COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT: LECTOR CRISTINA FALUDI GHERMAN IOANA CLUJ-NAPOCA 2017 2 CUPRINS: Rezumatul… [618073]

UNIVERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ
SECȚIA DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

NEVOILE PSIHO-SOCIALE SI
PERCEPTIA ASUPRA SANATATII LA
VARSTNICII BENEFICIRI DE
INGRIJIRE LA DOMICILIU

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

2 CUPRINS:

Rezumatul lucrării……………………………………………………………………………………………………………4
Introducere în problemativa serviciilor de îngrijire la domiciliu oferite vârstnicilor și motivarea
alegerii temei…………………………………………………………………………………………………………………..6

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII
Cap. 1. Îmbătrânirea umană – clarificări conceptuale……………………………………………………………9
Cap. 2. Îmbătrânirea – o problemă națională și globală………………………………………………………..11
2.1. Îmbătrânirea – problemă globală…………………………………………………………………………………11
2.2. Date statistice din România privind populația vârstnică…………………………………………………12
Cap. 3. Îmbătrânirea umană – proces bio-psiho-social…………………………………………………………14
3.1. Procesualitatea îmbătrânirii………………………………………………………………………………………..14
Cap. 4. Îmbătrânirea și dependența……………………………………………………………………………………15
4.1. „Calitatea vieții” și „autonomie” – concepte de bază în îmbătrânire………………………………..15
4.2. Dependența la vârsta a treia………………………………………………………………………………………..16
4.2.1. Dependența – definire și caracteristici………………………………………………………………………16
4.2.2. Dependență, autonomie și calitatea vieții la vârsta a treia……………………………………………18
4.2.3. Diagnosticarea dependenței……………………………………………………………………………………..19
4.2.4. Evaluarea dependenței…………………………………………………………………………………………….20
4.2.4.1. Bilanțul lezional și bilanțul deficiențelor………………………………………………………………..20
4.2.4.2. Bilanțul situației funcționale…………………………………………………………………………………20
4.2.5. Consecințe negative ale erorilor de diagnosticare și evaluare a dependenței…………………..21
Cap. 5. Îngrijirea la domiciliu a vârstnicului……………………………………………………………………….22
5.1. Menținerea la domiciliu a vârstnicului…………………………………………………………………………22
5.2. Asistarea socio-medicală a vârstnicului la domiciliu……………………………………………………..23
Cap. 6. Asistența socială a vârstnicilor……………………………………………………………………………….26

ACTIVITĂȚILE DE CERCETARE ȘI INTERVENȚIE PSIHO-SOCIALĂ
Cap. 7. Proiectarea activității de cercetare………………………………………………………………………….30
Cap. 8. Prezentarea rezultatelor cercetării (descrierea studiilor de caz)…………………………………..33
Cap. 9. Concluzii la final de cercetare………………………………………………………………………………..51

3 Cap. 10. Proiectarea activității de intervenție psiho-socială………………………………………………….52
Cap. 11. Prezentarea intervențiilor psiho-sociale individualizate…………………………………………..54
Cap. 12. Concluzii la finalul intervenției psiho-sociale realizate.
Evaluarea rezultatelor obținute………………………………………………………………………………………….65

CONCLUZII FINALE ALE LUCRĂRII. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI………………………66

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………….69

4 REZUMATUL LUCRĂRII

Societatea zilelor noastre, profund orientatǎ spre tineri și spre problematica specificǎ
acestora, are tendința de a respinge și chiar devaloriza vârsta a treia, consideratǎ adesea inutilǎ
și neimportantǎ.
Cu toate cǎ, tradițional, vârstnicul își petrecea ultima parte a vieții în familia de origine,
astǎzi, fie din cauza condițiilor socio-economice, fie datoritǎ unor caracteristici ale acestuia, ale
vârstnicului, fie, pur și simplu, datoritǎ lipsei unui suport real din partea familiei sau
comunitǎții, bǎtrânul ajunge în situația de a nu mai avea pe nimeri alături atunci când devine
neputincios, când își pierde autonomia personală și ajunge dependent de alte persoane. În
aceste situații, singura soluție este fie internarea într-un centru rezidențial (în măsura în care
vârstnicul are acces la asemenea facilități), fie înscrierea în programe care oferă servicii de
îngrijire la domiciliu.
Problematica vârstnicilor ajunși în situații de dependență reprezintă o temă de interes
pentru mine, ca și viitor asistent social; ca atare, am decis să o abordez în contextul prezentei
lucrări de licență.
Fundamentarea teoretică a lucrării a cuprins informații de bază legate de problematica
vârstnicilor care ajung în situația de a avea nevoie de servicii de îngrijire la domiciliu, în
special privind specificul îmbătrânirii, al pierderii autonomiei personale și dependenței, precum
și al intervențiilor de asistență socială în asemenea cazuri.
Activitatea practică pe care a presupus-o investigarea și implementarea unor intervenții
cu scop ameliorativ, realizată la Centrului de ingrijire la domiciliu „Doctorul Casei”,din Deva
a urmărit culegerea de informații privind nevoile psiho-sociale si auto-evaluarea starii de
sanatate ale persoanelor vârstnice care beneficiază de servicii de îngrijire la domiciliu și cărora
li se poate oferi un răspuns prin intervenții specifice asistenței sociale, precum și realizarea
efectivă a unor asemenea intervenții.
Utilizând doar metode calitative de cercetare, datorită sensibilității tematicii investigate
– respectiv metoda studiului de caz, am constatat faptul că pierderea autonomiei personale și
dependența de serviciile de îngrijire la domiciliu generează sentimente specifice, dar și nevoi
particulare fiecărui caz în parte. În toate cazurile investigate, prezența unei persoane care îi
vizitează constant – persoana care oferă îngrijire – are un efect benefic, alungând sentimentul
de singurătate.

5 Dintre persoanele care au alcătuit lotul cercetării, am ales cinci vârstnici care, pe de o
parte, aveau nevoie de intervenții specifice de asistență socială dar care, pe de altă parte, au
avut posibilitatea și capacitatea de a colabora la asemenea intervenții. Având în vedere faptul
că aceste persoane se confruntau cu dificultăți în plan psiho-emoțional (generate atât de starea
de dependență, cât și de experiențe trecute cu caracter traumatizant), am decis ca metoda de
intervenție, în aceste cazuri, să fie consilierea, orientată înspre îmbunătățirea stării psiho-
emoționale a vârstnicilor care beneficiază de servicii de îngrijire la domiciliu, pentru a
ameliora astfel calitatea vieții lor.
La finalul intervenției, am constatat faptul că scopul și obiectivele inițial stabilite au
fost îndeplinite, având în vedere faptul că am reușit detensionarea emoțională a vârstnicilor
beneficiari, prin oferirea de contexte în care aceștia să vorbească deschis despre sentimentele
lor legate atât de starea de dependență,despre perceptia starii de sanatate, cât și de experiențele
legate de trecutul lor. De asemenea, am reușit, într-o oarecare măsură, să insuflu optimism
acestor persoane, să le determin să încerce să trăiască într-o manieră cât mai pozitivă posibil
timpul pe care îl mai au.
Având în vedere complexul de consecințe generate de starea de bătrânețe și boală, este
clar că trebuie căutate soluții din ce în ce mai fiabile care să ofere răspunsuri cât mai flexibile
la problematica vârstnicilor, în condițiile transformărilor, în special demografice, dar și globale
din ce în ce mai ample. În acest sens, una din direcțiile importante ale politicilor sociale
focalizate pe problematica vârstnicilor este încurajarea solidaritǎții familiale, ca soluție pe
termen lung și cu caracter preventiv.

6 INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA SERVICIILOR DE ÎNGRIJIRE LA
DOMICILIU OFERITE VÂRSTNICILOR ȘI
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Bătrânețea este o etapă firească, comună și normală, ea este rezultanta tuturor
interacțiunilor persoanei cu mediul fizic, biologic și social. Este o etapă care se caracterizează
prin transformările involutive, morfofuncționale ale tuturor aparatelor și sistemelor care au
consecințe asupra funcțiilor psihice și relațiilor persoanei în vârstă cu mediul ambiant.
Bătrânețea este, în același timp, un proces care evoluează în timp, care se succede vârstei
mature și care conduce inevitabil la dispariție, la moarte.
În general, se poate vorbi despre două categorii de vârstnici. Una dintre categorii
cuprinde vârstnicii capabili de performanțe, datorită faptului că aceștia au o stare bună de
sănătate prin conservarea capacității de muncă, printr-un tonus neuropsihic echilibrat și prin
preocuparea pentru menținerea sănătății. Cea de-a doua categorie cuprinde vârstnici invalidați
de vârstă, purtători de boli cronice, a căror situație este complicată de consecințele unei vieți
dezordonate și a intoxicațiilor în special cu alcool și tutun.
Dependența este un proces complex ce include componente bio-medicale, morfo-
funcționale, psihologice, sociale socio-familiale, socio-culturale și economice. Procesul de
dependență include o varietate de grade de deficite, de la deficite ușoare până la dependență
totală (sinonimă cu pierderea autonomiei). Dependența apare ca și o caracteristică normală a
omului care trăiește în societate; ea devine patologică atunci când obligă persoana dependentă
să recurgă la o altă persoană pentru a-și realiza activitățile necesare vieții zilnice. Pentru
ameliorarea dependenței, este necesar să se evalueze principalele categorii de nevoi care
constituie rezultanta interacțiunilor dintre trebuințele persoanei dependente și dorințe; în
principal, este nevoie de ajutor în realizarea actelor vieții cotidiene, nevoi de îngrijire și nevoi
de comunicare.
Dependența constituie, în prezent, o problemă cu risc social la fel de mare ca și șomajul
sau boala. Pentru a-i face față, ar trebui să se construiască sisteme complexe, multiparteneriat,
care să angajeze, cu răspunderi corespunzătoare, statul, comunitatea, serviciile sociale și
medicale, organizațiile neguvernamentale, persoanele vârstnice și familiile lor.

7 Populația vârstnică din România se află, de multe ori, în situații critice din cauza
sărăciei, a lipsurilor și problemelor sociale determinate de aceste lipsuri, o parte semnificativă a
acestei populații fiind astfel în incapacitatea de a autoîngriji. Ca atare, există un număr mare de
vârstnici care se află, între pereții locuințelor lor, în situații grave de dependență, fără nici un
suport din partea autorităților publice, a familiilor și a vecinilor. Din această perspectivă,
bătrânețea este privită, în general ca fiind perioada cea mai tristă a vieții, majoritatea indivizilor
având teama de a nu muri în mizerie și singurătate, de a nu mai putea fi utili în familie și de a
nu mai fi susținuți de aceasta.
Ponderea ridicată a bătrânilor care trăiesc singuri impune organizarea unor forme
corespunzătoare de ajutor diferențiat la domiciliu. Îngrijirile la domiciliu se pot defini ca o
gamă de servicii și facilități acordate în comunitate persoanelor dependente pentru ca acestea
să trăiască cât mai independent posibil în propriile locuințe. Menținerea la domiciliu marchează
o schimbare de atitudine față de nevoile și problemele populației vârstnice, care corespunde cu
dorințele persoanelor vârstnice de a primi ajutor și îngrijire la propriul domiciliu, de a rămâne
integrate în familie și în mediul social în care au trăit și în care doresc nu numai să fie îngrijite,
dar și să încheie existența biologică.
Serviciile de îngrijire la domiciliu sunt concepute și funcționează ca parte integrantă a
rețelei generale de sănătate și a serviciilor sociale, fiind un exemplu tipic de intervenție
medico-socială, pe de o parte, rețeaua medicală (spital, dispensar, medic de familie), pe de alta
rețeaua de asistență socială care furnizează asistența socială la domiciliu (asistență socială la
domiciliu, masă caldă pe roți la domiciliu, îngrijitor la domiciliu, ajutor menajer).
Echipa de îngrijire la domiciliu este formată, din: medic, asistent medical,
kinetoterapeut, logoped, asistent social, psihologic, îngrijitor la domiciliu, voluntari cu
pregătire de specialitate.
Centrul de ingrijire la domiciliu „Doctorul Casei”, din Deva, unde am ales sa imi fac
practica pentru lucrarea de licenta, se ocupa cu prevenirea, limitarea si inlaturarea efectelor
temporare sau permanente care pot sa excluda sau sa marginalizeze social o persoana, familie
sau comunitate. De asemenea, se doreste imbunatatirea conditiilor de viata a unei persoane
dependente, imobilizata la pat si/sau domiciliu, care nu isi poate satisface nevoile de baza si
necesita ingrijire la domiciliu, eviatand astfel institutionalizarea persoanelor varstnice.
Acest Centru mai acorda si servicii destinate prevenirii si limitarii degradarii autonomiei
functionale, incercarea de a asigura o viata decenta si demna beneficiarilor, indrumarea

8 beneficiarilor in problemele legate de drepturilor lor, orientarea, informarea si consilierea
familiei pentru a mentine echilibrului acesteia in momente dificile cauzate de dependenta
personelor varstnice. Avantajele ingrijirii la domiciliu permite varstnicilor sa ramana in mediul
lor, astfel ar permite familiilor sa ramana unite, varstnicii preferand sa primeasca ingrijire intr-
un mediu familial, nu intr-o institutie de protectie. Ingrijirea la domiciliu ofera avantajele unei
„vieti de calitate”, opuse celei din institutii, rezultatele fiind mult mai pozitive, incetinind
ritmul de degradare psiho-somatica a persoanei in varsta.
Aceasta este prezentarea succintă a situației dependenței la vârstnici și a nevoii acestora
de a beneficia de servicii de îngrijire la domiciliu. Ca atare, alegerea acestei teme este
justificată de interesul profesional de a identifica situațiile concrete – cu determinanții lor
medicali, sociali și economici – ale vârstnicilor care ajung în această situație și, pe această
bază, de a evidenția principalele direcții de acțiune specifică asistenței sociale prin care se
poate contribui în mod real la creșterea calității vieții la această categorie de populație.

9
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

CAPITOLUL 1.
ÎMBĂTRÂNIREA UMANĂ – CLARIFICĂRI CONCEPTUALE

Noțiunile de îmbătrânire și de moarte aparțin biologiei organismelor individuale. După
cum explica V. Săhleanu (1971), semnificația morții este cea de dispariție, de sfârșit al
existenței unui obiect sau sistem oarecare, de încetare a unei activități, în timp ce îmbătrânirea
se referă la situațiile de uzură, de declin, de scădere a plasticității, a fecundității, a
potențialităților evolutive și creatoare.
Procesul îmbătrânirii și bătrânețea reprezintă concepte a căror definire și caracterizare
cunosc profunde controverse atât pe dimensiune spațială (pe plan internațional și în contextul
diferitelor culturi), cât și pe dimensiune temporală (reprezentând atât o preocupare a trecutului,
dar și a prezentului și viitorului).
Pentru bătrânețe, există chiar o serie largă de termeni și expresii utilizate ca fiind
sinonime: vârsta a treia, perioadă de involuție și senescență. Autorul C. Bogdan (1997)
consideră că expresia „vârsta a treia” este mai potrivit decât cel de „persoane vârstnice” ori
„bătrânețe”; aceasta întrucât „vârsta a treia” evocă o dezvoltare și o evoluție continuă în
decursul ultimelor etape ale vieții, mai mult decât o perioadă fixă sau statică.
Procesul de îmbătrânire antrenează o serie de modificări morfologice și funcționale ale
organismului, care se desfășoară potrivit unui anumit program de-a lungul axei temporale.
Unele dintre aceste modificări pot fi detectate și ele constituie indicatorii procesului de
îmbătrânire, fiind posibilă, pe această bază, se poate preciza vârsta biologică a unui subiect
care, în condiții ideale, se confundă cu vârsta cronologică (îmbătrânire normală sau ortogeră);
în cazurile în care vârsta biologică este mai mare decât cea cronologică, este vorba de o
îmbătrânire accelerată, iar în cazul în care este mai mică, vorbim de o îmbătrânire întârziată.
Dicționarul Larousse definește îmbătrânirea ca fiind „ansamblul de transformări ce
afectează ultima perioadă a vieții și care constituie un proces de declin, semnele îmbătrânirii
fiind: slăbirea țesuturilor, atrofie musculară cu scăderea funcțiilor și performanțelor, toate
acestea concurând la limitarea progresivă a capacității de adaptare” (Neamțu, 2003, p. 914).

10 Astfel, din acest punct de vedere, îmbătrânirea reprezintă opusul dezvoltării, respectiv o
perioadă de involuție.
Autorii U. Șchiopu și E. Verza (1997) vorbesc despre îmbătrânire, din perspectiva
diferitelor dimensiuni: biologic, psihologic sau social. Bătrânețea psihologică este marcată de
restructurări ale caracteristicilor personalității și o modificare de stare a diferitelor funcții
psihice, a conștiinței și dinamicii vieții anterioare – aceasta ca urmare a antrenării sociale și
profesionale mai reduse. Vârsta sociologică pune accent pe interesele și gradul de participare al
bătrânilor la viața socială. Vârsta biosocială înglobează sintetic caracteristicile vârstelor
biologice, psihologice și sociale.
„Îmbătrânirea poate fi un fenomen universal însă impactul și semnificația sa sunt
mediate de factori economici, structurali și culturali.” (Hendricks & Achenbaum, 1999, în
Blackburn și Dulmus, p. 143)
Din punctul de vedere al Organizației Mondiale a Sănătății, clasifică persoanele de
vârsta a treia astfel: persoane în vârstă (60-74 ani); persoane bătrâne (75-90 ani); marii bătrâni
(peste 90 ani) (Neamțu, 2003, p. 914). Din perspectiva concepțiilor medico-sociale franceze,
clasificarea vârstnicilor arată astfel: vârsta a treia (după 65 de ani, corespunzând vârstei
pensionării); vârsta a patra (după 80 de ani) (Neamțu, 2003, p. 914). Concepțiile americane de
specialitate clasifică persoanele de vârsta a treia astfel: bătrâni tineri (65-75 ani); bătrâni-
bătrâni (peste 75 ani) (Neamțu, 2003, p. 914). Din perspectivă bio-medicală, bătrânețea se
poate împărți în două perioade: presenescența sau perioada de involuție (45-65 ani); bătrânețea
propriu-zisă sau senescența (după 65 de ani). Autoarele V. Bucur și A. Maciovan (Neamțu,
2003, p. 914) susțin ca și cea mai uzuală formă de clasificare a bătrâneții următoarea: stadiul de
trecere spre bătrânețe (65-75 ani); stadiul bătrâneții medii (75-85 ani); stadiul marii bătrâneți
(peste 85 ani) (Neamțu, 2003, p. 914).

