FINAN ȚELE INSTITU ȚIILOR PUBLICE Prof.univ.dr. Costantin ROMAN 2DISCIPLINA FINAN ȚELE INSTITU ȚIILOR PUBLICE CUPRINS: UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 1: NO… [618183]
1
FINAN ȚELE INSTITU ȚIILOR PUBLICE
Prof.univ.dr. Costantin ROMAN
2DISCIPLINA FINAN ȚELE INSTITU ȚIILOR PUBLICE
CUPRINS:
UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 1: NO ȚIUNI GENERALE DESPRE INSTITU ȚIILE PUBLICE 4
1. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE ……………………………………….. …….4
1. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI …………………………………… ……………………4
1. 3. TESTE GRIL Ă ………………………………………….. ………………………………………….6
1. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE …………………………… ………………………………7
UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 2: FUNDAMENTAREA BUGETULUI DE VENITURI ȘI
CHELTUIELI …………………………………. …………………………………………… ………………………..8
2. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE ……………………………………….. …….8
2. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI …………………………………… ……………………8
2. 3. TESTE GRIL Ă ………………………………………….. ………………………………………….9
2. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE …………………………… ………………………………9
UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 3: SELECTAREA PROIECTELOR DE INVESTI ȚII PUBLICE 11
3. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE ……………………………………….. ….. 11
3. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI …………………………………… …………………. 11
3. 3. TESTE GRIL Ă ………………………………………….. ……………………………………….. 14
3. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE …………………………… ……………………………. 14
UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 4: FINAN ȚAREA INSTITU ȚIILOR PUBLICE ……………….. 15
4. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE ……………………………………….. ….. 15
4. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI …………………………………… …………………. 15
4. 3. TESTE GRIL Ă ………………………………………….. ……………………………………….. 17
4. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE …………………………… ……………………………. 18
UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 5: EXECU ȚIA BUGETULUI DE VENITURI ȘI CHELTUIELI ȘI
ÎNCHEIEREA EXECU ȚIEI ……………………………………….. ………………………………………….. 19
5. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE ……………………………………….. ….. 19
5. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI …………………………………… …………………. 19
5. 3. TESTE GRIL Ă ………………………………………….. ……………………………………….. 24
5. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE …………………………… ……………………………. 25
UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 6: PROCEDURI UTILIZATE ÎN ACHIZI ȚIILE PUBLICE . 26
6. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE ……………………………………….. ….. 26
6. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI …………………………………… …………………. 26
6. 3. TESTE GRIL Ă ………………………………………….. ……………………………………….. 34
6. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE …………………………… ……………………………. 34
UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 7: CONTROLUL FINANCIAR LA INSTITU ȚIILE PUBLICE36
7. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE ……………………………………….. ….. 36
7. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI …………………………………… …………………. 36
7. 3. TESTE GRIL Ă ………………………………………….. ……………………………………….. 37
7. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE …………………………… ……………………………. 38
UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 8: AUDITUL INSTITU ȚIILOR PUBLICE ……………………… 39
8. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE ……………………………………….. ….. 39
8. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI …………………………………… …………………. 39
8. 3. TESTE GRIL Ă ………………………………………….. ……………………………………….. 43
8. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE …………………………… ……………………………. 43
UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 9: ASPECTE PRIVIND CONTABILITATEA INSTITU ȚIILOR
PUBLICE ……………………………………. …………………………………………… …………………………. 44
9. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE ……………………………………….. ….. 44
9. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI …………………………………… …………………. 44
9. 3. TESTE GRIL Ă ………………………………………….. ……………………………………….. 47
9. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE …………………………… ………………………….. 48 8
BIBLIOGRAFIE ……………………………….. …………………………………………… ………………. 48 8
3
4UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 1: NO ȚIUNI GENERALE DESPRE INSTITU ȚIILE
PUBLICE
STRUCTURA:
1. 1. Obiectivele unit ății de înv ățare
1. 2. Prezentarea con ținutului
1. 3. Teste gril ă
1. 4. Întreb ări recapitulative
1. 5 Bibliografie
1. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE
Aceast ă unitate de înv ățare î și propune s ă prezinte tr ăsăturile comune ale institu țiilor
publice din România și s ă ofere o clasificare a acestora pe baza unor criterii rel evante.
1. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI
Structura administrativ ă reprezint ă ansamblul verigilor componente ale sistemului
administrativ și rela țiile ce se creeaz ă între ele. Analizarea structurii administrative impune
cunoa șterea categoriilor activit ăților administra ției publice, și anume:
• activit ăți realizate numai de autorit ăți executive și administrative, denumite drept
autorit ăți ale administra ției publice;
• activit ăți de aducere la îndeplinire a legilor (ceea ce presupune și adoptarea de acte
normative cu for ță juridic ă inferioar ă legilor) sau, dup ă caz, activitate de organizare
și realizare efectiv ă a serviciilor publice;
• activit ăți ce se realizeaz ă în regim de putere public ă, adic ă prin intermediul
prerogativelor acordate de Constitu ție, și legi ce fac s ă prevaleze interesul public
(general) atunci când acesta este în conflict cu interes ul particular.
Organele administra ției publice reprezint ă acele verigi ale structurii organiza ționale care,
potrivit Constitu ției și legii, au personalitate de drept public și ac ționeaz ă din oficiu pentru
executarea legii sau prestarea serviciilor publice în limite le legii, sub controlul direct sau indirect al
Parlamentului.
Legea finan țelor publice și, respectiv, legea finan țelor publice locale definesc no țiunea de
institu ție public ă enumerând exemple în acest sens, f ără a surprinde cu exactitate caracteristicile
esen țiale ce ar trebui s ă fie îndeplinite de c ătre acestea. În plus, nu se face o distinc ție clar ă între
autoritate public ă și institu ție public ă de și numeroase acte normative trateaz ă diferen țiat cele dou ă
no țiuni (de exemplu Legea administra ției publice locale sau Ordonan ța de urgen ță privind
atribuirea contractelor de achizi ție public ă).
Conform legii finan țelor publice, în sfera de cuprindere a institu țiilor publice se cuprind:
“Parlamentul, Administra ția Preziden țial ă, ministerele, celelalte organe de specialitate ale
administra ției publice, alte autorit ăți publice, institu țiile publice autonome, precum și instituțiile
din subordinea acestora, indiferent de modul de finan țare a acestora”. La nivel local, conform
reglement ărilor legislative privind finan țele publice locale, institu țiile publice locale reprezint ă “
denumirea generic ă, incluzând comunele, ora șele, municipiile, sectoarele municipiului Bucure ști,
5jude țele, municipiul Bucure ști, institu țiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu
personalitate juridic ă, indiferent de modul de finan țare a activit ății acestora”.
Conform prevederilor legii, în țara noastr ă se reg ăse ște urm ătoarea structur ă administrativ ă:
a) Administra ția central ă:
• organele supreme ale administra ției publice;
• organele centrale de specialitate:
• ministere și alte organe subordonate Guvernului;
• autorit ățile autonome;
• institu ții centrale subordonate ministerelor sau autorit ăților autonome.
b) Administra ția de stat din teritoriu:
• prefectul;
• serviciile ministerelor și ale celorlalte organe centrale;
c) Administra ția local ă:
• consiliul local;
• consiliul jude țean.
Un alt criteriu de clasificare a institu țiilor publice este domeniul în care î și manifest ă
autoritatea. Aceast ă clasifica ție corespunde func țiilor avute de institu țiile publice:
• administra ție public ă;
• institute de cercetare știin țific ă;
• institu ții din domeniul ap ărării, ordinii publice și siguran ței na ționale;
• institu ții de înv ăță mânt;
• unit ăți sanitare;
• institu ții de cultur ă și recreere;
• unit ăți agricole și silvice.
Institu țiile publice pot fi clasificate și dup ă modul de finan țare al activit ății curente și de
investi ții în urm ătoarele categorii:
• institu ții publice finan țate integral de la bugetul de stat, local sau al fondurilor
speciale
• institu ții publice subven ționate (veniturile proprii sunt completate cu subven ții de
la bugetul de stat sau local)
• institu ții publice finan țate integral din venituri proprii.
Domeniile în care ac ționeaz ă institu țiile statului produc ătoare de bunuri publice sunt
urm ătoarele:
a) domeniul social-cultural:
• înv ăță mânt: pre școlar, primar și gimnazial, complementar, profesional, liceal,
postliceal, înv ăță mânt pentru copii cu deficien țe, universit ăți, academii, case de
cultur ă, biblioteci etc.;
• sănătate: dispensare medicale, policlinici, spitale, sanatorii, preventorii, cre șe,
leag ăne de copii, centre de recoltare și conservare a sângelui, sta ții de salvare etc.;
• asisten ță social ă: c ămine de b ătrâni și pensionari, c ămine-spital pentru invalizi și
bolnavi cronici, c ămine pentru copii infirmi și c ămine-atelier, cantine de ajutor
social, centre de primire a minorilor, institu ții de plasament familial etc.;
• sport și tineret.
b) domeniul ap ărării na ționale, ordinii publice și siguran ței na ționale: unit ăți militare, unit ăți
de poli ție, pompieri, jandarmi, Serviciul Român de Informa ții, autorit ățile judec ătore ști;
c) domeniul autorit ății publice: Pre ședin ția, Senatul, Camera Deputa ților, Secretariatul
General al Guvernului, consiliile locale, prim ăriile, prefecturile, Curtea de Conturi, Curtea
Constitu țional ă, Consiliul Concuren ței etc.;
d) domeniul serviciilor publice: institu ții pentru administrarea spa țiilor verzi, a pie țelor și
oboarelor etc.;
e) domeniul agriculturii și silviculturii: direc ții de agricultur ă și dezvoltare rural ă, oficii de
studii pedologice etc.;
6f) domeniul transporturilor: Autoritatea Rutier ă Român ă, Autoritatea Feroviar ă Român ă,
Autoritatea Aeronautic ă Român ă etc.
Conduc ătorii institu țiilor publice sunt ordonatori de credite. În func ție de subordonarea
institu ției, conduc ătorul acesteia poate fi ordonator principal de credite, ordonator se cundar sau
ordonator ter țiar.
Ordonatorii principali de credite sunt mini ștrii, conduc ătorii celorlalte organe de specialitate
ale administra ției publice centrale, conduc ătorii altor autorit ăți publice și conduc ătorii institu țiilor
publice autonome. Ordonatorii principali de credite pot delega aceast ă calitate înlocuitorilor de
drept, secretarilor generali sau altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare
ordonatorii principali de credite vor preciza limitele și condi țiile deleg ării. În cazurile prev ăzute de
legi speciale ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin
aceste legi.
Conduc ătorii institu țiilor publice cu personalitate juridic ă din subordinea ordonatorilor
principali de credite, având în subordine ordonatori ter țiari de credite. Ordonatorii secundari de
credite repartizeaz ă creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele
institu țiilor publice subordonate, ai c ăror conduc ători sunt ordonatori ter țiari de credite, în raport cu
sarcinile acestora, potrivit legii.
Ordonatorii ter țiari de credite sunt conduc ătorii institu țiilor publice cu personalitate juridic ă
din subordinea ordonatorilor principali de credite, f ără a avea ale institu ții în subordine.
Ordonatorii ter țiari de credite utilizeaz ă creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru
realizarea sarcinilor institu țiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în
condi țiile stabilite prin dispozi țiile legale.
1. 3. TESTE GRIL Ă
1. Organele administra ției publice au:
a. personali tate de drept public;
b. personalitate de drept privat;
c. personalitate de drept mixt;
d. personalitate de drept contencios.
Răspuns corect: a
2. În sfera de cuprindere a institu țiilor publice se cuprind:
a. Administra ția Preziden țial ă;
b. Ministerul Afacerilor Europene;
c. Municipiul Bucure ști;
d. Serviciul Public de Eviden ță a Popula ției;
e. Televiziunea Român ă.
Alege ți varianta fals ă.
Răspuns corect: e
3. Nu țin de administra ția central ă:
a. organele supreme ale administra ției publice;
b. organele centrale de specialitate;
c. ministerele;
d. prim ăriile;
e. institu țiile centrale subordonate ministerelor.
Răspuns corect: d
4. Finan țarea din domeniului social-cultural nu se face pentru:
a. școli;
b. case de cultur ă;
7 c. spitale;
d. inspecto rate pentru situa ții de urgen ță ;
e. cămine de b ătrâni.
Răspuns corect: d
5. Ordonatorii ter țiari de credite sunt:
a. primarii;
b. pre ședin ții de consilii jude țene;
c. conduc ătorii institu țiilor publice din subordinea ordonatorilor secundari de credite;
d. conduc ătorii institu țiilor publice subordonate ordonatorilor ter țiari de credite;
e. mini ștri.
Răspuns corect: c
1. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE
1. Ce deosebire exist ă între ordonatorii de credite de la bugetul de stat și cei de la bugetul
local?
2. Care sunt ordonatorii de credite din localitatea unde ave ți domiciliul?
3. Ce ordonatori de credite pute ți identifica în cadrul domeniului ap ărării na ționale, ordinii
publice și siguran ței na ționale?
8UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 2: FUNDAMENTAREA BUGETULUI DE VENITURI ȘI
CHELTUIELI
STRUCTURA:
2. 1. Obiectivele unit ății de înv ățare
2. 2. Prezentarea con ținutului
2. 3. Teste gril ă
2. 4. Întreb ări recapitulative
2. 5 Bibliografie
2. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE
În aceast ă unitate de înv ățare ne propunem s ă prezent ă câteva metode practice de
dimensionare a bugetului de venituri și cheltuieli al oric ărei institu ții publice române ști.
2. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI
La baza desf ăș ur ării încas ărilor și pl ăților efectuate de c ătre o institu ție public ă st ă bugetul de
venituri și cheltuieli. Bugetul, în accep țiunea Legii finan țelor publice reprezint ă „documentul prin
care sunt prev ăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile sau, dup ă caz, numai
cheltuielile, în func ție de sistemul de finan țare a institu țiilor publice”. Stabilirea veniturilor și
cheltuielilor care se înscriu în buget se face în func ție de gradul de subordonare a institu ției
respective, precum și de specificul acesteia.
La baza fundament ării veniturilor și cheltuielilor aferente institu țiilor publice pot sta o serie
de metode:
A. metode clasice de fundamentare:
– metoda automat ă – pentru previzionarea veniturilor și cheltuielilor pentru anul
urm ător (n+1) se iau drept baz ă veniturile și cheltuielile aferente anului anterior,
al c ărui exerci țiu s-a încheiat (n-1);
– metoda major ării (diminu ării) se iau în considerare rezultatele exerci țiilor
bugetare aferente a cinci sau mai mul ți ani premerg ători celui pentru care se face
previziunea, pe baza c ărora se calculeaz ă ritmuri medii de modificare a veniturilor
și a cheltuielilor, ritmuri care se aplic ă asupra veniturilor și cheltuielilor din anul
în curs pentru a se face o previziune pentru anul urm ător;
– metoda evalu ării directe: presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sur sa
de venit și pentru fiecare categorie de cheltuieli, în func ție de execu ția preliminar ă
a anului în curs și realizarea unei previziuni pentru viitor.
B. metode moderne – aceste metode urm ăresc fundamentarea bugetelor de venituri și
cheltuieli plecând de la obiectivele ce trebuie atinse, progr amele ce trebuie realizate.
Fundamentarea veniturilor bugetare se realizeaz ă în func ție de prevederile legale ce traseaz ă
sarcini pe linie financiar ă diferitelor institu ții publice. Categoriile de venituri care sunt cuprinse în
bugetele institu țiilor administra ției publice sunt diferite în func ție de subordonarea institu ției
respective sau în func ție de specificul institu ției publice. Institu țiile publice care se finan țeaz ă
par țial sau integral din venituri proprii, deoarece desf ăș oar ă o activitate generatoare de venituri,
ob țin veniturile în func ție de specificul activit ății desf ăș urate. Fundamentarea veniturilor in cazul
9acestora se poate realiza pe baza previziunilor privind sursele de venit si posibilitatea lor de
valorificare.
Pentru fundamentarea cheltuielilor de personal în cazul institu țiilor publice se pleac ă de la
organigrama institu ției. Aceasta cuprinde num ărul de posturi, gradele de salarizare, precum și
diferen țierea personalului pe trepte de salarizare. Prin reglement ările legale sunt stabilite limitele
minime și maxime între care se pot încadra salariile de baz ă pentru personalul angajat al
institu țiilor publice, în func ție de specificul institu ției. Aceste limite sunt stabilite fie în func ție de
anumi ți coeficien ți care se aplic ă la valoarea sectorial ă a salariului, fie sub forma unor limite
valorice minime și maxime.
Fundamentarea cheltuielilor cu bunurile și serviciile se fac în func ție de necesarul de astfel
de bunuri pentru buna desf ăș urare a activit ății. Cuantumul maxim pentru cea mai mare parte a
cheltuielilor materiale și cu serviciile este stabilit prin diferite acte normative , atât sub forma unor
sume indexabile periodic, cât și sub forma unor cantit ăți. De asemenea, pentru anumite categorii de
cheltuieli (ex: obiecte de inventar de mic ă valoare și scurt ă durat ă) estimarea cheltuielilor pentru
anul de plan se face pe baza referatelor privind necesarul de astfel de materiale, precum și pe baza
pre țurilor estimate de achizi ție.
Drepturile de asisten ță social ă se fundamenteaz ă ținându-se cont de cuantumul drepturilor
acordate și de frecven ța pl ăților (de exemplu, bursele școlare se acord ă în lunile de școal ă, pensiile
se pl ătesc lunar etc.).
Fundamentarea investi țiilor se face individual pentru fiecare obiectiv în parte. La i nvesti țiile
multianule se ține cont de planul anual de implementare a obiectivului respec tiv, suma fiind în
strâns ă concordan ță cu stadiul investi ției la începutul anului financiar și gradul de realizare a
investi ției ce se dore ște a fi realizat la finalul anului financiar.
2. 3. TESTE GRIL Ă
1. Care din urm ătoarele metode de fundamentare este considerat ă clasic ă:
a. Baz ă bugetar ă zero;
b. Managementul prin obiective;
c. Automat ă.
Răspuns corect: c
2. Fundamentarea veniturilor bugetare se realizeaz ă:
a. înaintea fundament ării cheltuielilor;
b. în func ție de prevederile legale;
c. în func ție de normativele de consum pentru anumite bunuri și servicii;
d. pe t ipuri de venituri.
