǎ ( folosit anaforic sau cataforic: Erau acolo cǎțiva
elevi; trei erau mai mari decȃt ceilalți .). Ȋn Morfosintaxa limbii romȃne. Sinteze teoretice și
exerciții5 , se precizeazǎ faptul cǎ apariția pronumelui ca centru de grup se explicǎ prin procese
semantico – sintactice complexe, constȃnd , semantic, ȋn preluarea și ȋncorporarea a douǎ funcții

5 Gabriela, Panǎ Dindelegan, Adina, Dragomirescu, Isabela, Nedelcu – Morfosintaxa limbii romȃne. Sinteze
teoretice și exerciții, Editura Universitǎții din București, 2010, p. 164

28
( a centrului substantival+ a determinantului/ a cuantificatorul ui/ a alternativului), urmatǎ de
suprimarea centrului substantival ( fenomenul sintactico – semantic al capurilor fuzionate ).
Ȋn calitate de centre de grup, pronumele prezintǎ trǎsǎturi asemǎnǎtoare cu ale
substantivului, și anume:
 Apariția grupului ȋn aceleași poziții sintactice și cu aceleași funcții sintactice ca și grupul
substantival ( poziții argumentale, de argument extern sau intern : Aceia nu sunt bine
primiți. I -am așteptat pe aceia .);
 Apariția ( limitatǎ ) a grupului ȋn po ziții de complement predicativ, ȋn contextul verbelor
copulative sau al prepozițiilor calitǎții ( Ea a rǎmas aceeași . Drept cine mǎ iei?);
 Posibilitatea de a primi, limitat, cuantificatori ( toți aceștia, toți ceilalți );
 Posibilitatea de a primi modificat ori realizați prin:
a) Adjective : Vreau sǎ citesc ceva mai interesant.
b) Genitive/ posesive ( obligatoriu ȋn forma lungǎ, cu marca al): acela al profesorului;
c) Grupuri prepoziționale : aceia/ cei din magazin;
d) Propoziții relative , cu antecedent : aceia care vo r obține examenul sau fǎrǎ
antecedent : puțin din ce s -a spus;
e) Forme verbale nonfinite ( supin: orice de bǎut și gerunziu: aceia suferind de inimǎ ),
iar, ȋn condiții speciale ( adicǎ un pronume demonstrativ cu valoare neutrǎ sau
profrazǎ), pot primi infin itiv și propoziții conjuncționale ( Dorința lor este aceea de
a reuși).
Observația generalǎ este cǎ, ȋn calitate de centre de grup, pronumele ȋși limiteazǎ, ȋn
comparație cu centrul substantival, posibilitǎțile combinatorii. Pronumele reprezintǎ prin
excelența grupul determinantului, prin urmare nu se poate combina cu alți determinanți. Dintre
toate pronumele, pronumele personal prezintǎ cele mai numeroase restricții, acceptǎnd numai :
forme acordate de ȋntǎrire ( Ea ȋnsǎși și-a cumpǎrat asta), relati ve izolate ( Tu, care m-ai
felicitat .), construcții izolate , cu rol explicativ ( Intrǎ, tu, din stǎnga! ).

1.2.1 Tipuri de pronume

Ȋn funcție de categoria persoanei, pronumele se ȋmpart ȋn personale și nepersonale.
1.2.1.1 Pronumele personale sunt:
 Pronume personale propriu – zise
 Exprimarea persoanei

29
 Pronumele personale de persoanele 1 ( eu) și 2( tu) se deosebesc de
pronumele personal de persoana 3 ( el,ea) prin faptul cǎ nu pot substitui
un substantiv și nu pot funcționa decȃt ca deictice, indicȃnd locutorul,
respectiv alocutorul.
 Persoana 4, noi, care nu reprezintǎ pluralul lui eu ,include persoana 1 și
alte persoane: eu+tu,eu+ el/ea,eu+ voi,eu+ei/ele.
 Persoana 5 , voi, include persoana 2 și alte persoane , mai puțin persoana
1 : tu+tu
 Persoana 6, ei/ele , include persoana 3 și alte persoane, mai puțin
persoanele 1,2,4,5: ei; ele .
 Forme cazuale
 Pronumele personale nu au formǎ de genitiv la persoanele 1,2,4,5. Ȋn
locul ge nitivului se folosește posesivul, care se acordǎ ȋn gen și ȋn caz cu
nominalul reprezentȃnd obiectul posedat ( al) meu ; ( al) tǎu ; ( al) nostru;
( al) vostru . Formǎ de genitiv( omonimǎ cu cea de dativ) au numai
pronumele de persoanele 3 și 6, care nu se ac ordǎ cu nominalul
desemnȃnd obiectul posedat ( lui,ei,lor).
 Spre deosebire de substantiv, pronumele personal are forme marcate de
acuzativ la persoanele 1 și 2 ( mine, tine) și de dativ la persoanele 1,2,4,5,(
mie, ție, nouǎ, vouǎ). La celelalte persoane, a par omonimiile nominativ –
acuzativ, formǎ accentuatǎ ( el,ea; noi; voi; ei,ele) și genitiv – dativ (
lui,ei; lor).
 Forme clitice
La cazurile acuzativ și dativ, pronumele cunoaște forme clitice sau neaccentuate.
 Cliticele pronominale sunt forme neaccentuate din punct de vedere
fonetic și dependente de un suport fonetic și sintactic ( te vede, o
cunoaște, spune -l-ar). Atȃt modul de legare de suport a cliticelor, cȃt și
forma acestora se supun unor reguli stricte de distribuție și de topicǎ.
 Cliticele sunt impl icate ȋn procesul gramaticalizat de dublare ( Am vazut –
o pe Ioana . I-am dat Ioanei un pix.) , fiind obligatorii ȋn anumite situații.
 Din punct de vedere semantico – referențial, cliticul poate apǎrea ȋn
urmatoarele ipostaze:

30
– ȋși precizeazǎ referința prin ra portare la un termen „ plin” intr -un
context dat ( A ascultat -o pe copilǎ pȃnǎ la capǎt. I -am dat cartea
Ioanei.);
– are valoare posesivǎ ȋn construcțiile cu dativ posesiv ( Mi-au sosit
parinții.) sau cu acuzativ posesiv ( Mǎ doare piciorul.);
– are valoare neutrǎ la persoanele 3 și 6, ȋn anumite contexte ( Cǎ nu ai
avut intenții rele, o știu.);
– este constituent al unor expresii, neraportȃndu -se la un termen
referențial și neavȃnd sens ( A luat -o la sǎnǎtoasa.)
 Pronumele de politețe
 Exprimarea persoanei
 Au numai persoanele 2,3,5,și 6.
 Persoana 2 se distinge de celelalte , prezentȃnd cȃte douǎ forme:
dumneavoastrǎ – la toate cazurile, și dumneata – la N, Ac, V, respectiv
dumitale la G-D. La persoana 3 , formele de N -Ac sunt omonime cu cele
de G -D și sunt distin se ȋn funcție de gen: dumnealui, dumneai, la
persoana 5, forma unicǎ de caz este dumneavoastrǎ , iar la persoana 6 ,
la N-Ac, G -D și V, este o singurǎ formǎ: dumnealor.
 Gradele de politețe
 La persoana 2, se poate stabili o diferența de grad de politețe ȋnt re forma
dumneavoastrǎ și dumneata prima indicǎnd un grad de politețe mai
ridicat.
 Ca formǎ de adresare politicoasǎ este utilizat și pronumele personal
dȃnsul , situat ierarhic mai jos decȃt pronumele de politețe de persoana 3
sau 6.
 Cel mai ȋnalt grad de p olitețe au locuțiunile pronominale cu uz special
Domnia Voastrǎ, Domnia Sa, Domniile Voastre, Domniile Lor,
Excelența Voastrǎ.
 Pronumele de ȋntarire
 Exprimarea persoanei
 Cunosc forme pentru toate persoanele ( ȋnsumi,ȋnsǎmi, ȋnsemi, ȋnsuți,
ȋnsǎți, ȋnșine,ȋ nsele) , pe care le diferențiazǎ prin cele douǎ componente.
Astfel, primul component marcheazǎ genul, numǎrul și cazul ( ȋnsu-,

31
ȋnsǎ-, ȋnși -, ȋnse – etc.), iar al doilea ( -mi, -ți, -și, -ne etc.), persoana și
numǎrul.
 Comportamentul sintactic
 Ȋnsoțesc, ȋn antepunere sau ȋn postpunere , un grup determinant
reprezentat de un pronume personal ( Compunerea este scrisǎ de ea
ȋnsǎși) , de politețe ( Dumneavoastrǎ ȋnsuși ne -ați ȋnvǎțat acest lucru),
demonstrativ ( Uneori aceștia ȋnsiși se temeau de ȋnt uneric) , reflexiv (
Numai datoriile cǎtre sine ȋnsuși nu erau achitate) ori de un substantiv
propriu ( Ȋnsuși Andrei mi -a povestit ȋntȃmplarea) sau, mai rar, comun(
O competiție cu ȋnsuși talentul lor).
 Ȋn limba actualǎ se ȋntȃlnesc foarte rar fǎrǎ un grup determinant: Și de
data asta nu a mai trimis un lucrǎtor, ci a venit ȋnsǎși ȋn persoanǎ. Cȃnd
apare singur, pronumele de ȋntǎrire este analizabil ca grup determinant,
iar cȃnd ȋnsoțeste un grup determinant, este specificator al acestuia.
 Ȋn unele combinaț ii, se supun unor restricții de topicǎ. Astfel, cȃnd se
asociazǎ cu un pronume ȋn alt caz decȃt nominativul, apar numai ȋn
postpunere ca in exemplul: Și-a promis lui ȋnsuși cǎ nu mai pleacǎ.
 Pronumele reflexive
 Exprimarea persoanei
 Au forme proprii de acuzativ și de dativ numai la persoanele 3 ( sine,s(e),
sieși,sie,ȋ(și) și 6 s(e),(ȋ)și) ; la persoanele 1 și 2 au forme omonime cu ale
pronumelui personal: mine, mǎ,mie,(ȋ)mi; tine,te,tie,(ȋ)ți;
noi,ne,nouǎ,ne,ni; voi,v(ǎ), vouǎ,v(ǎ),vi.
 Disting, ca și pronu mele personale, forme clitice și nonlitice.
 Formele clitice ( mǎ, (ȋ)mi; te,(ȋ)ți; ne,ni; v(ǎ),vi; s(e),(ȋ)și pot avea diferite
valori:
 Ca anaforic gramatical, coreferențial cu nominalul subiect, cliticul
reflexiv poate fi:
– propriu – zis : S-a ȋntrebat dacǎ a reacționat bine.
– posesiv: Vasile și -a gasit mașina
– reciproc: Vasile și Ion se ajutǎ unul pe altul.
 Ca formant, cliticul reflexiv intrǎ ȋn structura unor verbe: a se lamenta,
a-și ȋnchipui, a -și bate joc. Reflexivul inerent intrǎ ȋn structura verbelor
eventive ( Ion s -a ȋntristat la aflarea veștii), impersonale ( Se cuvine sǎ

32
aștepți sa -ti vinǎ rǎndul.) sau a verbelor simetrice ( Romȃnia se
ȋnvecineazǎ cu Ungaria.
 Ca marcǎ sintacticǎ, se ȋntȃlnește ȋn ipostazele de:
– reflexiv pasiv: Cursurile se recitesc ȋn sesiune.
– reflexiv impersonal: Se doarme puțin ziua.
 Pronumele posesive
 Exprimarea persoanei
 Au forme pentru toate persoanele, ȋn afarǎ de persoana 6, unde se
folosește forma de genitiv a pronumelui personal – lor.
 Fațǎ de pronumele personale la genitiv singular ( lui,eu), posesivele nu
disting genul posesorului: meu/tǎu/sǎu indicǎ un posesor de gen
masculin sau feminin.
 Formele clitice apar pe lȃngǎ numele de rudenie: frate -meu, sorǎ -ta,taicǎ -sǎu;
numai ȋn aceastǎ combinație, posesivul se atașeazǎ unui su bstantiv nearticulat,
uneori cu formǎ foneticǎ modificatǎ ( Frate -sǎu l -a ajutat sǎ depǎșeașcǎ acel
moment greu.). Posesivul clitic se analizeazǎ ca determinant, ȋn timp ce
posesivul nonclitic, care se atașeazǎ unui grup determinant, are rol de
modificator .
 Ipostaze sintactice
 Cȃnd este adiacent la un nume articulat hotǎrȃt, grupul posesiv apare fǎrǎ
marca al ( caietul meu).
 Cȃnd nu este adiacent la un nume articulat hotǎrȃt, grupul posesiv
prezintǎ marca al/a/ai/ale ( caietul nou al meu, un caiet al meu, d ouǎ
ceasuri ale mele).
 Cȃnd nu ȋ nsoțește un nominal, al substituie obiectul posedat aflat ȋn
contextul lingvistic ( Erau mai multe caiete pe masǎ, ȋnsǎ al sǎu erau cel
mai mare.) sau situațional ( Dǎ-mi-l, te rog, pe al sǎu!; ȋn astfel de
contexte , al este pronume semiindependent, urmat obligatoriu de o
complinire exprimȃnd posesorul.
1.2.1.2 . Pronumele nepersonale
 Pronumele demonstrative
 Semantic, se deosebesc patru tipuri:
– de apropiere: acesta( ǎsta), aceștia( ǎștia), aceasta( asta), acestea( astea);

33
– de depǎrtare : acela(ǎla),aceia(ǎia), aceea( aia); pronumele
semiindependente : cel,cea,cei,cele;
– de identitate : același, aceiași, aceeași, aceleași;
– de diferențiere : celǎlalt, cealaltǎ, ceilalți, celelalte.
 Demonstrativele de diferențiere disting formele de numǎr și de gen prin ambii
componenți ( cel, cei,cea+ alt,alți,altǎ) , iar formele de caz numai prin primul
( celǎlalt, celuilalt).
 Demonstra tivele au rol de determinanți; ȋn absența capului lexical
( complementul determinantului), acestea sunt categorizate ca pronume.
 Dintre determinații demonstrativi se distinge determinantul slab cel care
apare fie ȋn structuri cu nume articulat hotǎrȃt, realizȃndu -se cu ajutorul
lui o supradeterminare ( elevul cel bun), fie cu e lipsa numelui, cȃnd se
recategorizeazǎ ca pronume( cel bun).
 Demonstrativele de apropiere și de depǎrtare acesta, acela,
aceea,acelea, aceștia,aceia apar ȋn postpunere pe lȃngǎ un substantiv
articulat hotǎrȃt ( elevul acela); structura realizatǎ prin scinda rea
determinanților, dintre care unul este demonstrativ, se caracterizeazǎ
prin supradeterminare.
 Pronumele nehotǎrȃte/ indefinite
 Se diferențiazǎ dupǎ sens mai multe tipuri:
– Cuantificatori existențiali: unul, vreunul, mult, puțin, cȃtva, atȃt, cineva,
careva, ceva, niște, niscai, niscaiva;
– Cuantificatori universali: toți, fiecare, oricine, orice, oricȃt;
– Alternativele: altul, altcineva, altceva;
– Elementele de raportare indirectǎ la referent: alde, anume, atare, cutare.
Puține nehotǎrȃte sunt specializate pentru a indica persoane ( oricine,cineva) s au obiecte ( ceva,
orice); cele mai multe trimit la referenți umani și nonumani.
 Sintactic, unele indefinite au numai statut pronominal ( sunt analizabile ca grup
determinant), neputȃndu -se asocia cu substantivu l: oricine, altcineva,altceva , iar
altele, numai statut adjectival ( analizabile ca modificatori sau ca determinanți ):
atare, anume, alde, niște, niscai.

34
 Pronumele negative
 Semantic , se apropie de indefinite, dar ,spre deosebire de elementele de la
pronumele nehotǎrȃte, indicǎ absența oricǎrui individ din universul de discurs.
Pentru a indica absența persoanei se folosește nimeni , iar pentru a indica absența
lucrurilor, nimic. Spre d eosebire de nimeni și nimic , negativul niciunul , care
distinge forme de gen și de numǎr ( niciuna, niciunii, niciunele) se utilizeazǎ
pentru persoane și pentru lucruri.
 Sintactic, nimeni și nimic sunt ȋntotdeauna pronume, iar niciunul are și varianta
adjectivalǎ niciun. Pronumele nimeni, nimic și niciunul sunt analizabile ca grup
determinant, iar niciun ca determinant, cerȃnd obligatoriu un nume drept
complement. Construcțiile cu pronume negative se caracterizeazǎ prin dublǎ
negație, cerȃnd coocurența morfemului negativ la verb: Nimeni nu a citit. Nu ați
mȃncat nimic.
 Pronumele interogative
 Semantic, elementele clasei, cine, care, ce ,cȃt , se ȋnrudesc cu pronumele
indefinite prin faptul cǎ nu substitu ie o entitate cunoscutǎ, dar cer o informație
despre aceasta. Interogativele indicǎ anumite trǎsǎturi ale respectivei entitǎți.
Astfel, cine orienteazǎ spre un referent cu trǎsǎtura (+ Persoanǎ), cȃt, spre o
entitate masurabilǎ, care se folosește atȃt pentru persoane, cȃt și pentru obiecte,
iar ce se folosește mai ales pentru obiecte. Faptul cǎ pronumele interogative se
apropie de indefinite este probat și de posibilitatea lor de apariție ȋn construcția
partitivǎ, ȋn grupul care exprimǎ partea, caracterizat ȋn mod prototipic prin
indefinitudine: Care dintre ele va merge prima?
 Sintactic, apar ȋn propoziții interogative parțiale: Cine m -a strigat?, Ce se
ȋntȃmpl ǎ? Ȋn transpunerea ȋn vorbire indirectǎ a interogativelor parțiale,
pronumele interog ativ se pǎstreazǎ , schimbȃndu -și doar statutul gramatical
( devine pronume relativ – interogativ): Profesorul a ȋntrebat -o cine lipsește. Ȋn
afarǎ de cine, care este numai pronume ( deci Gdet), celelalte interogative cunosc
și varianta adjectivalǎ, funcționȃnd ca determinanți: care elev, ce elev, cȃt timp,
al cȃtelea an.
 Pronume relative
 Sensul pronumelui relativ se decodeazǎ prin raportare la un antecedent prez ent
ȋn contextul lingvistic sau are referințǎ variabilǎ, cȃnd nu este pus ȋn legǎturǎ cu

35
un antecedent. La aceste sensuri, relativul poate adǎuga o indicație proprie ( +
Persoanǎ) pentru relativul cine ( + Cantitate) pentru relativul cȃt ( cȃtǎ, cȃți,
cȃte). Ȋntre pronumele care și ce diferența persoanǎ – nonpersoanǎ se neglijeazǎ
( Eleva pe care/ ce ai ȋntǎlnit -o este colega mea.). Nici forma popularǎ de nu
este specializatǎ, substituind fie nume de persoane, fie nume de obiecte.
Fațǎ de celelalte pronume, compusul ceea ce are valoare neutrǎ și apare ȋn structuri emfatice:
Ceea ce ati auzit nu este adevǎrat.
 Sintactic, se distinge relativul cine, care, la fel ca interogativul omonim, nu se
poate asocia cu numele ( cine copil ) fațǎ de ceilalți termeni ai clasei, mai puțin
ceea ce, care pot funcționa ca determinanți ( care casǎ, ce casǎ, cȃt interes).
 O clasǎ specialǎ este cea a relativ – interogativelor, care apar numai ȋn
transpunerea enunțului interogativ parțial ȋn vorbire ind irectǎ: L-am ȋntrebat ce
ne-a adus.
Inventarul relativ – interogativelor nu se suprapune perfect peste cel al relativelor pure.
Astfel, al cȃtelea nu este relativ pur, iar ceea ce nu este interogativ. Relativele pure apar ȋn
propozițiile relative fǎrǎ antecedent: Depinde de ce va fi. Un test care separǎ relativul pur de
relativul – interogativ este chiar posibilitatea de ȋnlocuire a relativului cu ceea ce: Depinde de
ceea ce va face.

1.2.2. Adjuncții din grupul pronominal
Ȋn cadrul grupului pronominal apar douǎ tipuri particulare de adjuncți : adjuncți
oblig atorii și adjuncți facultativi.
1.2.2.1. Adjuncții obligatorii
Adjuncții obligatorii apar ca determinǎri obligatorii ale pronumelor semiindependente
( Cel nou este galben.).
Pronumele semiindependent cel poate primi ca adjuncți : adjective ( cel frumos ),
adverbe și numerale ordinale precedate de prepoziția de ( cel de acolo, cel de -al treilea),
substantive/ pronume precedate de al ( cel al elevului, cel al nimǎnui), substantiv e/ pronume cu
prepoziție ( cel de la tata, cel de la ea), cel+ supin ( cel de scris), cel+ propoziție relativǎ ( cel
care te -a ȋnvǎțat).

36
Pronumele semiindependent al poate primi ca adjuncți obligatorii un substantiv ȋn
genitiv ( Al elevului s -a pierdut) sau un posesiv ( Al tǎu e nou.).
Ȋn interiorul grupului pronominal, adjuncții obligatorii ȋndeplinesc funcția sintacticǎ de
atribut.

1.2.2.2. Adjuncții facultativi

Tipul adjuncților facultativi acceptați ȋn grupul pronominal, precum și tipul de coeziune
ȋn cadrul grupului depind de subclasa semanticǎ a pronumel ui- centru, iar ȋn cadrul acelei ași
subclase semantice, diferǎ uneori de la un membru al subclasei la altul.
La nivelul clasei generale a pronumelui, se poate distinge ȋn tre adjuncți facultativi
propriu – ziși, specifici unor subclase semantice de pronume și adjuncți rezultați prin elipsa unui
pronume semiindependent din cadrul unei structuri apozitive: Tu, cea de acolo, mergi ȋnainte! –
Tu de acolo, mergi ȋnainte! Construcț iile rezultate prin elipsa au fost asimilate, ȋn diverse grade,
tiparului nominal; unele au fost acceptate de limba literarǎ, ȋn timp ce altele sunt specifice limbii
vorbite și sunt puternic ancorate contextual.
Adjuncții facultativi ai centrului – pronume, cei propriu – ziși și cei asimilați tiparului
nominal, ocupǎ poziția sintacticǎ de atribut ( actualizat prin substantiv, pronume, numeral – ȋn
genitiv sau prepoziționale – adverb precedat de prepoziție, forma verb alǎ nepersonalǎ sau prin
propoziție atributiva).
Diversele tipuri de adjuncți ȋn cadrul grupului pronominal au frecvențe diferite , ȋn uz;
unii adjuncți apar ȋn ȋ mbinǎri fixe, cvasilocuționale.

 Centru – pronume personal
Grupul sintactic avȃnd centru u n pronume poate avea urmǎtoarea structurǎ:
– Pronume + prepoziția abstractǎ de + grup prepozițional : ea ( de ( lȃngǎ
casǎ));
– Pronume + prepoziția abstractǎ de + grup adverbial: tu ( de ( aici));
– Pronume + propoziția relativǎ izolatǎ: Tu vorbești, ( care n-ai avut
niciodatǎ nicio problemǎ)?
Dintre pronumele personale , pronumele de persoana a III -a primesc mai des adjuncți ,
ȋn timp ce cele de persoana I și a II -a primesc mai rar adjuncți, referința lor fiind direct

37
accesib ilǎ din context. Acest ea au rol de precizare, delimitare, evidențiere ȋn discurs, contrast
discursiv ( el de lȃngǎ ușǎ).

 Centru – pronume demonstrativ
Cȃnd centrul grupului sintactic este un pronume demonstrativ, posibilitǎțile
combinatorii ale centrului sunt mai largi, incluse de libertǎțile combinatorii ale substantivului
ȋncorporat: acesta galben, nu acela albastru = acest pix roșu , nu acel albastru.
Grupul sintactic poate avea urmǎtoarea structurǎ:
– Pronume + prepoziția abstractǎ de + grup nominal: Pe masǎ sunt douǎ
cǎrți: o vreau pe acesta ( de ( povești));
– Pronume + prepoziția abstractǎ de + grup prepozițional : aceea ( de ( lȃngǎ
casǎ));
– Pronume + prepoziția abstractǎ de + grup adverbial : aceia ( de ( aici));
– Pronume + adjectiv/ grup adjectival : acesta ( vechi);
– Pronume + propoziție relativǎ : aceea ( care pleacǎ);
– Pronume + propoziție conjuncționalǎ : Am o dorințǎ, aceea ( sǎ reușesc).
– Pronume + al +genitiv/ posesiv: acesta ( al ( vecinului/ tǎu)).
–
 Centru – cuantificator ( pronume nehotǎrȃt și pronume negativ).
Pronumele nehotǎrȃte și negative, ȋn calitatea de centre de grup sintactic, au urmǎtoarele
posibilitǎți combinatorii:
– Pronume + prepoziția abstractǎ de + grup nominal: Caut ceva ( de ( lucru));
Nu vreau nimic ( de( mȃncare));
– Pronume + prepoziția partitivǎ dintre/ din + grup nominal: oricine ( dintre(
voi)); nimeni ( din ( clasǎ));
– Pronume + prepoziția abstractǎ d e + grup prepozițional : oricine ( de ( lǎngǎ
casǎ)); nimeni ( de ( la geam));
– Pronume + prepoziția abstractǎ de + grup adverbial : oricine ( de ( aici));
nimeni( de ( acolo));
– Pronume + propoziție relativǎ sau grup prepozițional care include o
propoziție relativǎ: N-am ȋnțeles nimic ( din ce s -a spus);
– Pronume + propoziție conjuncționalǎ ( ȋn construcții relative eliptice): Nu
e nimeni ( care) sǎ mǎ ajute.;

38
– Pronume + al + genitiv/ posesiv : oricare ( al ( vecinului/ meu)); niciunul (
al ( Ioanei));
– Pronume + de + al + genitiv/ posesiv: cȃteva ( de – ( ale ( copilului))).
Specifice cuantificatorilor ( pronume nehotǎrȃte și negative ) sunt structuril e partitive ( ȋn
care pronumele nehotǎrȃte se combinȃ cu un nominal introdus prin prepoziția partitivǎ dintre/
din: oricare dintre elevi, oricare din noi.