11 CAPITOLUL 2.
ÎMBĂTRÂNIREA – O PROBLEMĂ NAȚIONALĂ ȘI GLOBALĂ

2.1. Îmbătrânirea – problemă globală
Îmbătrânirea demografică reprezintă „un proces ce constă în creșterea ponderii
persoanelor vârstnice (de la 60 sau 65 de ani în sus) în cadrul unei populații” (Zamfir și
Vlăsceanu, 1998, p. 315).
O populație este îmbătrânită atunci când statisticile demografice arată o vârstă medie
ridicată, o proporție mare a vârstnicilor, o scădere a natalității.
Astăzi, îmbătrânirea populației a devenit o problemă a lumii întregi, în primul rând prin
dimensiunile cantitative ale fenomenului. Prin cauzele și efectele sale, îmbătrânirea generează
problemele în plan economic și social, ridicând numeroase provocări pentru domeniul sănătății
publice – în special prin creșterea ponderii cheltuielilor cu îngrijirea sănătății la persoanele
vârstnice, însă și pentru dezvoltarea economică națională – prin reducerea și îmbătrânirea forței
de muncă și suprasolicitarea sistemului asigurărilor sociale (Demeny, P., McNicoll, G., 2003).
În acest context, pentru a face față acestui fenomen, conceperea politicilor și a
programelor de asistență socială s-a înscris într-o abordare globală, de regândire a unor aspecte
precum: durata normală a vieții active; validitatea unei demarcații nete între munca remunerată
și pensie; sistemul de finanțare a formelor de susținere materială a vârstnicilor; tipurile de
prestații oferite; autonomia persoanelor vârstnice și rolul lor în familie și societate.
Oricum, principiile de bază pe care se fundamentează programele de asistență socială
destinate categoriei vârstnicilor:conservarea demnității persoanelor vârstnice, menținerea
capacității acestora de a funcționa social independent, stimularea legăturilor cu familia și
colectivitatea, valorificarea potențialului lor creativ și transmiterea experienței acumulate și
tradițiilor.
Pe plan internațional, punctele comune ale demersului de elaborare a direcțiilor și
obiectivelor concrete vizând protecția socială a populației vârstnice sunt următoarele:larga
recunoaștere a implicațiilor socio-economice a tendințelor de îmbătrânire, recunoașterea
nevoilor de bază pentru îngrijire ale vârstnicilor, pe care le iau în considerare la proiectarea
infrastructurii serviciilor,efortul de asigurare a asistenței sanitare primare și a serviciilor
necesare nevoilor specifice vârstei a treia,promovarea inițiativelor de a-i ajuta pe vârstnici să
rămână în locuințele lor, îmbunătățirea condițiilor de viață, asigurarea condițiilor de locuit

12 adecvate, sprijinirea familiei ca structură fundamentală de susținere a populației vârstnice, prin
suplimentarea resurselor acelora care au în îngrijire bătrâni,asigurarea la nivel societal a unei
game diversificate de servicii destinate vârstnicilor,promovarea cooperării între instituțiile de
stat și organizațiile nonguvernamentale în ceea ce privește asigurarea condițiilor pentru
integrarea și participarea socială a persoanelor vârstnice la activități comunitare, asigurarea
unor venituri sigure prin promovarea unor scheme cu grad de cuprindere cât mai larg,
adoptarea unor programe pentru asigurarea unor resurse pentru satisfacerea nevoilor minimale
ale tuturor bătrânilor și adoptarea unor măsuri speciale de protecție a grupurilor vulnerabile în
cadrul populației vârstnice,eliminarea discriminării pe criterii de vârstă și sex pe piața muncii și
sprijinirea celor dornici să se întoarcă la munca anterioară ori la alte activități, promovarea
unor sisteme educaționale pentru vârsta a treia, stimularea cercetării științifice pe probleme
specifice îmbătrânirii și nevoilor acestei grupe de populație, preocupări pentru promovarea și
continua perfecționare profesională a resurselor umane din sistemul de servicii sociale (Puwak,
1995, p. 114).

2.2. Date statistice din România privind populația vârstnică
Iată cum arată, din perspectiva ponderii vârstei a treia, tabloul demografic al României,
prezentat pentru intervalul 1990-2005, prezentat pe sexe și prin raportare la numărul total de
locuitori în anii 1990, 1995, 2000 și 2005 (datele sunt prelevate din Anuarul Statistic al
României, versiunea 2005).

Tabelul 1 – Prezentarea numărului de persoane cu vârsta de peste 60 de ani, din anii 1990,
1995, 2000 și 2005, după sexe, din România

1990 1995 2000 2005
TOTAL TOTAL TOTAL TOTAL
1.219.343 1.240.340 1.234.537 973.314
Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin
60-64
ani
573.727 645.616 578.096 662.244 563.911 670.626 445.157 528.157
TOTAL TOTAL TOTAL TOTAL
981.443 1.076.980 1.095.114 1.089.704
Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin
65-69
ani
430.135 551.308 486.530 590.450 487.701 607.413 475.236 614.468
TOTAL TOTAL TOTAL TOTAL

13 488.301 807.128 891.832 907.414
Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin 70-74
ani
196.874 291.427 335.662 471.466 381.583 510.249 381.704 525.710
TOTAL TOTAL TOTAL TOTAL
534.295 357.363 598.029 665.075
Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin
74-79
ani
213.853 320.442 134.813 222.550 233.083 364.946 266.285 398.790
TOTAL TOTAL TOTAL TOTAL
282.491 316.317 219.126 374.155
Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin
80-84
ani
112.559 169.932 118.066 198.251 77.208 141.918 135.770 238.385
TOTAL TOTAL TOTAL TOTAL
127.093 162.841 181.412 155.098
Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin
85 +
ani
51.082 76.011 60.261 102.580 64.766 116.646 51.578 103.520

Sursa : Anuarul statistic al Romaniei, 2005, Institutul National de Statistica (INS)

După cum se poate vedea din acest tabel, evoluția numărului total de vârstnici se află
într-o creștere susținută, în special pentru intervalul de vârstă 70-74 ani; pentru celelalte
intervale, evoluția a fost în salturi, cunoscând fluctuații în sens crescător și descrescător.In
Romania populatia este in declin inca din 1990,cu mici exceptii, in anumite perioade in care
populatia vastnica fiind in crestere.Gradul de imbatranire este in scadere intre grupele de varsta
60-64 ani, intre anii 1990 si 2005, si in crestre accentuata intre anii 70-74 ani. Din acest tabel
putem vedea ca nu exista un echilibru intre femei si barbati,raportul de feminitate fiind mai
mare decat cel al barbatilor,acest raport crescand tocmai longevitatii mai mari a vietii in cazul
persoanelor de sex feminin.Indicele de imbatranire, arata clar viteza accelarata a procesului de
imbatranire a Romaniei, situand in viitor Romania printre cele mai imbatranite populatii din
statele membre ale Uniunii Europene.(Cornelia Muresan,2012)

„Societatea – prin stereotipul bătrânului neajutorat și dependent de ceilalți, pe care îl
vehiculează în general – sporește dificultățile de adaptare la această vârstă.” (Popa, 2000)

14 CAPITOLUL 3.
ÎMBĂTRÂNIREA UMANĂ – PROCES BIO-PSIHO-SOCIAL

3.1. Procesualitatea îmbătrânirii
„Îmbătrânirea reprezintă un proces complex al dezvoltării și, cu toate acestea, prea
puțin înțeles.” (Loue și Sajatovic, 2008, p. 1)
Procesul de îmbătrânire, ca și proces definitoriu pentru toate ființele vii, inclusiv omul,
poate fi caracterizat, sub o formă generală, prin patru aspecte fundamentale: deteriorare (de
scădere a fiabilității) și de dezorganizare (de creștere a entropiei); progresiv; mecanisme
interne; mecanisme universale, care caracterizează pe toți membrii unei specii (Bălăceanu-
Stolnici, 1998, p. 9).
Vârsta biologică și ritmul de îmbătrânire depind, în concepția doctorului C. Bălăceanu-
Stolnici (1998), de următoarele categorii de factori: factori genetici; factori de mediu
(ecosistem, sistem social, cultural, tehnologic, etc); factori patologici (boli infecțioase, toxice,
degenerative, posttraumatice sau neoplazice), aceștia conducând la o îmbătrânire accelerată.

Datorită faptului că apar și modificări morfofuncționale noi, generate de o anumită
afecțiune, îmbătrânirea, în aceste cazuri, nu este doar de tip accelerat ci și una patologică.
Trebuie luat în considerare și aspectul patologic care acompaniază adesea îmbătrânirea.
Din acest punct de vedere, îmbătrânirea patologică presupune un ritm accelerat de involuție, o
degradare rapidă, severă, care imprimă un decalaj între vârsta calendaristică și vârsta biologică.
Îmbătrânirea patologică se definește prin: existența unor boli care adaugă la deficiențele
caracteristice vârstei pe cele datorate patologiei specifice; precocitatea cu care apare;
intensitatea neobișnuită a manifestărilor tipice pentru bătrânețe (Gal, 2001, p. 62).

Evaluarea vârstei reale, a diferenței dintre vârsta biologică și vârsta cronologică și implicit
a ritmului de îmbătrânire au importanță pentru: formularea unui prognostic gerontologic
referitor la starea de bine biologică, psihologică și socială; orientarea demersului medical în
sens de sanogeneză; stabilirea gradului de protecție medico-socială necesară; orientarea socio-
profesională pentru bătrânii care vor să continue să se implice în procesul de muncă – fizică
sau intelectuală (Bălăceanu-Stolnici, 1998, p. 26).

15 O alta categorie importanta de nevoi ale varstnicilor,pe langa acoperirea nevoilor
functionale, sunt nevoile de ordin emotional.Desi acestea sunt de cele mai multe ori
neacoperite, lipsa suportului emotional , decesul partenerului/partenerei, prietenilor sau
pensionrea duc la aparitia sentimentelor de singuratate de depresie.
In sfera cercetarilor sociale, in ceea ce priveste masurarea nevoilor
emotionale,singuratatea,se foloseste scala De Jong Gierveld.Unul dintre cei mai buni indicatori
ai bunastarii o reprezinta singuratatea, prin acest indicator se poate identifica implicarea sociala
a varstnicului.Totusi inaintarea in varsta se considera una dintre cauzele singuratatii,tragand
dupa sine aparitia unor probleme de sanatate fizica (utilizarea frecventa a serviciilor de
sanatate), cat si mentala,singuratatea fiind un predictor pentru aparitia bolilor mintale la varsta
a treia.(Somesan,Haragus,2016,p.112)
Una dintre cele mai negative conditii psihiatrice la varsta a treia, este depresia. Pe langa
singuratate, depresia in randul varstniclor in societatea occidentala este destul de des intalnita
,studiile aratau ca, pentru simptomele majore ,procentele variau intre 1-4%, iar pentru depresia
usoara , intre 8 si 16% . In urma unor anchete longitudinale,rezulatatele aratau ca varstnicii fara
partener in gospodarie si cu suport emotional scazut manifestau des simptome de depresie.

CAPITOLUL 4.
ÎMBĂTRÂNIREA ȘI DEPENDENȚA

4.1. „Calitatea vieții” și „autonomie” – concepte de bază în îmbătrânire
Politica față de bătrânețe a cunoscut, începând din anii ’60, o nouă orientare spre două
concepții noi – autonomie și calitate a vieții, bazate pe principiul menținerii persoanei vârstnice
în mediul său de viață obișnuit. In vestul si nordul Europei au inceput pentru prima data studii
despre calitatea vietii varstnicilor,relevand diversele nevoi ale acestei categorii.In cadrul
Programul Generatii si Gen al Natiunilor Unite,lansat in 2001,au fost implementate un set de
anchete ,cunoscute si sub numele de AGG. Aceste anchete descriu o imagine complexa a
imbatranirii si a provocarilor de accelerare a procesului de imbatranire din societatile
europene.Toate acestea duc la intelegerea si masurarea calitatii vietii varstnicilor
(Faludi,2015,p.84). Cuprinde o serie de itemi care descriu o gama larga de sentimente si nevoi
a varstnicilor , de la nevoia de a avea pe cineva in preajma pana la sentimentul de inutilitate

16 ,singuratate,depresie si tristete. Studiile arata ca cu cat o persoana este mai in varsta cu atat
sentimentul de inutilitate este mai puternic, fiind mi accentuat in randul femeilor peste 75 de
ani ,decat barbatilor de acceasi varsta. (Mihaela Haragus,2012,p.91)
Motivul principal care a stat la baza acestei noi orientări este creșterea continuă a
numărului de persoane vârstnice și, ca urmare, creșterea proporției marilor vârstnici (Bogdan,
1997, p. 400). Efectul acestui fenomen a fost sporirea numărului de persoane vârstnice cu
variate grade de dependență, ceea ce a condus, mai departe, la o creștere a nevoilor de îngrijiri,
care depășeau capacitatea diferitelor instituții care se ocupau de această categorie de vârstă.
Altfel spus, societățile s-au văzut confruntate cu un număr mare de persoane vârstnice
dependente cărora acțiunea gerontologică bazată în principal pe asistența medicală și
instituționalizarea nu le-a mai putut face față. În acest context, managementul geriatric a
generat o nouă abordare – alternativele la spitalizare (Bogdan, 1997, p. 401). Studii recente au
indicat faptul ca,varstnicii care locuiau singuri au avut un nivel mai ridicat al singuratatii decat
cei care locuiau cu partenerii de cuplu,in timp ce varstnicii care locuiau cu copiii adulti se aflau
intr-o pozitie intermediara.(Faludi,2015,p.93).
Autoarele V. Bucur și A. Maciovan (în Neamțu, 2003, p. 924) definesc autonomia ca
fiind „capacitatea pe care o are un individ de a se conduce singur”; semnificația acestui concept
este mai largă decât a absenței dependenței, respectiv de independență, fiind conceput ca și
„capacitatea sau dreptul unei persoane de a alege, din proprie inițiativă, regulile comportării
sale, felul actelor sale, cu riscurile pe care ele le antrenează” (Bucur și Maciovan în Neamțu,
2003, p. 924).

4.2. Dependența la vârsta a treia
4.2.1. Dependența – definire și caracteristici
Dependența reprezintă un „proces de mare complexitate, incluzând componente bio-
medicale, morfo-funcționale, psihologice, sociale, socio-familiale și socio-culturale și, de
asemenea economice” (Bogdan, 1997, p. 401); aceasta este definită ca fiind „o relație forțată,
mai mult sau mai puțin acceptată cu o ființă, un obiect, un grup sau o instituție și care relevă
satisfacerea unei nevoi” (Bucur și Maciovan în Neamțu, 2003, p. 924). Astfel, este important
de precizat faptul că noțiunea de dependență se referă la relația unei persoane cu mediul său
înconjurător.

17 Una dintre ideile fundamentale de la care s-a pornit, în definirea dependenței, se referă
la faptul că dependența are specific geriatric și că, deși nu este o boală, această stare poate fi
determinată de o boală, de accident, de o anomalie înnăscută sau câștigată, la care se adaugă, în
cazul persoanelor vârstnice, procesul natural de involuție.
Principalele caracteristici identificate de către autorul C. Bogdan (1997) ca fiind
specifice unei persoane dependente sunt puse în legătură cu incapabilitatea de a realiza
următoarele categorii de activități: deplasare, a bea și a se hrăni, a se spăla, a se îmbrăca,
precum și cu existența incontinenței urinare simple, permanente și a dezorientării care poate
antrena conduite periculoase.
În legătură cu definirea dependenței, Wood (citat în Bogdan, 1997, p. 403) face
diferența între:
a) Deficiență – se referă la atingerea unui organ; presupune ezistența unor leziuni care
corespund unei pierderi de substanță, unei alterări de structură sau de funcție anatomică,
fiziologică sau psihologică, fiind uneori evidentă (hemiplegie, amputație), între alteori
isidioasă (surditate, diabet, insuficiență cardiacă);
b) Incapacitate – se referă la nivelul funcțional; corespunde unei reduceri parțiale sau totale a
posibilității de a efectua o activitate în limitele considerate normale pentru o ființă umană
(vedere, auz, a sta în picioare, a merge, a gândi, etc); ea se apreciază fie prin aptitudine
(posibilitățile teoretice ale persoanei într-o situație de probă), fie prin performanță (ceea ce
face în mod real o persoană în cadrul său de viață obișnuit).
c) Dezavantaj – ține de repercursiunea în plan social; corespunde astfel consecințelor în viața
socială ale unei incapacități ori ale unei deficiențe, limitând sau interzicând realizarea unui rol
normal în raport cu vârsta, sexul și factorii sociali și culturali.
Aceste dezavantaj ori handicap social „rezultă dintr-o deficiență ori dintr-o incapacitate
care limitează sau interzice realizarea unui rol normal (în raport cu vârsta, sexul factorii sociali
și culturali) a unor acte fundamentale, în relația cu existența și supraviețuirea omului ca ființă
socială” (Bogdan, 1997, p. 403).
Din această abordare, s-a născut modelul CIDH – care este și cel recomandat de
Organizația Mondială a Sănătății în ceea ce privește dependența, modelul oferind șase
dezavantaje majore care trebuie luate în considerare în acest scop: orientare, independență
fizică, mobilitate,integrare socială, independență economică, activitate profesională. Aceste

18 ipostaze corespund situațiilor în care persoana se poate găsi în dezavantaj, în raport cu
partenerii săi sociali, familiali, din punct de vedere al normelor sociale (Bogdan, 1997, p. 403).
Prin această viziune, dependența apare ca o caracteristică normală a omului trăind în
societate, devenind patologică doar în momentul în care obligă persoana dependentă să recurgă
la o altă persoană pentru a-și putea realiza activitățile necesare vieții zilnice.
„Astfel, dependența este un fenomen complex în determinismul căreia intervin factori
fiziologici, mentali și de mediu social și economic.” (Bogdan, 1997, p. 403)

4.2.2. Dependență, autonomie și calitatea vieții la vârsta a treia
Revenind la orientarea ultimelor decenii spre conceptul de calitate a vieții în ceea ce
privește îngrijirea vârstnicilor, trebuie precizat faptul că acest concept multidimensional
acoperă mai multe domenii, motivații sau indicatori sociali (Bogdan, 1997, p. 403): starea
funcțională (independența fizică, mobilitatea, activitatea fizică); simptomele legate de boală și
tratament; starea funcțiilor psihologice; starea socială; preocupările spirituale și existențiale;
securitatea mediului; locuința adecvată; un venit decent și garantat; dragoste, respect și
libertate.
Pusă în legătură cu starea de sănătate, calitatea vieții este definită de D.L. Patrick ca
fiind „valoarea atribuită duratei vieții așa um este ea modificată de oportunitățile sociale,
percepții, stări funcționale și deficiențe, așa cum acestea la rândul lor sunt influențate de boală,
accidente, tratamente sau preluări în îngrijire și întreținerea de către terți” (Bogdan, 1997, p.
404).
Dimensiunile deja prezentate ale calității vieții reprezintă parte componentă importantă
în evaluările și măsurătorile geriatrice, în special în cele legate de dependență.
Evaluarea dependenței în geriatrie ia în considerație, în linii mari, trei categorii de
nevoi: nevoi de ajutor în realizarea actelor vieții cotidiene; nevoi de îngrijire și nursing; nevoi
de comunicare.
Scopul acestor evaluări este de a crește la maximum posibil autonomia persoanei
vârstnice, luând în considerare nevoile cu care se confruntă aceasta.
Un aspect important care trebuie luat în considerare în această privință este
obligativitatea de a interveni nu doar asupra persoanei vârstnice care manifestă un anumit grad
de dependență, ci și asupra mediului în care aceasta trăiește, într-o manieră numită „protezarea

19 mediului” (Bogdan, 1997, p. 404), care constă, de fapt, în măsuri precum: locuințe protejate,
apartamente terapeutice, amenajări în transportul în comun ori în magazine, etc.
În funcție de rezultatele evaluărilor realizate, vor fi propuse spre implementare anumite
tipuri de îngrijiri, astfel alese și dozate încât să se maximizeze gradul de autonomie a al
vârstnicului.
Au fost delimitate patru mari grupe de dezavantaje, prezentare descrescător ca și
gravitate:persoane obligate să stea în pat sau în fotoliu, persoane care nu sunt obligate să stea în
pat sau în fotoliu, dar au nevoie de ajutor pentru a merge la toaletă sau pentru îmbrăcat,
persoane care nu necesită ajutor pentru toaletă sau imbrăcat, dar necesită ajutor pentru a-și
putea părăsi domiciliul, alte persoane (Bogdan, 1997, p. 406).

4.2.3. Diagnosticarea dependenței
Pentru început, trebuie precizat faptul că dependența poate fi provizorie sau definitivă
în funcție de potențialul evolutiv al fiecărei afecțiuni diagnosticate.
Există situații în care diagnosticul de dependență este evident. Alteori însă, situația este
mai complicată, consecințele funcționale ale unei deficiențe putând fi neglijate sau subevaluate.
În legătură cu diagnosticarea dependenței, sunt importante recunoașterea situațiilor de
risc cu implicații în evaluare și luarea în considerare a prevenției la persoanele respective, în
funcție de potențialul evolutiv al patologiei lor.