Alege ți varianta fals ă.
Răspuns corect: c
3. Fundamentarea cheltuielilor cu bunurile și serviciile trebuie s ă țin ă cont de:
a. nivelul salariilor aprobat prin lege;
b. valoarea aloca țiilor de asisten ță social ă din anul precedent;
c. plafoanele maximale aprobate prin lege pentru anumite bunuri și servicii;
d. metoda de fundamentare folosit ă.
Răspuns corect: c
2. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE
1. Ce metod ă de fundamentare crede ți c ă este cea mai bun ă pentru o universitate?
2. Cum considera ți c ă s-a fundamentat bugetul local unde ave ți re ședin ța?
10
11 UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 3: SELECTAREA PROIECTELOR DE INVESTI ȚII
PUBLICE
STRUCTURA:
3. 1. Obiectivele unit ății de înv ățare
3. 2. Prezentarea con ținutului
3. 3. Teste gril ă
3. 4. Întreb ări recapitulative
3. 5 Bibliografie
3. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE
Unitatea de înv ățare î și propune prezentarea principalelor criterii avute în vedere pentr u
prioritizarea și selec ționarea investi țiilor realizate din fonduri publice în România.
3. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI
Un program multianual de investi ții impune utilizarea atât a unor metodologii coerente și
unitare, cât și a mai multor instrumente de management financiar. Demer sul vizeaz ă un orizont de
tip mediu, iar programele de investi ții sunt e șalonate pe ani, respectând o ordine care respect ă
priorit ățile comunit ății. Stabilirea priorit ăților contribuie la atingerea obiectivelor strategice ale
localit ății și se realizeaz ă în baza unei metodologii care înl ătur ă subiectivismul și conduce la
folosirea eficient ă a resurselor financiare. Includerea în program a proiectel or de investi ții implic ă
în mod obligatoriu identificarea resurselor de finan țare. În practica curent ă, pentru a putea reflecta
toate schimb ările ce apar inerent de-a lungul unei perioade de timp mai întinse , programul se
actualizeaz ă anual.
Un principiu fundamental în utilizarea banilor publici îl constituie m aximizarea rezultatelor
economice și sociale, ob ținerea celei mai mari valori pentru fiecare leu investit. Pentru atingerea
acestui deziderat, modelul de programare multianual ă a investi țiilor propune parcurgerea unor
etape care, în linii mari, vizeaz ă identificarea problemelor cu care se confrunt ă comunitatea,
definirea clar ă a scopului și obiectivelor, a solu țiilor alternative și evaluarea acestora, comparând
costurile cu beneficiile.
Programul multianual de investi ții creeaz ă premisele folosirii resurselor pentru atingerea
obiectivelor prioritare, stabilind leg ătura dintre strategia de dezvoltare și bugetele anuale, precum și
dintre programarea financiar ă și cea de execu ție a obiectivelor de investi ții. Utilizat ca instrument
de comunicare cu mediul extern administra ției publice, modelul de programare multianual ă
conduce la coroborarea și armonizarea propriilor programe de investi ții cu cele ini țiate de alte
autorit ăți și institu ții publice locale, jude țene și na ționale, contribuind astfel la utilizarea eficient ă a
resurselor prin generarea unor efecte de sinergie. Modelul favor izeaz ă și leg ătura cu cet ățenii,
mediul de afaceri, sponsori, finan țatori etc.
O importan ță deosebit ă trebuie acordat ă prognozei veniturilor și cheltuielilor bugetului
public, ierarhiz ării și prioritiz ării programelor de investi ții, în func ție de rolul pe care îl au în
atingerea obiectivelor.
Pe plan interna țional, desf ăș urarea fiec ărui obiectiv de investi ții publice are la baz ă un
proces elaborat, stabilit în contextul unui program de investi ții multianual și definit într-un cadru
strategic de dezvoltare.
12 Investi țiile publice, în etapa actual ă, urmeaz ă trei etape distincte:
• concep ția (fundamentare, proiectare);
• execu ția (realizarea propriu-zis ă, urm ărirea pe parcursul execu ției);
• exploatarea (punerea în func țiune, utilizarea și între ținerea obiectivului).
Problema care apare este când trebuie s ă intervin ă statul și când trebuie s ă intervin ă sectorul
privat în realizarea proiectelor de investi ții. În primul rând sunt proiecte de investi ții de interes
colectiv care pot fi realizate de sectorul privat dar sunt re alizate de cel public datorit ă urm ătoarelor
considerente:
• valoarea investi ției este foarte mare și investitorii din sectorul privat nu dispun
sau nu pot procura suficiente resurse financiare pentru realiza rea ei;
• costul investi ției este foarte ridicat și/sau termenul ei de recuperare este foarte
mare, astfel, ea nedevenind rentabil ă pentru investitori;
• rentabilitatea investi ției este sc ăzut ă în compara ție cu alte oportunit ăți de
investi ții existente pe pia ță și investitorii priva ți se îndreapt ă c ătre acestea.
Un alt aspect care trebuie eviden țiat este modul de exprimare al beneficiului ob ținut prin
realizarea unei investi ții. Astfel, sectorul privat urm ăre ște beneficiile doar sub form ă material ă
ob ținute de investitor, în acest mod el recuperându- și investi ția și realizând profit. Sectorul public
urm ăre ște o gam ă diversificat ă de beneficii: materiale, sociale, culturale etc. și, de asemenea,
urm ăre ște ca aceste beneficii s ă se realizeze la nivelul societ ății nu numai la nivelul investitorului.
Altfel spus, în determinarea rentabilit ății sociale a unei investi ții realizate de sectorul public se iau
în calcul toate beneficiile ob ținute de societate în ansamblul s ău.
Pentru ca o investi ție s ă fie adoptat ă de o institu ție public ă, aceasta trebuie s ă fie
caracterizat ă prin fezabilitate și s ă produc ă avantaje sociale (pe baza unei prognoze logice și
realiste). Analiza acestor judec ăți trebuie f ăcut ă cu referire la consecin țele politice, juridice,
economice, financiare, sociale, comerciale, tehnice, instit u ționale și legate de impactul asupra
mediului natural. Astfel, plecând de la ace ști factori de influen ță se desprinde concluzia c ă, spre
deosebire de sectorul privat, unde în principiu primeaz ă criteriul economic și cel financiar, în
selectarea proiectelor de investi ții publice ce vor fi adoptate selec ția este mult mai complex ă.
Pentru a fi adoptat un proiect de investi ții publice are șanse mai mari dac ă este consecvent cu
politica Uniunii Europene, na țional ă și/sau local ă a guvernului sau a autorit ății locale respective.
De exemplu, în cazul în care politica guvernamental ă este preocupat ă de ameliorarea condi țiilor
din zonele defavorizate, zonele mai bine dezvoltate din punct de veder e economic nu trebuie s ă
spere c ă vor fi prioritare în ceea ce prive ște investi țiile adoptate. Pe de o parte, un proiect care nu ar
întruni criteriile economice, financiare, tehnice etc. poate f i derulat uneori din motive pur politice.
Să presupunem, spre exemplu, proiectul de construire a unui drum ca fi ind mai pu țin atractiv
economic și financiar, sau mai dificil din punct de vedere tehnic, decâ t un altul care propun ă o rut ă
alternativ ă. Totu și, dac ă aceast ă propunere este puternic sprijinit ă de un grup influent de suporteri
politici, sau dac ă ofer ă avantaje militare semnificative, poate fi preferat unei alternative mai
atr ăgătoare din punct de vedere economic și financiar. Motivele care stau la baza adopt ării
investi țiilor publice pot avea un caracter pur electoral, politicienii l uând în considerare, mai
degrab ă, num ărul voturilor câ știgate sau pierdute ca urmare a select ării unui astfel de proiect de
investi ții decât efectul asupra bun ăst ării sociale. Ele pot fi privite de multe ori prin prisma teor iei
birocra ției, a faptului c ă reprezentan ții administra ției publice centrale sau locale pot urm ări
maximizarea utilit ății individuale decât ac țiunea în interesul colectivit ății.
Pentru adoptarea unui proiect de investi ții trebuie s ă fie respectate condi țiile legale
referitoare la legitimitatea implement ării lui sau a procur ării surselor de finan țare necesare. În mod
clar, un proiect analizat de o institu ție public ă nu poate fi luat în considerare în cazul în care
contravine legii. Se poate întâmpla ca proiectul în sine s ă fie legal, dar sursele de finan țare la care
se dore ște s ă se apeleze sau modul de generare a veniturilor s ă nu fie legale. De exemplu,
împrumutarea de bani sau perceperea unui impozit pot fi constrânse de legisla ție sau de anumite
norme cu caracter administrativ. Legisla ția trebuie de asemenea luat ă în considerare atunci când
este vorba de achizi ții publice, condi ții de contractare, de angajare a for ței de munc ă, de norme
13 privind protec ția muncii, norme de protec ția mediului și multe alte aspecte legate de implementarea
proiectului.
Din punct de vedere economic, pentru a putea fi adoptat, un proiect de investi ții avut în
vedere de o institu ție public ă trebuie s ă acopere cheltuielile presupuse de realizarea lui și
men ținerea sa în func țiune prin avantajele pe care le genereaz ă. Trebuie men ționat c ă nu se
urm ăre ște acoperirea cheltuielilor efectuate prin veniturile înregi strate de institu ția public ă, ci se
consider ă c ă un proiect poate fi acceptat din punct de vedere economic dac ă veniturile (sau mai
bine spus avantajele) realizate de stat sau de ter ții avu ți în vedere ca “ țint ă” ai programului
devanseaz ă cheltuielile. Se desprinde concluzia c ă analiza economic ă a fezabilit ății unui proiect se
concentreaz ă asupra efectului economic de care beneficiaz ă societatea în ansamblul ei, și nu numai
entitatea ce îl implementeaz ă. Spre exemplu, poate c ă este dificil de demonstrat utilitatea
economic ă a unei agen ții de supraveghere a activit ății desf ăș urate de anumite unit ăți economice cu
un poten țial poluant semnificativ pân ă la momentul unui accident ecologic.
Un proiect de investi ții trebuie analizat și din punct de vedere financiar. O particularitate a
analizei financiare în acest caz este dat ă de faptul c ă de multe ori nu exist ă o dependen ță direct ă
între pl ățile care cad în sarcina institu ției publice și încas ările, ce pot fi realizate de o alt ă entitate
sau de alte entit ăți. Acest fapt implic ă o sus ținere financiar ă din partea institu ției publice, deci este
nevoie de fonduri disponibile pentru investi ție. De și analiza se realizeaz ă prin intermediul acelora și
indicatori utiliza ți și în cazul proiectelor de investi ții adoptate de firmele private, în modul de
calcul al acestora trebuie s ă se țin ă seama și de avantajele pe care le va genera la nivelul
comunit ății adoptarea lor.
Criteriul beneficiului social reprezint ă, de asemenea, un criteriu important în fundamentarea
unui proiect de investi ții. Dac ă se dore ște construirea unui spital, a unei biblioteci, a unei școli,
criteriul principal va fi cel social, aceste activit ăți neurm ărind neap ărat înregistrarea unor
performan țe deosebite din punct de vedere economic.
Influen ța factorului comercial în selectarea unui proiect de investi ții este dat ă de activit ățile
comerciale pe care le presupune derularea acestuia: contracte le privind achizi țiile de bunuri,
contractele cu diferi ți prestatori de servicii, contractarea de lucr ări, angajarea personalului,
opera țiunile bancare etc.
Influen ța factorului tehnic în analiza unui proiect de investi ții nu poate fi neglijat ă.
Importan ța acestei analize este dat ă de faptul c ă o supraevaluare din punct de vedere tehnic peste
nivelul optim genereaz ă o cre ștere nejustificat ă a costurilor peste varianta optim ă. Totodat ă, o
subevaluare din punct de vedere tehnic poate duce la ni ște costuri ulterioare ridicate date de
între ținere, func ționare și repara ții.
Factorul institu țional se refer ă la sfera de activitate a institu ției publice. Pentru ca o institu ție
public ă s ă realizeze o investi ție acceptabil ă din punct de vedere institu țional trebuie ca aceasta s ă
își desf ăș oare activitatea în domeniul respectiv sau s ă aib ă angajat personal cu specializarea
necesar ă. De exemplu, dac ă se dore ște construirea unei sec ții de stomatologie este necesar ca
institu ția public ă beneficiar ă a acestei investi ții s ă dispun ă de personal specializat în acest domeniu
(sau s ă angajeze personal), în caz contrar, investi ția nefiind justificat ă.
Un alt factor de care trebuie s ă se țin ă seama în analiza unui proiect de investi ții este mediul
natural. Investi ția trebuie s ă îndeplineasc ă anumite condi ții pentru încadrarea în anumite norme de
poluare, condi ții legate de aspectul fizic etc.. Uneori impactul este clar, fundamentarea necesitând
luarea în considerare a unor costuri diferite legate de remedi ile necesare, care pot fi incorporate în
costurile generale privind construirea și operarea proiectului.
Dup ă cum se poate constata, ace ști factori determinan ți ac ționeaz ă nu numai în mod
individual, ci genereaz ă și efecte sinergetice. Pe de alt ă parte, exist ă posibilitatea ca prin
satisfacerea restric țiilor induse de un anumit factor, s ă fie neglijat un altul. În plus, prin proiectele
propuse de diferite institu ții ce ac ționeaz ă în acela și sector de activitate sau în aceea și regiune, este
posibil s ă se solicite fonduri pentru acelea și destina ții. În aceste condi ții, factorii de decizie trebuie
să manifeste responsabilitate și în ceea ce prive ște convergen ța acestor proiecte și armonizarea
intereselor partenerilor sociali.
14 Dincolo de necesitatea adopt ării proiectelor de investi ții pentru îndeplinirea unor obiective
de interes public, acestea trebuie analizate și din punct de vedere al ra ționalit ății economice și
financiare. Pentru a urm ări performan ța unui proiect de investi ții, se face apel la calculul mai
multor indicatori. Dintre ace știa, se poate recomanda valoarea actual ă net ă (VAN). Prin
intermediul acestui indicator, se poate eviden ția dac ă un proiect de investi ții trebuie adoptat sau nu
din punct de vedere al performan țelor sale financiare.
3. 3. TESTE GRIL Ă
1. Care nu este o etap ă în implementarea unei investi ții publice?
a. Concep ția.
b. Execu ția.
c. Casarea
d. Exploatarea.
Răspuns corect: c
2. Unele proiecte de investi ții care pot fi realizate de sectorul privat sunt realizate în cel
public. Motivele unei astfel de decizii pot fi:
a. Valoarea investi ției este foarte mare și investitorii din sectorul privat nu dispun
sau nu pot procura suficiente resurse financiare pentru realiza rea ei.
b. Prim ăria nu elibereaz ă autoriza ție pentru c ă estimeaz ă un risc de faliment prea
mare la firma care dore ște realizarea investi ției.
c. Rentabilitatea investi ției este sc ăzut ă în compara ție cu alte oportunit ăți de
investi ții existente pe pia ță și investitorii priva ți se îndreapt ă c ătre acestea.
d. Costul investi ției este foarte ridicat și/sau termenul ei de recuperare este foarte
mare, astfel, ea nedevenind rentabil ă pentru investitori.
Răspuns corect: b
3. Utilizarea indicatorului VAN permite:
a. identificarea investi țiilor care pot fi implementare;
b. analiza vitezei de implementare al proiectului;
c. stabilirea termenului de recuperare al investi ției;
d. stabilirea oportunit ății externaliz ării investi ției.
Răspuns corect: a
3. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE
1. Care sunt investi țiile publice pe care le-a ți identificat în localitatea dvs.?
2. Care sunt avantajele și dezavantajele criteriului VAN?
15 UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 4: FINAN ȚAREA INSTITU ȚIILOR PUBLICE
STRUCTURA:
4. 1. Obiectivele unit ății de înv ățare
4. 2. Prezentarea con ținutului
4. 3. Teste gril ă
4. 4. Întreb ări recapitulative
4. 5 Bibliografie
4. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE
Aceast ă unitate de înv ățare î și propune prezentarea modalit ăților de finan țare a institu țiilor
publice în func ție de modalit ățile de ob ținere a resurselor și a rela țiilor de subordonare existente.
4. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI
Finan țarea institu țiilor publice se realizeaz ă din veniturile bugetare constituite la nivelul
bugetului de stat, bugetului local, bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetului fondurilor speciale
(fondul na țional unic de asigur ări de s ănătate și fondul asigur ărilor pentru șomaj) sau bugetele
institu țiilor publice. Astfel, se disting trei categorii de finan ță ri ale institu țiilor publice:
• finan țarea din aloca ții bugetare – presupun finan țare integral ă de la bugetul de stat,
bugetul local, bugetul asigur ărilor sociale de stat, sau de la bugetul unui fond special;
• subven ționarea – prin virarea de subven ții de la bugetul de stat, bugetul local, bugetul
asigur ărilor sociale de stat sau de la bugetul unui fond special;
• autofinan țarea – prin acoperirea integral ă a cheltuielilor din venituri proprii.
În vederea stabilirii tipului de finan țare a unei institu ții publice se au în vedere resursele
utilizate pentru acoperirea majorit ății cheltuielilor curente ale institu ției respective. Independent de
modul de finan țare stabilit prin criteriul anterior, institu țiile publice pot avea acces la fonduri și din
alte surse (autofinan ță ri, împrumuturi interne sau externe, fonduri nerambursabile etc.) .
În sectorul public se face diferen ța dintre venituri și finan ță ri. Veniturile proprii al
institu țiilor publice se compun din taxe colectate pentru activitatea pre stat ă de institu țiile respective
și pentru care nu exist ă obliga ția vir ării la bugetul de stat sau local, ci se administreaz ă direct de
institu țiile publice în regim de venituri proprii. În unele cazuri, pe baz a unor legi speciale, unele
institu ții publice colecteaz ă și re țin impozite la bugetul propriu.
Resursele bugetare constituite din impozitele, contribu țiile și taxele virate la bugetele
publice sunt utilizate pentru asigurarea finan ță rii institu țiilor publice (institu ții publice finan țate
integral de la buget și cele subven ționate).
