– EDUCAȚIE ȘI FORMARE PENTRU VIITOR – NR. 1/DECEMBRIE 2013 Editor: Asocia ția EduFor Craiova Pagina Revistei: www.edufor.ro/revista.php Revistă… [617979]
EDUFOR FUTURE
– EDUCAȚIE ȘI FORMARE PENTRU VIITOR –
NR. 1/DECEMBRIE 2013
Editor: Asocia ția EduFor Craiova
Pagina Revistei:
www.edufor.ro/revista.php
Revistă pentru promovarea
exemplelor de bună practică
în domeniul educației și
formării din România
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Revista “EduFor Future – Educație și Formare pentru viitor”
își propune să promoveze exemplele de bună practică din domeniul educației și formării din România.
Descriere prin cuvinte cheie:
educație, formare, tineret, sport, proiecte, programe, activități educative, experiențe educaționale
EduFor Future – Educație și formare pentru viitor
Cod de identificare ISSN și ISS N-L/înregistrarea Bibliotecii Naționale a României:
EduFor Future (Online) = ISSN 2359 – 7259
ISSN –L 2359 – 7259
Editor : Asociația EduFor Craiova
www.edufor.ro
www.facebook.com/AsociatiaEduFor
Redacția:
Str. Magnolia, Nr. 34, 205450
Pielești, Dolj, România
Tel : +40351427609
E-mail: [anonimizat]
Colectiv ul de redacție:
Redactor șef : Elena Diana Brătucu – președinte Asociația EduFor Craiova, profesor Școala Gimnazială
“Traian” Craiova
Eugenia Magdalena Ciupitu -Turceanu – profesor Școala Gimnazială “Traian” Craiova
Mariana Mirea – profesor Școala Gimnazială “Traian” Craiova
Pagina Revistei:
www.edufor.ro/revista.php
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
CUPRINS
1. EDUFOR – SCURTĂ PREZENTARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 4
2. ȘCOALA ȘI FAMILIA – PARTENERI ÎN EDUCAȚIE ………………………….. ………………………….. …………………….. 8
3. RELATIA ȘCOALĂ –FAMILIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 12
4. JOB SHADOW DAY LA PĂRINȚI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 13
5. AVEM DREPTUL SĂ TRĂIM ÎNTR -O LUME FĂRĂ VIOLENȚĂ! ………………………….. ………………………….. …. 16
6. CONSILIEREA PĂRINȚILOR AI CĂROR COPII ÎNVAȚĂ DESPRE DREPTURILE OMULUI ………………………… 21
7. ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI CU PĂRINȚI ȘI COPII ………………………….. ………………………….. …………… 22
8. ȘCOALĂ -FAMILIE. DE LA PARTENERIAT LA E -COLAB ORARE ………………………….. ………………………….. …. 24
9. UTILIZAREA BENEFICIILOR GOOGLE DOCS ÎN COMUNICAREA ȘI COLABORAREA ȘCOLII CU FAMILIA …. 26
10. COLABORAREA EFICIENTĂ CU FAMILIILE ELEVILOR ………………………….. ………………………….. ……………. 28
11. RELAȚIONARE PE AXA ȘCOALĂ – FAMILIE ………………………….. ………………………….. …………………………. 30
12. COLABORAREA ȘCOALĂ -PĂRINȚI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 32
13. FAMILIA ȘI ROLUL EDUCATIV AL ACESTEIA ÎN COLABORAREA CU ȘCOALA ………………………….. ………… 33
14. FAMILIA -PARTENER EDUCAȚIONAL ÎN OBȚINEREA SUCCESULUI ȘCOLAR ………………………….. ………….. 35
15. IMPORTANȚA PARTENERIATULUI ȘCOALĂ – FAMILIE PENTRU REUȘITA EDUCAȚEI INCLUZIVE …………. 37
16. PARTENERIATUL EDUCATIV ȘCOALĂ –FAMILIE -UN SUCCES AL PROCESULUI EDUCAȚIONAL ……………. 39
17. PROIECTUL DE CONSILIERE „PARTENERIATUL ȘCOALĂ – FAMILIE – COMUNITATE – CONDIȚIE
ESENȚIALĂ A UNUI ÎNVĂȚĂMÂNT DE CALITATE” ………………………….. ………………………….. ……………….. 42
18. RELATIA : FAMILIE – ȘCOALA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 44
19. PARTENERIAT ȘCOALĂ – FAMILIE – COMUNITATE ÎN INTEGRAREA COPIILOR CU NEVOI SPECIALE ……. 45
20. A FII PĂRINTE – GREU SAU UȘOR? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 46
21. ȘCOALA -PARTENERUL FAMILIEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 48
22. COLABORAREA DINTRE ȘCOALĂ ȘI FAMILIE. PARTENERIAT ÎN EDUCAȚIE: FAMILIE -ȘCOALĂ –
COMUNITATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 50
23. PARTENERIAT FAMILIE – ȘCOALÃ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 53
24. UMBRA PASILOR MICUTI… – PROIECT DE PARTENERIAT SCOALA -FAMILIE ………………………….. ………… 55
25. FAMILIA -ȘCOALA FACTORI AI SOCIALIZĂRII ………………………….. ………………………….. ……………………….. 58
26. FAMILIA, ȘCOALA – PARTENERI IN EDUCAȚIE ………………………….. ………………………….. …………………….. 60
27. CAUZE POSIBILE ALE SUCCESULUI ȘI INSUCCESULUI ȘCOLAR ………………………….. ………………………….. . 63
28. ELEVUL ÎN CENTRUL EDUCAȚIEI ȘCOLII ȘI FAMILIEI ………………………….. ………………………….. …………….. 64
29. FAMILIA ȘI ȘCOALA – FACTORI IMPORTANȚI ÎN CONTURAREA PERSONALITĂȚII COPILULUI ……………… 66
30. MODALITĂȚI DE COLABORARE A ȘCOLII CU FAMILIA ÎN VEDEREA CREȘTERII RANDAMENTULUI ȘCOLAR
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 70
31. GRĂDINIȚA ȘI FAMILIA – PARTENERI ÎN EDUCAȚIE ………………………….. ………………………….. ……………… 72
32. RELATIA FAMILIE – ȘCOALA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 73
33. PARTENERIATUL GRĂDINIȚĂ – FAMILIE – MEDIU – O NECESITATE ÎN INTEGRAREA CIVICĂ A COPIILOR 75
34. PARTENERI IN EDUCAȚIE -FAMILIA, ȘCOALA ………………………….. ………………………….. …………………….. 77
35. SĂ NU NE UITĂM SĂRBĂTORILE ȘI TRADIȚIILE ROMÂNEȘTI ………………………….. ………………………….. …. 78
36. FAMILIA ȘI GRADINIȚA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 82
37. COLABORAREA FAMILIE – ȘCOALĂ PENTRU ASIGURAREA REUȘITEI ȘCOLARE ………………………….. …… 84
38. FAMILIA CA MEDIU SOCIALIZATOR ȘI EDUCAȚIONAL. FORME ALE COLABORĂRII ȘCOLII CU FAMILIA … 86
39. MODALITĂȚI EFICIENTE DE COLABORARE CU FAMILIA ………………………….. ………………………….. ……….. 88
40. EFICIENTIZAREA COLABORĂRII DINTRE ȘCOALĂ ȘI FAMILIE ………………………….. ………………………….. …. 90
41. DE CE ȘCOALA ȘI FAMILIA – PARTENERI ÎN EDUCAȚIE? ………………………….. ………………………….. ……….. 92
42. FAMILIA, BISERICA ȘI ȘCOALA – PARTENERI ÎN EDUCAȚIE ………………………….. ………………………….. …… 95
43. COLABORAREA ȘCOALĂ -PĂRINȚI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 97
44. PARTICIPARE ȘI COMUNICARE: ELEMENTE IMPERATIVE ÎN COMUNITATEA EDUCAȚIONALĂ
CONTEMPORANĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 99
45. COMUNICAREA ȘCOALĂ – FAMILIE —FACTOR DECISIV AL DEZVOLTĂRII ARMONIOASE A ELEVILOR …. 101
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
EDUFOR – SCURT Ă PREZENTARE
EduFor Future – Educație și formare pentru viitor este revista Asociației EduFor Craiova, o publicație
anuală care își propune să promoveze exemplele de bună practică din domeniul educației și formării din
România .
Asociaț ia EduFor Craiova este o organizație nonguvernamentală înființată î n decembrie 2012 care are
ca scop promovarea și susținerea educației, formării și învățării pe tot parcursul vieții a cetățenilor români
în vederea creșterii ratei de participare pe piața europeană a muncii.
Pentru realizarea scopului și a obiectivelor declarate, Asociația EduFor Craiova își propune derularea
unor activități precum:
O1. Susținerea educației formale, nonformale și informale a copiilor și tinerilor în vederea dobândirii
unor compețente și abil ități necesare dezvoltării personale pentru integrare profesională și cetățenie
activă :
– derularea unor activități de învățare nonformală în vederea dobândirii competențelor necesare în
vederea continuării studiilor și a integrării pe piața muncii asigurand astfel dezvoltarea personală,
socială și profesională;
– furnizarea de servicii de consiliere și orientare vocațională a elevilor și studenților în vederea
facilitării de la școală la viața activă;
– derularea unor acțiuni și proiecte ce au ca scop reducerea abandonului școlar timpuriu;
– încurajarea participării active a tinerilor în societate;
– încurajarea tinerilor la viața democratică în Europa;
– încurajarea și susținerea spiritului de inițiativă, creativitate și antreprenoriat în rândul copiilor și
tinerilor;
– încurajarea învățării limbilor străine moderne prin organizarea unor activități interactive, cursuri,
ateliere;
– dezvoltarea unor proiecte de cooperare europeană în domeniul educației copiilor și tinerilor;
– organizarea unor activități sportive, r ecreative și distractive, științifice, culturale, artistice sub forma
unor colocvii , seminarii , simpozioane , mese rotunde, ateliere de lucru, expoziții, spectacole,
schimburi de experiență, competiții sportive etc. pe teme de interes general, comunitar și
european;
– stabilirea și menținerea unor legături de prietenie și mobilizare a tinerilor în scopuri de cunoaștere
și încurajare a inițiativelor acestora;
– organizarea unor școli/grădinițe de vară, tabere tematice;
– organizarea unor cluburi de activități extrașcolare/after school;
– organizarea unei unități de învățământ privat (grădiniță particulară, școală primar ă, gimnazială,
și/sau liceală) cu program bilingv (român – englez)/sistem educațional alternativ – în funcție de
nevoile identificate pe plan local;
– realizarea și editarea de cărți, publicații periodice, pliante, afișe, broșuri, programe informatice și
alte materiale informative;
O2. Susținerea formării profesionale de calitate:
– organizarea de cursuri de formare (inițiere, calificare, perfecționare și/sau specializare) în
informatică și domenii conexe, gestiune și contabilitate, secetariat, cursuri în domeniul resurselor
umane și al managementului, al limbilor străine și alte domenii de interes pe piața europeană a
forței de muncă, pentru toate categoriile de public;
– organizarea unor cursuri de formare continuă a personalului din învățământul preunivers itar în
domenii precum: predarea, învățarea, evaluarea centrată pe competențe, interactivă, centrată pe
elev, consiliere și orientare școlară/profesională, management educațional, utilizarea noilor
tehnologii în procesul instructiv -educativ;
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
– organizarea u nor activități de formare, consiliere și consultanță în vederea implicării active a
părinților în actul educațional al copiilor;
– promovarea, consilierea și consultanța publicului interesat privind oportunitățile de formare
profesională prin intermediul pro gramelor finanțate din fonduri Europene, în scopul dobândirii și
utilizării cunoștințelor, aptitudinilor și calificărilor care conduc la facilitarea dezvoltării personale, a
capacității de angajare și participare la piața europeană a muncii;
– încurajarea participării active a tinerilor șomeri;
– promovarea și încurajarea mobilității studenților și a celor care urmează un curs de formare;
– promovarea Cadrului european de referință al competențelor -cheie pentru învățarea pe tot
parcursul vieții Cadrului europea n al calificărilor pentru învățarea de -a lungul vieții, Cadrului
european comun de referință pentru limbi , instrumentelor Europass;
– promovarea și consilierea în vederea utilizării tehnologiilor informației și comunicațiilor în sprijinul
dezvoltării societă ții digitale;
– încurajarea învățării limbilor străine moderne prin organizarea unor activități interactive, cursuri,
ateliere;
O3. Sprijinirea inserției cetățenilor români pe piața europeană a muncii:
– furnizarea de servicii de consiliere și îndrumare în ca rieră a șomerilor sau persoanelor aflate în
căutarea unui loc de muncă;
– asistență și consultanță în domeniul resurselor umane;
– furnizarea de servicii de consultanță și consiliere persoanelor fizice, sectorului ONG, sectorului
instituțiilor publice și mediului de afaceri în domeniul managementului de proiect;
– inițierea și implementarea de proiecte finanțate de Uniunea Europeană care au ca scop creșterea
ratei de ocupare a forței de muncă;
– dezvoltarea de programe proprii și parteneriat cu autoritățile pu blice din țară și din străinatate;
– facilitarea dezvoltării de parteneriate între mediul educației/formării și cel al muncii;
– promovarea culturii antreprenoriale ;
– informarea publicului larg asupra oportunităților de finanțare a proiectelor din fonduri ale Uniunii
Europene, consiliere și consultanță în vederea accesării lor;
O4. Promovarea drepturilor omului, a diversității culturale, a egalității de șanse și a nediscriminarii:
– campanii de informare privind drepturile omului/drepturile copilului/drepturile și obligațiile
cetățenilor europeni;
– derularea unor activități de susținere a diversității culturale: spectacole, expoziții, simpozioane,
mese rotunde etc.