Tabel 2. – O prezentare sintetizată a indicilor situațiilor de risc arată astfel (Bucur și Maciovan
în Neamțu, 2003, p. 925):

NIVEL INDICI
1. La nivel de persoană a) Neglijența vestimentară și pierderea interesului
b) Mirosul de urină
c) Prezența echimozelor, hematoamelor, arsurilor
d) Scăderea ponderală
2. La nivel de comportament a) Probleme de aprovizionare
b) Stocare irațională
c) Rătăciri importante și frecvente
d) Izolare, pierderea interesului
e) Agresivitate
3. La nivelul locuinței a) Locuință prost întreținută
b) Întreruperea achitării facturilor (chirie, întreținere, etc)

20 Sursa: Tratat de Asistenta Sociala ,Neamtu ,2003

4.2.4. Evaluarea dependenței
Evaluarea trebuie să permită definirea obiectivelor de îngrijire și stabilirea ajutoarelor
necesare. Ea trebuie să țină seama de posibilitățile persoanei, de cele ale anturajului, de cele ale
structurilor sociosanitare locale și mai ales de voința persoanei.
Evaluarea trebuie să fie medicală și socială: cea medicală, pluridisciplinară, trebuie să
facă bilanțul deficiențelor și al leziunilor responsabile, iar cea socială, bilanțul situației
funcționale a persoanei și al adaptării sale la mediul înconjurător.

4.2.4.1. Bilanțul lezional și bilanțul deficiențelor
Aceste bilanțuri trebuie să permită, așa cu afirmă autoarele V. Bucur și A. Maciovan (în
Neamțu, 2003, p. 926), identificarea și ierarhizarea ansamblului de boli responsabile de
pierderea autonomiei, știut fiind faptul că vârstnicului îi este caracteristică polipatologia.
Principalul instrument în realizarea acestor bilanțuri este anamneza (interogatoriul),
condițiile de bază pentru a obține informații cât mai acurate și mai complexe fiind o
comunicare caldă, deschisă, care să exprime răbdare și înțelegere.
Anamneza trebuie să se sprijine pe biografia vârstnicului: locul nașterii; originea; limba
maternă; nivelul de școlarizare; activitățile sale profesionale; componența familiei și a
anturajului; frecvența vizitelor și rolul pe care îl au în viața lui; condițiile de locuit și de
comfort. Trebuie să se cerceteze, de asemenea, antecedentele medicale și chirurgicale, dar și
istoricul patologiei și tratamentele în curs. Tot prin anamneză se vor afla informații despre
posibilitățile de îngrijire pe termen scurt, mediu și lung, despre capacitatea subiectului de a se
protecta în viitor, despre temerile sale în legătură cu evoluția ulterioară.
Trebuie precizat faptul că anamneza persoanei vârstnice este necesar a fi completată
prin cea a anturajului.

4.2.4.2. Bilanțul situației funcționale
„Acesta constă în evaluarea consecințelor în viața socială, a incapacităților sau
deficiențelor care limitează sau interzic realizarea unei vieți normale” (Neamțu, 2003, p. 926).
Această evaluare, realizată prin efort interdisciplinar și colectiv, are, ca și finalitate,

21 determinarea nevoilor de îngrijire și oferire de ajutor la domiciliu ori, după caz, recomandarea
măsurii plasamentului instituțional.
Punctul de plecare în realizarea bilanțului situației funcționale este localizat la nivelul
activităților vieții cotidiene, al activităților instrumentale comune tuturor indivizilor; Wood
(Neamțu, 2003, p. 926) consideră că sunt indispensabile următoarele activități: mobilitatea
fizică; independența fizică pentru actele elementare ae vieții cotidiene: a mânca, a se spăla, a se
îmbrăca, a merge la toaletă, etc; activitățile instrumentale ale vieții cotidiene, care se referă la
toate muncile indispensabile unei persoane obligate să trăiască singură în propria locuință, în
funcție de constrângerile impuse de mediul său înconjurător; integrarea socială; suficiența
resurselor economice; orientarea în timp și spațiu.

4.2.5. Consecințe negative ale erorilor de diagnosticare și evaluare a dependenței
Din aprecierea fie excesivă, fie insuficientă a dependenței rezultă două patologii legate
de aceasta: maternajul și handicapul (Bucur și Maciovan în Neamțu, 2003, p. 924); aceste
patologii decurg dintr-un defect de evaluare, responsabil de o atribuire inadecvată a ajutoarelor
și serviciilor.
Maternajul (a fi foarte dependent) este efectul care rezultă din excesul de ajutoare în
raport cu posibilitățile subiectului; în loc de a-l servi, dependența subjugă individul și pune în
pericol capacitățile sale reziduale.
Handicapul (a nu fi destul de dependent) rezultă din insuficiența ajutoarelor în raport cu
posibilitățile subiectului, antrenând o carență de ajutor capabil să răspundă la incapacitatea
individului, constrângându-l astfel să nu funcționeze într-un mediu adecvat; astfel, handicapul
descrie o dezadaptare a subiectului la anturajul său.

22 CAPITOLUL 5.
ÎNGRIJIREA LA DOMICILIU A VÂRSTNICULUI

5.1. Menținerea la domiciliu a vârstnicului
„Caracteristica vârstnicilor este nevoia majoră de îngrijiri cronice de lungă durată,
având în vedere, pe de o parte, faptul că bolile cronice sunt cauza primară de moarte a
vârstnicilor, iar pe de altă parte faptul că dizabilitățile cronice sunt modificările principale ale
vârstei înaintate” (Neamțu, 2003, p. 938).
În legătură cu aceasta, autoarele V. Bucur și A. Maciovan (Neamțu, 2003, p. 938) au
scos în evidență două concluzii esențiale rezultate în urma numeroaselor studii realizate,
concluzii la care a ajuns S.J. Brody:
a) Situațiile bătrâneții care necesită sprijin sunt cronice și dictează necesitatea unor servicii
continue și susținute, servicii care sunt medicale și sociale;
b) Întreținătorii principali ai vârstnicului dependent sunt membrii familiei iar faptul că aceștia
solicită asistență și suport reprezintă un indicator că resursele familiale sunt insuficiente.

Recunoscând valoarea deosebită a suportului familial acordat membrilor vârstnici,
autoarele V. Bucur și A. Maciovan susțin că, dacă familia ar beneficia de un ajutor
corespunzător, astfel încât să capete încredere în forțele proprii și problemele financiare să nu
mai poată fi invocate, multe plasamente ar putea fi evitate, rezultatele îngrijirilor ar fi mai bine,
(având în vedere cooperarea persoanei vârstnice căreia i se îndeplinește astfel dorința de a
rămâne în mediul său obișnuit de viață), iar costurile ar fi desigur mai mici, având în vedere
proporția mare a îngrijirlor care pot fi realizate de membri de familie neprofesionști (Neamțu,
2003, p. 939).
Ca și argumente ale oportunității menținerii vârstnicului, atunci când este posibil, în
mediul său natural de viață, în mijlocul familiei, sunt prezentate cuvintele doctorului englez J.
Grimley Evans, care, vorbind despre scopul real al sistemului de ajutor social și de sănătate a
vârstnicului, susține că acesta trebui să fie „a permite vârstnicului suferind de o dizabilitate
fizică sau mentală să trăiască unde el și-ar fi dorit să trăiască dacă nu ar fi avut acea
dizabilitate” (Neamțu, 2003, p. 939).
Însăși persoanele vârstnice și-au exprimat această opțiune într-un studiu realizat pe un
eșantion de persoane de vârsta a treia: „ajutorul acordat persoanelor vârstnice trebuie să fie

23 practicat la acestea acasă și nu în stabilimente speciale, deci îngrijirea trebuie să se facă în
sânul comunității” (Bălașa, 2007, p 16).

5.2. Asistarea socio-medicală a vârstnicului la domiciliu
Urmărind obiectivul general al restaurării funcțiilor afectate sau compensarea lor în
cazul în care sunt sunt temporar sau definitiv deficitare, pot fi diferențiate două tipuri
principale de îngrijiri (Neamțu, 2003, p. 939):
1) Lupta contra incapacității și a tulburărilor funcționale;
2) Adaptarea mediului de viață la incapacitate.

Lupta contra incapacității și a tulburărilor funcționale
Este vorba despre servicii de îngrijire multidisciplinară care să răspundă, prin
coroborarea eforturilor unor specialiști din domenii diferite, într-o manieră cât mai adecvată
polipatologiei vârstnicului. În acest scop, o echipă multidiscilinară de îngrijire este alcătuită
din:
a) Medici curanți – aceștia au rolul esențial de a realiza evaluări în ceea ce privește starea de
sănătate a vârstnicului, precum și de a pune în aplicare planul de ajutor conceput într-o manieră
personalizată pentru fiecare vârstnic depedent în parte;
b) Asistente medicale – intervențiile acestora sunt în acord cu prescripțiile medicale; serviciile
lor constau, pe de o parte, în acte medicale curente (injecții, recoltări, pansamente, etc) și, pe de
altă parte, în acte de nursing (igienă, supraveghere, observare și prevenție, etc);
c) Kinetoterapeuți – intervin în toate situațiile de îngrijire la domiciliu, pe baza unei prescripții
medicale; rolul acestora este de a continua activitatea începută în spital și, în același timp, de a
contribui la adaptarea progresivă la autonomia necesară la domiciliu, fiind implicați și în
activitățile de organizare a locuinței (servicii practic inexistente în România);
d) Logopezi – aceștia intervin atunci când sunt necesare servicii de reeducare în cazul
tulburărilor neurologice ce produc reducerea sau absența comunicării verbale, a tulburărilor
articulare, a tulburărilor de deglutiție, disfoniei sau afoniei; aceștia vor oferi suport pentru
învățărea cu citirea labială și la conservarea vorbirii în surditate, vor permite învățarea vocii
esofagiene, atunci când vârstnicul a suferit o laringectomie – toate pe baza prescripției
medicale;

24 e) Ergoterapeuți – rolul acestora este de a face legătura între spital și domiciliu și de a face
propuneri în ceea ce privește adaptarea locuinței în funcție de incapacitate;
f) Asistenți sociali – scopul activității acestora, în contextul asistării vârstnicilor dependenți,
este de a evalua nevoile lor sociale (relația cu diverse instituții publice, posibilitățile financiare,
existența și relația cu familia lărgită), de a face legătura între vârstnic și diverșii specialiști
abilitați în îngrijiri la domiciliu;
g) Farmaciști – în relația cu vârstnicii, aceștia au rolul de a elibera, în afară de medicamente, și
materiale specifice necesare îngrijirii (ajutoare de mers, bastoane, cadre de mers, scaune cu
rotile, paturi medicale, etc), precum și ale ajutoare ale vieții obișnuite.

Adaptarea mediului de viață la incapacitate
În cazul acestui tip de servicii destinate vârstnicilor, obiectivul este „de a permite
realizarea cât mai completă posibil a rolurilor fundamentale și evitarea handicapului prin
carența de resurse materiale și sociale” (Neamțu, 2003, p. 941). Coordonarea resurselor
disponbile la nivel familial și comunitar reprezită cheia unor servicii de calitate adresate
vârstnicilor îngrijiți la domiciliu.
După cum precizează autoarele V. Bucur și A. Maciovan, familia și vecinii reprezintă
principalele resurse disponibile pentru persoanele vârstnice; în legătură cu acestea, coordonarea
înseamnă a stabili rolul fiecărei persoane din anturajul vârstnicului în susținerea acestuia, altfel
spus, să se stabilească cine poate face face, ce poate face și în care moment al zilei sau al
săptămânii. În legătură cu acestea, este foarte important de exprimat cât mai clar care sunt
posibilitățile fiecărei părți și limitele intervențiilor acestora, pentru a se evita astfel momentele
de ruptură.
Un serviciu comunitar care poate fi de folos în sprijinirea familiilor și vecinilor care
oferă suport unor vârstnici este oferirea posibilității de găzduire temporară (de zi, de noapte sau
de weekend) sau care să intervină în caz de momente de criză.
Două categorii importante de ajutoare sunt acordate vârstnicilor îngrijiți la domiciliu, în
scopu adaptării mediului la incapacitate: ajutoarele sanitare și sociale și ajutoare de menținere
la domiciliu.
Ajutoarele sanitare și sociale se prezintă sub forma: pensiei de vârstă; pensiei de boală,
pensiei de urmaș. În cazul celor fără venituri, se acordă un ajutor social care constă în
remunerarea unei persoane în îngrijire; în cazul persoanelor cu handicap, în funcție de gradul

25 handicapului, se acordă anumite sume de bani ce provin de la bugetul de stat; problema
principală a acestor ajutoare este faptul că acestea sunt insuficiente și adesea neacordate în
timp util.
În ceea ce privește ajutoarele de menținere la domiciliu, acestea se împart în câteva
categorii principale (Neamțu, 2003, p. 941): ameliorarea condițiilor de locuit; ajutor menajer;
servicii intermediare mandatate; servicii de îngrijiri la domiciliu; tele-alarma; masa la
domiciliu; supravegherea și îngrijirea la domiciliu; alte servicii (rufărie, depanare,
cumpărături).
Serviciile de îngrijire la domiciliu, denumite și servicii comunitare se definesc ca și
„gamă de servicii care permit persoanelor suferinde de o incapacitate parțială sau totală de a
trăi în propriul lor cămin și care au și un scop de a preveni, a întârzia, a înlocui <îngrijirile
active> (în mediul spitalicesc) sau îngrijirile de lungă durată (în instituțiile de ocrotire)”
(Bogdan, 1997, p. 419). Serviciile de îngrijire la domiciliu sunt concepute și funcționează ca
parte integrantă a rețelei generale de sănătate și a serviciilor sociale, fiind un exemplu tipic de
intervenție medico-socială. Principalele scopuri ale serviciilor de îngrijire la domiciliu
destinate vârstnicilor sunt: maximizarea autonomiei; prevenirea dependenței; redobândirea
independenței.
Acest tip de servicii este asigurat în general de echipe mixte – persoane fără o calificare
profesională dar instruite corespunzători – membrii familiei, prieteni, vecini, benevoli (rețeaua
informală) și personal profesionalizat – infirmiere cu formație adecvată pentru prestarea
îngrijirilor la domiciliu, asistente medicale, asistenți sociali, kinetoterapeuți (rețeaua formală).
Gama de servicii este din ce în ce mai largă și urmărește să răspundă nevoilor persoanei
luate în îngrijire: ajutor menajer (pregătirea hranei, hrănire, întreținerea curățeniei, etc); ajutor
infirmier (toaletă, întreținerea igienei, etc); ajutor medical (administrarea tratamentelor,
pansamentelor, comunicare, deplasare, recuperarea abilităților motorii și psihointelectuale,
etc); îngrijiri paleative.
La aceste tipuri de servicii de suport la domiciliu, se adaugă și alte formule: „masă
caldă pe roți”, servicii de proximitate (centre de zi, cantine, etc) și de socialitate (cluburi
geriatrice, servicii de consiliere gerontologică și familială). Și, din previziunile specialiștilor,
dezvoltarea și diversificarea acestor servicii va lua amploare, corelat cu nevoile impuse de
evoluția demografică, a morbidității dar și a unor imperative psihologice și economice.

26 CAPITOLUL 6.
ASISTENȚA SOCIALĂ A VÂRSTNICILOR

Din punctul de vedere al autorului E. Tihan (2002, p. 160), îngrijirea psihosocială a
pacienților vârstnici trebuie să răspundă la următoarele șase trebuințe de bază:
a) autonomie și independență – relațiile de dependență reprezintă o caracteristică frecventă a
mediilor instituționalizate care poate fi dăunătoare din punct de vedere psihologic vârstnicilor
care trăiesc în acest sistem, conducând în multe cazuri la suicid;
b) demnitate, credibilitate și respect – acestea sunt condiții de existență pentru orice ființă
umană și cu atât mai mult pentru vârstnicii instituționalizați, ale căror condiții de viață sunt
diferite, manifestată prin privațiuni, în special sub aspectul relațiilor familiale;
c) identitate și individualitate – aceste două elemente reprezintă premiza sănătății mentale
pentru fiecare persoană în parte, în cazul vârstnicilor instituționalizați, aceasta însemnând
necesitatea recunoașterii, din partea persoanelor care lucrează în aceste așezăminte, a
caracteristicilor individuale, trăsăturilor și indiosincraziilor lor;
d) comunicare – persoanele în vârstă, cel mai adesea, doresc să aibă posibilitatea de a-și
exprima sentimentele, credințele și temerile și, mai mult decât atât, își doresc să fie ascultate;
în cazul în care aceste trebuințe bazale nu sunt satisfăcute, vârstnicii au tendința de a se aliena,
de a se retrage, prierzându-și, în același timp, sentimentul de apartenență;
e) ideea de a aparține – acest sentiment, caracteristic tuturor persoanelor și manifestat și la
vârsta a treia, exprimă nevoia de a beneficiar de atenție și ajutor oferite într-o manieră
individualizată, personalizată;
f) apropiere, duioșie – aceste manifestări de afecțiune reprezintă un element terapeutic
important în asistarea persoanelor în vârstă, prin facilitarea orientării și încurajării sensului
identității și acceptării realității.

Autoarea D. Gal (2004) atrage atenția asupra a două activități importante în asistarea
socială a persoanelor vârstnice: evaluarea inițială și evaluarea funcțională comprehensivă.

Primul pas în procesul de oferire de suport social este realizarea evaluării inițiale,
proces prin care se urmărește obținerea următoarelor categorii de informații: date de
identificare ale clientului; informații esențiale despre problema în discuție, despre resursele,

27 capacitățile și competențele clientului și ale familiei sale de a face față situației, un scurt istoric
al cazului astfel încât să se poată identifica repere pentru acțiunile viitoare.