Finan țarea institu țiilor publice integral de la bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de
stat, bugetele local sau bugetele fondurilor speciale se real izeaz ă pe baza aloca țiilor bugetare.
În strict ă corelare cu veniturile încasate la bugetele publice (bugetul de stat, bugetul local
etc.) se pot face deschideri de credite bugetare pe seama ordona torilor principali de credite finan țați
din respectivele bugete. Deschiderea ce credite bugetare se f ace diferen țiat în func ție de tipul
institu țiilor publice. Deschiderile de credite bugetare se eviden țiaz ă de c ătre Trezoreria Statului în
conturi extrabilan țiere prin creditarea contului. Soldurile acestor conturi reprezi nt ă plafoanele
maxime pentru pl ățile ce se efectueaz ă.
16 Ordonatorii secundari și ter țiari de credite finan țați din bugetul de stat sau local beneficiaz ă
de repartiz ări de credite bugetare. Sumele repartizate se încadreaz ă în deschiderile de credite
bugetare efectuate de ordonatorii principali de credite și diminueaz ă disponibilul din deschideri de
credite ce pot fi utilizate pentru urm ătoarele deschideri sau pentru pl ăți.
Sumele repartizate ordonatorilor secundari de credite se utiliz eaz ă pentru deschiderea de
credite bugetare ordonatorilor ter țiari de credite din subordine și pentru efectuarea de pl ăți pentru
activitatea proprie. Aceste repartiz ări de credite sunt înregistrate în conturi extrabilan țiere în mod
similar celor de la ordonatorii principali de credite bugetar e.
Sumele repartizate ordonatorilor ter țiari de credite bugetare se utilizeaz ă exclusiv pentru
pl ățile ini țiate de aceste institu ții publice. Unit ățile Trezoreriei Statului monitorizeaz ă situa ția
creditelor repartizate utilizând conturi extrabilan țiere.
Ordonatorii principali și secundari de credite bugetare pot retrage creditele bugetar e
neutilizate. Retragerea de credite apare cel mai frecvent în situa ția în care este nevoie de aloca țiile
neutilizate la anumite capitole și titluri pentru a fi realocate (prin repartiz ări) c ătre alte capitole și
titluri de cheltuial ă. O alt ă situa ție apare atunci când, în urma rectific ării negative a bugetului,
creditele bugetare deja repartizate sunt mai mari decât noile prevederi bugetare.
Efectuarea pl ăților de c ătre institu țiile publice trebuie s ă se realizeze în cadrul repartiz ărilor
de credite bugetare aferente capitolelor și titlurilor de cheltuial ă. Utilizarea creditelor bugetare în
cadrul capitolelor și titlurilor se face în func ție de nevoile institu ției, neexistând limit ări sau
corela ții suplimentare.
Creditele bugetare repartizate și neutilizate la finele lunii se reporteaz ă, soldul neutilizat
cumulându-se cu noile repartiz ări. Creditele bugetare repartizate și neutilizate pân ă la sfâr șitul
anului bugetar se anuleaz ă de drept.
La nivel local exist ă și o excep ție reprezentat ă de institu țiile publice din subordinea
Consiliilor Jude țene care nu sunt aronda ți la Trezoreria din re ședin ța de jude ț. Aceste institu ții
func ționeaz ă pe principiul specific institu țiilor subven ționate cu toate c ă veniturile proprii ale
acestora sunt inexistente.
Institu țiile publice care ob țin venituri proprii în mod curent, dar ale c ăror cuantum este
insuficient pentru acoperirea cheltuielilor pot beneficia de subven ții, devenind institu ții publice
subven ționate. Nu orice institu ție public ă care ob ține venituri proprii devine automat institu ție
subven ționat ă. În actele normative de înfiin țare trebuie s ă se stipuleze regimul veniturilor ob ține de
institu țiile publice respective: r ămân la dispozi ția acestora și se completeaz ă cu subven ții (în acest
caz institu țiile publice devin subven ționate) sau se vireaz ă integral la bugetul ordonatorului de
credite și beneficiaz ă de aloca ții bugetare ce acoper ă integral cheltuielile (în acest caz devin
institu ții publice finan țate integral de la buget, veniturile încasate nefiind ale institu ției).
La nivelul ordonatorului principal de credite, subven țiile destinate ordonatorilor secundari
și ter țiari subven ționa ți sunt prev ăzute pe fiecare capitol în parte în cadrul unui titlu distinct.
Cheltuielile institu țiilor publice subven ționate trebuie s ă se încadreze în totalul veniturilor
stabilite. Structura cheltuielilor este identic ă cu cea a oric ărei institu ții publice. Efectuarea pl ăților
este condi ționat ă de existen ța disponibilit ăților în contul deschis la Trezorerie. Disponibilit ățile se
constituie din depunerea/încasarea direct ă a veniturilor proprii la care se adaug ă viramentele
periodice de subven ții efectuate de ordonatorul superior de credite bugetare.
La finele anului, institu țiile publice subven ționate au obliga ția de a restitui ordonatorului
superior de credite bugetare sumele neutilizate din contul de trez orerie. Aceast ă opera țiune vizeaz ă
respectarea principiului conform c ăreia subven ția acoper ă strict deficitul de finan țare ob ținut prin
deducerea din cheltuieli a veniturilor proprii. Opera țiunea de regularizare se face prin reconstituirea
de credite bugetare cu suma de rambursat (echivalent ă cu o stornare par țial ă a pl ății ini țiale).
Dac ă în cursul exerci țiului bugetar veniturile proprii au fost mai mari decât chelt uielile,
institu ția public ă returneaz ă ordonatorului superior de credite doar subven țiile primite de la acesta,
diferen ța r ămânând la dispozi ția institu ției, putând fi folosit ă anul urm ător pentru acoperirea
cheltuielilor. Reportarea sumelor de la un an bugetar la altul se face direct de c ătre unit ățile
Trezoreriei Statului.
17 Institu țiile publice care ob țin venituri proprii care pot acoperi integral cheltuielile intr ă în
categoria institu țiilor publice autofinan țate (finan țate integral din venituri proprii). Statutul de
institu ție public ă autofinan țat ă de acord ă explicit prin actul juridic ce reglementeaz ă func ționarea
institu ției, fiind posibil ă organizarea acesteia și ca institu ție finan țat ă de la buget (în acest caz
veniturile trebuie virate integral la bugetul de la care se asigur ă finan țarea).
Veniturile proprii ale institu țiilor publice autofinan țate se axeaz ă pe contracte de prest ări de
servicii c ătre ter ți. Astfel, aceste venituri fac parte din categoria taxelor deoarece nu sunt obligatorii
pentru contribuabili, iar în cazul în care se pl ătesc trebuie s ă existe și o contrapresta ție din partea
institu ției publice.
Contractele de prest ări servicii semnate de institu țiile publice autofinan țate prev ăd prestarea
de servicii publice c ătre beneficiari, decontarea contravalorii realizându-se direct de c ătre
beneficiari sau de ter țe persoane. De exemplu, un spital public presteaz ă servicii medicale c ătre
pacien ți, plata putând fi f ăcut ă direct de ace știa (dac ă pacien ții nu sunt asigura ți în sistemul public
sau solicit ă servicii neacoperite de asigurare), de angajatorii acest ora sau de Casa de Asigur ări de
Sănătate (dac ă sunt asigura ții sistemului public). Deci, prin faptul c ă decontarea unor servicii se
face din resurse bugetare publice nu înseamn ă c ă avem de a face cu subven ții.
Fundamentarea cuantumului veniturilor proprii trebuie în a șa fel f ăcut ă încât veniturile din
taxe s ă acopere cheltuielile institu ției. Nu exist ă pârghii de a ajuta institu țiile publice autofinan țate
de a ie și dintr-un eventual impas generat de o criz ă de lichiditate.
În cursul anului pl ățile institu țiilor publice autofinan țate trebuie s ă se încadreze în bugetul
aprobat conform reglement ărilor, dar și în disponibilul de la Trezorerie. Eventualele goluri
temporare de cas ă nu pot fi acoperite din resurse împrumutate.
Disponibilit ățile b ăne ști din contul de Trezorerie pot fi fructificate prin constituire a de
depozite la termen exclusiv la unit ățile Trezoreriei Statului. Depozitele la termen au scaden țe
predefinite și rata de dobând ă stabilit ă prin ordin al ministrului finan țelor publice, deci nu pot fi
negociate.
La finele anului bugetar, soldul contului de disponibilit ăți se reporteaz ă automat pentru anul
bugetar urm ător.
4. 3. TESTE GRIL Ă
1. Institu țiile publice se pot finan ța din:
a. aloca ții bugetare;
b. subven ții;
c. venituri proprii;
d. debite.
Alege ți varianta fals ă.
Răspuns corect: d
2. Institu țiile publice pot primi aloca țiile bugetare de la:
a. bugetul de stat;
b. bugetele institu țiilor publice autofinan țate;
c. bugetul local;
d. bugetul asigur ărilor sociale de stat;
e. bugetul fondurilor speciale.
Alege ți varianta fals ă.
Răspuns corect : b
3. Deschiderile de credite bugetare se fac de c ătre:
a. ordonatorii principali de credite;
b. ordonatorii secundari de credite;
c. ordonatorii ter țiari de credite;
18 d. ordonatorii principali și secundari de credite;
e. ordonatorii principa li, secundari și ter țiari de credite.
Răspuns corect: a
4. Repartiz ările de credite bugetare se fac de c ătre:
a. ordonatorii principali de credite;
b. ordonatorii secundari de credite;
c. ordonatorii ter țiari de credite;
d. ordonatorii principali și secundari de credite;
e. ordonatorii principali, secundari și ter țiari de credite.
Alege ți varianta corect ă și complet ă.
Răspuns corect: d
5. Veniturile proprii ale institu țiilor publice subven ționate:
a. nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor;
b. se colecteaz ă la bugetul ordonatorului principal de credite;
c. se încaseaz ă în numerar sau prin virament;
d. nu se vars ă la bugetul de stat sau local;
e. sunt de natur ă nefiscal ă.
Alege ți varianta fals ă.
Răspuns corect: b
6. Institu țiile publice autofinan țate:
a. trebuie s ă î și acopere cheltuielile cu venituri;
b. pot ob ține surplus la sfâr șitul anului financiar;
c. primesc aloca ții bugetare;
d. sunt ordonatori de credite;
e. încaseaz ă cu predilec ție taxe.
Alegeți varianta fals ă.
Răspuns corect: c
4. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE
1. Ce institu ții publice subven ționate cunoa ște ți? Dar autofinan țate?
2. Din punct de vedere al managementului financiar al instit u ției publice, ce tip de finan țare
crede ți c ă este mai avantajoas ă?
19 UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 5: EXECU ȚIA BUGETULUI DE VENITURI ȘI
CHELTUIELI ȘI ÎNCHEIEREA EXECU ȚIEI
STRUCTURA:
5. 1. Obiectivele unit ății de înv ățare
5. 2. Prezentarea con ținutului
5. 3. Teste gril ă
5. 4. Întreb ări recapitulative
5. 5 Bibliografie
5. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE
Aceast ă unitate de înv ățare î și propune prezentarea etapelor specifice execu ției bugetului de
venituri și cheltuieli al unei institu ții publice. În partea final ă sunt prezentate câteva reguli de baz ă
privind încheierea execu ției bugetare.
5. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI
Execu ția veniturilor bugetare presupune încasarea sumelor cuvenite de c ătre institu ția
public ă care administreaz ă aceste venituri. În cazul impozitelor, execu ția se face în concordan ță cu
actul normativ care instituie impozitul și cu prevederile Codului de procedur ă fiscal ă. În cazul
taxelor, încasarea se face înaintea prest ării serviciului de c ătre institu ția public ă utilizându-se
conturile speciale (de venituri bugetare sau ale institu ției).
Execu ția bugetar ă a cheltuielilor presupune parcurgerea a patru etape obligatori i din punct
de vedere al exigen țelor utiliz ării fondurilor publice. Aceste etape sunt:
• angajarea cheltuielilor;
• lichidarea cheltuielilor;
• ordonan țarea cheltuielilor;
• plata cheltuielilor.
Angajarea cheltuielilor din resurse financiare constituite l a nivelul bugetelor publice se
poate realiza:
• în cazul ac țiunilor finalizate în cadrul anului bugetar – în limita creditel or bugetare
aprobate în buget la partea de cheltuieli;
• în cazul ac țiunilor multianuale – în limita creditelor de angajament aprobate pe ntru
exerci țiul bugetar respectiv (acestea pot diferi de creditele bugeta re anuale alocate
aceluia și an).
Angajarea fondurilor publice se poate face cu respectarea dest ina țiilor aprobate în buget,
respectiv în limita sumelor aprobate pe fiecare linie bugeta r ă (surs ă de finan țare, subcapitol, articol
și/sau aliniat) în bugetul propriu. Angajarea fondurilor este condi ționat ă de existen ța prevederilor
legale care autorizeaz ă realizarea cheltuielii respective.
Angajarea oric ărei cheltuieli din fonduri publice îmbrac ă dou ă forme de angajamente:
• angajament legal;
• angajament bugetar.
20 Angajamentul legal este faza în procesul execu ției bugetare reprezentând orice act juridic
din care rezult ă sau ar putea rezulta o obliga ție pe seama fondurilor publice. Angajamentul legal
este un document scris ce creeaz ă raporturi juridice între institu ția public ă și o ter ță parte. Pentru a
avea puteri depline, angajamentul legal trebuie s ă poarte semn ătura conduc ătorului institu ției
publice. Forme ale angajamentului legal: contractul pentru achizi ția de bunuri sau servicii (de notat
faptul c ă achizi țiile cu valoare mai mic ă de 15000 euro+TVA se realizeaz ă pe baz ă de document
justificativ, care se consider ă a fi contract de achizi ție public ă, deci este act juridic ce st ă la baza
angajamentului legal), contractul de munc ă, acordul de împrumut, conven ția civil ă, comanda etc.
Înainte de a angaja și a utiliza creditele bugetare, respectiv înainte de a lua orice m ăsur ă
care ar produce o cheltuial ă, ordonatorii de credite trebuie s ă se asigure c ă m ăsura luat ă respect ă
principiile unei bune gestiuni financiare, ale unui management fi nanciar s ănătos, în special ale
economiei și eficien ței cheltuielilor.
În acest scop utilizarea creditelor bugetare trebuie s ă fie precedat ă de o evaluare care s ă
asigure faptul c ă rezultatele ob ținute sunt corespunz ătoare resurselor utilizate. De regul ă, aceast ă
evaluare se face pe baza unui referat de oportunitate.
Proiectele angajamentelor legale reprezint ă decizii de principiu luate de ordonatorii de
credite, care implic ă o obliga ție de efectuare a unei cheltuieli fa ță de ter țe persoane. Fundamentarea
necesit ății se face, cel mai adesea, printr-un referat ce înso țește propunerea de angajament bugetar.
Aceste proiecte de angajamente legale nu pot fi aprobate de c ătre ordonatorul de credite decât dac ă
au primit în prealabil viza de control financiar preventiv (propriu și delegat, dac ă este cazul) în
condi țiile legii. Proiectul de angajament legal se prezint ă pentru viza de control financiar preventiv
împreun ă cu o propunere de angajare a unei cheltuieli în care sunt trecut e și confirmate
disponibilit ățile bugetare pe linia bugetar ă respectiv ă.
Nerespectarea restric țiilor de mai sus atrage dup ă sine angajarea și plata sumelor datorate din
bugetul noului an dup ă ce la finele anului bugetar creditele bugetare neutilizate se anuleaz ă.
Eviden ța contabil ă a angajamentelor legale se face pe conturi extrabilan țiere detaliate pe
analitice codificate conform clasifica ției bugetare.
Angajamentul bugetar este orice act prin care o autoritate co mpetent ă, potrivit legii, afecteaz ă
fonduri publice unor anumite destina ții, în limita creditelor bugetare (de angajament) aprobate.
Rolul angajamentului bugetar este acela de a pune în rezerv ă a creditelor bugetare angajate
(eviden țierea lor ca și credite bugetare utilizate) în vederea gestion ării fondurilor publice f ără a
dep ăș i cumulat creditele bugetare (de angajament) aprobate. Astfel, angajamentul legal trebuie s ă
fie precedat de angajamentul bugetar ce confirm ă existen ța prevederilor bugetare necesare și
rezervarea lor pentru acel angajament legal.
Angajamentul bugetar ce precede angajamentul legal trebuie f ăcut pe suma ce urmeaz ă a fi
pl ătit ă în cursul anului bugetar respectiv. În cazul contractelor de ser vicii (de exemplu abonamentul
telefonic sau cel de internet) aplicând stricto-senso dispozi țiile legale, ar trebui reziliate contractele
la sfâr șitul anului și încheiate noi contracte dup ă aprobarea noilor bugete cu încadrarea în noile
credite bugetare. În practic ă se utilizeaz ă frecvent contracte ce permit rezilierea la sfâr șitul anului
(se recurge la reziliere în cazul în care noile prevederi bug etare nu sunt suficiente) cu condi ția ca
după aprobarea noului buget s ă fie angajate sumele necesare noului an și abia apoi s ă se angajeze
alte sume din respectivele linii bugetare.
Angajamentele bugetare pot fi de dou ă feluri:
• angajamente bugetare individuale (un angajament specific unei anumi te opera țiuni
noi care urmeaz ă s ă se efectueze; angajamentul bugetar individual se prezint ă la viz ă
persoanei împuternicite s ă exercite controlul financiar preventiv în acela și timp cu
proiectul angajamentului legal individual);
• angajamente bugetare globale (pentru cheltuieli curente de natur ă administrativ ă, ce
se efectueaz ă în mod repetat pe parcursul aceluia și exerci țiu bugetar, se pot întocmi
propuneri de angajamente legale provizorii, materializate în buge te previzionale, care
se înainteaz ă pentru viza de control financiar preventiv împreun ă cu angajamentele
bugetare globale).
În cazul angajamentelor legale provizorii ordonatorul de credite verific ă faptul ca
angajamentele legale individuale încheiate s ă nu dep ăș easc ă valoarea angajamentelor provizorii
21 care au fost emise anterior. Angajamentele legale indivi duale aprobate pân ă la finele anului,
acoperite de aceste angajamente legale provizorii, nu trebuie înaintate pentru viza de control
financiar preventiv. Angajamentele legale individuale care dep ăș esc valoarea angajamentelor
legale provizorii se supun vizei de control financiar preventiv.
