Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate [618180]

UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE
Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate

Cristian B ĂHNĂREANU

PUTEREA MILITAR Ă ÎN SECOLUL XXI.
MODALIT ĂȚI DE REALIZARE
ȘI MANIFESTARE A PUTERII MILITARE ÎN
SOCIETATEA DEMOCRATIC Ă ROMÂNEASC Ă

EDITURA UNIVERSIT ĂȚII NAȚIONALE DE AP ĂRARE
București, 2005
2

© Toate drepturile asupra prezentei edi ții sunt rezervate
Universit ății Naționale de Ap ărare

Lucrarea a fost discutat ă în ședința Consiliului Științific al CSSAS

ISBN 973-663-233-4 Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
BĂHNĂREANU, CRISTIAN
Puterea militar ă în secolul XXI: modalit ăți
de realizare și manifestare a puterii militare în
societatea democratic ă româneasc ă / Cristian
Băhnăreanu. – Bucure ști : Editura Universit ății
Naționale de Ap ărare, 2005
Bibliogr. ISBN 973-663-233-4

355(498)

3

CUPRINS

Introducere
………………………………………………………………. 5
1. Conceptul de putere ………..………………………………….…… 5
1.1. Puterea …………………………………. .……………………… 5
1.2. Puterea militar ă…………………………………..…………… 7
1.3. Puterea militar ă în ansamblul conceptului de putere … 9
2. Puterea militar ă a principalilor actori ai secolului XXI …. 11
2.1. Statele Unite ale Americii ……………………………..…… 12
2.2. Organiza ția Nord-Atlantic ă (NATO) ……………………. 17
2.3. Uniunea European ă (UE) ………………………..………… 21
2.4. Alți actori importan ți………………………………………… 25
3. Puterea militar ă a României …………………………………… 30
3.1. Puterea militar ă în societatea româneasc ă………….…. 30
3.2. Modalități de realizare și manifestare ……………..…… 33
3.3. Puterea militar ă a României în contextul integr ării
euro-atlantice ………………………………………………… 37
Concluzii ………………………………………………………………… 40
Anexe ……………………………………………………………………. 42

5INTRODUCERE

În noua ordine mondial ă care se prefigureaz ă, puterea, și în spe-
cial puterea militar ă, își păstrează valoarea de element de compara ție în
relațiile dintre state. Odat ă cu sfârșitul Războiului Rece, aceasta a c ă-
pătat noi sensuri și semnifica ții și nu se mai bazeaz ă primordial pe pu-
terea nuclear ă. Dezvoltarea tehnologic ă și economic ă constituie condi-
ții fără de care puterea militar ă nu poate exista și nu se poate manifesta.
Principalele for țe militare ale mapamondului dau o mare im-
portanță componentelor economic ă și tehnologico-informa țională ale
puterii, ce joac ă un rol din ce în ce mai semnificativ în sistemul rela-
țiilor interna ționale, puterea militar ă trecând chiar în plan secund.
România, ca stat membru NATO și în viitor al UE, trebuie s ă conti-
nue procesul de reconfigurare a armatei, astfel ca puterea militar ă a
statului, condi ționată de o serie de cerin țe interne și externe, s ă se
consolideze. În context, țara noastr ă se preocup ă de crearea unui
echilibru adecvat între tradi ție, modernizare, profesionalizare și expe-
riență în configurarea modului de a realiza și folosi puterea militar ă.

1. CONCEPTUL DE PUTERE

1.1. Puterea
Sistemul rela țiilor interna ționale de ast ăzi și toate repozi ționările
și evoluțiile ce se înregistreaz ă la nivel na țional, zonal, regional și global
se cer analizate mai ales în termeni de putere . Competi ția pentru putere
reprezintă principalul fundament al politicii interna ționale, ce duce ine-
vitabil la tensiuni, crize și conflicte între actorii acestei scene dinamice.
Conceptul de putere incumb ă o complexitate dificil de
cuprins și de definit în ansamblul s ău. Termenul deriv ă din
latinescul „potestas”, iar literatura de specialitate ne ofer ă o
multitudine de accep țiuni ale conceptului. În viziune sociologic ă,
puterea însemn ă capacitatea cuiva de a- și impune voin ța în cadrul
unei relații sociale, în ciuda oric ărei rezisten țe întâmpinate și indife-
rent de factorii care determin ă această capacitate1. Dacă o abordăm

1 Cătălin Zamfir, Laz ăr Vlăsceanu (coord.), Dicționar de sociologie , Editura Babel,
București, 1998, p. 478.

6în contextul rela țiilor interna ționale și diploma ției, atunci conceptul de
putere define ște capacitatea unui stat de a influen ța sau controla alte
state, iar statele care au o astfel de abilitate sunt numite puteri, puteri
zonale, puteri regionale, mari puteri, superputeri sau hiper-puteri. De
altfel, Henry Kissinger o nume ște capacitatea unei entit ăți de a-și
impune voin ța asupra alteia sau de a re zista presiunii exercitate de
altă entitate , Max Weber – șansa unui actor politic de a- și impune
voința sa altui actor politic , iar Walter S. Jones – capacitatea unui
actor interna țional de a- și folosi resursele tangibile și intangibile în
așa fel încât s ă influențeze rezultatele rela țiilor inter-na ționale spre
propriul beneficiu2. Chiar dac ă aparent aceast ă influențare este într-o
singură direcție, de la cel puternic la cel mai slab, în realitate actorii î și
modifică reciproc comportamentele și acțiunile. Prin urmare, rela țiile
de putere nu pot fi reduse la un model extrem, în care un câ știg al unui
actor provoac ă o pierdere echivalent ă pentru cel ălalt actor.
În altă ordine de idei, puterea este o rela ție asimetric ă între in-
divizi, grupuri, organiza ții, state etc., iar exercitarea ei este strâns le-
gată de intențiile, nevoile, valorile sau in teresele acestora, precum și
de distribu ția inegală a resurselor. Astfel, pentru a putea determina și
compara puterea statelor, anali știi politici utilizeaz ă frecvent ierarhi-
zarea în func ție de poten țialul de putere (puterea poten țială), ce de-
rivă din mai multe surse: geografic ă, demografic ă, economic ă, milita-
ră etc. Alți specialiști susțin că puterea are la baz ă următoarele surse:
naturale (dispunere pe glob, suprafa ță, ieșire la mare, natura grani țe-
lor etc.), socio-psihologice (popula ție, imaginea de sine, nivelul de
socializare a politicii, organizare politic ă etc.) și sintetice (abilitatea
statului de a- și folosi resursele industriale, financiare, tehnice, milita-
re etc.). Puterea real ă reprezint ă exercitarea efectiv ă a coerci ției și
depinde, al ături de sursele de mai sus, de voin ța popular ă și calitatea
leadership-ului, de organizarea intern ă și infrastructura statului și de

2 H. Kissinger, Problems of National Strategy. A book of Readings , ed. V, 1971, p. 3;
M. Weber, Wirtschaft und Geselschaft.Grundd riss der Verstehen den Soziologie ,
Verlag Mohr, Tubingen, 1972, p. 35; W. S. Jones, The Logic of International
Relations , Seventh Edition, Harper Collins Publishers, 1991, p. 241; apud Nicolae
Dolghin, Mutații strategice actuale și implica țiile lor asupra ac țiunii militare.
Reconsider ări asupra masc ării operativ-strategice. Activitatea comandamentelor și
statelor majore pentru perfec ționarea masc ării operativ-strategice , Teza de doctorat,
București, 1998, p. 6.
7strategiile create în acest scop. Ea poate fi cuantificat ă cu mai mult ă
precizie atunci când e folosit ă, în funcție de efectele ob ținute.
În studiile mai recente, se vorbe ște tot mai des de puterea soft
(soft power) și puterea hard (hard power). Puterea soft se refer ă la
puterea ce deriv ă în principal din surse culturale sau imagologice, in-
fluența exercitându-se mai mult prin persuasiunea sau atragerea celui
mai slab c ătre un anumit model și mai puțin prin coerci ție. Puterea
hard este constituit ă mai ales din mijloacele militare și economice ce
contribuie la impunerea voin ței unui actor asupra altui actor. Aceste
două forme ale puterii nu se exclud una pe cealalt ă, ci, dimpotriv ă,
combinarea mijloacelor soft cu cele hard înlesne ște atingerea cu o
eficiență sporită a scopului propus.
În concluzie, pentru a în țelege conceptul de putere în toat ă
complexitatea sa este necesar ă abordarea multifa țetată a acestuia, pe
toate dimensiunile sale de manifestare: politic ă, economic ă, umană,
culturală, tehnologico-informa țională și militară. În cele ce urmeaz ă,
vom pune accent pe dimensiunea militar ă a puterii.

1.2. Puterea militar ă
Existența și manifestarea puterii militare a stat la baza edific ă-
rii primelor puteri cu voca ție globală, respectiv a imperiilor, puterea
militară constituind instrumentul prin care puterea politic ă a reușit să
supună alte popula ții sau civiliza ții. În prezent, se manifest ă două cu-
rente de opinie referitoar e la puterea unui stat: cel dintâi, potrivit c ă-
ruia puterea economic ă a trecut pe primul plan, puterea militar ă
pierzându- și din importan ță, iar al doilea care sus ține că puterea mi-
litară este singurul și adevăratul determinant al puterii unui stat3. Cu
toate că utilizarea puterii militare este tot mai intens contestat ă în po-
litica interna țională, ea continu ă să fie folosit ă pentru deblocarea unor
situații strategice și joacă un rol major în configurarea rela țiilor inter-
naționale și a mediului global de securitate.
Puterea militar ă este capacitatea de ac țiune armat ă a unui stat,
asigurată de poten țialul său militar4 (buget, personal, infrastructur ă,
armament, logistic ă, industria de ap ărare și instituțiile de cercetare-

3 Anca Dinicu, Puterea pe plan interna țional și factorii care o condi ționează, în
Revista Academiei For țelor Terestre, nr. 4 (32)/2003, p. 66.
4 Cătălin Zamfir, Laz ăr Vlăsceanu (coord.), op. cit. , p. 481.

8dezvoltare specifice etc.), în scopul asigur ării propriei securit ăți și a
aliaților și îndeplinirii obiectivelor/in tereselor politico-militare. De
exemplu, SUA nu au o defini ție pentru acest termen, ci se vorbe ște
mai mult de capabilitate militar ă, ce reprezint ă abilitatea de atinge un
obiectiv specific pe timp de r ăzboi (câștigarea unui r ăzboi sau b ătălii,
distrugerea unor ținte) și include structura for țelor, modernizarea, ni-
velul de r ăspuns și sustenabilitatea5.
Așadar, avem de-a face cu capacit ăți militare, ce se constituie
într-un instrument de for ță al puterii și cuprind: For țele Armate, acti-
ve și de rezerv ă, ai căror principali indicatori sunt: num ărul de per-
soane încadrate pe categorii de for țe armate și tipuri de unit ăți și mari
unități luptătoare; num ărul și calitatea sistemelor de arm ă importante
– tancuri, tunuri, avioane, elicoptere, nave de suprafa ță și submarine;
numărul și calitatea sistemelor de comunica ții și informatice; diversi-
tatea și calitatea elementelor de infrastructur ă; mărimea bugetului
alocat apărării și repartiția acestuia pe tipuri de cheltuieli – mai ales
cheltuielile pentru modernizare și înzestrare6. În plus, pentru a ob ține
succesul strategic, operativ și tactic, toate aceste elemente trebuie
asociate cu aportul inteligen ței și tehnologiei militare, cu transform ă-
rile și moderniz ările structurale, tehnice și tehnologice, de politic ă
aduse de revolu ția în domeniul militar. Nu în ultimul rând, o calitate
superioară a actului de conducere, nive lului de instruire, satisfac ției
materiale și spirituale, înt ărirea moralului și coeziunii propriilor trupe
va spori gradul de eficien ță al îndeplinirii misiunilor încredin țate.
Capacitatea unui stat de a- și folosi poten țialul său militar, în
conformitate cu politica de ap ărare și promovare a intereselor na țio-
nale, dă dimensiunea real ă a puterii militare. Ca indicatori pot fi utili-
zați: nivelul de instruire al personalului; timpul de reac ție la solicit ări;
capacitatea de proiec ție și susținere a for țelor în diferite teatre de ope-
rații, inclusiv în afara frontierelor na ționale; nivelul de descurajare pe
care îl produce; rezultatul analizei comparate între sistemele de arm ă
din înzestrarea proprie și cele mai importante la nivel mondial7. În

5 Joint Publication 1-02, Department of Defense Dictionary of Military and
Associated Terms , 12 April 2001 (As Amended Through 9 May 2005).
6 Mihail Orzea ță, Securitatea și continua transformare în secolul XXI. Eseuri ,
Editura Militar ă, București, 2004, pp. 36-37.
7 Ibidem, pp. 37-38.
9prezent, apelarea la for ța armată reprezint ă o acțiune de ultim ă in-
stanță, acțiunile de diploma ție și diploma ție militar ă fiind instru-
mentul agreat în solu ționarea unor situa ții conflictuale. Acum, ac-
centul se pune pe cooperare, pe folosirea for țelor militare în opera ții
de tip „Petersberg”8, pe concertarea eforturilor de sporire a gradului
de coeziune și a nivelului de interoperabilitate în cadrul organiza țiilor
internaționale de securitate (NATO, UE) și coalițiilor militare.
Avantajul tehnologic, suprema ția informa țională și războiul
bazat pe re țea, forțele expedi ționare și mijloacele superspecializate
constituie noile elemente care caracterizeaz ă puterea militar ă a înce-
putului de secol XXI. Dezvoltarea și implementarea acestora
necesită resurse financiare importante, resurse de care unii dispun,
iar alții nu, și care dau dimensiunea real ă a prăpăstiei tehnologice
între statele lumii. Prin urmare, puterea militar ă depinde în foarte
mare măsură de puterea economico-financiar ă a statului respectiv,
de investi țiile în inteligen ță și cercetare, de achizi țiile tehnologice și
umane.

