Paisie Velicikovski: stareț și cărturar [618164]

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
SECȚIA TEOLOGIE PASTORALĂ

Lucrare de seminar
Paisie Velicikovski: stareț și cărturar

Coordonator : Student: [anonimizat]. Univ. Dr. Alin Albu Rujan Ionel Adelin

Alba Iulia
2018

2

Contents
I. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 3
II. Viața ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 3
1.1.Repere generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3
1.2 Nașterea, studiile și călugăria ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 4
1.3 Platon în Moldova ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 5
1.4 Starețul Paisie în Athos și mutarea la Domnul ………………………….. ………………………….. ………………. 6
III. Dimensiunea cărturărească și harisma stărețească a Sfântului Paisie ………………………….. …….. 7
1.1 În Athos și Moldova ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 7
1.2. F ilocalia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 8
1.3. Harisma stărețească a Sfântului Paisie ………………………….. ………………………….. …………………………. 9
IV. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 9

3
I. Introducere

Remarcabila figură a secolului al XVIII -lea, important pion al renașterii isihaste din întreg
răsăritul creștin, în spec ial România, Ucraina și Rusia, o m dedicat culturii prin întinsa antichitate
cărturărească desfășurată în mănăstirile și schiturile povățuite de el, călugăr smerit și rugător, ales
povățuitor, sunt do ar câteva din laudele pe care le putem aduna acestui mare sfânt, pe care mulți
român ii l-au convertit la nea mul nostru , deși era străin. Starețul Paisie de la Neamț a fost un reper
al vieți i isihaste, și este, chiar și acum prin cele câteva scrisori, dar mai ales prin faptul că, după
mine, el este izvorul isihasmului românesc sau cel puțin înainte de el nu sunt însemnări credibile,
pe care sfinți precum Calinic de la Cernica, Irodion Ionescu de la Lainici, Gheorghe de la Cer nica
și Căldărușani, Antipa de la Calapodești, Iosif de la Văratec și alte sute și sute de sfinți români sau
de neam străin, dar care s -au nevoit în țara noastră, cunoscuți sau necunoscuți.
În această lucrare ideea de bază este următoarea: plecând de la ex punerea pe scurt a câtorva
repere biografice și a câtorva ide care mi -au captat îndeosebi atențiadin viața sa, până la subiectul
de bază al lucrării, mai precis creionarea a două aspec te din activitatea Stăreției: activitatea de
cărturar și harisma stăreți ei (în sensul de povățuitor, Stareț – din rusă , sau arhi – mandrit, gr. arhi-
primul, capul și mandra -turmă, deci capul turmei). În spatele dimensiunii did actice, să -i zicem, a
acestei lucrări, se află o și mai importantă idee, dar despre aceasta vă v oi vo rbi în încheiere, când
sper că voi fi ajuns nu doar să vă fi captat atenția, c i vă voi fi stârnit și evlavia față de starețul
Paisie.

II. Viața

1.1. Repere generale

O primă variantă a vieții Sfântului Paisi e Velicikovski a fost publicată în 1847 de către
renumiții „Stareți” ai Optinii (toți ucenici indirecți ai Starețului), în varianta redactată de doi
ucenici , anume Mitrofan și Platon1. După părintele Serafim Rose, acest text va reprezenta, textul
program prin care se va pune bazele unei revigorări duhov nicești în Rusia. În secolul XX p ărintele

1 Paisie VELICIKOVSKI , Autobiografia unui stareț, Sibiu, Edit. Deisis, 1996, p.17.

4
Serghie Cetverikov redactează biografia Starețului pe baza unor documente inedite descoperite în
biblioteca mănăstirii Neamț, (unele se pare chiar scris e de însuși sfântul) însă mulți acuză aceast ă
biografie ca fiind lipsită de savoarea nevoințelor.