În continuarea evaluării inițiale, va fi realizată evaluarea funcțională comprehensivă,
care reprezintă, de fapt, o evaluare de profunzime și de detaliu ca parte integrantă a procesului
de intervenție specializată, evaluare care înglobează perspectiva familiei, a resurselor
individuale și familiale, de o manieră multidimensională și comprehensivă. În acest context,
evaluarea este centrată pe sprijinirea clientului în procesul de identificare a capacităților
funcționale, a competențelor și resurselor pentru demararea schimbării. Informația acumulată
prin acest proces este utilizată în luarea deciziilor, de comun acord cu clienții, privind tipurile
și cantitatea serviciilor necesare, precum și cele privind activitățile pe care clienții le pot realiza
pentru a ajunge la schimbările dorite.
Evaluarea funcțională comprehensivă este prin definiție multidimensională. Autoarea
D. Gal (2004) identifică următoarele dimensiuni care trebuie evaluate: mediul înconjurător;
mediul social; situația economică; sănătatea mentală; sănătatea fizică și capacitatea de
autoîngrijire (p. 26). Capacitatea sau incapacitatea în unul din aceste domenii este posibil să
afecteze funcționarea în celelalte.
Evaluarea socială
Evaluarea funcționării sociale se referă la calitatea și cantitatea legăturilor
interpersonale ale clientului și la implicarea sa în comunitate, ca și la posibilele probleme în
sistemul său de suport informal. Donald (Gal, 2004, p. 27) a identificat patru arii primare în
care interacțiunile sociale și participarea au loc: 1) familia; 2) prietenii; 3) comunitatea; 4)
locul de muncă.
În cazul vârstnicilor, scopul principal al evaluării sociale vizează calitatea și cantitatea
legăturilor cu rețeaua de suport informal. În scopul măsurării funcționării sociale a familiei,
autorii Smilkstein, Ashworth și Montano (Gal, 2004, p. 27) au elaborat un instrument de
evaluare – APGAR și care are în vedere următoarele dimensiuni: adaptarea familială; relațiile
parteneriale; creșterea copiilor; dezvoltarea afectivă; capacitatea de rezolvare a problemelor
familiale.
Evaluarea economică
Evaluarea economică are ca și scop aprecierea nivelului resurselor financiar-economice
în vederea eligibilității clientului pentru asistență suplimentară, pornindu-se de la examinarea

28 veniturilor și a celorlalte resurse economice. Suficiența resurselor financiar-economice
înseamnă acoperirea, din venituri proprii, a cheltuielilor destinate procurării hranei și
îmbrăcăminții, întreținerii locuinței, asigurării îngrijirilor medicale și a altor necesități.
Eligibilitatea pentru resurse suplimentare presupune, pe de o parte, conștientizarea de
către clientul vârstnic privind drepturile sale, iar pe de altă parte, se referă la cunoașterea
programelor comunitare de sănătate, sociale sau economice, a serviciilor de întrajutorare, de
ajutor financiar sau a programelor de angajare speciale.
Realizarea evaluării economice a clienților vârstnici presupune obținerea de informații
legate de veniturile și bunurile de care dispun, de cheltuielile obișnuite, dar și despre modul în
care își administrează banii și celelalte resurse.
Sănătatea mentală
Evaluarea stării de sănătate mentală se referă la orientarea observațiilor și înspre sfera
problemelor psiho-cognitive și comportamental-emoționale. Evaluările psiho-cognitive se
axează în principal pe simptomele de incapacitate cognitivă, pe tulburările psihiatrice, dar și pe
diferiții factori de risc. Funcționarea emoțională se referă la prezența sau absența ori
diminuarea sau amplificarea tulburărilor afective. În acest sens, asistentul social trebuie să fie
familiarizat cu simtomele și manifestările tulburărilor afcetive majore, pentru a fi capabil să
recunoască manifestări precum anxietatea, depresia, singurătatea și factorii de risc asociați
suicidului ori abuzului de substanțe – în special, de alcool.
Sănătatea fizică
Principalele modalități prin care asistentul social poate realiza evaluarea stării de
sănătate fizică a clientului vârstnic sunt (Gal, 2004, p. 30):
a) Autoevaluarea stării de sănătate de către client
b) Inventarierea simptomelor și bolilor
c) Analiza medicației
Prin evaluarea riscurilor de sănătate fizică, asistentul social poate descoperi afecțiuni
netratate, care necesită fie inițierea, fie încetarea unui tratament medical – ultimul cuvânt
aparținând, bineînțeles, medicului; asistentul social, în acest caz, are responsabilitatea de a
recomanda consultația medicală și de a facilita contactul dintre client și medic.
Evaluarea activităților de zi cu zi și a activităților instrumentale de zi cu zi
Dintre toate dimensiunile funcționării personale, capacitatea de a duce la bun sfârșit
activitățile de zi cu zi este, probabil, cea mai importantă. Buna desfășurare a activităților de

29 îngrijire personală și a habitatului este necesară pentru menținerea funcționării independente și
autonome, dar depinde de starea fizică, mentală și socială.
Evaluarea instrumentală a activităților de zi cu zi se referă la o varietate de activități,
mai complexe decât cele de autoîngrijire și autoîntreținere, precum: utilizarea telefonului;
utilizarea mijloacelor de transport; cumpărarea hranei și îmbrăcăminții; prepararea hranei;
îngrijirea locuinței; administrarea resurselor financiare.
Evaluarea mediului
Pornind de la premisa importanței de a exista congruență în relația persoană – mediu,
scopul acestui tip de evaluare este de a determina măsura în care mediul este adecvat și, mai
mult decât atât, propice bunăstării și funcționării independente a individului. În sens restrâns,
noțiunea de „mediu: se referă la locul fizic în care trăiește o persoană (în cazl vârstnicului, fie ă
este vorba despre locuința personală, fie de o instituție rezidențială), în sens larg, această
noțiune referindu-se la comunitatea din care această persoană face parte.
Există discuții contradictorii între specialiștii în domeniu în ceea ce privește criteriile
care trebuie luate în considerare atunci când se realizează evaluarea mediului vârstnicului.
O primă categorie de elemente supuse evaluării este cea referitoare la adecvarea și
siguranța mediului arhitectural ori, la nivel de comunitate, siguranța zonei, accesibilitatea
mijloacelor de transport, facilități și amenajări speciale pentru vârstnici.
O altă categorie se referă la caracteristicile mediului afectiv-emoțional (care se referă în
context instituțional, la politețea personalului, la atenția acordată nevoilor sociale și medicale
ale rezidenților, la respectarea nevoii de intimitate, la libertatea și posibilitatea de alegere în
raport cu modalitatea de satisfacere a diferitelor nevoi din această categorie; în contextul
mediului familial, se referă la: interacțiunile dintre membrii familiei; sprijinul acordat
vârstnicului pentru buna sa funcționare; comunicarea; suportul afectiv) și al oportunităților
interpersonale (posibilitățile de contact cu prietenii și membri ai familiei, posibilitatea de a juca
un rol activ în grupurile civice și voluntare).
O a treia categorie supusă evaluării mediului este alcăutită din activitățile instrumentale
(de exemplu: dotarea locuinței vârstnicului cu facilități adecvate pentru gătit și păstrarea
hranei, cu telefon ori alte mijloace pentru cazurile de urgență, etc); în context comunitar,
această categorie include elemente precum: accesul vârstnicului la cumpărături; servicii sociale
și de sănătate; posibilități de recreere și de implicare în activități voluntare sau civice, etc.

30 ACTIVITĂȚILE DE CERCETARE ȘI INTERVENȚIE PSIHO-SOCIALĂ

CAPITOLUL 7.
PROIECTAREA ACTIVITĂȚII DE CERCETARE

Scopul cercetării: evaluarea nevoilor psiho-sociale ale persoanelor vârstnice care beneficiază
de servicii de îngrijire la domiciliu în cadrul în vederea oferirii unui răspuns prin intervenții
specifice asistenței sociale.

Întrebările cercetării:
Care sunt circumstanțele care au determinat pierderea autonomiei personale, instalarea
dependenței și necesitatea de a apela la servicii de îngrijire la domiciliu?
Care este rețeaua de suport a vârstnicilor la care personalul din Centrul X poate apela pentru
oferirea unei îngrijiri complementare, care să poată conduce la o îmbunătățire sesizabilă a
calității vieții beneficiarilor?
Care este specificul serviciilor de îngrijire la domiciliu oferite vârstnicilor de către Centrul X?
Care sunt nevoile psiho-sociale ale persoanelor vârstnice care beneficiază de servicii de
îngrijire la domiciliu? Care dintre acestea sunt satisfăcute prin activitățile centrului X? Care
dintre nevoi sunt insuficient satisfăcute sau nesatisfăcute de către Centrul X? Primesc
vârstnicii beneficiari ai Centrului X servicii care le acoperă nevoile neacoperite de către
Centrul X din partea unor alte instituții/ ONG-uri din comunitatea locală?
Cât de satisfăcuți sunt beneficiarii Centrului X de serviciile oferite până în prezent?
Care este nivelul de autoapreciere a stării de sănătate a beneficiarilor Centrului X?
Ce preferințe și sugestii de îmbunătățire a serviciilor socio-medicale oferite de Centrul X au
vârstnicii beneficiari ai acesteia și aparținătorii lor?

Obiectivele operaționale:
a) Identificarea principalelor caracteristici ale persoanelor care alcătuiesc lotul cercetării, din
punct de vedere socio-economic;
b) Identificarea problemelor de sănătate și socio-economice care au determinat instalarea
dependenței și, din acest motiv, necesitatea beneficierii de servicii de îngrijire la domiciliu;

31 c) Culegerea de informații privind specificul serviciilor de îngrijire la domiciliu de care
beneficiază aceștia;
d) Suprinderea principalelor nevoi psiho-sociale manifestate de acești vârstnici;
e) Delimitarea principalelor tipuri de intervenție de asistență socială care pot contribui la
creșterea calității vieții vârstnicilor.
f) Nivelul de satisfacție față de serviciile oferite de către Centru..

Populație și lot:
 Populație: persoanele în vârstă care, datorită unor nevoi socio-medicale, familiale și
familiale, prezintă un grad ridicat de dependență și, din acest motiv, au nevoie de servicii de
îngrijire la domiciliu din partea Centrului de îngrijire la domiciliu „Doctorul Casei” din Deva.
 Lot: 7 vârstnici care beneficiază de servicii de îngrijire la domiciliu din Centrul de îngrijire
la domiciliu „Doctorul Casei” din Deva.

Metode de culegere a datelor:
Am optat pentru un design metodologic calitativ în vederea colectării datelor care
să răspundă întrebărilor de cercetare. Am considerat că, fiind vorba de un lot restrâns de
participanți la studiu la care am avut acces, o metodă adecvată de adunare a datelor o
constituie studiul de caz.
Studiul de caz reprezintă o metodă de cercetare din domeniul științelor sociale, care
permite extragerea caracteristicilor evenimentelor din viața reală.
„Un studiu de caz reprezintă o investigatie empirică prin care se investighează un
fenomen contemporan în contextul său din viața reală, în special atunci când granițele între
fenomen și context nu sunt foarte bine delimitate. […] Investigația studiului de caz se ocupă de
situația tehnică distinctă în care variabilele de interes vor fi mult mai numeroase decât punctele
de date, iar ca prim rezultat, se bazează pe surse multiple de dovezi, existând necesitatea ca
datele să conveargă conform unui proces de triangulare, și ca al doilea rezultat, beneficiază de
elaborarea anterioară a unor ipoteze teoretice, în scopul de a dirija colectarea și analiza datelor”
(Yin, 2005, p. 30).
Așa cum sugerează și definiția studiului de caz pe care a formulat-o Yin (2005),
procesul de colectare a datelor prin această metodă presupune utilizarea mai multor surse de

32 dovezi. În cazul prezentei cercetări am utilizat ca surse de date: dosarele beneficiarilor
centrului și datele rezultatele din intervievarea la domiciu a beneficiarilor participanți la studiu.
În analizarea dosarelor beneficiarilor am folosit ca tehnică grila de analiză (vezi Anexa 1),
urmărind, pentru fiecare caz în parte, același set de informații: date socio-demografice (vârsta,
genul, …) , situația economică a benefiarului, situația familială … Culegerea datelor din
dosarele clienților centrului a fost însoțită de protejarea anonimatului privind identitatea și
datele confidențiale despre aceștia.
Interviul desfășurat la domiciliul beneficiarilor a fost realizat de către … și a avut la
bază un ghid de interviu (vezi Anexa 2). Unitățile tematice ale interviului au vizat următoarele
aspecte: …
Obținerea de date din mai multe surse (din dosarele clienților, respectiv din interviurile
cu beneficiarii, …) au asigurat procesul de triangulare a datelor și au ajutat la construirea unei
imagini cât se poate de extinse asupra situației prezente a vârstncilor participanți la studiu. Deși
în demersul nostru nu am pornit de la ipoteze teoretice, adunarea datelor din mai multe surse
ne-a permis conturarea unor răspunsuri informate la întrebările de cercetare fomulate la
începutul capitolului.

Etapele procesului investigativ:
a) Contactarea conducerii Centrului de ingrijire la domiciliu „Doctorul Casei” din Deva
pentru obținerea acordului de a realiza cercetarea planificată – 15 martie 2016
(exemplu);
b) Contactarea persoanelor care se ocupă de Serviciul social de îngrijire la domiciliu a
persoanelor vârstnice pentru a mă direcționa spre acele persoane care beneficiază de
servicii de îngrijire care au o situație care să le permită comunicarea și care să fie mai
deschiși spre aceasta, punându-mi la dispoziție dosarele benefciarilor, pentru a putea
culege date despre aceștia – săptămâna 15-19 mai 2016 (de exemplu);
c) Alegerea design-ului cercetării în funcție de tematica lucrării, specificul instituției de
practică și tipul serviciilor și al beneficiarilor – martie 2016 (de exemplu);
d) Identificarea populației și lotului țintă, stabilirea scopului și obiectivelor, respectiv
formularea întrebărilor cercetării;
e) Alegerea metodelor de culegere și de analiză a datelor și construirea instrumentelor
corespunzătoare metodelor de adunare a informației;

33 f) Culegerea datelor, precedată de asigurarea participării benevole a beneficiarilor la
studiu și de protejarea identității participanților la studiu prin păstrarea confidențialității
datelor de identificare a acestora;
g) Structurarea și prelucrarea informațiilor culese în urma aplicării acestor metode și
prezentarea acestora prin intermediul studiului de caz;

Aici te rog să prezinți într-un paragraf ce urmează:
În capitolul următor vor fi prezentate șapte studii de caz corespunzătoare celor șapte beneficiari
ai Centrului X care au fost incluși în lotul cercetării. Pentru a corespunde design-ului
metodologic al cercetării am ales ca structura studiului de caz să urmărească trei dimensiuni: a)
datele de identificare a beneficiarului (date socio-demografice, condiții de locuire, …); b)
descrierea situației beneficiarului (probelemele cu care se confruntă vârstnciul, …) …

34 CAPITOLUL 8.
PREZENTAREA REZULTATELOR CERCETĂRII
(DESCRIEREA STUDIILOR DE CAZ)

STUDIUL DE CAZ 1 (B. Viorica, 68 ani, femeie)

DATE DE IDENTIFICARE A CLIENTULUI
Domiciliu (mediu rural/mediu urban): mediul urban
Religie: ortodoxă
Etnie: română
Nivel de școlarizare: 10 clase
Ultima meserie pe care a avut-o beneficiarul: vânzătoare
Venitul mediu lunar: aproximativ 420 lei/lună
Copii biologici: 2 fii
Traseul vârstnicei: Centrul de îngrijire la domiciliu „Doctorul Casei” din Deva a fost
contactat de către sora doamnei Viorica, iar în urma discuțiilor cu cei de la Centru,aceștia au
decis să îi facă o vizită vârstnicei.

Condițiile de locuire : casă cu 2 camere și bucătărie, proprietate personală; nu are apă curentă
și canalizare (grupul sanitar este situat în spatele casei); locuința este conectată la rețeaua
electrică (însă cheltuielile au rămas neplătite de aproximativ 2 luni); nu este conectată la
rețeaua de gaz metan, pentru pregătirea hranei fiind folosit un aragaz cu butelie.
Această locuință nu are mașină de spălat rufe și nici frigider (care s-a stricat de aproximativ 2-3
luni); în afară de radio, nu sunt prezente alte aparate electrocasnice în locuință.
Starea de sănătate (principalele boli de care suferă beneficiarul): clienta suferă din cauza unor
probleme cardiace și a unor afecțiuni stomacale mai vechi; starea sa de sănătate s-a agravat
după ce, datorită unui episod de consum de alcool, a căzut, fracturându-și bazinul.

DESCRIEREA SITUAȚIEI BENEFICIARULUI
Dupa o scurta discutie cu doamna Viorica , am aflat ca in prezent, clienta locuiește singură,
după ce soțul i-a decedat (cu 2 ani în urmă), iar cei doi fii pe care îi are sunt plecați de mai
mulți ani în străinătate (de când au plecat – de 4-5 ani, aceștia nu au mai revenit în țară pentru
a-și vedea părinții); mai are o soră care locuiește în același oraș, însă care, datorită problemelor
sale de sănătate, nu are capacitatea de a o vizita ori ajuta pe sora sa (cum s-a întâmplat până a
se îmbolnăvi).

35 Dupa ce am intrebat-o in ce relatie se afla cu sora sa, clienta mi-a relatat ca relatia cu sora
sa este bună, însă, așa cum am precizat deja, cele două nu se pot întâlni datorită problemelor
de sănătate cu care se confruntă.
Clienta nu beneficiază de nici o altă sursă de suport, deoarece locuiește într-o zonă de case
ocupate în exclusivitate de persoane în vârstă, fiecare având atât probleme medicale, cât și
economico-financiare.
Sistemul problemelor cu care se confruntă vârstnicul (care sunt categoriile de probleme
existente, care este gradul lor de gravitate și ierarhizarea acestora, care sunt principalele
soluții de rezolvare ori ameliorare a acestora)
Principala problemă este, în acest moment, starea de sănătate precară a clientei și, în
special, fractura care o țintuiește la pat, fiindu-i imposibilă deplasarea, chiar și pentru nevoile
sale fiziologice. Alături de afecțiunile medicale concrete, am constatat faptul că această clientă
este foarte slabă – ceea ce semnifică existența unor serioase probleme de alimentație. Am
constatat, de asemenea, existența unor probleme de igienă corporală și a îmbrăcăminții
neadecvate (în prezent, cauzate de imposibilitatea deplasării). Probleme de igienă am constatat
și la nivelul locuinței: datorită lipsei curățeniei, se poate vorbi de existența unor focare de
infecție. Un alt aspect problematic surprins din discuția cu clienta este insuficiența resurselor
financiare, pentru a-și plăti atât cheltuielile de întreținere, cât și alimentele și medicamentele.
Starea socio-emoțională a vârstnicului: am observat ca doamna Viorica prezintă o stare
emoțională precară, determinată de boală și de țintuirea la pat, plânge foarte mult, se întreabă
cu ce a greșit pentru a fi astfel pedepsită; își face, așadar, procese de judecată legate de viața sa
anterioară.
De asemenea, pe de o parte, îi pare rău de episoadele în care a consumat cantități mari de
alcool (având în vedere că aceasta este cauza pentru care are probleme de deplasare) însă, în
același timp, găsește o scuză pentru asta, susținând că din cauza singurătății și a problemelor
vieții, și-a găsit adesea alinarea în alcool.
Deși, din relatările clientei, am constatat faptul că relațiile cu soțul decedat nu au fost
pozitive, în prezent, aceasta îi simte lipsa, afirmând că „e rău cu rău, dar mai rău fără rău”.
De asemenea, am observat faptul că Viorica își dorește foarte mult să-și vadă fiii,
considerând că este de datoria lor să o ajute la bătrânețe.

36 Sistemul de nevoi ale beneficiarului
a) Nevoia de îngrijire medicală;
b) Nevoia de servicii de îngrijire la domiciliu, concretizate prin asistență și suport care să fie
orientate în următoarele direcții: igienă personală; curățenia locuinței; asigurarea necesarului
de alimente; comisioane de tipul: achitării cheltuielilor de întreținere, achiziționării diferitelor
bunuri necesare etc;
c) Nevoia de asistență psiho-socială – ședințe de consiliere; activitate de mediere, respectiv
contactarea diferitelor instituții și organizații care pot oferi o formă de ajutor acestei categorii
de clienți.

SERVICIILE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU
Perioada de furnizare a serviciilor de îngrijire la domiciliu a vârstnicului

In urma analizei dosarului de la Centru, am putut preleva datele legate de perioada de
furnizare a serviciilor (când a început și care este durata prognozată).
Livrarea serviciilor de îngrijire la domiciliu a început, în acest caz, din data de 20
aprilie 2016, fiind prognozate a se desfășura pe o perioadă de aproximativ 6 luni, interval în
care se consideră că această clientă va depăși, într-o măsură satisfăcătoare, problemele de
sănătate cauzate de fractură și va putea astfel să își recâștige independența.
La finalul acestor 6 luni, se va evalua situația clientei și se va opta pentru una din
alternativele: întreruperea livrării serviciilor de îngrijire la domiciliu; continuarea livrării
acestor servicii, însă în condițiile unei frecvențe reduse și cu activități limitate; continuarea
livrării serviciilor de îngrijire la domiciliu datorită faptului că starea de sănătate a clientei nu a
cunoscut ameliorări ori s-a înrăutățit.
Specificul îngrijirii la domiciliu (care sunt principalele servicii asigurate beneficiarului)
Programul de îngrijire la domiciliu în cazul acestei cliente arată astfel: o frecvență de 3
ori/săptămână, fiecare vizită la domiciliu având o durată de aproximativ 2-3 ore.
Activitățile specifice îngrijirii la domiciliu, livrate clientei Viorica sunt următoarele:
ajutor pentru realizarea igienei personale; activități de menaj (curățenie în locuință; spălatul
rufelor; achiziționarea alimentelor și pregătirea hranei); comisioane (atunci când este nevoie).

37 STUDIUL DE CAZ 2 (M. Smaranda 78 ani – femeie)

DATE DE IDENTIFICARE A CLIENTULUI
Domiciliu (mediu rural/mediu urban): mediul urban
Religie: ortodoxă
Etnie: română
Nivel de școlarizare: 6 clase
Ultima meserie pe care a avut-o beneficiarul: casnică
Venitul mediu lunar: aproximativ 340lei/lună
Copii biologici : 2 copii(o fata si un baiat)
Traseul varstnicei: Doamna M. Smaranda a fost indrumata catre Centrul „Doctorul Casei”
din Deva de catre medicul neurolog care a consultat-o ultima data.