 Centru – pronume interogativ
Pronumele ca centru de grup sin tactic, are urmǎtoarele posibilitǎți combinatorii:
– Pronume + prepoziția abstractǎ de + grup prepozițional : Ce ( de ( pe masǎ))
e al tǎu?
– Pronume + prepoziția partitivǎ din / dintre + grup nominal : Cine ( dintre(
voi))?; Care ( din ( clasǎ))?
– Pronume + prepoziția abstractǎ de + grup adverbial : Care ( de ( acolo)) e
a ta?
– Pronume + de + al + genitiv / posesiv : cȃte ( de – ( ale ( tale)))?
Ca și cuantificatori, pronumele interogative intrǎ ȋn structuri partitive ( Care dintre elevi a
lipsit? ) și ȋn structuri de ide ntificare a referențialitǎții ( Ce de -al tǎu poate fi folosit?).

 Centru – pronume relativ
Pronumele relative dispun de combinații reduse , rar actualizat e: Care de acolo mǎ poate
ajuta va fi recompensat.

 Centru – numeral cardinal
Numeralul cardinal ( utilizat ca substitut) dispune de urmǎtoarele posibilitǎți combinatorii
ȋn cadrul grupului sintactic:
– Numeral + prepoziția abstractǎ de + grup nominal : una ( de( prozǎ)), douǎ
( de ( poezie));
– Numeral + prepoziția partitivǎ din/ dintre + grup nominal : una ( din (
alei)); douǎ ( dintre ( alei));
– Numeral + prepoziția abstractǎ de + grup adverbial : patru ( de ( aici));
– Numeral + grup adjectival : trei ( albastru deschis);
– Numeral + propoziție relativǎ : Mai așteaptǎ trei, ( care ȋntȃrzie);

39
– Numeral + propoz iție conjuncționalǎ , adesea consecutivǎ, provenind
dintr -o elipsǎ: Are douǎ ( rǎmȃi cu gura cǎscatǎ), „ douǎ papuși foarte
frumoase”;
– Numeral + al + genitiv/ posesiv : trei ale Ioanei / mele;
– Numeral + de + al + genitiv / posesiv : douǎ ( de ( ale ( Ioan ei/ tale))).
Ca și cuantificatorii nedefiniți ( pronumele nehotǎrȃte și negative) , numeralul intrǎ ȋn
structuri partitive : Patru dintre elevi au lipsit și ȋn structuri de identificare a referențialitǎții:
Ȋți dau una de -a mea și doua de -ale ei.

 Centru – numeral ordinal
Numeralul ordinal poate avea mai multe combinații similare cu cele ale numeralul ui
cardinal:
– Numeral + prepoziția abstractǎ de + grup nominal : Pe masǎ sunt douǎ cǎrți
: prima ( de ( povești)), a doua ( de ( poezie));
– Numeral + prepoziția partitivǎ din/ ȋn/ dintre/ ȋntre + grup nominal: prima
( dintre ( fete));
Prepozițiile cu sens partitiv dintre, ȋntre se folosesc cȃnd nominalul pe care ȋl regizeazǎ
este un plural ( dintre exprimǎ „ detașarea de” grup; ȋntre exprimǎ „ includerea ȋn” grup).
Prepozițiile din și ȋn se construiesc cu nominale cu forma de singular, care exprimǎ grupul,
colectivitatea; din exprimǎ „ detașarea de” grup, ȋn exprimǎ „ includerea ȋn” grup. Acest grup
nominal poate avea ca centru un numeral ( a treia din cinci), situație ȋn care folosirea prepoziției
din este obligatorie.
– Numeral + (prepoziția de) + grup prepozițional: a treia( de ) ( lȃngǎ
fereastrǎ);
– Numeral + prepoziția abstractǎ de + grup adverbial : ultima ( de ( acolo));
– Numeral + propozi ție relativǎ : Ȋl aștept pe primul , ( care a ȋntǎrziat);

 Centru – numeral colectiv
Numeralul colectiv, cu utilizare pronominalǎ, dispune de urmǎtoarele posibilitǎți
combinatorii ȋn cadrul grupului sintactic:
– Numeral + prepoziția de + grup prepozițional : amȃndoi ( d( in rȃndul doi));
– Numeral + prepoziția abstractǎ de + grup adverbial: amȃndoi ( de ( aici));
– Numeral + propoziția relativǎ : Ambii care au venit erau serioși.;
– Numeral + al + genitiv/ posesiv : ambele ( ale ( Ioanei)).

40

 Centru – numeral distributiv
Numeralul distributiv atunci cȃnd este folosit ca substitut, poate primi adjuncți ȋn cadrul
unui grup sintactic cu urmǎtoarea structurǎ:
– Numeral + prepoziție + grup nominal: Avea pe masǎ mai multe prǎjituri.
Ȋși punea cȃte douǎ ( cu ciocolatǎ) .
– Numeral + prepoziția din + grup nominal : Cȃte patru ( din ( fiecare clasǎ))
s-au calificat pentru faza urmǎtoare.;
– Numeral +prepoziția de + grup prepozițional : Pǎstra pentru sine cȃte trei
( de ( pe ( fiecare farfurie)).;
– Numeral + grup adverbial: Mereu lipsesc ( cȃte șase ( de jos) și ( cȃte șase
( de sus)).;
– Numeral + grup adjectival : Am bancnote noi. Cȃte patru ( noi) pentru
fiecare an.;
– Numeral + propoziție relativǎ: S-a uitat la merele din sacoșele celor trei.
De la fiecare a luat cȃte patru , ( care nu apucaserǎ sǎ se strice).
Specifice numeralului distributiv sunt structurile cu adjuncții prin care distribuția pe
unitat e: numeral distributiv + pe + unitate de mǎsurǎ ( cǎte 10 pe zi/ lunǎ/ pe an/ pe metru
pǎtrat ); numeral distributiv + din + fiecare ( cȃte 4 din fiecare); numeral + fiecare ( A donat
cǎte 4 din fiecare.). Ȋn aceste situații, adverbul distributiv cȃte poate lipsi : 10 pe zi, 4 pentru
fiecare).
Pronumele participǎ la structuri sintactice particulare, rezultate prin re ducerea unor
propoziții la forme verbale nepersonale, prin reducerea unor propoziții ca urmare a elipsei
verbului predicat sau prin avansarea unor componente.
Pseudoadjuncții , rezultat din amalgamarea unor grupuri sintactice, contacteazǎ relații
ternare , ȋndeplinind funcțiile de predicativ suplimentar : Ȋn aceastǎ fotografie sunt eu coborȃnd
de pe munte.

41

CAPITOLUL II
VALORI EXPRESIVE ALE GRUPULUI NOMINAL

2. 1. Aspecte ale stilului
Ca științǎ, stilistica prezintǎ conexiuni cu alte stiințe ale limbajului precum poetica,
critica literarǎ, semiotica, pragmatica, lingvistica textului, literatura, estetica. Aceasta
interfereazǎ cu poetica, fiind consideratǎ de Irimia Dumitru o „ introducere necesarǎ ȋn poeticǎ –
„ cercetarea componentelor stilistice ale textului reprezintǎ o condiție obligatorie ȋn
desfǎșurarea obiectivelor poeticii”6 . Ȋntre aceste douǎ materii existǎ raporturi strȃnse: la
studierea textului literar ne situǎm pe terenul cercetǎrii stilistico – poetice, deoarece doar o atar e
perspectivǎ asigurǎ o cunoaștere de profunzime a textului literar, ȋn timp ce „ restrȃngerea
studiului textului literar la obiectivele stilisticii este posibilǎ, importantǎ la un nivel de
cunoaștere, dar insuficientǎ pentru cunoașterea ȋn profunzime” , i ar „ studierea textului literar
numai din perspectiva poeticii este iluzorie”7.
Stilistica, așa cum o concep criticii și esteticienii literari, se ocupǎ, ȋn general, numai de
mijloacele expresive care diferǎ de la un scriitor la altul, de ceea ce e ste sau pare a fi individual,
adicǎ nou, la fiecare. De obicei, sunt considerate ca satisfacǎnd nevoile estetice așa – numitele
figuri de stil. Restul materialului lingvistic, chiar dacǎ reprezintǎ și el mijloace stilistice propriu –
zise, este lǎsat adesea la o parte, ȋntrucȃt seamǎnǎ sau pare ca seamǎnǎ la toți scriitorii și, ȋn
consecințǎ, nu poate servi pentru caracterizarea personalitǎții fiecǎruia.
Ȋntr-un studiu lingvistic asupra figurilor retoricii tradiționale8, Michele Prandi concepe
figura de stil ca un „ enunț lingvistic cu proprietǎți specifice”, a cǎ rui interpretare este rezultatul
perceperii unei contradicții ȋntre statututul ontologic al unei noțiuni și modul ȋn care este
relaționatǎ ȋn discurs.

6 Dumitru Irimia, Introducere ȋn stilisticǎ, Iași, Editura Polirom, 1999 ,p. 21
7 Idem, p. 22
8 Michele Prandi, Grammaire philosophique des tropes, 1992, p. 10

42
Iorgu Iordan afirmǎ cǎ „ stilistica esteticǎ are ca obiect numai limba scrisǎ, lucru firesc,
dacǎ nu uitǎm cǎ operele literare ( chiar și cele populare) sunt fixate ȋntotdeauna ȋn scris sau,
cel puțin numai sub acest aspect pot fi studiate de cei intere sați.”9
Stilul este o noțiune cu multiple semnificații și interpretǎri. El reprezintǎ, ȋn opinia unor
cercetǎtori, subtilul raport ȋntre idee ( sau gȃndire) și expresie. Stilul ȋnglobeazǎ ȋn sine finețea,
delicatețea, rafinamentul expresiei prin care se sugereazǎ idei, raționamente, se deschid noi
perspective asupra interpretǎrii subiective a realitǎții.
Deși subiectivitatea discursului jurnalistic rǎmȃne o temǎ deschisǎ pentru cercetare și
interpretare, prob lema pare sǎ fie simplǎ decȃt pare. O nouǎ perspectivǎ asupra subiectivitǎții
datǎ de lingvistica modernǎ schimbǎ viziunea asupra chestiunii ȋn cauzǎ. Subiectivitatea este
tratatǎ ca o particularitate a vorbitorului, pentru a -și exprima propriul eu, ajutat de diferite
mijloace lingvistice. Afectivitatea nu este ȋntotdeauna prezentǎ, ea rǎmȃne ȋn continuare un
atribut intrisec al stilului beletristic.
Dispariția subiectivitǎții duce la instaurarea unui limbaj e lemn, tratat drept „
nonlimbaj, antilimbaj, impropriu comunicǎrii”10 așa cum remarcǎ Rodica Zahiu . Ca o reacție
la pierderea identitǎții personale din perioada totalitarismului, ȋn stilul publicistic se poate vorbi
uneori despre un surplus de interpretare subiectivǎ a anumitor aspecte.
Valențele de expresivitate a pǎrților de vorbire depind de ponderea lor ȋn structura
informativǎ a limbii, pe primul loc situȃndu -se substantivul și verbul, fiind completate de
adjectiv, adverb, numeral și pronume ( nu neglijǎm deloc importanța stilisticǎ a interjecției sau
a articolului).

2. 2. Valorile stilistice ale substantivului
Substantivul , fiind una dintre cele mai utilizate pǎrți de vorbire, dezvoltǎ nelimitate
posibitǎți de valorificare artisticǎ a categoriilor sale gramaticale. Fiecare categorie gramaticalǎ
a acestei pǎrți de vorbire poate fi abordatǎ din punct de vedere stilistic, datoritǎ faptului cǎ
utilizarea lor, ȋntr -o formǎ originalǎ, constituie inepuizabile surse de formare a conotației, care
se știe, este consideratǎ baza de construire a figurilor de stil. Se vorbește despre valoarea
stilisticǎ a pǎrților de vorbire și a categoriilor gramaticale, ȋndeosebi atunci cȃnd ele se
utilizeazǎ cu valoare de substituție, aceasta gǎsindu -și justificarea ȋn intenția autorului de a
sugera cititorului altceva decȃt se spune la nive l de simplǎ informație textualǎ.

9 Iorgu Iordan, Stilistica limbii romȃne, Editura Stiințifica, București, 1975, p. 12
10 Rodica Zahiu, Diversitate stilisticǎ ȋn romȃnǎ actualǎ, Editura Univirsitǎții din București, 2001

43
La nivel lexical, valorile stilistice ale substantivului sunt determinate de aspectul
relațional a l vocabularului ( sinonime, antonime, omonime, paronime) și de polisemia
cuvintelor. Se considerǎ corect a se vorbi de spre așa – zisul aspect relațional al categoriilor
gramaticale. Prin aceasta se ȋnțeleg posibilitǎțile de ȋnlocuire a unei categorii gramaticale prin
alta , ȋn vederea procurǎrii efectelor stilistice, a comunicǎrii informației conceptuale ( cea care
este u tilizatǎ pentru formarea suportului ce reflectǎ viziunea , concepția autorului), acelei din
text ( ceea ce poate fi citit printre rȃnduri). Ȋn context, orice cuvȃnt prezintǎ realizǎri
sintagmatice diferite. Este vorba despre sensurile pe care le poate avea cuvȃntul ȋn ȋmbinarea
cu alte cuvinte. De regulǎ, aceste sensuri sunt fapte de limbǎ și se conțin ȋn dicționarele
explicative ale limbii. Ȋn alte cazuri, cuvintele pot fi utilizate cu sensuri noi, atȃt lexicale cȃt și
gramaticale, neobișnuite, care nu sun t atestate de dicționarele explicative și care, ȋn esențǎ,
formeazǎ sursa inefabilului ȋn limbǎ, servind la procurarea efectelor stilistice. Este cunoscut cǎ
sensurile lexicale sunt de mai multe feluri : principale și secundare, proprii și figurate,
denota tive și conotative, ocazionale și uzuale, primare și derivate, neologice și arhaice.
Sensurile gramaticale sunt numite grameme și sunt redate de categoriile gramaticale ale
cuvintelor, ȋn dependențǎ de parte de vorbire ȋn care se ȋncadreazǎ cuvȃntul. De exemplu , ȋn
enunțul : Da sǎ te ferascǎ Cel de Sus de gura satului și de pizma celor vinovați și rǎi,
substantivului satului ȋi sunt proprii urmǎtoarele grameme: substantiv comun, concret, genul
neutru, numǎrul singular, articulat, cazul genitiv. Este clar cǎ fiecare cuvǎnt, ȋn contexte
concrete, se caracterizeazǎ prin grameme specifice, ȋn dependențǎ de categoria lui gramaticalǎ
și de forma gramaticalǎ cu care este utilizat și este folosit cu semne diferite.
Prin conotațiile lui contextuale, subs tantivul servește la constituirea diferitelor valori
stilistice. El are la bazǎ pentru formarea tuturor figurilor de stil : a metaforei, a comparației, a
metonimiei, a epitetului, a personificǎrii. Acest fapt se realizeazǎ grației polisemiei lui foarte
ramificate și bogate, fiecare sens al lui cumulȃnd variate valori conotative.
Utilizarea substantivelor neologice imprimǎ textelor o notǎ de modernitate, actualitate,
se scot ȋn evidențǎ posibilitǎțile practic inepuizabile ale unei exprimǎri la zi.
Arhaismele aduc ȋn prim – plan o lume depǎșitǎ de timp, cu obiceiurile și tabieturile de
cȃndva.
Regionalismele au un pitoresc separat ȋn conturarea specificului unei zone geografice,
de aceea scriitorii sau jurnaliștii recurg deseori la ele.
Conversiunea constituie o sursǎ de obținere a unor efecte stilistice inedite atȃt ȋn
literatura artisticǎ , cȃt și ȋn mass – media. Putem vorbi despre substantivizarea adjectivului ca
ȋn exemplul: „ Și din adȃnc necunoscut/ Un mȃndru tȃnǎr crește…” ( Mihai Eminescu –

44
Luceafǎrul ), de substantivizare verbului la participiu : „ …cǎci morți sunt cei muriți ”; la
gerunziu : „ zace lebǎda murindǎ ” ; la supin : „ A ta zȃmbire / Mi-aratǎ cȃt de dulce ești” (
Mihai Eminescu) sau de substantivizarea adverbului : mi-a fǎcut un bine. Aceste noi substantive
dau expresivitate comunicǎrii, ineditul construcției dezvǎluie alte viziuni asupra realitǎții, iar
savoarea expresivǎ conferǎ textului originalitate.
Derivarea substantivului este un procedeu intern destul de productiv ȋn limba romȃnǎ,
se creeazǎ astfel diferite surse pentru potențarea stilisticǎ a celor relatate. Substantivele
diminutivale ȋn multiple contexte capǎtǎ valori ironice ca ȋn exemplul : mintioșelul nostru
premier. Putem susține același lucru și des pre substantivele derivate prin sufixe augmentative:
„ Bulgǎroi cu ceafa groasǎ , grecotei cu nas subțire.” ( Mihai eminescu – Scrisoarea III ).
Substantivele compuse, mai puțin utilizate cu efect stilistic, totuși ȋși gǎsesc locul ȋn
nuanțarea exprimǎr ii, cum ar fi ȋn creația lui M. Eminescu: „ Toatǎ greco – bulgǎrimea e
nepoata lui Traian”.

2.2.1. Realizarea categoriei numǎrului
Ȋn mod obișnuit , se știe, numǎrul singular este folosit pentru redarea ideii de unicitate
a ființei, obiectului, acțiunii, stǎrii, fenomenului ȋn raport cu mai multe ființe, obiecte, acțiuni,
stǎri, fenomene. Atunci cȃnd desemneazǎ ceva unic, izolat, sub stantivul la numǎrul singular
redǎ valori conotative doar ȋn anumite cazuri. Este sugestivǎ utilizarea singularului cu valoare
de plural, dar este sugestivǎ și valoarea de singular propriu – zisǎ, atunci cȃnd este evidentǎ
intenția autorului de a epata, de a comunica ceva suplimentar, mai mult decȃt se conține ȋn
simpla idee de unicitate.
Exemplu: Azi noi zidim, noi ocrotim lumina
Cu gȃndul la acei ce vor veni,
Cu inima aproape de bǎrbații
Ce-au fost, ce sunt , ce puru rea vor fi . ( Vasile Romanciuc )
Aici, substaantivele gȃndul și inima , utilizate la singular, redau, de fapt, ideea de plural:
este vorba de gȃndurile și de inimile noaste, ale tuturor. Aceastǎ idee de mulțime , de
colectivitate este redatǎ ȋn pri mul vers de pronumele noi. Bineȋnțeles, dacǎ aceste substantive
ar fi fost utilizate cu sensul gramatical de plural, ele ar fi pierdut din valoarea lor stilisticǎ , iar
poezia, prin aceasta, nu ar fi decȃt o simplǎ relatare.
Ȋn versul Copiii mei, ȋși toarce steaua firul , substantivul steaua , utilizat la numǎrul
singular, insereazǎ o generalizare. Ori, nu este vorba decȃt despre o singurǎ stea sau despre o
anumitǎ stea; tot metaforic vorbind, toate stelele ȋși torc firul, dar , la singular, acest subs tantiv

45
prezintǎ o multitudine, mulțimea formatǎ din absolut ,toate stelele din galaxie. Sensul
gramatical de singular al cuvȃntului steaua implicǎ valoarea stilisticǎ de plural, de mulțime, de
ansamblu, iar de aici se desprinde și ideea de coeziune, de sol idaritate.

2.2.1.1. Numǎrul singular
Numǎrul singular poate reda și ideea de general,exprimȃnd cele mai caracteristice
semne, esența unei categorii ȋntregi de obiecte: copilul oricȃnd rǎmȃne copil; frunza cade toatla
pǎmȃnt; pomul face umbrǎ, dar nu ȋntotdeauna și rod. Evident, este vorba despre copil, frunzǎ,
pom nu ca entitǎți separate, unice, izolate, dar despre aceste realeme ȋn calitate de reprezentanți
ai clasei respective de elemente de același fel. Ȋn ipostaza lor de reprezentanți ai unei clase de
obiecte omogene, cuvȃntul la numǎrul singular ȋnglobeazǎ, ȋntrunește, reprezintǎ
caracteristicile relevante, specifice tuturor obiectelor ce fac parte din clasa respectivǎ, de aceea
, la analiza valorilor stilistice pe care le poartǎ vom specific a acest fapt estimȃnd cǎ printr -un
singur cuvȃnt, la numǎrul singular se ȋnțelege o multitudine, un grup, un ansamblu, iar din
aceastǎ derivǎ ideea de solidaritate, de coeziune, de similitudine a realemelor.
De exemplu, ȋn versul: Sǎ fim ca rȃul, rȃul ține minte
Izvoarele din care s -a nǎscut…. ( Vasile Romanciuc)
Cuvȃntul rȃul prezintǎ toate rȃurile, cǎci nu este vorba de un rȃu anumit, deci, ȋn acest
caz singularul este folosit cu valoare de plural. Evident, prezintǎ interes cazurile cȃnd nu este
vorba despre un simplu exercițiu sau despre o utilizare hazardatǎ a sensului gramatical de
numǎrul singular cu valoare de colectivitate, ci despre o selectare riguroasǎ, bine gȃnditǎ a
utilizǎrii acestui gra mem. Așadar, numǎrul singular poate avea valoare generalǎ sau colectivǎ,
sugerȃndu -ne, astfel, ideea de integritate, de ansamblu, de totalitate a obiectelor.
Aceleași substantive, utilizate la plural, devin mai concrete: Copiii oricȃnd ramȃn
copii, f runzele cad, toate, la pǎmȃnt, pomii fac umbrǎ, dar nu ȋntotdeauna și rod.
Ȋn versurile Dintre sute de catarge care lasǎ malurile/ Cȃte oare le vor sparge rȃurile,
valurile ( Mihai Eminescu), substantivele catarge, maluri, rȃuri, valuri , prin faptul cǎ se
folosesc cu forma de plural, desemneazǎ realeme concrete, palpabile, ȋn comparație cu situația
ȋn care aceste substantive s -ar folosi la singular.
Substantivele cu sens colectiv, care denumesc un ansamblu de obiecte de același fel, au
aceeași funcție ca și substantivele utilizate la numǎrul singular cu valoare colectivǎ: nobilime,
stol, oaste,roi, popor.

46
Numǎrul singular poate fi ȋntrebuințat și cu valoare distributivǎ; aceasta ȋnseamnǎ cǎ
fiecǎrei persoane sau obiect ȋi aparțin aceleași obiecte ȋn egalǎ mǎsurǎ: Noi dupǎ ei ne -aflǎm
vechimea, anii… ( Vasile Romanciuc). Aici „ vechimea, anii” ni se impart nouǎ, tuturor, ȋn egalǎ
mǎsurǎ. Noi toț i suntem posesorii lor.

2.2.1.2 Numǎrul plural
Numǎrul plural redǎ ideea de colectivitate, de grup, de obiecte, ființe, fenomene. Nu
toate substantivele pot avea numǎrul plural, la fel cum nu toate pot avea numǎrul singular. Este
vorba despre su bstantivele singularia tantum și substantivele pluralia tantum. Ȋn anumite
cazuri, bineȋnțeles, pentru a valorifica potențialul stilistic al limbii, se admite folosirea
substantivelor singularia tantum cu forma sau valoarea de plural și invers, a celor pluralia
tantum cu forma sau valoarea de singular. Este vorba, ȋn special, de utilizarea la numǎrul plural
a substantivelor abstracte care nu au numǎrul singular, a substantivelor proprii care, de
asemenea, ȋn mod normal, nu pot fi folosite la numǎrul plural . Numele proprii, utilizate la plural,
desemneazǎ toți membrii unei familii: Cǎrǎbușii, Ciobanii, Morarii.
Numǎrul plural desemneazǎ persoane care au trǎsǎturi comune cu anumite figuri
istorice sau personaje cunoscute: feți- frumoși, narciși, donchih oți. Acest fapt se realizeazǎ dupǎ
ce se producea pelativizarea : numele propriu trece ȋn nume comun : „ Fǎt – Frumos ( personaj
din basm) – fǎt- frumos ( persoanǎ curajoasǎ sau frumoasǎ), America ( continent) – americǎ (
pȃnzǎ din bumbac, de calitate inferio arǎ)”.