1.3. Puterea militar ă în ansamblul conceptului de putere
Deși perioada R ăzboiului Rece a apus, lumea se afl ă încă de-
parte de momentul în care puterea militar ă și eforturile de dezvoltare
și tehnologizare a acesteia se vor fi încheiat. Ea va fi folosit ă în conti-
nuare sub diferite forme și cu alte scopuri decât în trecut și va juca un
rol important în politica interna țională. Războaiele clasice, în care
mase mari de oameni și tehnică de luptă se ciocneau în mod direct, au
fost înlocuite cu cele asimetrice, în care se folosesc mijloace și teh-
nici neconven ționale (de exemplu: atacuri teroriste, agresiuni asupra
sistemelor informatice, ac țiuni sinuciga șe, răpiri de persoane), ce au
un puternic impact psihologic asupra opiniei publice.
Puterea statului este dat ă de o îngem ănare eficient ă și echili-
brată a componentelor puterii (vezi figura 1). A șadar, nu exist ă putere
politică compatibil ă cu normele unei vie ți democratice, dac ă ea nu se
bazează pe o economie robust ă, iar orice sistem economic are nevoie
de interven ția factorului politic pentru o dezvoltare normal ă9.

8 Vezi articolul 17 al Tratatului Uniunii Europene, http://europa.eu.int/eur-lex/en/
treaties/selected/livre106.html.
9 Virgil Măgureanu, Studii de sociologie politic ă, Editura Albatros, Bucure ști, 1997, p. 71.

10
Figura 1: Componentele puterii

Puterea unei Alian țe poate fi în țeleasă ca o însumare a unor
componente ale puterii statelor membre sau partenere, în func ție de
specificul respectivei organiza ții. Astfel, NATO este o putere militar ă
rezultată din însumarea unor elemente ale puterilor militare indivi-
duale, iar UE reprezint ă o putere economic ă, urmare a unific ării eco-
nomiilor țărilor membre. Deci, puterea unei alian țe poate fi perceput ă
și ca o putere unic ă, rezultată din întrep ătrunderea, din simbioza pute-
rilor individuale. Totodat ă, putem spune c ă puterea militar ă a celor
două mari organiza ții poate fi considerat ă ca fiind una mai mult vir-
tuală, operaționalizarea ei complet ă depinzând de foarte mul ți factori,
mai ales politici, ceea ce ofer ă multe probabilit ăți.
Referitor la puterea militar ă, ca parte important ă a teoriilor
despre conceptul de pute re, trebuie specificat c ă aceasta are la baz ă o
serioasă fundamentare politic ă. Factorul politic este cel care traseaz ă
direcțiile de realizare și manifestare a puterii militare, iar puterea mi-
litară vine în sprijinul celei politice prin ap ărarea intereselor na țio-
nale. Ea se afl ă într-o puternic ă relație de interdependen ță cu celelalte
componente: politic ă, economic ă, demografic ă, culturală, tehnologi-
co-informa țională.
Componenta
politică
Componenta
economic ă Componenta
militară
Componenta
tehnologico-
informațională Componenta

umană Componenta

culturală
11Puterea militar ă nu poate exista f ără puterea economic ă, fără o
economie s ănătoasă și cu creșteri semnificative. Ea nu are câmp de apli-
care fără puterea politic ă sau cultural ă. Însă, suprema ția tehnologic ă și
informațională pare a fi în prezent esen ța edificării unei puteri credibile.

2. PUTEREA MILITAR Ă
A PRINCIPALILOR ACTORI AI SECOLULUI XXI

În lumea de azi se manifest ă, poate mai pregnant ca niciodat ă,
pe de o parte, tendin ța unor mari actori ai scenei interna ționale de a- și
exercita puterea în plan zonal, regional sau mondial, iar, pe de alt ă
parte, jocurile de putere marcate de eforturile țărilor mici și mijlocii de
a ieși din sfera de influen ță a unor state și de a intra în alte sfere de in-
fluență, unde pot s ă-și apere și promoveze pe deplin propriile interese.
Noile amenin țări, precum terorismul, proliferarea armelor de
distrugere în mas ă, conflictele nesolu ționate, regimurile autoritare,
„statele e șuate”, migra ția necontrolat ă, criminalitatea ș.a.m.d., al ături
de fizionomia noilor conflicte, precum disputele etnice, r ăzboiul de
gherilă sau alte conflicte de intensitate sc ăzută, au determinat schim-
bări ale organiz ării și structurii for țelor, modului de ac țiune, tehnicii
și mijloacelor de lupt ă. Prin urmare, marile puteri și organiza ții inter-
naționale ale secolului XXI î și adapteaz ă, modernizeaz ă și profesio-
nalizează continuu puterea militar ă, își revizuiesc strategiile de secu-
ritate și doctrinele militare, î și dezvoltă noi tehnici și tehnologii. Pro-
gramele militare spa țiale și extinderea prezen ței militare în spa țiu re-
prezintă priorități pe agenda de securitate a SUA și Rusiei. De altfel,
componenta spa țială a puterii militare, în condi țiile extinderii mediu-
lui de confruntare și accentuării războiului informa țional, a făcut ca și
alte state s ă dea o aten ție sporită operațiilor spațiale – China a plasat
deja sateli ți militari pe orbit ă, iar Marea Britanie și Franța se pregă-
tesc. Multiplicarea ac torilor militari spa țiali va constitui, probabil, o
important ă caracteristic ă a următoarei decade, în contextul în care
noile tehnologii și echipamente militare reprezint ă un factor-cheie în
menținerea și consolidarea unei puteri militare credibile și capabile s ă
contracareze noile amenin țări la adresa securit ății.
Totuși, decalajul în materie de putere militar ă al statelor lumii,
decalaj m ăsurat prin popula ție și forțe armate, produs intern brut și

12cheltuieli militare, capabilit ăți etc., reprezint ă simultan o frân ă și un
stimulent în edificarea unor armate moderne. În prezent, nici un stat
nu deține suprema ția deplină sau la majoritatea acestor indicatori10,
cu toate c ă SUA sunt în „poll position”. Nu e mai pu țin adevărat că,
deși se depun eforturi intense de interzicere, reducere și limitare a ar-
senalelor nucleare, componenta nuclear ă a puterii militare continu ă să
constituie o solid ă garanție de securitate, prin efectul de descurajare
pe care îl exercit ă. Pentru a ilustra aceast ă diferență, am întocmit
Anexa nr. 1, cu men țiunea că puterea militar ă a NATO și UE este
dată de combinarea unor resurse financiare, umane și materiale dedi-
cate acestui scop de țările membre ale organiza țiilor respective.

2.1. Statele Unite ale Americii
Statele Unite ale Americii, odat ă cu sfârșitul perioadei bipola-
re, au rămas singura mare putere militar ă dominant ă ce se manifest ă
la nivel mondial. Puterea militar ă a Americii nu const ă numai în m ă-
rimea efectivelor militare, cât mai ales în tehnologiile și echipamen-
tele de ultim ă oră din dotare, în preg ătirea și profesionalismul proprii-
lor efective. Puterea de care dispun le permit s ă se implice și să in-
fluențeze toate marile probleme ale lumii contemporane, fie printr-o
abordare direct ă, fie prin intermediul organiza țiilor interna ționale de
securitate sau economico-financiare. De altfel, este cunoscut faptul c ă
Armata SUA a fost astfel structurat ă încât să poată susține și câștige
aproape simultan dou ă conflicte regionale majore. În prezent, viziu-
nea a fost schimbat ă, în sensul câ știgării unuia și ținerii sub control
unui al doilea conflict regional major11.
După atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, SUA au în-
țeles că puterea lor militar ă nu era capabil ă să răspundă noilor ina-
mici, care nu dispun de for țe terestre, navale și aeriene masive.
Armata american ă nu era preg ătită să răspundă provocărilor asimetri-
ce ale viitorului, atacurilor pe propriul teritoriu ori posibilit ății de a fi
surprinsă de amenin țări ce nu au fost prev ăzute. Prin urmare, înce-
pând cu anul 2001, puterea militar ă a SUA a intrat într-un proces de
transformare, perioad ă în care a trebuit s ă facă față unor provoc ări

10 Constantin Oni șor, Teoria strategiei militare , Editura AISM, Bucure ști, 1999, p. 108.
11 Stephen Biddle, Military Power: Explaining Victory and Defeat in Modern Battle ,
Princeton University Press, 2004, p. 8.
13majore, precum:
¾ necesitatea mut ării și desfășurării rapide a for țelor pe
cuprinsul globului;
¾ urgența transform ării armatei americane într-o for ță de tip „joint”;
¾ recunoașterea faptului c ă SUA sunt angajate într-un r ăzboi
al propriei supravie țuiri;
¾ necesitatea de a se adapta unei lumi în care amenin țarea nu o
mai reprezint ă o superputere, ci celulele extremiste și „statele e șuate”12.
O serie de documente ce analizeaz ă și reglementeaz ă securita-
tea SUA au fost adoptate, începând cu anul 2002: Strategia de Secu-ritate Națională (2002), Strategia de Ap ărare Națională (2005), Stra-
tegia Militar ă Națională (2004) și Strategia Na țională de Securitate
Internă (2002). Strategia Militar ă Națională
13 este ghidat ă de obiecti-
vele, misiunile și cerințele militare ale Strategiei de Securitate Na țio-
nală și servește pentru implementarea Strategiei de Ap ărare Naționa-
lă. Acesta este documentul ce abordeaz ă doar problemele care pot fi
soluționate prin intermediul puterii militare, definind în acest sens
trei obiective militare majore: secu rizarea SUA împotriva atacurilor
externe și agresiunilor, prevenirea conflictelor și atacurilor prin sur-
prindere, predominan ța asupra adversarilor, toate sus ținute de for țe
complet integrate, expedi ționare, interactive, descentralizate, adapta-
bile, superioare decizional, letale. Toate aceste strategii se focalizeaz ă
pe obținerea victoriei în r ăzboiul contra terorism ului, sporirea capaci-
tății de luptă întrunită și transformare pentru viitor.
De asemenea, în octombrie 2002, SUA au introdus o nou ă
structură de comand ă, mult mai flexibil ă și focalizat ă pe contracara-
rea noilor provoc ări, compus ă din 9 comandamente func ționale stra-
tegice, subordonate nemijlocit pre ședintelui SUA: Comandamentul
de Nord (USNORTHCOM); Comandamentul pentru Pacific
(USPACOM); Comandamentul de Sud (USSOUTHCOM); Coman-damentul Central (USCENTCOM); Comandamentul European (USEUCOM); Comandamentul For țelor Întrunite (USJFCOM); Co-
mandamentul Strategic (USSTRAT COM); Comandamentul pentru

12 Office of the Assistant Secretary for Public Affairs, Facing The Future: Meeting
The Threats And Challenges Of The 21st Century , February 2005.
13 Joint Chiefs of Staff, National Military Strategy of the United States of America ,
www.defenselink.mil/news/ Mar2005/d20050318nms.pdf.

14Operații Speciale (USSOCOM); Comand amentul pentru Transport
(USTRANSCOM). USJFCOM reprezint ă „motorul” transform ării
armatei americane, care vizeaz ă crearea unor for țe militare superioare
tehnologic, agile, expedi ționare, capabile s ă desfășoare opera ții
interforțe în întregul spectru al conflictelor militare, în re țea și care să
beneficieze de suficient sprijin logistic integrat14. În acest sens,
Comandamentul For țelor Întrunite colaboreaz ă cu Comandamentul
Aliat pentru Transformare (ACT) al NATO.
Președintele George W. Bush semna, la 25 noiembrie 2002,
actul de creare a Departamentu lui pentru Securitate Intern ă, ce devine
operațional la 24 ianuarie 2003. De fapt, acest departament a integrat
22 de diferite agen ții federale și vizează prevenirea atacurilor tero-
riste pe teritoriul SUA, diminuarea vulnerabilit ății la astfel de atacuri
și reducerea efectelor în caz c ă acestea se produc. Departamentul dis-
pune pentru anul fiscal 2005 de un buget de 40,2 miliarde de dolari15.
Armata american ă este puternic profesionalizat ă și nu se bazeaz ă
pe conscrip ție decât în situa ții deosebite. For țele Armate ale SUA con-
stau în for țele terestre, for țele navale și infanteria marin ă, forțele aeriene,
paza de coast ă (care în timp de pace este administrat ă de Departamentul
pentru Securitate Intern ă, iar în timp de r ăzboi de Departamentul Naval).
Efectivele totalizeaz ă circa 2,67 milioane de oameni, din care: 1,47 mi-
lioane militari activi și 1,2 milioane rezerve (Garda Na țională Terestră și
Garda Na țională Aeriană). Militarii activi, pe categorii de for țe, sunt re-
partizați astfel: 500.203 militari, For țele Terestre; 375.521 militari, For-
țele Navale; 379.887 militari, For țele Aeriene; 176.202 militari, Infante-
ria Marină; 40.151 militari, Garda de Coast ă. Bugetul militar pentru anul
2004 a însumat peste 399,1 miliarde de dolari, la care s-au ad ăugat alte
67 miliarde de dolari pentru opera țiile din Afganistan și Irak.
De asemenea, Armata SUA particip ă la misiuni interna ționale,
în peste 120 de țări, cu un efectiv de circa 257.000 de militari16. La
31 martie 2004, efectivele for țelor armate americane dislocate în
afara grani țelor SUA erau:

14 Constantin R ăileanu, Transformarea NATO din perspectiva ACT , în Gândirea
Militară Româneasc ă, nr. 2, martie-aprilie 2005, p. 61.
15 World Almanac Education Group, The World Almanac and Book of Facts 2005 ,
World Almanac Books, 2005, p. 228.
16 http://www.army.mil/operations.
15• emisfera vestic ă – total 2.201 militari, din care 700 în Cuba
(bază la Guantanamo);
• fosta Uniune Sovietic ă – total 162 militari;
• Europa – total 116.507 militari, din care: 75.603 în Germania
(baze la Geilenkirchen, Spangdahlem, Rhein-Main și Ramstein),
13.354 în Italia (baze la Vicenza, Aviano, Livorno, Gaeta și Napoli),
11.801 în Marea Britanie (baze la Menwith Hill, Molesworth, Lankenheath-Mildenhall și St. Mawgan), 2.931 în Bosnia-
Herțegovina, 2.534 pe mare, 1.968 în Spania (baz ă la Rota), 1.863 în
Turcia (baze la Izmir și Incirlik) etc.;
• Africa sub-saharian ă – total 770 militari, di n care 539 în Dijbouti;
• Asia de Est și Pacific – total 97.724 militari, din care: 40.258
în Coreea de Sud (baze la Osan și Kunsan), 40.045 în Japonia (baze
la Yokota, Misawa și Kadena), 16.601 pe mare etc.;
• Africa de Nord, Orientul Apropiat și Asia de Sud – total
217.935 militari, din care: 211.028 în Ir ak, 3.432 în Qatar etc. (cifrele
nu conțin și forțele speciale implicate în opera ția Enduring Freedom
din Afganistan)
17.
Extinderea NATO pân ă la Marea Neagr ă, noile realit ăți din
Asia Central ă și Orientul Mijlociu, asigurarea și controlul rutelor
energetice ce aprovizioneaz ă piața vestică au impus redesf ășurarea
forțelor americane în Europa și în lume. De altfel, în lumina mut ării
surselor de tensiuni și conflicte dinspre Balcani spre Asia Central ă și
Orientul Mijlociu, Pentagonul a recomandat la 13 mai 2005 închide-
rea a 33 de mari baze militare și relocarea altor 2918, pentru o pozi țio-
nare mai bun ă în fața noilor provoc ări. Astfel, SUA vor men ține ca
baze opera ționale principale, în Europa, baza de la Ramstein,
complexul Lakenheath-Mildenhall și cea de la Aviano, dar și baza de
la Osan și Misawa în Asia de Est și Pacific.
Capacitatea sa de proiec ție a forței o face cea mai puternic ă
armată a lumii, de neegalat de nici o putere major ă sau organiza ție
internațională. Această calitate, fundamentat ă de doctrina militar ă a
proiecției puterii, necesit ă un nou tip de baze opera ționale înaintate și
trebuie sus ținută de facilit ățile de logistic ă și transport: for țele aeriene

17 World Almanac Education Group, op. cit. , p. 224.
18 Vasile Popa, Redislocarea bazelor militare ale SUA în Europa de Est – România ,
Editura U.N.Ap., Bucure ști, 2005, p. 24.

16dispun de o numeroas ă flotă de avioane de transport tip C-5 Galaxy,
C-17 Globemaster și C-130 Hercules; infanteria marin ă dispune de
unități expediționare marine; for țele navale dispun de flota din
Atlantic și Pacific, cu cele 12 portavioane.
Noile tendin țe în ducerea ac țiunilor militare și, mai ales, ne-
voia de ob ținere rapid ă a succesului au fost pe deplin reliefate în
campania din Irak (2003), unde combinarea sarcinilor specifice in-
formațiilor, supravegherii și cercetării și întrebuin țarea armelor de
precizie și a elementelor de avia ție au permis ob ținerea rapid ă a vic-
toriei în ac țiunea armat ă în sens clasic. Succesul opera țiunilor din
Afganistan și Irak a eviden țiat, încă o dată, că Statele Unite sunt pute-
rea militar ă dominant ă în sistemul interna țional.
De altfel, un document secret al Petagonului, dezv ăluit de „The
Wall Street Journal”, din 11 martie 200519, conține un plan menit „s ă
crească influența SUA în întreaga lume”, printr-o continu ă deplasare de
trupe și prin constituirea unui arsenal high-tech extrem de sofisticat, în
perioada 2005-2008. Prin urmare, domina ția militară american ă se va
baza în principal pe continua dezvoltare a industriei americane de ar-mament, printr-o nou ă escaladare a cursei înarm ărilor și prin creșterea
spectaculoas ă a bugetului militar al SUA, ce a ajuns deja la peste 450
miliarde de dolari. R ăzboiul bazat pe re țea și, mai nou, opera țiile bazate
pe rețea, reprezint ă noul concept ce une ște informa țional forțele dispa-
rate pe tot globul ale SUA, crescând astfel puterea de lupt ă și letalitatea
acestora. Conceptul a fost introdus de americani și în cadrul NATO, atât
pentru o mai bun ă coordonare a ac țiunilor și o interoperabilitate cres-
cută a categoriilor de for țe, cât și pentru a controla mai eficient noul
câmp de lupt ă. Războiul bazat pe re țea constituie o provocare și, tot-
odată, un imbold pentru alia ții europeni de a- și transforma și moderniza
structura de for țe, industria de armament și procesul de înzestrare.
Și în domeniul tranzac
țiilor cu armament, SUA vor r ămâne cel
mai mare produc ător mondial de armament, de și ultimele statistici
arată că, în materie de export, ele sunt detronate de Rusia (vezi
Anexa nr. 2). În plus, SUA, Japonia și țările europene au devenit mai
selective cu cei care vor s ă achiziționeze astfel de arme, în timp ce
Rusia, Israel și China vând oricui are bani s ă cumpere.

19 Vladimir ALEXE, Noul plan al SUA de dominare militar ă globală, în Ziua din 16
aprilie 2005.
172.2. Organiza ția Nord-Atlantic ă (NATO)
Puterea militar ă a Organiza ției Nord-Atlantice este constituit ă
din contribu țiile membrilor, atât materiale și umane, cât și financiare
și informa ționale, și depinde de abilitatea acestora de a înt ări și lărgi
cooperarea în dome niile de competen ță ale Alian ței. Și în cadrul
NATO, SUA au cea mai important ă contribuție, mai ales financiar ă,
cu toate c ă bugetele comune ale Alian ței, împreun ă, reprezint ă doar
circa 0,5% din bugetele militare ale statelor membre20.
Intervenția din Balcani (1999) a însemnat primul exemplu
major al exercit ării puterii militare a Alian ței, cu reușitele și eșecurile
înregistrate atunci. Mai apoi, atentatele de la 11 septembrie 2001,
când s-a invocat pentru prima dat ă Articolul 5 al Tratatului de la
Washington (4 aprilie 1949), asociate cu declan șarea luptei împotriva
terorismului interna țional au reprezentat punctul de cotitur ă al exis-
tenței Alianței. Cu toate acestea, valorile și interesele comune r ămân
în continuare fidele principiilor din tratatul de baz ă, iar Alian ța va
asigura pe mai departe cadrul tr ansatlantic politico-militar pentru
gestionarea provoc ărilor la adresa securit ății.
Obiectivele, scopurile și funcțiile NATO sunt fundamentate
prin Conceptul Strategic, ce ofer ă, la cel mai înalt nivel, liniile di-
rectoare privind mijloacele politice și militare ce trebuie aplicate
pentru atingerea acestor obiective. Conceptul strategic adoptat la
Washington în 1999, adaptat și modificat permanent cu prilejul dife-
ritelor summit-uri ce au avut loc ulterior, define ște: obiectivul și mi-
siunile Alian ței, perspectivele strategice și modul de abordare a secu-
rității în secolul XXI, orient ări pentru for țele Alianței.
Summit-ul de la Praga, din 21-22 noiembrie 2002, a marcat
momentul declan șării procesului de transformare, proces confirmat și
de fostul Secretar General al NA TO, Lord George Robertson, care
spunea „trebuie s ă construim cea mai mare și mai puternic ă coaliție
care a existat vreodat ă. O coaliție bazată pe consensul global c ă te-
roarea nu trebuie și nu va fi l ăsată să izbândeasc ă”21. Cu prilejul
summit-ului, au fost lansate trei ini țiative majore ce vin s ă întărească

20 Video interviu cu Christ ian Lambert, www.nato.int.
21 Lord George Robertson, A Transformed NATO: Delivering Security in a
Dangerous World , în discursul ținut la Brookings Institution, Washington D.C.,
http://www.nato.int/docu/speech/2002/s021022a.htm.

18Noul Concept Strategic din 1999: re forma structurii militare de co-
mandă, Angajamentele de la Praga în domeniul Capabilit ăților (PCC)
și crearea unei For țe de Răspuns a NATO (NRF), prin intermediul
cărora insuficien ța capacităților este abordat ă de statele membre pe
baza unor angajamente și inițiative de cooperare individuale.
Remodelarea structurii militare de comand ă s-a axat în princi-
pal pe crearea unor structuri mai suple, mai eficiente și dislocabile,
coordonate de dou ă comandamente strategice, unul opera țional (Co-
mandamentul Aliat pentru Opera ții – ACO, situat lâng ă
Mons/Belgia) și celălalt funcțional (Comandament Aliat pentru
Transformare – ACT, situat în Norfolk/SUA). Num ărul comanda-
mentelor regionale a fost redus de la 20 la 11, iar responsabilit ățile
lor au fost redefinite. ACO are în responsabilitate întreaga gam ă de
operații a Alian ței (în timp de pace, criz ă și război), iar ca misiune
garantarea securit ății și integrității teritoriale a membrilor NATO în
Europa. ACT reprezint ă „catalizatorul” transform ării, urmărind per-
manenta adaptare a doctrinelor și îmbunătățire a capabilit ăților
Alianței pentru a sus ține interesele sale global e de securitate (bugetul
alocat pentru 2005 însumeaz ă circa 120 milioane de euro22).
Angajamentele de la Praga în domeniul Capabilit ăților, ce tre-
buie înțelese în contextul e șecului înregistrat de Ini țiativa privind
Capabilitățile de Ap ărare (Defence Capability Initiative – DCI)
adoptată la Summit-ul de la Washington din septembrie 1999, vizea-
ză reducerea decalajului dintre SUA și aliații europeni în domeniul
tehnologiilor și capabilit ăților militare, mai ales în ceea ce prive ște
proiecția forței pentru executarea de misiuni expedi ționare (capacita-
tea superioar ă a SUA de a- și proiecta puterea militar ă și de a rămâne
în teatru comparativ cu ceilal ți aliați).
PCC se concentreaz ă pe 5 domenii majore în ceea ce prive ște
capabilitățile:
• Desfășurare și mobilitate – desfășurarea for țelor într-o arie de
operații și mutarea lor în acea arie în func ție de necesit ăți;
• Sustenabilitate și logistică – susținerea for țelor în teatru;
• Supraviețuire – protejarea for țelor desfășurate împotriva ar-
melor conven ționale sau neconven ționale;

22 ACT Command Brief, Allied Command Transformation. A New Day Ahead. A
New Way Ahead , www.act.nato.int/ multimedia /facts/actcmdbriefv1.19.ppt.
19• Angajare efectiv ă – îmbunătățirea capacit ății forțelor desfășu-
rate de a lovi eficient cu pierderi colaterale minime;
• Consultare, comand ă și control – îmbun ătățirea capacit ății
forțelor de a comunica între ele și de a cunoa ște mișcările elementelor
prietene, ostile sau necombatante.
Concomitent, alia ții s-au angajat s ă-și îmbun ătățească
capabilitățile în domeniile: ap ărării chimice, biologice, radiologice și
nucleare; informa ții, supraveghere și descoperire ținte; supraveghere
aeriană; comandă, control și comunica ții; suprimarea ap ărării aeriene
inamice; transport strategic aerian și maritim; alimentare în zbor;
unități desfășurabile pentru sprijinirea luptei. Toate acestea reprezint ă
serioase vulnerabilit ăți ale capabilit ății Alianței, ce afecteaz ă modul
de îndeplinire a v iitoarelor misiuni.
Forța de Răspuns a NATO constituie elementul-cheie de con-
cretizare a acestor eforturi de transformare, ce va asigura o for ță de
înaltă tehnologie, flexibil ă, cu capacitate ridicat ă de dislocare,
interoperabil ă și autosustenabil ă, cuprinzând elemente terestre, na-
vale și aeriene, în m ăsură să îndeplineasc ă întreaga gam ă de misiuni a
Alianței. Conceptul NRF a fost adoptat la Summit-ul de la Bruxelles
din iunie 2003 și vizează o forță desfășurabilă în cinci zile și capabilă
de a rezista circa o lun ă în teatrul de opera ții. La 15 octombrie 2003,
a fost activat ă prima NRF prototip de 8.500 de militari la Cartierul
General al Comandamentului For țelor Întrunite din Brussum/Olanda.
Până în prezent, au fost rotite 4 astfel de for țe prototip, NRF 3 și NRF
4 ajungând deja la o capacitate opera țională inițială și fiind capabile
să îndeplineasc ă o serie larg ă de misiuni. Capacitatea opera țională
deplină se preconizeaz ă a fi atins ă în octombrie 2006, scop pentru
care NRF 5 și NRF 6 vor participa la o serie de exerci ții: „Allied
Action 05” și „Allied Warrior 05”. Astfel, în 2006, NRF va fi for-
mată din 21.000 de militari și va avea în alc ătuire: o component ă te-
restră tip brigad ă; o component ă operațională navală alcătuită din 1
grup de lupt ă de portavioane, 1 grupare opera țională de desant mari-
tim și 1 grupare de ac țiune de suprafa ță; o component ă aeriană capa-
bilă de 200 de zboruri de lupt ă/zi. În plus, în caz de necesitate, va
avea la dispozi ție și o component ă de forțe speciale.
La Summit-ul de la Istanbul (28-29 iunie 2004), liderii Alian ței
au dat un nou dinamism ini țiativelor adoptate cu doi ani înainte, con-