1.2 Nașterea, studiile și călugăria

S-a născut la Poltava, în Ucraina, în 21 decembrie 1722 fiind fiul preotului Ioan, protopop
al Bisericii Adormirii Maicii Domnului2, și al Irinei, care mai târziu va deveni monahie, primind
numele de Iuliana3. (La Botez pr imește numele de Petru). Când avea 4 ani, tatăl său Ioan, va trece
la cele veșnice, iar educația și îngrijirea acestuia vor rămâne sarcinile principale ale mamei sale și
ale fratelui său mai mare , Ioan, spune sarcini principale, deoarce od ată cu trecerea timpului puțin
câte puțin din cei 11 frați se stinseseră toți până ce Petru nu avea nici măcar 20 de ani, iar grija
împletită cu frica de a nu -l pierde și pe acesta o măcinau mamă. Aplecarea spre lectura din
Scriptură și din scrierile părinților, îi vor face pe cei de aproape ai săi să întrevadă deja că tânărul
Petru un urmaș atât al bunicului său, Luca, cât și al tatălui său Ioan, în frumoasa viață de preot și
păstor pe care o va t răi la adevăratele și cele mai adânci dimensiuni ale ei. Urmează ciclul clasic
al Academiei duhovnicești din Kiev, studii care nu -l mulțumesc îndeajuns, considerându -le prea
„occidentalizante”, adevărata educație însușindu -și-o prin lungile și desele vizit e pe la schituri și
mănăstiri, convorbirile cu monahii bătrâni și mai ales prin întâlnirea cu părintele Pahomie pe care –
l va alege ca duhovnic al său. Despre aceasta în cartea Autobiografia unui Stareț , scrie: „În cei trei
ani având o râvnă și dragoste nu puțină pentru dragostea monahală aces tea au mai și crescut
văzând el și pe alții având aceeași râvnă și gânduri asemănătoare cu privire la monahism, mai
ales când s -a întâmplat să am ca po vățuitor și îndrumător pe Preacucernicul Pă rinte
Ieroschimonah Pahom ie…”4. În ciuda împotrivirii mamei sale care voia probabil pentru fiul ei să
moștenească f uncția de protopop pe care îsuși tatăl său o avea, episcopul Rafael Zaborovski îi
făgăduise în momentul în care tânărul Petru mer sese pentru binecuvântarea de a intra la Academia
din Kiev ( lucru consemnat chia r printr -un document)5 și prin întărirea primită din partea
duhovnicului să alege drumul călugăriei. „După închiderea școlii, acesta al IV -lea an n -am mai

2 Idem, p. 18.
3 Ibidem.
4 Idem, p. 89.
5 Idem, p. 87.

5
plecat ca deobicei acasă, la mama mea, pentru ca să a m libertate desăvârșită de a căuta mijlocul
în care ar fi cu putință să iau chipul monahicesc, am locuit în partea de jos a Kievului… la o
văduvă bătrână, care m -a primit în casa ei ca o a doua mamă”6. Primele două încercări de a intra
în monahism au lăs at un gust amar tânărului. Încearc ă mai întâi la Mănăstirea Liubețk, apoi la cea
din Medvedovski, la nord de Kiev, u nde a și fost rasoforit cu numele de Platon .

1.3 Platon în Moldova

Pornindu -se o prigoană din partea autorităților asupra monahilor din Mănăstirea
Medvedovki, care îi forțau pe pravoslavnici să adopte uniația, tânărul monah Platon se refugiază
pentru scur tă vreme la Kiev însă pleacă și de aici datorită aceloraș i conflicte religios -naționale, î n
faimoasa Lavră a Peșterilor. Întâmplându -se ca mitropolitul Moldovei, Antonie, să treacă prin Kiev
monahul Platon rămâne profund impresionat de acesta și mai ales de limba românească despre
care spunea că auzindu -o „sufletul i se um plea de bucurie” […], iar printr -o minunată și
dumnezeiască întorsătură a soartei, de atunci a început să se nască în inima mea o mare dragoste
pentru această limbă binecuvântată și pentr u poporul și țara atâta de ocrotită de Dumnezeu ”7.
În urma acestui eveniment, sau mai bine spus, prin lucrarea dumnezeiască, Platon împreună
cu prietenul său Alexie pleacă în Moldova . Pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să se vădească și mai
mult, la începutul Postului Mare al anului 1743 îl întâlnește pe star ețul Mihail, care cu mult înainte
please cu câțiva ucenici în Țara Românească. Destăinuindu -i gândul de plecare starețului, acesta
s-a bucurat nespus, astfel că îl trimite la un ucenic de -al său, Dometie Ieromonahul, de la schitul
Trăisteni, unde va avea s ă aștepte venirea lui în Țara Moldovei. Cu binecuvântarea starețului
Mihail ajunge la schitul Trăisteni, unde tot din lucrarea lui Dumnezeu se va întîlni cu starețul
Vasile, care va lăsa o puternic ă impresie rasoforului Platon : “Când l -am văzut, L -am prosl ăvit pe
Dumnezeu din tot sufletul meu că m -a învrednicit pe mine nevrednicul să văd un bărbat atât de
sfânt.”8 Refuzând invitația starețului de a -i fi ucenic de frica unei eventuale forțări spre a primi
preoția, de care se temea după cum însuși mărturiseșt e “ca de moarte” ba mai mult, chiar în urma
promisiunii părintelui Vasile că nu -l va forța pâna la împlinirea vârstei cuvenite, hotărîrea lui
rămâne fără echivoc hotărând să rămână împreună cu un alt bătrân Onufrie la schitul Cârnu, unde