2.2.2. Realizarea formelor cazuale
2.2.2.1. Nominativul are rol stimulator ȋn titlu : „ Moromeții”, „ Ion”, „ Testament”. Un astfel
de titlu, ȋn comparație cu titlurile sintagme sau cu titlurile enunțuri, sunt mai incitante prin
faptul cǎ doar an unțǎ, rezintǎ ideea ( care urmeazǎ a fi reluatǎ ȋn text) ȋnglobatǎ ȋn sensul
cuvȃntului – titlu. Aceasta deschide perspectiva unei abordǎri de interpretare creatoare a
formulei de titlu, prin presupunere, prin stabilirea prealabilǎ a unor conexiuni ȋntre me sajul
textului și ceea ce se anunțǎ ȋn titlul lui. Sunt semnificative, ȋn acest sens, titlurile care nu spun
direct ceea ce ar urma sǎ fie expus ȋn text, dar cele care au o puternicǎ forțǎ de sugestie. De
exemplu, titlurile de genul: Primǎvara, Soarele, Co pilǎria, Despǎrțirea nu sunt prea relevante
din punctul de vedere al sugestiei artistice. Ori, ele indicǎ direct despre ce se va vorbi ȋn cele ce
urmeazǎ și, bineȋnțeles , un asemenea titlu nu prezintǎ niciun interes sub aspectul valorificǎrii
resurselor s tilistice ale cazului nominativ și nici nu prea provoacǎ la lecturǎ.

47
Este de cu totul altǎ naturǎ situația ȋn cazurile urmǎtoare: Regatul pǎinii, Ultima
noapte de dragoste, Ȋntǎia noapte de rǎzboi, Cel mai iubit dintre pǎmȃnteni.
O situație s imilarǎ este și ȋn cazurile cȃnd substantivul ȋn nominativ se aflǎ la ȋnceputul
enunțului. Ȋn aceastǎ poziție, nominativul declanșeazǎ reacții de ordin emoțional, silicitȃndu -ne
atenția prin faptul cǎ doar enunțǎ, nominalizeazǎ ceva, constituind impulsul i nițial al unei
ȋntregiri realizate ȋntre aceastǎ formǎ de caz și relatarea ce va fi prezentatǎ ȋn contiunuare, și
acest ceva urmeazǎ, ulterior, sǎ fie depistat, sesizat, identificat, analizat. De exemplu: Copiii
mei, ȋși toarce steaua firul… ( Nicolae Dabija), Pǎdurile bǎtrȃne -și cascǎ spre tine gurile –
nsetate, iar cȃmpul rǎscolit de oamenii și rumenit adȃnc de soare te -nghite lacom. ( George
Bacovia). Nominativul poate fi impulsul inițial al unei ȋntregiri ulterioare, pe care o așteptǎm
sau o cǎutǎm.
Substantivele neanimate ȋn nominativ devin animate, personificate datoritǎ faptului cǎ
au funcție de subiect ȋn enunț, iar subiectul , dat fiind cǎ este agentul realizǎrii acțiunii, implicit,
presupune activitate, mobilitate. Așadar, subiectele – subst antive la nominativ sunt dinamice,
vii, flexibile: Cǎlǎrețul pe cal pag parcǎ venea spre noi de demult, de pe depǎrtate tǎrȃmuri
( Mihail Sadoveanu).
Substantivele la nominativ se folosesc ȋn descrierea personajelor, fenomenelor,
ȋntȃmplǎrilor :” Pǎmȃnt sfȃnt al strǎbunilor, pǎmȃnt al pǎrinților pǎmȃnt al copiilor noștri, și
nu știu cum ar mai putea fi ea numitǎ, acea matcǎ a neamului, acel fior dulce al inimii ce te
zguduie de fiecare datǎ cȃnd rǎmȃi fațǎ ȋn fațǎ cu el .”( Ion Druțǎ).

2.2.2.2. Genitivul exprimǎ ideea de posesie. Posesia poate fi de mai multe feluri: posesia fațǎ
de obiect, de persoanǎ , de activitate, posesie a acțiunii fațǎ de agentul ei: bǎtaia vȃntului,
interesul copiilor, floarea –soarelui, activitatea profesorilor.
Genitivul mai poate exprima raportul fațǎ de loc, timp: capul dealului, ȋnceputul zilei.
Ȋn aceste cazuri se realizeazǎ o mare coeziune la nivel semantic ȋntre cuvȃntul regent și cuvȃntul
la genitiv. Ȋn locul genitivului, poate apǎrea acuzativul prepozițion al: bǎtaie de vȃnt, activitate
de genist, cap de deal, ȋnceput de zi sau ȋn versurile lui Alexandru Macedonski : „ Sufletul ce
se avȃntǎ , cȃntǎ cu frunzǎ, cu apǎ,/ Și cu parfumul din floare de ȋnchisoare se scapǎ….”
Ȋn aceste cazuri, legǎtura dint re regent și determinativul sǎu se slǎbește considerabil,
relația are un caracter exterior, de simplu cadru. Prezența posesi ei este atenuatǎ de lipsa
articolului, materializatǎ pri folosirea construcției prepoziționale. Se vorbește, ȋn acest caz, de
geniti v sintetic și acuzativ analitic. Construcțiile cu genitiv pot exprima sensul, ȋnsușirea, starea

48
și purtǎtorul unei ȋnsușiri, atitudini, stǎri. Exemplu: necazul pǎrinților, bruma toamnei, agentul
acțiunii, rostul vieții.
Substantivele cu genitiv se ut ilizeazǎ frecvent pentru construirea diverselor metafore:
aurul toamnei, carte de plai, argintul de la tȃmple, personificǎri : plȃnsul viorii, geamǎtul
codrilor, șoaptele frunzelor.

2.2.2.3. Dativul are valoare stilisticǎ cǎnd numele nu este indiferent, ci manifestǎ interes
deosebit ȋn realizarea acțiunii. Dativul relevǎ interesul sau dezinteresul ȋn realizarea acțiunii.
Atunci cȃnd numele prezintǎ interes ȋn realizarea acțiunii avem așa – numitul dat iv etic, numit
și dativ al interesului: „ Cine mi -a vǎzut, / Cine -a cunoscut…” ( Miorița).
Uneori, dativul este mai sugestiv decȃt genitivul : fetei ȋi tremura vocea, copacului ȋi
cazuserǎ frunzele, ȋn comparație cu vocea fetei ȋi tremura, frunzele copacului cǎzuserǎ, prin
faptul cǎ relevǎ elementul care este supus acțiunii, insistȃndu -se asupra lui. Este deosebit de
expresiv dativul antic: mie mi se cuvine cinste, ȋi ține de urȃt mamei .
Dativul prepozițional exprimǎ un sens mai concret, grație prepoziției, care
materializeazǎ, concretizeazǎ sensul: spun basme la nepoți , aduc daruri la copii . Este deosebit
de expresiv așa – numitul dativ locativ: Așterne -te drumului ….Iar noi locului ne ținem….

2.2.2.4. Acuz ativul
Gȃndirea concretǎ ȋși gǎsește realizare materialǎ ȋn utilizarea construcțiilor
prepoziționale ale acuzativului: la ȋnceput de mileniu, spre stradǎ, cu prietenii, sau ȋn versurile
lui Dumitru Matcovschi : „ Cǎtre ziuǎ, cǎtre soare,/ Cǎtre strug uri, cǎtre sat,/ Cǎtre frunzǎ,
cǎtre floare,/ Cǎtre spic de grȃu bogat.” Ȋn aceste versuri, prepoziția cǎtre indicǎ obiectul care
formeazǎ interesul autorului. Prin aceasta , substantivele ziua, soare, struguri, sat, floare, spic
ȋși materializeazǎ, ȋși co ncretizeazǎ esența, devin mai reale, mai apropiate. Pe de altǎ parte,
acuzativul servește și la crearea atmosferei de basm : La mijloc de codru des toate pasǎrile
ies…( Mihai Eminescu). Acuzativul poate avea și sens pasiv, material: „ Sǎ zbori/ aproape de
soare/ și sǎ nu -ți vinǎ niciodatǎ/ ȋn gȃnd/ sǎ -i zgȃrii obrazul / cu gheara.” ( Vasile Romanciuc)
Utilizat cu prepoziția pe, acuzativul individualizeazǎ obiectul: L-ai vǎzut pe elevul
acela?

49
2.2.3. Valorile stilistice ale articolului

2.2.3.1. Articolul substantival hotǎrȃt ȋngusteazǎ sfera de referire a substantivului,
individualizȃnd obiectele indicate de el și izolȃndu -le. Articolul substantival hotǎrȃt ȋnsoțește
substantivele – simbol : „ Mutǎ -mi din ceațǎ mȃna ce -au strivit -o munții / Și, adunatǎ, du -mi-o-
n dreptul frunții.” ( Tudor Arghezi)
Substantivele articulate cu articol hotǎrȃt introduc ȋn text obiecte cunoscute vorbitorului.
Despre ele s -a mai menționat deja , de aceea, aceste substantive sunt concrete, materializate
chiar și atunci cȃnd ele, de fapt, sunt abstracte. Ideea de concret, de material se conține anume
ȋn articol. Indiferent de poziția substantivului articulat hotǎrȃt, el sugereazǎ cititorului cǎ
circumstanțele, personajele ȋi sunt familiare , el le -a cunoscut pȃnǎ a ȋncepe relatarea faptelor:
„ Ȋn birou…intrǎ fiica lui, care ȋi semǎna, dar cum se ȋntȃmplǎ adesea, aceleași trǎsǎturi nu
mai dǎdeau aceeași expresie.” ( Marin Preda)
Atunci cȃnd substantivele sunt articulate hotǎrȃt, ele redau realitǎți cunoscute: pǎdurile ,
gurile lor, cȃmpul. Articolul relevǎ cǎ este vorba nu numai despre substantive cunoscute din
realitatea anterioarǎ, dar și despre substantive general – cunoscute, o mniprezente.

2.2.3.2. Articolul substantival nehotǎrȃt evidențiazǎ conotația nedeterminǎrii obiectului,
formele nearticulate exprimǎ sensul sub aspectul sǎu general, de idee vagǎ, neclarǎ, contureazǎ
starea de incertitudine: „ …o fatǎ oarecare, nici frum oasǎ, nici urȃtǎ, pe care ȋnsǎ poetul o
ȋnvǎlui cu o privire tandrǎ și ȋi transmise și el din bogǎția acelei tandreți…” ( Marin Preda)
Ȋn acest context, nederminarea substantivului fatǎ este determinat și de adjectivul
pronominal oarecare , foarte su gestiv. Lipsa determinǎrii este prezentǎ și ȋn urmǎtoarele versuri:
„ Ca un pom doborȃt/ Ȋnsuși graiul/ Parcǎ se aude cǎzȃnd.” ( Grigore Vieru).
Articolul are valoare stilisticǎ atunci cǎnd servește ca mijloc de construire a antitezei:
„ Nu voi mormȃn t bogat… ci -mi ȋmpletiți un pat…” ( Mihai Eminescu).
Este expresivǎ utilizarea aceluiași substantiv cu articol hotǎrȃt și cu articol nehotǎrȃt
ȋn același context: m-a cuprins un dor…dorul de libertate. Ȋn acest caz, se subliniazǎ caracterul
general al substantivului cu articol nehotǎrȃt și funcția de concretizare a substantivului cu articol
hotǎrȃt.
Articolul hotǎrȃt este folosit cu valoare admirativǎ: ești o minune; cu valoare
depreciativǎ: ești o biatǎ bǎtrȃnǎ sau pentru a exprima ideea de calitate: o frumusețe de fatǎ.

50
Este foarte semnificativ articolul nehotǎrȃt utilizat fǎrǎ substantiv ca ȋn exemplul: sǎ
ajungi tu sǎ te ȋnchini la un ( o )… , redȃnd o atitudine negativǎ, depreciativǎ fațǎ de persoana
despre care se vorbește.
Substantivele articulate nonclitic contribuie la crearea fundalului static al narațiunii,
iar substantivele articulate clitic reprezintǎ obiectele sau persoanele care acționeazǎ pe acest
fundal.

2.3. Substantivul – figuri de stil
Cele mai obișnui te figuri de stil realizate cu ajutorul substantivului sunt comparația,
metafora și personificarea.

2.3.1. Comparația aratǎ asemǎnarea dintre douǎ obiecte ( ființe, lucruri, fenomene) sau douǎ
dintre acțiuni pe baza unor ȋnsușiri comune.
Ȋn comparație intrǎ deci, doi termeni: termenul comparat și termenul cu care este
comparat un obiect sau o acțiune. Cuvȃntul care reprezintǎ primul termen al comparației este
folosit cu sens denotativ, iar cel care reprezintǎ al doilea termen este folosit cu sens conotativ.
Substantivul care exprimǎ al doilea termen al comparației este introdus printr -un adverb de
comparație: ca, cȃt, decȃt, asemenea, parcǎ. Cȃnd comparația se referǎ la un substantiv,
ȋnsușirea comunǎ pe care se bazeazǎ comparația este indicatǎ de un adjectiv, iar cȃnd
comparația se referǎ la o acțiune exprimatǎ printr -un verb, ȋnsușirea comunǎ este indicatǎ printr –
un adverb de mod.
a) „ …și a mȃndoi bǎtrȃnii aceștia erau albi ca iarna. ” ( Ion Creangǎ, Povestea porcului)
b) „ Un fulger cȃt un balaur se zvȃrcoli ȋn norii groși.” ( B. Șt. Delavrancea, Șuier )
„ Arde -n candel -o lumina cȃt un sȃmbure de mac.” ( M. Eminescu, Cǎlin – File din poveste)
c) „…calul odatǎ zboarǎ pȃnǎ la nouri și apoi se lasǎ ȋn jos ca o sǎgeatǎ . Dupǎ aceea mai
zboarǎ ȋncǎ o datǎ pȃnǎ la lunǎ și iar se lasǎ ȋn jos mai iute decȃt fulgerul .” ( Ion
Creangǎ, Povestea lui Harap – Alb)
Ȋn textele de la punctul b) și ȋn fraza din textul de la punctul c) ȋnsușile obiectelor ( un fulger, o
luminǎ) și ȋnsușirea acțiunii ( se lasǎ ) nu au fost exprimate, dar fiecare dintre ele poate fi
descoperitǎ cu ușurințǎ: Un fulger( lung) cȃt un balaur; o luminǎ ( micǎ ) cȃt un sȃmbure de
mac ;
Sunt ȋnsǎ cazuri ȋn care ȋnsușirea neexprimatǎ este mai greu descoperitǎ, fiind nevoie de
observarea atentǎ a contextului mai larg. Construcțiile ȋn car e ȋnsușirea omisǎ este sugeratǎ(
transmisǎ ) de substantivul sau de construcția substantivalǎ ( cȃt un sȃm bure de mac ) cu valoare

51
stilisticǎ de comparație sunt mult mai expresiv e decȃt cele cu adjectivul sau a dverbul exprimat.
Dar termenul care exprimǎ ȋnsușirea comunǎ nu poate fi omis ȋn orice construcție. Un exemplu
de acest fel ni -l oferǎ textul a) : dacǎ ȋn locul construcției cu adjectivul exprimat albi , am spune
„ și amȃndoi bǎtrȃnii aceștia erau ca iarna ” , cititorul n -ar ști la ce ȋnsușire a bǎtrȃnilor se
referǎ comparația ca iarna.
Comparația stilisticǎ sau comparația complexǎ poate fi simplǎ sau dezvoltatǎ.
Comparația simplǎ este exprimatǎ numai prin substantivul cu valoare stilisticǎ precedat
de adverbul de comparație, situație ȋn care, din punct de vedere sintactic, compara ția coincide
cu partea de propoziție exprimatǎ prin substantivul respectiv:
 Atribut , cȃnd determinǎ un substantiv: un fulger cȃt un balaur.
 Complement de mod comparativ, cȃnd determinǎ un verb , un adjectiv sau un adverb:
se lasǎ ca o sǎgeatǎ ; ( erau ) al bi ca iarna ; ( se lasǎ ) mai iute decȃt fulgerul.
 Nume predicativ : „ Apusurile erau ca sȃngele .” ( Emil Gȃrleanu, Frunza).
Comparația dezvoltatǎ este o construcție care cuprinde un substantiv ( ca termen de bazǎ)
precedat de un adverb de comparație și ȋns oțit de unul sau mai multe atribute ori de o ȋnlanțuire
de atribute și complemente ca ȋn exemplele: o luminǎ cȃt un sȃmbure de mac ; „ Gura cu buzele
roșii ca miezul piersicii pietroase .” ( Emil Gȃrleanu, Nucul lui Odobac); „ …vȃntul / E ca o
mȃnǎ adormit ǎ pe coarda rupt -a unei lire ;” ( D. Anghel, Melancolie); „ Fruntea -i asprǎ
adȃncǎ, ȋncrețitǎ, / Pǎrea ca o noapte neagrǎ de furtune – acoperitǎ . „( M.Eminescu, Ȋnger și
demon ); „ Petele arate, negre și lucioase, pǎreau niște rǎni deschise pe un trup ȋmbǎtrȃ nit. „(
Liviu Rebreanu, Ion).
Cele doua exemple cu verbul copulativ a pǎrea aratǎ cǎ acesta admite ca substantivul cu
funcția de nume predicativ comparativ sǎ aparǎ nu numai cu adverbul de comparaț ie ( Pǎrea
ca o noapte. ), ci și fațǎ de adverbul de comparație ( pǎreau niște rǎni ). Posibilitatea verbului a
pǎrea exprimǎ prin sensul sǎu lexical ideea de asemǎnare, ca și adverbul de comparație ca
( cȃt ). Pentru motivul arǎtat, verbul copulativ a pǎrea poate realiza o comparație fǎrǎ ajutorul
adverbului ca , și atunci numele predicativ este o parte de propoziție dezvoltatǎ alcǎtuitǎ din
infinitivul copulativului a fi și un nume predicativ exprimat prin substantiv ȋn nominativ.
Exemplu: Fruntea -i aspr ǎ pǎrea o noapte.
Petele arate, pǎreau a fi niște rǎni.
Sub acest aspect, construcțiile cu verbul copulativ a pǎrea , se apropie de cele cu verbul
predicativ a semǎna ( cu sensul a se asemǎna, a arǎta sau a pǎrea ca ):
„ Ea ( Țara Ardealului ) seamǎnǎ a fi un mǎreț și ȋntins palat . „( N. Bǎlcescu, Romȃnii
supt Mihai – Voievod Viteazul)

52
Verbul copulativ a fi urmat de un substantiv la nominativ cu funcția de nume predicativ
poate realiza o comparație și atunci cȃnd este luat la un mod personal, dacǎ verbul este precedat
de adverbul parcǎ: Petele arate, parcǎ erau niște rǎni.

2.3.2. Metafora este o figura de stil rezultatǎ de obicei din prescurtarea ( simplificarea ) unei
comparații. Prescurtarea unei comparații poate consta ȋn ȋnlǎturarea adverbului de comparație
sau ȋn ȋnlǎturarea și a adverbului de comparație și a termenului comparat, adicǎ a substantivului
folosit cu sensul lui propriu. Ȋn prima situație, construcția obținutǎ cuprinde și termenul cu sens
propriu, ș i termenul cu sens figurat, iar ȋn situația a doua din structura construcției comparative
rǎmȃne numai termenul cu sens figurat. Dupǎ prezența ambilor termeni sau numai a celui cu
sens figurat, metaforele se ȋ mpart ȋn douǎ categorii: metafore explicite și metafore implicite.
Exemplul urmǎtor ne oferǎ posibilitatea de a urmǎri una din modificǎrile de trecere de
la o comparație la o metaforǎ explicitǎ, iar de la aceasta, la o metafora implicitǎ.
Exemple:
Deodatǎ o razǎ ( strǎlucitoare ) ca o sulițǎ de foc strǎpunse perdeaua de codrii.
( comparație stilisticǎ fațǎ de termenul cu sens propriu o razǎ ).
Deodatǎ o razǎ, o sulițǎ de foc, strǎpunse perdeaua de codrii. ( metafora explicitǎ prin
termenul precedent o razǎ ).
Metafora poate sta și ȋnaintea termenului care o expliciteazǎ: o sulițǎ de foc , o razǎ
strǎpunse perdeaua de codrii.
„ Deodatǎ o sulițǎ de foc strǎpunse perdeaua de codrii.” ( Al. Vlahuțǎ, Romȃnia pitoreascǎ )
Metafora implicitǎ include și sugereazǎ substantivul o razǎ și ȋnsușirea comunǎ –
exprimatǎ sau subȋnțeleasǎ
Metaforele explicite sunt rezultatul unor procedee variate de transformare a unei
comparații cu metafora. Cele prezentate mai jos reprezintǎ situațiile mai des ȋntǎ lnite, iar la
prezentarea lor , am avut ȋn vedere și ușurința mai mare sau mai micǎ de recunoștere a
comparației care a stat la baza metaforei.
Dintre metaforele explicite, cele mai apropiate de construcțiile cu comparații stilistice
sunt cele provenite din nume predicative substantivale la acuzativ precedate de ca sau din
atribute comparative construite cu adverbul de comparație ca.
Toate metaforele provenite din construcțiile menționate mai sus se caracterizeazǎ , ȋn
privința provenienței și a modului de exprimare, prin faptul cǎ ele au rezultat numai din
ȋnlǎturarea adverbului de comparație ca și cǎ sunt exprimate prin substantiv fǎrǎ prepoziție,
ȋnsoțit sau nu de unul sau mai multe atribute sau de o ȋnlǎnțuire de atribute și complemente,

53
care, ȋmpreunǎ cu substantivul de bazǎ , alcǎtuiesc un tot stilistic, prin care autorul metaforei
ne sugereazǎ o imagine artisticǎ. Metaforele po t fi deci, ca și comparațiile din care au provenit,
simple sau complexe.
a) Ȋn majoritatea cazurilor, metaforele exprimate prin substantiv la nominativ cu funcția
de nume predicativ apar ȋn propoziții cu verbul copulativ a fi.
Exemple: „ Porumbiștile primǎvǎr atice erau o podoabǎ .” – metaforǎ simplǎ
( B. Șt. Delavrancea, Sultǎnica )
„ Noaptea, dumbrava este o ȋmpǎrǎție fermecatǎ . „- metaforǎ complexǎ
( M. Sadoveanu, Dumbrava minunatǎ )
Metafora substantivalǎ cu funcția de nume predicativ poate fi plasatǎ dupǎ verbul
copulativ ( pe locul obișnuit al numelui predicativ ), ca ȋn exemplele de mai sus, sau ȋnaintea
verbului copulativ: ȋn loc de : Porumbiștile primǎvǎ ratice erau o podoabǎ , se poate spune O
podoabǎ erau porumbiștile primǎvǎratice.
Ȋn situațiile de acest fel, numele predicativ primește o intonație specialǎ care ȋi
subliniazǎ funcția sintacticǎ ( evitǎndu -se astfel confuzia cu subiectul ) și ȋi sporește valoarea
expresivǎ. Deseori , propoziția cu aceastǎ topicǎ a numelui predicativ metaforic primește semnul
exlamǎrii.
Numele predicativ substantival cu valoare de metaforǎ poate apǎrea și cu verbul
copulativ neexprimat, situație ȋn care expresivitatea atinge un grad mai ridicat. Lipsa verbului
copulativ poate fi indicatǎ prin virgulǎ, pri n linie de pauzǎ și, uneori, prin semnul „ douǎ puncte”
„ La rǎscrucea cailor singuratice, cǎlǎtorul e minune , / și glasul omului (,) povestește . „ (
B. Șt. Delavrancea, Șuier )
„ Rǎcnet, vuiet de arme pǎtrund marea cea caldǎ , /
Evul e un cadavru , / Paris ( – ) al lui mormǎnt . „
( Mihai Eminescu, Ȋmpǎrat și proletar )
„ Sufletul vostru ( : ) un ȋnger , / inima voastrǎ ( : ) o lirǎ . „ ( M. Eminescu, Epigonii ) .
Din exemplele date se poate observa ca deosebirea dintre metafora cu funcția sintacticǎ
de nume predicativ ȋn nominativ și comparație nu privește numai modul de exprimare ( lipsa
adverbului de comparație la metafora ) ci și conținutul: lipsa lui ca face ca la n umele predi cativ,
pe lȃ ngǎ sensul calificativ al comparației, sǎ fie pusǎ ȋn evidențǎ și ideea de identitate ( de
echivalențǎ) ȋntre conținutul lui și conținutul termenului cu sens propriu este o trǎsǎturǎ
specificǎ oricǎrei metafore.
b ) Metaforele explicite p rovenite din atribute comparative sunt foarte frecvente, iar
realizarea lor din punct de vedere formal constǎ ȋn suprimarea adverbului de comparație ca.