– desfășurarea unor activități cu caracter umanitar (donații, activități gratuite de susținere școlară ,
burse școlare, sponsorizarea totală sau parțială a unor intervenții/tratamente medicale) și de
protecție socială (cursuri gratuite de formare profesională) pentru susținerea copiilor și tinerilor
defavorizați: proveniți din centre de plasament, cu dizab ilități, de etnie romă, cu situație socio –
economică precară, șomeri etc.;
– promovare a egalității de șanse între femei și bărbați, lucrători tineri și în vârstă pentru a crește
participarea forței de muncă;
– furnizarea unor alternative educaționale persoanel or care provin din categorii și contexte sociale
vulnerabile și/sau marginalizate, în mod deosebit persoanele vârstice și pe cei care au ieșit din
sistemul formal de educație fără calificări de bază;
O5. Promovarea educației în spiritul dezvoltării durabi le:
– participarea/inițierea unor activități de ecologizare a mediului înconjurător;
– derularea unor campanii de informare privind acțiunile de combatere a schimbărilor climatice;
– promovarea/derularea unor acțiuni, proiecte, programe privind utilizarea mai e ficientă a
resurselor;
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
– promovarea/derularea unor acțiuni, proiecte, programe în vederea susținerea consumului de
energie curată și eficientă;
Alte tipuri de activități:
– dezvoltarea unor activități economice proprii în vederea autofinanțării;
– înființarea de sucursale și filiale în alte localități;
– alte activitati prevăzute de lege, potrivit scopului asociației;
Echipa noastră este formată din persoane care au experiență în scrierea și implementarea proiectelor
finanțate de Uniunea Europeană prin programele Lifelong Learning Programme, POSDRU, Pestalozzi,
majoritatea cadre didactice care au lucrat și lucrează cu copii și tineri, dar și formatori de adulți, profesori
care au derulat o serie de proiecte educationale, proiecte de parteneriat european, de formar e
profesionala prin Lifelong Learning Programme – Programul Sectorial Comenius, Programul Sectorial
Leonardo da Vinci si POSDRU, dar si prin programe nefinantate ca de exemplu Job Shadow Day, Programul
JA Compania – Entreprise without Borders Junior Achiev ement Company Day , concursuri școlare,
parteneriate comunitare, simpozioane, proiecte de voluntariat .
De asemenea, din echipa EduFor fac parte tineri cu spirit de inițiativă, creativi și dornici de implicare.
În primul an de viață al organizației noastre , echipa EduFor a fost implicata intr -o serie de activitati
care urmaresc atingerea scopului nostru .
Astfel, organizatia nostra a inițiat proiectul „Education and Career Guidance – Let’s help students to
choose a right career” (Educarea si Orientarea Carierei – Sa-i ajutam pe elevi în alegerea unei cariere
potrivite! ), nr. de referinta 13 -PR-04-DJ-RO,TR, proiect finantat de Comisia European a prin programul
Lifelong Learning Programme – Programul Sectorial Comenius, Actiunea Parteneriate Comenius Regio,
proiect implementat in perioada august 2013 – iulia 2015 in judetul Dolj din România si provincia Mersin –
Turcia, având ca partener principal Casa Corpului Didactic Dolj, dar și partenerii Liceul “Traian Vuia” Craiova
și Școala Gimnazială “Traian” Craiova , precum și Direcția Educației Naționale a Provinciei Mersin, Școala
Vocațională de Fete Mezitli, Liceul de Științe “Yahya Akel”, Agenția pent ru Ocuparea forțelor de muncă a
Provinciei Mersin, Biroul Educației Regionale Bozyazı.
Proiectul isi propane imbunatatirea serviciilor de educare si orientare in cariera a elevilor din
invatamantul preuniversitar in vederea facilitarii tranzitiei spre nive lele superioare de educatie sau piata
muncii, avand ca grup tinta profesori (beneficiari directi); directori, elevi, parinti, reprezentanti ai
comunitatii locale/regionale (beneficiari indirecti).
Vă invităm să vizitați pagina proiectului www.facebook.com/studentscareer și site -ul
www.studentscareer.ro .
Asociatia noastra este beneficiarul proiectului „Pune pret pe sanatate!”, număr de referință: RO-12-
E247 -2013 -R2, finantat de Comisia Europeana prin programul Tineret in Actiune, Actiunea 1. Tineri pentru
Europa, Sub -Actiunea 1.2. Initiative ale Tinerilor, proiect care are ca scop informarea, educarea si
mobilizarea tinerilor (cu varste intre 15 si 30 ani) pentru a adopta un stil de viata sanatos bazat de nutritie
echilibrata, miscare, activitati menite a asigura dezvoltarea psihica echilibrata .
Vă invităm să vizitați: www.facebook.com/punepre tpesanatate și
www.edufor.ro/pune_pret_pe_sanatate.php .
Membrii echipei EduFor au fost re prezentat organizatia noastra au participat la 5 activități derulate
prin programul Tineret in Actiune, Acțiunea 4 – Sisteme de Susținere a Tinerilor, Sub -Acțiunea 4.3 – Proiecte
de formare și rețele pentru cei activi în domeniul tineretului și în organizații de tineret, participand la
cursuri de formare derulate in cadrul acestora, in tara si in strainatate:
– Empower it socially! – Iulia Stancu , Romania, Aprilie 2013
– Sporting young citizens – creating inclusive sport activities for the active involvement of our youth –
Ecaterina Predescu , Portugal, Iulie 2013
– Hey, I have no job! – Iulia Stancu , Romania, Martie 2013
– Power of non formal education – Iulia Stancu , Cipru , Iunie 2013
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Cursuri de formare organizate de Agenția Națională pentru Programme Comunitare în Domeniul
Educației și Formare Profesională pentru inițierea și gestionarea proiectelor derulate prin Programul
Tineret în Acțiune:
– Scrierea propunerilor de finantare in context tineret in actiune – Gabriela Dumitrașcu –
vicepreședinte EduFor – Slatina, ianuarie 2013 ; Diana Brătucu – președinte EduFor – Craiova, iulie
2013;
– Metode si instrumente de educatie non -formala in context Tineret in Actiune, Gabriela Dumitrașcu
– vicepreședinte EduFor, Bals, august 2013 ; Diana Brătucu – președinte EduFor, Craiova, octombrie
2013 ;
De asemenea, s -au implicat in proiecte de mobilitate Grundtvig:
– Grudtvig formare continuă : Using E -learning in the Classroom – Diana Bratucu – președinte EduFor,
Iunie 2013, Praga, Republica Cehă;
– Asistenti Grudtvig: Silvia Patru – coordonatorul Departamentului EduFor Adults, Noiembrie 2013 –
Iulie 2014, Lisabona, Portugalia;
– Grudtvig formare continuă : Smile Lisbon – Andreea Pastae – coordonatorul Departamentulu EduFor
Children, Aprilie 2014, Lisabona , Portugal ia;
Asociația EduFor Craiova este furnizor de forma re profesională continuă al programului de formare
pentru ocupația de METODIST, cod COR 214114, fiind înregistrată în RNFFPA cu nr. 16/814/30.07.2013 și
autorizată de către Comisia de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulților din județul Dolj,
autorizație seria DJ, nr. 834, ai căror absolvenți sunt 267 de adulți.
In colaborare cu institutii de invatamant din judetul Dolj: CCD Dolj, ISJ Dolj; Centrul National
Europass, scoli si gradinite din judet, ONG -uri am initiat si am organizat numeroase activitati precum: cursul
de formare "eTwinning – un pas in cooperarea europeana", Atelierul de formare Europass adresate cadrelor
didactice, Workshop -ul Europass pentru tinerii liceeni, proiectul "Suntem noi de 9 mai" (concurs, expozitie,
activitate practica) pentru prescol ari, activitati de promovare si consiliere a adultilor si tinerilor pentru
utilizarea instrumentelor portofoliului Europass, promovarea Cadrului european de referinta al
competentelor -cheie pentru invatarea pe tot parcursul vietii Cadrului european al cali ficarilor pentru
invatarea de -a lungul vietii, Cadrului european comun de referinta pentru limbi: Atelierul Europass pentru
profesori, Workshop Europass pentru elevi.
În luna decembrie 2013, EduFor a sprijinit Școala Gimnazială “Traian” Craiova în organiz area și
desfășurarea Simpozionului judetean "Scoala si familia – parteneri in educatie", activitate cuprinsa în
Calendarul activităților științifice, metodice și culturale desfășurate în anul școlar 2013 -2014, al Casei
Corpului Didactic Dolj, activitate ca re a avut ca scop prezentarea unor propuneri și exemple de bună
practică pentru optimizarea relației școală -familie și impactul acesteia în obținerea succesului școlar al
elevilor. Obiectivele specifice ale activității au urmărit :
– Dignosticarea relației școală -familie;
– Prezentarea unor instrumente pentru eficientizarea comunicării școală -familie;
– Prezentarea unor modalități de colaborare cu familia;
– Prezentarea unor exemple de bună practică pentru motivarea, stimularea interesului și implicarea
părinți lor în viața școlii, în derularea unor activități care au ca scop dezvoltarea personală a
propriilor copii;
Grupul -țintă a fost reprezentat de 60 de cadre didactice din învățământul preunivers itar din județul
Dolj, părinți și elevi .
Lucră rile publicate în numărul curent al acestei reviste aparțin participanților la acest eveniment
organizat pe data de 6 decembrie 2013 și sperăm să fie o sursă de informare și inspirație pentru
optimizarea relației școală – familie. Responsabilitatea privind conținutul ș tiințific, precum și respectarea
drepturilor de autor aparține exclusiv autorilor fiecărui material publicat.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
ȘCOALA ȘI FAMILIA – PARTENERI ÎN EDUCAȚIE
Elena Alexie -profesor învățământ primar
Școala Gimnazială „Traian” Craiova
”Prezența părinților poate transforma cultura școlii” (S.L. Lightfoot)
Termenul de „parteneriat” este bazat pe premisa că partenerii au un fundament comun de acțiune
și un spirit de reciprocitate care le permit să se unească. Astfel, părinții și cadrele didactice pot crea diferite
parteneriate, angajându -se în activități comune de învățare, sprijinindu -se unii pe alții în îndeplinirea
rolurilor cerute, desfășurând proiecte de curriculum colaborativ, participând împreună la diverse activități
de luare a deciziei. Rata învățării creș te și se menține ridicată în situațiile în care părinții se implică în
sprijinirea copiilor prin diverse activități acasă. Părinții care participă la programele educaționale inițiate de
școală vor putea aprecia mai bine abilitățile și aptitudinile copiilor , problemele și posibilitățile de rezolvare
a acestora în procesul învățării.
Prin activitatea în parteneriat cu părinții, cadrul didactic își asigură un sprijin în propria activitate.
Învățîndu -i pe părinți să se implice în dezvoltarea copiilor lor, întă rim interacțunile și relațiile dintre părinți
și copii. Prin cooperare reală și comunicare cu părinții, școala pune bazele unei unități de decizie și acțiune
între cei doi factori. De asemenea, activitățile cu părinții duc la rezolvarea situațiilor problem ă, a
conflictelor posibile și a situațiilor de risc în dezvoltarea copilului.
Pe de o parte, familia este un factor de educație informală, pe de altă parte, aceasta are obligații și drepturi
care decurg din statutul de elevi ai copiilor ei în sistemul for mal de educație.
Funcții ale familiei
Majoritatea specialiștilor enumeră ca funcții ale familiei următoarele:
– Funcția economică – Funcția de socializare
– Funcția educativă – Funcția de solidaritate
– Funcția de reproducere
Fenomene soc iale care influențează evoluția familiei și parteneriatul școală -familie:
– Natalitatea este importantă pentru viața școlii pentru că influențează fluxurile de elevi care intră în
școală,numărul acestora condiționând resursele necesare(spații, resurse uma ne, financiare etc.). Toate
țările civilizate se confruntă cu scăderea natalității. Acest lucru este acut resimțit și în România ultimilor ani.
– Divorțialitatea – divorțul părinților este o experiență traumatizantă în cele mai multe dintre cazuri
pentru copii, iar efectele acestuia se resimt și în performanțele școlare,în comportamentul și atitudinea
copiilor. Efectele divorțului sunt resimțite d e către copii, care au tendința de a le exterioriza în acte de
violență, nesupunere, putere scăzută de concentrare la lecții, performanțe școlare scăzute, frecventarea
unor grupuri delincvente etc.
– Migrația forței de muncă este un fenomen social care a luat amploare în România mai ales în ultimii
ani. Considerăm că parteneriatul dintre școală și comunitate este absolut necesar în cazul copiilor ai căror
părinți au migrat la muncă în străinătate. Eforturile sunt de ambele părți, școala ar trebui să -și diversifice
oferta prin extinderea serviciilor de asistență psihologică la nivelul întregii țări, cadrele didactice ar trebui
mai mult informate și motivate salarial pentru a se implica în activități specifice de asistență socială. Pe de
altă parte, autorit ățile locale trebuie să facă eforturi pentru optimizarea serviciilor de asistență socială și de
colaborare cu școala.
– Implicarea familiei în viața școlii este condiționată de gradul de interes al familiei față de școală.
Acesta este crescut dacă familii le au copii care frecventează școala. Cu cât școala reprezintă o valoare a
familiei, cu atât gradul de implicare al familiei este mai mare. Se constată că acei copii care sunt sprijiniți de
părinți, care au în familie atitudini pro -școală adecvate, obțin p erformanțe școlare ridicate și au un grad de
aspirație ridicat față de nivelul de școlarizare pe care doresc să -l ajungă.
Există două teorii importante privind relația școală -familie:
– Teoria profesionalismului care consideră ca un element esențial se rviciul făcut altora, fără a gândi
la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt : competența, servirea clienților, un cod de etică
profesională.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
– Teoria schimbului care consideră acțiunea umană în funcție de un câștig personal; se consideră
privilegii tradiționale ale profesorilor: un grad de autonomie, un salariu asigurat, o competiție restrânsă. Din
această perspectivă câștigurile profesorului din parteneriatul școală -familie sunt : un statut valorizator în
ochii societății; cooperarea cu fam ilia poate fi un test profesional și poate fi considerată ca făcând parte din
datoria profesională a profesorului (părinții sunt clienți ai școlii); eficacitatea învățământului poate fi
ameliorată prin cooperarea între școală și familie; părinții sunt resp onsabili legali de educația copiilor lor și
pot avea exigente de a evalua rezultatele activității școlare.
Forme de organizare ale relației școală -familie
În ceea ce privește relația dintre familie și părinți cele mai frecvente forme de organizare a ace stei
relații sunt :
– Ședințele cu părinții
– Discuții individuale între cadrele didactice și părinți
– Organizarea unor întâlniri cu părinții
– Implicarea părinților în manifestări culturale ale școlii și activități recreative
– Voluntariat
– Asciațiile de părinți
Dimensiunea formală a parteneriatului școală -familie
La nivelul școlii, părinții sunt implicați în mai multe tipuri formale de organizare:
1. Consiliul reprezentativ al părinților / Asociația de părinți
2. Consiliul clasei
3. Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității în școală
4.Comitetul de părinți ai clasei
Conform noii legi a educației, relațiile dintre instituțiile școlare și familiile elevilor îmbracă noi
dimensiuni formale:
– În Art. 14 se stipulează că : ME N proiectează, fundamentează și aplică strategiile naționale în
domeniul educației și prin consultarea structurilor asociative reprezentative ale părinților.