6Idem, p. 91.
7 Idem, p. 101.
8 Idem, p. 171.

6
alege să viețuias că în singurătate și liniștire (de unde reiese că nu a fost niciodată la Poiana
Mărului) .

1.4 Starețul Paisie în Athos și mutarea la Domnul

Odată cu plecare la Athos se termină pentru Platon viața de ucenic, de aici încolo dezvoltând
un ascetism independent, sihăstresc. Ajunge la Athos în 4 august în jurul datei de prăznuire a
Sfântului Atanasie Athonitul, în Lavra căruia se stabilește pentru început. Viața înfloritoare din
acest munte al fericirii atrăgea mulți monahi străini pe lângă cei greci fapt pentru care se începuse
o intensă activitate de traducere a acestor scrieri din grecește în slavonește, pentru a se bucura și
sârbii , bulgarii, r ușii sau românii de ele. Pe când Starețul a aju ns în Athos „erau vremuri de
decădere a vieții duhovnicești”9, iar călugării, din cauza prigoanei turcești, se împărțiseră din
mănăstirile lor și rătăceau încoace și încolo, fapt pentru care Platon rămâne dezamăgit de viața
întâlnită. După o scurtă vizită la Mănăstirea Pan tocrator pleacă dezamăgit și se dedă vieții
singuratice, trăind într -o sărăcie de nedescris . Însuși starețul mărturisea că fără ajutorul fraților de
neam slavonesc nu ar fi reușit să supra viețuiască, iar în evidențierea acestor lipsuri prin care trecea ,
tot starețul spunea că niciodată nu încuia chilia sa, deoarece oricine ar fi vru t să fure ceva nu avea
ce. Cei patru ani petrecuți în singurătate îl vor căli pe neîncercatul monah Platon, ia r pericolul
singurătății nu era pe deplin conștientizat de către acesta până când la Athon sosește starețul Vasile
de la Poiana Mărului și care va locui cu Platon și îi va pune înainte riscurile la care se expusese.
Aceasta a doua întalnire cu Vasile produ ce în sufletul lui Palton un lucru fără precedent, mai precis
înțelesese pe deplin ce înseamnă calea monahală, astfel îl roagă pe bătrân să -l tundă în schima
primind numele de Paisie. Primii ucenici ai lui Paisie au fost de neam moldovenesc, astfel că
slujbele le făceau în mult iubita limba românească. Odată cu înmulțirea ucenicilor acesta îl roagă
pe starețul lor să primească preoția, lucru obținut doar după lungi insistențe și intervenția unor
bătrâni iscusiți din Athos [a fost hirotinit la vârsta de 36 d e ani, în anul 1758]. Amploarea Starețului
Paisie ajunsese atât de mare în Sfântul Munte încât fusese vicrima mai multor calomnii și întelegeri
greșite, ultima dintre acestea, cea care va și pricinui și plecarea acestuia dimpreună cu obștea sa în

9 Serghie CETFERICOV , Paisie. Staretul Manastirii Neamtului din Moldova. Viata, Invataturile si influenta lui ,
București, Edit. Nemira, 2002, p. 107.