54
Suprimarea lui ca are ȋnsǎ urmǎri ȋn privința conținutului atributului ( consțrucție atributivǎ ),
care , din calificativ ( ǎ ) – cum sunt atributele comparative, devine un atribut ( o construcție
atributivǎ ) descriptiv ( ǎ ), deci izolat( ǎ ) fațǎ de substantivul determinat , prin virgulǎ sau linie
de pauzǎ. Observǎm aceastǎ schimbare ȋn transformarea prod usǎ de suprimarea lui ca ,
elementul introductiv al construcției atributive din textul urmǎtor:
Vijelia rǎscula valurile, ca niște dealuri de marmurǎ neagrǎ desfǎșurǎndu -le, pȃnǎ le
spǎrgea.
Vijelia rǎscula valurile (, ) niște dealuri de marmura neagrǎ (, ) desfǎșurȃndu -le pȃnǎ le
spǎrgea.
Ȋn exemplul dat , construcția metaforicǎ subliniatǎ ocupǎ locul obișnuit al atributului
(dupǎ substantivul determinat). ȋn unele texte, metafora ( co nstrucția metaforicǎ ) explicitǎ
apare inaintea substantivului cu sens propriu acesta devenind apoziție ( admite adverbul
adicǎ ). Inversarea este posibilǎ și ȋn textul comentat aici:
Vijelia rǎscula niște dealuri de marmurǎ neagrǎ ( adicǎ ) valur ile , desfǎșurȃndu -le pȃnǎ le
spǎrgea.
Schimbarea este posibilǎ datoritǎ specificului de conținut al metaforei – identitatea
dintre conținutul ei și conținutul termenului cu sens propriu. La baza oricǎrei metafore stǎ o
comparație, fiindcǎ la ea treb uie sǎ recurgem pentru a descoperi, ȋn situații mai dificile, ce
realitate a vrut sǎ sugereze autorul prin metafora folositǎ.
c ) Ȋn cazul unor metafore, deși metafora apare ȋnsoțitǎ de termenul cu sens propriu,
comparația de bazǎ este ceva mai g reu de stabilit, din cauza unor inversiuni care duc la anumite
schimbǎri de funcții sintactice ȋntre cei doi termeni ai metaforei explicite sau din alte cauze.
Cele mai frecvente tipuri de metafore din aceastǎ categorie sunt:
– Metaforele din construcțiile d e tipul substantiv ( cu sens conotativ ) + atribut
substantival genitival ( cu sens denotativ ) .
Exemple: jǎraticul norilor, panglica potecilor;
– Metaforele cu funcția de atribut substantival prepozițional construite cu prepoziția de.
Exemple: lacrimi de mǎrgǎritare , raze de aur.
Metaforele din construcțiile de tipul jǎraticul norilor au provenit din construcții cu un
atribut comparativ precedat de adverbul de comparație ca- norii ca jǎraticul – , ȋn care
substantivul ( ca ) jǎraticul are funcția de atribut comparativ , iar norii este substantivul
determinat de atributul comparativ. Prin inversarea raportului sintactic, a fost trecut de primul
plan substantivul cu valoare stilisticǎ. Atȃt valoarea de metaforǎ cȃt și situarea pe primul p lan

55
a substantivului cu sens figurat au dus la o forțǎ expresivǎ mult mai mare decȃt atunci cȃnd
substantivul respectiv era folosit cu valoare de comparație.
Metaforele corespunzǎtoare unui atribut substantival cu prepoziția de provin tot din
atribute comparative , deosebite ȋnsǎ de cele de bazǎ ale primului tip de construcții prin faptul
cǎ dupǎ adverbul de comparație ca urmeazǎ prepoziția de : lacrimi ca de mǎrgǎritar , nori ca
de argint .
Dacǎ ȋn locul adverbului ca s-ar suprima prepoziția de construcțiile rezultate ar duce
la metafore de primul tip:
Exemple: lacrimi ca de mǎrgǎritar → mǎrgǎritarele lacrimilor;
Nori ca argintul → argintul norilor.
Metaforele exprimate prin atribute cu prepoziția de pun probleme de recunoaștere,
deoarece aceste atribute pot apǎrea și cu sensul propriu ( șirag de mǎrgǎritare, vase de argint );
pot constitui o parte a unei figuri de stil dezvoltate, ca ȋn construcția ( o luminǎ ) cȃt un sȃmbure
de mac ; unele, cum sunt cele exprimate prin substantive care denumesc metalele ( argint,
aramǎ, aur ), pietre prețioase sau alte materii care pot sugera culori sau nuanțe de culori
( cenușǎ, rubin ), ca și derivatele lor adjectivale ( auriu, argin tiu, rubiniu ) , ar putea fi socotite
greșit epitete, ca și cele exprimate prin adjectivele derivate corespunzǎtoare.
Atributele substantivale cu prepoziția de au valoare de metaforǎ numai dacǎ ( cu forma
lor de substantiv ) corespund unei comparații stilistice, cum am arǎtat ȋn exemplele date.

Metaforele implicite cuprind numai termenul cu sens figurat, acestea avȃnd calitatea de
a sugera realitatea la care se referǎ ( termenul cu sens propri u ). Metaforele implicite includ și
ȋnsușirea comunǎ și pot fi ( ca și cele explicite ) simple sau complexe.
Ȋn ghicitoarea : Merge moșul pe cǎrare
Cu o mie de ace ȋn spinare .
( Ariciul )
avem douǎ metafore simple; ele au la bazǎ comparațiile: Merge ariciul ( ȋncet ) ca moșul , cu o
mie de țepi ( ascuțiți ) ca ( niște ) ace ȋn spinare.
Ȋntre exemplele din explicațiile de la metafora , am comentat textul „ Deodatǎ o sulițǎ
de foc strǎpunse perdeaua de codrii”, arǎtȃnd cum s -a ajuns de la construcția cu comparația de
bazǎ la o metaforǎ explicitǎ „ o razǎ, o sulițǎ de foc „ sau „ o sulițǎ de foc,o razǎ „ la metafora
implicitǎ dezvoltatǎ o sulițǎ de foc.

56
Ȋn lipsa termenilor la c are se referǎ metafora implicitǎ face ca aceasta sǎ se adreseze ȋn
mai mare mǎsurǎ imaginației cititorului decȃt metaforele explicite, ȋn ce privește descifrarea
imaginii artistice exprimate prin metafora respectivǎ.

2.3.3. Personificarea unui obiect se p oate realiza prin simpla adresare, deci prin folosirea
substantivului ȋn cazul vocativ:
Exemplu : „ Codrule cu rȃuri line/ Vreme trece, vreme vine. „
( Mihai Eminescu, Revedere )
Ȋn general, ȋnsǎ, personificarea se realizeazǎ atribuind unui obiect acțiuni sau ȋnsușiri
omenești:
Exemplu : „ Cu grele rǎsuflete apele dorm .”
( Octavian Goga, Dimineața )
Uneori personificarea apare asociatǎ cu met afora. De exemplu, ȋn textul :
„Sus pe deal rǎsare luna, / Melancolicul strǎjer. ”
( Șt. O. Iosif, Icoane din Carpați )
Construcția „ melancolicul strǎjer” poate fi interpreta tǎ și ca personificare, ȋntrucȃt ȋi
atribuie obiectului luna ȋnsușiri și ocupații omenești, și ca metaforǎ explicitǎ, deoarece secvența
„ luna, melancolocul strǎjer „ cuprinde atȃt termenul figurat „ melancolicul strǎjer „ cȃt și
termenul propriu „ luna „ , aflați , din punctul de vedere al conținutului, ȋn raport de identitate.

2.4. Valorile stilistice ale pronumelui
Sub aspect stilistic, pronumele realizeazǎ anumite valori atunci cȃnd se folosesc nu doar
cu sensul lor gramatical propriu – zis, dar cu implicații de generalizare, de include re sau de
ȋnlocuire. Valorile stilistice ale pronumelui rezultǎ din funcțiile lor: deicticǎ ( de ȋnlocuire),
indicatoare și de identificare.
Pronumele exprimǎ o nuanțǎ stilisticǎ specialǎ atunci cȃnd subiectu l vorbitor e
nemulțumit , și de aceea evitǎ numele comun, propriu al persoanei la care se gȃndește.11
Exemplu: „ Dacǎ nu -i el acasǎ , ce pot sǎ fac eu ? ; Cȃnd s -a-ntoarce el, am sǎ -ți plǎtesc
datoria.” 12
Ȋn acest caz, pronumele aratǎ respect și teama totodatǎ a femeii de la țarǎ fațǎ de soțul
ei, sentimente pe care le are un om fațǎ de de o ființǎ superioarǎ lui.

11 https://www.scribd.com/doc/85068045/VALORI -STILISTICE
12 Adevǎrul liber și artistic , București, 3 nov. 1935, pag. 2

57
Cu ajutorul pronumelui pot fi realizate urmǎtoarele figuri de stil: r epetiție, enumerație,
antitezǎ.

2.4.1. Pronumele personal
Pronumele personal „tu” , utilizat ȋn locul lui „ eu” , conferǎ narațiunii o mai mare
vioiciune, iar ȋn unele cazuri, ȋi atribuie caracter dramatic: Eu am ȋnceput s -o ajut..Tu ȋi spui
una și ea ȋnțelege alta. Acest tu nu se referǎ doar la persoana a II -a singular, dar are un caracter
de generalizare, vǎzȃndu -se , prin el, orice persoanǎ. Pronumele tu utilizat ȋn locul lui eu s-a
cristalizat ȋn formula nici tu…nici eu. Aici, tu presupune un interlocutor cǎruia vorbitorul i se
adreseazǎ.
Pronumele el, reluat, constituie un element de intensificare, de accentuare, de
confirmare: Bǎiatul , el ȋi drept, mai ieșea din cuvǎntul mamei.
Noi servește ca mijloc de accentuare a expresiei de solidaritate, a comunitǎții de interese
dintre vorbitor și alte persoane: Noi, tineri și bǎtrȃni, mici și mari… Ȋn anumite contexte, noi
este sinonim cu eu. Este vorba de așa – numitul „ plural al modestiei”: Noi considerǎm cǎ… sau
de „ plur alul maiestǎții” : Noi, voievodul acestei țǎri… Aici, noi este un plural de modestie: ȋn
primul caz, pentru a nu se etala pe sine, ȋn al doilea caz, persoana autorului nu are o valoare
proprie, ci prezintǎ o colectivitate umanǎ ( poporul al cǎrui domnitor este). Zicȃnd noi,
voievodul exprimǎ voința poporului sǎu.
Folosirea pronumelui personal de persoana a II -a plural ȋn corelație cu pronumele
personal de persoana I sau a III -a plural accentueaza o opoziție, servește la construirea antitezei:
„ Ei t ot și voi nimic; Ei cerul, voi dureri” ( Mihai Eminescu).
Utilizarea concomitentǎ, simultanǎ a formei accentuate a pronumelui personal și a
formei neaccentuate a aceluiași pronume constituie un eficient mijloc stilistico – gramatical de
evidențiere a unei sau a mai multor persoane : Vouǎ vǎ spune una, dar el face alta, pe tine te
amenințǎ, dar ce -ți pot face ei ție…
Dativul etic sau dativul interesului aratǎ cǎ cel care ascultǎ sau vorbitorul este interesat
de realizarea acțiunii, are o atitudi ne fațǎ de cel care o realizeazǎ : cȃnd mi -l apucǎ și cȃnd mi –
l aruncǎ…; cȃnd ți -l ȋnșfacǎ…

2.4.2 Pronumele posesiv
Pronumele posesive al meu, a mea , utilizate fǎrǎ substantiv, pot avea sens de bǎrbatul
meu, soția mea.

58
Ideea generalǎ de po sesie poate fi exprimatǎ și cu ajutorul formelor conjuncte ale
pronumelui personal. Este vorba de așa – numitul dativ posesiv, cȃnd formele neaccentuate ale
pronumelui personal ȋn dativ apar ca echivalente sinonimice ale cazului genitiv, plasȃndu -se ,
de ob icei, ȋn postpoziția numelui: cu numele -ți dulce de soare…; viața -mi ca o carte…
Pronumele nostru este folosit și cu nuanțǎ depreciativǎ, ironicǎ, disprețuitoare. El poate
fi utilizat atȃt de un substantiv , cȃt și singur: Ai noști tineri la Pari s…

2.4.3. Pronumele demonstrativ
Pronumele demonstrative pot reda o nuanțǎ de urǎ, de nemulțumire sau de dispreț cȃnd
sunt folosite fǎrǎ substantive: Acesta nu se mai sǎrutǎ; Aceea este o mare nereușitǎ. Ȋn astfel
de situații, nuanța de desconside rare, de ignorare a numelui, de evitare a rostirii lui se identificǎ
pe contul elipsei : acest ( om ), ( femeia ) aceea.
Pronumele demonstrativ mai are funcție de conturare, de delimitare sau de i nvocare a
obiectului pe care ȋl ȋnsoțesc: acești ochi obosiți, aceste mǎini trudite, aceastǎ privire care te
arde… Ȋn astfel de cazuri, atenția este concentratǎ asupra substantivului ȋnsoțit de pronume,
acesta devenit obiectul central al comunicǎrii/ mesajului.
Pronumele demonstrative, prin faptul cǎ r edau ideea de apropiere sau de depǎrtare,
apropie sau depǎrteazǎ obiectul denumit de substantivul ȋnsoțit de acest pronume și, respectiv,
de aici derivǎ și atitudinea noastrǎ fațǎ de el – este un ceva familiar, apropiat, drag, cunoscut
nouǎ sau, dimpotrivǎ, ne este strǎin, necunoscut, rȃvnit sau dorit.

2.4.4. Pronumele nehotǎrȃt
Pronumele nehotǎrȃte pot reda și ele ideea de nemulțumire, desconsiderare. Funcțiile
stilistice sunt condiționate de lipsa de limpezime, de precizie: „ Toate -s vechi și noua t oate.” (
Mihai Eminescu) Acest toate aduce confuzie, incertitudine, lipsǎ de precizie, de claritate și,
prin aceasta, creeazǎ ideea de general, de vastitate, de necuprins.
Ȋnsoțite de articolul un, o , conțin sensul indefinibilului, ȋnglobȃnd obiectul sau
persoana ȋntr -o masǎ anonimǎ, cu intenții depreciative, omogenizȃndu -l, ștergȃndu -i
particularitǎțile care ar face ca persoana/ obiectul sǎ fie bine conturatǎ și, prin aceasta,
amplificȃnd ideea și așa destul de relevatǎ de neclaritate, de vag: un oar ecare, un careva.
Pronumele altul, alta conțin micșorarea importanței persoanei sau obiectului respectiv:
Un frate trǎiește aici, altul – la marginea satului. Ȋn corelație cu unul ( una ), pronumele
nehotǎrȃt altul ( alta ), servește ca material pentr u a reda antiteza: Unul vine, altul pleacǎ.
Aceastǎ funcție, de a diminua importanța obiectului sau a persoanei, o are și pronumele c utare.

59
El se folosește ȋn locul unui obiect al cǎrui nume nu -l cunoaștem și nici nu dorim sǎ -l
cunoaștem, prin aceasta, neg lijȃnd u-l și chiar desconsiderȃndu -l.
2.4.5. Pronumele relativ
Pronumele relative actualizeazǎ valori stilistice atunci cȃnd se utilizeazǎ ȋn locul
pronumelor nehotǎrȃte. De exemplu, pronumele cine poate fi folosit ȋn contextele unde apar
pronumele nehotǎrȃte oricine, oricare, fiecine, fiecare grație faptului cǎ pot forma relații de
sinonimie cu acestea.
Pronumele cine ( se referǎ numai la nume de persoanǎ) poate fi sinonim cu pronumele
care ( acesta se referǎ și la nume de persoanǎ, și la nume de obiecte) atunci cȃnd este vorba de
un nume de persoanǎ. Este clar cǎ pronumele care, datoritǎ faptului cǎ este mai larg, mai general
prin semnificația sa, are o rǎspȃndire mai mare ȋn raport cu cine.
Atunci cȃnd au funcție de element de joncțiune, legȃnd propozițiile ȋn frazǎ, pronumele
relative țin locul unui nume și au dublǎ funcție – de jonctiv și de subiect, ȋnglobȃnd ȋn sine ideea
de persoanǎ, instrument care realizeazǎ acțiunea.
Pronumele relativ ce se ȋntȃlnește ȋn imbinǎrile ceea ce, cele ce, cei ce. Deși este
sinonim cu pronumele ce s-a specializat ȋn ȋnlocuirea numelor de obiecte, spre deosebire de
cine, care dupǎ cum am menționat mai sus , fiind folosit atǎt pentru a ȋnlocui nume de persoanǎ ,
cȃt și nume de obiecte.
2.5. Variabilitatea unor grupuri nominale din poezia lui Nichita Stǎnescu
Ȋn intenția de a mǎ pronunța pe marginea mecanismului intern al variabilitǎții ȋn poezia
lui Nichita Stǎnescu, am gasit rezonabil sǎ analizez grupul nominal . Aceastǎ predilecție e
determinatǎ de faptul cǎ paradigma modernǎ, reprezentatǎ ȋn cel mai ȋnalt grad de Nichita
Stǎnescu se caracterizeazǎ , ȋn general,prin stil preponderent nominal. Paradigma modernǎ
rǎspunde oarecum intenție i sesizate de G. Benn: „ Mai ȋntǎi, de scos verbele. De comasat totul
ȋn jurul unui substantiv, de ȋnǎlțat turnuri de substantive.” 13
Ȋn aceastǎ ordine de idei, am selectat douǎ grupuri nominale care includ ȋn componența
lor lexemul orǎ : la o margine -a orei și de o veșnicie de orǎ din urmǎtoarele contexte:
Pe urmǎ ne vedeam din ce ȋn ce mai des
Eu stǎteam la o margine -a orei ,
tu- la cealaltǎ, / ca douǎ toarte de amforǎ.
( Poveste senti mentalǎ )
Și

13 Parpalǎ Emilia, Introducere ȋn stilisticǎ. Ed. a 2 -a, revizuitǎ și adǎugitǎ, Pitești: Ed itura Paralela 45, 2005,
p.129

60
Nu așa cǎ nu mai știi cum ȋmi aratǎ chipul?
Val verde lingȃnd nisipul…
Adu zarurile sǎ -l tragem la sorți!
Mǎ tem cǎ de o veșnicie de orǎ
Noi șuntem morți.
( Stare )
Ȋn poemul Poveste sentimental ǎ grupul nominal la o margine a orei ȋntrunește douǎ
elemente de bazǎ ( margine și orǎ ) a cǎror identitate paradigmaticǎ ȋn planul limbii este datǎ
de așa – zisele „ seme nucleare”: pentru lexemul margine [ + spațialitate ], [ + „extremitate,
capǎt al une i suprafețe”], pentru orǎ [ + temporalitate ], [ + „ duratǎ egalǎ cu a douǎzeci și patra
parte dintr -o zi, cuprinzǎnd 60 de minute sau 3600 de secunde „]. Ȋn cel de -al doilea poem,
lexemul orǎ apare, de aceastǎ datǎ , asociat cu veșnicie, care are urmǎtoar ele seme nucleare : [
+ temporalitate ] , [ + „ duratǎ care nu are nici ȋnceput, nici sfȃrșit” ].
Se știe cǎ asupra sensului unui cuvȃnt ȋși lasǎ amprenta contextele ȋn care apare aceastǎ
entitate. Cu alte cuvinte, distribuția este importantǎ și pent ru cuvintele pe care le analizǎm.
Astfel, ȋn ceea ce privește lexemul orǎ, acesta are distribuția sa caracteristicǎ: ( un sfert de orǎ,
o jumǎtate de orǎ, o orǎ ȋntreagǎ , la ȋnceputul orei, ș.a. ), iar ȋn cazul combinǎrii cu lexemul
margine vorbim de o di stribuție ȋnsolitǎ ( margine -a orei ), ȋntrucǎt ultimul apare, de regulǎ ,
ȋn combinare cu substantive concrete ce exprimǎ spațialitatea ( margine de drum, margine de
cale ). Verbul stǎteam care precede grupul nominal, prin semantica sa , acceptǎ , solicitǎ chiar
lexemul m argine ( … stǎteam la o margine de cale…) , ȋnsǎ poetul ca un veritabil „ inovator ȋn
substanța poeziei”14 atinge inovația prin asocierea unui substantiv ce exprimǎ o dimensiune
temporalǎ fixǎ, limitatǎ ȋn duratǎ – ora. Margine este o entitate determinatǎ spațial , adicǎ
exprimǎ relații de ȋntindere, de ordine, și se opune, prin particularitǎțile specifice spațiului (
tridimensionalitate, simetrie, reversibilitate), celuilalt element al grupului nominal – orǎ care
prin natu ra categoriei exprimate, comportǎ alte caracteristici ( unidimensionalitate,
ireversibilitate, asimetrie). Ȋn plus, substantivul margine ȋn combinație cu orǎ ȋntreține sugestia
de timp concret. Astfel, printr -o asemenea punere ȋn relație, metafora genitivǎ lǎ datǎ, confirmǎ
principiul cǎ „ metafora modernǎ conexeazǎ prin limbaj ceea ce, sub aspect material , este
inconexabil”15 . Echivalarea pe axa sintagmaticǎ a lexemelor ȋn cauzǎ este mediatǎ de semele
comune [+ capǎt ], [+ extremitate ]: și ora a re un ȋnce put și un ȋnceput și un sfȃrșit ( așadar

14 Mincu Ștefania, Nichita Stǎnescu ȋntre poesis și poien, București, Editura Eminescu , 1991, p. 15
15 Parpalǎ Emilia, Introducere ȋn stilisticǎ. Ed. a 2 -a, revizuitǎ și adǎugitǎ, Pitești: Editura Paralela 45, 2005,
p.130 -131

61
extremitǎți sui generis), și marginea este, ȋn sine, o extremitate. Protagoniștii sentimentului de
iubire ȋși deruleazǎ deosebita „ poveste sentimentalǎ” ȋntr -o nedespǎrțire totalǎ ȋn timp, precum
rezultǎ din versu rile: Eu stǎteam la o margine -a orei,/ tu – la cealaltǎ. Lexemul margine ȋn
poemul stǎnescian, fiind supus variabilitǎții, devine ipostazǎ temporalǎ.
Grupul nominal de-o veșnicie de orǎ reprezintǎ o altǎ asociere ineditǎ, care pune ȋn
evidențǎ un rapo rt semantic opozitiv: poetul situeazǎ pe prim – plan substantivul veșnicie c e
exprimǎ o dimensiune temporalǎ sau o duratǎ temporalǎ fǎrǎ limite prin semele [+ ilimitat ], [
+ infinit ], pentru cǎ , de fapt , sǎ -l asocieze cu substantivul orǎ care, dimpotriv ǎ, se definește
prin semele [+ limitat ], [+ finit ], [ + fix ]. Veșnicia ca dimensiune temporalǎ universalǎ este
resimțitǎ de Eul liric ca timp interior, iar intervalul de timp, ritmul evenimentelor trǎite sunt
percepute diferit. Timpul este individualiza t, iar datoritǎ percepției, acesta manifestǎ
disponibilitǎți de a se comprima sau de a se dilata subiectiv, ȋn conformitate cu tensiunea
afectivǎ a vieții interioare. Ȋntr -un cuvȃnt, timpul este un mecanism alcǎtuit din trǎiri , din
sentimente. Astfel, pen tru Eul liric nichitian, viteza de derulare, ȋn conștiințǎ, a intervalului de
o orǎ echivaleazǎ cu o duratǎ ilimitatǎ ( veșnicia). Așadar, avem a face cu o determinare
subiectivǎ a intervalului de timp, condiționatǎ de factorii de personalitate ( sensibili atea,
percepția ) ai poetului. Ȋn aceastǎ ordine de idei, menționǎm poemul stǎnescian Visul unei nopți
de iarnǎ , unde timpul, de asemnea, este perceput și ȋncadrat ȋn parametri individuali ce sunt
racordați la cei siderali:
Stelele, capete fǎrǎ trupu ri,
mǎ iubeau, lunecȃnd simultan
pe-o secundǎ cȃt ora, pe -o orǎ de -un an.
Grupul nominal de-o veșnicie de orǎ ( Stare ) deviazǎ , evident, de la formele
ȋmbinarilor consacrate prin normele fixate ȋn varianta literarǎ a limbii ( de-o veșnicie, pe
veșnicie ) . Prin semantica lor, termenii prezenți ȋn relație ( veșnicie și orǎ ) se anuleazǎ unul pe
celǎlalt, pe de o parte, iar, pe de altǎ parte, orǎ se integreazǎ veșniciei ca parte organicǎ a
acesteia, fiind expresie a fracțiunii de timp , a duratei limitate, dintr -un timp ilimitat: doar
veșnicia și ora sunt simultane ( o succesiune simultanǎ cu altǎ succesiune ). Termenii ( veșnicie
și orǎ ) intersecteazǎ semic doar ȋn contextul poetic stǎnescian, de unde rezultǎ cǎ la Nichita
Stǎnescu ” sensul se naște din senzație și percepție, din stare „ 16, ȋn sensul cǎ „ semantica ȋnsǎși
e ȋn mișcare, sensurile nu sunt date, ci trebuie trǎite și descoperite pe cont propriu”17. Putem
deduce cǎ determinatul prepozițional al acestui grup nominal instituie o stare de ambiguitate:

16 Mincu Marin , Poetul vorbit de limbaj/ Nichita Stǎnescu, București, Editura Eminescu, 1983, p. 31
17 Idem, p. 36

62
ora e resimțitǎ sub presiunea combustiei eului ca o veșnicie, adicǎ extrem de lungǎ, iar veșnicia –
ca o orǎ ce proiecteazǎ, dimpotrivǎ, viziunea unei durate comasate, derulatǎ ȋntr -un ritm
precipitat. E de remarcat și faptul cǎ Ni chita Stǎnescu, deși utilizeazǎ ȋn creația sa ȋntreg
spectrul diviziunilor temporale opteazǎ pentru orǎ- duratǎ care n -are nici scrutimea secundei,
nici lungimea zilei; deci e duratǎ de mijloc ce se compune și din prima și se continua cu ultima.
Ora asocia tǎ cu veșnicia devine un simbol poetic de evocare a ultimei. Atmosfera generalǎ și
starea degajatǎ a poemului cadreazǎ cu atributele veșniciei, utilizarea lexemului veșnicie ȋn
contextul dat ilustrȃnd elocvent cǎ existǎ o atracție ȋntre anumite cuvinte. As tfel, veșnicie
ȋnseamnǎ „ integrare a ființei ȋn principiul ei; este intensitatea absolutǎ și permanentǎ a vieții,
care scapǎ tuturor vicisitudinilor legate de schimbare și ȋn mod special, celor temporale. „18
Un alt exemplu de variabiliate generatǎ d e asocierea cu lexemul orǎ ȋntȃlnim ȋn poezia
Ȋmbrațișarea:
Oh, ne -am zvȃrlit, strigȃndu -ne pe nume,
unul spre celalalt, și -atȃt de iute,
cǎ timpul se turti -ntre piepturile noastre,
și ora , lovitǎ , se sparse -n minute.
Lexemul lovitǎ este supus var iabilitǎții: ȋn planul paradigmatic al limbii, acesta are
urmǎtoarea formulǎ semicǎ : [+ caracteristicǎ ], [ + cu privire la atingere ], [ + atingere bruscǎ
și puternicǎ ], [+ zgomot cauzat de izbiturǎ ] și se raporteazǎ la noțiuni fizice concrete, ce
exprimǎ materialitatea, corporalitatea, pe cȃnd ȋn contextul poetic dat, fiind asociat cu o noțiune
abstractǎ ( ora ) , conoteazǎ [ + timp trǎit, derulat, consumat ]. Asocierile realizate de lexemul
orǎ reprezintǎ , ȋntr -adevǎr, un teren proteic pentru virtuozi tǎți poetice. ȋn alt poem ( La-
nceputul serilor ), spre exemplu, Stǎnescu dezvoltǎ , printr -o hipalagǎ, ample ansambluri
imaginative, ce pornesc de la modele simbolice și viziuni culturale:
Și cȃnd sfȃrșeau cuvintele, inventam altele.
Și cȃnd se -nsera cerul, inventam ceruri albastre,
și cȃnd orele se -nverzeau ca smaraldele ,
ne bronzam la lumina dragostei noastre.
Deși strofa, ȋn ȋntregime, abundǎ ȋn asocieri ce ar putea fi analizate printr -o ȋncadrare ȋn
teoria variabilitǎții, totuși vom demonta mecanismul intern al variabilitǎții ȋn cazul construcției
organizate ȋn jurul lexemului orele. Ȋntre termenii construcției orele și smaraldele are loc un
transfer semic: semul cromatic [ + verde ] , caracteristic smaraldelor , se propagǎ asupra

18 Chevalier Jean; Gheerbrant Alain, Dicționar de simboluri, V.I; II; III,București, Editura Artemis, 1993, p. 30

63
cuvȃntului ore. Verbul s e-nverzeau se aflǎ ȋn relații sintagmatice contigue spațiale cu lexemul
smaraldele și subiectul gramatical orele. Semantica paradigmaticǎ a verbului a ȋnverzi este :
1.Tranz. A colora ȋn verde; a pǎta, a murdǎri cu verde. Intranz. și refl. a d eveni, a se face verde.
Semantica sintagmaticǎ a verbului dat este conturatǎ de conotații metaforice . Ȋntreaga
construcție actualizeazǎ metonimic o vȃrstǎ, un timp al tinereții pasionale situat sub semnul
cunoașterii, al cǎutǎrilor febrile. Și așa cum ȋn poezie cuvintele, nici chiar atunci cȃnd lasǎ
impresia de hazardare, nu sunt folosite la ȋntȃmplare, nici ȋn cazul substantivului smaraldele nu
avem a face cu o excepție. Evident, orele se puteau „ ȋnroși ca rubinele” sau „ albǎstri ca
safirele”, dar poetu l se aratǎ sedus de verdele translucid al smaraldelor: ori tocmai smaraldul
care dispune de polivalențǎ simbolicǎ ( fastǎ și nefastǎ ) este ȋn relație cu cunoașterea, iar
verdele ce ȋl caracterizeazǎ simbolizeazǎ rațiunea. Ȋn acest sens, nu e lipsit de sem nificație sǎ
amintim cǎ „ potrivit tradiției hermeneutice, din fruntea lui Lucifer s -a desprins, ȋn timpul
cǎderii acestuia, un smarald.”19 Smaraldul este deci un simbol pe care se cuvine sa -l apropiem
de cunoaștere, interogație, cǎutare, neliniște existen țialǎ, ȋntrucȃt „ alchimiștii socotesc cǎ
lumina smaraldului este aceea care pǎtrunde cele mai mari taine.”20 Ȋn calitatea sa de simbol
fast, de „ cratofanie elementarǎ , smaraldul este o expresie a reȋnnoirii periodice și deci a forțelor
pozitive ale pǎmȃn tului. Ȋn acest sens, este un simbol al primǎverii, al vieții manifestate, al
evoluției și se opune forțelor iernatice, mortale, involutive.”21 Tot aici trebuie sǎ amintim cǎ de
smarald ear și Graalul. Ȋn consecințǎ, verbul construcției se-nverzește suportǎ variabiliatea
datoritǎ asocierii inedite, ȋnsușindu -și, astfel, conotațiile simbolice ale lexemului smaralde.
Examinȃnd din aceastǎ perspectivǎ problema, menționez cǎ ȋn cazul lui Nichita Stǎnescu se
vorbește „ de o nouǎ dramǎ a cunoașterii altfel ȋn țeleasǎ decȃt la poeții anteriori, nu provenind
din „ misterul insondabil al lumii ( ca la Blaga ) sau din insuficiența adecvǎrii intelectului la
idee, ci din permanenta pulverizare și transformare a celui ce cunoaște cu sine , fiind. Lumea
cunoașterii, ca și a cuvȃntului, devine individualitatea ca „ ȋntȃmplarea datǎ o singurǎ datǎ, o
foarte singurǎ datǎ, simțind acut nevoia „ dreptului la timp” pentru a crea lumea și cuvȃntul, nu
doar pentru a le contempla .” 22

19Idem , p. 233
20 Idem, p. 440
21 Idem , p. 234
22 Mincu Ștefania, Nichita Stǎnescu ȋntre poesis și poien, București, Editura Eminescu , 1991, p.25

64

CAPITOLUL III

3.1. Proiectarea și desfǎșurarea cercetǎrii
Activitatea didacticǎ, indiferent de tipul și gradul instituției de ȋnvǎțǎmȃnt, se
desfǎșoarǎ ȋn conformitate cu anumite finalitǎți, cunoscute sub denumirea de obiective
pedagogice sau didactice. Pentru atingerea lor, la nivelul clasei, au loc procese de planificare,
organizare și dirijare, de control și evaluare, toate acestea ȋmpreunǎ, vizȃnd atingerea
obiectiveleor pedagogice stabilite. De priceperea utilizǎrii resurselor și de capacitatea de
conducere a procesului de ȋnvǎțǎmȃnt depind, ȋn ultimǎ insta nțǎ, performanțele școlare obținute
de elevi.
Problema se pune asemǎnǎtor și ȋn cazul evaluǎrii, o componentǎ principalǎ a
procesului de ȋnvǎțǎmȃnt, alǎturi de predare și ȋnvǎțare, deoarece profesorul, la nivelul clasei,
este dator sǎ stabileascǎ din timp cȃnd și cum va verifica dacǎ se aflǎ pe drumul cel bun, la
capǎtul cǎruia obiectivele stabilite vor fi atinse. Așadar, a stabili o strategie de evaluare
echivaleazǎ cu a fixa cȃnd evaluezi, sub ce formǎ, cu ce metode și ce mijloace, cum valorifici
informațiile obținute. Ȋn final, ȋn funcție de concluziile desprinse, elevul ȋși va modifica strategia
de ȋnvǎțare, iar profesorul pe cea de predare.
Unul dintre faptele pedagogice ce pot constitui obiectul unei cercetǎri pedagogice poate
fi: „ S trategii de evaluare utilizate ȋn abordarea valorilor stilistice ale grupului nominal.”
Succesul ȋn dobȃ ndirea cunoștințelor privind receptarea grupului nominal din perspectivǎ
stilisticǎ depinde ȋn mod semnificativ de profesor, de felul ȋn car e acesta reușeste sǎ conducǎ
procesul predǎrii – ȋnvǎtǎrii și evaluǎrii. Se pune foarte mult accent pe analiza unui text literar
la prima vedere, de aceea este important ca elevii sǎ distingǎ cu ușurințǎ figurile de stil și sǎ le
poatǎ identifica imediat. D easemenea, posibilitǎțile de combinare ale constituenților grupului
nominal pot fi descifrate din perspectiva limbajului expresiv, care are capacitatea de a
impresiona , de a convinge și de a emoționa.

3.2 Scopul cercetǎrii
Activitatea experimentalǎ d esfǎșuratǎ ȋn perioada septembrie 2018 – iunie 2019, ȋn
cadrul Școlii Gimnaziale „ Mihai Viteazul „ Fetești a avut ca scop mǎsurarea progresului
cognitiv al elevilor ȋn urma administrǎrii unor teste, precum și identifica rea capacitǎții de feed –
back a elevilor asupra procesului evaluativ.

65

3.3. Obiectivele cercetǎrii

 Dezvoltarea capacitǎții de receptare și de evaluare a valorilor stilistice ale grupului
nominal;
 Dezvoltarea capacitǎții de utilizare corectǎ și eficientǎ a limbii romȃne ȋn limbajul
expresiv;
 Dezvoltarea capacitǎții de argumentare și gȃndire criticǎ.

3.4. Ipoteza cercetǎrii
Ipoteza prezentei cercetǎri pedagogice o reprezintǎ modul eficient de combinare ȋn
cadrul procesului instructiv – educativ a metodelor tradiționale de evaluare cu cele
complementare, avȃnd ca rezultat eficientizarea actului evaluativ ȋn valorificarea grupului
nominal din perspectivǎ stilisticǎ.
Am considerat cǎ valorificarea instructiv – educativǎ a valorilor stilistice ale grupului
nomin al ar putea contribui la dezvoltarea interesului elevilor pentru lecturǎ, spulberarea unor
bariere legate de receptarea unor mesaje din textele la prima vedere, implicit la descoperirea
frumuseții textului literar, deci a disciplinei.

3. 5. Organizarea și desfǎșurarea cercetǎrii

 Tipul cercetǎrii: constatativǎ – proiect – ameliorativǎ
 Perioada de cercetare: anul școlar 2018 – 2019
 Locul de desfǎșurare a cercetǎrii: Școala Gimnaziala „ Mihai Viteazul”, Fetești
 Disciplina de ȋnvǎțǎmȃnt vizatǎ: Limba și litera tura romȃnǎ
 Metode de cercetare folosite:
– Experimentul pedagogic de explorare – formare : metode tradiționale și metode
complementare de evaluare specifice disciplinei;
– Matematice : de prelucrare și interpretare a datelor ( numǎrarea, ȋntocmirea tabelelor
de rezultate, reprezentǎri grafice etc ).

66

3.6. Stabilirea eșantionului de elevi cuprinși ȋn cercetare
Clasa a VIII -a B, alcǎtuitǎ din 20 de elevi va ȋndeplini funcția de eșantion experimental;
se vor urmǎri rezultatele elevilor ȋnainte și dupǎ administarea factorului experimental.
Am considerat potrivit și relevant sǎ selectez colectivul clasei a VIII -a, deoarece acești
elevi au beneficiat mai mult decȃt celelalte clase de predar ea limbii și literaturii romǎne. F iind
ȋn an terminal au fost deprinși cu limbajul literar și cu normele morfosintactice , un prilej pentru
a se pregati mai temeinic ȋn vederea susținerii examenului de Evaluare Naționalǎ.
Din punct de vedere al provenienței socio – profesionale, marea majori tate provin din
familii de muncitori , cu sau fǎrǎ studii medii, șomeri, casnice, liber profesioniști.

Cercetarea s -a desfǎșurat pe tot parcursul anului școlar 2018 – 2019 și a presupus
urmǎtoarele:
– Consultarea bibliografiei științifice și metodice referitoare la tema selectatǎ;
– Pregatirea și ȋntocmirea materialului necesar;
– Elaborarea testului inițial, a testelor formative și a testului final;
– S-a prelucrat sistematic conținuturile luate ca bazǎ ȋn experiment, pentru a stabili
particularitǎ țile evaluǎrii ȋn concordanțǎ cu vȃrsta elevilor și pentru a le forma o viziune
unitarǎ , sistematicǎ fațǎ de cunoștințele referitoare la valorile stilistice ale grupul
nominal . Am considerat necesar sǎ introduc ȋn desfǎșurarea demersului meu didactic și
elemente de morfosintaxǎ ( pǎrțile de vorbire care realizeazǎ centru ȋn grupul nominal
și relațiile sintactice fațǎ de adjuncți) , pentru a -i ajuta pe elevi sǎ surprindǎ realizarea
sensului poetic.
Deoarece mi -am propus sǎ declanșez o acțiune educa ționalǎ, rezultatele acesteia fiind
ȋnregistrate și prelucrate pentru a demonstra eficiența folosirii combinate a metodelor de
evaluare, am organizat o cercetare experimentalǎ. Experimentarea a presupus determinarea
cantitativǎ prin mǎsurare a fenomenului investigat, ȋmbinȃnd eficient evaluarea oralǎ cu cea
scrisǎ, a metodelor tradiționale cu metodele și instrumentele complementare de evaluare.
Voi prezenta mai ȋntȃi metodele tradiționale, rezultatele și concluziile la care am ajuns
pentru fiecare metodǎ ȋn parte.

67

3.7. Metode și intrumente tradiționale de evaluare
3.7.1. Evaluarea oralǎ
Deoarece disciplina limba și literatura romȃnǎ vizeazǎ și competența de comunicare
verbalǎ, utilizez probele orale ȋn mǎsurarea aceste competențe ȋn diferite situații de comunicare.
Aceastǎ competențǎ are ȋn vedere elementele de susținere și argumentare a ideilor, dar și
capacitatea de a transmite clar , corect și coerent informații referitoare la receptarea grupului
nominal din perspectivǎ stilisticǎ. Modul de apreciere a acestuia are un anumit grad de
personalizare.
Evaluarea oralǎ este, astfel, o metodǎ de evaluare esențialǎ ȋn parcursul didactic la limba
și literatura romȃnǎ, aplicatǎ lotului experimental ( clasa a VIII -a B) .
La clasa a VIII -a, am solicitat elevilor ca, folosindu -și deprinderile de exprimare oral ǎ , sǎ
realizeze acte de vorbire diverse:
 Susținerea argumentatǎ a unui schimb verbal direct;
 Exprimarea sau acceptarea de opinii diferite;
 Exprimarea și motivarea unei atitudini;
 Prezentarea unor produse realizate in dividual sau ȋn echipǎ
Observarea expr imǎrii orale a elevului este „ mai dificilǎ decȃt felul ȋn care citește sau
scrie un elev, de vreme ce nu existǎ un produs pe baza cǎruia sǎ putem trage anumite
concluzii „23. Ȋn acest sens, ȋncǎ din primele clase gimnaziale, scopul meu este sǎ ȋi dezvolt
un sistem de ȋnregistrare a observațiilor și de notare a factorilor care afecteazǎ exprimarea
oralǎ.
Principalele instrumente de evaluare oralǎ pe care le -am folosit sunt:
– Conversația de verificare – tehnica ȋntrebǎrilor și a rǎspunsurilor – folositǎ frecvent ȋn
momentul verificǎrii cunoștințelor ȋnsușite anterior.
 Exemplul de verificare oralǎ pe care ȋl voi prezenta mai jos a fost aplicat ȋn semestrul I
al anului școlar 2018 – 2019, la clasa a VIII -a B ( lotul experimental ), folosind ca tehnicǎ
de ev aluare interogarea frontalǎ pe baza unui text citit independent. Competența
specificǎ : Sǎ sesizeze valorile expresive a categoriilor morfosintactice , aceastǎ
competențǎ a fost corespunzǎtoare standardului de performanțǎ – Identificarea
limbajului artisti c / figurilor de stil ȋntr -un text citit independent. Dupǎ ce elevii au avut

23 Mihaela. Secrieru, Didactica limbii romȃne, Editura Sedco m libris, Iași, 2006, p.200

68
la dispoziție 10 minute pentru a lectura independent textul, am recurs la tehnica
ȋntrebǎrilor și rǎspunsurilor ȋn baza textului suport, pe care elevii ȋl aveau ȋn fațǎ și se
puteau folosi de el dacǎ aveau nevoie.
Ȋn ȋntocmirea itemilor, am tinut seama de obiectivele pe care le -am urmǎrit prin verificarea
și notarea elevilor. A ști sǎ formulezi itemii este probabil misiunea cea mai grea a unui profesor.
Ȋnainte de a formula f iecare item , am avut clar ȋn minte care este procesul intelectual pe care
am dorit sǎ -l foloseascǎ elevul pentru a -mi rǎspunde din memorie. Ȋntrebǎrile au fost limpezi și
precise pentru fiecare elev. Formulȃnd itemii, m -am asigurat cǎ acel item a atras du pǎ sine un
comportament pe care am dorit ȋntr -adevǎr sǎ -l vǎd manifestat la elevi. De asemenea, am
adaptat lungimea și complexitatea cerințelor la nivelul de maturitate al elevilor ( vezi fișa 1 ).
– Evaluarea oralǎ cu suport vizual a presupus o discuție avȃ nd ca suport imagini , elevul
fiind solicitat sǎ le descrie, sa le explice, sǎ le comenteze.
Modelul de evaluare cu suport vizual prezentat mai jos l -am aplicat la o lecție de
consolidare a modului de expunere – Descrierea / Textul descriptiv ȋn versuri la clasa a
VIII-a A, semestrul al II -lea. Tehnica de evaluare pe care am utilizat -o a fost
interpretarea imaginilor date ȋn raport cu fragmentele corespunzǎtoare textului studiat.
Formularea acestei tehnici de evaluare a corespuns competenței specifice – Identificarea
limbajului artistic / figurilor de stil ȋntr -un text citit independent, dar și standardului de
performanțǎ Comentarea relațiilor dintre imagini și textul descriptiv – Destinația zilei:
Cascada Bigǎr – prințesa rǎtǎcitǎ de la paralela 45.24 Ȋn evaluare am folosit imagini
preluate de pe internet , elevii avȃnd la dispoziție 5 -8 minute pentru a identifica pasajul
la care se referea fiecare imagine și a prezenta fiecare imagine.
Urmǎrind rǎspunsurile elevilor am completat apoi un tabel ȋn care am punctat
comportamentul elevilor ȋn fața imaginilor prezentate, adicǎ stabilirea corespondenței
ȋntre imagini și text, comentarea imaginilor pornind de la text, coerența comunicǎrii ș i
exprimarea unei atitudini fațǎ de relația dintre imagine și text, toate acestea fiind
necesare procesului de evaluare. ( vezi fișa 2 ).

24 radiotimisoara.ro

69

Fișa 1
Conversația de verificare

 Competența specificǎ – Identificarea limbajului artistic / fi gurilor de stil ȋntr -un text
citit independent prin valorificare structurilor morfologice
 Standard – Identificarea imaginilor artistice și a figurilor de stil ȋntr -un text citit
independent ( cinci strofe – poezia Excelsior, de Alexandru Macedonski). Poezi a
conține cel puțin douǎ imagini artistice și douǎ figuri de stil.
 Tehnica de evaluare – Interogare frontalǎ ȋn baza unui text citit independent.
 Data: 10.10.2018
Se da textul:
„ Sub luna plinǎ,
Cu farmecul ce -n jos se lasǎ,
Oricare coperiș de casǎ
E baltǎ de luminǎ.

Albastra noapte
E toatǎ ploaie argintie,
Un vis de -naltǎ poezie,
De cȃntec și de șoapte.

Din lumi astrale
Magia ȋnfǎșurǎtoare
Cuprinde ȋn a ei splendoare
A plȃngerilor vale.

Sub pulberi de aur,
Sub stele, flori scȃnteietoare,
Ce griji pot fi predomnitoare,
Și ce destin, balaur?

70
O! cer, naturǎ,
O! Dumnezeu, mister albastru,
M-ai ridicat peste dezastru,
Peste blestem și urǎ.”
( Alexandru Macedonski, Excelsior )

Cerințe:
1. Precizeazǎ ce mod de expunere este prezent ȋn text.
2. Explicǎ sensurile din text ale urmǎtoarelor substantive: magie, splendoare, destin.
3. Identificǎ ȋn text cuvinte care aparțin cȃmpului lexical al vǎzduhului.
4. Stabilește valoarea de adevǎr a urmǎtoarelor afirmații:
Imaginile create aparțin doar planului terestru. A / G
Ȋn versurile : Oricare coperiș de casǎ/ E baltǎ de luminǎ, existǎ douǎ atribute substantivale
prepoziționale. A / G
Ȋn strofa a treia , apar imagini vizuale și auditive. A / G
Explicǎ imaginea artisticǎ creatǎ ȋn ultimele doua versuri ale poeziei. A / G
5. Completeazǎ structurile cu substantive pentru a crea o enumerație:
Baltǎ de luminǎ , de…..

Fișa 2
Evaluarea oralǎ cu suport vizual

 Competența specificǎ – Prezentarea unor info rmații, idei, sentimente și puncte de vedere
ȋn texte orale, participȃnd la discuții pe diverse teme sau pornind de la textele citite/
ascultate
 Standard – Comentarea relațiilor dintre imagini și textul descriptiv
 Tehnica de evaluare – Interpretarea imaginilor date ȋn raport cu fragmentele
corespunzǎtoare din textul Destinația zilei: Cascada Bigǎr – prințesa rǎtǎcitǎ de la
paralela 45.
 Data: 13.03.2019

71

Numele
elevului
Imaginea
1
Imaginea
2
Imaginea
3
Comen –
tarea
imaginilor
se prijinǎ
pe text
Textul
comen –
tariului
este
coerent
Elevul
apreciazǎ
relația
dintre
imagine
și text
Corespun –
derea
pasajului
din text cu
imaginea

Corespun –
derea
pasajului
din text cu
imaginea Corespun –
derea
pasajului
din text cu
imaginea
A. N. + + + + – +
D. B. + + + + + +
V. D. + + + + + +
Tabelul 1 – Interpretarea imaginilor date ȋn raport cu fragmentele literare

Observații:
– Calitatea imaginilor utilizate trebuie sǎ fie bunǎ;
– Evaluarea s -a realizat doar dupǎ ce elevii au exersat pe texte studiate anterior;
– I-am orientat pe elevi sǎ -și exprime atitudinea și argumentele ;
– Am dat elevilor posibilitatea de a -și exprima liber opinia.
Constatǎri și concluzii:
Din experiența didacticǎ de pȃnǎ acum, pot spune cǎ evaluarea oralǎ, prin cele
douǎ tehnici prin care se realizeazǎ, are o serie de avantaje și dezavantaje.
Avantajele constau ȋn:
 Posibilitatea de a alterna tipul ȋntrebǎrilor și gradul lor de dificultate, ȋn funcție
de calitatea rǎspunsu rilor oferite de cǎtre elev;
 Libertatea de manifestare a originalitǎții elevului;
 Obișnuirea elevilor cu comunicarea oralǎ directǎ;
 Clarificarea imediatǎ și corectarea greșelilor elevilor.

Dezavantajele evaluǎrii orale le -am putea gasi ȋn:
 Timpul examinǎr ii este scurt;
 Are caracter de sondaj;
 Nu este convenabilǎ elevilor timizi;
 Ȋntrebǎrile au grade di ferite de dificultate.