20siderând c ă s-au înregistrat progrese în ceea ce prive ște transportul
strategic aerian și maritim, alimentarea în zbor și instalarea unui sis-
tem de monitorizare terestr ă. Preocup ările majore ale NATO se foca-
lizează în continuare pe construirea unei structuri de proiec ție a forței
capabilă să combată terorismul, proliferarea armelor de distrugere în
masă, pe cooperarea cu fo știi adversari, gestionarea crizelor, impune-
rea păcii și operațiunile umanitare.
Participarea la misiuni „out of area”, dezvoltarea capabilit ăților
bazate pe re țea (NNEC – NATO Network Enabled Capability) și a
programelor și sistemelor anti-rachet ă (ALTBMD – Active Layered
Theatre Ballistic Missile Defence) dau na ștere, în cadrul NATO, la
numeroase neîn țelegeri și controverse între polul americano-britanic
și cel franco-german. De altfel, americanii sprijin ă sporirea efortului
militar al alia ților europeni în atingerea acestor obiective, ceea ce ar
mai reduce contribu ția Statele Unite în executarea ac țiunilor care ser-
vesc interesul comun.
În prezent, NATO desf ășoară o serie de misiuni dedicate obiecti-
vului primordial de a asigura un mediu de securitate stabil atât în interiorul, cât mai ales în exteriorul ariei sale de responsabilitate, astfel:
• la 12 iunie 1999, Alian ța a desfășurat în Kosovo for ța interna-
țională KFOR, în scopul restabilirii și menținerii securit ății în regiune;
• la 26 octombrie 2001, NATO a lansat misiunea de suprave-
ghere a transporturilor maritime din Marea Mediteran ă, ACTIVE
ENDEAVOUR, în scopul identific ării și descuraj ării acțiunilor tero-
riste. Misiunea se preconizeaz ă a fi extins ă și în Marea Neagr ă, iar
participarea Rusiei și Ucrainei este programat ă începând cu anul 2006;
• la 11 august 2003, Alian ța s-a angajat în prima misiune în
afara ariei sale de responsabilita te din Europa, preluând comanda
ISAF din Afganistan, misiune ce reprezint ă un serios test al
capabilităților NATO. La ora actual ă, ISAF num ără circa 8.000 de
militari din 47 de state NATO și non-NATO ce contribuie la dezvol-
tarea structurilor de securitate, la identificarea nevoilor de recon-
strucție, la constituirea și instruirea for țelor de securitate afgane;
• în iulie 2004, NATO a hot ărât să se implice în instruirea tru-
pelor irakiene (NATO Training Mission – Iraq), de a c ăror pregătire
este condi ționată preluarea responsabilit ăților de securitate și părăsirea
teritoriului de c ătre trupele str ăine. Anterior acestei misiuni, Alian ța a
21fost implicat ă indirect în Irak, prin asisten ța defensiv ă oferită Turciei
(februarie-aprilie 2003) și prin suportul oferit Poloniei în preluarea
conducerii sectorului irakian de sud (iunie 2003). De asemenea, la 9 iunie 2005, cu prilejul Reuniunii formale a mini ștrilor apărării de la
Bruxelles, secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, a
anunțat că Alianța va sprijini Uniunea African ă în gestionarea crizei
din Darfur (Sudan), oferind asisten ță logistică și de instruc ție, ceea ce
reprezintă prima misiune a NATO pe continentul african.
Toate aceste opera ții, alături de dimensiunea sa de gestionar ă a
crizelor, arat ă voința membrilor NATO de a transforma Alian ța într-o
organizație globală, viitoarele direc ții de dezvoltare focalizându-se pe
consolidarea rolului s ău de a asigura securitatea și stabilitatea dincolo
de granițele membrilor s ăi.

2.3. Uniunea European ă (UE)
Ideea constituirii unor capacit ăți militare ale comunit ății euro-
pene s-a impus odat ă cu sporirea preocup ărilor în domeniul Politicii
Externe și de Securitate Comun ă (PESC) , cu al său principal pilon
Politica European ă de Securitate și Apărare (PESA) . În acest sens,
Uniunea depune eforturi sus ținute pentru a dispune de capabilit ăți
militare credibile și a face fa ță cu succes misiunilor de prevenire a
conflictelor și gestionare a crizelor pe întreg mapamondul, în special
pe continentul european.
După 1999, au ap ărut primele rezultate ale negocierilor, prin
hotărârea Consiliului European de la Köln de a crea cadrul institu țio-
nal al PESA (Comitetul Politic și de Securitate, Comitetul Militar și
Statul Major Militar). Consiliul Euro pean de la Helsinki (11-12 de-
cembrie 1999) a stabilit Obiectivul Global 2003 (Headline Goal
2003), care stipula c ă, pentru a dezvolta capabilit ățile europene, tre-
buie ca, prin cooperare, statele membre s ă fie pregătite, până în anul
2003, să desfășoare, într-un interval de 60 de zile, și să susțină, pen-
tru cel pu țin un an, for țe militare de pân ă la 15 brig ăzi sau 50.000-
60.000 de oameni, capabile s ă îndeplineasc ă întreg spectrul de mi-
siuni de tip „Petersberg”, în situa țiile în care NATO decide s ă nu se
implice. Aceast ă Forță de Reacție Rapidă (FRR) a UE, care urma s ă
fie implementat ă în colaborare cu NATO, pentru a se evita o supra-
punere inutil ă cu Forța de Răspuns a Alian ței, trebuie s ă fie capabil ă
să se autosus țină în teatru, dispunând de mijloace de informa ții, pla-

22nificare, comand ă-control, logistic ă, alte elemente de sus ținere a lup-
tei și, dacă este cazul, de elemente de avia ție și marină. De asemenea,
statele membre se angajau s ă poată să desfășoare mici elemente de
reacție rapidă, cu un înalt grad de preg ătire23. Consiliul European de
la Santa Maria da Feira (iunie 2000) a stabilit c ă statele membre tre-
buie să fie capabile s ă asigure, începând cu 2003, o for ță de 5.000 de
ofițeri de poli ție pentru misiuni interna ționale de prevenire a conflic-
telor și gestionare a crizelor.
Deși Consiliul European din iunie 2003 a iterat faptul c ă UE dis-
pune de o capacitate opera țională ce acoper ă tot spectrul de misiuni de
tip „Petersberg”, o serie de probleme au fost identificate, inclusiv în
materie de proiec ție a forței, logistic ă și mobilitate opera țională, și vor
fi remediate prin intermediul unui Plan de ac țiune în domeniul
capabilităților europene (ECAP) și cu aportul NATO. Se înfiin țează o
serie de organisme, în scopul amelior ării cooper ării dintre UE și
NATO și reducerii decalajului dintre capacit ățile americane și cele eu-
ropene: Grupul NATO-UE (mai 2003); Agen ția pentru Ap ărare
(noiembrie 2003); 15 „grupuri de proiect” pentru a elabora solu ții pen-
tru dezvoltarea capacit ăților privind alimentarea aerian ă, aviația de re-
cunoaștere fără pilot, protec ția NBC, for țele speciale, transportul aerian
strategic, elicopterele etc.; este adoptat un Catalog european al for țelor.
O serie de misiuni au c ăutat să operaționalizeze aceste
capabilități europene:
• prima misiune militar ă a UE a fost lansat ă la 31 martie 2003,
Operațiunea CONCORDIA din Macedonia, ce a succedat opera țiunii
Allied Harmony de men ținere a păcii a NATO; la 15 decembrie 2003,
aceasta a fost înlocuit ă cu misiunea de poli ție PROXIMA a UE;
• la 5 iunie 2003 a fost lansat ă a doua opera țiune militar ă a UE
– Operațiunea ARTEMIS din Congo; de asemenea, UE a lansat mi-
siunea de poli ție KINSHASA în Congo (ce a devenit pe deplin ope-
rațională în 30 aprilie 2005) și misiunea de asisten ță în domeniul se-
curității EUSEC R.D. CONGO (ce a început la 8 iunie 2005);
• la 16 iulie 2004 a fost lansat ă prima misiune de instaurare a
statului de drept – EUJUST THEMIS în Georgia;
• la 2 decembrie 2004, UE a preluat misiunea for țelor SFOR

23 Helsinki Headline Goal , http://ue.eu.int/u edocs/cmsUpload/Helsinki%20Headline%20
Goal.pdf.
23ale NATO din Bosnia-Her țegovina – EUFOR-ALTHEA; totodat ă, la
1 ianuarie 2003, UE a lansat prima opera ție de gestionare a crizelor –
EUPM, preluând misiunea de poli ție a forțelor ONU din aceast ă țară;
• până la 1 iulie 2005, urma s ă fie lansat ă o misiune integrat ă
de instaurare a statului de drept – EUJUST LEX în Irak.
Odată cu declan șarea acestor misiuni s-au pus în aplicare și
prevederile acordurilor „Ber lin+”, ce, prin Declara ția comun ă
NATO-UE asupra PESA din 16 decembrie 2002, prev ăd: un
parteneriat strategic în gestionarea crizelor și prevenirea conflictelor,
desfășurarea de consult ări și dezvoltarea complementar ă a potenția-
lului militar. De asemenea, din prim ăvara anului 2003, Alian ța ga-
rantează UE accesul la capacit ățile și mijloacele colective ale NATO
pentru propriile opera ții de gestionare a crizelor.
Necesitatea unei noi abord ări a securit ății s-a impus cu prec ă-
dere după criza irakian ă, ce a scindat coeziunea membrilor UE și a
legăturii transatlantice, și consecin țele acesteia. Strategia de Securi-
tate European ă (Strategia Solana)24, adoptată în decembrie 2003, vine
să acopere acest gol, stabilind principalele direc ții de acțiune în acti-
vitățile de politic ă externă ale Uniunii Europene. Principalele riscuri
și amenințări la adresa securit ății europene nu difer ă de cele ale SUA
sau NATO și se referă la: terorism, proliferarea armelor de distrugere
în masă, conflicte regionale, „state e șuate” și crimă organizat ă. Do-
cumentul abordeaz ă atât dimensiunea militar ă a securității, cât și cea
nemilitară, punându-se accent pe angajarea preventiv ă și cooperarea
multilateral ă eficientă, ce va face ca UE s ă fie un veritabil actor al
sistemului rela țiilor interna ționale.
Dificultățile întâmpinate și lecțiile învățate în misiunile desf ășu-
rate, evolu ția mediului de securitate și adoptarea unei Strategii Euro-
pene de Securitate au impus adaptarea Obiectivului Global 2003 la
noile realit ăți. Astfel, în mai 2004, a fost adoptat un nou Obiectiv
Global 2010 (Headline Goal 2010), mult mai realist. Documentul
iterează că statele membre vor fi preg ătite, până în anul 2010, s ă acțio-
neze rapid și decisiv, într-o abordare coerent ă, la întregul spectru de
operații de gestionare a crizelor: misiuni umanitare și de salvare; de
menținere a păcii; de lupt ă în situații de gestionare a crizelor, inclusiv

24 European Council, A Secure Europe in a Better World , Brussels, 12 decembrie
2003, http://ue.eu.int/uedocs/ cmsUpload/78367.pdf.

24de stabilire a p ăcii; opera ții întrunite de dezarmare; de sprijinire a ță-
rilor terțe în combaterea terorismului și reforma sistemului de securi-
tate25. În Declara ția privind capabilit ățile militare europene, adoptat ă
la Consiliul din 22 noiembrie 2004, a fost lansat conceptul de grup de luptă (EU Battle Group), element al capacit ății de reacție rapidă a UE,
de circa 1.500 militari, ce dispune de mijloace de asigurare de lupt ă,
de elemente de transport și logistică. Trebuie s ă fie pregătite în maxim
10 zile și desfășurate în maxim 15 zile de la primirea solicit ării,
sustenabile pentru maxim 120 de zile – misiunea ARTHEMIS din Congo reprezint ă un exemplu de reu șită a cooperării cu ONU, for țele
sosind în teatru la dou ă săptămâni de la solicitare. Atingerea unei ca-
pacități operaționale depline a acestora este preconizat ă în 2007, UE
putând să desfășoare două grupuri de lupt ă simultan în dou ă teatre de
operații diferite la maxim 6.000 km. Aceste grupuri de lupt ă rezolvă
în oarecare m ăsură necesitatea de proiec ție a forței și mobilitate ope-
rațională, sporesc capacitatea Uniunii de a trata amenin țările și provo-
că
rile globale. Compatibilitatea și interoperabilitatea cu For ța de Răs-
puns a NATO revine în mare parte membrilor individuali și este
aproape rezolvat ă, multe țări membre UE fiind parteneri de baz ă ai
Alianței Nord-Atlantice. A fost planificat ă crearea, pân ă în 2007, a 13
astfel de grupuri26 – la 23 mai 2005, luând fiin ță cel mai recent grup
de luptă, cu contribu ții ale Norvegiei, Suediei, Finlandei și Estoniei.
Tratatul de instituire a unei Constitu ții pentru Europa, semnat
la 29 octombrie 2004 de cele 25 de state membre și cele 3 state can-
didate – România, Bulgaria și Turcia, stipuleaz ă că va exista o poli-
tică externă unitară a statelor europene și o politic ă de apărare comu-
nă și introduce o clauz ă de solidaritate a statelor UE în fa ța unui atac
extern asupra unuia dintre ele. Aceste deziderate par a fi înc ă dificil
de acceptat și realizat, referendumurile de ratificare din Fran ța și
Olanda respingând categoric Constitu ția European ă.
Viitorul Europei va depinde de abilit ățile institu țiilor sale de a
pregăti performan țele economice și politice, de a înt ări influen ța po-
litică și puterea militar ă, de a impune modelul social și cultural al

25 Headline Goal 2010 , p. 1, http://ue.eu.int/uedocs/cmsUpload/2010%20Headline%20
Goal.pdf.
26 Declaration on European Military Capabilities , p. 9, http://ue.eu.int/ueDocs/
cms_Data/docs/pressData/en/misc/ 82761.pdf.
25„bătrânului continent”, de a oferi solu ții pentru contracararea crizelor
de tot felul, eliminarea deca lajelor, conservarea identit ăților naționale
și combaterea amenin țărilor la adresa securit ății individuale și statale.
UE trebuie s ă dezvolte instrumente de r ăspuns la situa țiile în care
statele nu î și vor respecta angajamentele, folosirea coercitiv ă a pute-
rii militare constituind ultima solu ție în abordarea securit ății colecti-
ve, după epuizarea tuturor celorlalte mijloace și numai cu un mandat
al Comisiei de Securitate.