Angajamentele bugetare se realizeaz ă prin emiterea unui document scris privind
angajamentul bugetar individual și angajamentul bugetar global, prin care se certific ă existen ța
unor credite bugetare disponibile și se pun în rezerv ă (se blocheaz ă) creditele aferente unei
cheltuieli, potrivit destina ției prev ăzute în buget.
Dup ă avizarea angajamentului bugetar individual sau global, dup ă caz, de c ătre persoana
împuternicită s ă exercite controlul financiar preventiv, acesta se semne az ă de ordonatorul de
credite și se transmite compartimentului de contabilitate pentru înregi strare în eviden ța cheltuielilor
angajate.
Creditele bugetare neangajate, precum și creditele bugetare angajate și neutilizate pân ă la
finele exerci țiului bugetar sunt anulate de drept.
Orice cheltuial ă angajat ă și nepl ătit ă pân ă la data de 31 decembrie a exerci țiului bugetar
curent se va pl ăti în contul bugetului pe anul urm ător din creditele bugetare aprobate în acest scop.
Aceast ă cheltuial ă trebuie s ă se raporteze la finele anului curent pe baza datelor din contabi litatea
cheltuielilor angajate.
Sunt supuse unei proceduri excep ționale drepturile salariale ale personalului cuprins în
statele de func ții anexate bugetului aprobat și obliga țiile aferente acestora, pensiile și ajutoarele
sociale stabilite conform legilor în vigoare, precum și cheltuielile cu dobânzile și alte cheltuieli
aferente datoriei publice. În cazul acestor cheltuieli, se c onsider ă angajate toate sumele prev ăzute
în buget. La începutul anului și ori de câte ori se rectific ă bugetul se angajeaz ă toate sumele din
liniile bugetare corespunz ătoare cheltuielilor enumerate mai sus.
În situa ția în care se impune majorarea sau diminuarea unor angajamente legale, este
necesar ă elaborarea unor propuneri de modificare a angajamentelor legale și bugetare ini țiale,
înso țite de memorii justificative. Modificarea se face prin ang ajarea suplimentar ă de fonduri
publice sau anularea unor angajamente (de regul ă, din cele angajate global și neutilizate).
Lichidarea cheltuielilor este cea de-a doua faz ă în procesul execu ției bugetare care const ă în
verificarea existen ței angajamentelor, determinarea sau verificarea realit ății sumei datorate,
verificarea condi țiile de exigibilitate ale angajamentului legal pe baza docume ntelor justificative
care s ă ateste opera țiunile respective. Aceast ă etap ă este necesar ă pentru confirmarea exactit ății
documentelor ce înso țesc bunurile și serviciile. În practic ă se poate întâmpla ca bunurile furnizate
să nu fie acelea din comanda dat ă de institu ție sau bunurile facturate s ă nu corespund ă cantitativ
sau calitativ cu cele efectiv livrate. Verificarea exi sten ței obliga ției de plat ă se realizeaz ă prin
verificarea documentelor justificative din care s ă rezulte preten ția creditorului, precum și realitatea
"serviciului efectuat" (bunurile au fost livrate, lucr ările executate și serviciile prestate sau, dup ă
caz, existen ța unui titlu care s ă justifice plata: titlu executoriu, acord de împrumut, acord de gr ant
etc.).
Salariile și indemniza țiile vor fi lichidate în baza statelor de plat ă colective, întocmite de
compartimentul de specialitate, cu excep ția cazurilor în care este necesar ă lichidarea individual ă.
Factura emis ă de furnizor trebuie s ă fie înso țit ă de documentele interne întocmite de
institu ția public ă cu ocazia recep ției. Documentele întocmite de comisia de recep ție sunt: procesul-
verbal de recep ție, procesul-verbal de recep ție provizorie, procesul-verbal de punere în func țiune,
nota de recep ție și constatare de diferen țe etc.
Documentele care atest ă bunurile livrate, lucr ările executate și serviciile prestate sau din
care reies obliga ții de plat ă certe se vizeaz ă pentru "Bun de plat ă" de ordonatorul de credite sau de
persoana delegat ă cu aceste atribu ții, prin care se confirm ă c ă:
• bunurile furnizate au fost recep ționate, cu specificarea datei și a locului primirii;
• lucr ările au fost executate și serviciile prestate;
• bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune și în contabilitate, cu specificarea
gestiunii și a notei contabile de înregistrare;
22 • condi țiile cu privire la legalitatea efectu ării ramburs ărilor de rate sau a pl ăților de
dobânzi la credite ori împrumuturi contractate/garantate sunt îndep linite;
• alte condi ții prev ăzute de lege sunt îndeplinite.
Prin acordarea semn ăturii și men țiunii "Bun de plat ă" pe factur ă, se atest ă c ă serviciul a fost
efectuat corespunz ător de c ătre furnizor și c ă toate pozi țiile din factur ă au fost verificate.
Condi țiile de exigibilitate a obliga ției se verific ă pe baza datelor cuprinse în angajamentele
legale, care trebuie s ă cuprind ă și date cu privire la termenele de plat ă a obliga ției.
Persoana împuternicit ă s ă efectueze lichidarea cheltuielilor verific ă personal documentele
justificative și confirm ă pe propria r ăspundere c ă aceast ă verificare a fost realizat ă.
Documentele care atest ă parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor stau la baza
înregistr ării în contabilitatea patrimonial ă a institu ției publice pentru reflectarea serviciului efectuat
și a obliga ției de plat ă fa ță de ter ții creditori.
Ordonan țarea cheltuielilor este faza în procesul execu ției bugetare în care se confirm ă c ă
livr ările de bunuri au fost efectuate sau alte crean țe au fost verificate și c ă plata poate fi realizat ă.
Persoana desemnat ă de ordonatorul de credite confirm ă c ă exist ă o obliga ție cert ă și o sum ă
datorat ă, exigibil ă la o anumit ă dat ă, și în acest caz ordonatorul de credite bugetare poate emite
"Ordonan țarea de plat ă" pentru efectuarea pl ății.
Ordonan țarea de plat ă este documentul intern prin care ordonatorul de credite d ă dispozi ție
conduc ătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) s ă întocmeasc ă instrumentele de
plat ă a cheltuielilor.
Ordonan țarea de plat ă va fi înso țit ă de documentele justificative în original și va purta viza
persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate, c are s ă confirme corectitudinea sumelor
de plat ă, livrarea și recep ționarea bunurilor, executarea lucr ărilor și prestarea serviciilor, existen ța
unui alt titlu care s ă justifice plata, precum și, dup ă caz, înregistrarea bunurilor în gestiunea
institu ției și în contabilitatea acesteia. Facturile în original sau alt e documente întocmite în vederea
pl ății cheltuielilor vor purta obligatoriu num ărul, data notei contabile și semn ătura persoanei care a
înregistrat în contabilitate lichidarea cheltuielilor. În caz uri excep ționale, când nu este posibil ă
prezentarea documentelor justificative în original, vor fi acc eptate și copii ale documentelor
justificative, certificate pentru conformitatea cu origina lul de c ătre ordonatorul de credite sau de
persoana delegat ă cu aceste atribu ții.
Dup ă aprobare ordonan țarea de plat ă împreun ă cu toate documentele justificative în original
se înainteaz ă conduc ătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) pentru plat ă.
Primele trei faze ale procesului execu ției bugetare a cheltuielilor se realizeaz ă în cadrul
institu ției publice, r ăspunderea pentru angajarea, lichidarea și ordonan țarea cheltuielilor revenindu-
i ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor împuternicite s ă exercite aceast ă calitate prin
delegare.
La momentul întocmirii ordonan ță rii de plat ă trebuie s ă fie cunoscute toate elementele de
identificare complete ale furnizorului. În cazul achizi ției de bunuri sau servicii de la operatori
economici, pentru ca plata prin virament s ă poat ă fi realizat ă trebuie cunoscut ă obligatoriu codul de
înregistrare fiscal ă și contul de trezorerie deschis pe seama acestora.
Plata cheltuielilor este faza final ă a execu ției bugetare prin care institu ția public ă este
eliberat ă de obliga țiile sale fa ță de ter ții-creditori. Plata cheltuielilor se efectueaz ă de persoanele
autorizate care, potrivit legii, poart ă denumirea generic ă de contabil, în limita creditelor bugetare și
destina țiilor aprobate în condi țiile dispozi țiilor legale, prin unit ățile de trezorerie și contabilitate
public ă la care î și au conturile deschise, cu excep ția pl ăților în valut ă, care se efectueaz ă prin b ănci,
sau a altor pl ăți prev ăzute de lege s ă se efectueze prin b ănci.
Plata cheltuielilor este asigurat ă de șeful compartimentului financiar (financiar-contabil) în
limita creditelor bugetare deschise și neutilizate sau a disponibilit ăților aflate în conturi, dup ă caz.
În practic ă se constat ă o necorelare a actelor normative deoarece nu se precizeaz ă clar rolul
trimestrializ ării creditelor bugetare aprobate. Dac ă angajamentul legal este condi ționat de
încadrarea sumei în aloca ția anual ă, plata nu poate fi realizat ă decât în limita creditelor bugetare
trimestriale cumulate de la începutul anului pân ă în trimestrul în care se realizeaz ă plata. O alt ă
necorelare este legat ă de faptul c ă disponibilul din contul de trezorerie se determin ă la nivel global
(în cazul institu țiilor publice care au conturi de disponibilit ăți la trezorerie) sau la nivel de titlu de
23 cheltuial ă (în cazul institu țiilor publice care se finan țeaz ă din aloca ții bugetare). Efectuarea pl ății
este condi ționat ă de existen ța disponibilit ăților, de și nu se poate defalca suma disponibilit ăților pe
fiecare linie bugetar ă în parte. În consecin ță , pl ățile se fac dup ă principiul „primul ordonan țat,
primul pl ătit” la fiecare titlu de cheltuial ă în parte pân ă la epuizarea disponibilit ăților bugetare din
contul de trezorerie.
Instrumentele de plat ă utilizate de institu țiile publice, respectiv cecul de numerar și ordinul
de plat ă pentru trezoreria statului (OPT), se semneaz ă de dou ă persoane autorizate în acest sens.
În vederea efectu ării cheltuielilor, institu țiile publice au obliga ția de a prezenta unit ăților de
trezorerie și contabilitate public ă la care au conturile deschise bugetul de venituri și cheltuieli
aprobat și repartizat pe trimestre, pe modelele elaborate de Minis terul Finan țelor Publice. Pentru
efectuarea cheltuielilor de capital institu țiile publice vor prezenta unit ăților de trezorerie și
contabilitate public ă și programul de investi ții aprobat în condi țiile legii.
Creditele bugetare aprobate în buget vor putea fi utilizate la cererea ordonatorilor de credite
numai dup ă deschiderea de credite de c ătre ordonatorii principali de credite, repartizarea creditel or
bugetare pentru bugetul propriu și pentru ordonatorii de credite secundari sau ter țiari, dup ă caz,
și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Dreptul de administrare și dispozi ție asupra conturilor de cheltuieli bugetare sau de
disponibil, deschise la unit ățile de trezorerie și contabilitate public ă și b ănci, se va exercita în mod
exclusiv de c ătre institu țiile publice pe seama c ărora au fost deschise, prin persoanele special
împuternicite în acest sens, dup ă comunicarea c ătre trezorerie sau banc ă a împuternicirilor și a
fi șelor cu specimenele de semn ături ale persoanelor abilitate s ă efectueze plata, împreun ă cu
amprenta ștampilei.
Din conturile de cheltuieli bugetare sau de disponibilit ăți, dup ă caz, institu țiile publice pot
ridica, pe baz ă de cecuri pentru ridicare de numerar, numerarul pentru efectuare a pl ăților de salarii,
premii, deplas ări, precum și pentru alte cheltuieli care nu se pot efectua prin virame nt, cum ar fi:
drepturi cu caracter social, burse pentru elevi și studen ți, ajutoare etc. În fila de cec se men ționeaz ă
și natura cheltuielilor care urmeaz ă s ă se efectueze din numerarul ridicat.
Plata facturilor reprezentând contravaloarea bunurilor achizi ționate, serviciilor prestate sau
a lucr ărilor efectuate se realizeaz ă de c ătre institu țiile publice în perioada 24-31 a fiec ărei luni.
Institu țiile publice au obliga ția de a-și programa pl ățile efectuate prin virament sau numerar în
regim decadal (cu trei zile înainte începerii fiec ărei decade).
La sfâr șitul anului bugetar sunt prev ăzute o serie de activit ăți financiare ce vizeaz ă
preg ătirea trecerii de la un an la altul, în condi țiile în care la sfâr șit de an se anuleaz ă creditele
bugetare angajate și nepl ătite și se determin ă rezultatul exerci țiului pe toate componentele
bugetului general consolidat.
Deschiderile și repartiz ările de credite bugetare din luna decembrie sunt f ăcute în primele
dou ă decade astfel încât s ă se asigure timpul necesar efectu ării cheltuielilor pân ă la finele anului. În
ultima decad ă din luna decembrie pot fi deschise credite bugetare numai pentru opera țiuni privind
serviciul datoriei publice sau pentru alte ac țiuni urgente.
Institu țiile publice care au acordat avansuri pentru realizarea unor ac țiuni și categorii de
cheltuieli finan țate din fonduri publice, nejustificate prin bunuri livrate, lucr ări executate și servicii
prestate, în condi țiile prevederilor contractuale, vor lua m ăsuri pentru recuperarea acestora, în
conturile de cheltuieli bugetare sau de disponibilit ăți, dup ă caz, din care acestea au fost acordate, în
scopul reconstituirii pl ăților de cas ă pân ă la finele anului.
Sumele de mandat primite de institu țiile publice de la alte institu ții publice sau de la
operatori economici trebuie lichidate pân ă la finele anului, iar sumele r ămase neutilizate vor fi
restituite unit ăților de la care au fost primite. Sunt exceptate de la rest ituire doar anumite sume
prev ăzute de lege: garan ții, dona ții încasate în luna decembrie, drepturi salariale neridicate etc.
Dona țiile și sponsoriz ările în lei cu care au fost majorate în cursul anului bugetele de
venituri și cheltuieli ale institu țiilor publice și în limita c ărora nu au fost dispuse pl ăți se transfer ă
de c ătre institu țiile publice beneficiare în contul 50.07 "Disponibil din dona ții și sponsoriz ări
rămase neutilizate la finele anului" pân ă la finele anului.
24 Structurile publice f ără personalitate juridic ă au obliga ția de a vira în conturile institu țiilor
publice cu personalitate juridic ă ierarhic superioare sumele aflate în soldul conturilor de
disponibilit ăți prin care î și deruleaz ă opera țiunile.
Disponibilit ățile institu țiilor publice finan țate integral din venituri proprii, precum și
disponibilit ățile rezultate din execu ția bugetelor activit ăților finan țate integral din venituri proprii,
rămase la finele anului, se reporteaz ă în anul urm ător cu aceea și destina ție.
Excedentele rezultate din execu ția bugetelor institu țiilor publice finan țate din venituri
proprii și subven ții acordate de la bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat, bugetele
fondurilor speciale sau bugetele locale, dup ă caz, r ămase dup ă rezervarea dona țiilor și
sponsoriz ărilor neutilizate, se regularizeaz ă la finele anului cu bugetele respective, în limita
sumelor primite de la aceste bugete. Disponibilit ățile r ămase în contul institu țiilor publice finan țate
din venituri proprii și subven ții acordate de la bugetul de stat, bugetul asigur ărilor sociale de stat,
bugetele fondurilor speciale sau bugetele locale, dup ă caz, dup ă efectuarea opera țiunilor de
regularizare în limita subven țiilor primite, se reporteaz ă în anul urm ător cu aceea și destina ție.
Disponibilit ățile aflate în soldul conturilor deschise pentru activitatea cur ent ă a spitalelor și
institu țiilor de înv ăță mânt superior se reporteaz ă în anul urm ător cu aceea și destina ție.
Ordonatorii de credite au obliga ția de a lua m ăsurile necesare pentru achitarea crean țelor
stabilite prin titluri executorii în sarcina institu țiilor publice pe care le conduc din sumele aprobate
prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la car e se încadreaz ă obliga ția de plat ă respectiv ă.
Eventualele pl ăți dispuse de institu țiile publice, la finele anului bugetar, aferente unor
cheltuieli angajate, lichidate, ordonan țate și pl ătite în limita creditelor bugetare aprobate în bugetul
anului ini țial și care sunt returnate în anul urm ător ca urmare a unor erori de completare a ordinelor
de plat ă, pot fi reini țiate la plat ă din conturile în care sumele respective au fost încasate, f ără
afectarea bugetului noului an.
5. 3. TESTE GRIL Ă
1. Execu ția cheltuielilor presupune:
a. lichidare;
b. ordonan țare;
c. stabilire;
d. plat ă;
e. angajare.
Alege ți varianta fals ă.
Răspuns corect: c
2. Lichidarea se face du pă:
a. angajare;
b. ordonan țare;
c. plat ă;
d. angajare și ordonan țare;
e. ordonan țare și angajare.
Răspuns corect: a
3. Angajamentul bugetar poate fi:
a. individual sau global;
b. legal;
c. complet sau incomplet;
d. variabil sau fix ;
e. fix sau mobil.
Răspuns corect: a
4. „Bun de plat ă” se d ă în etapa de:
25 a. angajare;
b. lichidare;
c. ordonan țare;
d. plat ă;
e. contractare.
Răspuns corect: b
5. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE
1. Care au fost principalele prevederi ale normelor de încheie re a exerci țiului bugetar
precedent?
2. Care sunt pa șii de urmat pentru realizarea unei cheltuieli ce vizeaz ă achizi ția unui
echipament din lista de investi ții?
26 UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 6: PROCEDURI UTILIZATE ÎN ACHIZI ȚIILE PUBLICE
STRUCTURA:
6. 1. Obiectivele unit ății de înv ățare
6. 2. Prezentarea con ținutului
6. 3. Teste gril ă
6. 4. Întreb ări recapitulative
6. 5 Bibliografie
6. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE
Prezenta unitate de înv ățare se axeaz ă pe sintetizarea principiilor și procedurilor ce stau la
baza achizi țiilor publice folosite în execu ția cheltuielilor cu procurarea de bunuri și servicii.
6. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI
În scopul realiz ării contractului de achizi ție public ă în deplin ă legalitate, este imperios
necesar s ă ținem cont de urm ătoarele principii:
• principiul liberei concuren țe, care const ă în asigurarea condi țiilor pentru ca orice
furnizor de produse, executant de lucr ări sau prestator de servicii, indiferent de
na ționalitate, în condi țiile legii, s ă poat ă deveni contractant;
• principiul eficien ței utiliz ării fondurilor publice, respectiv folosirea sistemului
concuren țial și a criteriilor economice;
• principiul asigur ării tratamentului egal, adic ă aplicarea nediscriminatorie a
criteriilor de selec ție astfel ca to ți poten țialii contractan ți s ă fie trata ți egal;
• principiul p ăstr ării confiden țialit ății, care const ă în garantarea protej ării secretului
comercial și a propriet ății intelectuale a ofertantului;
• principiul asigur ării transparen ței atribuirii contractelor, prin punerea informa țiilor
necesare la dispozi ția celor interesa ți.
Pentru atribuirea contractului de achizi ție public ă, în legisla ție sunt prev ăzute urm ătoarele
tipuri de proceduri:
• licita ția deschis ă;
• licita ția restrâns ă;
• negocierea ;
• cererea de oferte ;
• dialogul competitiv .
Licita ția deschis ă este cea mai des întâlnit ă procedur ă deoarece corespunde achizi țiilor
curente ale institu țiilor publice. De asemenea, aceast ă procedur ă este compatibil ă cu achizi ția de
bunuri și servicii comune care sunt utilizate în activitatea cure nt ă a oric ărei entit ăți. Procedura de
licita ție deschis ă se desf ăș oar ă, de regul ă, într-o singur ă etap ă. Licita ția deschis ă se ini țiaz ă prin
transmiterea spre publicare a unui anun ț de participare prin care solicit ă operatorilor economici
interesa ți depunerea de oferte.
Orice operator economic interesat are dreptul de a solicita cl arific ări privind documenta ția
de atribuire. Autoritatea contractant ă are obliga ția de a r ăspunde, în mod clar, complet și f ără
ambiguit ăți, cât mai repede posibil, la orice clarificare solicitat ă, într-o perioad ă care nu trebuie s ă
dep ăș easc ă, de regul ă, 3 zile lucr ătoare de la primirea unei astfel de solicit ări din partea
27 operatorului economic. Autoritatea contractant ă are obliga ția de a transmite r ăspunsurile – înso țite
de întreb ările aferente – c ătre to ți operatorii economici care au ob ținut documenta ția de atribuire,
luând m ăsuri pentru a nu dezv ălui identitatea celui care a solicitat clarific ările respective.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a deschide ofertele la data, ora și adresa indicate în
anun țul de participare, în m ăsura în care nu a devenit incident ă obliga ția privind decalarea
termenului de depunere a ofertelor.
Procedura de licita ție restrâns ă se desf ăș oar ă, de regul ă, în dou ă etape:
• etapa de selectare a candida ților, prin aplicarea criteriilor de selec ție;
• etapa de evaluare a ofertelor depuse de candida ții selecta ți, prin aplicarea
criteriului de atribuire.
Licita ția restrâns ă se ini țiaz ă prin transmiterea spre publicare a unui anun ț de participare prin
care se solicit ă operatorilor economici interesa ți depunerea de candidaturi. Orice operator
economic are dreptul de a- și depune candidatura pentru prima etap ă a procedurii de licita ție
restrâns ă. În prima etap ă autoritatea contractant ă are dreptul de a limita num ărul de candida ți care
vor fi selecta ți pentru a depune oferte, cu condi ția s ă existe un num ăr suficient de candida ți
disponibili. Atunci când selecteaz ă candida ții, autoritatea contractant ă are obliga ția de a aplica
criterii obiective și nediscriminatorii, utilizând în acest scop numai criteriile de selec ție prev ăzute
în anun țul de participare. Autoritatea contractant ă are obliga ția de a indica în anun țul de participare
criteriile de selec ție și regulile aplicabile, num ărul minim al candida ților pe care inten ționeaz ă s ă-i
selecteze și, dac ă este cazul, num ărul maxim al acestora. Num ărul minim al candida ților, indicat în
anun țul de participare, trebuie s ă fie suficient pentru a asigura o concuren ță real ă și, în orice
situa ție, nu poate fi mai mic de 5.
Num ărul de candida ți selecta ți dup ă prima etap ă a licita ției restrânse trebuie s ă fie cel pu țin
egal cu num ărul minim indicat în anun țul de participare. În cazul în care num ărul candida ților care
îndeplinesc criteriile de selec ție este mai mic decât num ărul minim indicat în anun țul de
participare, autoritatea contractant ă are dreptul:
• fie de a anula procedura de licita ție restrâns ă;
• fie de a continua procedura de licita ție restrâns ă numai cu acel/acei
candidat/candida ți care îndepline ște/îndeplinesc criteriile solicitate.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a transmite concomitent o invita ție de participare la
etapa a doua a procedurii de licita ție restrâns ă tuturor candida ților selecta ți. Este interzis ă invitarea
la etapa a doua a licita ției restrânse a unui operator economic care nu a depus candidatura în prima
etap ă sau care nu a îndeplinit criteriile de selec ție.
Orice candidat selectat are dreptul de a solicita clarific ări privind documenta ția de atribuire.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a r ăspunde, în mod clar, complet și f ără ambiguit ăți, cât
mai repede posibil, la orice clarificare solicitat ă, într-o perioad ă care nu trebuie s ă dep ăș easc ă, de
regul ă, 3 zile lucr ătoare de la primirea unei astfel de solicit ări din partea operatorului economic.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a transmite r ăspunsurile – înso țite de întreb ările aferente –
către to ți candida ții selecta ți, luând m ăsuri pentru a nu dezv ălui identitatea celui care a solicitat
clarific ările respective.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a deschide ofertele la data, ora și adresa indicate în
invita ția de participare, în m ăsura în care nu a devenit incident ă obliga ția privind decalarea
termenului de depunere a ofertelor.
Autoritatea contractant ă are dreptul de a aplica procedura de dialog competitiv pentru
atribuirea unui contract de achizi ție public ă dac ă se îndeplinesc, în mod cumulativ, urm ătoarele
condi ții:
• contractul în cauz ă este considerat a fi de complexitate deosebit ă;
• aplicarea procedurii de licita ție deschis ă sau restrâns ă nu ar permite atribuirea
contractului de achizi ție public ă în cauz ă.
Procedura de dialog competitiv se desf ăș oar ă în trei etape:
• etapa de preselec ție a candida ților;
28 • etapa de dialog cu candida ții admi și în urma preselec ției, pentru identificarea
solu ției/solu țiilor apte s ă r ăspund ă necesit ăților autorit ății contractante și în baza
căreia/c ărora candida ții vor elabora și vor depune oferta final ă;
• etapa de evaluare a ofertelor finale depuse.
Dialogul competitiv se ini țiaz ă prin transmiterea spre publicare a unui anun ț de participare
prin care se solicit ă operatorilor economici interesa ți depunerea de candidaturi.
Orice operator economic are dreptul de a- și depune candidatura pentru a participa la
procedura de dialog competitiv. Atunci când preselecteaz ă candida ții, autoritatea contractant ă are
obliga ția de a aplica criterii obiective și nediscriminatorii, utilizând în acest scop numai criteriile de
preselec ție prev ăzute în anun țul de participare. Autoritatea contractant ă are obliga ția de a indica în
anun țul de participare criteriile de preselec ție și regulile aplicabile, num ărul minim al candida ților
pe care inten ționeaz ă să îi preselecteze și, dac ă este cazul, num ărul maxim al acestora. Num ărul
minim al candida ților, indicat în anun țul de participare trebuie s ă fie suficient pentru a asigura o
concuren ță real ă și, în orice situa ție, nu poate fi mai mic de 3. Num ărul de candida ți admi și în cea
de-a doua etap ă a dialogului competitiv trebuie s ă fie cel pu țin egal cu num ărul minim indicat în
anun țul de participare. În cazul în care num ărul candida ților care îndeplinesc criteriile de
preselec ție este mai mic decât num ărul minim indicat în anun țul de participare, autoritatea
contractant ă are dreptul:
• fie de a anula procedura de dialog competitiv;
• fie de a continua procedura de dialog competitiv numai cu acel/ acei
candidat/candida ți care îndepline ște/îndeplinesc criteriile solicitate.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a transmite, concomitent, o invita ție de participare
la etapa a doua a procedurii de dialog competitiv tuturor candida ților admi și. Este interzis ă
invitarea la etapa a doua a dialogului competitiv a unui operator economic care nu a depus
candidatura în prima etap ă sau care nu a îndeplinit criteriile de preselec ție.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a include în cadrul documenta ției descriptive cel
pu țin o descriere a necesit ăților, obiectivelor și constrângerilor autorit ății contractante, pe baza
cărora se va derula dialogul pentru identificarea solu țiilor viabile, precum și, dac ă este cazul,
primele care vor fi acordate participan ților la dialog. Autoritatea contractant ă are dreptul s ă
prevad ă în cadrul documenta ției descriptive posibilitatea de a realiza dialogul în runde s uccesive,
cu scopul de a reduce num ărul de solu ții discutate. Reducerea succesiv ă a solu țiilor discutate se
realizeaz ă numai pe baza factorilor de evaluare care au fost stabil i ți în documenta ția de atribuire.
Autoritatea contractant ă deruleaz ă dialogul cu fiecare candidat admis, în parte. În cadrul
acestui dialog se discut ă op țiunile referitoare la aspectele tehnice, montaje financiar e, mod de
rezolvare a unor probleme legate de cadrul juridic, precum și orice alte elemente ale viitorului
contract, astfel încât solu țiile identificate s ă corespund ă necesit ăților obiective ale autorit ății
contractante. Pe durata dialogului, autoritatea contractant ă are obliga ția de a asigura aplicarea
principiului tratamentului egal fa ță de to ți participan ții. În acest sens, autoritatea contractant ă nu
are dreptul de a furniza informa ții într-o manier ă discriminatorie, care ar putea crea unuia/unora
dintre participan ți un avantaj suplimentar în raport cu ceilal ți. Autoritatea contractant ă are obliga ția
de a nu dezv ălui, f ără acordul participantului în cauz ă, solu ția propus ă și alte informa ții
confiden țiale prezentate de acesta. Autoritatea contractant ă deruleaz ă dialogul pân ă când identific ă
solu ția/solu țiile corespunz ătoare necesit ăților sale obiective. Dup ă ce a declarat închis ă etapa de
dialog și a anun țat participan ții cu privire la acest aspect, autoritatea contractant ă are obliga ția de a
invita participan ții selecta ți s ă depun ă oferta final ă, ofert ă care se elaboreaz ă pe baza
solu ției/solu țiilor identificate în cursul acestei etape și care trebuie s ă con țin ă toate elementele
necesare prin care se prezint ă modul de îndeplinire a viitorului contract.
Pe parcursul etapei de evaluare, autoritatea contractant ă are dreptul de a solicita clarific ări,
detalieri și nuan ță ri ale ofertei. Evaluarea ofertelor se realizeaz ă pe baza criteriilor prev ăzute în
documenta ția de atribuire. Autoritatea contractant ă are dreptul de a solicita ofertantului identificat
că a depus cea mai avantajoas ă ofert ă din punct de vedere economic s ă reconfirme anumite
elemente ale ofertei sau anumite angajamente asumate în c adrul acesteia.
29 Autoritatea contractant ă are dreptul de a aplica procedura de negociere cu publicarea
prealabil ă a unui anun ț de participare în urm ătoarele cazuri:
• atunci când, în urma aplic ării licita ției deschise, licita ției restrânse, dialogului
competitiv sau a cererii de oferte, nu a fost depus ă nicio ofert ă sau au fost
depuse numai oferte inacceptabile ori neconforme. Aplicarea proc edurii de
negociere în acest caz este posibil ă numai dup ă anularea procedurii ini țiale de
licita ție deschis ă, licita ție restrâns ă, dialog competitiv sau cerere de oferte și
numai dac ă cerin țele ini țiale prev ăzute în documenta ția de atribuire nu sunt
modificate substan țial;
• în situa ții excep ționale, temeinic motivate, atunci când natura
lucr ărilor/produselor/serviciilor sau riscurile implicate de
executarea/livrarea/prestarea acestora nu permit o estimare ini țial ă global ă a
pre țului viitorului contract de achizi ție public ă;
• atunci când serviciile care urmeaz ă s ă fie achizi ționate (îndeosebi serviciile
financiare) sau serviciile intelectuale (cum ar fi cele care implic ă proiectarea
lucr ărilor) sunt de a șa natur ă încât caietul de sarcini nu poate fi elaborat cu
precizia pe care o impune atribuirea unui contract de achizi ție public ă prin
aplicarea licita ției deschise sau licita ției restrânse;
• atunci când lucr ările ce urmeaz ă a fi executate sunt necesare exclusiv în scopul
cercet ării știin țifice, experiment ării sau dezvolt ării tehnologice, și numai dac ă
acestea nu se realizeaz ă pentru ob ținerea unui profit și nici nu urm ăresc
acoperirea costurilor aferente.
Negocierea cu publicarea prealabil ă a unui anun ț de participare se ini țiaz ă prin transmiterea
spre publicare a unui anun ț de participare, prin care se solicit ă operatorilor economici interesa ți
depunerea de candidaturi.
Orice operator economic are dreptul de a- și depune candidatura pentru a participa la
procedura de negociere cu publicarea prealabil ă a unui anun ț de participare. Atunci când
preselecteaz ă candida ții, autoritatea contractant ă are obliga ția de a aplica criterii obiective și
nediscriminatorii, utilizând în acest scop numai criteriile de preselec ție prev ăzute în anun țul de
participare. Autoritatea contractant ă are obliga ția de a indica în anun țul de participare criteriile de
preselec ție și regulile aplicabile, num ărul minim al candida ților pe care inten ționeaz ă s ă îi
preselecteze și, dac ă este cazul, num ărul maxim al acestora. Num ărul minim al candida ților, indicat
în anun țul de participare trebuie s ă fie suficient pentru a asigura o concuren ță real ă și, în orice
situa ție, nu poate fi mai mic de 3.
Num ărul de candida ți preselecta ți trebuie s ă fie cel pu țin egal cu num ărul minim indicat în
anun țul de participare. În cazul în care num ărul candida ților care îndeplinesc criteriile de
preselec ție este mai mic decât num ărul minim indicat în anun țul de participare, autoritatea
contractant ă are dreptul:
– fie de a anula procedura de negociere cu publicarea prealabil ă a unui anun ț de
participare;
– fie de a continua procedura de negociere cu publicarea prealabil ă a unui anun ț de
participare numai cu acel/acei candidat/candida ți care îndepline ște/îndeplinesc
criteriile solicitate.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a transmite, concomitent, o invita ție de participare
la etapa a doua a procedurii de negociere cu publicarea prealabil ă a unui anun ț de participare
tuturor candida ților preselecta ți. Este interzis ă invitarea la etapa a doua a procedurii de negociere a
unui operator economic care nu a depus candidatura în prima etap ă sau care nu a îndeplinit
criteriile de preselec ție.
Orice candidat selectat are dreptul de a solicita clari fic ări privind documenta ția descriptiv ă.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a r ăspunde, în mod clar, complet si f ără ambiguit ăți, cât
mai repede posibil, la orice clarificare solicitat ă, într-o perioad ă care nu trebuie s ă dep ăș easc ă, de
regul ă, 3 zile lucr ătoare de la primirea unei astfel de solicit ări din partea operatorului economic.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a transmite r ăspunsurile – înso țite de întreb ările aferente –
30 către to ți candida ții selecta ți, luând m ăsuri pentru a nu dezv ălui identitatea celui care a solicitat
clarific ările respective.
Autoritatea contractant ă deruleaz ă negocieri cu fiecare candidat preselectat în parte. În cadr ul
negocierilor se determin ă toate aspectele tehnice, financiare și juridice ale viitorului contract. Pe
durata negocierilor, autoritatea contractant ă are obliga ția de a asigura aplicarea principiului
tratamentului egal fa ță de to ți candida ții. În acest sens, autoritatea contractant ă nu are dreptul de a
furniza informa ții într-o manier ă discriminatorie, care ar putea crea unuia/unora dintre candida ți un
avantaj în raport cu ceilal ți. Autoritatea contractant ă are obliga ția de a nu dezv ălui, f ără acordul
candidatului în cauz ă, propunerea de ofert ă sau alte informa ții confiden țiale prezentate de acesta.
Autoritatea contractant ă are dreptul s ă prevad ă în cadrul documenta ției descriptive posibilitatea de
a desf ăș ura negocierile în runde succesive, cu scopul de a reduce num ărul de propuneri de ofert ă
care intr ă în negociere. Reducerea succesiv ă a propunerilor de ofert ă se realizeaz ă numai pe baza
factorilor de evaluare care au fost stabili ți în documenta ția de atribuire. Autoritatea contractant ă
deruleaz ă negocieri pân ă la identificarea și stabilirea ofertei câ știg ătoare.