Condițiile de locuire : beneficiara locuieste intr-un apartament cu 2 camere, situat la etajul 4,
proprietate personală; faptul ca locuieste la ultimul etaj ii face imposibila deplasarea in afara
locuintei. Locuința este dotată cu toate utilitățile specifice vieții la bloc; există o serie de
restanțe la plata întreținerii, care îi pun astfel clientei în pericol beneficierea de aceste utilități.
Am observat ca această locuință nu are mașină de spălat rufe; este dotată cu frigider și
televizor.
Starea de sănătate : Principalele boli de care clienta este afectată este ulcerul varicos, afecțiune
care îi limitează deplasarea în interiorul locuinței, însă face imposibilă deplasarea în exterior.
Alături de această afecțiune, clienta a început să dea semnale ale unor tulburări neurologice ori
psihiatrice (posibil dintre cele asociate de obicei bătrâneții).

DESCRIEREA SITUAȚIEI BENEFICIARULUI
Structura familială prezentă – această clientă este văduvă (soțul acesteia a decedat acum
aproximativ 7 ani); are doi copii – o fată și un băiat, fata fiind căsătorită și trăind într-un alt
județ, iar băiatul, căsătorit și el, locuind în același oraș.
Sistemul de relații cu membrii familiei
Clienta se află în relații bune cu copiii săi; deși fiica sa ar putea să reprezinte o sursă
importantă de suport pentru mama sa, aceasta nu îi poate fi aproape din cauza distanței și
datorită faptului că are o familie și un loc de muncă pe care nu le poate părăsi. Fiul său o
vizitează aproximativ o dată pe săptămână și o mai ajută și cu bani, atunci când are nevoie
stringentă; deși și-ar dori mult să își ajute mama mai mult de atât, acesta are o situație
economico-financiară nu foarte prosperă care nu îi permite să facă mai mult pentru mama sa.Ar

38 vrea să o ia să locuiască cu el, însă nu este de acord soția lui și nici spațiul fizic nu este
suficient. Am vrut sa aflu daca mai are rude cu care tine legatura si mi-a spus ca mai are un
frate și o soră care locuiesc în mediul rural și cu care nu ține legătura.
Singura sursă de ajutor este o vecină (de la același etaj), care îi mai face câteodată
cumpărăturile și îi mai pregătește de mâncare. Însă resursele materiale, financiare și de timp ale
acesteia sunt limitate (este salariată).
Sistemul problemelor cu care se confruntă vârstnicul :
Principala problemă este legată de dificultățile de deplasare care îi limitează posibilitățile
de a realiza o serie de activități de autoîngrijire și autogospodărire, determinând instalarea unui
anumit grad de dependență. De asemenea, această clientă depinde de bunăvoința vecinilor și a
fiului său pentru a-și procura bunurile, alimentele și medicamentele de care are nevoie – tocmai
datorită faptul că, din cauza problemei medicale pe care o are, deplasarea sa în exteriorul casei
este imposibilă. Un alt aspect problematic este reprezentat de insuficiența resurselor financiare
(are datorii la întreținere care trebuie achitate pentru ca această persoană vârstnică să
beneficieze în continuare de utilități). Altă problemă – care nu este de neglijat – este instalarea
unor simptome de ordin neurologic sau psihiatric care îi pun în pericol, din anumite puncte de
vedere, siguranța, sănătatea și chiar viața, pentru ca mi-a spus ca in ultima vreme ameteste des
si s-a intamplat de cateva ori chiar sa isi piarda cunoștința.
Starea socio-emoțională a vârstnicului
Această clientă are o stare psihică marcată de resemnare față de situația în care se află. Nu
se plânge de problemele sale de sănătate ori de dificultățile financiare; se mulțumește cu cât are
și ia situația așa cum este – din acest punct de vedere, se poate spune că această clientă are
formate o serie de abilități de coping care îi facilitează trecerea prin aceste experiențe
neplăcute. Nu vorbește despre trecut, nu are ori nu își exprimă regretele, însă atunci când
vorbește despre familia ei (despre soțul decedat și despre copii), folosește un ton pozitiv.
Sistemul de nevoi ale beneficiarului
În primul rând, datorită problemelor de sănătate cauzate de ulcerul varicos, această clientă
necesită activități de îngijire medicală (pansatul rănilor, schimbatul feșelor etc). De asemenea,
această clientă are nevoie de un consult medical neurologic sau psihiatric pentru a determina cu
exactitate starea sănătății sale mentale. O categorie importantă de nevoi este legată de aspectul
igienei personale, pe de o parte, și al curățeniei în casă și curățeniei hainelor, pe de altă parte.
De mare importanță sunt și nevoile alimentare, atât din punctul de vedere al procurării celor

39 necesare, cât și al preparării hranei. Trebuie menționate și gama nevoilor psiho-sociale, de
comunicare și relaționare.

SERVICIILE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU
Perioada de furnizare a serviciilor de îngrijire la domiciliu a vârstnicei:
Dupa ce am studiat dosarul doamnei Smaranda si am discutat cu asistentul social, am aflat ca
in acest caz livrarea serviciilor de îngrijire la domiciliu au început din data de 16 februarie
2016, fiind asigurate pe o perioadă nedeterminată – respectiv până în momentul în care
intervin schimbări la nivelul situației clientei, ocazie cu care se va reevalua cazul și respectiv
nevoile concrete ale acestei persoane vârstnice.
Specificul îngrijirii la domiciliu (care sunt principalele servicii asigurate beneficiarului) :
Programul de îngrijire la domiciliu în cazul acestei cliente arată astfel: o frecvență de 2
ori/săptămână, fiecare vizită la domiciliu având o durată de aproximativ 2-3 ore. Activitățile
specifice îngrijirii la domiciliu, livrate clientei Smaranda sunt următoarele: ajutor pentru
realizarea igienei personale; activități de menaj (curățenie în locuință; spălatul rufelor;
achiziționarea alimentelor și pregătirea hranei); comisioane (atunci când este nevoie).

STUDIUL DE CAZ 3 (C. Marian 73 ani – bărbat)

DATE DE IDENTIFICARE A CLIENTULUI
Domiciliu (mediu rural/mediu urban): mediul urban
Religie: reformată
Etnie: maghiară
Nivel de școlarizare: 10 clase
Ultima meserie pe care a avut-o beneficiarul: șofer
Venitul mediu lunar: aproximativ 525 lei/lună
Copii biologici : 2 copii
Traseul varsnicului: Clientul a ajuns in evidenta Centrului dupa ce asistentul social al
spitalului (in urma unei internari a domnului C. Marian) a luat legatura cu cei de la Centrul
„Doctorul Casei”, fiindu-le expusa problema dumnealui.
Condițiile de locuire : Domnul Marian locuieste intr-un apartament cu 2 camere, situat la etajul
2, proprietate personală. Apartamentul este dotat cu toate utilitățile necesare (apă și canalizare;
gaz metan; electricitate) . Dotare cu aparatură electrocasnică: această locuință nu are nici
mașină de spălat rufe și nici frigider; alte aparate electrocasnice nu există în apartament,
spunandu-mi „ca nu sunt utile”.

40 Starea de sănătate : clientul suferă de ciroză hepatică și artrită reumatoidă, motiv pentru care
petrece cea mai mare parte a timpului în pat, deoarece deplasarea este, cel mai adesea,
dureroasă.

DESCRIEREA SITUAȚIEI BENEFICIARULUI
Structura familială prezentă
Acest vârstnic este divorțat de aproximativ 20 de ani; în prezent, nu mai ține legătura cu
fosta soție și nici nu cei doi copii ai săi (după divorț, aceștia au locuit cu mama lor și, din acest
motiv, nu au existat relații reale între client și copii). Clientul Marian nu are alte rude pe care să
conteze ori cărora să le solicite ajutorul atunci când are nevoie.
Sistemul de relații cu membrii familiei
După cum am precizat deja, datorită unor conjuncturi specifice, acest client nu menține
relații apropiate, nici cu copiii săi, nici nu vreo altă rudă.
Sursele de suport existente
Din păcate, acest client nu beneficiază de nici o sursă de ajutor din partea prietenilor,
vecinilor ori din partea comunității locale; se pare că acest client a avut un trecut de consum
excesiv de alcool și violență, comportamente care au constituit cauza atât pentru divorț și
întreruperea legăturilor cu fosta soție și copiii săi, cât și pentru existența unor relații tensionate
cu vecinii ori cu alte cunoștințe.
Sistemul problemelor cu care se confruntă vârstnicul
Principala problemă este legată de dificultățile de deplasare care îi limitează posibilitățile
de a realiza o serie de activități de autoîngrijire și autogospodărire, determinând instalarea unui
anumit grad de dependență. Datorită limitării posibilităților de deplasare, acest client a rămas
adesea fără medicația recomandată pentru afecțiunile sale (nu a mai ieșit din casă de
aproximativ 2 luni). Altă problemă o reprezintă existența unor deficiențe de alimentație –
datorită aspectului slab și nesănătos al acestui client. Am constatat, de asemenea, existența
unor probleme de igienă corporală și a îmbrăcăminții. Probleme de igienă am constatat și la
nivelul locuinței – datorită lipsei curățeniei, se poate vorbi de existența unor focare de infecție.
Starea socio-emoțională a vârstnicului
Acest client prezintă o stare emoțională precară, determinată, în mare parte, de sentimentul
de neputință generat de problemele sale de deplasare (datorită problemelor de sănătate). De
asemenea, acesta regretă comportamentele de abuz de alcool și violență din trecut, din cauza

41 cărora au plecat atât soția, cât și copiii săi. Și-ar dori foarte mult să reintre în legătură cu
aceștia, să își ceară iertare și să-și petreacă restul zilelor alături de ei. Acest client resimte
foarte greu situația de dependență, nu s-a obișnuit cu aceste circumstanțe în care nu își poate
satisface singur nevoile cu care se confruntă și trebuie să solicite ajutor altor persoane.
Sistemul de nevoi ale beneficiarului
Clientul are următoarele nevoi: nevoia de îngrijire medicală; nevoia de servicii de îngrijire la
domiciliu, concretizate prin asistență și suport care să fie orientate în următoarele direcții:
igienă personală; curățenia locuinței; asigurarea necesarului de alimente; comisioane de tipul:
achitării cheltuielilor de întreținere, achiziționării diferitelor bunuri necesare etc. Nevoia de
asistență psiho-socială – ședințe de consiliere; activitate de mediere, respectiv contactarea
diferitelor instituții și organizații care pot oferi o formă de ajutor acestei categorii de clienți.
SERVICIILE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU
Perioada de furnizare a serviciilor de îngrijire la domiciliu a vârstnicului
Asistentul social de la Centru mi-a dat informatiile referitoare la furnizarea serviciilor
de ingrijire: de cand au inceput si care este durata prognozata.
Livrarea serviciilor de îngrijire la domiciliu a început, în acest caz, în data de 1 ianuarie
2015, fiind asigurate pe o perioadă nedeterminată – respectiv până la momentul în care intervin
schimbări la nivelul situației clientului, ocazie cu care se va reevalua cazul și respectiv nevoile
concrete ale acestei persoane vârstnice.
Specificul îngrijirii la domiciliu (care sunt principalele servicii asigurate beneficiarului)
Programul de îngrijire la domiciliu în cazul acestui client arată astfel: o frecvență de 3
ori/săptămână, fiecare vizită la domiciliu având o durată de aproximativ 3-4 ore. Activitățile
specifice îngrijirii la domiciliu, livrate clientului Marian, sunt următoarele: ajutor pentru
realizarea igienei personale; activități de menaj (curățenie în locuință; spălatul rufelor;
achiziționarea alimentelor și pregătirea hranei); comisioane (atunci când este nevoie).

42
STUDIUL DE CAZ 4 (D. Paula 86 ani – feminin)

DATE DE IDENTIFICARE ALE CLIENTULUI
Domiciliu (mediu rural/mediu urban): mediul urban
Religie: ortodoxă
Etnie: română
Nivel de școlarizare: 4 clase
Ultima meserie pe care a avut-o beneficiarul: casnică
Venitul mediu lunar: aproximativ 315 lei/lună
Copii biologici : fara copii
Traseul varsnicei: In acest caz cei de la Centru s-au autosesizat, dupa ce asistentul social a
facut o analiza a comunitatii in care doamna D. Paula traieste si a vazut conditiile precare in
care aceasta locuieste.

Condițiile de locuire : Tipul locuinței: casă cu 1 cameră și bucătărie, primită de la autoritățile
locale, cu mult timp în urmă. Utilități: fără apă curentă și canalizare (grupul sanitar este situat
în spatele case); locuința a fost contectată la rețeaua electrică însă, datorită datoriilor
acumulate, livrarea acestui serviciu a fost sistată; locuința nu este conectată la rețeaua de gaz
metan, neexistând practic nici un aparat pentru gătit. Dotare cu aparatură electrocasnică:
această locuință nu este dotată cu nici un obiect electrocasnic (oricum inutil, datorită absenței
curentului electric).
Stare de sănătate : dincolo de eventuale probleme de sănătate nediagnosticate și netratate,
această clientă suferă de o stare acută de neglijare, din toate punctele de vedere: alimentar,
igienic, al sănătății.

DESCRIEREA SITUAȚIEI BENEFICIARULUI
Structura familială prezentă . Această clientă afirmă că soțul i-a murit la începutul anului și, de
atunci, s-a înrăutățit și starea sa. Nu are nici copii și nici rude la care să apeleze atunci când are
nevoie.
Sistemul de relații cu membrii familiei. După cum am precizat deja, această clientă nu are nici
o rudă care cu care să păstreze legătura și pe care să poată conta.
Sursele de suport existente . Din relatările clientei, aceasta nu primește ajutor din partea
nimănui; a afirmat că nici nu mai ține minte de când i-a trecut cineva pragul casei.
Sistemul problemelor cu care se confruntă vârstnicul
Problema principală a acestei cliente o reprezintă starea sa precară de sănătate; după cum am
afirmat deja, aceasta se află într-o stare gravă de neglijare, care a adus complicații altor
afecțiuni medicale, imobilizând-o la pat și făcându-i imposibilă deplasarea, chiar și pentru

43 nevoile sale fiziologice. O problemă conexă generată de instalarea dependenței este apariția
unor probleme de igienă corporală. Alte probleme stringente sunt legate de curățenia din
locuință – la acest nivel, există riscuri serioase de generare a unor focare de infecție. După cum
am precizat deja, starea avansată de neglijare se manifestă și sub aspectul alimentației, această
clientă având mult sub greutatea normală; aceasta semnalează existența unor grave probleme
de nutriție. Un alt aspect problematic surprins din discuția cu clienta este insuficiența resurselor
financiare, pentru a-și plăti atât cheltuielile de întreținere, cât și alimentele și medicamentele.

Starea socio-emoțională a vârstnicului
Această clientă, atât din cauza stării precare de sănătate, cât și din cauza vârstei avansate, se
află într-o stare de conștiență care ridică semne de întrebare. Din acest motiv, aceasta vorbește
foarte puțin și nu tot timpul coerent. Nu își exprimă emoțiile, nu se plânge, ci acceptă totul așa
cum este.
Sistemul de nevoi ale beneficiarului S-au constatat următoarele nevoi: nevoia de asistență și
îngrijire medicală (această clientă are nevoie să fie consultată, diagnosticată și tratată
corespunzător; nevoia de servicii de îngrijire la domiciliu, concretizate prin asistență și suport
care să fie orientate în următoarele direcții: igienă personală; curățenia locuinței; asigurarea
necesarului de alimente; comisioane de tipul: achitării cheltuielilor de întreținere, achiziționării
diferitelor bunuri necesare, etc. Nevoia de asistență psiho-socială – activitate de mediere,
respectiv contactarea diferitelor instituții și organizații care pot oferi o formă de ajutor acestei
categorii de clienți.

SERVICIILE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU
Perioada de furnizare a serviciilor de îngrijire la domiciliu a vârstnicilor
Livrarea serviciilor de îngrijire la domiciliu a început, în acest caz, din data de 8 noiembrie
2015, fiind asigurate pe o perioadă nedeterminată – respectiv până în momentul în care intervin
schimbări la nivelul situației clientei, ocazie cu care se va reevalua cazul și respectiv nevoile
concrete ale acestei persoane vârstnice. Toate datele legate de durata de furnizare a serviciilor
de ingrijire la domiciliu si de principalele servicii de care beneficiaza clienta, le-am prelevat
din dosarul de la Centru si in urma discutiilor cu personalul de acolo.
Specificul îngrijirii la domiciliu

44 Programul de îngrijire la domiciliu în cazul acestei cliente arată astfel: o frecventă de 3
ori/săptămână, fiecare vizită la domiciliu având o durată de aproximativ 3-4 ore. Activitățile
specifice îngrijirii la domiciliu livrate clientei Paula sunt următoarele: ajutor pentru realizarea
igienei personale; activități de menaj (curățenie în locuință; spălatul rufelor; achiziționarea
alimentelor și pregătirea hranei); tratament medical; comisioane (atunci când este nevoie).

STUDIUL DE CAZ 5 (S. Sorin 72 ani – bărbat)

DATE DE IDENTIFICARE ALE CLIENTULUI
Domiciliu (mediu rural/mediu urban): mediul urban
Religie: ortodoxă
Etnie: română
Nivel de școlarizare: 8 clase
Ultima meserie pe care a avut-o beneficiarul: tâmplar
Venitul mediu lunar: aproximativ 480 lei/lună
Copii biologici: un fiu, decedat
Traseul varstnicului: Fratele si cumnata acestuia au luat legatura cu cei de la Centrul
„Doctorul Casei” din Deva

Condițiile de locuire : Domnul S. Sorin locuieste intr-o casă cu 3 camere și bucătărie,
proprietate personala. Locuinta este fără apă curentă și canalizare (grupul sanitar este situat în
spatele casei); locuința este contectată la rețeaua electrică; nu este conectată la rețeaua de gaz
metan, pentru pregătirea hranei fiind folosit un reșou electric. Această locuință nu are mașină
de spălat rufe și nici frigider; în afară de radio si un televizor vechi, nu sunt prezente alte
aparate electrocasnice în locuință.
Starea de sănătate : clientul suferă de cancer de prostată și probleme circulatorii.

DESCRIEREA SITUAȚIEI BENEFICIARULUI
Structura familială prezentă
Soția sa a decedat în urmă cu aproximativ o lună (după ce, în ultimele aproximativ 6 luni, a
suferit de o formă de paralizie, în urma unui accident cerebral, prezentând și semne de demență
senilă). Singurul său copil a decedat în urmă cu aproximativ 4 ani, în urma unui accident de
mașină în care și-au pierdut viața și soția și copilul acestuia. Acest vârstnic are un frate mai în
vârstă ca el și care vine, împreună cu soția sa din când în când să îl viziteze pe Sorin; însă, din
cauza vârstei, ajutorul concret pe care i-l poate oferi, dincolo de vizitele rare, nu este suficient
pentru a satisface toate nevoile de îngrijire ale fratelui său.