2.4. Alți actori importan ți
Marile puteri au tendin ța de a dezvolta și dispune de capacit ăți
de proiec ție a puterii lor militare și se află în prim-planul inova țiilor
tehnologice care faciliteaz ă crearea unui astfel de avantaj. Ele î și dez-
voltă capabilit ățile militare nu numai din motive de securitate, adic ă
pentru propria ap ărare și cea a alia ților, ci și în scopul men ținerii unei
puteri structurale, de constrângere și descurajare a altor mari puteri sau
adversari mai mici în rela țiile care implic ă jocurile de interese.
Comportamentul lor în probleme de securitate variaz ă în funcție de
poziția în ierarhia ordinii interna ționale. Astfel, dup ă sfârșitul perioadei
de confruntare bipolar ă, avem de-a face cu o singur ă superputere –
SUA, o putere în declin – Rusia și două puteri în cre ștere – China și
India, însă toate dispun de arma nuclear ă și dezvoltă programe spa țiale.
Rusia
După destrămarea URSS-ului, Rusiei i-au revenit o mare parte
a teritoriului și a arsenalului militar, dar și multe probleme de ordin
politic și economic. De și, în anii ’50 puterea economic ă și militară a
Uniunii Sovietice s-a apropiat foarte mult de pozi ția de lider a SUA,
acum, economia Federa ției Ruse nu mai poate sus ține o putere milita-
ră de aceea și anvergur ă, PIB-ul fiind de 582,7 miliarde de dolari
(2004)27. Astfel, conform unor surse neoficiale, cheltuielile militare
au înregistrat o tendin ță descendent ă, de la 116 miliarde de dolari în
1990 la 3,4 miliarde de dolari în 1999.
Reforma Armatei ruse, început ă încă din anii ’90, a fost impul-
sionată odată cu instalarea la Kremlin a echipei lui Vladimir Putin.
Noua conducere a stabilit ca priorit ăți: adaptarea doctrinei militare la
noile tipuri de amenin țări; creșterea eficien ței lanțului de comand ă și

27 International Monetary Fund, World Economic Outlook Database , April 2005.

26transformarea Ministerului Ap ărării într-o agen ție mai eficient ă; refa-
cerea moralului și sporirea cheltuielilor militare; lansarea etapei de
tranziție spre profesionalizarea armatei. Strategia de modernizare mi-
litară se bazeaz ă pe câteva documente conceptuale și de planificare,
precum: Conceptul securit ății naționale a Federa ției Ruse; Doctrina
militară a Federa ției Ruse; Fundamentul (conceptul) politicii Federa-
ției Ruse privind edificarea armatei pentru perioada de dup ă 2005;
Conceptul edific ării forțelor armate ale Federa ției Ruse pentru pe-
rioada de dup ă 2005; Planul edific ării și dezvoltării forțelor armate
ale Federa ției Ruse în perioada 2001-2005.
Doctrina militar ă a Federației Ruse (Doctrina Ivanov), realizat ă
în 2003, reprezint ă un document mult mai focalizat pe problema refe-
ritoare la ce fel de armat ă are nevoie Rusia pentru r ăzboaiele moder-
ne, inclusiv asupra modului cum î și va proiecta puterea, și include
lecțiile învățate din teatrul de lupt ă din Cecenia și experien țele post-
11 septembrie 2001. Punctul central al documentului îl constituie ne-
cesitatea de a transforma armata într-o for ță capabilă să combată o
gamă variată de amenin țări, cu cât mai pu ține pierderi și cu un înalt
grad de complexitate. Accen tul este pus pe suprema ția forțelor teres-
tre, precum și pe rolul puterii aeriene și dezvoltarea rachetelor cu raz ă
mare de ac țiune. Concomitent, se urm ărește consolidarea și extinde-
rea prezen ței flotei ruse în oceanul planetar.
La nivel strategic, transformarea este concentrat ă pe atingerea
a trei obiective-cheie: realizarea capabilit ății Rusiei de a combate te-
rorismul; refacerea abilit ății Rusiei de a- și proiecta puterea la nivel
global; consolidarea influen ței Rusiei în teritoriile fostei Uniuni So-
vietice. De asemenea, Rusia s-a raliat principiilor strategiei pre-
emptive, rezervându- și dreptul de a ini ția atacuri preemptive și de a
acționa militar împotriva grup ărilor teroriste, în orice parte a globu-
lui. La nivel opera țional, for țele armate trebuie preg ătite pentru con-
flicte de intensitate sc ăzută, asimetrice, cu un interes deosebit pentru
armamentul de precizie ghidat și mijloacele lor de producere.
Schimbarea situa ției politico-militare din ultimii ani și noile
priorități în asigurarea securit ății naționale au impus patru direc ții
majore în structurarea for țelor armate: reducerea amenin țărilor milita-
re și politico-militare la adre sa intereselor Federa ției Ruse, garantarea
intereselor politice și economice ale Federa ției Ruse, îndeplinirea
operațiilor militare pe timp de pace și pregătirea forțelor armate pen-
27tru asigurarea securit ății Federației Ruse în caz de conflicte armate.
Structura for țelor armate ruse corespunde în mare necesit ăților de
apărare, prin cre șterea eficacit ății angajării combative, simplificarea
interacțiunilor între diferitele categorii de for țe și reducerea costurilor
sistemului de comand ă și control. În prezent, principalele categorii de
forțe armate ale Federa ției Ruse sunt: For țele Terestre, For țele Na-
vale (5 flote maritime), For țele Aeriene, la care se adaug ă Forțele
strategice de rachete, Trupele Spa țiale și Trupele Aeropurtate28.
Armata rus ă se bazeaz ă pe efective de 988.000 de militari, înzestra ți
cu 21.870 tancuri, peste 1.514 avioane de lupt ă, circa 1.700 de eli-
coptere de atac, 88 de nave de patrulare și costiere, 53 submarine, 1
portavion, 7 cruci șătoare, 14 distrug ătoare, 10 fregate etc.
Bugetul a atins 19,4 miliarde de dolari în 2004, o important ă
parte fiind destinat ă procurării și moderniz ării echipamentelor milita-
re. Pentru 2005, programele de achizi ții includ: 91 de noi tancuri T-
91, 1 escadron de rachete balistice cu raz ă scurtă de acțiune Iskander-
M, 2 nave de suprafa ță, 9 sateliți de apărare (informa ții și comunica-
ții), 7 avioane Su-27SM29. Tot-odat ă, descurajarea nuclear ă și crește-
rea numărului de sateli ți de supraveghere de la 12 la 24 pân ă în 2010
constituie domenii în care fondurile alocate vor cre ște semnificativ.
O atenție sporită este acordat ă de conducerea Federa ției Ruse
atragerii și menținerii în sfera sa de influen ță a țărilor ex-sovietice.
„Revoluția trandafirie” din Georgia, „revolu ția portocalie” din
Ucraina, orientar ea pro-occidental ă a Moldovei și preconizata închi-
dere a bazelor ruse ști din Georgia, din Batumi (Adjaria) și
Ahalkalaki, pân ă la 1 ianuarie 200630, frânează oarecum acest proces.
Un instrument eficient în acest se ns îl constituie Tratatul de Securi-
tate Colectiv ă din 1992, prin care Moscova urm ărește crearea unei
alianțe multilaterale de ap ărare (în urma acordului din 2003 privind
înființarea Organiza ției Tratatului de Securitate Colectiv ă, din care
fac parte Rusia, Belarus, Armenia, Tadjikistan, Kazahstan si

28 Structure of armed forces RF , http://babelfish.altavista.com/babelfish/urltrurl?lp=
ru_en&trurl=http%3a%2f%2 fwww.mil.ru%2farticles%2farticle3665.shtml.
29 Denis Trifonov, Russian Defence Reform , în Jane’s Defence Weekly, vol. 42,
issue no. 23, 8 June 2005, p. 28.
30 Rusia va pl ăti scump pentru bazele ei militare din Georgia , în Rusia la zi – Agen ție
de știri, informa ții și comentarii, 9 martie 2005, www.rusialazi.ro/index.php?a=
externe2005030902.xml.

28Kârgâzstan), o variant ă rusă a NATO în spa țiul euro-asiatic. De
altfel, în decembrie 2004, Consiliul Mini ștrilor Apărării a adoptat
dezvoltarea unei For țe colective de reac ție rapidă, sub conducerea
Rusiei, format ă din 10.000 de militari, precum și întărirea sistemului
unit de ap ărare antiaerian ă. De asemenea, partener iatele bilaterale de
colaborare militar ă cu statele din Comunitatea Statelor Independente
permit Rusiei desf ășurarea de trupe în Armenia, Belarus, Kârgâzstan,
Moldova și Tadjikistan (peste 14.000 de militari).
Conflictul din Cecenia constituie o parte a r ăzboiul antiterorist,
la care s-a raliat și Rusia. E șecurile din perioada 1999-2001 au con-
stituit un impuls major pentru tran sformare. Trupele ruse din Cecenia
s-au lovit de slaba consiliere a planif icatorilor statului major, instruire
insuficient ă în domeniul contracar ării insurgen ței, lipsa echipamentu-
lui de recunoa ștere și comunica ții și a munițiilor de precizie ghidate
cu rază lungă de acțiune. Eliminarea lui Asla n Mashadov, la începu-
tul anului 2005, nu a dus la o îmbun ătățire a situa ției. Totuși, soluția
militară nu pare a da roade. Nici în conflictul înghe țat transnistrean
nu s-au înregistrat progrese semnificative, Rusia men ținând în zon ă
trupe din Armata a 14-a. Transnistria, al ături de Abhazia și Osetia de
Sud, poate fi considerat ă un fel de avanpost al Rusiei.
China
În ultimul timp, China a cunoscut o perioad ă de dezvoltare sem-
nificativă, devenind una din marile puteri economice ale lumii, al ături
de SUA, Uniunea European ă și Japonia. Odat ă cu preluarea puterii de
Deng Xiaoping, China a început un proces amplu de redimensionare
politică, economic ă și militară, de racordare la lumea modern ă. Preșe-
dintele actual, Hu Jintao, ales la 15 martie 2003, continu ă cu succes
programele predecesorului s ău, China fiind noua economie emergent ă
a lumii, cu un PIB de circa 1.649,4 miliarde de dolari în 2004.
Strategia militar ă a Chinei, „Ap ărare Activ ă”31, este o strategie
militară defensivă, care stipuleaz ă că China nu va ini ția războaie sau
participa la r ăzboaie de agresiune, dar se va angaja în r ăzboi doar în
cazul în care va trebui s ă-și apere suveranitatea na țională și integrita-
tea teritorial ă și „va ataca doar dup ă ce va fi atacat ă”. Prin urmare,
China va c ăuta nu numai s ă reacționeze, dar și să modeleze pozitiv

31 Vezi Annual Report on The Military Powe r of The People’s Republic of China ,
2004, www.defenselink.mil/pubs/d20040528PRC.pdf.
29mediul intern de securitate și preveni angajarea adversarilor în ac țiuni
contrare intereselor na ționale ale Chinei. Accentul se pune pe opera-
țiile de tip „joint” sus ținute de o logistic ă adecvată acestora, for țe ae-
riene cu capacitate de lovire ofensiv ă, modernizarea for ței de rachete
convenționale, opera ții navale orientate spre ap ărarea apelor terito-
riale, dezvoltarea sistemului C4ISR și a capabilit ăților pentru opera-
țiile de informa ții.
Deși a crescut cheltuielile militare constant, de la 30,7 miliar-
de de dolari în 2002 la 35,4 miliarde de dolari în 2004, și dispune
de circa 2,2 milioane de militari (înzestra ți cu 7.180 tancuri, peste
4.500 ma șini de lupt ă ale infanteriei, 1.900 de avioane de lupt ă, 327
elicoptere, 67 nave tactice, 21 distrug ătoare, 69 submarine etc.),
China nu s-a manifestat ca putere militar ă. Totuși, unii anali ști es-
timează că, până în anul 2050, ar putea deveni puterea predomi-
nantă a Asiei.
India
Actor important al Asiei, India se afl ă în plin proces de cre ștere
economic ă, cu un PIB ce a atins 661 miliarde de dolari în 2004. Îns ă,
alături de China, este unul dintre marii consumatori de resurse ener-
getice, dependen ța sa constituind o important ă vulnerabilitate. India
dezvoltă relații de cooperare cu Rusia, SUA și UE pentru a contraba-
lansa ascensiunea Chinei. Puterea sa militar ă se baza, la nivelul anu-
lui 2004, pe o for ță de 1,3 milioane de militari (înzestra ți cu 3.898
tancuri, 744 avioane de lupt ă, 19 submarine, 1 portavion, 8 distrug ă-
toare, 16 fregate, 101 nave de patrulare etc.) și un buget de 15,1 mili-
arde de dolari. O important ă dispută este cea indo-pakistanez ă asupra
regiunii Kashmir, criz ă care, în ciuda noilor m ăsuri ale Indiei de spo-
rire a încrederii, nu pare a se solu ționa prea curând.
Japonia
Deși se află într-o prelungit ă perioadă de recesiune economic ă,
Japonia depune eforturi semnificative pentru a se afirma ca o putere militară credibilă în regiunea Asia-Pacific. Aliat de baz ă al SUA,
Japonia beneficiaz ă de o asisten ță serioasă în vederea dezvolt ării unor
capabilități militare semnificative. Armata dispune de efective de
240.000 de militari și este dotat ă cu 1.020 de tancuri, 240 avioane de
luptă, 45 de distrug ătoare, 9 fregate, 16 subm arine etc. Cheltuielile
militare au însumat, la nivelul an ului 2004, circa 37,1 miliarde de
dolari.