– Părinții se pot implica și în alegerea disciplinelor din curriculum la decizia școlii. Art. 63 prevede:
”consiliul de administrație al unității de învățământ, în urma consultării elevilor, părinților și pe baza
resurselor disponibile, stabilește curriculum la decizia școlii. Programele școlare pentru
disciplinele/domeniile de studiu, respectiv mod ulele de pregătire opționale se elaborează la nivelul
unităților de învățământ” și prin consultarea structurii asociative a părinților.
– În Art. 79. familiile antepreșcolarilor, ale preșcolarilor și ale elevilor sunt recunoscute ca beneficiarii
secundar i ai învățământului preuniversitar.
– Conform legii, învățământul preuniversitar este centrat pe beneficiari, iar toate deciziile majore vor
fi luate atât prin consultarea reprezentanților beneficiarilor primari ( Consiliul Național al Elevilor) și prin
consultarea obligatorie a reprezentanților beneficiarilor secundari și terțiari, respectiv a structurilor
asociative reprezentative ale părinților.(art. 80)
– Legea mai prevede și formalizarea relațiilor școală -părinți astfel: în art. 86 se prevede că ”U nitățile
de învățământ încheie cu părinții, în momentul înscrierii antepreșcolarilor, respectiv a preșcolarilor sau a
elevilor, în Registrul unic matricol, un contract educațional, în care sunt înscrise drepturile și obligațiile
reciproce ale părinților. Contractul educațional -tip este aprobat prin ordin al ministrului și este
particularizat, la nivelul fiecărei unități de învățământ, prin decizia consiliului de administrație”. În lege sunt
prevăzute numai următoarele obligații ale părinților: părintele s au tutorele legal este obligat să ia măsuri
pentru școlarizarea elevului, pe perioada învățământului obligatoriu și răspunde pentru distrugerile
materiale din patrimoniul școlii, cauzate de elev. Nerespectarea acestor obligații din culpa părintelui sau a
tutorelui legal instituit, se sancționează cu amendă cuprinsă între 100 lei și 1.000 lei ori cu muncă în folosul
comunității, prestată de părinte sau de tutorele legal (Art. 360)
– În ce privește componenta evaluare, se dorește realizarea unei mai bune transparențe față de
părinți. Pentru o mai bună comunicare cu părinții privind frecvența la ore și situația școlară, sunt create
cataloage online , care pot fi accesate de către aceșt ia în orice moment. Un rol important îl are ”portofoliul
educațional al elevului” care este constituit din elemente care atestă evoluția elevului în contexte
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
educaționale diverse. Apare însă problema egalității de șanse. Familiile cu resurse materiale scă zute sau cu
un capital educațional precar, pot asigura pentru copiii lor o bună educație nonformală și informală?
Aceeași problemă se ridică și pentru copiii proveniți din comunități sociale izolate.
În urma evaluărilor periodice (clasele: a II -a, a IV -a, a VI -a ) elevilor le vor fi realizate planuri
individualizate de învățare care se comunică părinților. În baza acestora se realizează atât preorientarea cât
și orientarea către liceu. În acest caz se pune întrebarea care este rolul familiei în realizarea acestor planuri
individualizate? Considerăm că părinții trebuie să fie parteneri activi în realizarea acestor planuri.
– Asociațiile de părinți pot realiza parteneriate cu unitățile de învățământ, organizații
nonguvernamentale cu competențe în domeniu pen tru organizarea și funcționarea programelor ”Școala
după școală” prin care se pot oferi ”activități educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea
competențelor dobânditesau de accelerare a învățării, precum și activități de învățare remedială”. Ca sprijin
oferit copiilor și familiilor acestora, statul poate finanța programul ”Școala după școală” pentru copiii și
elevii din grupurile dezavantajate, potrivit legii. (Art. 58)
– Reprezentanții părinților fac parte și din conducerea unităților de în vățământ, fiind membri cu
drepturi depline în Consiliul de Administrație (2 -3 părinți, în funcție de numărul total de membri)
– Asociațiile reprezentative ale părinților au rol consultativ în ce privește politicile financiare și în
domeniul resurselor uma ne (Art. 103). Un raport asupra relațiilor dintre școală și familie în Țările
Comunității Europene enumeră motivele pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături
între ele :
– Părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor l or.
– Învățământul nu este decât o parte din educația copilului; o bună parte a educației se petrece în
afara școlii.
– Atitudinea părinților se răsfrânge asupra rezultatelor școlare ale elevilor, în special asupra
motivației învățării.
– Grupurile soci ale implicate în situația școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să
influențeze gestiunea școlară.
Obstacole în relația școală -familie
Dificultățile în relația dintre reprezentanții școlii și familii pot rezulta din ideile divergente pr ivind:
– Responsabilitatea statului și a familiei privind educația copiilor
– Libertatea de alegere a școlii de către părinți sau unicitatea învățământului
– Impactul mediului familial asupra rezultatelor școlare ale copilului
– Randamentul pedagogic și datoria parentală
– Participarea părinților la gestionarea și procesul decizional în instituția școlară
Reproșurile care li se fac părinților privind colaborarea cu școala sunt:
– Apatia (nu vin la reuniuni anunțate)
– Lipsa de responsabilitate (așteap tă inițiativa profesorilor)
– Timiditate (lipsa de încredere în sine)
– Participare cu ingerințe (critică cu impertinență școala)
– Preocupări excesive (exclusive) pentru randamentul școlar (notele copilului)
– Rolul parental rău definit(nu înțeleg co rect funcțiile și rolurile în educația copilului)
– Contacte limitate cu școala (numai în situații excepționale, de criză în comportamentul copilului)
– Conservatorism (reacții negative la idei noi)
Reproșurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu familiile elevilor sunt similare cu cele
pentru părinți, dar nu identice:
– Dificultăți de a stabili relația cu adulții (tratează părinții ca pe copii și nu ca pe parteneri în educația
copilului, decizând autoritar la reuniunile cu părinții)
– Definirea imprecisă a rolului de profesor (oscilează între autonomia tradițională și perspectivele noi
ale parteneriatului)
– Lipsa pregătirii privind relația școală -familie.
Pentru a îmbunătăți relația școală -părinți , învățătorul, conștient de rolul de educator al copiilor și
părinților, își proiectează activitatea astfel:
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
-întreprinde activități de cunoaștere a copiilor și familiilor acestora (începe activitatea respectivă de
la studierea documentației de tipul dosarelor personale, fișelor de caractrizare psihopedagogică realizate în
instituțiile preșcolare; formează bănci de date despre copii, părinți etc);
– organizează colectivul de părinți (selectează părinții disponibili de a participa la viața clasei, alege un
consiliu/ comite t de părinți, repartizează atribuțiile acestora în funcție de doleanțe și posibilități etc.);
– stabilește un program de activități cu familia (derulează programe ca: ”Educă așa!”, proiecte:
”Părinți mai buni…copii mai buni”, ”Sfaturi pentru părinți”, ”E ducația pentru familie”, proiectează întâlniri
individuale și colective, consultații, adunări ale părinților, seminarii, mese rotunde, activități comune
părinți -elevi etc.);
– propune și discută tematica întâlnirilor colective cu părinții (elaborată în ba za sugestiilor și
propunerilor acestora);
– pregătește și conduce adunările și ședințele cu părinții (antrenează părinții, invită diferiți specialiști,
învață părinții cum să -și creeze și să -și completeze un portofoliu pe tema educației, care le -ar fi de u n real
folos în educarea copilului etc.);
– menține permanent relații cu toți părinții (prin intermediul telefonului, Internetului, invitațiior etc.);
– realizează consilierea copiilor și părinților în situații dificile;
– inițiază și conduce lectorate cu părinții (elaborează comunicări, selectează informații și materiale
pentru portofoliul familiei, mapa transmisibilă, colțul familiei, întocmește orarul întâlnirilor cu părinții etc.).
În cadrul lectoratelor cu părinții se pot aborda teme care pun accentul pe educație, dar se pot
aborda și teme care să -i învețe pe părinți să devină ”părinți mai buni”, care să știe să se comporte cu copiii
lor, pentru a le dezvolta trăsăturile pozitive de caracter.
Astfel de teme pot fi:
a. Disponibilitatea părinților față de copiii lor, baza unei relații echilibrate părinte -copil
Această temă îi poate conștientiza pe părinți asupra necesității de a -și petrece cât mai mult timp liber
cu copiii lor. Pentru ca părinții să înțeleagă mai bine de ce este necesar să facă acest luc ru, este bine să -i
facem să înțeleagă cum percep copiii faptul că părinții nu găsesc timp pentru ei. Dacă părintelui i se va
spune că un copil are nevoie de atenția părinților sub forma desfășurării unor activități împreună, pentru a
se simți acceptat, imp ortant și a căpăta un sentiment de securitate, în timp ce atitudinea de respingere îl va
face neimportant, abandonat, poate că atunci și -ar face mai mult timp pentru ei. Dacă vor fi conștientizați
că un copil căruia i se acordă atenție când îi spune un luc ru părintelui său, acesta întrerupânsu -și activitatea
și acordându -i toată atenția, copilul se simte valoros.
Părinții pot fi atenționați asupra greșelii frecvente pe care o fac atunci când copilul lor vine să le
spună că a făcut ceva, iar părintele, fără a se uita la el, spune ”DA, DA, DA”, neacordându -i nicio atenție.
Părinții trebuie să fie conștientizați că numai dacă desfășoară activtăți împreună cu copiii lor și îi observă în
timpul acesta își pot cunoaște copiii și pot ști la ce se pot aștepta de la ei, ce înclinații au, în ce domenii ar
putea obține rezultate mai bune. De asemenea, le pot cunoaște limitele sau chiar deficiențele și pot lua
măsuri pentru a le corecta.
b. Lauda, ca metodă de stimulare a copilului
În cadrul acestei teme se pot aduce în fața părinților două modele de părinți: unul care urmărește
reușitele copilului și le scoate în evidență lăudându -l pentru ele, iar în cazul eșecurilor analizează împreună
ce a greșit și încearcă să îndrepte greșeala fără a o exagera sau o readuce în discu ție și al doilea tip de
părinte: cel care trece cu vederea reușitele copilului și îi scoate în evidență numai greșelile.
În primul caz, copilul va aborda cu încredere orice sarcină nefiindu -i frică de eșec, în timp ce în al
doilea caz, se va considera inca pabil de a face un lucru bun, pentru că părinții lui nu i -au spus niciodată că ar
fi făcut așa ceva, va aborda cu frică, cu neîncredere orice sarcină și din această cauză nici nu va reuși.
Se pot prezenta exemple concrete de situații și modul de abordare d e către un copil care are
încredere în el și unul care nu are.
c. Influența programelor de televiziune asupra psihicului copiilor
Părinții trebuie conștientizați asupra influenței negative pe care o au violența, limbajul vulgar și toate
programele așa -zis distractive care promovează nonvaloarea.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Copiii preiau ceea ce văd și aud fără să facă o selecție. Ei nu au formată o scară de valori, binele și
răul nefiind conturate și, pentru a -și forma caracterul, au nevoie de modele. De aceea, oricine poate fi
model dacă părintele nu are grijă să supravegheze influența pe care o au diferiți factori media asupra
copilului.Chiar și unele desene animate nu mai prezintă o poveste, ci doar împușcături și violență
nemotivată.
Este preferabil să li se spună sau să li se cite ască povești, pentru că acestea au eroi care pot servi
drept modele. De asemenea, televizorul poate fi înlocuit cu jocul în aer liber pentru oxigenarea
organismului și pentru consumul de energie pe care copilul o posedă.
d. În așteptările pe care le avem d e la copiii noștri trebuie să ne bazăm pe posibilitățile lor .
Fiecare om este unic în felul lui. Este indicat să li se prezinte părinților câteva aspecte care
influențează reușita în viață și care pot, sau nu pot, fi influențate de educație dar de care edu cația și
instrucția trebuie să țină seama (de exemplu, temperamentul, aptitudinile și caracterul).
Trebuie ca părintele să cunoască posibilitățile copilului și să nu -l suprasolicite riscând un eșec școlar,
sau să nu se mulțumească cu rezultate mediocre aco lo unde ele pot fi mai bune.
Este important ca părintele să -și cunoască copilul pentru a ști către ce școală și, mai târziu, către ce
profesie să -l îndrume pentru a reuși în viață.
După prezentarea temelor se pot face dezbateri dacă părinții au neclarități. Pe lângă astfel de teme,
în cadrul lectoratelor cu părinții se pot aborda teme cerute de părinți sub formă de dezbateri (exemplu:
teme legate de realizarea unor sarcini școlare sau de formarea unui stil de muncă independent).
O colaborare mai strânsă între școală și familie va duce la realizarea scopului final al activității
educative, de formare a unei personalități creative și autonome.
Bibliografie:
Allport, G., Structura și dezvoltarea personalității , E.D.P., București, 1981;
Berge, A., Profesiunea de părinte , E.D.P., București, 1977;
Cosma, T., Ședințe cu părinții în gimnaziu , Ed. Polirom, 2001;
Cosmovici, Andrei și Iacob, Luminița, Psihologie școlară , Ed. Polirom, Iași, 2005;
Dorothy Law Nolte, Cum se formează copiii noștri , Ed. Humanit as Practic, București, 2001
Ionescu, Ion I., Sociologia școlii , Ed. Polirom, Iași, 1997;
Popescu, Elena, Cum să ne creștem copiii , Ed. Booklet, București, 2007;
Vrășmaș, Ecaterina, Consilierea și educația părinților , Ed. Aramis, București, 2002.
RELATIA ȘCOALĂ –FAMILIE
Dașu Maria – profesor
Școala Gimnazială „Traian” Craiova
În educarea „puiului de om” părinții școala ș i societatea în general sunt mijloace importante
de educație și instrucție.
Printre problemele importante ale învățământului românesc,în această etapă de
modernizare rapidă se găsește și cea care vizează parteneriatul „ școală – familie” .
Familia , prima școală a vieții , este cea care oferă copiilor primele cunoștințe,primele
deprinderidar și primele modele comportamentale necesar e debutului socio -familial.
Ca primă verigă a sistemului educaționalfamilia are responsabilități clare și diverse.