45 Sistemul de relații cu membrii familiei
Relațiile cu fratele său (și cumnata sa) sunt pozitive, existând bune intenții din partea acestuia
din urmă de a fi atâta cât se poate aproape de fratele său. Dl. Sorin se bucură atunci când
primește vizitele fratelui său, fiind unul dintre acele evenimente care au puterea de a-i
îmbunătăți starea de spirit.
Surse de suport existente (familie, vecini, prieteni, cunoștinte etc)
Singura sursă de suport disponibilă pentru acest client este reprezentată de două dintre vecinele
mai tinere care locuiesc în apropiere. Acestea vin aproximativ de două ori pe săptămână și îi
aduc vârstnicului mâncare și îi mai cumpără medicamentele de care are nevoie.
Din păcate, cu toată bunăvoința acestora, nu pot face mai mult pentru vârstnic, deoarece
situația lor economică nu le permite.
Sistemul problemelor cu care se confruntă vârstnicul
Problema principală a clientului se referă la multiplele probleme de sănătate, de gravitate
sporită, care au determinat o înrăutățire a stării de bunăstare generală și, prin aceasta, a calității
vieții sale; aceste probleme de sănătate, suprapunându-se peste dificultățile normale asociate
vârstei, au determinat limitarea autonomiei sale și, astfel, instalarea dependenței.
O problemă importantă generată de instalarea dependenței este apariția problemelor de
igienă corporală care au înrăutățit starea de sănătate a clientului (prin apariția unor afecțiuni ale
pielii). Alte probleme stringente sunt legate de curățenia din locuință – la acest nivel, existând
riscuri serioase de generare a unor focare de infecție. Un alt aspect problematic surprins din
discuția cu clienta este insuficiența resurselor financiare, pentru a-și plăti atât cheltuielile de
întreținere, cât și alimentele și medicamentele.
Starea socio-emoțională a vârstnicului
Din discuțiile purtate cu clientul, am constatat faptul că starea sa psiho-emoțională este, în
general, precară. Aceasta întrucât vârstnicul este copleșit de amintirile durerose ale pierderii
fiului său, decesul soției având semnificația „picăturii care a umplut paharul”. Clientul
povestește foarte mult despre aceste persoane, relatează diferite experiențe trăite împreună, se
învinovățește de moartea fiului său, încearcă să găsească o explicație logică tuturor acestor
evenimente nefericite care l-au marcat, toate aceste relatări fiind însoțite de lacrimi. Aceste
treceri de la o stare la alta, atâtea întrebări cărora încearcă să le găsească un răspuns au, asupra
vârstnicului, efecte negative prin crearea unei stări de neliniște, de agitație, care îi consumă
toate resursele emoționale. Din aceleași motive, vârstnicul prezintă tendințe depresive, acesta

46 susținând că nu își mai dorește să trăiască, întrebându-se cât mai are de trăit până la acel
moment.
Sistemul de nevoi ale beneficiarului
Nevoile identificate în urma evaluării situației clientului, sunt: nevoia de asistență și îngrijire
medicală; nevoia de servicii de îngrijire la domiciliu, concretizate prin asistență și suport care
să fie orientate în următoarele direcții: igienă personală; curățenia locuinței; asigurarea
necesarului de alimente; comisioane de tipul: achitării cheltuielilor de întreținere, achiziționării
diferitelor bunuri necesare etc.;evoia de asistență psiho-socială – activitate de mediere,
respectiv contactarea diferitelor instituții și organizații care pot oferi o formă de ajutor acestei
categorii de clienți.

SERVICIILE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU
Perioada de furnizare a serviciilor de îngrijire la domiciliu a vârstnicilor (date prelucrate din
dosarul clientului de la Centrul „Doctorul Casei” din Deva)
Livrarea serviciilor de îngrijire la domiciliu a început, în acest caz, la data de 22
septembrie 2015, fiind asigurate pe o perioadă nedeterminată – respectiv până în momentul în
care intervin schimbări la nivelul situației clientului, ocazie cu care se va reevalua cazul și
respectiv nevoile concrete ale acestei persoane vârstnice.
Specificul îngrijirii la domiciliu (care sunt principalele servicii asigurate beneficiarului)
Programul de îngrijire la domiciliu în cazul acestui client arată astfel: o frecvență de 3
ori/săptămână, fiecare vizită la domiciliu având o durată de aproximativ 3-4 ore. Activitățile
specifice îngrijirii la domiciliu, livrate clientului Sorin, sunt următoarele: ajutor pentru
realizarea igienei personale; activități de menaj (curățenie în locuință; spălatul rufelor;
achiziționarea alimentelor și pregătirea hranei); tratament medical; comisioane (atunci când
este nevoie).

STUDIUL DE CAZ 6 (R. Cornelia 75 ani – femeie)

DATE DE IDENTIFICARE ALE CLIENTULUI
Domiciliu (mediu rural/mediu urban): mediul urban
Religie: ortodoxă
Etnie: română
Nivel de școlarizare: 6 clase
Ultima meserie pe care a avut-o beneficiarul: casnică

47 Venitul mediu lunar: nu are venituri
Copii biologici : 3 copii
Traseul varstnicei : Doamna R. Cornelia a ajuns in evidenta celor de la Centru dupa ce
asistentul social a luat legatura cu aceasta .

Condițiile de locuire : În acest caz nu se poate vorbi despre o locuință, în adevăratul sens al
cuvântului. Aceasta întrucât, cu toate că, la origine, aceasta a fost o casă locuibilă, în prezent,
aceasta arată ca o grămadă de cărămizi și lemn, rezultate în urma surpării pereților și prăbușirii
unei părți din acoperiș. În aceste condiții improprii, clienta Cornelia și-a improvizat, într-una
din camerele care stă încă în picioare, un pat și un colț în care a îngrămădit o plită cu lemne și
alte asemenea lucruri necesare traiului.
Utilități: această clientă nu are nici una dintre utilitățile necesare unei vieți decente: nici
curent electric (această clientă a fost, la un moment dat, branșată la rețeaua publică de curent
electric însă, de câțiva ani, datorită faptului că nu și-a plătit datoriile, acest serviciu a fost
sistat), nici apă și canalizare, nici gaz metan.
Dotarea cu aparatură electrocasnică: este inutil de discutat despre aparate electrocasnice
atâta vreme cât nu există branșare la rețeaua de curent electric.
Starea de sănătate : clienta suferă din cauza unor probleme pulmonare care îi îngreunează
mișcarea (obosește foarte repede, chiar și atunci când vorbește); aceste probleme de sănătate
(care nu au primit o diagnosticare clară și, ca atare, nici tratament adecvat) sunt complicate de
subnutriție și probleme de igienă corporală și a neadecvării îmbrăcăminții.

DESCRIEREA SITUAȚIEI BENEFICIARULUI
Structura familială prezentă Din cele discutate cu clienta, am aflat faptul că aceasta are 3
copii, toți căsătoriți și care locuiesc în alte județe (clienta nu mai ține minte exact de când nu a
fost vizitată de copiii săi). Clienta a rămas văduvă de tânără, de cât erau copiii încă mici. Nu
are nici un alt membru al familiei sale în viață, iar cu vecinii nu se află în relații bune.
Sistemul de relații cu membrii familiei
În legătură cu motivele pentru care Cornelia nu păstrează legătura cu copiii săi, în urmă cu
câțiva ani, aceștia i-au cerut casa (să le facă acte de proprietate), însă ea nu a fost de acord;
atunci s-au certat și nu mai vor să știe nimic legat de soarta ei.
Sursele de suport existente

48 În acest caz nu există realmente nici o sursă de suport pe care această clientă să se poată
sprijini, la care să apeleze în caz de nevoie. Este o situație nefericită deoarece, la această
vârstnică, sunt neglijate nevoi fundamentale ale existenței umane: alimente, igienă, asistență
medicală.
Sistemul problemelor cu care se confruntă vârstnicul
Problema cea mai stringentă a clientei este diagnosticarea problemei sale de sănătate și
primirea unui tratament corespunzător. De asemenea, foarte importante sunt și necesitățile
legate de asigurarea unor condiții decente de locuire, dar și de alimentație și de întreținere a
unei stări adecvate de igienă. Un alt aspect problematic surprins din discuția cu clienta este
insuficiența resurselor financiare, pentru a-și plăti atât cheltuielile de întreținere, cât și
alimentele și medicamentele.
Starea socio-emoțională a vârstnicului
În prezent, Cornelia este marcată de conflictele care au avut loc, cu mult timp în urmă, între ea
și copiii săi. Acum ar dori să discute cu ei și să le dea casa (este mai mult vorba despre teren),
numai să aibă cu cine sta și cine să aibă grijă de ea. Clienta este astfel marcată de păreri de rău
legate de trecut, făcându-și reproșuri legate de faptul că nu a știut să își țină copiii aproape.
Se simte neajutorată, se simte singură și părăsită.
Sistemul de nevoi ale beneficiarului
Nevoia cea mai urgentă care trebuie rezolvată este cea de asistență și îngrijire medicală. Nevoia
de servicii de îngrijire la domiciliu, concretizate prin asistență și suport care să fie orientate în
următoarele direcții: igienă personală; curățenia locuinței; asigurarea necesarului de alimente;
servicii care să se desfășoare până la identificarea unei soluții pentru ca această clientă să
beneficieze de servicii de îngrijire rezidențială, deoarece condițiile în care locuiește în prezent
sunt mai mult decât neadecvate, în special în ceea ce privește starea sa de sănătate. Nevoia de
asistență psiho-socială – activitate de mediere, respectiv contactarea diferitelor instituții și
organizații care pot oferi o formă de ajutor acestei categorii de clienți.

SERVICIILE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU
Perioada de furnizare a serviciilor de îngrijire la domiciliu a vârstnicilor (când a început și
care este durata prognozată, date preluate de la Centrul „Doctorul Casei”)
Această clientă se află în evidența acestei organizații de aproximativ o lună (de la
începutul lunii aprilie 2016). Perioada livrării serviciilor de îngrijire la domiciliul acestei

49 cliente va dura până la găsirea unei soluții pentru rezolvarea problemei sale legate de locuire
(aspect care se dorește a fi soluționat în regim de urgență).
Specificul îngrijirii la domiciliu (care sunt principalele servicii asigurate beneficiarului)
Programul de îngrijire la domiciliu în cazul acestei cliente arată astfel: o frecvență de 3
ori/săptămână, fiecare vizită la domiciliu având o durată de aproximativ 1-2 ore. Activitățile
specifice îngrijirii la domiciliu, livrate clientei Cornelia, sunt următoarele: ajutor pentru
realizarea igienei personale; activități de menaj (curățenie în locuință; spălatul rufelor;
achiziționarea alimentelor și pregătirea hranei); tratament medical.

STUDIUL DE CAZ 7 (C. Eugen 81 ani – bărbat)

DATE DE IDENTIFICARE ALE CLIENTULUI
Domiciliu (mediu rural/mediu urban): mediul urban
Religie: ortodoxă
Etnie: română
Nivel de școlarizare: 4 clase
Ultima meserie pe care a avut-o beneficiarul: paznic
Venitul mediu lunar: aproximativ 450 lei/lună
Copii biologici : fara copii
Traseul varstnicului : Domnul C. Eugen a ajuns in evidenta celor de la Centrul „Doctorul
Casei” din Deva, dupa ce un vechi coleg de serviciu (fost beneficiar al Centrului) l-a vizitat si
i-a povestit de serviciile pe care le ofera aceasta organizatie.

Condițiile de locuire
Tipul locuinței: casă cu 2 camere și bucătărie, proprietate personală; fără apă curentă și
canalizare (grupul sanitar este situat în spatele casei); locuința este conectată la rețeaua
electrică (însă cheltuielile au rămas neplătite de mai multe luni); nu este conectată la rețeaua de
gaz metan, pentru pregătirea hranei fiind folosit un aragaz cu butelie.
Dotare cu aparatură electrocasnică: această locuință nu are mașină de spălat rufe și nici
frigider; în afară de radio si un televizor care nu functioneaza, nu sunt prezente alte aparate
electrocasnice în locuință.
Starea de sănătate: acest client a suferit, în urmă cu aproximativ 2 luni, un accident vascular în
urma căruia a rămas paralizat.

DESCRIEREA SITUAȚIEI BENEFICIARULUI
Structura familială prezentă

50 Acest client a fost căsătorit, însă a divorțat cu mult timp în urmă (din această căsătorie nu au
rezultat copii, iar fosta sa soție s-a recăsătorit). Acest client are un frate și o soră în viață, care
însă sunt destul de în vârstă și care, locuind în mediul rural, nu pot veni să își viziteze fratele.
Sistemul de relații cu membrii familiei
După cum am precizat deja, acest client nu păstrează legătura cu singurele sale rude (un frate și
o soră).
Sursele de suport existente (familie, vecini, prieteni, cunoștinte etc)
Nu prezintă nici o sursă de suport, casa lui fiind izolată de restul locuințelor.
Sistemul problemelor cu care se confruntă vârstnicul
Problema principală cu care se confruntă acest client este legată de starea sa de sănătate,
paralizia limitându-i drastic autonomia și determinând instalarea unei stări acute de
dependență. Problemele adiacente generate de starea de imobilizare la pat țin de starea de
igienă corporală și a îmbrăcăminții, dar și de condițiile improprii de locuit (datorită mizeriei
din locuință, pot apărea focare de infecție periculoase). Un alt aspect problematic surprins din
discuția cu clientul este insuficiența resurselor financiare, pentru a-și plăti atât cheltuielile de
întreținere, cât și alimentele și medicamentele.
Starea socio-emoțională a vârstnicului
În prezent, acest client se află într-o stare de apatie, fiind probabil afectat de starea de paralizie.
Sistemul de nevoi ale beneficiarului
Nevoia cea mai urgentă care trebuie rezolvată este cea de asistență și îngrijire medicală. Nevoia
de servicii de îngrijire la domiciliu, concretizate prin asistență și suport care să fie orientate în
următoarele direcții: igienă personală; curățenia locuinței; asigurarea necesarului de alimente;
servicii care să se desfășoare până la identificarea unei soluții pentru ca această clientă să
beneficieze de servicii de îngrijire rezidențială, deoarece starea de sănătate nu îi permite auto-
gospodărirea, iar serviciile de îngrijire la domiciliu nu pot fi furnizate în ritmul în care are
nevoie acest client. Nevoia de asistență psiho-socială – activitate de mediere, respectiv
contactarea diferitelor instituții și organizații care pot oferi o formă de ajutor acestei categorii
de clienți.
SERVICIILE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU
Perioada de furnizare a serviciilor de îngrijire la domiciliu a vârstnicilor (când a început și
care este durata prognozată, datele fiind luate din dosarul clientului de la Centrul „Doctorul
Casei” din Deva)

51 Acest client se află în evidența acestei asociații de aproximativ 6 luni (de la începutul lunii
decembrie 2015), fiind asigurate pe o perioadă nedeterminată – respectiv până în momentul în
care intervin schimbări la nivelul situației clientului, ocazie cu care se va reevalua cazul și
respectiv nevoile concrete ale acestei persoane vârstnice.
Specificul îngrijirii la domiciliu (care sunt principalele servicii asigurate beneficiarului)
Programul de îngrijire la domiciliu în cazul acestui client arată astfel: o frecvență de 3
ori/săptămână, fiecare vizită la domiciliu având o durată de aproximativ 1-2 ore. Activitățile
specifice îngrijirii la domiciliu, livrate clientului Eugen, sunt următoarele: ajutor pentru
realizarea igienei personale; activități de menaj (curățenie în locuință; spălatul rufelor;
achiziționarea alimentelor și pregătirea hranei); tratament medical.

52 CAPITOLUL 9.
CONCLUZII LA FINAL DE CERCETARE

Prin activitatea de evaluare inițială am urmărit cunoașterea condițiilor datorită cărora
vârstnicii care alcătuiesc lotul cercetării au ajuns în situația de a avea nevoie de servicii de
îngrijre la domiciliu.
În toate cazurile investigate, am identificat existența unor probleme de ordin medical
care au determinat pierderea autonomiei personale și necesitatea de a beneficia de servicii de
îngrijire la domiciliu.
De asemenea, în majoritatea cazurilor, acești vârstnici nu au nici o persoană apropiată
pe care să se bazeze în mod constant și sigur, în special în ceea ce privește realizarea sarcinilor
zilnice de autogospodărire.
O caracteristică comună la majoritatea vârstnicilor investigați o reprezintă inadaptarea
emoțională a acestora la situația de a fi dependenți de o altă persoană pentru a-și îndeplini
nevoile de îngrijire personală. Mai mult decât atât, acești vârstnici își consumă toate resursele
lor personale gândindu-se la evenimente din trecut, fiind epuizați de regrete legate de anumite
acțiuni pe care le-au întreprins ori nu le-au întreprins, dar și de durerea generată de pierderea
unor persoane dragi. Toți acești vârstnici resimt acut, în aceste momente, nevoia de a avea pe
cineva drag, din familie, alături, având în vedere faptul că singurătatea și starea de izolare
socială în care aceste persoane își duc viața sunt resimțite ca o boală mai grea decât orice
boală fizică.
Ca urmare, am considerat că acești vârstnici au nevoie de activități de intervenție psiho-
socială, concretizate în special prin activități de consiliere psiho-emoțională. De aceste
intervenții vor beneficia cinci vârstnici dintre cei șapte investigați, aceasta întrucât unul dintre
cei care nu participă la intervenție are o stare psihică general pozitivă, iar celălalt este într-o
stare psihică care nu este favorabilă stabilirii unei relații terapeutice.

Aici să adaugi partea de dificultăți și limite ale cercetării. Ce fel de dificultăți ai întâmpinat în
adunarea datelor, în timpul contactelor cu beneficiarii și cu personalul din centru și cum le-ai
făcut față? Ce limite are cercetarea ta? Ce informații lipsesc sau sunt insuficiente? De ce alte
condiții ai mai fi avut nevoie ca cercetarea să fie îmbunătățită? Ce idei noi ți-au venit după
implementarea cercetării pe care ai fi putut să le aplici și ce s-ar mai putea investiga pe viitor,

53 într-o altă cercetare, despre situația acestor vârstnici, care să poată conduce la îmbunătățirea
serviciilor psiho-sociale oferite acestora?

54 CAPITOLUL 10.
PROIECTAREA ACTIVITĂȚII DE INTERVENȚIE PSIHO-SOCIALĂ

Scopul cercetării: îmbunătățirea stării psiho-emoționale a vârstnicilor care beneficiază de
servicii de îngrijire la domiciliu, pentru a ameliora astfel calitatea vieții lor

Obiectivele operaționale:
a) Clarificarea, la nivelul persoanelor vârstnice participante la activitatea de intervenție, a
sentimentelor generate de instalarea stării de dependență și de reducerea autonomiei
personale;
b) Detensionarea emoțională a acestor persoane, prin identificarea și exteriorizarea
sentimentelor legate de experiențele trecute ale acestora;
c) Oferirea de suport emotional, pentru incurajarea clientilor sa isi exprime ceea ce gandesc si
pentru a intelege ca sunt sustinuti pentru a indeplinii cu succes sarcinile propuse pe
perioada interventiei;
d) Îmbunătățirea stării psihice a persoanelor beneficiare ale intervenției, prin încurajarea
acestora de a se axa pe elementele pozitive din viața lor, ca și prin insuflarea optimismului;
e) Clarificarea sentimentelor persoanelor vârstnice care beneficiază de servicii de îngrijire la
domiciliu legate de perspectiva morții.
f) Clarificarea nivelului de autoaprecierii starii de sanatate

Grup țintă și beneficiari:
Grup țintă: persoanele vârstnice care beneficiază de servicii de îngrijire oferite de
Centrul „Doctorul Casei”, din Deva.
Beneficiari:
a) Beneficiari direcți: 5 din cele 7 persoane vârstnice care au participat la
activitatea de cercetare, la nivelul căror au fost identificate nevoi de asistență socială
sub forma consilierii
b) Beneficiari indirecți: familiile și persoanele apropiate vârstnicilor; Centrul
„Doctorul Casei” și persoanele care oferă îngrijire vârstnicului în cauză; comunitatea,
în ansamblu.

55 Metode de intervenție:
Consilierea individuală
Încercând să definească consilierea individuală , autorii C. Bocancea și G. Neamțu
(1999) afirmă: „consilierii încearcă să își ajute clienții prin adaptări cotidiene la probleme și
dezvoltând personalitatea deja existentă”, spre a ajunge o persoană cu funcționalitate deplină.
Aceste activități de intervenție s-au desfășurat cu o frecventă de 1 întâlnire pe
săptămână, datele fiind stabilite de pe o zi pe alta, în funcție de starea în care se afla clienta. De
asemenea, trebuie precizat faptul că aceste întâlniri au avut lor în prezența persoanei
responsabile de oferirea serviciilor de îngrijire, pentru ca respectiva clientă să aibă un
sentiment de familiaritate care să favorizeze deschiderea și colaborarea sa la activitățile de
intervenție organizate.