30Marea Britanie, Germania, Fran ța
Principalele puteri europene se g ăsesc într-o etap ă de
reconfigurare a armatelor proprii, de modernizare și profesionalizare,
proces corelat în principal cu transformarea NATO. De asemenea, ele sunt artizanul noii arhitecturi m ilitare europene, ce pune accent pe
dezvoltarea componentei de ap ărare a Politicii Europene de Securita-
te și Apărare pentru îndeplinirea misi unilor de prevenire a conflicte-
lor și gestionare a crizelor pe continentul european.

3. PUTEREA MILITAR Ă A ROMÂNIEI

Puterea militar ă a României, în condi țiile noului mediu de secu-
ritate zonal, regional și global, ader ării la Alian ța Nord-Atlantic ă și, în
viitor, la Uniunea European ă, diversific ării amenin țărilor la adresa se-
curității naționale și internaționale, trebuie s ă fie axată în principal pe
îndeplinirea misiunii sale fundamentale de apărare a intereselor na țio-
nale ale României , potrivit democra ției constitu ționale și ale controlului
democratic civil asupra for țelor armate. Totodat ă, ea trebuie adaptat ă
doctrinar, structural, opera țional și din punct de vedere al instrumentelor
de luptă la noile cerin țe specifice armatelor moderne, pentru a putea
face față obligațiilor asumate de țara noastr ă prin tratate și alianțe.

3.1. Puterea militar ă în societatea româneasc ă
Înainte de 1989, ca în majoritatea statelor din Europa, Armata
țării noastre consta într-o armat ă de masă, bazată pe conscrip ție și în-
zestrată în principal cu tehnic ă de luptă greoaie, armat ă specifică pe-
rioadei R ăzboiului Rece, când exista înc ă temerea unui posibil con-
flict major în Europa. Imediat dup ă sfârșitul perioadei bipolare, a fost
declanșată reforma sistemului militar, reform ă corelată principiilor
complexe ale luptei moderne și resurselor avute la dispozi ție. Armata,
ca subsistem al societ ății române ști, a evoluat odat ă cu aceasta,
menținându-și scopul primordial de a garanta suveranitatea,
independen ța și unitatea statului, integritatea teritorial ă a țării și de-
mocrația constitu țională32.

32 Guvernul României, Constituția României , articolul 118, aliniatul 1, Regia
Autonom ă Monitorul Oficial, 2003.
31Procesul de transformare militar ă înseamnă modificări atât din
punct de vedere al doctrinelor, organiz ării și structurii for țelor,
capabilităților, cât și la nivelul informa țiilor militare, instruirii și edu-
cației, managementului resurselor umane, achizi țiilor și program ării
bugetare33. Cadrul legislativ de organizare și funcționare a sistemului
militar, care reglementeaz ă rolul acestuia în societate, a fost în mare
parte revizuit și adaptat la noile condi ții ale mediului zonal, regional
și global de securitate, astfel:
• Constituția României, 2003;
• Carta Alb ă a Securit ății și Apărării Naționale, 2004;
• Hotărârea Parlamentului României nr. 36/2001 privind adop-
tarea Strategiei de Securitate Na țională a României;
• Strategia Militar ă a României (proiect), 2004;
• Legea nr. 45/1994 privind ap ărarea națională a României;
• Legea nr. 473/2004 privind planificarea ap ărării;
• Legea nr. 46/1996 privind preg ătirea popula ției pentru ap ărare;
• Legea nr. 477/2003 privind preg ătirea economiei na ționale și
a teritoriului pentru ap ărare;
• Legea nr. 453/2004 pentru aprobarea Ordonan ței de Urgen ță
nr. 1/1999 privind regimul st ării de asediu și regimul st ării de urgen ță;
• Legea nr. 42/2004 privind participarea for țelor armate la mi-
siuni în afara teritoriului statului român;
• alte doctrine, regulamente, manuale și instrucțiuni.
Puterea militar ă a țării noastre se compune din puterea de lupt ă
a forțelor terestre, puterea aerian ă și puterea naval ă, ce trebuie s ă răs-
pundă următoarelor cerin țe majore: securitatea/ap ărarea națională a
României; securitatea/ap ărarea colectiv ă; contribu ția la securitatea
regională și subregional ă; participarea la ac țiuni de tip non-Art. 5;
participarea la ac țiuni împotriva terorismului etc.
În domeniul înzestr ării, în anul 2004, Armata României avea la
dispoziție:
¾ Forțele Terestre: 835 tancuri; 1.820 transportoare blindate,
mașini de lupt ă ale infanteriei și autotunuri; 899 piese de artilerie;

33 Eugen B ădălan, De la reforma Armatei României la transformarea acesteia prin
implementarea cerin țelor obiectivelor for ței, la Sesiunea de comunic ări științifice cu
participare interna țională „Provocări la adresa securit ății și strategiei la începutul
secolului XXI”, Editura U.N.Ap., 14-15 aprilie 2005, p. 16.

32160 instala ții de lansare RAD și 82 instala ții de lansare RAA; 452 tu-
nuri antitanc; 8 avioane de cercetare f ără pilot; 385 tunuri a.a. cal. 30-
100 mm;
¾ Forțele Aeriene: 105 avioane de lupt ă MiG-21 Lancer; 15
avioane de transport; 48 avioane de școală și antrenament; 144 tunuri
a.a. cal. 30-100 mm; 89 elicoptere de atac și sprijin; 9 complexe de
rachete sol-aer;
¾ Forțele Navale: 1 fregat ă; 6 corvete; 32 nave de patrulare și
costiere; 21 nave de lupt ă contra minelor; 37 nave de sprijin34. În
plus, au fost achizi ționate 2 fregate tip 22: „Regele Ferdinand” (in-
trată în serviciul Marinei Române în septembrie 2004) și „Regina
Maria” (intrat ă în serviciul Marinei Române în aprilie 2005).
Eliminarea tehnicii și echipamentelor militare considerate ex-
cedentare sau atipice și achiziționarea de sisteme și echipamente ne-
cesare sus ținerii trupelor participante la opera ții în afara teritoriului
național constituie, probabil, unul din obiectivele prioritare ale Di-
rectivei de Planificare a Ap ărării, document important pentru mo-
dernizarea înzestr ării armatei și realizarea capabilit ăților necesare. Un
rol important revine Departamentului pentru Armamente, mai ales
achiziționarea și modernizarea unor sisteme de armament pentru a
asigura interoperabilitatea cu sistem ele NATO. Eforturile se concen-
trează spre realizarea urm ătoarelor programe majore, ce doteaz ă sau
vor dota categoriile de for țe: realizarea Centrului Opera țional de Su-
veranitate Aerian ă – ASOC; Radar pentru supravegherea spa țiului ae-
rian la în ălțimi mici și medii – GAP FILLER; Sistem de asisten ță
tehnică terestră a naviga ției aeriene; Elicopter IAR-330 modernizat
cu sistem SOCAT35; modernizare avion MI G-21 M/MF; integrarea
rachetei MAGIC-2 pe avionul MIG-21 LANCER; modernizarea
avionului reactiv de antrenament avansat și atac la sol, IAR-99
ȘOIM; Sistem de identificare prin radioloca ție Amic-Inamic; Sistem
de avioane de cercetare f ără pilot – SHADOW-600; Sistem de ap ăra-
re antiaerian ă, calibru 35 mm; Sistem de ap ărare antiaerian ă autopro-
pulsat, calibru 35 mm; Tanc mijlociu românesc TR-85, modernizat;
Mașina de lupt ă a infanteriei MLI-84; Arunc ătorul de proiectile reac-

34 Guvernul României, Carta Alb ă a Securit ății și Apărării Naționale , București,
2004, pp. 34-35.
35 SOCAT – sistem optronic de cercetare și anti-tanc. Programul a fost încheiat recent.
33tive APRA-40 (Sistem LAROM-ACCS); modernizarea fregatei
Mărășești cu un sistem integrat de comunica ții și a fregatelor tip 22,
Regele Ferdinand și Regina Maria; Programul Re țeaua de Transmi-
siuni Permanent ă – RTP/STAR; Programul Echipamente de radioco-
municații – STAR-RADIO36.
O altă direcție important ă este realizarea Forței Obiectiv 2007 ,
instituția militară urmând s ă totalizeze 90.000 de oameni (75.000 de
militari și 15.000 de civili), rezultând o structur ă echilibrat ă, ce va
răspunde nevoilor de securitate al e României în anii viitori. Dup ă
momentul 2007, va urma probabil Forța Obiectiv 2012 , reforma
neîncheindu-se odat ă cu îndeplinirea scopurilor propuse, ci va merge
înainte, în acest sens fiind pe masa de lucru a speciali știlor Strategia
de Transformare a Armatei României pân ă în 2015 . Corelat cu acest
obiectiv, de la 1 ianuarie 2007, se va renun ța la conscrip ție, trecându-
se la sistemul voluntariatului, în care militarii profesioni ști, angaja ți
pe bază de contract în urma unei selec ții riguroase, vor constitui ele-
mentul de baz ă al armatei.
O important ă caracteristic ă a puterii militare a României este
dată de o serie de forme de control democratic civil asupra armatei,
ce se exercit ă prin intermediul: Parlamentului; Pre ședintelui
României; Guvernului; Ministrului Ap ărării Naționale; Instan țelor
judecătorești; Consiliului Suprem de Ap ărare a Țării; Curții Consti-
tuționale, Cur ții de Conturi și Avocatului Poporului; elementelor de
control ale societ ății civile37. Toate aceste institu ții specifice veghea-
ză ca puterea militar ă a României s ă fie utilizat ă cu respectarea strict ă
a prevederile legisla ției naționale și internaționale în îndeplinirea mi-
siunilor ce îi revin. De asemenea, prin intermediul bugetului militar,
Parlamentul exercit ă controlul democratic civil al For țelor Armate la
modul cel mai concret.

3.2. Modalități de realizare și manifestare
Raportul între puterea militar ă și modalitățile de realizare (re-
sursele) și de manifestare (misiunile) ale acesteia trebuie s ă fie cât
mai realist, în concordan ță cu interesele na ționale, cu legisla ția în vi-

36 Departamentul pentru Armamente, Programe, www.dpa.ro.
37 Vezi pe larg , Constantin Mo ștoflei, Alexandra Sarcinschi, Militar-nonmilitar în
securitatea na țională. Dilema Armatei , Editura U.N.Ap., 2004, pp. 19-23.

34goare și obligațiile asumate de România pr in tratate, acorduri și alte
înțelegeri interna ționale la care este parte.
Resursele care sus țin puterea militar ă a României sunt cele de
natură financiar ă, umană, material ă, informa țională etc. Este clar
faptul că toate aceste resurse depind în mare m ăsură de fondurile alo-
cate de la buget. Mai mult, depind de starea economiei statului, de
potența acesteia de a produce avu ție. Bugetul militar constituie o
parte a Bugetului de Stat aprobat de Parlament, iar dimensiunea sa se
stabilește în raport cu nevoile fina nciare autoevaluate de Armat ă și
cerințele NATO (2,38% din PIB), cu capacitatea Guvernului de a
răspunde nevoilor generale ale societ ății, în particular celor de ap ăra-
re, și cu voin ța politică a Parlamentului. Bugetul pentru ap ărare se
alocă pe bază de programe, în anul 2004 fiind de 36.996,1 miliarde
de lei38 (circa 1,1 miliarde de dolari), modificat ulterior prin rectifi-
cări bugetare. De altfel, una din principalele direc ții de acțiune pentru
modernizarea Armatei României se refer ă la asigurarea sus ținerii fi-
nanciare prin bugetul de stat și venituri extrabugetare, dimensionate
și fundamentate prin intermediul Sistemului de Planificare, Progra-
mare, Bugetare și Evaluare.
Referitor la resursa uman ă, ea depinde în principal de compo-
nenta demografic ă, de calitatea acesteia. Astfel, în noile condi ții de
renunțare gradual ă la conscrip ție și trecerea la o armat ă profesionist ă,
accentul va fi pus pe o selec ție riguroas ă, rămânând doar cei care vor
și pot, într-adev ăr, să devină militari profesioni ști. Conform Obiecti-
velor For ței NATO, România trebuie s ă dezvolte for țe luptătoare cu
un înalt grad de interopera bilitate, astfel încât va cre ște rolul instruc-
ției specializate în func ție de cerin țele esențiale ale misiunilor ce vor
trebui îndeplinite, iar educa ția va avea un loc aparte în fundamentarea
teoretică și practică a noilor concepte și tehnologii. De asemenea,
pregătirea acestor for țe trebuie s ă aibă în vedere principiul comple-
mentarității dintre NATO și UE.
România, conform statisticilor SIPRI39, a cunoscut o cre ștere
semnificativ ă a cheltuielilor pentru importul de sisteme de arme și

38 Legea bugetului de stat pe anul 2004, L nr. 507 din 28 noiembrie 2003.
39 2005 SIPRI Yearbook, Siemon T. Wezeman și Mark Bromley, Appendix 10A. The
volume of transfers of major conventional weapons: by recipients and suppliers,
2000–2004 , www.sipri.org/contents/armstrad/app10A2005.pdf.
35echipamente, de la 16 milioane de dolari în 2002 la 276 milioane de
dolari în 2004 și s-au concentrat pe achizi ționarea a 100 de rachete
aer-aer cu raz ă scurtă de acțiune R-550 Magic-2 pentru MIG 21 și
29, 36 tunuri antiaeriene modernizate pe șasiu de tanc Gepard, 960
de rachete antitanc Spike-ER și Spike-MR/LR, 2 fregate tip 22, 1
avion de transport C-133H Hercules și 21 de radare de
supraveghere aerian ă AN/TPS-73 MMSR. Tehnologia este și va fi
în continuare un element-cheie de multiplicare a puterii militare.
Însă, această modernizare tehnologic ă trebuie asociat ă cu o
pregătire și instruire pe m ăsură a resursei umane ce o va utiliza.
Succesul în îndeplinirea misiunilor depinde de doctrina și tacticile
adoptate, de moralul și motivația propriilor trupe, precum și de
calitatea leadership-ului.
Procesul de modernizare tehnologic ă și de generare a for țelor
va trebui corelat cu sporirea eficacit ății utilizării resurselor alocate
pentru ap ărare.
O caracteristic ă a puterii militare, inclusiv cea a României, este
că această putere se modeleaz ă în funcție de misiunile pe care le în-
deplinește/la care particip ă Armata, de obiectivele acestora etc. Ast-
fel, în conformitate cu cel mai recent document elaborat, Strategia
Militară a României (proiect), for țele Armatei României vor fi res-
tructurate și modernizate pentru a putea face fa ță cu eficien ță
următoarelor misiuni:
1. Contribuția la securitatea României pe timp de pace
a. apărarea spațiului aerian al României;
b. contribuția la managementul integrat al frontierelor de
stat ale României;
c. colectarea, procesarea, analiza și diseminarea informa ții-
lor militare;
d. extragerea și evacuarea cet ățenilor români din str ăinătate;
e. asigurarea securit ății facilit ăților, transporturilor și
comunica țiilor militare;
f. asigurarea serviciilor de ceremonie, protec ție și protocol.
2. Apărarea României și a Aliaților săi
a. respingerea unei agresiuni armate împotriva României
sau a Alia ților săi, în cadrul ap ărării colective a NATO;
b. sprijin pentru asigurarea func ționării institu țiilor
guvernamentale și protecția populației.