Întrebarea care se pune este dacă familia de astăzi are timp pentru îndeplinirea responsabilităților
educative , dacă este pregătită să activeze ca un factor educativ. Realitatea ne -a dovedit că nu
toate familiile sunt dispuse să -și îndeplinească consecvent responsabilitățile educative față de
copii , acuzând lipsa de timp, grijile vieții zilnice minimalizând rolul de factor educativ;sunt însă și
familii care deși doresc să asigure o educație corespunzătoare copiilor lornu au o pregătire
psihopedagogică nu au experiență și de aceea fundamentarea relațiilor școală -familie nu se poate
baza decât pe dragostea față de proprii copii și pe do rința ca aceștia să aibă performanță și succes
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
în viață; acest lucru este posibil numai dacă există înțelegere și acord în diferite probleme și de
aici decurg normal și celelalte.
În activitatea de educație în familie un rol important îl are „climatul” ca re este rezultatul
raporturilor dintre membrii familiei și care contribuie la formarea copilului ca om.
Școala este o instituție care oferă servicii educaționale , transmite cunoștințe, dezvoltă
abilități formează competențe , este una dintre instituțiile esențiale ale societății ale cărei rezultate
influențează evoluția beneficiarilor direcți cât și pe cea a beneficiarilor indirecți.
În relația școală – familie există o serie d e forme de organizare cum ar fi : ședințele cu
părințiiorganizarea unor întâlni ri cu părinții discuții individuale între cadrele didactice și părinți
implicarea părinților în manifestările culturale și recreative organizate de școală voluntariat
asociațiile de părinți etc.
Legea mai prevede (în momentul înscrierii copilului la șco ală) încheierea unui contract
educațional în care sunt înscrise drepturile și obligațiile reciproce.
Există o serie de reproșuri care li se fac părinților privind colaborarea cu școala printre
care:
-apatia (nu vin la reuniunile anunțate) timiditatea critică cu impertinență școala
conservatorismul (reacții negative la idei noi). Există și reproșuri care li se fac profesorilor privind
colaborarea cu familiile elevilor care sunt similare dar nu identice.
-lipsa pregătirii privind relația școală – familie;
-dificultăți în a sta bili relația cu adulții ( tratează părinții ca pe copii și nu ca pe parteneri în
educație) ;
-oscilează între autonomia tradițională ți perspectivele noi ale parteneriatului.
O școală dezvoltată este motorul dezvoltării comunitare , este aceea care răspunde unei
game cât mai largi de nevoi ale beneficiarilor săi , este deschisă la parteneriate cu oameni pregătiți
și motivați.
JOB SHADOW DAY LA PĂRINȚI
Elena Diana Brătucu – profesor învățământ primar
Școala Gimnazială “Traian” Craiova
Job Shadow Day este un program inițiat de Junior Achievement România și reprezintă un
parteneriat internațional între mediul educațional și comunitatea de afaceri prin care tinerii se
familiarizează cu piața forței de muncă. Job Shadow Day este un proiect care urmărește familiarizarea
tinerilor cu locul de muncă prin petrecerea unei zile de lucru într -o companie/instituție sau la jobul unuia
dintre părinți. Aflat la a XII -a ediție în România, programul se desfășoară în zeci de țări din Europa și în SUA,
Canada și Japonia. Elevii din clasele I -X vor petrece câteva ore în "umbra" unuia dintre părinți și au parte de
o experiență concretă, învățând mai multe despre activitățile, îndatoririle și responsabilitățile de la locul de
muncă, iar cei din clas ele XI -XII vor putea avea parte de o experiență practică într -o companie/instituție din
domeniul dorit. Programul îi ajută pe tineri să înțeleagă diverse opțiuni de carieră și să găsească mai ușor
un răspuns la întrebările: "Ce vreau să devin după ce termi n școala? Unde vreau să lucrez? Care este cel mai
potrivit loc de muncă pentru mine?“
Programul cuprinde doua sectiuni: Job Shadow Day intr -o companie din program si Job Shadow
Day la parinti .
Etape de organizare
– Promovare în rețeaua școlilor JA, inspectorate școlare, media online, Facebook
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
– Înscrierea profesorilor online și încheierea acordului de parteneriat cu școala – termen
limită : 14 februarie 2014. Cadrele didactice care doresc să se înscrie trebuie să aibă un cont activ pe
jaromania.org (s ecțiunea Profesori) și în cont la secțiunea Evenimente, să se înregistreze pentru acest
proiect. După înregistrare, completați acordul de parteneriat (descărcabil din secțiunea Evenimente ->
apăsați pe “Job Shadow Day”) și trimiteți -l prin fax (021 -315 60 43) sau e -mail la
loredana.poenaru@jaromania.org
– Training online pentru toate formele de organizare ale programului și trimiterea online a
kit-urilor gratuite, consultanță și comunicare constantă – termen limită : 19 februarie 2014
– Job Shadow Day în Săptă mâna “Să știi mai multe, să fii mai bun!”, 7 -11 aprilie 2014
– Trimitere feedback, poze, evaluare, eliberarea diplomelor pentru elevi și profesori,
raportare – termen limită: 20 aprilie 2014
Mai multe informații : www.jobshadow.ro
Contacte : daniela.staicu@jaromania.org ; mariuca.morariu@jaromania.org
BENEFICIARI și BENEFICII:
Elevi:
-Experiență practică și realistă la viitorul potențial loc de muncă
-Autoevaluare din punct de vedere al pregătirii pentru o anumită profesie
-O experiență educațională unică
Profesori și părinți :
-Kit gratuit cu materiale de organizare și educație pentru orientarea profesională a elevilor
-Certificate de recunoaștere
Companii și instituții:
-Își consolidează activitatea de responsabilitate socială în comunitate
-Devin promotori în educarea tinerilor pentru orientarea profesională
-Pot câștiga clienți și angajați viitori prin relațiile pozitive cu comunitatea
-Contribuie la formarea viitorilor profesioniști
Kitul gratuit pentru cadrele didactice cuprinde:
– Prezentarea programului și înregistrare training video
– Materiale de promovare (logo JSD, logo JA, banner online, model insignă pentru elevi)
– KIT educațional de orientare profesională JA: Ghid Job Shadow Profesor și Manual Elev, Model
CV, Model recomandare
-Delegație coordonator local
-Scrisoare de mulțumire companii/părinți
-Fișă de repartiție elev
-Acord parental
-Model repartiție
-Listă opțiuni de carieră
-Formular feedback elevi
-Formular feedback coordonatori locali
-Lista profesorilor înscriși și datele de contact
-Comunicat de presă și contacte locale pentru coordonatorii locali
Argumente /mărturii ale copiilor aflați în Job Shadow Day :
“Job Shadow Day a fost o experienta unica pentru mine, am avut ocazia sa cunosc oameni
extraordinari care m -au facut sa inteleg ca munca lor nu este ca in filme, este o munca plina de
responsabilitati care necesita mult timp , deci o viata grea de familie. Ghidul nostru Amelia Caprarin,
purtatoare de cuvant al Inspectoratului Judetean de Politie Dolj, a fost foarte amabila cu noi aratandu -ne
munca lor. In concluzie aceasta experienta a fost una foarte placuta si m -a facut clar sa raman la visul de a
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
devenii politista, ba mai mult mi -a intarit ambitia pentru ca am realizat ca este f oarte greu sa ajung acolo
unde vreau. ”
“Job Shadow Day este, după părerea mea, unul dintre puținele proiecte din România care te ajută cu
adevărat să descoperi avantajele și dezavantajele unei meserii, responsabilitățile care -ți revin, sarcinile și
condițiile de lucru… Cu ajutorul acestui pro gram am reușit să conștientizez ce înseamnă să fii un angajat
bun în domeniul IT. Gazda mea, directorul tehnic al unei firmei de calculatoare, mi -a explicat o mulțime de
lucruri interesante despre programe, programare, competențele și aptitudinile necesare în acest job. Mi -a
împărtășit multe secrete legate de dezvoltarea profesională și de posibilitățile de promovare în cadrul
instituției. Cred că o astfel de experiență în anii de liceu este extraordinară și foarte motivantă. ”
“Job Shadow Day a fost, int r-adevar, o activitate interesanta si benefica alegerii carierei viitoare.
Este unul dintre putinele proiecte in care m -am simtit implicata si nu doar 'spectatoare'.In Clinica de
Neuropsihiatrie Infantila, am vizitat diverse cabinete: psihiatrie, psiholo gie, logopedie, kinetoterapie. Am
fost placut surprinsa de ceea ce presupun aceste meserii. Cei care lucrau acolo au fost foarte amabili si chiar
ne-au oferit o invitatie pentru viitorul apropiat, ceea ce probabil voi si face. Micutii pacienti se simteau s igur
bine in acel mediu, atat stimulator pentru dezvoltarea personalitatii, cat si a reglarii comportamentului
inadecvat. In concluzie, activitatea a meritat implicarea si as vrea sa le multumesc tuturor celor care au
organizat -o. ”
“Consider ca ziua d e Job Shadow, in care am fost la un cabinet stomatologic, m -a determinat sa iau o
decizie importanta pentru viitorul meu, aceea de a urma medicina. Este ceea ce mi -am dorit dintotdeauna si
acele cateva ore in care efectiv “m -am jucat” ceva mai mult de -a “d octorul” a fost un imbold suplimentar
catre aceasta decizie…M -am simtit extraordinar in acel halat alb si abia astept sa intru la facultate, cand
imi doresc ceva cu adevarat intotdeuna mi se indelineste oricat de greu ar fi.Motto -ul meu in viata
fiind:”R eusesc indiferent cat de greu este”. Nu m -am gandit ca voi reusi intr -o zi sa fiu “umbra” unui medic.A
fost minunat si m -a determinat sa merg mai departe, sper sa reusesc si intr -o buna zi sa am cabinetul meu
de oftalmologie.Pentru moment continui sa vise z si sa invat pentru a intra la mult dorita facultate. A fost o
experienta pe care nu o voi uita niciodata si de care sper sa aiba parte si copiii mei numai asa vor sti ca vor
alege drumul cel bun in viata, ca si mine de altfel. ”
“Aproape că am descoperit o altă mami și parcă am înțeles -o mai bine. Am înțeles de ce uneori
rămânea pe gânduri și nu -mi răspundea promt întrebărilor mele repetate…are atâtea responsabilități și la
serviciu și acasă . ”
“După ce am aflat azi, n -am s -o mai supăr niciodată pe mami …am văzut cât muncește și ce
răbdătoare trebuie să fie și cu al ții. ”
“La prima vedere, munca mamei mele poate părea foarte ușoară. Dar să stai cu 25 -30 de copii mici
să-i supraveghezi permanent, să -i înveți câte ceva e foarte obositor și implică multă, multă răb dare și
responsabilitate. ”
“Este foarte greu și din punct de vedere intelectual pentru că trebuie să fii permanent conectat la
realitățile legislative și să manifești o atenție sporită în tot ceea ce faci. Sunt mândră de mama mea. ”
Bibliografie:
– www.jobshadow.ro
– www.jaromania.org
– Mai multe informații : www.jobshadow.ro
– Contacte : daniela.staicu@jaromania.org; mariuca.morariu@jaromania.org
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
AVEM DREPTUL SĂ TRĂIM ÎNTR -O LUME FĂRĂ VIOLENȚĂ!
Prof. Melania -Antoaneta Sârbu,
Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Velovan” Craiova
PROIECT DIDACTIC AL DESFĂȘURĂRII ȘEDINȚEI CU PĂRINȚII
Motto: „A lupta contra violenței școlare înseamnă a ameliora calitatea relațiilor și a comunicării între
toate persoanele angrenate în actul educațional.” Dardel Jaouadi
Copiii înseamnă viitorul, fericire și trebuie să trăiască într -un mediu propice, într -o societate care să
le ofere exemple bune și siguranță, încredere în viitor, să le formeze un comportament non -violent și non –
discriminator. În ultimii ani, însă, statisticile oficiale raportează o creștere a fenomenului violenței, atât în
țară cât și în lum e.
Prin organizarea „ședinței” ‹‹Avem dreptul să trăim într -o „lume fără violență”›› ne -am propus să
cultivăm valori, atitudini, comportamente pozitive, întegrând activitatea educativă a școlii și familiei, să
stimulăm părinții în promovarea unui stil de viață bazat pe iubire, respect, toleranță și solidaritate față de
persoanele aflate în dificultate.
Clasa a II-a B
Ședință cu părinții elevilor
Competențe : Îmbunătățirea gradului de implicare a părinților în combaterea violenței în familie, școală,
societate.
Obiective operaționale:
O1. Să definească noțiunea de violența;
O2.Să identifice tipuri de violență;
O3. Să determine cauzele violenței în familie, școală, societate;
O4. Să găsească soluții de prevenire sau atenuare a violenței.
Metode și procedee: jocuri didactice, conversația dirijată, analiză, Power Point, clustering.
Materiale didactice: fișe, postere, carioci, televizor, laptop, tablă magnetică, filmulețe PowerPoint.
Forme: în perechi, lucrul în grup, frontală.
Bibliograf ie:
* Diana Carauș, Valentina Lungu, Ședințe cu părinții , Editura Arc 2008.
* Stela Baltag, Ghidul dirigintelui , Editura Cartier 1995.
* Broșura “ Să creștem fără violență”.
* Adolescența fără violență , Carte pentru băieți și fete din clasele I -IV, Mini sterul Educației și Tineretului și
UNICEF.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Anexa 1
Etape
Obiective
Desfășurarea activității Metode,
procedee,
forme de
lucru.
Mijloace
Evocare
O2 1.Activitatea de energizare „Mă simt bine atunci cînd…”
Sarcina: Învățătorul propune părinților să-și amintească o
întîmplare concretă și să continue enunțul: „Mă simt bine
atunci cînd…”
Părinții sunt încurajați să vorbească, să asculte mai multe
păreri.
-Dar cum vă simțiți atunci cînd cineva vă jignește, se poartă
grosolan, brutal?
Se anunță subie ctul și obiectivele activității.
Jocul didactic
Convorbiri
frontale
Anexa 1,
Anexa 2
Realizarea
sensului
O2
O1
O1
O3
O4
O4
O3
2.Li se propune părinților:
– să vizioneze filmelețele: „ Violența în familie” și „Bună
dimineața” (grupul de copii Lollipops).
-Să numească cu ajutorul cuvintelor de reper de pe fișă
stările emoționale trăite în timpul vizionării. Analiză.
3.Asocieri libere: Li se propune părinților să definească
individual sau în perechi termenul „Violență” , utilizînd
cuvintele din activitatea precedentă. Se vor asculta
doritorii. Se completează glustering -ul și se propune
definiția termenului „ Violență.”
-Violență – o formă de manifestare a agresivității ce
presupune utilizarea forței pentru a manifesta
superioritate. Este o conduită agresivă, acută cu finalitețe
distructivă, sau transformativă.