56 CAPITOLUL 11.
PREZENTAREA INTERVENȚIILOR PSIHO-SOCIALE INDIVIDUALIZATE

CAZ 1 – B.Viorica (68 ani – femeie)
Scopul activității de consiliere : ameliorarea stării de disconfort psihic a clientei, prin
oferirea unor contexte specifice pentru clarificarea sentimentelor contradictorii și confuze, dar
și pentru a-și accepta situația actuală și, pe această bază, pentru a coopera, alături de toate
persoanele implicate, la îmbunătățirea stării sale generale.
Activitatea de consiliere cu această clientă s-a desfășurat pe parcursul a trei întâlniri,
orientate înspre următoarele obiective:
 Întâlnirea 1 – clarificarea, la nivelul clientei, a sentimentelor generate de instalarea stării de
dependență , auto-perceptia asupra sanatatii și de reducerea autonomiei personale;
 Întâlnirea 2 – detensionarea emoțională a clientei, prin identificarea și exteriorizarea
sentimentelor legate de experiențele trecute ale acesteia;
 Întâlnirea 3 – îmbunătățirea stării psihice a clientei, prin încurajarea acesteia de a se axa pe
elementele pozitive din viața sa, prin insuflarea optimismului,auto-evaluarea starii de sanatate.
Abilități specifice asistenței sociale utilizate : empatia, ascultarea activă, parafrazarea,
sumarizarea și reflectarea sentimentelor

Întâlnirea 1 a durat aproximativ 100 de minute. Această durată a fost justificată de
existența unui cumul de emoții și sentimente despre care această clientă a simțit nevoia să
vorbească.Inca de la prima intalnire, am avut parte de feed-back din partea clientei, a fost
deschisa, fiindu-mi mai usor sa imi realizez scopurile propuse. Pe tot parcursul discutiei
noastre doamna Viorica a trecut prin mai multe stadii, de la bucurie , cand imi povestea de
perioada in care era tanara si sanatoasa, la tristete si regret cand povestea de episoadele in care
consuma alcool,insa, in acelasi timp incercand sa isi gaseasca scuze, sustinand ca problemele si
singuratatea au impins-o sa consume alcool,gasindu-si alinare in acesta.
În primul rând, am încurajat clienta să vorbească liber despre ceea ce simte în legătură
cu starea de dependență în care se află, determinată de accidentul care a avut loc (fractura la
bazin). Din discuțiile cu clienta, am ajuns la concluzia că principalele sale trăiri emoționale
sunt grupate în jurul sentimentului de neajutorare. Acest sentiment a determinat, la clientă, stări

57 de frustrare (deoarece această clientă nu se poate mișca, nu se poate autogospodări, depinzând
astfel de alte persoane).
Clienta s-a plâns de faptul că nu se poate descurca singură și că, deși este conștientă că
ajutorul primit de persoana care oferă servicii de îngrijire la domiciliu este absolut necesar
având în vedere situația în care se află, nu îi place să depindă de alte persoane (așa s-a obișnuit
după decesul soțului) și ca se simte jenată de faptul că o altă persoană trebuie să se ocupe de
igiena ei personală – să o spele, să o schimbe, să o îmbrace. În legătură cu aceasta, clienta a
afirmat că nu și-a imaginat niciodată că va ajunge în această situație și că mai bine ar muri.
Cand am intrebat-o despre cum si-ar autoevalua starea de sanatate pe o scala de la 1 la 10
aceasta mi-a raspuns ca 2, spunandu-mi ca nu mai suporta durerile de sold. Imi mai spunea ca
dupa ce o viata intreaga a fost un om activ,fiind inconjurata tot timpul de oameni,dat fiind si
faptul ca a lucrat in domeniul comertului, acum ii este foarte greu sa fie singura si
abandonata.Din punct de vedere a nevoilor emotionale clienta are componenete atat de
singuratate sociala cat si de singuratate emotionala, urmate de cele mai multe ori cu depresie.
În aceste momente, am încurajat-o pe clientă să se gândească la aspectele pozitive ale situației,
respectiv la faptul că, în funcție de cum este îngrijită dar și de starea sa de spirit, clienta se
poate vindeca și se poate iar întreține singură.
Întâlnirea 2 a avut o durată de aproximativ 120 de minute, urmărindu-se detensionarea
emoțională a clientei. La cea de a doua intalnire, doamna Viorica era intr-o stare emotionala
precara, spunandu-mi ca nu se simte prea bine, avand dureri mari,drept urmare nu a mai fost
atat de deschisa ca si la prima intalnire.
Am constatat ca sentimentul de neajutorare resimțit de această clientă datorat stării de
dependență în care se află a generat o avalanșă de alte sentimente. Este vorba, în primul rând,
de remușcări legate de viața pe care a trăit-o, regretând problemele legate de consumul de
alcool.
Discutând cu această clientă, am observat faptul că această perioadă în care este
mobilizată la pat, ca urmare a accidentului suferit, a reprezentat un prilej pentru aceasta pentru
a ajunge în punctul în care a simțit nevoia să își facă un proces de conștiință, în care să treacă
în revistă tot ceea ce a făcut de-a lungul vieții sale. Faptul că această femeie în vârstă a adunat
multe regrete care însă, oricâte asigurări ar primi din exterior (din partea mea, ca și asistent
social), că nu sunt deloc folositoare și că o fac să se simtă mai rău, apăreau iar și iar în discuție.

58 În acest context, am considerat că, pentru a atenua această tendință a clientei de a se
focaliza pe ceea ce se poate numi „jumătatea goală a paharului”, ar fi benefic – pentru starea sa
generală să se gândească la ceea ce a fost pozitiv în viața sa. Astfel, i-am vorbit clientei, într-
un limbaj adaptat puterii sale de înțelegere, despre avantajele pe care o gândire pozitivă le are
asupra procesului de însănătoșire, încercând să îi explic faptul că regretele și plânsul îi
consumă din rezervele sale de energie, în timp ce amintirile plăcute sau lucrurile bune o ajută
să treacă mai ușor peste această perioadă. Spre final am intrebat-o cum si-ar autoevalua starea
de sanatate, pe o scala de la 1 la 10 ,si mi-a raspuns ca 5, si mi-a spuns ca a ajutat-o foarte mult
discutia cu mine spunand ca „am uitat de dureri, ca mi-ai transmis o stare de liniste”. Am fost
multumita ca scopul propus de mine a fost realizat.
Întâlnirea 3 a avut o durată de aproximativ 100 de minute, fiind orientată spre
consolidarea stării pozitive a clientei.
În acest sens și observând tendința clientei de a se focaliza pe aspectele negative cu care
s-a confruntat de-a lungul vieții sale, am dorit să aprofundez acele aspecte pozitive ale vieții
clientei. Am rugat-o pe aceasta să-mi povestească trei dintre cele mai fericite momente ale
vieții sale. Mi-a enumerat: căsătoria, nașterea copiilor și mutarea în prima locuință în care a
trăit împreună cu soțul și copiii. În legătură cu aceste momente, am rugat-o pe clientă să îmi
explice cum s-a simțit atunci; cu toate că clientei i-a fost dificil să numească sentimentele
resimțite, am înțeles din explicațiile sale ca era vorba de emoții pozitive puternice.Printre acele
discutii cu doamna Viorica, am intrebat-o cum isi autoevalueaza starea de sanatate in cel
moment , pe o scala de l la 10 si mi-a raspuns ca 7, spunandu-mi ca ajutorul medical,cat si
emotional din partea Centrului „Doctorul Casei”, au ajutat-o foarte mult, relatandu-mi faptul
„ca pe zi ce trece se simte tot mai bine” . În acest sens, am discutat cu clienta ca, ori de câte ori
îi vin în minte gânduri negative, să se gândească la aceste sentimente pozitive resimțite la un
moment dat, în viața sa, și să se gândească că, în acest fel, se va însănătoși mai ușor.

CAZ 2 – C.Marian (73 ani – bărbat)

Scopul activității de consiliere : ameliorarea stării de disconfort psihic al clientului, prin
oferirea unor contexte specifice pentru clarificarea sentimentelor contradictorii și confuze, dar
și pentru a-și accepta situația actuală și, pe această bază, pentru a coopera, alături de toate
persoanele implicate, la îmbunătățirea stării sale generale

59 Activitatea de consiliere cu acest client s-a desfășurat pe parcursul a trei întâlniri,
orientate înspre următoarele obiective:
Întâlnirea 1 – clarificarea, la nivelul clientului, a sentimentelor generate de instalarea
stării de dependență, auto-evaluarea starii generale de sanatate și de reducerea autonomiei
personale;
Întâlnirea 2 – detensionarea emoțională a clientului, prin identificarea și exteriorizarea
sentimentelor legate de experiențele trecute ale acestuia;
Întâlnirea 3 – clarificarea sentimentelor clientului legate de perspectiva morții.
Abilități specifice asistenței sociale utilizate : empatia, ascultarea activă, parafrazarea,
sumarizarea și reflectarea sentimentelor

Întâlnirea 1 a durat aproximativ 120 de minute. Principala caracteristică a acestei prime
șendințe a intervenției psiho-sociale a fost reținerea clientului de a discuta deschis despre
sentimentele sale, despre ceea ce simte, respectiv despre cum se raportează la starea sa actuală
de persoană dependentă, care și-a pierdut autonomia personală. Despre faptul cu isi
autoevalueaza starea sa de sanatate in general si gradul de nevoi emotionale a varstnicului, a
singuratatii.
Observând că întrebările legate de aceste elemente nu au ecoul dorit, clientul
răspunzând scurt și evaziv, am început să discut cu acesta despre elemente mai puțin personale,
astfel încercând să stabilesc o relație pozitivă de comunicare cu acesta. În acest fel, am reușit să
creez o atmosferă caldă, care să faciliteze deschiderea clientului.
Odată ce atmosfera s-a detensionat, am început discuțiile legate de sentimentele
clientului față de situația de dependență în care se află. Am constatat faptul că acest client se
confruntă, în principal, cu sentimentul că este copleșit de întreaga sa situație: de boală și
perspectiva morții, de situația de dependență, de problemele din trecut legate de consumul de
alcool si de conflictele intrafamiliale. Despărțirea de soția sa și de copii, au dus dupa sine lipsa
principalului furnizor de suport a varstnicului, nevoile emotionale fiind nesatisfacute, ceea ce
conduce la starile de singuratate si depresie. Domnul C.Marian constientizeaza faptul ca
izolarea sa fata de comunitate si relatiile tensionate cu vecinii,din trecut, au dus la starea lui de
singuratate, regeretand faptul ca nu mai poate face nimic in acest sens, dupa cum spunea „nu
mai poate da timpul inapoi”.Legat de starea sa emotionala clientul si-ar dori sa reia legatura cu
copii si sotia sa , spunand ca „nu stiu cate zile voi mai avea si as dori sa imi cer iertare pentru

60 tot raul pe care le-am facut”. La discutiile legate despre starea sa de sanatate si de faptul cum
si-ar autoevalua starea sa de sanatate generala, pe o scala de la 1 la 10, clientul mi-a rapsuns ca
in momentul de fata ar fi 5. Domnul Marian mi-a spus ca a ajuns sa isi accepte boala de care
sufera ( ciroza hepatica), si ca problemele reumatismale de care sufera il chinuie cateodata si il
duc la incapaciatea de a se deplasa.
Am constatat, de asemenea, existența sentimentului de neajutorare, care însă nu este
foarte acut deoarece celelalte preocupări, amintirile din trecut și remușcările îl consumă cel mai
tare.
Întâlnirea 2 a avut o durată de aproximativ 60 de minute.
Pe perioada acestei intalniri nu am reusit sa discut cu beneficiarul despre situatia starii
sale de sanatatate, cum imi propusesem inaitea intalnirii, deoarece clientul nu a vrut sa
discutam despre acest aspect, fiind intr-o stare nostalgica, povestindu-mi foarte mult despre
trecutul sau si despre familia sa, asfel incat toata discutia noastra a fost indreptata catre
problemele emotionale si experientele sale din trecut.
După cum am spus deja, clientul este copleșit de amintirile trecutului, de regrete și
remușcări. Îi pare foarte rău că nu a putut depăși problemele sale legate de consumul de alcool,
că nu s-a putut abține, că nu s-a comportat mai frumos cu soția și copiii săi; se gândește că dacă
ar fi procedat mai bine, în aceste momente dificile pentru el ar fi avut alături familia sa.
În acest context, am încercat să îi explic clientului că trecutul nu poate fi schimbat și că,
pentru ca restul vieții sale să fie cât mai plăcut, să încerce să își accepte trecutul. Pentru
aceasta, am apelat la un exercițiu: am sugerat clientului să își imagineze că scrie o scrisoare
copiilor săi și fostei sale soții și să se gândească ce anume ar vrea să le spună. Clientul a
colaborat la acest exercițiu, la finalul căruia am observat, din partea sa, o stare de tristețe dar și
de resemnare.
Întâlnirea 3 a avut o durată de aproximativ 90 de minute, scopul acesteia fiind de a
discuta cu clientul despre moarte, pentru a facilita astfel o anumită detensionare cauzată de
această perspectivă.
Am abordat această temă deoarece am observat că acest client se gândește la faptul că
sfârșitul vieții nu e departe, având în vedere bolile grave de care suferă. Astfel se explică și
existența sentimentelor de tristețe și neliniște. Imi mai povestea faptul ca regreta, ca va muri si
nu are pe nimeni alaturi, „cineva care sa ma conduca pe ultimul drum”.

61 Având în vedere faptul că existența temerilor legate de momentul morții sunt
inevitabile și perfect omenești, am încercat doar să îi creez clientului un context pentru a
discuta liber despre ceea ce îl neliniștește, despre sentimentele sale, despre credințele sale
legate de moarte. Am constatat faptul că această activitate a avut un rezultat pozitiv, ajutând la
o anumită detensionare a clientului, aceasta datorită faptului că i s-a oferit posibilitatea de a
vorbi liber despre toate aceste elemente.

CAZ 3 – S.Sorin (72 ani – bărbat)
Scopul activității de consiliere : ameliorarea stării de disconfort psihic al clientului, prin
oferirea unor contexte specifice pentru clarificarea sentimentelor contradictorii și confuze, dar
și pentru a-și accepta situația actuală și, pe această bază, pentru a coopera, alături de toate
persoanele implicate, la îmbunătățirea stării sale generale
Activitatea de consiliere cu acest client s-a desfășurat pe parcursul a trei întâlniri,
orientate înspre următoarele obiective:
 Întâlnirea 1 – clarificarea, la nivelul clientului, a sentimentelor generate de instalarea stării
de dependență și de reducerea autonomiei personale;
 Întâlnirea 2 – detensionarea emoțională a clientului, prin identificarea și exteriorizarea
sentimentelor legate de experiențele trecute ale acestuia, auto-evaluarea starii de sanatate;
 Întâlnirea 3 – abordarea problematicii morții, pentru ca acest client să aibă posibilitatea de
a-și exprima și lămuri o serie de temeri și sentimente.
Abilități specifice asistenței sociale utilizate : empatia, ascultarea activă, parafrazarea,
sumarizarea și reflectarea sentimentelor

Întâlnirea 1 , având o durată de aproximativ 90 de minute, a fost concentrată în jurul
clarificării modului în care clientul se raportează la starea de dependență în care se află.
Aproape întreaga întâlnire, acest client a plâns în permanență, mai mult din cauza
evenimentelor din trecut și mai puțin din cauza faptului că și-a pierdut, în prezent, autonomia
personală. Pentru domnul S.Sorin sotia a fost un sprijin din punct de vedere a satisfacerii
nevoilor emotionale, chiar daca aceasta in ultima perioada vietii a suferit o forma de paralizie,
prezentand semne de dementa senila. Absenta partenerei ducand la o stare de singuratate
emotionala, aparand astfel situatia unor nevoi nesatisfacute. Am observat faptul că nu acordă
mare importanță faptului că o altă persoană îndeplinește acele sarcini de care ar trebui să aibă

62 el grijă (spălat, schimbat, îmbrăcat), fiind fixat pe trecut, pe suferințele care l-au marcat
(pierderea sotiei si a fiului sau). Beneficiarul mi-a mai povestit ca se bucura ca relatia dintre el
si fratele sau (si cumnata sa) sunt pozitive, fapt care il ajuta sa ii imbunatateasca stare sa de
spirit, dupa fiecare vizita a acestora si a celor doua vecine, care il mai viziteaza, insa spune
dumnealui ca dupa ce pleca acestia intra din nou in starea de depresie si ca iar isi aduce aminte
de trecut sau, macinandu-l faptul ca ajuns singur.
Întâlnirea 2 , având o durată de aproximativ 75 de minute, orientată înspre
detensionarea emoțională a clientului, a fost focalizată pe oferirea de contexte clientului pentru
a discuta despre evenimentele trecute din viața sa, evenimente care au fost atât de dureroase
încât l-au marcat și pe care le retrăiește în prezent, iar și iar.
Nu a fost nevoie să îi adresez prea multe întrebări deoarece clientul a povestit singur
despre ceea ce s-a întâmplat în trecut (moartea fiului și recenta moarte a soției sale); uneori se
repeta, uita unde a rămas cu povestitul sau confunda secvențe din trecut cu prezentul. Am
constatat astfel că, la acest client, coerența în vorbire era afectată.
În conextul acestei întâlniri, am intenționat să-l ajut pe client să se ușureze, într-o
oarecare măsură, de povara evenimentelor traumatizante din trecut, incercand sa il incurajez ca
viata merge inainte si ca, gandind pozitiv poate sa treaca mai usor peste experientele traumatice
din trecut. Spre sfarsitul intalnirii am incercat sa discutam si depre starea acutuala de sanatate,
incercand sa deviez de la amintirile dureroase ale acestuia, intrebandu-l cum isi autoevalueaza
starea sa de sanatate, pe o scala de la 1 la 10. Dupa un timp de gandire mi-a raspuns ca desi e
batran, si ca simte ca il dor toate, s-ar situa undeva la 6. Spund ca „sufleteste este bolnav, nu
fizic”. De aici am tras concluzia ca, in urma problemelor sale pe plan emotional si a
singuratatii, neglijandu-si in ultima perioada igiena corporala, ( prin aparitia unor afectiuni al
pielii) si administrarea necorespunzatoare a medicatiei, au dus la inrautatirea starii generale de
sanatate.
Întâlnirea 3 , având o durată de aproximativ 60 de minute, a fost orientată înspre viitor,
înspre așteptările clientului. Acesta a afirmat că își dorește să moară, să fie alături de ceilalți
membri ai familiei sale. Am observat, prin aceasta, faptul că acest client are o credință
puternică legată de existența vieții de după moarte, întâlnirea cu cei dragi pe care i-a pierdut
determinându-i singura bucurie pe care o are, în prezent, acest client.
Am încercat să îi comunic clientului că moartea nu este un eveniment care depinde de
noi și că oricum va veni, însă că trebuie să încerce să trăiască cât mai bine posibil zilele pe care

63 le mai are. Am lămurit împreună cu clientul faptul că, deși amintirile despre cei dragi sunt
dureroase, acestea pot fi interpretate într-o manieră pozitivă, având în vedere faptul că a avut
parte totuși de momente frumoase alături de niște persoane dragi.
Este dificil de apreciat în ce măsură intervenția în cazul acestui client a avut succes,
având în vedere faptul că acest client era afectat într-o măsură semnificativă de pierderea celor
dragi, neavând astfel nici o motivație să mai trăiască. Consider însă că însăși oferirea unor
contexte în care acest client să aibă posibilitatea să își exprime gândurile și trăirile sale
emoționale, precum și faptul că i s-a oferit o perspectivă pozitivă asupra întregii situații au avut
un impact benefic asupra stării generale a clientului.