363. Promovarea stabilit ății regionale și globale, inclusiv prin
utilizarea diploma ției apărării
a. participarea la opera ții de răspuns la crize (CRO);
b. participarea la opera ții de asisten ță umanitar ă în afara
teritoriului României;
c. participarea la opera ții militare în cadrul unor coali ții ad-hoc;
d. participarea la ini țiative de cooperare în domeniul ap ără-
rii și la implementarea m ăsurilor de cre ștere a încrederii și stabilității;
e. oferirea de asisten ță militară și sprijin pentru alte state;
f. contribuția la eforturile na ționale și internaționale de
control al armamentelor și de combatere a prolifer ării armelor de
distrugere în mas ă.
4. Sprijinirea institu țiilor statului și a autorit ăților locale în
caz de urgen țe civile
a. participarea cu for țe și sprijin logistic pentru limitarea și
înlăturarea efectelor dezastrelor;
b. sprijin în caz de accident chimic, biologic, nuclear sau
radiologic;
c. sprijinirea ac țiunilor de c ăutare și salvare40.
Prin urmare, misiunile armatei reprezint ă un complex de activi-
tăți și acțiuni legale încredin țate acesteia de c ătre societate, prin institu-
țiile abilitate ale statului, cu scopul de a ap ăra și promova, consecvent
și sistematic, oriunde în lume, interesele na ționale41 și colective. Al ă-
turi de misiunile sale tradi ționale de ap ărare a țării, Armata trebuie s ă
îndeplineasc ă o serie de noi misiuni, care presupun men ținerea și per-
fecționarea caracteristicilor specifice institu ției militare – decizie și
reacție rapidă, disciplin ă, mobilitate, putere de lupt ă, eficiență, credibi-
litate etc. Accentul va fi pus pe combinarea instrumentelor militare cu
cele nonmilitare pentru îndeplinirea întregii game de misiuni.
Noile obiective care vizeaz ă racordarea Armatei României la
armatele moderne stabilesc ca, pân ă în 2015, armata român ă să desă-
vârșească procesul de integrare în structurile euro-atlantice, iar pân ă
în 2025, s ă dispună de echipament și armament modern, conform
standardelor de înalt ă tehnologie.

40 Ministerul Ap ărării Naționale, Strategia militar ă a României (Proiect) , 2004.
41 Petre Du țu, Dinamica misiunilor Armatei României , Editura U.N.Ap., Bucure ști,
2004, p. 8.
373.3. Puterea militar ă a României în contextul integr ării euro-
atlantice
Procesul de racordare a României la Alian ța Nord-Atlantic ă a în-
ceput încă din 1994, țara noastr ă fiind prima semnatar ă a Parteneriatului
pentru Pace. Prima etap ă s-a încheiat odat ă cu semnarea protocolului de
aderare la Tratatul de la Washington (aprilie 2004), moment ce a în-
semnat integrarea într-un sistem de securitate și de cooperare unic. Ast-
fel, România a devenit nu numai un consumator, ci și un furnizor de se-
curitate, de aici decurgând o serie de obliga ții și responsabilit ăți pe care
țara noastr ă trebuie să și le asume și îndeplineasc ă.
Este evident c ă, pentru a putea face fa ță cu succes acestor noi
responsabilit ăți, Armata României se va ralia cerin țelor militare for-
mulate de Alian ță, procesul de reconfigurare a sa fiind indisolubil le-
gat de cel de transformare a NATO.
Una dintre aceste cerin țe se referă la participarea la cheltuielile
convenite pentru finan țarea comun ă a Alianței. România, prin buge-
tul Ministerul Ap ărării Naționale, contribuie fina nciar la Bugetul Mi-
litar și Programul NATO de Investi ții în Securitate (NSIP)42. De ase-
menea, țara noastr ă alocă fonduri pentru o serie de alte programe în
cadrul NATO, precum Programul NATO de realizare a Sistemului de
Supraveghere Terestr ă a Alianței43, și al particip ării la activit ățile
prevăzute de Programul Individual de Pa rteneriat. Celelalte cheltuieli
legate de participarea la activit ăți și misiuni conduse de Alian ță re-
prezintă exclusiv o responsabilitate na țională. România, atât prin
fondurile alocate moderniz ării forțelor armate și capabilit ăților pro-
prii, cât și prin cele alocate bugetelor NATO, î și aduce contribu ția la
realizarea procesului de reform ă al Alianței.
O altă cerință se referă la participarea țării noastre cu for țe și
tehnică la misiunile angajate de Alian ță. NATO solicit ă forțe expedi-
ționare, interoperabile și rapid dislocabile, capabile s ă execute întreg
spectrul de misiuni și să se remodeleze la noile condi ții de luptă, într-
un mediu de securitate complex. Conform Legii nr. 42 din 15 martie

42 Hotărârea nr. 113 din 24 februarie 2005 privind aprobarea pl ății contribu țiilor
financiare ale României la resursele comune ale NATO, http://dlaj.mapn.ro.
43 Hotărârea nr. 422 din 12 mai 2005 pentru aprobarea pl ății contribu țiilor financiare
anuale ale României determinate de participarea la faza de proiectare și dezvoltare a
Programului NATO de realizare a Sistemului de Supraveghere Terestr ă a Alianței,
http://dlaj.mapn.ro.

382004 privind participarea for țelor armate la misiuni în afara teritoriu-
lui statului român44, misiunile la care poate participa Armata
României sunt: 1 – de ap ărare colectiv ă, 2 – în sprijinul p ăcii, 3 – de
asistență umanitar ă, 4 – tip coali ție, 5 – exerci ții comune, 6 – indivi-
duale, 7 – ceremoniale. Participarea României la misiunile 1-4 se face
numai cu aprobarea pre ședintelui României, în urma consult ării Con-
siliului Suprem de Ap ărare a Țării, la misiunile 5-6 cu aprobarea
primului-ministru, iar la ceremoniale cu aprobarea ministrului ap ără-
rii naționale.
În prezent, Armata României particip ă activ, cu peste 2.000 de
militari, la opera ții în sprijinul p ăcii conduse de NATO și UE sau de
către alte state în Bosnia-Her țegovina, Kosovo, Afganistan și Irak,
contribuind, într-o prim ă etapă, la realizarea nevoilor de securitate ale
statelor beligerante și din proximitatea acestora, iar în final, la conso-
lidarea și menținerea securit ății zonale, regionale și globale, cu efecte
evidente asupra securit ății României. Situa ția se prezint ă astfel:

Denumirea
misiunii Egida Țara Lansată
la data Nr. de
militari
KFOR NATO Kosovo martie 2000 150
ISAF NATO/ONU Afganistan ianuarie
2002 475*
ENDURING
FREEDOM Coaliție cu
SUA Afganistan iulie 2002 475
IRAQI
FREEDOM Coaliție
SUA/ONU Irak iulie 2003 863
EUFOR UE Bosnia-
Herțegovina decembrie
2004 113
* Participarea României a fost suplimentat ă cu circa 400 de militari din rezerva
strategică destinată NATO, Batalionul 26 Infanterie din Craiova (Scorpionii Ro șii),
ce va acționa timp de 3 luni, începând cu august 2005.
Sursa: Misiuni interna ționale la data de 4 august 2005, www.mapn.ro.

Capacitatea Armatei României de a opera împreun ă cu forțele
multinaționale a fost dovedit ă încă din anul 1994, prin participarea la
KFOR și SFOR, în Afganistan, Golf și alte opera țiuni în sprijinul p ă-
cii. În prezent, Structura de for țe trebuie s ă aibă caracter expedi ționar,

44 Legea nr. 42 din 15 martie 2004 privind participarea for țelor armate la misiuni în
afara teritoriului statului român, http://dlaj.mapn.ro.
39să poată executa simultan mai multe opera ții la scar ă diferită, cu
sprijin și susținere logistic ă adecvată, precum: mijloace de transport
strategic, sisteme de armamente de înalt ă precizie, mijloace informa-
ționale, electronice, psihologice etc.
Extinderea NATO și, în curând, a Uniunii Europene pân ă la
Marea Neagr ă impune noi abord ări, în care Alian ța gestioneaz ă pro-
blemele de securitate, iar UE r ăspunde de dezvoltarea economic ă.
NATO și-a consolidat parteneriatele cu Rusia și Ucraina și a dezvol-
tat noi instrumente, precum Planul de Ac țiune pentru Parteneriatul
Individual , ce are rolul de a stabili priorit ățile, de a armoniza și orga-
niza toate aspectele rela ției dintre Alian ță și partenerii s ăi, și Planul
de Acțiune pentru Parteneriat , ce abordeaz ă problemele specifice fie-
cărei regiuni. De asemenea, UE, prin Politica de vecin ătate, oferă ță-
rilor de la noua frontier ă lărgită a UE statutul de membre ale „Euro-
pei Extinse”. Astfel, României, în calitate de membru NATO, îi revin
responsabilit ăți în ceea ce prive ște securizarea acestei regiuni și anco-
rarea la idealurile și valorile democratice, concomitent cu promova-
rea intereselor țării noastre la Marea Neagr ă, în cadrul Alian ței.
Anul acesta, România și-a consolidat Parteneriatul strategic
bilateral cu SUA, iar ultimele evolu ții din cadrul programului de
redesfășurare a bazelor militare americane arat ă că acestea vor fi in-
stalate și pe teritoriul țării noastre, posibilele loca ții fiind: baza aeria-
nă Mihail Kog ălniceanu, poligonul de la Babadag și portul
Constanța. Zona Dobrogea convine SUA, deoarece vecin ătatea cu
Marea Neagr ă faciliteaz ă accesul rapid spre zonele turbulente din Est.
Astfel, România intr ă în planurile SUA de a- și crea o re țea de mici
baze opera ționale înaintate, spre a fi prezente pretutindeni și a inter-
veni oriunde este nevoie.
Din perspectiva ader ării noastre la Alian ța Nord-Atlantic ă, de
o importan ță deosebită este formarea unei armate de profesioni ști efi-
ciente, capabile s ă facă față noilor provoc ări și să contribuie la
edificarea unui spa țiu comun de securita te. România trebuie s ă își
dezvolte propriul s ău profil strategic, în condi țiile unei dezvolt ări
economice reale, s ă participe la efortul de ap ărare colectiv ă în cadrul
NATO și la construc ția dimensiunii militare a UE, precum și la în-
treaga gam ă de misiuni pentru îndeplinirea angajamentelor de coope-
rare și parteneriat asumate pe plan interna țional.

40CONCLUZII

• Lupta pentru putere r ămâne încă esența politicii interna ționa-
le, iar statele î și urmăresc atingerea propriilor interese prin utilizarea
oricăror mijloace, inclusiv militare.
• Este tot mai evident faptul c ă economia devine una dintre
sursele esen țiale ale puterii militare, deoarece produce mijloacele ne-
cesare materializ ării acesteia. Puterea tehnologico-informa țională va
predomina în conflictul armat al viitorului și va deveni un real
multiplicator al puterii militare.
• Noile amenin țări și fizionomia noilor conflicte au determinat
remodelarea puterii militare a armatelo r lumii, atât din punctul de ve-
dere al organiz ării și structurii for țelor, cât și al schimb ărilor în mo-
dul de acțiune, tehnic ă și mijloace de lupt ă.
• SUA vor continua s ă fie puterea politico-economico-militar ă
predominant ă a acestui început de secol, mizând pe permanenta dez-
voltare a industriei sale de armament și pe o sporire tot mai accelerat ă
a bugetului s ău militar, pentru a descuraja poten țialii rivali. Domi-
nanța SUA rămâne, înc ă, o condiție a stabilit ății și securității în lu-
mea de azi.
• Procesul de modernizare a NATO continu ă, pe direc ția
transform ării într-o Alian ță cu vocație globală, chiar dac ă este încă
grevat de decalajul în materie de capabilit ăți, precum și de neînțelege-
rile dintre cei doi poli: americano-britanic și franco-german.
• UE continu ă procesul de dezvoltare a componentei sale mili-
tare, însă proiectul ap ărării europene nu a evoluat spre o alternativ ă
credibilă la securitatea furnizat ă de NATO, ci î și demonstreaz ă mai
mult caracterul complementar.
• Deși se depun eforturi însemnate de consolidare a p ăcii și se-
curității și de cooperare între organiza țiile de securitate, num ărul con-
flictelor nu scade, ci, dimpotriv ă, crește, subliniind înc ă o dată nece-
sitatea existen ței unei puteri militare credibile, capabil ă să facă față
multitudinii de riscuri, pericole și amenințări la adresa securit ății.
• Rusia, deși nu mai are poten ța economic ă de a susține o pute-
re militar ă de anvergur ă, dispune înc ă de capabilit ăți militare însem-
nate. China nu s-a manifestat efectiv ca putere militar ă, însă dezvolta-
rea sa economic ă poate oricând sus ține efortul unei confrunt ări ar-
41mate majore. India și Japonia încearc ă să-și dezvolte capabilit ăți mi-
litare moderne pentru a face fa ță problemelor regionale. Marea
Britanie, Germania și Franța continu ă procesul de reconfigurare a
propriilor armate, atât în cadrul NATO, cât și în cadrul UE.
• Cu toate c ă marii actori au adoptat sau se raliaz ă doctrinei
„loviturilor preemptive”, iar cheltuielile pentru ap ărare sunt pe un
trend ascendent, credem c ă puterea militar ă nu va fi utilizat ă decât în
scopul protej ării și promov ării intereselor na ționale sau de alian-
ță/coaliție. Fără îndoială că, în spiritul dreptului interna țional și prin-
cipiilor și legilor r ăzboiului, folosirea puterii militare trebuie s ă con-
stituie o solu ție de ultim ă instanță, când toate celelalte mijloace au
eșuat.
• Deși armatele lumii occidentale s-au adaptat în mare m ăsură
la noile condi ții ale mediului de securitate și depun eforturi deosebite
în acest sens, nu sunt înc ă suficient preg ătite pentru a combate și
contracara toate noile tipuri de amenin țări.
• Armata României se g ăsește încă într-un profund proces de
transformare și de racordare la cerin țele unei armate profesioniste,
compatibile standardelor NATO și cerințelor de înalt ă tehnologie.
Important ă este realizarea unui raport optim între modernizarea teh-
nologică și generarea for țelor și resursele necesare. Reforma Armatei
României este indisolubil legat ă de procesele de dezvoltare și moder-
nizare ale armatelor NATO și UE. Reconfigurarea acesteia cuprinde
atât structura și organizarea for țelor, cât și capabilit ățile din înzes-
trare, în vederea îndeplinirii misiunilor tradi ționale și a celor asumate
prin aderarea la Alian ța Nord-Atlantic ă.
• În conflictele viitorului, accentul se va pune pe suprema ția
informațională, rezultant ă a războiului bazat pe re țea, iar problemele
geoeconomice ale lumii contemporane (gestionarea resurselor strate-
gice, a căilor de acces și piețelor de desfacere a acestora, accesul res-
trictiv la tehnologiile avansate) vor juca un rol preponderent în confi-
gurarea puterii militare.