Autoritatea contractant ă are dreptul de a aplica procedura de negociere f ără publicarea
prealabil ă a unui anun ț de participare numai în urm ătoarele cazuri:
• atunci când, din motive tehnice, artistice sau pentru motive l egate de protec ția
unor drepturi de exclusivitate, contractul de achizi ție public ă poate fi atribuit
numai unui anumit operator economic;
• ca o m ăsur ă strict necesar ă, atunci când perioadele de aplicare a licita ției
deschise, a licita ției restrânse, a negocierii cu publicarea prealabil ă a unui anun ț
de participare sau a cererii de oferte nu pot fi respectate din motive de extrem ă
urgen ță , determinate de evenimente imprevizibile și care nu se datoreaz ă sub
nicio form ă unei ac țiuni sau inac țiuni a autorit ății contractante. Autoritatea
contractant ă nu are dreptul de a stabili durata contractului pe o perioad ă mai
mare decât cea necesar ă, pentru a face fa ță situa ției de urgen ță care a determinat
aplicarea procedurii de negociere f ără publicarea prealabil ă a unui anun ț de
participare;
• atunci când produsele ce urmeaz ă a fi livrate sunt fabricate exclusiv în scopul
cercet ării știin țifice, experiment ării, studiilor sau dezvolt ării tehnologice, și
numai dac ă acestea nu se realizeaz ă pentru ob ținerea unui profit și nici nu
urm ăresc acoperirea costurilor aferente;
• atunci când este necesar ă achizi ționarea, de la furnizorul ini țial, a unor cantit ăți
suplimentare de produse destinate înlocuirii par țiale sau extinderii
echipamentelor/instala țiilor livrate anterior, și numai dac ă schimbarea
furnizorului ini țial ar pune autoritatea contractant ă în situa ția de a achizi ționa
produse care, datorit ă caracteristicilor tehnice diferite de cele deja exis tente,
determin ă incompatibilit ăți sau dificult ăți tehnice sporite de operare și
între ținere. Ca regul ă general ă, durata unor astfel de contracte, precum și cea a
contractelor reînnoite nu poate fi mai mare de 3 ani;
• pentru achizi ționarea de materii prime cotate la bursele de m ărfuri, achizi ția
acestora realizându-se ca urmare a tranzac țiilor de pe pia ța la disponibil;
• atunci când produsele pot fi achizi ționate în condi ții deosebit de avantajoase, de
la un operator economic care î și lichideaz ă definitiv afacerile, de la un judec ător-
sindic care administreaz ă afacerile unui operator economic în stare de faliment
sau lichidare, printr-un aranjament cu creditorii unui operator ec onomic în stare
de faliment sau lichidare ori printr-o alt ă procedur ă similar ă cu cele anterioare,
reglementat ă prin lege;
• atunci când, ca urmare a unui concurs de solu ții, contractul de servicii trebuie s ă
fie atribuit, conform regulilor stabilite ini țial, concurentului câ știg ător sau unuia
dintre concuren ții câ știg ători ai concursului respectiv, în acest din urm ă caz,
autoritatea contractant ă având obliga ția de a transmite invita ție la negocieri
tuturor concuren ților câ știg ători;
31 • atunci când este necesar ă achizi ționarea unor lucr ări sau servicii
suplimentare/adi ționale, care nu au fost incluse în contractul ini țial, dar care
datorit ă unor circumstan țe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea
contractului în cauz ă, și numai dac ă se respect ă, în mod cumulativ, urm ătoarele
condi ții:
atribuirea s ă serviciile suplimentare/adi ționale nu pot fi, din punct de vedere
tehnic și economic, separate de contractul ini țial f ără apari ția unor
inconveniente majore pentru autoritatea contractant ă sau, de și separabile de
contractul ini țial, sunt strict necesare în vederea îndeplinirii acestui a;
valoarea cumulat ă a contractelor care vor fi atribuite și a actelor adi ționale
care vor fi încheiate pentru lucr ări și/sau servicii suplimentare ori adi ționale
nu dep ăș ește 50% din valoarea contractului ini țial;
• atunci când, ulterior atribuirii unui contract de lucr ări sau de servicii, autoritatea
contractant ă î și propune s ă achizi ționeze noi lucr ări, respectiv noi servicii, care
sunt similare lucr ărilor sau serviciilor achizi ționate prin atribuirea contractului
ini țial și numai dac ă se respect ă, în mod cumulativ, urm ătoarele condi ții:
atribuirea se face contractantului ini țial, iar noile lucr ări, respectiv noile
servicii, constau în repetarea unor lucr ări sau servicii similare celor
prev ăzute în contractul atribuit ini țial și sunt conforme cu cerin țele prev ăzute
în caietul de sarcini elaborat cu ocazia atribuirii respec tivului contract;
contractul de lucr ări/servicii ini țial a fost atribuit prin procedura de licita ție
deschis ă sau restrâns ă;
valoarea estimat ă a contractului ini țial de lucr ări/servicii s-a determinat prin
luarea în considerare inclusiv a lucr ărilor/serviciilor similare care pot fi
achizi ționate ulterior;
în anun țul de participare la procedura aplicat ă pentru atribuirea contractului
ini țial s-a precizat faptul c ă autoritatea contractant ă are dreptul de a opta
pentru achizi ționarea ulterioar ă de noi lucr ări similare, respectiv noi servicii
similare, de la operatorul economic a c ărui ofert ă va fi declarat ă câ știg ătoare
în cadrul procedurii respective;
autoritatea contractant ă are dreptul de a aplica aceast ă procedur ă într-un
interval care nu poate dep ăș i 3 ani de la atribuirea contractului ini țial.
Cererea de oferte este o procedur ă simplificat ă ce permite realizarea achizi țiilor publice în
mod operativ dac ă valoarea acestora nu este una semnificativ ă.
Autoritatea contractant ă are dreptul de a aplica procedura de cerere de oferte numai în
cazul în care valoarea estimat ă (f ără TVA) a contractului de achizi ție public ă este egal ă sau mai
mic ă decât echivalentul în lei al urm ătoarelor praguri:
• pentru contractul de furnizare: 100.000 euro;
• pentru contractul de servicii: 100.000 euro;
• pentru contractul de lucr ări: 750.000 euro.
Cererea de oferte se ini țiaz ă prin publicarea în Sistemul Electronic de Achizi ții Publice a unei
invita ții de participare la procedura de atribuire.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a deschide ofertele la adresa, data și ora indicate în
invita ția de participare, în m ăsura în care nu a devenit necesar ă decalarea termenului de depunere a
ofertelor. Autoritatea contractant ă are obliga ția de a anula procedura de cerere de oferte dac ă, în
urma transmiterii invita ției de participare, nu au fost depuse cel pu țin dou ă oferte corespunz ătoare.
Dup ă anularea procedurii de cerere de oferte, autoritatea contr actant ă are obliga ția ca, în caz de
aplicare a unei noi proceduri de cerere de oferte, s ă transmit ă invita ție de participare și c ătre al ți
operatori economici de la care exist ă premisele ob ținerii de ofert ă. În cazul în care, dup ă aplicarea
unei noi proceduri, autoritatea contractant ă prime ște doar o singur ă ofert ă corespunz ătoare, aceasta
are dreptul de a atribui contractul de achizi ție public ă ofertantului respectiv.
32 Autoritatea contractant ă are dreptul de a organiza un concurs de solu ții, ca o procedur ă
independent ă, în care concuren ții pot ob ține premii și/sau prime de participare, sau ca parte a unei
alte proceduri care conduce la atribuirea unui contract de servic ii.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a preciza în cadrul documenta ției de concurs orice
informa ție, cerin ță , regul ă, criteriu sau altele asemenea, necesare pentru a asigur a poten țialilor
concuren ți o informare complet ă și corect ă cu privire la modul de aplicare a concursului de solu ții.
Concursul de solu ții se ini țiaz ă prin publicarea unui anun ț de participare prin care solicit ă
operatorilor economici interesa ți depunerea de proiecte.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a lua toate m ăsurile necesare pentru ca schimburile
de mesaje, comunic ările și arhivarea informa țiilor s ă se realizeze într-o astfel de manier ă încât s ă
asigure integritatea și confiden țialitatea deplin ă a tuturor informa țiilor comunicate de concuren ți.
Con ținutul planurilor sau proiectelor prezentate trebuie s ă r ămân ă confiden țial cel pu țin pân ă la
data stabilit ă pentru deschiderea acestora, juriul urmând a lua cuno știn ță de con ținutul respectivelor
proiecte numai dup ă aceast ă dat ă. Autoritatea contractant ă are dreptul de a realiza o selec ție
preliminar ă a concuren ților, utilizând în acest sens criterii clare, obiective, nediscriminatorii, care
trebuie s ă fie precizate în mod explicit în documenta ția de concurs. Num ărul de concuren ți selecta ți
trebuie s ă fie suficient astfel încât s ă asigure o concuren ță real ă.
În scopul evalu ării proiectelor prezentate într-un concurs de solu ții, autoritatea contractant ă
are obliga ția de a numi un juriu format din cel pu țin 3 membri, persoane fizice independente fa ță
de concuren ți, cu preg ătire profesional ă și experien ță relevant ă în domeniu, precum și cu probitate
moral ă recunoscut ă. În cazul în care concuren ților li s-a solicitat o anumit ă calificare profesional ă,
atunci cel pu țin o treime din num ărul membrilor juriului trebuie s ă aib ă acea calificare sau una
echivalent ă.
Proiectele trebuie s ă fie prezentate anonim, acest anonimat urmând a fi p ăstrat pân ă în
momentul în care juriul a adoptat o decizie sau a formulat o opinie. Juriul este autonom în deciziile
și opiniile pe care le emite. Juriul are obliga ția de a evalua proiectele depuse exclusiv în baza
criteriilor de evaluare indicate în anun țul de concurs. Juriul are obliga ția de a întocmi un raport,
semnat de to ți membrii s ăi, care trebuie s ă cuprind ă evaluarea calitativ ă a fiec ărui proiect,
observa ții specifice, precum și, dac ă este cazul, lista de probleme care urmeaz ă a fi clarificate.
Juriul are dreptul de a invita concuren ții s ă r ăspund ă la problemele care au fost consemnate în
raportul întocmit, în vederea clarific ării oric ăror aspecte referitoare la solu ția/proiectul propus.
Pentru a selecta o list ă scurt ă de furnizori ce urmeaz ă s ă livreze institu ției publice anumite
cantit ăți de bunuri sau servicii se apeleaz ă la acordul cadru. În acest acord se stipuleaz ă și
algoritmul prin care se apeleaz ă la unul sau altul din furnizorii selecta ți.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a încheia acordul-cadru, de regul ă prin aplicarea
procedurilor de licita ție deschis ă sau licita ție restrâns ă. Autoritatea contractant ă nu are dreptul de a
utiliza în mod abuziv sau impropriu acordurile-cadru, astfel încât s ă împiedice, s ă restrâng ă sau s ă
distorsioneze concuren ța. Autoritatea contractant ă nu are dreptul de a stabili ca durata unui acord-
cadru s ă dep ăș easc ă mai mult de 4 ani.
Contractele care se atribuie în baza unui acord-cadru nu pot fi încheiate decât între
autoritatea/autorit ățile contractante și operatorul/operatorii economici, care sunt parte a acordului
respectiv.
Atunci când atribuie un contract de achizi ție public ă pe baza prevederilor dintr-un acord-
cadru, autoritatea contractant ă nu are dreptul de a impune sau de a accepta modific ări substan țiale
ale elementelor/condi țiilor stabilite ini țial prin acordul-cadru respectiv.
Institu ția public ă poate selecta unul sau mai mul ți operatori economici care s ă devin ă
furnizorii ei. În cazul în care autoritatea contractant ă încheie acordul-cadru cu mai mul ți operatori
economici, num ărul acestora nu poate fi mai mic de 3, în m ăsura în care exist ă un num ăr suficient
de operatori economici care au îndeplinit criteriile de califi care și selec ție și care au prezentat
oferte admisibile.
Autoritatea contractant ă are dreptul de a utiliza un sistem de achizi ție dinamic numai prin
intermediul SEAP și numai pentru achizi ția unor produse de uz curent, ale c ăror caracteristici
general disponibile pe pia ță satisfac nevoile institu ției publice, fără a necesita impunerea unor
parametri personaliza ți.
33 Autoritatea contractant ă nu are dreptul de a utiliza în mod abuziv sau impropriu sistemul de
achizi ție dinamic astfel încât s ă împiedice, s ă restrâng ă sau s ă distorsioneze concuren ța. Este
interzis ă solicitarea de taxe operatorilor economici interesa ți sau participan ților la sistemul de
achizi ție dinamic.
Autoritatea contractant ă are obliga ția de a respecta regulile procedurii de licita ție deschis ă
în toate fazele sistemului de achizi ție dinamic.
Atunci când lanseaz ă un sistem de achizi ție dinamic, autoritatea contractant ă are obliga ția:
• de a publica un anun ț de participare în care se precizeaz ă clar faptul c ă pentru
atribuirea contractului/contractelor de achizi ție public ă se utilizeaz ă un sistem
dinamic de achizi ție, precum și adresa de Internet la care documenta ția de atribuire
este disponibil ă;
• de a indica în caietul de sarcini, al ături de caracteristicile produselor care urmeaz ă s ă
fie achizi ționate, și informa țiile relevante privind caracteristicile sistemului utiliza t,
echipamentul electronic folosit, posibilit ăți și instruc țiuni de accesare;
• de a permite prin mijloace electronice, începând cu momentul public ării anun țului
de participare și pân ă la închiderea sistemului de achizi ție dinamic, accesul
nerestric ționat, direct și complet la con ținutul documenta ției de atribuire.
Dup ă lansarea sistemului de achizi ție dinamic și pe întreaga perioad ă de existen ță a acestuia,
autoritatea contractant ă are obliga ția de a permite oric ărui operator economic interesat s ă depun ă o
ofert ă orientativ ă, cu scopul de a fi admis în sistem. Dup ă primirea unei oferte orientative,
autoritatea contractant ă are obliga ția de a verifica dac ă ofertantul îndepline ște criteriile de
calificare stabilite și dac ă propunerea tehnic ă prezentat ă este conform ă cu cerin țele din caietul de
sarcini. Autoritatea contractant ă are obliga ția de a finaliza verificarea în cel mult 15 zile de la
primirea unei oferte orientative. Imediat dup ă finalizarea verific ării, autoritatea contractant ă are
obliga ția de a informa ofertantul cu privire la admiterea lui în sistemul de achizi ție dinamic sau,
dup ă caz, asupra deciziei de respingere a ofertei orientative . Ofertantul are dreptul de a- și
îmbun ătăți oferta orientativ ă în orice moment, cu condi ția ca propunerea tehnic ă s ă respecte în
continuare cerin țele din caietul de sarcini.
Autoritatea contractant ă are dreptul de a utiliza licita ția electronic ă în urm ătoarele situa ții:
• ca o etap ă final ă a licita ției deschise, a licita ției restrânse, a negocierii cu publicarea
prealabil ă a unui anun ț de participare sau a cererii de oferte, înainte de atribuirea
contractului de achizi ție public ă;
• la reluarea competi ției dintre operatorii economici care au semnat un acord-cadru;
• cu ocazia depunerii ofertelor ferme în vederea atribuirii unui contract de achizi ție
public ă prin utilizarea unui sistem de achizi ție dinamic.
Atribuirea contractelor de servicii și de lucr ări, care presupun presta ții intelectuale cum ar fi
consultan ță , proiectare și altele asemenea, nu pot face obiectul licita ției electronice.
Înainte de lansarea unei licita ții electronice, autoritatea contractant ă are obliga ția de a realiza
o evaluare ini țial ă integral ă a ofertelor, în conformitate cu criteriul de atribuire stabil it în
documenta ția de atribuire. Autoritatea contractant ă are obliga ția de a invita to ți ofertan ții care au
depus oferte admisibile s ă prezinte pre țuri noi și/sau, dup ă caz, valori noi ale elementelor ofertei.
Invita ția se transmite pe cale electronic ă, simultan, tuturor ofertan ților respectivi. Invita ția trebuie
să precizeze data și momentul de start al licita ției electronice, precum și orice informa ție necesar ă
pentru realizarea conect ării individuale la echipamentul electronic utilizat.
În cadrul licita ției electronice, procesul repetitiv de ofertare se refe r ă:
• fie numai la pre țuri, în cazul în care criteriul de atribuire este pre țul cel mai sc ăzut;
• fie la pre țuri și/sau la alte elemente ale ofertei, dup ă cum au fost prev ăzute în
documenta ția de atribuire, în cazul în care criteriul de atribuire est e oferta cea mai
avantajoas ă din punct de vedere economic.
Licita ția electronic ă se desf ăș oar ă în mai multe runde succesive. În cursul fiec ărei runde a
licita ției electronice, autoritatea contractant ă are obliga ția de a comunica instantaneu tuturor
ofertan ților cel pu țin informa țiile necesare acestora pentru a- și determina, în orice moment, pozi ția
pe care o ocup ă în clasament.
34
6. 3. TESTE GRIL Ă
1. Care din urm ătoarele nu reprezint ă o procedur ă de achizi ție public ă?
a. licita ția deschis ă;
b. cererea de produse;
c. negocierea;
d. dialogul competitiv;
e. licita ția restrâns ă.
Răspuns corect: b
2. Procedura de achizi ție utilizat ă cel mai frecvent este:
a. licita ția deschis ă;
b. cererea de oferte;
c. negocierea;
d. dialog ul competitiv;
e. licita ția restrâns ă.
Răspuns corect: a
3. Licita ția restrâns ă presupune:
a. limitarea num ărului de candida ți care depun oferte;
b. limitarea num ărului firmelor care î și depun candidatura;
c. limitarea duratei achizi ției la 3 luni;
d. selectarea unei oferte din primele trei primite;
e. alegerea celei mai ieftine oferte.
Răspuns corect: a
4. Negocierea f ără publicarea prealabil ă a unui anun ț este posibil ă dac ă:
a. se achizi ționeaz ă bunuri unicat protejate de drepturi de exclusivitate;
b. se achizi ționeaz ă bunuri fabricate exclusiv în scopul cercet ării știin țifice;
c. se achizi ționeaz ă materii prime de pe bursa de m ărfuri;
d. se cump ăra m ărfuri suplimentare pe un contract mai vechi;
e. se cump ără bunuri identice cu cele distruse din vina angaja ților institu ției.
Alege ți varianta fals ă.
Răspuns corect: e
5. Nu se pot face licita ții electronice pentru atribuirea contractelor de servicii de :
a. curierat;
b. transport naval;
c. cur ățenie;
d. consultan ță ;
e. telefonie.
Răspuns corect: d
6. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE
1. Care sunt procedurile de achizi ții publice utilizate mai frecvent de institu țiile publice
mici? Dar de c ătre ministere?
35 2. Ce relevan ță are alegerea unei proceduri sau a alteia pentru realizarea un ei achizi ții
publice?
36 UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 7: CONTROLUL FINANCIAR LA INSTITU ȚIILE PUBLICE
STRUCTURA:
7. 1. Obiectivele unit ății de înv ățare
7. 2. Prezentarea con ținutului
7. 3. Teste gril ă
7. 4. Întreb ări recapitulative
7. 5 Bibliografie
7. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE
În aceast ă unitate de înv ățare vom prezenta modalit ățile de control financiar ex-ante la
institu țiile publice române ști.
7. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI
Pentru gestionarea cât mai ra țional ă a fondurilor publice derulate prin institu țiile publice se
instituie m ăsuri de verificare și avizare a tuturor activit ăților, inclusiv a celor cu impact financiar.
Controlul intern are urm ătoarele obiective generale:
• realizarea, la un nivel corespunz ător de calitate, a atribu țiilor institu țiilor publice,
stabilite în concordan ță cu propria lor misiune, în condi ții de regularitate, eficacitate,
economicitate și eficien ță ;
• protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului
sau fraudei;
• respectarea legii, a reglement ărilor și deciziilor conducerii;
• dezvoltarea și între ținerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, act ualizare
și difuzare a datelor și informa țiilor financiare și de conducere, precum și a unor
sisteme și proceduri de informare public ă adecvat ă prin rapoarte periodice.
Persoanele care gestioneaz ă fonduri publice sau patrimoniul public au obliga ția s ă realizeze o
bun ă gestiune financiar ă prin asigurarea legalit ății, regularit ății, economicit ății, eficacit ății și
eficien ței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public.
Una din componentele majore ale controlului intern o reprezint ă controlul financiar
preventiv. Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectel e de opera țiuni care vizeaz ă, în
principal:
• angajamente legale, credite bugetare și credite de angajament;
• deschiderea și repartizarea de credite bugetare;
• modificarea repartiz ării pe trimestre și pe subdiviziuni ale clasifica ției bugetare a
creditelor aprobate, inclusiv prin vir ări de credite;
• ordonan țarea cheltuielilor;
• efectuarea de încas ări în numerar;
• constituirea veniturilor publice, în privin ța autoriz ării și a stabilirii titlurilor de
încasare;
• reducerea, e șalonarea sau anularea titlurilor de încasare;
• constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene, repr ezentând
contribu ția României la acest organism;
• recuperarea sumelor avansate și care ulterior au devenit necuvenite;
37 • vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al
statului sau al unit ăților administrativ-teritoriale;
• concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al
unit ăților administrativ-teritoriale.
Controlul financiar preventiv const ă în verificarea sistematic ă a proiectelor de opera țiuni care
fac obiectul acestuia din punctul de vedere al:
• legalit ății și regularit ății;
• încadr ării în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajam ent, dup ă caz,
stabilite potrivit legii.
Controlul financiar preventiv are dou ă forme:
• controlul financiar preventiv propriu, la toate institu țiile publice și asupra tuturor
opera țiunilor cu impact financiar asupra fondurilor publice și a patrimoniului
public, prin angaja ții proprii ai institu ției;
• controlul financiar preventiv delegat, la ordonatorii principali de credite ai
bugetului de stat, bugetului asigur ărilor sociale de stat, precum și ai bugetului
oric ărui fond special, prin controlori delega ți ai Ministerului Finan țelor Publice.
Controlul financiar preventiv propriu se exercit ă, prin viz ă, de persoane din cadrul
compartimentelor de specialitate, desemnate în acest sens de c ătre conduc ătorul institu ției publice.
Actul de numire va cuprinde și limitele de competen ță în exercitarea controlului financiar preventiv
propriu. Persoanele desemnate s ă efectueze aceast ă activitate sunt altele decât cele care ini țiaz ă
opera țiunea supus ă vizei. Viza de control financiar preventiv propriu se exercit ă prin semn ătura
persoanelor în drept, competente în acest sens potrivit prezente i ordonan țe, și prin aplicarea de
către acestea a sigiliului personal.
Controlul financiar preventiv delegat se organizeaz ă și se exercit ă de c ătre Ministerul
Finan țelor Publice prin controlori delega ți. Ministrul finan țelor publice nume ște, pentru fiecare
institu ție public ă în care se exercit ă func ția de ordonator principal de credite al bugetului de stat,
bugetului asigur ărilor sociale de stat sau al bugetului oric ărui fond special, unul sau mai mul ți
controlori delega ți, în func ție de volumul și de complexitatea activit ății institu ției publice
respective. De asemenea, ministrul finan țelor publice nume ște unul sau mai mul ți controlori
delega ți pentru opera țiunile derulate prin bugetul trezoreriei statului, pentru opera țiuni privind
datoria public ă și pentru alte opera țiuni specifice Ministerului Finan țelor Publice. Numirea
controlorilor delega ți se face prin ordin al ministrului finan țelor publice. Controlorii delega ți
exercit ă viza de control financiar preventiv delegat asupra proiectelor de opera țiuni vizate în
prealabil de c ătre controlul financiar preventiv propriu al institu ției publice. Viza de control
financiar preventiv delegat se acord ă sau se refuz ă în scris, pe formular tipizat, și trebuie s ă poarte
semn ătura și sigiliul personal al controlorului delegat competent.
7. 3. TESTE GRIL Ă
1. Controlul financiar urm ăre ște:
a. consolidarea birocra ției institu ției publice;
b. protejarea fondurilor publice;
c. încurajarea efectu ării de cheltuieli publice;
d. evitarea încas ării de venituri necuvenite.
Răspuns corect: b
2. Controlul financiar preventiv nu se aplic ă în cazul:
a. angajamentelor legale;
b. eșalonarea titlurilor de încasare;
c. ordonan țarea cheltuielilor;
d. concesion ării de bunuri din domeniul public al statului;
38 e. lichid ării cheltuielilor.
Răspuns corect: e
3. Controlul financiar preventiv se exercit ă prin:
a. viz ă;
b. dispozi ție;
c. autoriza ție;
d. nega ție.
Răspuns corect: a
4. Controlul financiar preventiv delegat se exercit ă de:
a. auditor;
b. ordonatorul principal de credite;
c. Ministerul Finan țelor Publice;
d. angaja ții afla ți în delega ție;
e. Curtea de Conturi.
Răspuns corect: c
7. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE
1. Care este diferen ța între controlul financiar preventiv propriu și cel delegat?
2. Ce ac țiuni vizeaz ă controlul financiar preventiv propriu? Dar cel delegat?
39 UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 8: AUDITUL INSTITU ȚIILOR PUBLICE
STRUCTURA:
8. 1. Obiectivele unit ății de înv ățare
8. 2. Prezentarea con ținutului
8. 3. Teste gril ă
8. 4. Întreb ări recapitulative
8. 5 Bibliografie
8. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE
În aceast ă unitate de înv ățare vom prezenta modalit ățile de control financiar ex-post la
institu țiile publice române ști.
8. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI
Obiectivele auditului public intern sunt:
• asigurarea obiectiv ă și consilierea, destinate s ă îmbun ătățeasc ă sistemele și
activit ățile entit ății publice;
• sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entit ății publice printr-o abordare sistematic ă și
metodic ă, prin care se evalueaz ă și se îmbun ătățește eficacitatea sistemului de
conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a proceselor administr ării.
Sfera auditului public intern cuprinde:
• activit ățile financiare sau cu implica ții financiare desf ăș urate de c ătre entitatea
public ă din momentul constituirii angajamentelor pân ă la utilizarea fondurilor de
către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din as isten ță extern ă;
• constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea și stabilirea titlurilor de
crean ță , precum și a facilit ăților acordate la încasarea acestora;
• administrarea patrimoniului public, precum și vânzarea, gajarea, concesionarea sau
închirierea de bunuri din domeniul privat sau public al statului ori a l unit ăților
administrativ-teritoriale;
• sistemele de management financiar și control, inclusiv contabilitatea și sistemele
informatice aferente.
Auditul public este organizat astfel:
• Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI);
• Unitatea Central ă de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI);
• compartimentele de audit public intern din entit ățile publice.
S-a înfiin țat Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) pe lâng ă Unitatea Central ă de
Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), organism cu cara cter consultativ, pentru a
ac ționa în vederea definirii strategiei și a îmbun ătățirii activit ății de audit public intern, în sectorul
public. Principalele atribu ții ale CAPI sunt urm ătoarele:
• dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern și
emite o opinie asupra direc țiilor de dezvoltare a acestuia;
40 • dezbate și emite o opinie asupra actului normativ elaborat de c ătre UCAAPI în
domeniul auditului public intern;
• dezbate și avizeaz ă raportul anual privind activitatea de audit public intern și-l
prezint ă Guvernului;
• avizeaz ă planul misiunilor de audit public intern de interes na țional cu implica ții
multisectoriale;
• dezbate și emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes na țional
cu implica ții multisectoriale;
• analizeaz ă importan ța recomand ărilor formulate de c ătre auditorii interni în cazul
divergen țelor de opinie dintre conduc ătorul entit ății publice și auditorii interni,
emi țând o opinie asupra consecin țelor neimplement ării recomand ărilor formulate de
către ace știa;
• analizeaz ă acordurile de cooperare dintre auditul intern și cel extern referitoare la
definirea conceptelor și la utilizarea standardelor în domeniu, schimbul de rezultate
din activitatea propriu-zis ă de audit, precum și preg ătirea profesional ă comun ă a
auditorilor;
• avizeaz ă numirea și revocarea directorului general al UCAAPI.
În cadrul Ministerului Finan țelor Publice s-a constituit Uniunea Central ă de Armonizare
pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), structurat ă pe compartimente de specialitate, în
subordinea direct ă a ministrului finan țelor publice. UCAAPI este condus ă de c ătre un director
general, numit de c ătre ministrul finan țelor publice, cu avizul CAPI. În realizarea obiectivelor sale ,
UCAAPI are urm ătoarele atribu ții principale:
• elaboreaz ă, conduce și aplică o strategie unitar ă în domeniul auditului public intern
și monitorizeaz ă la nivel na țional aceast ă activitate;
• dezvolt ă cadrul normativ în domeniul auditului public intern;
• dezvolt ă și implementeaz ă proceduri și metodologii uniforme, bazate pe standardele
interna ționale, inclusiv manualele de audit intern;
• dezvolt ă metodologiile în domeniul riscului managerial;
• elaboreaz ă „Codul privind conduita etic ă a auditorului intern“;
• avizeaz ă normele metodologice specifice diferitelor sectoare de a ctivitate din
domeniul auditului public intern;
• dezvolt ă sistemul de raportare a rezultatelor activit ății de audit public intern și
elaboreaz ă raportul anual, precum și sinteze, pe baza rapoartelor primite;
• efectueaz ă misiuni de audit public intern de interes na țional cu implica ții
multisectoriale;
• verific ă respectarea normelor, instruc țiunilor, precum și a „Codului privind conduita
etic ă a auditorului intern“ de c ătre compartimentele de audit public intern și poate
ini ția m ăsurile corective necesare, în cooperare cu conduc ătorul entit ății publice în
cauz ă;
• coordoneaz ă sistemul de recrutare și de preg ătire profesional ă în domeniul auditului
public intern;
• avizeaz ă numirea și destituirea șefilor compartimentelor de audit public intern din
entit ățile publice;
• coopereaz ă cu Curtea de Conturi și cu alte institu ții și autorit ăți publice din
România;
• coopereaz ă cu autorit ățile și organiza țiile de control financiar public din alte state,
inclusiv din Comisia European ă.
Compartimentul de audit public intern se organizeaz ă astfel:
• conduc ătorul institu ției publice sau, în cazul altor entit ăți publice, organul de
conducere colectiv ă are obliga ția instituirii cadrului organizatoric și func țional
necesar desf ăș ur ării activit ății de audit public intern;
41 • la institu țiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entit ăți publice, auditul
public intern se limiteaz ă la auditul de regularitate și se efectueaz ă de c ătre
compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finan țelor Publice;
• conduc ătorul entit ății publice subordonate poate stabili și men ține un compartiment
func țional de audit public intern, cu acordul entit ății publice de la nivelul ierarhic
imediat superior, iar dac ă acest compartiment nu se înfiin țeaz ă, auditul entit ății
respective se efectueaz ă de c ătre compartimentul de audit public intern al entit ății
publice de la nivelul ierarhic imediat superior.
Compartimentul de audit public intern se constituie în subordinea dire ct ă a conducerii
entit ății publice și, prin atribu țiile sale, nu trebuie s ă fie implicat în elaborarea procedurilor de
control intern și în desf ăș urarea activit ăților supuse auditului public intern. Conduc ătorul
compartimentului de audit public intern este numit sau destitui t de c ătre conduc ătorul entit ății
publice, cu avizul UCAAPI; pentru entit ățile publice subordonate, numirea sau destituirea se face
cu avizul organului ierarhic superior. Conduc ătorul compartimentului de audit public intern este
responsabil pentru organizarea și desf ăș urarea activit ăților de audit. Func ția de auditor intern este
incompatibil ă cu exercitarea acestei func ții ca activitate profesional ă orientat ă spre profit sau
recompens ă.
Atribu țiile compartimentului de audit public intern sunt:
• elaboreaz ă norme metodologice specifice entit ății publice în care î și desf ăș oar ă
activitatea, cu avizul UCAAPI sau al organului ierarhic sup erior, în cazul entit ăților
publice subordonate;
• elaboreaz ă proiectul planului anual de audit public intern;
• efectueaz ă activit ăți de audit public intern pentru a evalua dac ă sistemele de
management financiar și control ale entit ății publice sunt transparente și sunt
conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitat e, eficien ță și
eficacitate;
• informeaz ă UCAAPI despre recomand ările neînsu șite de c ătre conduc ătorul entit ății
publice auditate, precum și despre consecin țele acestora;
• raporteaz ă periodic asupra constat ărilor, concluziilor și recomand ărilor rezultate din
activit ățile sale de audit;
• elaboreaz ă raportul anual al activit ății de audit public intern;
• în cazul identific ării unor nereguli sau posibile prejudicii, raporteaz ă imediat
conduc ătorului entit ății publice și structurii de control intern abilitate.
Tipurile de audit sunt urm ătoarele:
• auditul de sistem, care reprezint ă o evaluare de profunzime a sistemelor de
conducere și control intern, cu scopul de a stabili dac ă acestea func ționeaz ă
economic, eficace și eficient, pentru identificarea deficien țelor și formularea de
recomand ări pentru corectarea acestora;
• auditul performan ței, care examineaz ă dac ă criteriile stabilite pentru implementarea
obiectivelor și sarcinilor entit ății publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor și
apreciaz ă dac ă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
• auditul de regularitate, care reprezint ă examinarea efectelor financiare generate de
fondurile publice sau patrimoniul public, sub aspectul respect ării ansamblului
principiilor, regulilor procedurale și metodologice care le sunt aplicabile.
Auditul public intern se exercit ă asupra tuturor activit ăților desf ăș urate într-o entitate
public ă, inclusiv asupra activit ăților entit ăților subordonate, cu privire la formarea și utilizarea
fondurilor publice, precum și la administrarea patrimoniului public. Compartimentul de audit
public intern auditeaz ă, cel pu țin o dat ă la trei ani, f ără a se limita la acestea, urm ătoarele:
• angajamentele bugetare și legale din care deriv ă direct sau indirect obliga ții de plat ă,
inclusiv din fondurile comunitare;
• pl ățile asumate prin angajamente bugetare și legale, inclusiv din fondurile
comunitare;
42 • vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al
statului ori al unit ăților administrativ-teritoriale;
• concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al stat ului ori al
unit ăților administrativ-teritoriale;
• constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare și stabilire a titlurilor
de crean ță , precum și a facilit ăților acordate la încasarea acestora;
• alocarea creditelor bugetare;
• sistemul contabil și fiabilitatea acestuia;
• sistemul de luare a deciziilor;
• sistemele de conducere și control, precum și riscurile asociate unor astfel de
sisteme;
• sistemele informatice.
Proiectul planului de audit public intern se elaboreaz ă de c ătre compartimentul de audit
public intern, pe baza evalu ării riscului asociat diferitelor structuri, activit ăți, programe (proiecte)
sau opera țiuni, precum și prin preluarea sugestiilor conduc ătorului entit ății publice, prin consultare
cu entit ățile publice ierarhic superioare, ținând seama de recomand ările Cur ții de Conturi.
Conduc ătorul entit ății publice aprob ă anual proiectul planului de audit public intern. Auditorul
intern desf ăș oar ă audituri ad-hoc, respectiv misiuni de audit public intern cu cara cter excep țional,
necuprinse în planul anual de audit public intern. În realizarea m isiunilor de audit, auditorii interni
își desf ăș oar ă activitatea pe baz ă de ordin de serviciu, emis de c ătre șeful compartimentului de
audit public intern, care prevede în mod explicit scopul, obiectivele , tipul și durata auditului public
intern, precum și nominalizarea echipei de auditare.
Compartimentul de audit public intern notific ă structura care va fi auditat ă, cu 15 zile
înainte de declan șarea misiunii de audit; în notificare se precizeaz ă scopul, principalele obiective și
durata misiunii de audit. Compartimentul de audit public intern notific ă, de asemenea, tematica în
detaliu, programul comun de cooperare, precum și perioadele în care se realizeaz ă interven țiile la
fa ța locului, conform normelor metodologice.
Auditorii interni au acces la toate datele și informa țiile, inclusiv la cele existente în format
electronic, pe care le consider ă relevante pentru scopul și obiectivele precizate în ordinul de
serviciu. Personalul de conducere și de execu ție din structura auditat ă are obliga ția s ă ofere
documentele și informa țiile solicitate, în termenele stabilite, precum și tot sprijinul necesar
desf ăș ur ării în bune condi ții a auditului public intern.
Auditorii interni pot solicita date, informa ții, precum și copii ale documentelor, certificate
pentru conformitate, de la persoanele fizice și juridice aflate în leg ătur ă cu structura auditat ă, iar
acestea au obliga ția de a le pune la dispozi ție la data solicitat ă. Totodat ă, auditorii interni pot
efectua la aceste persoane fizice și juridice orice fel de reverific ări financiare și contabile legate de
activit ățile de control intern la care acestea au fost supuse, care v or fi utilizate pentru constatarea
legalit ății și a regularit ății activit ății respective.
Reprezentan ților autoriza ți ai Comisiei Europene și ai Cur ții Europene de Conturi li se
asigur ă drepturi similare celor prev ăzute pentru auditorii interni, cu scopul protej ării intereselor
financiare ale Uniunii Europene; ace știa trebuie s ă fie împuternici ți în acest sens printr-o
autoriza ție scris ă, care s ă le ateste identitatea și pozi ția, precum și printr-un document care s ă
indice obiectul și scopul controlului sau al inspec ției la fa ța locului.