72

3.7.2. Evaluarea scrisǎ
3.7.2.1.Testul inițial
Primul test scris a fost cel de evaluare inițialǎ, ȋn consens cu remarca lui D. Ausubel:
„ Dacǎ aș vrea sǎ reduc toatǎ psihologia la un singur principiu, eu spun: ceea ce conteazǎ cel
mai mult ȋn ȋnvǎțare sunt cunoștințele pe care le posedǎ elevul la plecare. Asigurați -vǎ de ceea
ce știe și instruiți -l ȋn consecințǎ.”25
Testul inițial administrat a avut scopul de a identifica nivelul de cunoștințe, capacitǎți
și abilititǎți ale elevilor la ȋnceputul demersului experimental. Am consultat programa din anul
anterior, aceasta constituin d un punct de plecare ȋn demersul meu formativ.
Ȋntr-o primǎ etapǎ , am stabilit obiectivele de evaluare ale testului, subsumate
competențelor specifice și standardelor curriculare de performanțǎ din programa școlarǎ ȋn
vigoare. Ȋn a doua etapǎ , am stabi lit conținutul testului pentru elevi, fixȃnd apoi baremul de
notare și evaluare. Ȋn etapa finalǎ , am ȋnregistrat distribuția rezultatelor testelor, media clasei,
greșeli frecvente ȋntȃlnite ȋn lucrǎrile elevilor, precum și mǎsurile care vor fi puse ȋn apl icare
pentru a remedia erorile ( vezi fișa 3 ).

Fișa 3
TEST INIȚIAL
CLASA a VIII -a B, 2018 -2019

 Data: 29.09.2018
 Competențe generale:
Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, ȋn scopuri diverse
Utilizarea corectǎ și adecvatǎ a limbii romȃne ȋn producerea de mesaje scrise, ȋn diferite
contexte de realizare, cu scopuri diverse.
 Competențe specifice:
3.2. sesizarea valorii expresive a categoriilor morfosintactice, a mijloacelor de
îmbogățire a vocabularului și a categoriilor semantice utilizate;

25 Ausubel, D. P., Robinso, F. G., Ȋnvǎțarea ȋn școalǎ. O introducere ȋn psihologia pedagogicǎ, Editura Didacticǎ și
Pedagogicǎ, București, 1981, pag. 15

73
3.3. identificarea valorilor etice și culturale într -un text, exprimându -și impresiile și
preferințele;
4.1. redactarea diverselor texte, adaptându -le la situația de comunicare concretă.
4.2 utilizarea ȋn redac tarea unui text propriu a cunoștintelor de morfosintaxǎ.
 Scop : -ȋnsușirea noțiunilor morfosintactice și a limbajului expresiv

 Conținutul testului:

I.Citește cu atenție textul dat și rǎspunde la cerințele ce urmeazǎ:

„ S-a deșteptat prisaca din poianǎ
Subt uriașul clopot de azur,
Și sunǎ tot cuprinsul dimprejur,
De-ai spune cǎ o harfa -eoloanǎ

E aninatǎ undeva de -un ram…
De-ar fi sǎ stai nesigur la rǎscruce,
Cǎci pretutindeni murmurul l -auzi,
Asemeni unui tainic cǎlǎuz,

Te cheamǎ, te ȋmbie și te duce,
Fǎrǎ sa vrei, al florilor parfum…
Poiana pare -o uriașǎ floare,
Ce schimbǎ curcubeie de culori,

Dar nu -i o floare, ci sunt mii de flori,
Din care ies scǎntei rǎtǎcitoare
Ce se aprind ȋn aer și dispar
Ca niște temple ȋn miniaturǎ

Ce ar serba un cu t misterios,
Ȋn raiu -acesta -atȃta de frumos

74
Lǎsat anume parcǎ de naturǎ,
Stau albii stupi subt streșinele lor.
( Dimitrie Anghel, Alesu )

Completeazǎ enunțul :
1. Textul dat aparține genului………………. , specia………… 3 p.
2. Gasește sinonime contextuale pentru cuvintele : rǎscruce,ram 4 p
3. Ȋncercuiește varianta corectǎ de rǎspuns, raportǎndu -te la textul suport:
 Modalitatea principalǎ de expunere este: 6 p.
a) narațiunea;
b) monologul;
c) descrierea.
 Cuvintele sunt folosite:
a) cu sens propriu;
b) cu sens figurat;
c) atȃt cu sensul propriu , cȃt și cu cel figurat.
 Ȋn raport cu peisajul ȋnfǎțișat , poetul :
a) ȋși exprimǎ direct sentimentele;
b) ȋși transmite indirect sentimentele;
c) nu ȋși transmite sentimentele.
4. Realizeazǎ corespondența : 6 p.
Epitet clopot de azur
metafora s-a deșteptat prisaca
personificare uriașa floare
5. Extrage din text douǎ grupuri nominale. 5 p.
6. Stabilește valoarea morfologicǎ și sintacticǎ a cuvintelor: ( de) azur; lor. 6 p.
7. Selecteazǎ,din text,douǎ imagini artistice diferite,precizȃnd felul lor. 10 p.
8. Explicǎ ȋn 20 -25 de cuvinte ve rsurile: Ce se aprind ȋn aer și dispar/ Ca niște temple ȋn
miniaturǎ. 10 p.
II. Redacteazǎ o compunere de minimum 150 de cuvinte, ȋn care sǎ ar gumentezi cǎ textul
citat aparține speciei pastel. 40 p.
Ȋn compunerea ta, trebuie:
– Sǎ prezinți douǎ trǎsǎturi ale pastelului, prezente ȋn textul citat;
– Sǎ detaliez i douǎ trǎsǎturi ale pastelului, valorificȃnd textul dat;

75
– Sǎ respecți structura specificǎ tipului de compunere cerut;
– Sǎ ai obligatoriu numǎrul de cuvinte precizat.
Vei primi 24 de puncte pentru conținut (cate 6 puncte pentru fiecare cerințǎ rezolvatǎ)
și 16 puncte pentru redactare ( coerența textului -4 p); registrul de comunicare, stilul și
vocabularul adecvate conținutului -4 p; ortografia și punctuația -4 p; așezarea corectǎ a
textului ȋn pagina, lizibilitate -4 p).
Nota:Se acorda 10 puncte din oficiu.
Timp de lucru:50 min

Barem de corectare si notare:

1.Exemplu de rǎspuns: genul liric, specia pastel . ( 1,5+1,5)3 puncte
2.Exemplu de rǎspuns: rǎscruce= intersecție; ram= creangǎ. (2+2 ) 4 puncte
3. Exemple de rǎspuns: c; c; a. ( 2+2+2) 6 puncte
4.Exemple de rǎspuns: epitet – uriașa floare; metafora – clopot de azur; personificare – s-a
deșteptat prisaca. ( 2+2+2+) 6 puncte
5.Exemplu de rǎspuns: tainic cǎlǎuz , uriașa floare. ( 2,5+ 2,5) 5 puncte

6.Exemple de raspuns: ( de ) azur – substantiv comun; atribut subtsantival prepozițional; lor-
pronume personal, atribut pronominal genitival. ( 1,5+1,5+1,5+1,5 ) 6 puncte
7. Exemple de rǎspuns: (2,5+2,5+2,5+2,5 ) 10 puncte
-imagine vizualǎ: Poiana pare -o uriașǎ floare
-imagine auditive: Și sunǎ tot cuprinsul
10 puncte( cate 2,5 puncte pentru transcrierea imaginii si cate 2,5 punct pentru precizarea
felului ei )
8.Se acorda punctaj maxim pentru explicarea corectǎ a versurilor. 10 puncte
Se acordǎ 6 puncte pentru conținut și 4 puncte pentru redactar e : logica exprimǎrii 1 p.;
vocabularul adecvat – 1 p.; ortografia și punctuația – 1p. Respectarea limitei de spațiu – 1 p.

10 puncte
( 5+5)

76
II. A. Conținut (24 de puncte)
1.Precizarea a douǎ caracteristici ale pastelului: prezența grupurilor nominale;
prezenta eului liric; exprimarea directă a gândurilor, sentimentelor, ideilor; limbajul expresiv,
sugestiv; existența unor imagini artistice redate prin figuri de stil și rolul lor în transmiterea
sentimentelor eului liric; muzicalitatea specifică, elementele de prozodie etc.
6 puncte
2.Exemplificarea acestor caracteristici pe baza textului citat. ( Exemplificare logică,
nuanțată a celor 3 caracteristici: 6 puncte; exemplificare parțial corectă, incompletă: 4 puncte;
încercare de identificare: 2 puncte) 6 puncte
3. Evidențierea rolului mijloacelor artistice în realizarea atmosferei generale a poeziei.
(Evidențierea rolului m ijloacelor artistice prin sublinierea corectă a semnificațiilor acestora
în text: 6 puncte; încercare de evidențiere: 4 puncte; identificarea unor imagini artistice, fără
sublinierea semnificației acestora: 2 puncte) 6 puncte

4. Exprimarea unei opinii despre semnificațiile textului sau mesajul transmis. ( Existența
unei opinii personale pertinente, enunțarea opiniei, motivarea acesteia, prin raportare la text:
6 puncte; încercare de susținere a unei opin ii personale, dar fără exemplificare, motivare, cu
stângăcii în exprimare: 4 puncte; prezentare sumară a opiniei personale, absența
exemplificării, a motivării – 2 puncte) 6 puncte

B. Redactare (16 de puncte)
5. Coerența textului. ( Unitatea compoziției – 2 p; claritatea și coerența enunțurilor: 2 p)
4 puncte
6. Registrul de comunicare, stilul și vocabularul ade cvate conținuturilor compunerii ( în
totalitate – 4 p, parțial – 2 p ) 4 puncte
7. Ortografia si punctuația ( 0 greșeli – 4 p; 1 greșeală – 3 p; 2 greșeli – 2 p; 3 greșeli – 1 p; 4 sau
mai multe greșeli – 0 p) 4 puncte
8. Așezarea corectă a textului în pagină – 2 p; lizibilitatea – 2 p. 4 puncte
Se acordă 10 puncte din oficiu.

TOTAL: 100 puncte

77
 Obiective de evaluare:
1. Identificarea structurii speciei pastel;
2. Precizarea valorilor morfo -sintactice;
3. Recunoașterea unor procedee de expresivitate artisticǎ și explicarea lor;
4. Recunoașterea categoriilor semantice;
5. Comentarea la prima vedere a unui text dat;
6. Argumentarea apartenenței textului suport la specia pastel ;
.MATRICEA DE SPECIFICATIE
Conținuturi/
Obiective Achiziția
informației Ȋnțelegere Aplicare Analizǎ Sintezǎ Total
Elemente de
structurare a
textului liric/
specia pastel
3(1)
3(1)
Identificarea
unor relații
sintactice
5(1)
5(1)
Valori stilistice
ale nivelului
lexical

6(1)
16(2)

22(3)
Noțiuni de
morfologie

6(1)
6(1)
Categorii
semantice:
sinonimele
4(1)
8(1)
Comentariu la
prima vedere
pentru un text
dat

10(1)

10(1)
Textul
argumentativ
(elemente de
conținut si de
redactare –
semne de
ortografie și de
punctuație

40(1)

40(1)

Total
3(1)
10(2)
21(2)
16(2)
40(1)
90(9)

Tabelul 2 – Matricea de specificație – Test inițial

78
Redactarea itemilor ȋn acord cu obiectivele
Obiective Itemi Tipul itemilor
O1. Identificarea structurii
textului liric, specia pastel 1.Textul aparține genului…..
Specia….. Item semiobiectiv de
completare
O2. Identificarea valorilor
morfo – sintactice 5.Extrage din text douǎ grupuri
nominale.
6.Stabilește valoarea morfologicǎ
și sintacticǎ a cuvintelor: ( de)
azur; lor. Itemi semiobiectivi cu
rǎspuns scurt
O3.Recunoașterea unor
procedee de expresivitate
artisticǎ 3.Ȋncercuiește varianta corectǎ de
rǎspuns, raportǎndu -te la textul
suport:
-Modalitatea principalǎ de
expunere este:
a)narațiunea;
b)monologul;
c)descrierea.
-Cuvintele sunt folosite:
a)cu sens propriu;
b)cu sens figurat;
c)atȃt cu sensul propriu , cȃt și cu
cel figurat.
-Ȋn raport cu peisajul ȋnfǎțișat ,
poetul :
a)ȋși exprimǎ direct sentimentele;
b)ȋși transmite indirect
sentimentele;
c)nu ȋși transmite sentimentele.
4. Realizeazǎ corespondența :
epitet ; clopot de azur
metafora; s-a deșteptat prisaca;
personificare uriașa floare
7. Selecteazǎ,din text,douǎ
imagini artisti ce
diferite,precizȃnd felul lor. Item obiectiv de asociere / tip
pereche

Item subiectiv cu rǎspuns
scurt
O4.Recunoașterea categoriilor
semantice 7.Gasește sinonime contextuale
pentru cuvintele : rǎscruce,ram Item semiobiectiv cu raspuns
scurt
O5.Comentarea la prima
vedere a unui text dat 8.Explicǎ ȋn 20 -25 de cuvinte
versurile: Ce se aprind ȋn aer și
dispar/ Ca niște temple ȋn
miniaturǎ. Item subiectiv -eseu liber
O6. Argumentarea textului
suport la genul liric 9. Scrie o compunere de 20 -25 de
rȃnduri ,ȋn care sǎ motivezi faptul
cǎ fragmentul dat ap arține speciei
literare pastel. Item subiectiv -eseu structurat
Tabelul 3 -Redactarea itemilor ȋn acord cu obiectivele:

79
ADMINISTRAREA INSTRUMENTULUI DE EVALUARE
Testul a fost aplicat pe 20 elevi de clasa a VIII -a. S-au obținut următoarele rezultate:
 Interpretarea rezultatelor:
Clasa Nr.
Elevi
evaluați
Grupe de medii Media
clasei Procent
promovabi –
litate

a VIII
a
20 Sub
5 5-
5,99 6-
6,99 7-7,99 8-8,99 9-10
3 4 4 4 4 1 6,32
Tabelul 4 – Interpretarea testului inițial pe grupe de medii
CONCLUZII
Rezultatele înregistrate denotă faptul că unele noțiuni sunt bine însușite și nu au pus
dificultăți deosebite ( itemii 1,2,3,4,). Itemii 5,6,7,8 scot în evidență faptul că aceste noțiuni
nu sunt bine stăpânite de elevi. Diferențierea s -a realizat pe baza i temilor 10 . Testul a cuprins
itemi subiectivi, semiobiectivi și obiectivi.

ANALIZA SWOT:
 Puncte tari:
– pornind de la notarea de la 1, am avut o singurǎ notǎ de 9;
– elevii au rǎspuns cel mai corect la itemi i 1 ( identificarea genului lit erar și speciei
literare), itemii 3,4 și 7 certificǎ faptul cǎ elevii sunt capabili sǎ identifice valori
stilistice. A tunci cȃnd itemii sunt obiectivi cu alegere multipla ș i de tip pereche, elevii
intuiesc rǎ spunsul dupǎ variantele acordate;
– 13 elevi au ȋn cercat sǎ redacteze subiectul din partea a II -a ( argumentare specia
pastel), dintre care cinci au primit peste 30 de puncte din cele 40 posibile.

 Puncte slabe:
– doar opt elevi au identifica t corect grupurile nominale ( itemul 5) ;
– confundǎ funcțiile sintactice cu valorile morfologice;
– nu existǎ nicio compunere fǎrǎ greșealǎ;

80
– nu diferențiazǎ tipurile de pronume ( au confundat pronumele personal lor cu pronume
posesiv);
– s-au realizat greșeli de exprimare, elevii au dificultǎți ȋn ȋnlǎnțuirea ideilor;
– un elev , B. D. a rezolvat doar 2 itemi ( itemii 1 și 7 ).

 Mǎsuri de ameliorare:
– Exerciții de morfologie și sintaxǎ ( accent pe substantiv și pronume );
– Exerciții de stabilire a relațiilor sintactice dintre pǎrțile de vorbire;
– Exerciții de analizǎ stilisti cǎ a diferitelor construcții gramaticale;

Constatǎri și concluzii:
Testul de evaluare inițialǎ a necesitat o activitate laborioasǎ de proiectare, iar
interpretarea rezultatelor relevǎ distribuția numǎrului de elevi pe note, media clasei la test,
greșelile și mǎsurile care se impun, toate acestea fiind impuse de nece sitatea orientǎrii viitoare
cȃt mai corecte ȋn demersul didactic.
S-a constatat că rezultatele obținute de elevi sunt, per ansamblu, medii. La o privire
sumară se poate remarca cu ușurință că nu există performanțe deosebite în ceea ce privește
rezult atele obținute la acest test, rezultate care vizează cunoștințele asimilate și abilitățile
dobândite în anul anterior.

3.7.2.2. Extemporalul

Lucrarea de control neanunțatǎ este foarte puțin folositǎ ȋn contextul reformei prin
care nu urmǎre sc sǎ -l surprind pe elev nepregǎtit. Ȋn condițiile ȋn care ȋmi propun o activitate
didacticǎ diferențiatǎ, pe grupe de nivel, folosesc metoda extemporalului, ȋn special la clasa a
VIII a. Rezultatele obținute la aceste extemporale le sintetizez ȋn grafice individuale de progres/
regres, stabilesc criteriile de int erpretare a notelor obținute și, pe baza punctelor ȋnregistrate ȋn
grafic , ȋmpart elevii pe grupe ȋn vederea tratǎrii diferențiate. Astfel, ȋn grupa 1 sunt elevii care
obțin note ȋntre 9 și 10, ȋn grupa 2, cei care obțin 7 sau 8, iar ȋn grupa 3 elevii care primesc note
ȋntre 5 și 6.
Tot ȋn primul semestru al anului școlar 2018 – 2019, am selectat elevii din clasa a VIII -a
pentru lucrul diferențiat, folosind ca instrument de evaluare extemporalul. Pe baza rezultatelor

81
de la testarea inițialǎ, am ȋmpǎrțit elevii pe grupe de nivel, iar extemporalele administrate, avȃnd
itemi cu grade diferite de dificultate, au avut rolul de a confirma/ infirma selectarea elevilor pe
grupe. Astfel, elevii de 9 și 10 au primit trei extemporale cu itemi variati, semiobiectivi și
subiectivi. Avȃnd un grad mai ridic at de dificultate, itemii aleși au solicitat coerențǎ ȋn
elaborarea rǎspunsurilor, evaluȃnd o gamǎ mai largǎ de cunoștințe, capacitǎți și abilitǎți.
Ȋn urma celo r trei probe, rezultatele elevilor testați, ȋnregistrate ȋntr -un grafic, au
certificat nivelul de cunoștințe asimilate. Graficul rezultatelor la extemporale ale unui elev din
grupa 1 justificǎ ȋncadrarea acestuia ȋn grupǎ.
Conținutul celor trei extemporale ( vezi fișa 4 ) și graficul rezultatelor obținute de un
elev din grupa 1 sunt urmǎtoarele ( vezi figura 1 ):

Fișa 4
Proba 1
1. ( 5 p. ) Stabilește statutul morfologic al formei lui din urmǎtoarele fraze:
„ Alegerea lui I.I. n -a surprins pe nimeni, cǎci lui i se dǎduserǎ cele mai multe șanse.”
„ M-au surprins diferențele de grafie dintre „ lui” și „ lu „. Am ȋncercat sǎ fac o
analizǎ stilisticǎ a celor douǎ apariții și sǎ stabilesc o diferențǎ ȋntre ele. Am constatat
cǎ „ lui „ e literar, ȋn timp ce aparițiile lui „ lu” sunt limitate la fragmentele scrise ȋn
registrul polpular.”
2. ( 4 p. ) Explicati din punct de vedere semantic folosirea acuzativului prepozițional:
„ Sufletul ce se avȃntǎ , cȃntǎ cu frunzǎ, cu apǎ,/ Și cu parfumul din floa re
de ȋnchisoare se scapǎ….” ( Alexandru Macedonski )

Proba 2
1. ( 5 p.) Identificati figurile de stil din textele urmǎtoare:
a) „ Pe un deal rǎsare luna, ca o vatrǎ de jǎratic.” ( M. Eminescu, Cǎlin file – din poveste)
b) „Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează;
Ea o inimă de aur – El un suflet apostat.” (M. Eminescu)

2. ( 4 p. ) Comparați cele douǎ apariții ale formei a, ȋncercȃnd :

82
a) Sǎ stabiliți diferența de statut morfologic;
b) Sǎ indicați dacǎ existǎ și o diferențǎ de caz:
– contra a cinci profesori de romȃnǎ și a tuturor celorlalți profesori de limbi strǎine
– Aceastǎ decizie a destituirii a cincizeci dintre directori e surprinzǎtoare, mai ales cǎ nu
poți sǎ vociferezi ȋmpotriva a ditamai profesorul!
– Aceastǎ decizie a destituirii a cincizeci dintre directori e surprinzǎtoare, mai ales cǎ,
grație a zece dintre ei, cuprinși ȋn programe europene, s -au abținut mulți bani.

Proba 3
1. ( 5 p. ) Ȋncercuiți greșelile din urmǎtorul text, corectați -le și indicați ȋn ce constǎ
greșeala:
Ȋn jurul Universitǎții și a Teatrului Național, s -au semǎnat flori rezistente.
Grație ajutorului primit și a banilor dați de pǎrinți, Ion a reușit sǎ -și achite
garsoniera.
Articolele sunt rǎspȃndite ȋn paginile revistelor și altor publicații filologice.
Casa nu este a mea, ci a mamei și a tatei.
Ȋn urma sesizǎrilor și a reclamațiilor primite, a trebuit sǎ luǎm atitudine.
2. ( 4 p. ) Construiți douǎ acuzative, unul complement direct, celǎlalt complement
prepozițional, avȃnd sensuri stilistice.

Fig. 1 – Grafic al rezultatelor elevului V.D. P. la extemporale 1 2 3
nota obtinuta 9 8 99
89
7.47.67.888.28.48.68.899.2nota
testRezultate extemporale V.D.P . -Grupa 1
nota obtinuta

83

Elevii avȃnd medii de 7 și de 8 la sfȃrșitul semestrului I au primit la cele trei probe itemi
semiobiectivi cu un grad mediu de dificultate , elevii avȃnd de identificat substantive ȋn dife rite
cazuri , de construit enunțuri cu substantive, de analizat nume proprii sub aspectul articulǎrii
și de identificat grupurile nominale Rezultatele la toate cele trei extemporale aplicate elevilor
din grupa 2 au fost ȋnregistrate ȋn grafice de progre s/ regres pentru fiecare elev.
Conținutul probelor celor trei extemporale ( vezi fișa 5), precum și graficul rezultatelor
obținute de un elev din grupa 2 ( vezi fig. 2)

Fișa 5
Proba 1
Se da textul: „ Limbajul modei este ȋn primul rȃnd o colecție de termeni tehnici – care pǎtrund
destul de ușor ȋn vorbirea curentǎ, o parte din ei avȃnd o existențǎ efemerǎ. Unele neologisme
recente sunt adaptate rapid și adesea neglijent. Existǎ mai multe categorii de termeni din sfera
vestimentației: piese de ȋmbrǎ cǎminte, pǎrți ale costumului, tehnici de croitorie, nume de
materiale, nume de culori etc.”26
1. ( 4 p.) Indicați structura morfematicǎ a substantivelor din citatul de mai sus.
2. ( 5 p.) Extrageți substantivele ȋn cazul genitiv și indicați caror grupuri sintactice le
aparțin și ce funcție ocupǎ ȋn cadrul grupului.

Proba 2
1. ( 5 p. )Analizați numele proprii din urmǎtoarele enunțuri sub aspectul articulǎrii ( sau al
nearticulǎrii)
Maria și -a cumpǎrat o mașinǎ.
Mǎrie, ce fǎcuși?
Locuiesc ȋntr -un apartament cu Ana.
Bucureștiul este ȋn sǎrbǎtoare.
Imaginea Bucureștiului seamǎnǎ cu cea a Parisului.
2. ( 4 p. ) Ce asemǎnǎri și deosebiri constatați ȋntre construcțiile: lȃngǎ Universitate, di n
cauza Universitǎții, grație Universitǎții.

26 Rodica Zafiu, Diversitate stilisticǎ ȋn romǎna actual ǎ,Editura Universitǎții din București, 2001

84
Proba 3
Se dǎ textul: „ Domnul Sima ne-a turnat ceaiul cu gust de izmǎ și miros dulceag , ȋn fine, n -am
sǎ-l descriu, am sǎ spun doar cǎ noi patru ne-am așezat pe scaune – erau patru scaune ȋn camerǎ –
, iar tȃnǎr ul acela cu sȃni ca de femeie, despre care am aflat mai apoi cǎ se numea Jason ( ținea
ceașca de ceai ȋn mȃna stȃngǎ ) s-a instalat peste omul mort sau peste pǎpușa de cearǎ lungitǎ
acolo , pǎrea cǎ nu -l vede. „ ( G. Naum, Zenobia)
1. ( 4 p ) Segmentați cu ajutorul parantezelor drepte grupurile nominale din secvențele
subliniate de mai sus.
2. ( 5 p. ) Care este componența grupurilor nominale pe care le -ați identificat?

Fig.2 – Grafic al rezultatelor obținute de eleva C. A. la extemporale

Elevii, avȃnd medii de 5 și de 6 la sfȃrșitul semestrului I au primit la cele trei
extemporale itemi semiobiectivi cu un grad redus de dificultate, care necesitau compararea unor
construcții ȋn cazurile genitiv și acuzativ, indicarea forme lor corecte a substantivelor ȋn genitiv
și precizarea morfemelor care marcheazǎ genitivul.