CAZ 4 – R.Cornelia (75 ani – femeie)
Scopul activității de consiliere : ameliorarea stării de disconfort psihic al clientei, prin
oferirea unor contexte specifice pentru clarificarea sentimentelor contradictorii și confuze, dar
și pentru a-și accepta situația actuală și, pe această bază, pentru a coopera, alături de toate
persoanele implicate, la îmbunătățirea stării sale generale
Activitatea de consiliere cu această clientă s-a desfășurat pe parcursul a trei întâlniri,
orientate înspre următoarele obiective:
Întâlnirea 1 – clarificarea, la nivelul clientei, a sentimentelor generate de instalarea
stării de dependență și de reducerea autonomiei personale;
Întâlnirea 2 – detensionarea emoțională a clientei, prin identificarea și exteriorizarea
sentimentelor legate de experiențele trecute ale acesteia;
Întâlnirea 3 – îmbunătățirea stării psihice a clientei, prin încurajarea acesteia de a se
axa pe elementele pozitive din viața sa, prin insuflarea optimismului.
Abilități specifice asistenței sociale utilizate : empatia, ascultarea activă, parafrazarea,
sumarizarea și reflectarea sentimentelor

Întâlnirea 1 cu această clientă, având o durată de aproximativ 90 de minute, a fost
orientată înspre lămurirea trăirilor sale emoționale legate de starea de dependență în care se
află, determinată de starea deplorabilă a sănătății sale care a generat pierderea autonomiei
personale.
Desi la inceputul discutie noastre, clienta a fost reticenta in a discuta cu mine, fiindu-i parca
rusine sa vorbeasca despre problemele cu care se confrunta, pe parcurs a inceput sa imi

64 povesteasca despre problemele sale legate de sanatate, de problemele pulmonare care ii
ingreuneaza miscarea, se plangea de faptul ca oboseste foarte repede, inclusiv atunci cand
vorbeste si ca nu mai poate sa isi aiba de grija, ne mai putand sa isi acopere nevoile
fundamentale ale existentei umane. Am intrebat-o cum si-ar autoevalua sanatatea pe o scala de
la 1 la 10 si mi-a raspuns fara nici un fel de ezitare ca 1.
Alături de sentimentul de neajutorare pe care îl resimte această clientă – firesc, având în
vedere faptul că de toate nevoile de igienă personală ale sale sunt îndeplinite de o persoană
străină, clienta resimte, în același timp, un sentiment de mulțumire datorită faptului că nu mai
este singură că, ocazional, mai vine cineva să-i stea alături și să o ajute cu diverse treburi. Din
punct de vedere socio-emotional, nevoile acestei varstnice sunt nesatisfacute, neavand in
preajma sa niciun furnizor de suport. Nivelul de trai scazut si dificultatile finaciare au accentuat
starile sale emotionale negative, ducand astfel la izolarea sociala. Intr-o mare masura
singuratatea a dus la aparitia problemelor de sanantate fizica si mentala a varstnicei.
Întâlnirea 2 , cu o durată de aproximativ 100 de minute, a fost orientată înspre
detensionarea emoțională a clientei, prin lămurirea gândurilor și sentimentelor pe care aceasta
le resimte cu privire la ceea ce s-a întâmplat în trecutul său. Este vorba, în special, de
conflictele care există între ea și copiii săi. În legătură cu acest subiect, clienta a plâns și a spus
că regretă foarte mult că nu a procedat în trecut într-o altă manieră, astfel încât acum să fie
împreună cu copiii ei. Își dorește foarte mult să reintre în contact cu ei, să-și ceară scuze, să se
împace și să o ia la ei să aibă grijă de ea.
Discuția care a avut loc în cursul acestei întâlniri a reprezentat, pentru această clientă,
ocazia de a-și exprima toate sentimentele legate de copiii săi, sentimente care era vizibil că o
consumă. În legătură cu această chestiune trebuie să precizez faptul ca asistentul social de la
Centrul „Doctorul Casei” care se ocupă de acest caz încercă de la preluarea acestui caz să-i
contacteze copiii; având în vedere că aceștia au domiciliul în alt județ, procesul contactării
acestora merge mai greu. Clienta a fost foarte încântată de acest demers fiind, în același timp,
neîncrezătoare că reluarea contactului cu copiii poate fi, într-adevăr, posibil.
Înâlnirea 3 , cu o durată de aproximativ 90 de minute, a fost canalizată, în întregime,
spre stimularea clientei spre a avea o atitudine pozitivă în ceea ce privește viitorul. Discutând
cu clienta, am ajuns, împreună, la concluzia că reîntâlnirea cu copiii săi reprezintă un scop
important la care să se gândească zi de zi, un element pozitiv care poate avea efectul de a o
face să treacă mai ușor peste suferințele prezente și de a-i da putere să se stabilizeze din

65 punctul de vedere al stării sale fizice și psihice. Spre finalul intalnii noastre i-am repus
intrebarea legata de autoevaluarea starii de sanatate, iar raspunsul a fost neastepat de pozitiv 5,
spunandu-mi ca „daca vindeci sufletul, vindeci si trupul” si faptul ca a inceput sa se gandeasca
la posibiliatea de a-si revedea copiii, parca ii da putere sa mearga mai departe, sa lupte cu boala
si neajunsurile.

CAZ 5 – C.Eugen (81 ani – bărbat)
Scopul activității de consiliere : ameliorarea stării de disconfort psihic al clientului, prin
oferirea unor contexte specifice pentru clarificarea sentimentelor contradictorii și confuze, dar
și pentru a-și accepta situația actuală și, pe această bază, pentru a coopera, alături de toate
persoanele implicate, la îmbunătățirea stării sale generale
Activitatea de consiliere cu acest client s-a desfășurat pe parcursul a trei întâlniri,
orientate înspre următoarele obiective:
Întâlnirea 1 – clarificarea, la nivelul clientului, a sentimentelor generate de instalarea
stării de dependență și de reducerea autonomiei personale;
Întâlnirea 2 – detensionarea emoțională a clientului, prin identificarea și exteriorizarea
sentimentelor legate de experiențele trecute ale acestuia;
Întâlnirea 3 – oferirea unor motive de fericire acestui client, prin facilitarea contactului
între acesta și sora sa.
Abilități specifice asistenței sociale utilizate : empatia, ascultarea activă, parafrazarea,
sumarizarea și reflectarea sentimentelor

Întâlnirea 1 , având o durată de aproximativ 90 de minute, a fost orientată înspre
discutarea trăirilor emoționale ale clientului în legătură cu starea sa precară de sănătate și, mai
ales, legat de pierderea autonomiei personale.Legat de starea domnului Eugen de sanatate, i-am
adresat intrebarea despre cum isi auto-percepe starea de sanatate, raspunsul a venit imediat
,fara sa stea prea mult pe ganduri si mi-a spus 4. Discutând cu acest client, am constatat faptul
că acesta se simte copleșit de situația în care se află, de avalanșa de probleme care s-a abătut
asupra lui. Din această cauză, clientul se află într-o stare de șoc, fiindu-i dificil să prelucreze
toate evenimentele care au avut loc în viața lui; momentan, acest client afișează o stare de
pasivitate față de tot ceea ce i se întâmplă, tocmai ca urma a imobilizării – nu doar fizice, ci și
psihice – cu care se confruntă.

66 A fost o discuție îndelungată, care s-a desfășurat sub forma unui șir de întrebări și
răspunsurile aferente. Aceasta întrucât am urmărit să-l stimulez de client să reflecteze la
situația sa, să-și identifice sentimentele legate de aceasta și, mai mult decât atât, să se elibereze
de tensiunea generată de acestea.
Întâlnirea 2 , cu o durată de aproximativ 75 de minute, a avut drept scop oferirea de
suport clientului pentru a-și ventila sentimentele și gândurile sale legate de evenimentele
trecute din viața sa. Am adresat clientului multe întrebări legate de trecutul său, de viața pe
care a dus-o, pentru a-l stimula să se gândească la evenimentele pe care le-a trăit – printre
altele, pentru a-l determina pe client să se gândească la altceva decât la starea sa actuală, la
evenimentele plăcute din viața sa, care au potențialul de a-i da putere, de a-i facilita acceptarea
situației în care se află.
Spre finalul intalnirii noastre i-am readresat intrebarea legata de autoevaluarea starii generale
de sanatate, varstnicul de aceasta data a stat putin pe ganduri si zambind mi-a raspuns 6, fapt
care m-a bucurat deoarece tind sa cred ca si discutia noastra anterioara la influentat pozitiv in
alegerea raspunsului. Faptul ca am putut discuta deschis despre problemele pe care il macinau,
a mai uitat de boala si de probleme,simtindu-se intr-o oare care masura mai bine. La finalul
acestei întâlniri, i-am comunicat clientului că i-am pregătit o surpriză pentru întâlnirea
următoare – aceasta pentru a-i ridica moralul.
Întâlnirea 3 , având o durată de aproximativ 120 de minute, a avut o încărcătură
emoțională deosebită, datorită faptului că i-am dezvăluit clientului surpriza pe care i-am
pregătit-o: am reușit să o contactez pe sora sa și să o conving să vină în oraș pentru a-și vizita
fratele. Aceasta reîntâlnire a fost foarte emoționantă, având în vedere faptul că cei doi frați nu
s-au văzut de mult. Clientul a reacționat, la vederea surorii sale, printr-o izbucnire în plâns,
repetând iar și iar faptul că nu mai spera să își vadă frații, mai ales în situația în care se află.
Cei doi frați au povestit mult, s-au ținut de mână și și-au împărtășit problemele cu care s-au
confruntat de când nu s-au văzut. Consider că această întâlnire a avut un caracter benefic
asupra clientului, determinându-l să privească într-o manieră mai pozitivă viața sa, dându-i
energie să depășească mai ușor situația în care se află.

67 CAPITOLUL 12.
CONCLUZII LA FINALUL INTERVENȚIEI PSIHO-SOCIALE SI A PERCEPTIEI
ASUPRA SANATATII REALIZATE. EVALUAREA REZULTATELOR OBȚINUTE

Pentru început, trebuie să precizez faptul că intervențiile specifice asistenței sociale în
cazul acestei categorii sociale reprezintă o adevărată provocare pentru specialiști. Aceasta
întrucât, datorită alterărilor specifice procesului de îmbătrânire, comunicarea cu vâstnicii nu
este întotdeauna facilă și productivă, generând adesea frustare datorită faptului că bune intenții
de a oferi ajutor nu pot fi integral și eficient puse în practică. De asemenea am constatat faptul
că activitatea de asistență socială desfășurată cu vârstnicii trezește trăiri emoționale puternice,
mai ales atunci când aceste persoane, ajunse la apusul vieții, trăiesc în condiții mizere și în
singurătate, măcinați de boli care le limitează autonomia lor personală.
În ceea ce privește scopurile propuse ale intervenției, am constatat faptul că unul din
obiectivele fixate, respectiv detensionarea emoțională a vârstnicilor, a fost atins într-o măsură
satisfăcătoare. Aceasta întrucât, prin faptul că am încercat să asigur acestor clienți contexte
favorabile pentru a-și exprima gândurile și trăirile emoționale legate atât de starea de
dependență, dar și de experiențele trecute cu caracter traumatizant. În acest fel, o parte din
tensiunea generată de asemenea gânduri și sentimente a fost eliberată, făcând posibilă o
focalizare mai pozitivă pe momentele prezente.
Un alt obiectiv important a fost încercarea de a insufla optimism clienților, pentru ca
aceștia să se concentreze pe procesul însănătoșirii – în cazurile în care aceasta este posibilă, ori
pe a-și trăi ultima parte a vieții într-o manieră cât mai pozitivă.
Nu trebuie uitat nici obiectivul abordării aspectelor legate de perspectiva morții, în
legătură cu care am purtat multe discuții cu caracter clarificator, pentru a diminua temerile și
sentimentele neplăcute generate de aceasta perspectivă, pentru a aduce un strop de liniște în
sufletele acestor vârstnici.
Un alt obiectiv pe care l-am urmarit, a fost acela de a identifica conceptul de auto-
perceptie a varstnicilor starea. Pe parcusul intalnirilor mele cu beneficirii am discutat aceasta
problema si prin intermediul intrebarii: „Cum va apreciati starea de sanatate ? ” ,raspunsurile
fiind masurate pe o scala de la 1 la 10, prin combinarea celor 10 puncte ale scalei, s-au obtinut
patru categorii de raspunsuri si anume: stare foarte proasta(cuprinzand scorurile intre 1 si 3);
asa si asa (cuprinzand scorurile intre 3 si 6) ;buna(cuprinzand scorurile intre 6 si 9) si foarte

68 buna (cuprinzand scorurile intre 9 si 10). Am abservat ca unii dintre ei la primele intalniri si-au
autoevaluat starea generala de sanatate intre 1 si 5, crescand spre finalul intalnirilor noastre,
lucru care mi-a adus statisfactie.
Rezultatele obtinute despre modul de perceptie asupra sanatatii sunt indicate in tabelul
3.
Tabel 3.

La final, trebuie să recunosc faptul că activitatea de asistență socială desfășurată cu
această categorie socială – cu vârstnicii care și-au pierdut autonomia personală, aflându-se în
situația de dependență și beneficiind de servicii de îngrijire la domiciliu – a reprezentat o
adevărată provocare pentru mine, punându-mi la încercare atât cunoștințele de specialitate,
abilitățile de cercetare și intervenție, dar și tăria psihică necesară pentru a lucra cu persoane
aflate în suferință.
CONCLUZII FINALE ALE LUCRĂRII.
PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI

Serviciile sociale pentru persoane în vârstă au ca scop să aducă o schimbare pozitivă în
viața acestora, să-i ajute să depășească problemele cu care se confruntă. Oferirea însă a
ajutorului și mai ales acceptarea lui poate fi dificilă și în etape, deoarece mai ales a cere ajutor
echivalează, pentru mulți dintre vârstnici, cu recunoașterea propriei incapacități și abdicarea de
la condiția umană demnă..
Procesul de inițiere a unui vârstnic sărac într-o relație de ajutor și într-un sistem de
servicii este foarte solicitant și necesită stapânirea și exercitarea, la un foarte bun nivel, a
cunoștințelor și abilităților profesionale a specialiștilor care își desfășoară activitatea în acest
domeniu. Satisfacțiile personale ale celor implicați în relația de ajutor pentru vârstnici sunt
însă, de regulă, mai mari decât în cazul celor care lucrează cu alte categorii de persoane
defavorizate.
Centrarea pe beneficiar – ca și strategie generală a serviciilor de îngrijire la domiciliu
pentru vârstnici – a condus la un tip special de organizare și funcționare în care nevoile
vârstnicului dependent sunt continuu evaluate și se cauta în permanență cele mai bune formule
de a răspunde organizațional unor posibile schimbări ale situației vârstnicului.

69 În acest sens, principalele principii care ar trebui să guverneze activitatea de prestare de
servicii de îngrijire la domiciliu vârstinicilor ar trebui să fie următoarele:
Nevoia beneficiarilor este pe primul plan iar organizarea serviciului se organizează în
funcție de aceste nevoi (nu invers);
Fiecare beneficiar primește combinația de servicii care corespunde complexului de
nevoi;
Între diferitele nevoi privind oferta de servicii (individual, de grup și comunitar) există
o rețea strânsă de interconexiuni;
Nevoile vârstnicului nu sunt tratate sub unghi strict social sau strict medical, ci integrat,
ca nevoi socio-medicale, ceea ce corespunde polipatologiei vârstei înaintate (ce conduce la
imobilitate) și situației sociale extrem de precare (izolare și sărăcie).
Trebuie precizat faptul că activitatea practică realizată a dezvăluit, pe lângă elementele
pozitive legate de îmbunătățirile determinate la nivelul stării generale a vârstnicilor dependenți,
faptul că lucrul cu această categorie de clienți poate fi și una dureroasă, plină de frustrări,
ținând cont de condițiile precare în care își duc viața, de lipsa celor dragi din jurul lor, de
tristețea cu care aceștia de confruntă.
În încheiere, trebuie trecute în revistă avantajele și dezavantajele organizării și livrării
de servicii de îngrijire la domiciliu vârstnicilor; astfel, în categoria avantajelor, se numără: este
un tip de serviciu cu costuri relativ mici; accesul la servicii se face relativ rapid; este un
serviciu eficient în folosirea resurselor umane și este adaptat la nevoile beneficiarilor; în
categoria dezavantajelor, trebuie amintit în primul faptul că se contribuie astfel la dezvoltarea
și amplificarea dependenței legată de domiciliu, existând, în aceste situații, tendința de izolare
socială a vârstnicilor.

O propunere interesantă în ceea ce privește îmbunătățirea serviciilor pentru vârstnici
sunt specificate în studiul „Sustenabilitatea serviciilor de îngrijiri la domiciliu pentru persoane
vârstnice sărace” – un studiu de caz realizat în 2004, de către M. Lucian.
Acestea, urmărind obiectivul stimulării proceselor comunitare participative, cuprind
următoarele direcții:
a) Sporirea capitalului social bonding – prin creșterea implicării vâstnicilor în
ajutorarea reciprocă, prin sporirea relațiilor dintre aceștia;

70 b) Dezvoltarea capitalului social bridging – prin colaborarea frecventă cu familia, cu
comunitatea, în ansamblul său, cu grupurile profesionale și diferitele asociații și chiar și cu
firmele care trebuie să fie sensibilizate pentru a deveni donatori și a se implica, prin
componenta lor de responsabilitate corporatistă;
c) Dezvoltarea capitalului social linking – fiind implicate instituțiile locale (Primăria,
Consiliul Local, Consiliul Județean, Direcția de Sănătate), alți furnizori de servicii (ONG-uri,
servicii publice de asistență socială, Spitalul județean, cabinetele particulare de medicină, etc)
în acțiuni de creștere a nivelului și modului de identificare, prioritizare și satisfacere a nevoilor
vârstnicilor;
d) Oferirea beneficiarilor a oportunității de a se autoorganiza – prin amenajarea unor contexte
în care aceștia pot efectua diferite activități împreună. De asemenea, vârstnicii care nu prezintă
probleme grave de sănătate și care se bucură de autonomie persoană se pot constitui în resurse
pentru cei mai puțin norocoși, respectiv pentru acesi bătrâni care, din diferite motive, au nevoie
de servicii de îngrijire la domiciliu.

71 BIBLIOGRAFIE:

 Bălașa, A., 2007 – Sănătatea – componentă esențială a calității vieții vârstnicilor , art. în
rev. Calitatea vieții , nr. 1-2/2007
 Rada C., Faludi C. – Functii si disfunctii ale familiei contemporane, Ed. Universitara,2015
 Muresan M. – Varsta a treia intre autonomie si vulnerabilitate, Ed. Limes, 2012
 Muresan C.,Foldes I. – Traiectorii familiale, Romania in context european,Ed.Presa
Universitara Clujeana,2016
 Faludi C.,Muresan C., Haragus M,Rebeleanu A.,Rotariu T. – Situatia varstniclor in
Romania, Ed. Presa Universitara Clujeana,2012
 Neamtu N. – Practica Asistentei Sociale centrata pe individ si familie, Ed. Napoca Star,
2008
 Bălăceanu-Stolnici, C., 1998 – Geriatrie practică , Ed. Medicală Amaltea, București
 Bocancea C., Neamțu G., 1999 – Elemente de asistență socială , Ed. Polirom, Iași
 Bogdan, C., 1997 – Geriatrie, Ed. Medicală, București
 Blackburn, J.A., Dulmus, C.N., 2007 – Handbook of Gerontology , John Wiley & Sons, Inc.,
New Jersey
 Demeny, P., McNicoll, G., 2003 – Encyclopedia of Population , Mcmillan Reference USA,
Thomson Learning, New York
 Dumitru, M., 1984 – Bǎtrânețe activǎ , Ed. Medicală, București
 Gal, D., 2001 – Dezvoltarea umană și îmbătrânirea , Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca
 Gal, D., 2003 – Asistență socială a persoanelor vârstnice. Aspecte metodologice , Ed.
TODESCO, Cluj-Napoca
 Loue, S., Sajatovic, 2008 – Encyclopedia of Aging and Public Health , Springer, New York
 Lucian, M., 2004 – Sustenabilitatea serviciilor de îngrijiri la domiciliu pentru persoanele
vârstnice sărace (studiu de caz), Fondul Român de Dezvoltare Socială – Unitatea de Studii,
Analize și Sinteze
 Neamțu, G., 2003 – Tratat de asistență socială , Ed. Polirom, Iași
 Popa, A., 2000 – Percepția socială asupra vârstnicilor între obiectivitate și distorsiune.
Studiu exploratoriu , în rev. Calitatea vieții , nr. 1-4/2000
 Puwak, H., 1995 – Încetinirea ireversibilității , Ed. Expert, București

72  Săhleanu, V., 1971 – Omul și îmbătrânirea , Ed. Enciclopedica, București
 Șchiopu, U., Verza, E., 1997 – Psihologia vârstelor , Ed. Didacticǎ și Pedagogicǎ, București
 Yin, R.K., 2005 – Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor , Ed. Polirom, Iași
 Tihan, E., 2002 – S.O.S. Asistența socială , Ed. Institutul de Ecologie Socială și Protecție
Umană Focus, București
 Zamfir, C., Vlăsceanu, L., 1998 – Dicționar de sociologie , Ed. Babel, Timișoara
 *** – Anuarul statistic al României 2005, Institutul Național de Statistică