4. Lucrul în grup.
Clasa se reorganizează în grupuri. Fiecare grup de părinți
primește cîte o sarcină.
Grupul I: Numiți cauzele unui comportament violent în
familie.
Grupul II: Numiți cauzele unui comportament violent în
școală.
Grupul III:Propuneți sugestii pentru combaterea
comportamentului violent în familie.
Grupul IV: Propuneți sugestii pentru combaterea
comportamentului violent în școală.
Grupul V: La ci ne ar putea apela o victimă a violenței pentru
a primi sprijin?
Concluzie: Violența pornește de la o neînțelegere, continuă
cu stări de enervare, certuri, injurii, jigniri, bătăi.
VIOLENȚĂ=RĂUTATEA poate fi stopată cu un alt cuvînt:
ZÎMBET. Power Point
Analiza
Glustering
Lucrul în grup
Analiza Filmuleț
Laptop
Televizor
Anexa3
(fișa)
Poster
Anexa 4
Fișe pentru
lucrul în
grup
Anexa 5
Anexa 6
Poster
Anexa 7
Anexa 8
Anexa 9
Reflecție 5.Activitatea „Hîrtia mototolită”
6.Completarea fișei de evaluare a ședinței.
Extensie:
Concluzie.
Convorbiri
frontale
Coală de
hîrtie
Anexa 10
Anexa 11
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Obiective:
-să explicăm noțiunea de violență;
– să descoperim și analizăm cauzele violenței în familie, în școală,
– să prezentăm consecințele violenței în familie, în școală,
– să prezentăm modalități de prevenire a violenței în familie, în școală.
Anexa 2
Frică Tristețe Agresivitate Bucurie
Neliniște Apatie Agresivitate Fericire
Îngrijorare Indiferență Silă/greață Veselie
Confuzie Neputință Furie Excitare
Panică Depresie Turbare Încântare
Groază Disperare Mînie Demnitate
Presupunere Sentiment de vină Necaz Încredere
Disconfort Dificultate Cruzime Plăcere
Zăpăceală Istovire Invidie Interes
Izolare Epuizare Răzbunare Curiozitate
Jignit Melancolie Nemulțumire Pașnic
Spaimă Posomorât Ură Spontaneitate
Nervozitate Jenant Intoleranță Ușurare
Suspiciune Inutilitate Dezgust Însuflețire
Incertitudine Obidă Insatisfacție Optimism
Neîncredere Îngrijorat Condamnare Energie
Vigilență Respins Aversiune Măgulire
Respins Devastare Nebunie Pace
Pericol Singurătate Insultă Fericire
Precaut Tristețe Dispreț Împăcare
Rezervat Pasivitate Mofturos Încredere în sine
Rușine Deprimat Neglijent/disprețuitor Satisfacție
Sfială Pesimism Iritare Entuziasm
Agitat Abătut Gelozie Dragoste
Neliniște Istoveală Duritate Gingășie
Lașitate Indispunere Supărare Compasiune
Îndoială Rușine Cinism Noroc
Șoc Învins Sarcasm Euforie
Plictiseală Extaz
Dor
Oboseală
Deprimare
Fire morocănoasă
Posac
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Anexa 3
Violență – o formă de manifestare a agresivității ce presupune utilizarea forței pentru a manifesta
superioritate.
Este o conduită agresivă, acută cu finalitețe distructivă, sau transformativă.
Anexa 4
* Violența în familie
este orice act vătămător, fizic sau emoțional care are loc între membrii unei familii.
În ordine descrescătoare a numărului de menționări, cauzele care provoacă violența în familie sunt: *
dorin ța de a -și manifesta puterea,
influen ța grupului din care face parte,
influen ța mass -media, cu prec ădere TV,
probleme cu părinții, neînțelegeri cu părinții,
consumul de alcool, tutun, droguri.
Anexa 5
• CE SE ÎNȚELEGE PRIN VIOLENȚĂ ÎN ȘCOALĂ?
* Comportament care intră sub incidența legii ( viol, consum/ comercializare de droguri,
vandalism,furt;)
* Ofensă adusă statutului/ autorității cadrului didactic (limbaj, atitudine sau conduită ireverențioasă
față de cadrul didactic);
* Comportament școlar neadecvat:
întârziere la ore, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul în școală și în incinta școlii, provocarea de
stricăciuni și orice comportament care contravine flagrant regulamentului școlar în vigoare.
* Exprimare neadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare,
amenințare, hărțuire;
* Bruscare, împingere, lovire, răni re.
Anexa 6
Cum se poate elimina violența?
1.Oferă un exemplu bun.
Copiii învată cum să se comporte, urmărindu -i pe adulți.
2.Folose ște metode de disciplinare non -violente .
Dacă îți lovești și bați copilul drept pedeapsă ( mai ales în cazul copiilor sub 3 ani), el va învăța că violența
este permisă în orice situație (cei mici nu au cum să înțeleagă rolul unei pedepse, dacă nu înțeleg cu ce au
greșit.
Întotdeauna oferiți -le explicații privind acest lucru, altfel bătaia nu -i va convinge că au greșit).
3.Limitează expunerea la violență.
Acordă mare atenție programelor de la televizor și programelor de pe internet pe care copilul le
urmărește și limitează expunerea acestuia la temele violente.
4.Impun e reguli clare și limite potrivite v îrstei.
Copiii trebuie să cunoască exact ce se așteaptă de la ei și consecințele, dacă nu cooperează.
5.Oferă -i copilului multă afecțiune și atenție.
Alte metode ar fi:
1. informarea elevilor, părinților și persona lului unității de învățămînt;
2. prezentarea unor materiale cu consecințele violenței;
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
3. acțiuni diverse dedicate nonviolenței;
4. activități dedicate toleranței și modalităților de rezolvare a stărilor conflictuale prin comunicare.
Anexa 7
Se recomandă ca orice problemă care apare în familie, de orice natură ar fi, să se discute cu
membrii familiei cu mult calm și răbdare.
Dacă problemele vă depășesc, atunci apelați la persoane competente ( psiholog, poliție, profesori,
consilieri familiali, …) pentru a vă ajuta.
Anexa 8
Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă mult.
El nu poate fi cumpărat, cerșit, împrumutat, furat pentru că el este ceva … ce nu are valoare pentru
nimeni … până când nu este dăruit.
Anexa 9
Hârtia mototolită
Într-o zi, un prieten care m -a văzut prezentînd scuze, după o explozie de furie, mi -a înmînat o coală de
hârtie și mi -a spus:
– Mototolește -o!
Colegul a făcut o minge din această coală de hârtie.
Apoi mi -a spus:
– Acum fă -o așa cum era înainte!
N-am reuș it,firește! Am încercat s -o întind cît mai bine, dar hârtia rămînea șifonată.
Atunci prietenul a adăugat:
– Inima oamenilor este ca această coală de hârtie.
Impresia pe care o lași în acea inimă pe care ai rănit -o va fi la fel de greu de șters precum „ridu rile” de pe
această hârtie.
Chiar dacă vom încerca să corectăm greșeala „semnele” vor rămîne.
Începînd de astăzi, începînd chiar din această clipă, fii mai înțelegător și răbdător!
Când simți că vei exploda, amintește -ți de HÂRTIA MOTOTOLITĂ!
Anexa 10
Fișă de evaluare a ședinței
Data______________
În cadrul ședinței de astăzi, am înțeles că
_______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________ _________
Aș putea să le explic persoanelor care au copii de vârsta școlară că
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
Aș dori să mai discutăm despre
_______________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
CONSILIEREA PĂRINȚILOR AI CĂROR COPII ÎNVAȚĂ DESPRE DREPTURILE OMULUI
Sârbu Melania Antoaneta – profesor
Colegiul Național Pedagogic Ștefan Velovan Craiova
Consilierea părinților contribuie la ridicarea calității educației moral civice, la sporirea eficienței
procesului de învățământ
Consilierea reprezintă un proces complex, o activitate socio -pedagogică, constând în inițierea unui
dialog între ”sfătuitor” (pedagogul) și elev sau părinte, după caz, în plan educațional. Rezultatul
“simbiozei” reprezintă chintesența activității de edu care și instruire pe care școala, educatorul, are datoria
să o considere responsabilitate prioritară în drumul lung al actului educațional prin îmbinarea elementelor
triadei pedagog -părinte -elev.
Insuccesul școlar, comportamentul moral -civic neadecvat al copilului nu trebuie căutat numai în
activitatea elevului sau relația professor -elev, ci și în educația părintelui.
Este oportun să ne întrebăm adesea:
Oare sunt pregătiți părinții să răspundă actului educațional? Cât? Cum?
“ Profesiunea de părinte ” presupune roluri și competențe aparte, speciale, pentru care mai ales
tinerii nu sunt întotdeauna pregătiți.
Empatia este un cod de comunicare nescrisă uitat de multe ori de părinții acestui început de secol
XXI. Limbajul nonverbal și deschiderea afectivă a părinților poate conduce la trăirea unui sentiment de
siguranță și liniște în evitarea unui conflict, mai mult decât țipetele, strigătele, cearta, loviturile “oferite”
unui copil pentru a -l face pe acesta să asculte. Comunicarea între membrii familiei li psește azi mai mult ca
oricând.
De asemenea, “hiperprotecția” copilului conduce la incapacitatea acestuia de a lupta cu problemele
ulterioare.
Reacția părinților atunci când copiii învață despre Drepturile Omului este diferită.
Mulți părinți sunt adesea orbiți de subiectivism și nu pot să vadă decât o parte a copilului lor. În alte
situații părinții se alarmează atunci când copiii învață noțiuni care ar putea amenința natura relației părinte –
copil. Astfel, părintele pretinde respect din partea copilului, pentru că îi asigură adăpost și hrană, iar copilul
învață la școală că părintele este responsabil pentru hrana și adăpostul propriului copil, prin lege. În acest
moment părintele poate trage concluzii eronate: “educația despre Drepturile Omului nu este bu nă pentru
copilul meu!”
Prin cunoașterea Declarației Drepturilor Copilului și a Convenției cu privire la Drepturile
Copilului, documente oficiale, legiferate, părinții află despre responsabilitățile pe care le are cu privire la
asigurarea unor condiții bu ne de trai pentru copiii lor. Înțeleg că au obligația de a -l îngriji, de a -l iubi, de a -l
proteja de acte de cruzime și violență, de a -l învăța să trăiască în bună înțelegere cu semenii. Convenția cu
privire la Drepturile Copilului precizează în articolul 18 că ambii părinți au responsabilitate primară, comună
în creșterea copiilor lor, iar statul trebuie să sprijine această acțiune.
Orice sistem de educație, oricât ar fi el de savant, rămâne neputincios dacă se izbește de
indiferență, opoziție, contrazice ri, opinii divergente din partea părinților. Efortul educativ este frânat, iar
eficiența scade, dacă nu există o unitate de acțiune a tuturor factorilor educativi.
În România de azi se observă o transformare a atitudinii părinților față de copiii lor, față de
cerințele școlii, a „calității” părinților României de azi. Copiii nu mai sunt considerați singurul eveniment,
cel mai important lucru din viața lor. Probabil, în cele mai multe cazuri, societatea i -a bulversat pe părinți cu
toate transformările ec onomice, cei mai mulți dintre părinți sunt obosiți, sunt apatici.
Calitatea de părinte începe, propriu -zis, la data când copilul începe școala. Atunci descoperă că nu
este ușor să fii părinte, că nu -și cunoaște suficient copilul.
La școală, copilul învață că are drepturi, în timp ce părintele consideră că autoritatea de părinte îi
este amenințată. Tot la școală, copilulul învață că legea îl protejează împotriva violenței familiale, a
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
tratamentelor inumane, iar acasă copilul aude prea des formule transmise din tată -n fiu, de genul “Bătaia e
ruptă din rai!”
Părinții zilelor noastre sunt din ce în ce mai obosiți, blazați, speriați, superficiali, limitați; scuze se
pot găsi cu ușurință. Mult mai important este însă, ca părintele să găsească resurse să comunice cu proprii
copii. Comunicarea între părinte și copil se stabilește mai greu , poate niciodată. Trebuie tact, iubire,
înțelegere, dorință de comunicare. Relația copil -părinte trebuie să se transforme, să evolueze în ambele
sensuri.
Ideea centrală este c ă, părintele trebuie să redescopere lumea odată cu copilul său , prin ochii și
sufletul copilului său. Și, lumea cuprinde, … printre altele, … oameni cu drepturi și responsabilități.
Factorii educaționali trebuie să aibă unitate de idei și acțiune.
Convenția cu privire la Drepturile Copilului conține în articolul 28 și articolul 29, prevederile legate
de dreptul la educație și scopurile educației. Dacă părinții îi vor considera pe copiii lor parteneri egali în
viața socială, atunci vor înțelege părinți și copii, că toți au drepturi și responsabilități.
Comportamentul moral – civic, atitudinea și conduita copilului acasă, la școală, în societate va
cunoaște o evoluție corectă, pozitivă, iar efectul va fi conturarea unei personalități puternice,
corespun zătoare societății în care trăim.
Ștefan Bârsescu afirma:
“ Copiii sunt nativii vieții frumoase; să -i tratăm ca oameni și ca cetățeni!”
Psihologia nondirectivistă dă 13 porunci ale părintelui model pe care ne permitem să le
reproducem :
1. Să dai copilului un sentiment de securitate!
2. Să oferi copilului sentimentul că este dorit și iubit!
3. Să eviți amenințările, pedepsele fizice exagerate!
4. Să-l înveți pe copil cu independența și să -l determini să -și asume responsabilități!
5. Să rămâi calm și să nu te șocheze manifestările instinctuale ale copilului!
6. Să fii tolerant și să eviți conflictele!
7. Să nu -l faci pe copil să se simtă inferior!
8. Să nu -l împingi pe copil dincolo de ceea ce este natural, adică să -i respecți particularitățile de
vârstă și individuale!
9. Să resp ecți sentimentele copilului!
10. Să răspunzi prompt, cu franchețe la întrebările copilului!
11. Să te intereseze activitățile copilului!
12. Să tratezi dificultățile copilului fără să -l consideri anormal!
13. Să favorizezi creșterea, progresul, fără să -l hiperprotejezi!
Îmaginea societății secolului XXI depinde de modul în care formăm tânăra generație. Totodată,
granița dintre bine și rău, adevărat și fals, educație și abandon școlar poate fi susținută numai, sau și printr –
o bună educație a părintelui .
De aceea, se poa te spune că educatorul luminează drumul formării tinerei generații prin
consilierea permanentă a părinților.
ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI CU PĂRINȚI ȘI COPII
Păstae Andreea Monica – profesor învățământ preșcolar
Grădinița cu program prelungit „Petrache Poenaru” Craiova
Activitatea educativă din grădiniță are într -adevăr reușite doar dacă se bazează pe un real
parteneriat cu părinții preșcolarilor. Vorbim aici un neapărat de contractul de parteneriat cu părinții –chiar
dacă el este obligatoriu în toate unitățile de învățământ preșcolar – ci de cultivarea permanentă a relației cu
familiile copiilor, pentru pentru identificarea nevoilor și intereselor, pentru cunoașterea comportamentului
copilului în mediul familial și în cel școlar.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Am constatat că de mul te ori există neclarități de
ambele părți ale acestui parteneriat: cadrele didactice nu
cunosc detalii referitoare la cum este copilul acasă sau în
mediul apropiat al prietenilor, iar părinții nu realizează
dimensiunea educativă a activităților și jocurilo r desfășurate
în grădiniță. Tocmai de aceea apare preocuparea de a
desfășura activități și acțiuni diferite pentru lămurirea
aspectelor arătate mai sus; printre acestea se numără:
-un sistem permanent de comunicare cu părinții prin discuții referitoare la copii, afișarea produselor și
subiectelor activității grupei la colțul de informare de pe hol,
-încurajarea implicării părinților în activitățile desfășurate în grădiniță sau în afara grădiniței,
-afișarea regulilor grupei și a produselor prelucrării acest ora cu copiii pentru preluarea lor în familie,
-prezentarea familiilor copiilor și a aspectelor specifice vieții de familie în activitatea la grupă.
În acest an școlar copiii din grupa mea sunt în al treilea an de grădiniță și se pregătesc să meargă la
școală în clasa pregătitoare. Pe parcursul anilor anteriori am desfașurat activități cu copii și părinți pentru a
marca evenimente deosebite din viața noastră; pentru că suntem în decembrie, am ales să vă prezint o
modalitate de a sărbători a ziua de 1 Decem brie împreună cu preșcolarii și familiile lor.
Acțiunea a avut loc anul trecut pe 30 noiembrie și a antrenat părinții și bunicii preșcolarilor din grupă
în pictarea prin amprentă palmară a hărții României. După ce am făcut cunoscută intenția noastră de a
organiza această activitate la o oră convenabilă pentru toată lumea (17,00), am insistat ca toți copiii să aibă
alături cel puțin un membru al familiei pe parcursul desfășurării activității; unii dintre părinții/bunicii
copiilor ne anunțaseră inițial că nu participă la acțiune din motive diverse: timp, alte activități, probleme de
sănătate. Ne -am bucurat atunci când am văzut că toate
familiile copiilor au onorat invitația și ne -am desfășurat
activitatea respectând etapele metodice ale activităților
artist ico-plastice din grădinița de copii: organizarea activității,
captarea atenției, anunțarea temei, prezentarea modelului,
desfășurarea activității, feedback, evaluarea și încheierea
activității.
Partea interesantă și în aceeași măsură amuzantă a fost
mijlocul de realizare ales, pictură prin amprentă palmară.
Preșcolarii erau familiarizati cu diferite tehnici de pictură,
majoritatea părinților/bunicilor erau familiarizați cu “ urmele”
acestor tehnici pe bluzele sau, uneori, pe pantalonii copiilor;
așa că, a tunci când am anunțat cum vor lucra împreună, preșcolarii s -au entuziasmat iar unii dintre părinți
au aratat oarecare reticență la ideea de a -si picta palmele. În ciuda acestui amanunt copiii împreună cu
părinții lor au lucrat tema propusă în trei grupuri, organizând un miniconcurs ad hoc. A fost îmbucurător să
văd că atât copiii, cât și părinții, nu numai că au realizat tema propusă, dar au adus și elemente de
creativitate în decorarea hărților, trecând peste orice reticențe inițiale și dorindu -și ca grup ul din care fac
parte să câștige. Activitatea a avut un climat extraordinar, copiii și adulții au lucrat cu un entuziasm
deosebit, îmbunătățind astfel parteneriatul real grădiniță -familie.
La final hărțile au arătat de cât de mult spirit de echipă pot să dea dovadă adulții și preșcolarii când își
doresc să lucreze împreună, iar participanții au primit diplome –câte una pentru fiecare pereche copil –
părinte.
În acest fel am sărbătorit 1 Dece mbrie la Grupa Piticilor, iar de atunci părinții s -au implicat și mai mult
în acțiunile noastre, dovedind receptivitate și interes pentru demersul educativ, continuându -l în viața de
familie și venind ei înșiși cu propuneri de activități pentru copii și ad ulți deopotrivă.
Bibliografie:
1. Druță Maria -Elena, „Cunoașterea elevului”, București, Editura Aramis, 2004;
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
2. Harris Belinda, „Emotional Worhs of School Leaders”, Londra, Editura Paul Chapman Publishing,
2007.
ȘCOALĂ -FAMILIE. DE LA PARTENERIAT LA E -COLA BORARE
Bădulescu Laviniu Aurelian – profesor
Colegiul Național „Elena Cuza” Craiova
Într-o încercare de diagnosticare a relației școală -familie întru începuturi, când fie că nu existau școli,
fie că nu existau suficient de multe ca să se pună problema obligativității învățământului, familia era școala
unde se formau și se educau viitorii adulți. În cadrul familiei, rolul principal revenea mamei, cea care
rămânând mai mult pe lângă casă, era cea care își punea și amprenta distinctivă asupra educației copiilor.
Cu toate că asistăm în prezent la încercări de destabilizare a familiei tradițio nale, încercări ce vizează
în ultimă instanță destabilizarea personalității oamenilor, transformarea lor în simple obiecte ce pot fi
manipulate cu ușurință, lucrurile nu s -au schimbat chiar complet față de trecut. Și astăzi „cei șapte ani de
acasă” arată i mportanța deosebită în educație a mediului familial, cel care reprezintă fundamentul pe care
școala și societatea clădesc în continuare.
O mare parte a timpului însă, copilul se află într -un mediu extrafamilial sau extrașcolar a cărui cheie
de decriptare t rebuie să i -o ofere inițial familia, apoi tandemul școală -familie într -o viziune, de dorit, cât
mai unitară.
Conlucrarea dintre familie și școală este un parteneriat în care cele două părți trebuie să conlucreze,
completându -se și ajutându -se reciproc. Pen tru a realiza acest parteneriat părinții trebuie să fie într -un
contact permanent cu școala, nu să facă doar act de prezență atunci când sunt convocați la ședințele cu
părinții sau la discuții cu dirigintele când copilul întâmpină anumite probleme. Realita tea însă, ne arată un
dezinteres progresiv al părinților cu cât elevii avansează de la clasele primare către finalizarea liceului, când
nici ședințele cu părinții nu mai reprezintă o obligație minimală de care unul din reprezentanții familiei
elevului ar t rebui să se achite.
Un alt aspect, de data aceasta nevăzut, este cel legat de ceea ce se întâmplă în familie. Părinții
trebuie să asigure copiilor condiții optime pentru dezvoltarea lor fizică, intelectuală și spirituală; să le ofere
un mediu sigur, linișt it și propice pentru învățare; să accentueze în dialogul pe care îl au cu tinerii
importanța fundamentală a educației pentru o viață echilibrată susținând demersurile, regulile și politica
școlii. Ei trebuie să -i sfătuiască și să -i învețe pe copii să se fe rească de exemplele negative cu care este
populată atât media cât și mediul în care trăiesc.
Din păcate, pentru toate meseriile există școli care te formează, pentru meseria de părinte, niciuna.
Ea debutează printr -o întâmplare și continuă prin eforturi d e a asigura copilului un confort material, pentru
că mai mult decât aceasta, părintele nu știe, el nu s -a preocupat niciodată de propria lui perfecționare.
Remarcăm cu durere că acest lucru este valabil și pentru educatorii de profesie. Pentru ei, educația
este o meserie, adică o activitate lucrativă, ea nu este un mod de a fi, ci un mod de a avea . Un mare
pedagog român, G.G. Antonescu, spunea că "adevăratul educator se îngrijește mai mult de propriul său
caracter și de propria sa activitate decât de acelea ale copilului". Nimeni nu va reuși să aprindă lumina în
sufletul unui copil, dacă lumina din sufletul său este întuneric, „dacă orb pe orb va călăuzi, amân doi vor
cădea în groapă” (Mat. 15, 14).
Dat fiind poziția ei mai înaltă din punctul de vedere al specializării în educație, este menirea școlii
este de a găsi cât mai multe și eficiente forme de colaborare, de atragere a părinților într -un dialog eficace
în scopul dezvoltării complexe a personalității elevului.
Printre formele de colaborare și comunicare dintre școală și familie putem distinge rolul comitetului
de părinți pe clasă, format de obicei din trei membri (președinte, membru și casier), care are ro lul de a
asigura o influență educativă asupra părinților, sprijinindu -i în informarea și pregătirea lor educațională în
scopul implicării eficiente a acestora în activitatea de educație. Un alt rol al comitetului de părinți este să
atragă restul părinților la soluționarea problemelor clasei.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Adunările generale ale părinților elevilor constituite din toți părinții elevilor de la o clasă, reprezintă
un alt instrument de comunicare eficientă între școală și familie. Dirigintele are o legătură continuă pe
parcu rsul întregului an școlar prin intermediul ședințelor cu părinții cu adunarea generală.
Întâlnirea săptămânală a dirigintelui cu părinții elevilor clasei în timpul orelor de suport educațional și
consiliere pentru părinți este un alt instrument de comunic are și de educare a părinților oferindu -le
posibilitatea de a -și dezvolta propriile competențe de părinte.
Între instrumentele de comunicare putem menționa și vizitele la domiciliul elevilor ale
dirigintelui/învățătorului care asigură contactul nemijlocit al școlii cu condițiile concrete de viață și educație
ale copilului în familie.
Uneori corespondența cu părinții poate suplini vizitele la domiciliu. Prin această formă dirigintele și
conducerea unității de învățământ pot comunica părinților situația școl ară a copilului lor, îi pot felicita
pentru rezultatele deosebite obținute de elev, sau îi pot invita la școală pentru diferite probleme.
Lumea virtuală oferă colaborării școală -familie
noi modalități prefixate de omniprezentul e-. Vom
evidenția mai jos d ouă variante ale e -colaborării dintre
familie și școală. Prima, catalogul electronic, în care
părintele este doar un receptor al informației, a doua în
care dialogul este echilibrat echitabil, cel al grupurilor
de discuții.
O modalitate de colaborare cu fa milia
implementată recent în unitatea noastră școlară este
catalogul electronic (Catalog Expert, vezi figura de mai
sus). El este actualizat periodic – de dorit zilnic – de
către profesorii clasei și/sau diriginte și poate fi consultat oricând și de oriund e de către părinți în schimbul
unei taxe modice, lunare sau semestriale. În plus, părintele poate opta pentru primirea situației școlare
(note, absențe, medii) pe telefonul mobil. Astfel, orice modificare în catalogul electronic în rubrica elevului
este ur mată de un SMS către părinte, care este imediat înștiințat de respectiva actualizare.
Personal, pentru îmbunătățirea modalităților de colaborare cu familiile elevilor de la clasa unde sunt
diriginte, la începutul fiecăror patru ani creez un grup pe yahoo (vezi figura alăturată), unde se abonează
părinții elevilor clasei. Prin mesaje trimise pe grup sau fișiere
urcate pe grup, informez părinții despre toate problemele de
interes general ale clasei, plasez cataloage cu notele la
lucrările de la disciplinele Informatică și T.I.C., sau situații
complete la final de semestru și an școlar cu notele și
absențele elevilor clasei unde sunt diriginte. Tot prin
intermediul grupului, părinții discută virtual între ei, sau cu
dirigintele.
Între divorț și conviețuire pașnică, parteneriatul școală –
familie suferă de aceleași boli care minează și societatea
actuală: viteza, sugrumarea lui a fi prin a avea ,
superficialitatea, fuga de responsabilitate, desacralizarea, sola
scriptura , demolarea si stematică a valorilor și a tradiției.
Bibliografie:
3. Antonescu, G., G., „Din problemele pedagogiei
moderne”, București, Ed. Cartea Românească,
1924;
4. Băran -Pescaru, A., „Parteneriat în educație: familie –
școală -comunitate”, București, Ed. Aramis Print,
2004;
5. Chiru, M., „Cu părinții la școală”, București, Ed. Humanitas, 2003;
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
6. Vrășmaș, E., „Consilierea și educația părinților”, București, Ed. Aramis, 2002.
UTILIZAREA BENEFICIILOR GOOGLE DOCS ÎN COMUNICAREA ȘI COLABORAREA ȘCOLII CU FAMILIA
Roxana Gabriela Tîmplaru – profesor informatică
Colegiul “Ștefan Odobleja ” Craiova
Educația ocupă un loc primordial în viața noastră, a tuturor. Începe încă din primii ani de viață, din
Familie și continuă la Școală, la Universitate, la locul de munca, în funcție de perioadele, vârstele copiilor,
tinerilor societății noastre.
Într-o lume aflată într -o continuă și rapidă mișcare, este nevoie ca familia, școala prin intermediul
cadrelor didactice să dea o cât mai mare atenție educației pentru viață a tinerei generații.
Educația pentru viață, pentru formarea și adaptarea tinerilor începe cu construcția personalității copilului și
devenirea sa ca persoană socială completă și complexă.
Aptitudinile și calitățile se clădesc extrem de minuțios prin procesul educativ familial și școlar, într –
un continuu proces de modelare, remodelare și dezvol tare.
Mass media, ziarele, Internetul, televiziunea sunt canale care completează educația copilului, a
adultului, a fiecăruia din noi. Educația trebuie să țină pasul cu toate schimbările majore care au loc.
Părinții și profesorii împărtășesc împreună o responsabilitate uriașă în educație. O permanentă
comunicare și colaborare între ei este esențială pentru o educație de succes, pentru motivarea elevilor
pentru învățare și creșterea interesului lor în acest sens.
Noua tehnică trebuie utilizată în scop ul îmbunătățirii comunicării școală – familie.
Google Apps pentru Educație oferă instrumente gratuite eficiente de colaborare. Este un serviciu
web care permite companiilor, școlilor și instituțiilor să utilizeze diferite produse Google, inclusiv e -mail,
Google Docs, Google Calendar și Google Talk, pe un domeniu unic. Google Docs furnizează instrumente
pentru colaborarea în timp real dintre elevi și cadre didactice, dintre cadre didactice și părinți prin
intermediul documentelor de procesare text, foi de calcul, prezentări, formulare, desene .