42ANEXE
Anexa nr. 1
POTENȚIALUL MILITAR
AL STATELOR MEMBRE NATO/UE (2004)

Statul Membr ă Efective Buget
(USD) Capabilit ăți
Austria UE 35.000 for țe
active;
75.000
rezerve 1,925
mld. 266 tancuri; 201 ma șini de
luptă ale infanteriei; 553
transportoare blindate; 189
piese de artilerie; 178 aero-
nave, inclusiv 35 avioane de luptă și 49 elicoptere
Belgia NATO
și UE 9.500 la
pace; 22.500 la
război 4,398
mld. 155 tancuri; 450 ma șini de
luptă ale infanteriei; 520
transportoare blindate; 240
piese de artilerie; 273 aero-
nave, inclusiv 76 avioane de
luptă și 5 elicoptere; 20 nave
Bulgaria NATO 51.000 for țe
active;
303.000
rezerve 503
mil. 1.906 tancuri; 214 ma șini
de luptă ale infanteriei; 1
submarin, 1 fregat ă, 10 eli-
coptere înarmate; 177
avioane de lupt ă; 25 eli-
coptere de atac și 1 avion de
supraveghere
Canada NATO 48.700 for țe
active;
43.000
rezerve 10,640
mld. 114 tancuri; 400 ma șini de
luptă ale infanteriei; 1.790
transportoare blindate; 270 piese de artilerie; 400 aero-nave, inclusiv 272 avioane
de luptă și 141 elicoptere;
30 nave
Republica
Cehă NATO
și UE 57.050 for țe
active 1,741
mld. 541 tancuri; 355 ma șini de
luptă ale infanteriei; 562
transportoare blindate; circa
815 arme antitanc dirijate;
54 avioane de lupt ă; 34 eli-
coptere de atac
Cipru UE 10.000 for țe
active;
60.000
rezerve 203
mil. 104 tancuri; 43 ma șini de
luptă ale infanteriei; 67
arme antitanc dirijate; 11
nave; 4 nave de patrulare și
costiere; 6 elicoptere înar-mate

43Statul Membr ă Efective Buget
(USD) Capabilit ăți
Danemarca NATO
și UE 22.100 la
pace; 64.900 la
război;
61.000
rezerve 3,228
mld. 281 tancuri; 704 ma șini de
luptă ale infanteriei/trans-
portoare blindate; 173 piese
de artilerie; 131 aeronave,
inclusiv 68 avioane de
vânătoare și 41 elicoptere;
70 nave
Estonia NATO
și UE 5.510 forțe
active;
24.000 rezerve 181
mil. 25 transportoare blindate;
13 arme antitanc dirijate;
100 tunuri de ap ărare anti-
aeriană; 4 nave de lupt ă
contra minelor; 2 nave de
patrulare; 1 nav ă de luptă
costiere; 3 aeronave; 4 eli-
coptere
Finlanda UE 25.800 la
pace; 564.000 la
război;
peste 35.000
rezerve 2,077
mld. 230 tancuri; 270 ma șini de
luptă ale infanteriei; 800
transportoare blindate;
1.150 piese de artilerie; 169
aeronave, inclusiv 64
avioane de lupt ă; 100 nave
Franța NATO
și UE 281.872
forțe active;
400.000
rezerve 46,174
mld. 880 tancuri; 1.940 ma șini
de luptă ale infanteriei;
4.700 transportoare blin-date; 500 piese de artilerie; 1.598 aeronave, inclusiv
400 avioane de lupt ă și 590
elicoptere; 128 nave; 348 focoase nucleare
Germania NATO
și UE 338.000
forțe active;
360.000
rezerve 33,888
mld. 2.560 tancuri; 3.150 ma șini
de luptă ale infanteriei;
4.190 transportoare blin-date; 950 piese de artilerie;
1.208 aeronave, inclusiv
570 aeroplane și 638 eli-
coptere; 216 nave
Grecia NATO
și UE 177.600
forțe active;
291.000
rezerve 5,89
mld. 1.735 tancuri; 418 avioane
de luptă; 20 elicoptere de
atac; 1.000 rachete sol-aer;
8 submarine; 2 distrug ă-
toare; 1 nav ă de minare; 12
nave de lupt ă contra mine-
lor

44Statul Membr ă Efective Buget
(USD) Capabilit ăți
Irlanda UE 10.513 for țe
active; 14.800
rezerve 1,010
mld. 14 mașini de lupt ă ale in-
fanteriei; 123 transportoare blindate; 24 piese de artile-
rie; 36 aeronave, inclusiv
20 aeroplane și 16 elicop-
tere; 8 nave
Islanda NATO – – –
Italia NATO
și UE 250.600
forțe active;
110.000 rezerve 27,759
mld. 435 tancuri; 900 ma șini de
luptă ale infanteriei; 1.969
transportoare blindate; 250 pi-
ese de artilerie; 863 aeronave,
inclusiv 350 avioane de lupt ă
și 125 elicoptere; 195 nave;
circa 15 nave de debarcare
Letonia NATO
și UE 4.880 forțe
active;
3.220 forțe
paramilitare 204
mil. 3 tancuri; 1 nav ă de patru-
lare; 3 nave de lupt ă contra
minelor; 13 aeronave; 3 eli-
coptere
Lituania NATO
și UE 12.700 for țe
active;
245.700 re-zerve 336
mil. 5 nave de patrulare și cos-
tiere; 2 fregate; 3 nave de
luptă contra minelor; 10 eli-
coptere
Luxemburg NATO
și UE 899 forțe
active 244
mil. 24 vehicule blindate de te-
ren; tunuri de 105mm
Malta UE 1.840 forțe
active 36,1
mil. 14 aeronave; 10 nave; 90
tunuri antiaeriene
Marea
Britanie NATO
și UE 248.526
forțe active;
47.300
rezerve 47,401
mld. 385 tancuri; 575 ma șini de
luptă ale infanteriei; peste
4.000 transportoare blinda-te; 400 piese de artilerie; 1.232 aeronave, inclusiv
696 aeroplane și 246 eli-
coptere; 217 nave, inclusiv 16 submarine, 11 distrug ă-
toare și 20 fregate; 185 fo-
coase nucleare
Norvegia NATO 30.200 la
pace;
131.000 la
război
rezerve: 600 la pace, 83.000 la
război 4,387
mld. 170 tancuri; 266 ma șini de
luptă ale infanteriei; 50
transportoare blindate; 126
piese de artilerie; 120 aero-
nave, inclusiv 87 aeroplane și 33 elicoptere;
126 nave, inclusiv 6 subma-
rine și 3 fregate
45
Statul Membr ă Efective Buget
(USD) Capabilit ăți
Olanda NATO
și UE 66.600 for țe
active;
34.000
rezerve 8,407
mld. 330 tancuri; 1.016 ma șini
de luptă ale infanteriei/
transportoare blindate; peste
148 piese de artilerie; 284
aeronave, inclusiv 201 ae-
roplane și 82 elicoptere; 50
nave, inclusiv 4 submarine
și 13 fregate
Polonia NATO
și UE 163.000
forțe active;
234.000
rezerve 4,149
mld. 586 tancuri; 250 avioane de
luptă; 12 elicoptere înar-
mate; 4 submarine; 1 dis-
trugător; 3 fregate; 23 nave
de patrulare și costiere
Portugalia NATO
și UE 44.600 for țe
active; 245.700
rezerve 3,115
mld. 186 tancuri; 369 ma șini de
luptă ale infanteriei/trans-
portoare blindate; 200 piese de artilerie; 164 aeronave, inclusiv 138 aeroplane și 26
elicoptere; 70 nave, inclusiv
2 submarine și 6 fregate
România NATO 97.200 for țe
active; 104.000
rezerve 1,1
mld. 835 tancuri; 1.820
transportoare blindate, ma-
șini de lupt ă ale infanteriei
și autotunuri; 899 piese de
artilerie; 105 avioane de
luptă; 3 fregate; 32 nave de
patrulare și costiere
Slovacia NATO
și UE 22.000 for țe
active;
20.000
rezerve 585
mil. 271 tancuri; 71 avioane de
luptă; 19 elicoptere de atac
Slovenia NATO
și UE 6.550 forțe
active;
20.000
rezerve 465
mil. 40 tancuri; 8 elicoptere
înarmate
Spania NATO
și UE 171.000
forțe active;
447.000 rezerve 9,565
mld. 670 tancuri; 408 ma șini de
luptă ale infanteriei; peste
1.000 transportoare blinda-
te; 205 piese de artilerie;
647 aeronave, inclusiv 414 aeroplane și 233 elicoptere;
200 nave, inclusiv 1 port-
avion, 8 submarine și 12
fregate

46
Statul Membr ă Efective Buget
(USD) Capabilit ăți
Suedia UE 52.600 la
pace; 262.000 la
război;
35.000
rezerve 5,439
mld. 280 tancuri; 810 ma șini de
luptă ale infanteriei; 1.300
transportoare blindate; 390
aeroplane și 116 elicoptere;
120 nave
Turcia NATO 514.850
forțe active;
378.700
rezerve 10,142
mld. 4.205 tancuri; 483 avioane
de luptă; 13 submarine; 19
fregate; 21 nave echipate cu rachete; 1 nav ă de minare;
23 nave de dragare; 28 nave
de patrulare
Ungaria NATO
și UE 33.400 for țe
active;
90.300
rezerve 1,485
mld. 743 tancuri; 37 avioane de
luptă (plus 55 în rezerv ă) și
49 elicoptere de atac; 50
ambarcațiuni fluviale
SUA NATO 1.471.900
forțe active;
1.210.500
rezerve 455,304
mld. 8.023 tancuri; 24.900 ma-
șini de lupt ă ale infante-
riei/transportoare blindate;
5.200 piese de artilerie;
15.540 aeronave; 1.324
nave; 8.000 focoase nu-
cleare

Notă: Cifrele sunt neoficiale și vor fi considerate orientative.
Surse: CIA, The World Factbook 2005, http://www.cia.gov/cia/publications/
factbook; SIPRI Military Database; European Defence, www.european-
defence.co.uk; Country Profiles, www. alertnet.org; The World Almanac and
Book of Facts 2005.

47Anexa nr. 2
Primii 10 exportatori de armament conven țional (2004)
6197
5453
2122
1091 985
543452283 261 260
01000200030004000500060007000
Rusia SUA Fran ța Germania Marea
BritanieCanada Ucraina Israel Italia Suedia

Primii 10 importatori de armament conven țional (2004)
2375
2238
1434
1246
838737 724
533456 418
050010001500200025003000
India China Grecia EAU Arabia
SaudităCoreea de
SudIsrael SUA Singapore Turcia

Notă: Cifrele sunt exprimate în milioane do lari americani (USD), la valoarea din
1990.
Sursa: 2005 SIPRI Yearbook, Siemon T. Wezeman și Mark Bromley, Appendix
10A. The volume of transfers of major conventional weapons: by recipients and
suppliers, 2000–2004 , www.sipri.org/contents/arm strad/ app10A2005.pdf.

48

Redactor: Cristian B ĂHNĂREANU
Tehnoredactor: Mariana PETRE-B ĂJENARU

Bun de tipar: 01.09.2005
Hârtie: A3 Format: A5
Coli tipar: 3 Coli editur ă: 1,5

Lucrarea con ține 48 de pagini
Tipografia Universit ății Naționale de Ap ărare

CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE AP ĂRARE ȘI SECURITATE
Șoseaua Pandurilor, nr. 68-72, sector 5, Bucure ști
Telefon: (021) 319.56.49, Fax: (021) 319.55.93
E-mail: cssas@unap.ro, Website: http://cssas.unap.ro

B. 272/05/1488 C. 324/2005 EDITURA UNIVERSIT ĂȚII NAȚIONALE DE AP ĂRARE