7
Moldova. Deoarece se bucura de o influență enormă în Athos, unii invidioși au dus înformații false
la Istambul, cum că întreg Imperiul se primejduiește din cauza învăț ăturii acestuia. Cerând
binecuvântarea episcopului [ acesta din urmă nu se poate abține și începe chiar să plîngă deoare îl
iubea nespus pe Paisie] să plece, se îmbarcă împreună cu cei 64 de ucenici spre Moldova în vara
anului 176310.
Reîntors la Moldova, se stabilește la mănăstirea Dragomirna pe care i -o va încredința -o
mitropolitul Gavriil Calimaci și domnul țării, punând aici bazele unei frumoase comunități conduse
după regulile Sfântului Vasile cel Mare, Pahomie cel Mare,Teodor Studitul sau Nil Soroski. În
urma războiului ruso -turc din 1768 -1774 partea nordică a Moldovei a fost cedată habsburgilor,
facpt pentru care frica noii stăpâniri bântuia liniștea starețului și mai ales a obștii sale. Astfel, se
mută la Secu, dar din lipsa suficientelor chilii pentru viețuitori cere spriji material domnitorului
Constantin Moruzzi, care, drept ajutor îi va trim ite să poluleze mănăstirea Neamț, devenind, astfel,
stareț peste Neamț și Secu11. Această ultimă etapă a vieții sfântului a fost cea mai intensă, „cea
care a lăsat urmele cele mai durabile și a avut influența cea mai mare”12, făcând din acest smerit
stareț o adevărată personalitate a spiritualității românești. Trece la Domnul într -o zi de miercuri,
15 noiembrie 1794, la o zi după praznicul Sfântului Grigorie Palama, a cărui teologie isihastă o
promovase și al cărui următor se făcuse , învățând pe mulți să prac tice Rugăciunea lui Iisus și să
întrețină relații cu mănăstirile și cu părinții înduhovniciți.

III. Dimensiunea cărturărească și harisma stărețească a Sfântului
Paisie

1.1 În Athos și Moldova

În secolul al XVIII – lea, mai precis în a doua jumătate a acestui seco, suntem martorii unei
apariții revigoratoare a spiritualității ortodoxe prin așa -numitul curent isihast numit și paisianism,
dezvoltat de imensa personalitate a starețului Paisie. Contactul pe care, pe atunci tânărul rasofor
Platon îl ia cu scrierile părinților filocalici prin manuscrisele descoperite prin Sfântul Munte , va

10 Idem. p. 103 -142.
11 Nicolae IORGA , Mănăstirea Neamțului. Viață călugărească și muncă pentru cultură, apud, Idem, p. 23.
12 Serghie CETFERICOV , op. cit., p. 23.

8
lăsa urme adânci în înțelegerea și formarea viitorului stareț. La scurtă vreme după tunderea în
monahism, câțiva monahi moldoven i sosiți în Athos reușesc să -l înduplece să le devină stareț,
primind schitul Sfântului Ilie. Se spune că ziua cioplea linguri împreună cu ucenicii și ajuta la toate
treburile, iar noaptea se ostenea cu copiatul cărților și cu rugăciunea, întreaga sa viață asumându –
și aceast ă nevoință, nedormind mai mult de trei ceasuri pe noapte13. Dragostea acestuia pentru
scrierile Părinților în legătură cu Rugăciunea lui Iisus și alte scrieri duhovnicești era nemaîntâlnită.
Această dragoste il facuse să străbată întreg S fântul Munte în căutarea acestor scrieri duhovnicești,
dar lucrul cel mai surprinzător a fost acela că pe oricare dintre monahi întreba despr e acestea, ei
nu știau nimic, ba mai mult nici numele acelor sfinți nu le știau. În periplul său întâlnește niște
părinți veniți din Capadocia, care aveau scrieri ale unor cuvioși precum: Grigorie Sinaitul, Simeon
Noul Teolog, Isihie, Diadoh, Talasie, Nichifor din singurătate, Isachie, etc. Plătește pe un bătrân
monah care i le copiază, copii pe care le ia cu sine la î ntoarcerea în Moldova aici văzându -se
lucrarea lui Dumnezeu, deoarece prin întoarcerea în țară va avea suficient timp și liniște pentru a
desfășura o frumoasă activitate cărturărească, traducând și îndreptând unele scriei.
Astfel iau ființă importante școli de traducători și copiști la mănăstirile Dragomirna, Secu
și Neamț : „căci starețul Paisie, ajutat de câțiva ucenici ucrainieni și ruși, traducea mai ales în
slavonește pentu conaționalii săi, în timp ce trei generații de traducători români între care Macarie,
Ilarion, Ștefan, Isaac, Gherontie, Grigorie, Climent, și Iosif au tradus cu iscusință în românește”14.