Caracteristica principală a programului utilitar Google Docs este partajarea fișierelor. Google Docs
permite ca mai multe persoane, aflate în locații diferite, să participe în același timp la editarea aceluiași
docum ent. Documentele sunt stocate online și pot fi accesate de utilizatorii ce au permisiunea de la orice
calculator conectat la Internet.
Colaboratorii, părinții pot fi invitați prin email, existând permanent evidența modificărilor
efectuate. Este obligatoriu pentru fiecare părinte să aibă un cont de gmail, cont care poate fi creat de
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
școală sau direct de părinți. Sunt foarte mulți părinți care folosesc astăzi în activitatea proprie contul de
gmail pentru comunicare.
Școala poate partaja cu familiile, cu ajuto rul Google Docs, activitățile extracurriculare, realizările
elevilor, notele, absențele acestora etc. Un element esențial constă în obținerea permisiunii părinților
pentru postarea online a acestor informații despre elevi. În funcție de solicitarea părinți lor, pot fi partajate
doar informațiile despre propriul copil. Părinții pot interveni în documentele partajate cu propuneri directe,
cu observații etc. Cadrele didactice sunt cele care dau acces părinților la anumite documente.
Absențele, notele, observați i privind comportamentul elevilor pot fi înscrise în foi de calcul și apoi
partajate cu părinții. Editorul de foi de calcul sau cel de documente sunt foarte ușor de utilizat de către
părinți.
În sprijinul comunicării școală -familie stau și grupurile de c omunicare Google – Google Groups,
instrumente puternice de coeziune, colectare și distribuire de informații și resurse între membrii unui grup.
Acest mod de comunicare vine în completarea comunicării directe, față în față. Google Groups organizează
discuți ile pe teme și integrează toate funcțiile Google (Documents, Calendars, Photos etc).
Formularele Google sunt utilizate pentru crearea de chestionare online în care părintele își înscrie
răspunsurile, iar acestea apar într -un fișier de tip foaie de calcul, organizate într -o structură de tip tabel în
care fiecare coloană conține răspunsul sau varianta de răspuns de la o întrebare predefinită și înscrisă în
formular. Pot fi utilizate de către cadrele didactice pentru a obține feed -back de la părinți în anumit e
subiecte.
Comunicarea cu părinții reprezintă una din componentele extrem de importante ale
managementului școlar, domeniu în care, cadrul didactic își exprimă cel mai elocvent competențele sale
sociale, psihopedagogice și manageriale.
Prin utilizarea tehnologiei performante din domeniul comunicațiilor se poate ajunge la o
comunicare de calitate care să asigure o educa ție de calitate.
Bibliografie:
7. http://www.elearning.ro/mediile -de-socializare -in-invatare -si-educatie
8. http://lmg.ttv.ubbcluj.ro/cursuri/wp -content/uploads/2013/05/Modulul_3.pdf
9. https://support.googl e.com/accounts/answer/72709?hl=ro
10. http://efervescentze.blogspot.ro/2011/07/beneficii -pe-care -mi-le-adus -google -in_25.html
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
COLABORAREA EFICIENTĂ CU FAMILIILE ELEVILOR
Buia Mariana – învățător
Bețiu Anicuța – profesor
Școala Gimnazială ,,Nică Barbu Locustea nu” Leu, Dolj
Familia, ai cărei membrii sunt reuniți prin drepturi și obligații comune, are ca funcție principală
creșterea și educarea copiilor.Acestora, familia le asigură existența materială și climatul afectiv și moral
necesar dezvoltării personalită ții
Calitatea vieții de familie, determinată de situația socială și culturală a părinților, de rolul mamei și,
respectiv, al tatălui, de accesul la mass -media, de specificul relațiilor extrafamiliale și conținutul acestora,
de felul cum se gospodăresc res ursele financiare, de tradițiile și mentalitățile locale și entice, etc. , are o
importanță hotărâtoare pentru formarea copilului, cel puțin în perioada timpurie de viață a acestuia.
Prin repetabilitatea zilnică a interacțiunilor, prin comunicarea ce are loc între membrii săi si în
măsura în care aceasta are loc, familia exercită o puternică influență asupra comportamentului copilului.
Copilul are nu numai nevoia, ci și dreptul la dragoste și ocrotire, la disciplinare și obținerea treptată
a independenței , la relații care să -i garanteze siguranța și dezvoltarea fizică, psihică și morală, la dezvoltarea
personalității, la înțelegere și toleranță.
Cei “șapte ani de -acasă”, ca și lipsa lor, marchează destinul fiecărui om.Dacă în familie nu doar s -a
vorbit despre cele sacre, despre adevăr, bine, frumos, dragoste, respect și toleranță,ci copilul a și simțit
cum e să fii iubit, a fost obișnuit să manifeste dragoste față de cei dragi, să -i respecte pe cei mai în vârstă,
să spună adevărul, știind că va fi tratat cu îngăduință, să aprecieze binele și frumosul, să se îngrijească de
cele sacre, acest copil va crește iubitor,politicos, tolerant, responsabil.
Indivizii sunt actori ai propriilor lor vieti, care pot accepta sau nu contextul în care devin
personalități. Părinții nu -și pot revendica atotputernicia și promova întotdeauna super -rolul de părinte și
statutul de autoritate parentală;este important ca ei să vadă în copil nu doar un “debitor”, ci o persoană
care poate îndeplini anumite sarcini, se poate simți “p artener”.
Colaborarea școală -familie în zilele noastre primește noi valențe. Scopul fundamental al acestei
colaborări este integrarea deplină a școlii în comunitate.Dacă până în prezent aceasta relatie școală -familie
a fost dezvoltata unilateral, fiind de multe ori considerata “responsabilitatea” școlii, acest lucru trebuie să
se schimbe pe viitor..
Pornind de la cele relatate, orice tip de efort, realizat de scoală pentru a oferi părinților mai multe
oportunități de a -și ajuta copii să învețe, va necesita o schimbare în atitudinea publică, în ceea ce privește
importanța învățământului, va implica o dorință a educatorilor de a regândi fundamental rolul părinților și
al relațiilor școală -familie și va solicita colaborarea întregii comunități.
Una din însușiri le caracteristice psihologiei părinților este năzuința de a -și vedea copii mari, bine
instruiți și bine formați pentru viață.
Pe fundalul unui orizont larg de înțelegere a rolului pe care îl joacă părinții în viața socială, dar și în
viața de familie, fina litățile educaționale vor dobândi un grad mai mare de conștientizare.
Obiectivele educaționale realizabile în familie pentru etapa școlarității sunt:
Asumarea de către părinți a rolului de colaborator activ al școlii;
Cunoașterea cerințelor specifice școl ii;
Creșterea condițiilor necesare activității de învățare continuă;
Asigurarea unității de cerințe, în procesul de formare și consolidare a comportamentelor
specifice, prin instrucție și educație de tip școlar;
Controlul îndeplinirii sarcinilor școlare;
Controlul respectării programului zilnic;
Crearea condițiilor necesare extinderii capacității de cunoaștere prin mijloace
adiacente:cărti, reviste, expoziții, teatru, radio -tv., mail, excursii, etc;
Crearea condițiilor necesare dezvoltării aptitudinilor art istice și sportive;
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Consolidarea deprinderilor moral -civice, a conduitei civilizate, în relațiile cu ambianța
socială extinsă progresiv.
Aceste obiective operaționale pot fi comunicate părinților în prima zi de școală a clasei I.
Aceasta va constitui un îndemn de a participa cu toții: părinți și învățători în activitatea de formare,
educare și instruire a copiilor și să nu existe concepția ca, odată trecut “pragul școlii”, copii nu mai sunt ai
lor și, numai învățătorului revenindu -i sarcina să se ocupe de copil,de tot ce are nevoie.
Pentru unii părinți această formă de invitație la educația propriului copil va constitui un moment de
surpriză, dar ei trebuie educați și instruiți că, a crește un copil este o problemă pe care să și -o pună înainte
de a -l aduce pe lume.
Dacă pentru un copac pe care îl sădești așezi un țăruș pentru a -l ține drept, îl altoiești pentru a da
roade cât mai bune, să nu facă umbră pământului degeaba, cu un om trebuie să comunici, să -l educi cu
toată afecțiunea, ca mai târziu să te repr ezinte, să te mândresti cu el.
Atât învățătorul, cât și părintele, nu trebuie să uite că un copil nu este o mașină, un ceas, un
televizor care dacă nu funcționează le lovești , repari, schimbi o piesă sau cumperi alt obiect. El are suflet,
trebuie să se dez volte din toate punctele de vedere, să răzbată în viață, pănă ajunge în toată firea, să se
poată descurca singur , dar nu la întâmplare.
Această legătură între școală și familie trebuie să existe atât în cadrul activității didactice cât și în
cel al activit ăților extrașcolare.
Dintre activitățile școlare în care pot fi implicați părinții, amintim:
Sedințele cu părinții
Lectoratele
Consultațiile individuale
Vizite la domiciliul elevilor
Jurnalul de corespondență al elevului
Stabilirea opționalelor
Lectoratele cu părinții nu au fost simple înșiruiri de pasaje din tratatele de pedagogie și
psihologie.Părinții au primit chestionare având ca scop îndrumarea lecturii copiilor, cunoașterea ei,legătura
cu școala, dar și explicarea unor modalități de îndumare a elevilor în efectu area temelor, tipuri de exerciții
de citire, scriere, matematice, pentru ușurarea înțelegerii cunoștințelor însușite la școală, pentru evitarea
memorării mecanice.
Pentru a cunoaște copilul și familia, preocupările acestora, am folosit și alte forme și me tode.Una
de bun augur a fost vizitarea familiei de către învățător. Chiar dacă facem parte dintr -o comunitate mică,
totuși sunt anumite probleme pe care le putem afla doar printr -o vizită la domiciliu. Din acestea, am
cunoscut mai bine mediul în care crest e copilul, mentalitățile familiei, precum si gradul de cultură și
“instruire pedagogică” al părinților.
Comunicarea cu familia ne -a dat posibilitatea cunoașterii copilului sub toate aspectele lui, dar și
modul în care familia face educație.
Colaborarea cu familia nu se limitează numai în ceea ce privește activitatea școlară ci și în cadrul
activităților extrașcolare pentru că acestea contribuie la adâncirea și completarea procesului de
învățământ, la adâncirea înclinațiilor și aptitudinilor copiilor, la org anizarea rațională și plăcută a timpului
liber.
Dintre acestea amintim:
Parteneriate educaționale cu școli din alte județe, cu biserica, poliția, etc.
Organizarea și participarea la diferite activitati extrascolare.
Un alt mijloc de colaborare a școlii cu familia, în activitățile extrașcolare, a fost și organizarea unor
excursii tematice, având ca scop cunoașterea trecutului istoric, locurilor natale ale unor personalități din
istorie, literatură, artă, precum și a frumuseților și bogățiilor țării. Aceste excursii s -au finalizat prin
realizarea unor creații literare și plastice, precum și a unor albume cu imagini și fotografii.
Orice activitate am desfășura împreună cu părinții și oricum am denumi aceasta: parteneriat, relații
școală -familie, implicare pa rentală, toate conduc la concluzia că, dacă adulții -în cadrul celor două instituții –
comunică și colaborează, atunci cel care va avea de câștigat este “ MĂRIA -SA,COPILUL ”.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
BIBLIOGRAFIE:
1.Iucu, B.Romiță; Marin Manolescu, Pedagogie , Bucuresti, Editura Fundației Culturale ”Dimitrie
Bolintineanu, 2001
2.Bunescu, Gheorghe, Educatia Parintilor , Bucuresti, EDP, 1997
3.Baran -Pescaru, Adina, Parteneriat In Educatie , Bucuresti, Editura Aramis Print, 2004
4.Truta,Elena.Mardar,Sorina, Relatia profesor -elevi: blo caje și d eblocaje , Bucuresti, Editura Aramis, 2005
RELAȚIONARE PE AXA ȘCOALĂ – FAMILIE
Dondoe Liana Poema – profesor
Școala Gimnazială „Traian” Craiova
O bună educație implică necesitatea unității de vederi și acțiuni din partea factorilor educativi
deoarece, obiectivul principal al acțiunii educative este formarea personalității copilului, care trebuie
urmărit permanent pe axa școală – familie, astfel în cât sarcinile acestor factori în materie de educație și
instrucție să se împletească și să se sprijine reciproc. Putem aprecia că o problemă importantă pentru
învățământul românesc o reprezintă responsabilitatea pentru calitatea educației, care reclamă căi diferite
de stabilire a relațiilor de colaborare între școală și familie.
Conceptul de colaborare presupune nu numai o unitate de vederi și o coordonare a acțiunilor în
vederea realizării unității, ci și o împărțire a responsabilităților care vizează co piii, prin suprapunerea
sferelor de influență, creând un spațiu larg pentru activitățile de parteneriat între școală și familie. Motivul
principal pentru crearea unei relaționări pe axa școală – familie este dorința de a ajuta elevii să aibă succes
la școa lă și, mai târziu, în carieră și în viață. Atunci când părinții, elevii și dascălii se consideră unii pe alții
parteneri în educație, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe sa funcționeze. Iată de
ce în activitatea de colaborare di ntre școală și familie relațiile de suspiciune, nedumerire și provocare
trebuie înlocuite cu cele de respect, de acceptare reciprocă și simpatie. Relațiile dintre școală, elevi și
familiile acestora trebuie să fie bazate pe contact și colaborare, pe transm itere de informații și prezentare a
unor stări de lucruri, de influențe pozitive asupra comportamentelor elevilor, pe trăiri afective și
emoționale reciproce în diferite forme de manifestare.
Școala, prin cadrele sale, are rolul de a coordona colaborar ea factorilor educativi, fiindcă, dintre
toți, este singurul calificat pentru o asemenea acțiune. Ea are rol primordial în asigurarea educației copiilor
pe care, pe bună dreptate, îi numim viitorul omenirii, căci de felul în care ne creștem și educam urmaș ii
depinde lumea de mâine. Poate fi o lume a progresului, a concordiei sau o lume măcinată de conflicte, de
ură și distrugeri. Devine tot mai necesar să se identifice soluții pentru ca toți copiii să aibă acces la educație
și să participe la viața socială, să se integreze în societate și să fie cât mai adaptați. Acesta este un drept al
tuturor copiilor, dar și o obligație a tuturor adulților.