Conținutul probelor celor trei extemporale ( vezi fișa 6 ) , precum și graficul
rezultatelor obținute de un elev din grupa 3.
1 2 3
nota obtinuta 7 7 87 78
6.46.66.877.27.47.67.888.2nota
testRezultate extemporale C. A -Grupa 2
nota obtinuta

85

Fișa 6

Proba 1
1. ( 9 p. ) Comparați urmǎtoarele construcții și indicați care este diferența dintre ele:
trimiterea ajutoarelor – trimiterea de ajutoare
plecarea profesorilor de la țarǎ – plecarea de profesori de la țarǎ
colectarea laptelui de care avem nevoie – colectarea de lapte
numirea profesorilor suplinitori – numirea de profesori suplinitori

Proba 2
1. ( 9 p. ) Exemplele de mai jos sunt greșite. Indicați forma corectǎ și explicați ȋn ce constǎ
greșeala. Care sunt morfemele care marcheazǎ genitivul?
La orele amiezei , calmul dinaintea furtunei , pe poarta ȋnchisoarei , ȋn special din cauza
ceței, asupra ochilor, a pieții , cu excepția lunei septembrie, tranzitare a carnei de
pasǎre, prețul pieții , libertatea presii , ȋn zona medicinii , scad rǎspunsul insulinii,
meciurile ligǎi ȋntȃi.

Prob a 3
1. ( 6 p. ) Acordul mǎrcii de genitiv este unul dintre mijloacele de realizare a coeziunii ȋn
interiorul grupului nominal. Ȋn exemplele de mai jos , acordul este greșit. Corectați
aceste construcții.
Cel mai cunoscut motor de cǎutare al cǎrților
Lucrǎri le de modernizare ale șinelor
Liderul ramurii irakiene al organizației
Gradul de ocupare al președintelui
Procedura de suspendare al președintelui
Un discurs de condamnare al comunismului.

86
2. ( 3 p. ) Comparați sub aspectul cazului și al funcției componentele subliniate din
urmǎtoarele construcții:
Cumpǎr casa vecinului. – Vreau sǎ -mi cumpǎr casǎ.
El este frate cu Gheorghe .- El este fratele lui Gheorghe.
atribuirea de ajutoare studenților – Guvernul atribuie ajutoare studenților .

Fig. 3 – Grafic al rezultatelor elevei B. A. M. la extemporale

Constatǎri și concluzii:
Pe baza graficelor ȋntocmite , ȋmpǎrțirea pe grupe este corespunzǎtoare nivelului de
pregǎtire al fiecǎrui elev, iar dificultatea cu care se poate trece ȋntr -o grupǎ superioarǎ dupǎ
sesizarea unor goluri de cunoștințe mǎ asigurǎ cǎ un elev care reușeșeste sǎ ia o notǎ superioarǎ
ȋntr-adevǎr stǎpȃnește cunoștințele ȋnsușite.
Eșantioanele de elevi stǎpȃne sc mai bine valorile morfologice, avȃnd dificultǎți ȋn a
identifica și a interpreta stilistic aceste pǎrți de vorbire.

1 2 3
nota obtinuta 5 6 656 6
4.44.64.855.25.45.65.866.2nota
testRezultate extemporale A. N. -Grupa 3
nota obtinuta

87
Lucrarea de control anunțatǎ am folosit -o la clasa a VIII -a B, ȋn semestrul al doilea.
Sugerez ca aceastǎ lucrare sǎ preceadǎ testul de evaluare sumativǎ, la sfȃrșitul unei unitǎți de
ȋnvǎțare, avȃnd , astfel, scopul de a identifica și corecta apoi eventualele lacune ale elevilor.
Deși este anunțatǎ, aceastǎ lucr are de control nu a avut scopul de a sancționa elevul, ci de a -l
ajuta sǎ ȋnțeleagǎ ma i bine noțiunile referitoare la grupul nominal, sǎ -și clarifice anumite
probleme ȋn vederea obținerii unor rezultate mai bune la evaluarea sumativǎ și, astfel, pentru
cunoașterea temeinicǎ a noțiunilor noi.
Aceastǎ lucrare de control am administrat -o dupǎ ce am finalizat noțiunile de morfologie
și sintaxǎ și ȋnaintea testului de evaluare sumativǎ. ( vezi fișa 7 ).

Fișa 7
Lucrare de control anunțatǎ
Eșantion experimental – Clasa a VIII -a B

 Data: 17.04.2019
 Competențe generale:
Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, ȋn scopuri diverse
Utilizarea corectǎ și adecvatǎ a limbii romȃne ȋn producerea de mesaje scrise, ȋn diferite
contexte de realizare, cu scopuri diverse
 Competențe specifice:
3.2. sesizarea valorii expresive a categoriilor morfosintactice, a mijloacelor de
îmbogățire a vocabularului și a categoriilor semantice utilizate;
3.3. identificarea valorilor etice și culturale într -un text, exprimându -și impresiile și
preferințele;
4.1. redactarea diverselor texte, adaptându -le la situația de comunicare concretă.
4.2. utilizarea ȋn redactarea unui text propriu a cunoștintelor de morfosintaxǎ.

 Conținutul testului:

Citește cu atenție textul urmǎtor, pentru a rezolva cerințele:
De dupǎ dealuri arse și trudite,
Ȋnalțǎ creste albe nori de plumb.

88
S-adunǎ -n iarbǎ umbre ȋncȃlcite
Și, aspru, geme vȃntul prin porumb.
Cȃmpia de paraginǎ și scrum
Ȋntinde brațe lungi de colb ȋn drum,
Apoi ȋși strȃnge sufletu -n pǎduri,
Cǎscȃnd ȋn rȃpi dogoritoare guri…

Dar norii sterpi coboarǎ -n depǎrtare,
Și-abia vibreazǎ dincolo de zare
Un tunet lung, cu prǎbușiri de stȃncǎ…
Iar soarele s -aratǎ alb și mat,
Și- ntȃia razǎ de luminǎ pare
Un fulger mort, ce rǎtǎcește ȋncǎ
Pe cȃmpul prǎfuit și resemnat.
( Otilia Cazimir, Iulie )
1. ( 5 p. ) Extrage , din text, doua secvențe ce ilustreazǎ dimensiunea spațialǎ.
2. ( 15 p. ) Precizeazǎ ce figuri de stil exist ǎ ȋn secvențele: nori de plumb, geme vȃntul,
(norii) sterp.
3. ( 5 p. ) Transcrie douǎ imagini artistice diferite.
4. ( 5 p. ) Numește sentimentul dominant ce reiese din poezie.
5. ( 5 p. ) Cuvȃntul un fulger din ultima strofǎ este:
a) Nume predicativ, ȋn acuzativ;
b) Complement direct, ȋn acuzativ;
c) Nume predicativ, ȋn nominativ.
6. ( 5 p. ) Ȋn versul : Ȋnalțǎ creste albe nori de plumb existǎ :
a) Douǎ complemente și un atribut;
b) Un subiect și douǎ complemente;
c) Un subiect, douǎ atribute și un complement.
7. ( 5 p. ) Ȋn enunțul : Ȋntinde brațe lungi de colb, existǎ:
a) P.vb., Sb., Atr. Adj., Atr. subst. prep..;
b) P.vb., C. d., Atr. Adj., Atr. subst. prep..;
c) P.vb., C.d., Atr. subst. prep., Atr. subst. prep.;
8. ( 5 p. ) Cuvȃntul ce din ultima strofǎ este:
a) Pronume relativ, subiect;

89
b) Adjectiv pronominal relativ, atribut adjectival;
c) Adverb fǎrǎ funcție sintacticǎ.
9. ( 5 p. ) Identificǎ enunțul ȋn care cuvǎntul care este subiect:
a) Domnul care vine este implicat ȋn proiect.
b) Am aflat care va lua medalia.
c) Știu care variantǎ este mulțumitoare pentru toți.
10. ( 25 p. ) Noteazǎ cu A ( Adevǎrat ) sau F ( Fals ) enunțurile:
a) Grupul nominal este un element specific textelor descriptive.
b) Figura de stil din versul: Și , aspru, geme vȃntul prin porumb. este personifcare.
c) Titlul poeziei citate are rol anticipator.
d) Atributul substantival din structura… cu prǎbușiri de stǎncǎ… este exprimat prin
substantiv ȋn cazul genitiv.
e) Cuvȃntul norii din versul : Dar norii sterpi coboara -n depǎrtare este complement
direct.
11. ( 10 p. ) Comenteazǎ , ȋn 3 -5 rȃnduri , semnificația unei figuri de stil din text..
Se acordǎ 10 puncte din oficiu.

Barem de corectare și notare

1. Exemple de rǎspuns: -n pǎduri; dincolo de nori ( 2,5+2,5 ) 5 puncte
2. Identificarea figurilor de stil: nori de plumb -metaf orǎ; geme vȃntul -personificare; (
norii) sterpi – epitet personificator. ( 5+5+5 ) 15 puncte
3. Exemple de imagini artistice: tunet lung – imagine vizualǎ; – ntȃia razǎ de luminǎ pare –
imagine vizualǎ . ( 2,5+2,5 ) 5 puncte
4. Exemplu de rǎspuns : tristețe, deznǎdejde. 5 puncte
5. Raspuns corect: c)
6. Rǎspuns corect: c)
7. Rǎspuns corect: b)
8. Rǎspuns corect: a)
9. Rǎspuns corect: b)
10. Raspunsuri corecte: a) A; b) A; c) A; d) F; e) F.
11. Identificarea unei figuri de stil – 4p. Explicarea corectǎ a acesteia -4p.; Ȋncercare de
explicare – 1p.; Respectarea precizǎrii numǎrului de cuvinte – 2p.

90
 Obiective urmȃrite:
1. Identificarea elementelor de conținut;
2. Recunoașterea unor procedee de expresivitate artisticǎ;
3. Recunoașterea valorilor morfosintactice ale cuvintelor indicate;
4. Comentarea unei structuri din punct de vedere stilistic.

 Interpretarea rezultatelor:
Clasa Nr.
Elevi
evaluați
Grupe de medii Media
clasei Procent
promovabilitate

a
VIII-a
20 Sub
5 5-
5,99 6-
6,99 7-
7,99 8-
8,99 9-10
1 6 2 4 4 3 7,05 95%
Tabelul 5 – Interpretarea lucrǎrii de contro l anunțate pe grupe de medii

Testul de evaluare formativǎ
Testul de evaluare formativǎ l -am aplicat ȋn scopul de a regla procesul de predare –
ȋnvǎțare, clarificȃnd anumite lacune ale elevilor ȋn stabilirea categoriilor morfologice specifice
substantivului.
Mai ȋntȃi am fixat obiectivele de evaluare, iar pe baza lor am structurat matricea de
specificație. Ȋn etapa urmǎtoare am organizat conținutul probei, punctȃnd elementele esențiale
de conținut vizate și apoi am redactat baremul de co rectare și notare. ( vezi anexa/ fișa 8)

91
Fișa 8
Test de evaluare formativǎ
Eșantion experimental ( Clasa a VIII -a B )

 Data: 23.11.2018
 Competențe generale:
Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, ȋn scopuri diverse
Utilizarea corectǎ și adecvatǎ a limbii romȃne ȋn producerea de mesaje scrise, ȋn diferite
contexte de realizare, cu scopuri diverse
 Competențe specifice:
3.2. sesizarea valorii expresive a categoriilor morfosintactice, a mijloacelor de
îmbogățire a vocab ularului și a categoriilor semantice utilizate;
3.3. identificarea valorilor etice și culturale într -un text, exprimându -și impresiile și
preferințele;
4.1. redactarea diverselor texte, adaptându -le la situația de comunicare concretă.
4.2. utilizarea ȋn redactarea unui text propriu a cunoștintelor de morfosintaxǎ.

 Obiective de evaluare:
– Sǎ selecteze dintr -un text douǎ substantive ȋn cazuri diferite;
– Sǎ transcrie din text un substantiv nearticulat și unul articulat cu articol hotǎr ȃt;
– Sǎ formuleze douǎ enunțuri ȋn care un substantiv dat sǎ fie folosit ȋn alte douǎ
cazuri;
– Sǎ analizeze morfologic și sintactic douǎ substantive date ȋn text.
 Matricea de specificație:
Obiective Achiziționare
cunoaștere Ȋnțelegere Aplicare Sintezǎ Total
Sǎ selecteze dintr -un text
douǎ substantive ȋn
cazuri diferite.
2
2
3
3
10%
Sǎ transcrie din text un
substantiv nearticulat și
unul articulat cu articol
hotǎrȃt.
4
4
6
6
20%
Sǎ formuleze douǎ
enunțuri ȋn care un
substantiv dat sǎ fie
folosit ȋn alte douǎ cazuri.
6
6
9
9
30%

92
Sǎ analizeze morfologic
și sintactic douǎ
substantive date ȋn text.
8
8
12
12
40%
Total 20 20 30 30 100%
Tabelul 6 – Matricea de specificație – Test de evaluare formativǎ

 Conținutul testului

Citește cu atenție textul urmǎtor:
„ Sub coastǎ era ȋmpraștiat satul, ȋntr -o ușoarǎ pȃclǎ. Dintre livezi și dintre cǎsuțele
albe se ridicau stȃlpi vineți de fum. De cealaltǎ parte, pe iaz, se mișcau negurile leneșe
ale serii. […]Ȋn sat, scȃrțȃiau cumpene de fȃntȃni, se auzeau lǎtrǎturi ȋntrerupte de
cȃini și, cȃteodatǎ, un chiot prelung izbucnea din freamǎtul ȋnserǎrii, se ȋnǎlța ȋn
vǎzduh, rǎsuna pe vale și murea ȋn ȋntinderea cȃmpiilor.”
( Mihail Sadoveanu, Ȋntr-un sat, odatǎ )
Cerințe:
1. Selecteazǎ din text douǎ substantive ȋn cazuri diferite, precizȃnd cazul. 10 p.
2. Transcrie un substantiv nearticulat din text și unul articulat cu articol hotǎrȃt. 20 p.
3. Formuleazǎ douǎ enunțuri ȋn care substantivul livezi sǎ fie utilizat ȋn alte cazuri.
Precizeazǎ -le. 30 p.
4. Analizeazǎ morfologic și sintactic cuvintele ȋn sat și cumpene. 40 p.

Notǎ: Se acordǎ 10 puncte din oficiu

 Barem de corectare și notare
1. Selectarea celor douǎ substantive ȋn cazuri diferite, cu precizarea cazului
(5+5) 10 p.
2. Transcrierea substantivului nearticulat și a celui articulat cu articol hotǎrȃt
(10+ 10 ) 20 p.
3. Formularea a douǎ enunțuri corecte din punct de vedere logic și gramatical cu
substantivul livezi ȋn alte cazuri. ( 10+10 ) 20 p.
4. Analiza morfologicǎ și sinstacticǎ a cuvintelor ȋn sat și cumpene ( 5+5+5+5) 20p.
Oficiu: 10 puncte

93
 Interpretarea rezultatelor:
Clasa Nr.
Elevi
evaluați
Grupe de medii Media
clasei Procent
promovabilitate

a
VIII-a
B
20 Sub
5 5-
5,99 6-
6,99 7-
7,99 8-
8,99 9-10
– 4 5 2 3 6 8,10 100%
Tabelul 7 – Interpretarea testului formativ pe grupe de medii

Constatǎri și concluzii:
Puncte tari:
– Elevii dovedesc o bunǎ cunoaștere a categoriilor gramaticale noi, ȋnsușite la
substantiv: cazuri, substantive articulate cu articol hotǎrȃt și nehotǎrȃt,
substantive nearticulate.
– Elevii testați formuleazǎ rǎspunsuri corecte și complete.
Puncte slabe:
– Doar șase elevi au reușit sǎ identifice corect funcțiile sintactice;
– Enunțurile alcǎtuite nu sunt expresive.

Testul sumativ a fost aplicat la eșantionul experimental, la clasa a VIII a B, avȃnd ca
scop consolidarea noțiunilor despre atribut și propoziția subordonatǎ atributivǎ., dar și a
figurilor de stil și a procedeelor artistice. ( Fișa 9 )

94

Fișa 9
Test de evaluare sumativ
Eșantion experimental ( Clasa a VIII -a)

 Data: 13.03.2019
 Competențe generale:
Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, ȋn scopuri diverse
Utilizarea corectǎ și adecvatǎ a limbii romȃne ȋn producerea de mesaje scrise, ȋn diferite
contexte de realizare, cu scopuri diverse
 Competențe specifice:
3.2. sesizarea valorii expresive a categoriilor morfosintactice, a mijloacelor de
îmbogățire a vocabularului și a categoriilor semantice ut ilizate;
3.3. identificarea valorilor etice și culturale într -un text, exprimându -și impresiile și
preferințele;
4.1. redactarea diverselor texte, adaptându -le la situația de comunicare concretă;
4.2. utilizarea ȋn redactarea unui text propriu a cunoștintelor de morfosintaxǎ.

Se dă textul:
„Pe o cărăruie strȃmtă, pe sub pereții de stȃncă sură, care se pierdeau în văzduh deasupra
capetelor noastre, suirăm la deal, călăuziți de singur aticul călugăr al Sihlei, spre a vizita
locurile mai însemnate din împrejurime.
Ne îndreptam spre peștera Sfintei Teodora. Pentru a ajunge acolo, trebui să ne prefacem în
acățătoare, să sărim pe deasupra stȃncilor anevoioase și grele de trecut. ”
Sarcini :
1. Rescrie, din fragmentul propus, trei atribute împreună cu substantivele determinate, care
sunt exprimate prin diferite părți de vorbire. 9 p.
2. Rescrie, din text, o propoziție subordonată atribut ivă. 10 p.
3. Identificǎ propozițiile subordonate atributive din fraza de mai jos și precizeazǎ
elementul regent și elementul introductiv pentru fiecare subordonatǎ.
“ Mi-e greu sa parǎsesc coliba ȋn care mi -am petrecut viața și mi -am crescut copiii. ” ( Ioan
Slavici) 12 p.
4. Alcătuiește enunțuri, în care substantivele : suferință, ochi, oamenii, să aib ă funcție
sintactică de atribut . 15p.

95
5. Menționeazǎ efectul stilistic al substantivului vǎzduh din primul a linea t. 10 p.
6. Identificǎ figura de stil din secvența urmǎtoare și precizeazǎ rolul ei stilistic: „ Vǎd
poeți ce -au scris o limbǎ ca un fagure de miere.” ( Mihai Eminescu ) 10p.
7. Dezvoltă, într -un text coerent de 150 -250 de cu vinte, ideea: Speranța și credința – valori
de seamă pentru acei care doresc să ajungă în împărăția lui Dumnezeu , utilizînd
propoziții atributive. Ȋn compunerea ta, trebuie:
1. ( 4 p.) sǎ formulezi o opinie despre semnificația mesajului textului;
2. ( 4 p.) sǎ -ți susții opinia formulatǎ prin douǎ argumente potrivite, pornind de la ideea
formulatǎ;
3. ( 2 p. ) sǎ utilizezi propoziții atributive;
4. ( 2 p. ) sǎ respecți precizarea referitoare la numǎrul de cuvinte.
Vei primi 12 puncte pentru redactare ( unitatea com poziției – 1p.; coerența textului -2 p.;
registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvat conținu tului – 2 p.; ortografia – 3
p. punctuația – 2 p.; așezarea corectǎ ȋn paginȃ, lizibiliatea – 2 p.) 24 p.
Notǎ: Respectarea , ȋn lucrare a ordinii cerințelor nu este obligatorie
Se acordǎ 10 puncte din oficiu.

Total: 100p.

Barem de corectare și notare

Se acordǎ 10 puncte din oficiu.

1. Exemple de rǎspuns: ( pereții ) de stȃncǎ; ( capetelor) noastre; ( stȃncǎ) surǎ.
( 3p.+3p.+3p.) 9 p.
2. Exemplu de propoziție subordonatǎ atributivǎ : „ …care se pierdeau ȋn vǎzduh
deasupra capetelor noastre…” 10 p.
3. Exemplu de rǎspuns: propozițiile subordonate atributive: …ȋn care mi -am petrecut
viața „ „ mi -am crescut copiii” ( aflate ȋn raport de coordonare prin joncțiune) – 6 p.
5. Elementul regent pentr u cele douǎ subordonate este substantivul comun coliba;
6. Elementul introductiv este pronumele realtiv ( ȋn ) care. ( 3+3+3+3 ) 12 p.
4. Exemple de enunțuri: Au curs lacrimi de suferințǎ pentru copilul tǎu./ Comoara de
la oamenii bogați a fost confisca tǎ./ Diametrul ochiului de apǎ s -a marit.
( 5+5+5 ) 15p.
5. Menționarea corectǎ a efectului stilistic a substantivului vǎzduh . 10 p.
Ȋncercare de explicare. 5.p.
6. Exemplu de rǎspuns: – identificarea figurii de stil – 5 p.
-precizarea rolului stilistic – 5 p. ( 5+5 ) 10 p.
7. – formularea opiniei despre semnificația mesajului textului; 4 p.

96
– susținerea opiniei formulate prin douǎ argumente potrivite, pornind de la ideea
formulatǎ; 4 p.
– utilizarea de propoziții atributive; 2 p.
-respectarea precizǎrii referitoare la numǎrul de cuvinte. 2 p.
Se vor acorda 12 puncte pentru redactare ( unitatea compoziției – 1p.; coerența textului –
2 p.; registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvat conținutului – 2 p.; ortografia –
3 p. Punctuația – 2 p.; așezarea corectǎ ȋn paginȃ, lizibiliatea – 2 p.) 24 p.

 Obiective de evaluare:
1. Identificarea atributelor și a substantivelor determinate;
2. Precizarea unei propoziții subordonate atributive;
3. Identificarea propozițiilor subordonate , a elementelo r regente / elementelor
introductive;
4. Construirea de propoziții cu substantive date;
5. Menționarea efectului stilistic a unui substantiv ;
6. Identficarea procedeelor artistice și explicarea lor;
7. Redactarea unui text argumentativ.

Interpretarea rezultatelor:
Clasa Nr.
Elevi
evaluați
Grupe de medii Media
clasei Procent
promovabilitate

aVIII –
a
20 Sub
5 5-
5,99 6-
6,99 7-
7,99 8-
8,99 9-10
1 2 2 6 5 4 7,89 95%
Tabelul 8 – Interpretarea testului sumativpe grupe de medii

97
Constatǎri și concluzii:
Ȋn testul ales spre exemplificare s -a urmǎrit evidențierea nivelului de cunoaștere
a relațiilor dintre componentele grupului nominal, deprinderile ȋnsușite de elevi și
modul ȋn care știu sǎ le aplice pe texte la prima vedere.
Conținuturile au p us ȋn valoare capacitatea de analizǎ morfo -sintacticǎ,
recunoașterea subordonatei atributive , deprinderea de a construi enunțuri cu sarcini
impuse și decodificarea textului din punct de vedere stilistic.
Ultimul item a pus ȋn valoare capacitatea de a elabora un text argumentativ,
respectǎnd caracteristicile acestuia, dar și exersarea imaginației și evidențierea unui stil
și vocabular adecvat.
Sintetizȃnd rezultatele obținute de eșantionul experimental, se observǎ rezultate
progresive dinspre t estul inițial spre evaluarea sumativǎ, dupǎ cum reiese din tabelul
urmǎtor :
Test Nr.
elevi Sub 5 5-5,99 6-6,99 7-7,99 8-8,99 9-10 Media Procent
Test
inițial
20
3
4
4
4
4
1
6,32
85%
Lucrare
de
control
20
1
6
2
4
4
3
7,05
95%
Test
sumativ
20
1
2
2
6
5
4
7,89
95%
Tabelul 9 – Interpretarea testului inițial , lucrǎrii de control și a testului sumativ pe
grupe de medii

Ȋn urma aplicǎrii testului inițial, lucrǎrii de control anunțate și a testului sumativ
rezultatele eșantionului experimental sunt conform diagramei urmǎtoare ( vezi diagrama 1).

98

Diagrama pe grupe de medii obținute la testul inițial, formativ și sumativ la
eșantionul experimental

Diagrama 1 – Interpretarea rezultatelo r testului inițial, formativ și sumativ

Prezentarea comparativǎ a rezultatelor obținute la cele trei teste evidențiazǎ evoluția
elevilor. Se observǎ cǎ din cei 3 elevi care au obținut nota sub 5 la testul inițial, doar unul a
rǎmas la același nivel la te stul sumativ. Creșterea numǎrului de elevi care au obținut note ȋntre
9 și 10 este iarǎși semnificativǎ. Procentajul indicǎ faptul cǎ metodele interactive aplicate la
clasǎ au avut o mare eficiențǎ.