1.2. Filocalia

Respirând duhul athonit timp de 17 ani, Starețul Paisie va dezvolta o imensă dragoste
pentru Rugăciunea lui Iisus, fapt pentru care orice scriere în legătură cu aceasta îi va capta atenția,
căutănd cu orice preț să o adauge colecției sale. Astfel se explică faptul că la numai câțiva ani de
la instalarea sa la D ragomirna, obștea de limbă română putea avea o Filocalie, o culegere de texte
în legătură cu rugăciunea inimii, realizară de către monahul Rafail în 176915. Părintele Elia Citterio
vorbește despre un lucru forte interesant, anume, că starețul Paisie se teme a oarecum de tipărirea
Filocaliei deoarece eventuala ei răspândire în rândul celor lipsiți de experiență poate rezulta căderi
duhovnicești înfiorătoare. Acest fapt îl putem interpreta astăzi ca pe un avertisment penru a nu

13 Ioanichie BĂLAN , Patericul românesc, , Sihăstria, Edit. Mănăstirii Sihăstria, 2005, p. 290 -291.
14 Paisie VELICIKOVSKI , Op. cit. p. 203.
15 Virgil CÂNDEA , Românii în reînoirea isihastă, Iași, Edit. Trinitas, 1997, p. 40.

9
privi aceste scrieri ca pe niște lucruri abstracte sau să le tratăm prin prisma gândirii intelectuale,
uitând de esențialul ei, care constă în faptul că deschide calea și îndrumă la cultura duhului, care
după cum ne vorbesc părinții, nu poate lipsi din lupta dugovnicească16.

1.3. Harisma stărețească a Sfântului Paisie

La numai trei luni după ce fusese tuns în monahism de către Sfântul Vasile de la Poiana
Mărului, vine la Paisie un tânăr monah moldovean sosit în Muntele Athos deoarece căuta o viețuire
mai înaltă și care probabil era deamă git de situașia duhovnicească precară în întâlnită aici. Tânărul
monah căuta un povățuitor, fapt pentru care îl roagă pe Paisie să fie acela, dar cel din urmă ne se
lasă nicidecum înduplecat, doar atunci când se propune doar o împreună -vieșuire frățească, dar nu
o relatie stareț -ucenic. Faptul că aceste se smerește în fața unuia mai tânăr decât el, face să câștige
admirația și respecul total al tânărului nevoitor. Părintele duhovnicesc este persoana responsabilă
de creșterea duhovnicească a fiilor săi, astf el, cu trecerea timpului adunâdu -se mai mulți
„împreună -nevoitori” pe lângă el, s -a facut foarte discret trecerea la relația stărețească, dar bazată
pe prietenie și frățietate.
IV. Concluzii

Drept concluzii țin să reaminesc câteva din cele expuse în acea stă lucrare:
 Starețul Paisie dezvoltă cea mai importantă activitate cărturărească din sec XVIII pe
teritoriul țării noastre, în ciuda faptului că era de neam străin.
 Ținând cont că obștea sa număra monahi din cele trei ramuri ale Ortotodoxiei răsăritene:
românească, grecească și slavonească, la trapeză se citea în fiecare zi în altă limbă pentru
ca toți să înțeeagă, iar la început deoarece nu existau minee pt oficierea slujbelor acest
fond fiind întărit și de această diferență lingvistică dint ei, slujbele se făceau cu
Rugăciunea lui Iisus.
 Este persoana care va marca intreg monahismul romanesc până astăzi.

16 Idem, p. 31.

10

Bibliografie:

1. BĂLAN Ioanichie, Patericul românesc, , Sihăstria, Edit. Mănăstirii Sihăstria, 2005 .
2. CÂNDEA Virgil, Românii în reînoirea isihastă, Iași, Edit. Trinitas, 1997 .
3.CETFERICOV Serghie, Paisie. Staretul Manastirii Neamtului din Moldova. Viata,
Invataturile si influenta lui , București, Edit. Nemira, 2002 .
4. IORGA Nicolae, Mănăstirea Neamțului. Viață călugărească și muncă pentru cultură .
Vălenii De Munte, 1912 .
5. VELICIKOVSKI Paisie, Autobiografia unui stareț, Sibiu, Edit. Deisis, 1996 .