Ori de câte ori în efectuarea auditului public intern sunt necesar e cuno știn țe de strict ă
specialitate, conduc ătorul compartimentului de audit public intern poate decide asupra oportunit ății
contract ării de servicii de expertiz ă (consultan ță ) din afara entit ății publice.
Auditorii interni elaboreaz ă un proiect de raport de audit public intern la sfâr șitul fiec ărei
misiuni de audit public intern; proiectul de raport de audit public intern reflect ă cadrul general,
obiectivele, constat ările, concluziile și recomand ările.
Proiectul de raport de audit public intern se transmite la struc tura auditat ă; aceasta poate
trimite, în maximum 15 zile de la primirea raportului, punctele s ale de vedere, care vor fi analizate
de c ătre auditorii interni. În termen de zece zile de la primire a punctelor de vedere, compartimentul
de audit public intern organizeaz ă reuniunea de conciliere cu structura auditat ă, în cadrul c ăreia se
43 analizeaz ă constat ările și concluziile, în vederea accept ării recomand ărilor formulate. Șeful
compartimentului de audit public intern trimite raportul de audit pub lic intern finalizat, împreun ă
cu rezultatele concilierii, conduc ătorului entit ății publice care a aprobat misiunea, pentru analiz ă și
avizare; pentru institu ția public ă mic ă, raportul de audit public intern este transmis spre avizare
conduc ătorului acesteia. Dup ă avizare, recomand ările cuprinse în raportul de audit public intern
vor fi comunicate structurii auditate.
Structura auditat ă informeaz ă compartimentul de audit public intern asupra modului de
implementare a recomand ărilor, incluzând un calendar al acestora. Șeful compartimentului de audit
public intern informeaz ă UCAAPI sau organul ierarhic superior, dup ă caz, despre recomand ările
care nu au fost avizate; aceste recomand ări vor fi înso țite de documenta ția de sus ținere.
Auditorii interni care sunt func ționari publici sunt selecta ți și au drepturile, obliga țiile și
incompatibilit ățile prev ăzute de Statutul func ționarilor publici. Numirea sau revocarea auditorilor
interni se face de c ătre conduc ătorul entit ății publice, respectiv de c ătre organul colectiv de
conducere, cu avizul conduc ătorului compartimentului de audit public intern.
8. 3. TESTE GRIL Ă
1. Auditul public intern urm ăre ște:
a. înlocuirea controlului financiar preventiv;
b. suplinirea controlului financiar preventiv la institu țiile publice mici;
c. monitorizarea evaziunii fiscale în institu ții publice;
d. îmbun ătățirea activit ății institu ției.
Răspuns corect: d
2. Comitetul pentru Audit Public Intern este înfiin țat:
a. pe lâng ă UCAAPI;
b. pentru coordonarea UCAAPI;
c. pentru îmbun ătățirea auditului public extern;
d. pentru a impune normele de audit stabilite de organismele interna ționale.
Răspuns corect: a
3. Uniunea Central ă de Armonizare pentru Auditul Public Intern:
a. func ționeaz ă în cadrul Ministerului Finan țelor Publice;
b. este în subordinea direct ă a ministrului finan țelor publice;
c. este condus ă de un director;
d. monitorizeaz ă activitatea de audit la nivel na țional;
e. coopereaz ă cu Curtea de Conturi.
Alege ți varianta fals ă.
Răspuns corect: c
8. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE
1. Care sunt deosebirile în activitatea CAPI și UCAAPI?
2. Care sunt atribu țiile auditorilor interni?
3. Ce diferen țe exist ă între controlorii financiari și auditori?
44 UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 9: ASPECTE PRIVIND CONTABILITATEA
INSTITU ȚIILOR PUBLICE
STRUCTURA:
9. 1. Obiectivele unit ății de înv ățare
9. 2. Prezentarea con ținutului
9. 3. Teste gril ă
9. 4. Întreb ări recapitulative
9. 5 Bibliografie
9. 1. OBIECTIVELE UNIT ĂȚ II DE ÎNV ĂȚ ARE
Aceast ă unitate de înv ățare î și propune s ă eviden țieze aspectele relevante din punct de
vedere financiar cu privire la ținerea contabilit ății institu țiilor publice române ști.
9. 2. PREZENTAREA CON ȚINUTULUI
Institu țiile publice au obliga ția s ă organizeze și s ă conduc ă contabilitatea proprie, respectiv
contabilitatea financiar ă și dup ă caz, contabilitatea de gestiune.
Contabilitatea, ca activitate specializat ă în m ăsurarea, evaluarea, cunoa șterea, gestiunea și
controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor ob ținute din
activitatea institu țiilor publice, trebuie s ă asigure înregistrarea cronologic ă și sistematic ă,
prelucrarea, publicarea și p ăstrarea informa țiilor cu privire la pozi ția financiar ă, performan ța
financiar ă și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerin țele interne ale acestora, cât și pentru utilizatori
externi: Guvernul, Parlamentul, creditorii, clien ții, dar și al ți utilizatori (cum ar fi organismele
financiare interna ționale).
Contabilitatea institu țiilor publice asigur ă informa ții ordonatorilor de credite cu privire la
execu ția bugetelor de venituri și cheltuieli, rezultatul execu ției bugetare, patrimoniul aflat în
administrare, rezultatul patrimonial (economic), costul programel or aprobate prin buget, dar și
informa ții necesare pentru întocmirea contului general anual de execu ție a bugetului de stat, a
contului anual de execu ție a bugetului asigur ărilor sociale de stat și fondurilor speciale.
Potrivit reglement ărilor existente în domeniul finan țelor publice și a contabilit ății,
contabilitatea public ă cuprinde:
• contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare, care s ă reflecte încasarea
veniturilor și plata cheltuielilor aferente exerci țiului bugetar;
• contabilitatea trezoreriei statului;
• contabilitatea general ă bazat ă pe principiul constat ării drepturilor și obliga țiilor,
care s ă reflecte evolu ția situa ției financiare și patrimoniale, precum și excedentul
sau deficitul patrimonial;
• contabilitatea destinat ă analiz ării costurilor programelor aprobate.
Planul de conturi cuprinde totalitatea conturilor dezvoltate în vede rea eviden țierii
opera țiunilor derulate de institu țiile publice. La nivelul institu țiilor publice aceste conturi sunt:
• conturi bugetare – pentru reflectarea încas ării veniturilor și pl ății cheltuielilor și
determinarea rezultatului execu ției bugetare (excedent sau deficit bugetar).
Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare se realizeaz ă cu ajutorul unor
conturi speciale, deschise pe structura clasifica ției bugetare în vigoare. Aceste
45 conturi asigur ă înregistrarea veniturilor încasate și a cheltuielilor pl ătite, potrivit
bugetului aprobat și furnizeaz ă informa țiile necesare întocmirii contului de
execu ție bugetar ă și stabilirii rezultatului execu ției bugetare.
• conturi generale – pentru reflectarea activelor și pasivelor institu ției, a cheltuielilor
și veniturilor aferente exerci țiului, indiferent dac ă veniturile au fost încasate iar
cheltuielile pl ătite, pentru determinarea rezultatului patrimonial (excedent sa u
deficit patrimonial).
Institu țiile publice au obliga ția s ă conduc ă contabilitatea în partid ă dubl ă ajutorul conturilor
prev ăzute în planul de conturi general. Începând cu anul 2006 contabilitatea ins titu țiilor publice a
fost aliniat ă la contabilitatea general ă a agen ților economici. Astfel, planul de conturi general
cuprinde urm ătoarele clase de conturi:
• clasa 1 "Conturi de capitaluri";
• clasa 2 "Conturi de active fixe";
• clasa 3 "Conturi de stocuri și produc ție în curs de execu ție";
• clasa 4 "Conturi de ter ți";
• clasa 5 "Conturi la trezoreria statului și b ănci comerciale";
• clasa 6 "Conturi de cheltuieli";
• clasa 7 "Conturi de venituri și finan ță ri".
În cadrul claselor exist ă mai multe grupe de conturi, iar grupele sunt dezvoltate pe conturi
sintetice de gradul I și II. Conturile sintetice pot fi dezvoltate în conturi analitic e în func ție de
specificul activit ății și de necesit ățile proprii de informare.
Cu ajutorul acestor conturi, institu țiile publice înregistreaz ă opera țiunile economico-
financiare pe baza principiilor contabilit ății de drepturi și obliga ții (de angajamente), respectiv în
momentul cre ării, transform ării sau dispari ției/anul ării unei valori economice, a unei crean țe sau
unei obliga ții. Conturile din planul de conturi nu reprezint ă temei legal pentru înregistrarea unor
opera țiuni în contabilitate.
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilit ății la institu țiile publice revine
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obliga ția gestionarii unit ății respective.
Institu țiile publice organizeaz ă și conduc contabilitatea de regul ă, în compartimente distincte,
conduse de c ătre directorul economic, contabilul șef sau alt ă persoan ă împuternicit ă s ă
îndeplineasc ă aceast ă func ție. Aceste persoane trebuie s ă aib ă studii economice superioare și
răspund împreun ă cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilit ății, în
condi țiile legii.
Șeful compartimentului financiar-contabil este persoana care ocup ă func ția de conducere a
compartimentului financiar-contabil și care r ăspunde și de activitatea de încasare a veniturilor și de
plat ă a cheltuielilor sau, dup ă caz, una dintre persoanele care îndepline ște aceste atribu ții în cadrul
unei institu ții publice care nu are în structura s ă un compartiment financiar-contabil sau persoana
care îndepline ște aceste atribu ții pe baz ă de contract, în condi țiile legii.
Institu țiile publice la care contabilitatea nu este organizat ă în compartimente distincte sau
care nu au personal încadrat cu contract individual de munc ă, potrivit legii, pot încheia contracte de
prest ări de servicii, pentru conducerea contabilit ății și întocmirea situa țiilor financiare trimestriale
și anuale, cu societ ăți comerciale de expertiz ă contabil ă sau cu persoane fizice autorizate, conform
legii. Încheierea contractelor se face cu respectarea re glement ărilor privind achizi țiile publice de
bunuri și servicii. Plata serviciilor respective se face din f onduri publice cu aceast ă destina ție.
Persoanele care r ăspund de organizarea și conducerea contabilit ății trebuie s ă asigure,
potrivit legii, condi țiile necesare pentru organizarea și conducerea corect ă și la zi a contabilit ății,
organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, precum și valorificarea
rezultatelor acesteia, respectarea regulilor de întocmire a situa țiilor financiare, depunerea la termen
a acestora la organele în drept, p ăstrarea documentelor justificative, a registrelor și situa țiilor
financiare, organizarea contabilit ății de gestiune adaptate la specificul institu ției publice.
De ținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoar e, numerar și alte drepturi și
obliga ții, precum și efectuarea de opera țiuni economice, f ără s ă fie înregistrate în contabilitate sunt
considerate ilegale.
46 Institu țiile publice consemneaz ă opera țiunile economico-financiare în momentul efectu ării
lor în documente justificative pe baza c ărora se fac înregistr ări în jurnale, fi șe și alte documente
contabile dup ă caz.
Documentele care stau la baza înregistr ărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de
document justificativ numai în condi țiile în care furnizeaz ă toate informa țiile prev ăzute de normele
legale în vigoare.
Documentele justificative care stau la baza înregistr ărilor în contabilitate angajeaz ă
răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au
înregistrat în contabilitate, dup ă caz.
Documentele justificative trebuie s ă cuprind ă urm ătoarele elemente principale:
• denumirea documentului;
• denumirea și, dup ă caz, sediul unit ății care întocme ște documentul;
• num ărul documentului și data întocmirii acestuia;
• men ționarea p ărților care particip ă la efectuarea opera țiunii economico-financiare
(când este cazul);
• con ținutul opera țiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul
legal al efectu ării acesteia;
• datele cantitative și valorice aferente opera țiunii economico-financiare efectuate;
• numele și prenumele, precum și semn ăturile persoanelor care r ăspund de
efectuarea opera țiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribu ții de
control financiar preventiv și ale persoanelor în drept s ă aprobe opera țiunile
respective, dup ă caz;
• alte elemente menite s ă asigure consemnarea complet ă a opera țiunilor efectuate.
Înregistr ările în contabilitate se efectueaz ă cronologic, prin respectarea succesiunii
documentelor dup ă data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate și sistematic, în conturi
sintetice și analitice, în conformitate cu regulile stabilite pentru for ma de înregistrare în
contabilitate "maestru- șah".
Formele de înregistrare în contabilitate reprezint ă sistemul de registre, formulare și
documente contabile corelate între ele, care servesc la înre gistrarea cronologic ă și sistematic ă în
contabilitate a opera țiunilor economico-financiare efectuate pe parcursul exerci țiului bugetar. La
institu țiile publice, forma de înregistrare în contabilitate a opera țiunilor economico-financiare este
"maestru-șah".
La institu țiile publice se poate folosi forma de înregistrare în contabilita te "maestru-șah
simplificat". În acest caz, contabilitatea sintetic ă se ține pe "Fi șe de cont pentru opera ții diverse",
deschise pentru fiecare cont sintetic în Cartea-mare ( șah), iar contabilitatea analitic ă se ține pe
fi șele men ționate la forma de înregistrare "maestru- șah".
Eviden ța analitic ă a creditelor bugetare, pl ăților de cas ă și a cheltuielilor efective se ține cu
ajutorul "Fi șei pentru opera ții bugetare".
În cadrul formei de înregistrare "maestru- șah", principalele registre și formulare care se
utilizeaz ă sunt:
• Registrul-jurnal;
• Registrul-inventar;
• Cartea-mare;
• Balan ța de verificare.
Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii reprezint ă
ansamblul opera țiunilor prin care se constat ă existen ța tuturor elementelor respective, cantitativ-
valoric sau numai valoric, dup ă caz, la data la care aceasta se efectueaz ă. Inventarierea are ca scop
principal stabilirea situa ției reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii ale fiec ărei entit ăți, precum și a bunurilor și valorilor de ținute cu orice titlu, apar ținând altor
persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situa țiilor financiare anuale care trebuie s ă ofere
o imagine fidel ă a pozi ției financiare și a performan ței entit ății pentru respectivul exerci țiu
financiar.
47 Prin ac țiunea de reevaluare a activelor fixe corporale existente î n patrimoniul institu țiilor
publice se realizeaz ă actualizarea valorii elementelor patrimoniale respective în situa țiile financiare
anuale ale anului în care s-a efectuat reevaluarea. Reevaluar ea activelor fixe corporale se
efectueaz ă cu scopul determin ării valorii juste a acestora la data bilan țului, ținându-se seama de
infla ție, utilitatea bunului, starea acestuia și de pre țul pie ței, atunci când valoarea contabil ă difer ă
semnificativ de valoarea just ă. Valoarea just ă se determin ă pe baza unor evalu ări efectuate, de
regul ă, de evaluatori autoriza ți conform reglement ărilor legale în vigoare. În situa ția în care
valoarea just ă nu se determin ă în baza evalu ărilor efectuate de evaluatori autoriza ți, valoarea just ă
la data bilan țului se determin ă de o comisie numit ă de conduc ătorul institu ției publice.
În situa ția în care o institu ție public ă de ține bunuri în bun ă stare de func ționare de care nu
mai are nevoie sau pe care legea nu îi mai permite s ă le de țin ă atunci acestea pot fi transmise f ără
plat ă unei alte institu ții publice. În cazul în care nici institu ție public ă nu î și manifest ă dorin ța de a
prelua f ără plat ă bunurile sau dac ă acestea nu mai pot fi utilizate datorit ă degrad ării atunci se
recurge la valorificare. Pot fi valorificate, prin vânzar e la licita ție, bunurile aflate în stare de
func ționare, dac ă nicio institu ție public ă nu a solicitat preluarea f ără plat ă a bunului respectiv.
9. 3. TESTE GRIL Ă
1. Institu țiile publice:
a. au obliga ția de a conduce contabilitatea proprie;
b. conduc doar contabilitate de gestiune;
c. utilizeaz ă planul de conturi specific trezoreriei statului;
d. au o contabilitate în partid ă simpl ă;
e. conduc o contabilitate dubl ă.
Răspuns corect: a
2. Contabilitatea public ă cuprinde:
a. contabilitatea veniturilor bugetare;
b. contabilitatea cheltuielilor bugetare ;
c. contabilitatea trezoreriei statului;
d. contabilitatea costurilor programelor;
e. contabilitatea general ă corporatist ă.
Răspuns corect: e
3. Conturile bugetare ne ajut ă s ă determin ăm:
a. profitul/pierderea institu ției publice;
b. exc edentul sau deficitul bugetar;
c. modificarea activelor/pasivelor;
d. evolu ția soldurilor debitoare/creditoare.
Răspuns corect: b
4. Num ărul de clase de conturi bilan țiere ale institu țiilor publice este de:
a. 7;
b. 9;
c. 5;
d. 2;
e. 3.
Răspuns corect: a
5. Nu este obligatoriu ca un document justificativ s ă cuprind ă urm ătoarele elemente:
a. denumirea documentului;
b. numele persoanei care a emis documentul;
c. con ținutul opera țiunii economico-financiare;
48 d. denumirea entit ății care întocme ște documentul;
e. num ărul și data emitentului.
Răspuns corect: b
9. 4. ÎNTREB ĂRI RECAPITULATIVE
1. Care sunt registrele contabile obligatorii?
2. Care este leg ătura între contabilitatea financiar ă și cea de gestiune?
BIBLIOGRAFIE
Roman Costantin, Mosteanu Narcisa, Finantele institutiilor publice. Sinteze. Aplicatii, Editura
ASE 2014
Roman Costantin, Mosteanu Tatiana, Finantele institutiilor publice, Editura Economica 2011
Roman Costantin, Gestiunea financiar ă a institu țiilor publice, Ed. Economic ă, 2006
Roman Costantin, Gestiunea financiar ă a institu țiilor publice (2 volume), Ed. Economic ă,
2000/2004
György Attila (coord.), Finan țele institu țiilor publice, Ed. Universitar ă, 2009
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: FINAN ȚELE INSTITU ȚIILOR PUBLICE Prof.univ.dr. Costantin ROMAN 2DISCIPLINA FINAN ȚELE INSTITU ȚIILOR PUBLICE CUPRINS: UNITATEA DE ÎNV ĂȚ ARE 1: NO… [618183] (ID: 618183)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.