3.8. Metode și instrumente complementare de evaluare
 Observarea sistematicǎ
Aceastǎ metodǎ complementarǎ de evaluare am folosit -o ȋn cazul unui singur elev , B.
D.,care are certificat Ces. Acest elev ȋntȃmpinǎ dificultǎți de ȋnvǎțare, avȃnd nevoie de o tratare
diferențiatǎ. Prin observare sistematic ǎ a activitǎții și comportamentului , am urmǎrit evoluția
școlarǎ a acestuia, știind cu exactitate care sunt problemele cu care se confruntǎ.
Voi prezenta o fișǎ de observare sistematicǎ pe care am utilizat -o ȋn semestrul I al anului
școlar 2018 – 2019 ( vezi fișa 10 ).
0123456789
Media sub5 6-6,99 7-7,99 8-8,99 09.octAnaliza comparativa
Testul initial Test formativ Testul sumativ

99
Fișa 10

Fișǎ de observare sistematicǎ
Elevul: B. D.
Clasa a VIII -a B
Disciplina: Limba și literatura romȃnǎ
Semestrul I
Aspecte urmǎrite Data Constatǎri Ȋndrumǎri
Lectura unui
fragment din
romanul Baltagul, de
Mihail Sadoveanu și
identificarea
substantivelor și
pronumelor.

14 .11 Se constatǎ dificultǎți
ȋn identificarea
pronumelor( nu
diferențiazǎ tipurile
de pronume) Extragerea
pronumelor care pun
probleme de
identificare și
alcǎtuirea de enunțuri
cu ele.
Construirea de
enunțu ri cu diferite
structuri date ( figuri
de stil) și
recunoașterea
acestora.

16.11 Se observǎ ca nu
diferențiazǎ figurile
de stil. Nu reușeste sa
se exprime expresiv. Se impune ajutarea
sa de cǎtre un elev
bun.

 Investigația
Este o metodǎ complementarǎ de evaluare pe care o utilizez cu succes la clasa a VIII –
a, la elevii cu un nivel mai ridicat de inteligențǎ, deoarece ea solicitǎ capacitǎți complexe de
analizǎ și sintezǎ.
Modelul de investigație ( vezi fișa 11 ) a fos t aplicat ȋn semestrul al II -lea, ȋn perioada
de evaluare fnalǎ, iar pentru faza muncii dirijate am pornit de la poezia Plumb , de George
Bacovia, ȋn cadrul unitǎții de ȋnvǎțare Structura textului liric .
Studiul introductiv ( am prezentat elevilor temele si elementele simboliste ) și lectura poeziei
am realizat -o anterior lecției, asigurȃnd astfel premisele pentru interpretarea și analiza textului
literar.
Sub aspect metodologic, m -am asigurat cǎ elevii și -au ȋnsușit cunoștințele necesare de
teorie liter arǎ. Am evaluat fiecare etapǎ a investigației, dupǎ ce am comunicat elevilor
obiectivele, metodele folosite, criteriile de evaluare. Proiectatǎ pentru a se desfǎșura pe
parcursul a trei ore, investigația prezentatǎ a fost organizatǎ ca activitate pe echipe , alegere
motivatǎ de necesitatea implicǎrii tuturor elevilor.

100
Obiectivele de evaluare au fost redactarea unei compuneri cu cerințe prestabilite, de
tipul eseului structurat, identificarea și aplicarea , pe textul suport a noțiunilor de teorie litera rǎ.
Pornind de la studiul introductiv – lectura poeziei, organizați ȋn patru grupe, elevi i au
rǎspuns unor cerințe constȃ nd ȋn descoperirea termenilor cu o ȋncǎrcǎturǎ semanticǎ deosebitǎ,
explicarea cu ajutorul dicționarului termeni , sǎ surprindǎ se mnificațiile unor ȋmbinǎri de
cuvinte, sǎ comenteze sugestia figurilor de limbaj atestate ȋn poezie.
Dupǎ rezolvarea dirijatǎ , de cǎtre elevi, a cerințelor date, a avut loc verificarea frontalǎ
a acestor sarcini. Am recurs la un șir de procedee int eractive cum ar fi : dezbaterea , licitația de
idei, discuția ȋn contradictoriu, discuția circularǎ, brainstormingul. La sfȃrșitul orei , am indicat
ca temǎ pentru acasǎ , desprinderea semnificațiilor limbajului, analizȃnd modul de plasare a
termenilor par adigmatic apropiați ( ȋn vecinǎtate, la mare distanțǎ ) sau a celor care aparțin unor
paradigme ȋndepǎrtate, deplasǎrile topice, asocierile de cuvinte, nu ȋnainte de a explica
amǎnunțit elevilor ȋn ce constǎ realizarea acestor sarcini.
Ȋn a doua orǎ, am evaluat realizarea sarcinilor din tema pentru acasǎ și am remediat
rǎspunsurile date, prin raportare la obiectivele investigației. Elevii au elucidat rolul topicii, a
deplasǎrilor de orice naturǎ, adicǎ a neconcordanței dintre planul sintagmatic și par adigmatic.
Rǎspunsurile acestora le -am evaluat conform baremului. Am stabilit, ca temǎ pentru
acasǎ rezolvarea ultimei cerințe a investigației, o compunere – Comentarea relației interior/
exterior prin raportare la nivelurile poetice.
Ȋn a tre ia orǎ am evaluat realizarea sarcinii din tema pentru acasǎ și am remodelat
rǎspunsurile date.
Ȋn evaluarea investigației am urmǎrit sche ma de notare prezentatǎ mai jos ( vezi tabelul 10).

Nivelul I ( nota 5 -6 ) Nivelul II ( nota 7 – 8 ) Nivelul III ( nota 9 -10 )
Insuficiența stǎpȃnire a
limbajului de specialitate,
redarea aproximativǎ, din
memorie a cunoștințelor
teoretice presupuse pe tema
investigației, redactarea unor
scheme parțiale, selectarea
unor informații din sursele
literare fǎrǎ legǎturǎ cu
structura investigației,
argumentare formalǎ, lipsa
unor opinii personale. Utilizarea unor cunoștințe
teoretice sumare, presupuse
de tema investigației,
selectarea informației oferite
de sursele literare, conform
temei propuse, argumentarea
parțialǎ a ipotezelor,
formularea unor opinii
personale, dar insuficient de
clar conturate, tratare relativ
simplistǎ, folosirea unui
limbaj șiințific corect, dar cu
mici ezitǎri. Analiza completǎ a datelor,
argumentarea lor corectǎ,
formularea de opinii
personale și a unor concluzii
originale, realizarea
investigației, prin muncǎ
independentǎ, proiectarea
unei investigații, folosirea
unui limbaj adecvat,
exprimare clarǎ,
convingǎtoare.
Tabelul 10 – Schema de notare a investigației

101
Fișa 11

Data: 24.05.2019
Tema : Relația interior/ exterior prin raportare la nivelurile poetice

Obiective de evaluare:
 Sǎ aplice noțiunile de teorie literarǎ studiate;
 Sǎ explice modul ȋn care aceste noțiuni sunt reflectate ȋn poezia Plumb , de George
Bacovia
 Sǎ redacteze o compoziție cu cerințe prestabilite, de tipul eseului structurat.

Enunț: Evidențiazǎ ideile poetice pornind de la structura și conținutul textului

Cerințe:
1. Descoperǎ ȋn poezie termeni cu o ȋncǎrcǎturǎ semanticǎ deosebitǎ.
2. Precizeazǎ cu ajutorul dicționarului explicativ cuvintele: plumb, cavou, apor, aripi .
Noteazǎ ȋn caiete toate sensurile acestor cuvinte.
3. Gǎsește pentru cuvintele plumb, amor, aripi determinative ( ex. amor trist, soldǎțel de
plumb, aripi mici ).
4. Transformǎ ȋn comparații urmǎtoarele ȋmbinǎri : aripi de plumb, amor de plumb.
5. Ȋn ce contexte/ circumstanțe putem vorbi despre aripi de plumb/ amor de plumb ?
6. Ce stǎri sugereazǎ expresiile amor de plumb, aripi de plumb ?
7. Numește formele paradigmatice de numǎr și de determinare ( articol hotǎrȃt/ nehotǎrȃt –
nearticulat ) ale substantivului aripǎ.
8. Precizeazǎ cu ce forme paradigmatice de numǎt și de determinare apare substantivul
aripile ȋn poezie.
9. Ȋnlocuiește forma de substantiv articulat hotǎrȃt, plural, feminin a cuv ȃntului aripile cu
cea de substantiv articulat nehotǎrȃt, plural, feminin.
10. Comenteazǎ varianta originalǎ Și-i atȃrnau aripil le de plumb cu cea modificatǎ ( ex. Și-
i atȃrnau niște/ unele aripi de plumb), pronunțȃndu -te asupra rolului formei hotǎrȃte,
plural a substantivului ȋn cauzǎ.
11. Substituie forma de plural a substantivului aripi prin cea de singular ( articulat hotǎrȃt/
nehotǎrȃt ) și rescrie versul.

102
12. Precizeazǎ rolul formei de plural ( articulat hotǎrȃt/ nehotǎrȃt ) a substantivului aripi
atestat ȋ n poezie, apoi fǎ referire și la varianta modificatǎ a versului respectiv.
13. Scrie o compunere de ȋntre 250 -300 de cuvinte ȋn care sǎ evidențiezi ideile poetice ȋn
raport cu conținutul textului.

 Portofoliul
Din experiența didacticǎ de pȃnǎ acum pot spune cǎ portofoliul este o metodǎ de
evaluare utilizatǎ cu plǎcere și care se bucurǎ de multǎ atenție din partea elevilor, deoarece li se
oferǎ posibilitatea de a -si demonstra originalitatea și creativitatea.
Pe parcursul ȋntregului an școlar elevi i au avut de ȋntocmit un portofoliu atȃt la limbǎ
cȃt și la literaturǎ. Scopul ȋntocmirii acestui portofoliu a fost de a -i stimula pe elevi ȋn
organizarea ȋntr -o manierǎ proprie, originalǎ a noțiunilor referitoare la pǎrțile de vorbire și de
propoziție, a noțiunilor referitoare unui limbaj expresiv. Pentru literaturǎ, elevilor li s -a cerut sǎ
alcǎtuiascǎ fișe de lecturǎ ȋn urma parcurgerii tuturor elementelor grupului nominal. Fișa de
lecturǎ a fost conceputǎ , astfel ȋncǎt sǎ vizeze capacitǎți superioare de analizǎ și sintezǎ.
Evaluarea portofoliilor o realizez prin intermediul unei grile care urmǎrește punctarea
riguroasǎ a elementelor prezente ȋn fișa de lecturǎ, capacitatea de argumentarǎ a alegerii unui
fragment preferat și modalitatea de prezentare a portofoliului.

103
Fișa 12
Opera liricǎ

Am ȋnceput lectura Am terminat lectura

 Autorul:
 Volumul:
 Editura:
 Anul apariției volumului;
 Alte opere ale autorului:
 Titlul operei literare:

Genul literar:
Specia literarǎ:
Eul liric ( indici ai prezenței, sentimentele exprimate):
Figuri de stil ( epitete, comparații, personificǎri, metafore, repetiții, enumerații, hiperbole,
inversiuni, aliterații, asonanțe) cu citate din text:
Comentarea figurilor de stil:
Imagini artistice cu citate din text:
Titlul operei literare ( structurǎ, semnificație ):
Citate preferate ( scrise ȋntre ghilimele ):
Impresii personale ( de ce ți -a plǎcut lectura ):

Aspecte vizate Punctaj acordat
Lectura operelor indicate 30 puncte
Punctarea riguroasǎ a elementelor prezentate
ȋn fișa de lecturǎ 30 puncte
Capacitatea de argumentare oralǎ a alegerii
unui fragment preferat 20 puncte
Modalitatea de prezentare a portofoliului 10 puncte
Oficiu 10 puncte

104

 Autoevaluarea
Folosirea autoevaluǎrii ȋn propriul demers di dactic este permanentǎ și ea merge de la
autoaprecierea verbalǎ pȃnǎ la autonotare mai mult sau mai puțin controlatǎ. Pentru a forma
capacitǎți autoevaluative am utilizat mai multe proceduri cum ar fi:
 Notarea reciprocǎ ȋn sens de consultare a colegilor elevului evaluat;
 Autonotarea controlatǎ – cel evaluat și -a autoevaluat rezultatele, motivȃndu -și alegerea.
Atȃt ȋn notarea reciprocǎ, cȃt și ȋn autonotarea controlatǎ am cerut elevilor sǎ
motiveze nota acordatǎ. Pentru realizarea unei autoevaluǎri eficiente, se impune ca elevul sǎ
cunoascǎ, fie și la nivel minimal, competențele specifice și standardele curriculare de
performanțǎ, ca sǎ -și poatǎ dirija ȋn mod corespunzǎtor efortul de ȋnvǎțare.
Modelul de autoevalu are oferit spre exe mplificare este cel al testului sumativ:

Ȋn urma parcugerii exercițiilor propuse ȋn acest test, sunt capabil:

Obiective Foarte bine Destul de bine Deloc
Sǎ identific atribute/ felul acestora;
Sǎ identific propoziții subordonate
atributive , elementele regente/
elemente introductive;
Sǎ menționez efectul stilistic al
substantivelor;
Sǎ identific procedee artistice și sǎ
le explic;
Sǎ realizez o compunere de tip
argumentativ (semnificația
mesajului).
Tabelul 11 – Autoevaluarea testului sumativ

105
 Evaluarea asistatǎ pe calculator
Ȋn comparație cu alte metode de evaluare, oferǎ posibilitǎți sporite ȋn ceea ce privește
controlul asimilǎrii cunoștințelor și autocontrolul lor, precum și reglarea activitǎții de predare –
ȋnvǎțare – evaluare.
Ȋntrebǎrile cuprinse ȋn pașii programului sunt prevǎzute cu rǎspunsuri de control – soluții
corecte -, distribuite conform unor reguli, oferite de calculator. Dupǎ ce a ales rǎspunsurile,
elevul trebuie sǎ le veri fice, comparȃndu -le cu cele corecte cuprinse ȋn materialul de instruire,
aceastǎ operație avȃnd rolul validǎrii rǎspunsurilor corecte și sancționǎrii rǎspunsurilor eronate.
Confirmarea sistematicǎ a rǎspunsurilor, satisfacția elaborǎrii sau alegerii rǎspun sului
corect, aduc cu ele bucuria succesului, ceea ce motiveazǎ și stimuleazǎ pentru ȋnvǎțare, iar
notarea imediatǎ determinǎ sporirea randamentului ȋnvǎțǎrii și faciliteazǎ analiza statisticǎ a
rezultatelor pe baza carora pot fi adoptate mǎsuri de remedie re a nereușitelor.
Specificul temei propuse face ca o serie de clasificǎri , teste grilǎ, tipuri de itemi sǎ nu
poatǎ fi aplicate avȃnd ȋn vedere aspecte precum creativitatea, originalitatea și subiectivitatea
la nivelul conținuturilor didactice.
Exemp lul de fișa de evaluare programatǎ prezentat cuprinde itemi obiectivi, cu alegere
dualǎ și de tip pereche și a fost aplicat ȋn semestrul al II -lea al anului școlar 2018 -2019.
Testul programat conține și punctajul detaliat pe fiecare item, necesar elevilor ȋn vederea
realizǎrii unei autoevaluǎri simultane. ( vezi fișa 13 ).

Fișa 13
Evaluarea programatǎ – Clasa a VIII -a B

I.Citește fiecare dintre urǎtoarele afirmații și ȋncercuiește litera A, dacǎ consideri adevǎratǎ, iar
dacǎ o consideri falsǎ, litera F.
1. A. F. Adjunctul din structura taina apelor este ȋn cazul nominativ. 5 p.
2. A. F. Ȋn enunțul Zǎpada s -a așternut ca o mantie albǎ și strǎlucitoare existǎ douǎ atribute.
5 p.
3.A. F. Cuvȃntul subliniat din enunțul Pitestiul este orașul meu natal. este articulat enclitic.
5 p.
4.A. F. Structura geamǎtul codrilor reprezintǎ o metaforǎ. 5 p.
5. A. F. Ȋn comparația Apusurile erau ca sȃngele , cuvȃntul subliniat are funcția sintacticǎ de
complement indirect. 5 p.

106
6. A. F. Personi ficarea este figura de stil care atribuie ȋnsușiri omenești lucrurilor, obiectelor .
5 p.
II. Scrie, ȋn spațiul rezervat, rǎspunsuri potrivite pentru fiecare cerințǎ.
1. Ȋn versurile „ Toarce vȃntul / fire lungi de ploaie „ figura de stil este………… 5 p.
2. Ȋn enunțul „ Noaptea , dumbrava este o ȋmpǎrǎție fermecatǎ ” figura de stil este……..
5 p.
3. Cuvȃntul subliniat din enunțul Piciorul de la scaun s -a rupt este folosit cu sensul…..
5 p.
4. Centrul grupului nominal impactul mass – mediei asupra publicului este………………5 p.
5. Greșeala din interiorul grupului nominal cel mai cunoscu t motor de cǎutare al cǎrților
este……. 5 p.
6. Ȋn enunțul Ai noștri tineri la Viena , pronumele posesiv este folosit cu
nuanțǎ ………. ……… 5 p.

III. Ȋncercuiește litera corespunzǎtoare fiecǎrui rǎspuns corect:
1. Ȋn fraza Cȃrdurile veneau ca niște inscripții animate și se risipea u ca o frunzǎ de text ,
existǎ: 5 p.
a. o comparație;
b. douǎ comparații.
2. Funcția sintacticǎ ȋndeplinitǎ de substativul centru ȋn enunțul Apelez la colegii mei . este:
a. complement indirect;
b. complement prepozițional. 5 p.
3. Ȋn enunțul „ flori sclip itoare se țes pe geamuri” existǎ: 5 p.
a. un grup nominal ;
b. douǎ grupuri nominale.
4. Comparația „ o luminǎ cȃt un sȃmbure de mac” este: 5 p.
a. simplǎ;
b. dezvoltatǎ .
5. Funcția sintacticǎ a metaforei substantivale din Porumbiștile primǎvǎratice erau o
podoabǎ . este : 5 p.
a. subiect;
b. nume predicativ
6. Ȋn versurile Sus, pe coama munților,/ Munților, cǎrunților,/ Stǎ voinicul cel țepos/
Veșnic verde și frumos. existǎ: 5 p.

107
a. douǎ centre nominale;
b. trei centre nominale.
Se acordǎ 10 puncte din oficiu.

108
Concluzii

Orientarea spre studierea valorilor stilistice ale grupului nominal a pornit de la
necesitatea de a -i ȋndruma pe elevi spre valorificarea expresivǎ a limbii, avȃnd ȋn vedere cǎ
modul de comunicare este determinat de relațiile interumane
Tema centralǎ a acestei lucrǎri problematizeazǎ interpretarea elementelor componente
ale grupului nominal, din perspectiva limbajului stilistic. Descifrarea acestui tip de limbaj
presupune , ȋn primul rȃnd, stabilirea raporturilor și relațiilor sintactice ȋn enunț, care pot
adauga sens conotativ textului.
Lucrarea este structuratǎ ȋn trei pǎrți:
Ȋn primul capitol, am pus accent pe de finirea pǎrților de vorbire care constituie
structura grupului nominal.
Ȋn cel de -al doilea capitol am valorificat expresivitatea acestor pǎrți de vorbire, prin
exemple concrete, specifice fiecǎrei categorii gramaticale ȋn parte. Ca aplicație didacticǎ am
selectat douǎ grupuri nominale din creația literarǎ a lui Nichita Stǎnescu – poeziile Poveste
sentimentalǎ și Stare – pe care le -am analizat din perspectiva afectivitǎții.
Partea a treia a lucrǎrii constituie etapa de cercetare ȋn care am valorificat metod ele de
evaluare tradiționale și alternative, prin care s -a urmǎrit aflarea progresului elevilor la nivelul
cunoștințelor, capacitǎților și atitudinilor pentru studiul stilistic al grupului nominal.
Cercetarea a cuprins urmǎtoarele etape:
 Etapa inițialǎ , care a avut caracter constativ. Aceastǎ etapǎ a constat ȋn aplicarea unui
test de evaluare inițialǎ, avȃnd scopul de a stabili punctul de plecare ȋn desfǎșurarea demersului
experimental. Testul a fost structurat pe itemi subiectivi, semiobiectivi și obiec tivi și a vizat
conținuturi morfosintactice și stilistice. Baremul de corectare și notare a urmǎrit defalcarea
punctajului ȋn funcție de tipurile de greșeli pe care le -ar fi putut comite elevii, iar rezultatele au
fost centralizate pe grupe de medii și pro cent de promovabilitate , dorind , sǎ evidențiez nivelul
de cunoștințe de la care acești elevi au pornit.
Din analiza testului a reieșit cǎ niciun elev nu a obținut nota 10, fapt care a arǎtat cǎ s -a
impus a acorda foarte multǎ atenție elevilor care au ob ținut 9, pentru ca aceștia sǎ poatǎ trece
la urmǎtoarea notǎ. Deasemenea, mi -am propus ca și cei trei elevi sub 5 sǎ treacǎ pragul la cel
puțin 5.

109
Am realizat o analizǎ Swot a rezultatelor ȋnregistrate și un plan remedial, pe care l -am
avut ȋn vedere pe t ot parcursul cercetǎrii.. Am constatat cǎ se impune o consolidare a
substantivului și a atributului, dar și faptul cǎ o treime din elevi nu sunt coerenți ȋn exprimare.
 Etapa formativǎ a ȋmbinat metodele tradiționale cu cele alternative, scrise cu cele or ale.
Primul pas ȋn aceastǎ etapǎ l -a constituit consolidarea categoriilor gramaticale ale
substantivului , deoarece am constatat cǎ elevii nu stǎpȃnesc suficient aceste noțiuni.
Rezultatele testului de evaluare formativǎ au relevat o ȋmbunǎtǎțire a performanțelor atinse
comparativ cu testul inițial, patru elevi reușind sǎ treacǎ pragul grupei de medii ȋntre 9 și 10,
ȋnregistrȃndu -se o singurǎ notǎ sub 5.
Prin folosirea metodelor complementare de evaluare, i -am ajutat pe elevi sǎ conștientizeze
cǎ pǎ rțile de vorbire pot emite un mesaj care schimbǎ viziunea cititorului asupra realitǎții , cǎ
limbajul nu este numai semnificație , ci este și sens. Prin utilizarea acestor metode moderne au
fost antrenați aproape toți elevii, sporind gradul de motivație a ȋnvǎțǎrii prin rezultatele pozitive
pe care le -au obținut .
 Etapa finalǎ a fost concretizatǎ prin aplicarea testului sumativ , rezultatele indicȃnd o
evoluție semnificativǎ a clasei la nivel cognitiv.
Ȋn urma acestei cercetǎri , elevii au dobȃndit o preg ǎtire corespunzǎtoare pentru ȋnțelegerea
frumuseții textului literar și pentru participarea lor la analiza stilisticǎ a textelor propuse ȋn acest
scop. Exercițiile variate au contribuit la ȋnțelegerea fenomenului lingvistic ȋn diversitatea sa, a
inovației stilistice generatoare de forme lexicale și gramaticale, a rolului afectivitǎții și al
ȋntregii personalitǎti a vorbitorului ȋn actul performǎrii lingvistice. Prin folosirea metodelor
evaluative alternative, elevii au dobȃndit o pregǎtire corespunzǎtoare p entru ȋnțelegerea textului
literar și pentru utilizarea unui limbaj artistic ȋn compunerile proprii.

110

BIBLIOGRAFIE

1. Ionescu, Emil, Manual de lingvisticǎ generalǎ, Editura All, 2011.
2. Iordan, Iorgu, Stilistica limbii romȃne, Editura Științificǎ, București,
1975.
3. Irimia, Dumitru, Introducere ȋn stilisticǎ, Iași, Editura Polirom, 1999.
4. Paler, Octavian, Autoportret ȋntr -o oglindǎ spartǎ, Editura Polirom .
5. Panǎ Dindelegan, Gabriela, Dragomirescu Adina, Nedelcu Isabela,
Morfosintaxa limbii romȃne – Sinte ze teoretice și exerciții, Editura
Universitǎții din București, 2010 .
6. Parpalǎ, Emilia, Introducere ȋn stilisticǎ, Ed. a 2 -a, revizuitǎ și
adǎugitǎ, Pitești: Editura Paralela 45, 2005.
7. Prandi, Michele, Grammaire philosophique des tropes, 1992.
8. Chevalier, Je an: Gheerbrant Alain, Dicționar de simboluri , București,
Editura Artemis, 1993.
9. Mincu, Marin, Poetul vorbit de limbaj/ Nichita stǎnescu, București,
Editura Eminescu, 1983.
10. Mincu, Ștefania, Nichita Stǎnescu ȋntre poesis și poien, București,
Editura Eminescu, 1991.
11. Secrieru, Mihaela, Didactica limbii romȃne, Editura Sedcom libris,
Iași, 2006.
12. Zahiu, Rodica, Diversitate stilisticǎ ȋn romȃna actualǎ , Editura
Universitǎții din București, 2001.
13. Adevarul Liber și Artistic, București, 3 nov. 1935.
14. Ministerul Educației , Cercetǎrii și Inovǎrii, Programe școlare, Limba
și literatura romȃnǎ, clasa a VIII -a, București, 2009, Ȋn www . edu.ro .

111
15. Ausubel, D. P., Robinso., Ȋnvǎțarea ȋn școalǎ. O introducere ȋn
psihologia pedagogicǎ, Editura Didacticǎ și Pedag ogicǎ, București,
1981.
16. https://www.scribd.com/doc/85068045/VALORI -STILISTICE
17. https://www.didactic.ro