Reacția școlii, ca instituție de educație, formare și orientare la mobilitatea socială și economică,
trebuie sa fi e de adaptare a conținutului, structurii și funcțiilor sale, de creare de premise favorabile pentru
elevi, care să le permită acestora integrarea socială rapidă, să le dezvolte flexibilitatea, spiritul de inițiativă
și capacitatea de rezolvare a problemelo r, care să diminueze imprevizibilul. Școala trebuie sa facă tot ce -i
sta în putința pentru valorizarea maximă a fiecărui individ, prin stimularea intelectuală a elevilor, a
aptitudinilor, atitudinilor și trăsăturilor lor de personalitate.
În această lume aflată sub presiunea competițiilor de orice fel, educatorii și părinții, se străduiesc
împreună să încurajeze sistemele de îmbunătățire a educației, pentru a -i ajuta pe copii să se dezvolte. Unul
dintre mijloacele de îndeplinire a acestui scop , implicarea familiei în educație, a existat de generații. În
condițiile în care școala reprezintă pionul principal al educației tinerei generații, dar nu suficient, educația
de tip familial devine necesară cu atât mai mult cu cât bazele formării personalității se pun în mediul
familial.
Familia se poate constitui într -un factor de risc sau într -un factor de protecție în funcție de
abilitățile pe care le dezvoltă climatul educațional și afectiv existent la nivel familial. Școala este factorul
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
primordial și extrem de important, dar ea nu este totul, căci are nevoie de familie, de comunitate, de
întreaga societate pentru a sprijini și îndruma omul în devenire. Totuși rolul familiei nu trebuie diminuat, el
este leagănul social al copilului și sprijinul său pe aproape toa tă viața. Se poate afirma că, între factorii
educației, familia a fost și este considerată ca factor de bază deoarece, în ordinea firească a lucrurilor,
educația începe din familie, unde se formează caracterul copilului. Educația făcută de primii educatori ,
părinții, se răsfrânge asupra tuturor laturilor personalității copilului, în funcție de particularitățile de vârstă
și individuale ale acestuia. Ponderea familiei ca factor educațional este cu atât mai mare cu cât copilul este
mai mic, aceasta scăzând od ată cu înaintarea copilului pe treptele superioare ale dezvoltării sale.
Influențele educative pe care familia le exercită asupra copiilor se pot manifesta fie direct, prin
acțiuni mai mult sau mai puțin dirijate, fie indirect prin modele de conduită ofer ite de către membrii
familiei, precum și prin climatul psihosocial existent în familie. Modelele de conduită oferite de părinți pe
care copiii le preiau prin imitație și învățare, precum și climatul socioafectiv în care se exercită influențele
educaționale , constituie primul model social cu o influență hotărâtoare asupra copiilor privind concepția lor
despre viață, a modului de comportare și relaționare în raport cu diferite norme și valori sociale. Modelul
oferit în general de adulți este copiat întocmai d e copil înainte ca acesta să înțeleagă semnificația sa
educativă.
Relația instituție școlară – familie nu se poate constitui în fapt fără asigurarea unei condiții
fundamentale: cunoașterea familiei de către cadrul didactic, a caracteristicilor și potenți alului ei educativ.
Dirigintele este cel care trebuie să cunoască ce relații există în sânul familiei și, mai precis, să -i cunoască
bine pe părinți pentru a putea îndeplini un rol de educator al „educatorilor”. Numai atunci când vom
cunoaște cu precizie un iversul familial al elevilor noștri, vom putea să ferim elevul de influența nefastă a
unor părinți; această misiune nu este deloc ușoară, căci există diferite tipuri de părinți: autoritari,
hiperprotectori, indulgenți, severi, agresivi. Comportamentele edu caționale ale părinților, chiar dacă sunt
bine intenționate, pot avea efecte negative asupra copiilor din cauza neadecvării lor la particularitățile de
vârstă și individuale, la situațiile concrete de acțiune, la sistemul de cerințe adresate copiilor. În a cest sens,
se pot diferenția trei grupe de greșeli educative ale părinților: grija excesivă, severitatea excesivă și
indiferența. Părinții trebuie să le stimuleze copiilor efortul, spontaneitatea, fantezia, inițiativa,
independența, încrederea în sine și a sumarea riscului creator.
Acțiunea de coordonare pe care o exercită școala în cadrul relațiilor ei cu familia, coordonare ce
derivă din faptul că cea dintâi este o instituție specializată, cu cadre pregătite anume pentru realizarea
sarcinilor educației școlare, se concretizează în selecționarea influențelor educative pozitive pe care elevul
le primește în cadrul familiei, precum și al contracarării influențelor dăunătoare provenite din mediul
familial. De obicei, când se are în vedere factorul familie în colaborare, acestuia i se solicită o colaborare
mai ales în domeniul bazei materiale a învățământului. Fără îndoială că și un asemenea sprijin este necesar,
dar colaborarea nu trebuie redusă la această dimensiune..
Stabilirea unui program comun de educaț ie în școală și în familie, fixarea unor sarcini ale educației
în familie care să susțină, să întărească și să întregească munca educativă din școală sunt condiții de
asigurare a unei unități de vederi a școlii și familiei. Părinții trebuie determinați să vadă în cadrul didactic pe
îndrumătorul cel mai autorizat să le ofere informații utile, privind asigurarea în familie a celor mai propice
condiții de comunicare a muncii educative desfășurate în cadrul organizat al instituției școlare. De acest
lucru depin de în întregime realizarea caracterului de permanență în întreaga muncă de cooperare a școlii
cu familia.
Bibliografie
1. Baban, Adriana, Consiliere educațională , Editura Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2001
2. Berge, Andrei, Defectele copilului , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968
3. Bistriceanu, Corina, Sociologia familiei , Editura Fundației România de Mâine, București, 2004
4. Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară , Editura Aramis, București, 2003
5. Almanahul părinților, Cerințe ale colaborării dintre familie și școală , 1990, pag. 161 -162.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
COLABORAREA ȘCOALĂ -PĂRINȚI
Roșulescu Mariana – profesor
Școala Gimnazială Coțofenii din Față
Mulți părinți socotesc că vârsta de 6 -7 ani , cand copilul lor calcă pentru prima oară pragul școlii,
este o etapă în care rolul lor în educația copiilor scade foarte mult dacă nu chiar dispare.Dimpotrivă, acum
rolul lor se dublează : acasă trebuie să creeze un mediu de încredere, echilibrat, în care copilul să se
manifeste neîngrădit, iar în relația cu școala pot colabora cu alți membri ai comunitații școlare pentru a crea
un climat care sprijină învațarea , atât în școală cât și în afara ei.
Cercetările arată că “în programele în care părinții sunt i mplicați , elevii au performanțe mai mari la
școală decât aceleași programe, dar în care parinții nu sunt implicați”(Henderson si Nancy -1995).
Gradul de implicare a parinților în viața școlară a copiilor lor influențează și rezultatele acestora, în sens
pozitiv: cu cât părinții colaborează mai bine cu școala, cu atât notele copiilor sunt mai mari.Educația nu este
un proces de care este responsabilă în mod exclusive școala , dar nici parinții; este un proces al cărui succes
depinde de colaborarea dintre cele două parți implicate.
Sunt situații în care apar bariere de comunicare între cadre didactice și parinți , fie din lipsa de
experiență , fie din lipsa spiritului de echipă. Pentru binele copilului este recomandabil ca, fie prin efortul
parinților , fie prin cel al cadrelor didactice, astfel de bariere să fie îndepărtate. În multe cazuri profesorii
cred că parinții nu acordă suficientă atenție copiilor lor sau parinții consideră că profesorii sunt prea distanți
și nu se implică suficient.
Comunicare a eficientă dintre profesori si parinți se reflectă în dezvoltarea copiilor. Responsabilitatea
educației și dezvoltarea copiilor trebuie asumată în echipă : școală – familie . Implicarea parinților ar putea
aduce urmatoarele beneficii:
Creșterea stimei de s ine a copiilor
Îmbunatațirea relației părinte – copil
Părinții înțeleg mai bine ce se întâmplă la școală
Elevii au note mai mari
Elevii învață mai mult indiferent de nivelul socio -economic , etnie sau nivel de educație al părinților
Au mai puține absenț e
Își fac mai conștiincios temele acasa
Copii și părinții dezvoltă atitudini pozitive față de școală
Profesorii au așteptări mai mari de la elevii ai căror parinți colaborează
Scade riscul consumului de alcool și al violenței
Câștigurile nu sunt evident e numai în primii ani de școala , ci sunt semnificative , indiferent de
vârstă sau studii
Elevii se vor adapta mai ușor la schimbările din clasa a V -a, a IX-a.
Elevii vor fi capabili să -și stabilească planuri realiste privind viitorul lor.
În ciuda acestor beneficii , părinții nu găsesc întotdeauna timp și energie pentru a colabora cu școala la
care învață copiii lor . Pentru unii parinți , mersul la scoală încă mai este o experiență inconfortabilă ( Elena
Ciohondaru, “ Succesul relației dintre părinți și copii , acasă și la școală”, Humanitas, București, 2004).
Crearea unui mediu adecvat de învățare este sarcina familiei și a școlii în egală măsura, Copilul are
sarcini de învațare diverse :unele sunt îndeplinite acasă , altele la școală , ceea ce asigură un grad similar de
importanță atât profesorilor și școlii în ansamblu, cât și părinților și mediului familial.Imlicarea părinților
poate preveni sau elimina dificultăți inerente în viața unei școli. Împreună , părinții , copiii și profesorii pot
face din scoală un loc plăcut pentru toți cei implicati în procesul educativ, un mediu bazat pe încredere,
comunicare , respect si flexibilitate.
Așteptările părinților și atitudinile lor privind educația copilului sunt la fel de importante ca și
activitățile desfășurate de c adrele didactice . Cei mai mulți părinți doresc să fie implicați în educația copiilor ,
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
dar mulți nu știu cum să devină mai implicati. Cei mai mulți profesori simt că implicarea parinților este
esențială , dar mulți nu știu cum să facă acest lucru. Școala ar e nevoie să încurajeje și să promoveze
implicarea părinților ca parteneri.
Chestionar pentru parinți
1. Spuneți cel puțin un lucru nou pe care l -ați descoperit la copilul dumneavoastra?
2. Care este cel mai greu lucru în a fi copil?
3. Cât timp petreceți zilnic cu copilul dumneavoastra?
4. Care sunt cele mai frecvente cauze ale discuțiilor contradictorii cu copilul dumneavoastra?
Vestimentația
Limbajul
Anturajul
Timp liber
Școala
Banii
Altele
5. Cum procedați atunci cand copilul încalcă legile?
6. Enumerați cateva recomandări pe care le -ați făcut copilului dumneavoastra în legătură cu un
stil de viață sănătos
7. Ce-i place copilului dumneavoastră să facă în timpul liber?
8. Alegeți una din preocuparile de mai sus pe care ați încuraja -o.
9. Care sunt activitățile familiei pe care ați dori să le facă mai bine copilul dumneavoastră?
Bibliografie :
– “Educația părinților “,Ministerul Educației și Cercetarii,UCICEF, 2006
– Elena Ciohondaru, “ Succesul relației dintre părinți și copii, acasă și la școală”, Humanitas,
București, 2004).
FAMILIA ȘI ROLUL EDUCATIV AL ACESTEIA ÎN COLABORAREA CU ȘCOALA
Aurelia Speriatu – profesor
Liceul “Matei Basarab” Craiova
Școala și comunitatea sunt două aspecte care i -a preocupat în egală măsură pe pedagogi, sociologi,
psihologi, filozofi, antropologi etc., fiecare încercând să surprindă aspectele ce contribuie la mecanismele
de funcționare ale acestora, agenții implicați ș i gradul de implicare al acestora în promovarea educației.
Asistăm astăzi la dezvoltarea unui adevărat curent social care are în centrul său comunitatea și dezvoltarea
sa. De cele mai multe ori, termenii și expresiile folosite de practicieni, specialiști ș i chiar oamenii de rând
sunt confuzi, ne întâlnim cu o mare diversitate semantică în acestă problematică. Școala este una din
instituțiile centrale ale comunității, are roluri specifice dar nu poate funcționa și nu se poate dezvolta fără a
ține cont de spe cificul comunității în care funcționează.
Una dintre cele mai importante condiții ale creșterii eficienței activității educative desfășurate cu
elevii o constituie asigurarea unei depline unități de acțiune a tuturor factorilor educativi: școală, familie ,
comunitate. Dacă este adevărat că școala este factorul de care depinde în mod covârșitor devenirea
personalității umane, tot atât de adevărat este că educația coerentă nu poate face abstracție de rosturile
familiei în această comuniune. Școala și familia sunt două instituții care au nevoie una de alta.
Școala și familia trebuie să găsească făgașul colaborării autentice bazată pe încredere și respect
reciproc, pe iubirea față de copil, să facă loc unei relații deschise, permeabile, favorizante schimbului și
comunicării de idei. Părinților le revine rolul esențial în creșterea copiilor, asigurându -le acestora nu numai
existența materială, cât și un climat familial, afectiv și moral. Sunt situații în care familia consideră că este
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare (hrană, îmbrăcăminte, locuință, cheltuieli zilnice
etc.), ignorând importanța unei comunicări afective, nestimulând dezvoltarea sentimentului de
apartenență. Acasă trebuie să creeze un mediu de încredere, echilibrat, în ca re copilul să se manifeste
neîngrădit iar în relația cu școala pot colabora cu alți membrii ai comunității școlare pentru a crea un climat
care sprijină învățarea, atât în școală cât și în afara ei.
Este necesar ca părinții să își schimbe optica pe care o au asupra întâlnirilor din mediul școlar,
aceastea putând deveni un sprijin real în îmbunătățirea relației dintre părinte și copil, părinte și cadru
didactic. Cercetările arată că „în programele în care părinții sunt implicați elevii au performanțe mai mar i la
școală decât aceleași programe, dar în care părinții nu sunt implicați” (Henderson și Nancy, 1995). Gradul
de implicare al părinților în viața școlară a copiilor lor influențează și rezultatele acestora, în sens pozitiv: cu
cât părinții colaborează ma i bine cu școala, cu atât notele copiilor sunt mai mari. Educația nu este un proces
de care este responsabilă în mod exclusiv școala, dar nici părinții; este un proces al cărui succes depinde de
colaborarea dintre cele două părți implicate.
Reacția scolii , ca instituție de educație, formare si orientare, la mobilitatea socială și economică,
trebuie să fie de adaptare a conținutului, structurii și funcțiilor sale, de creare de premise favorabile pentru
elevi care să le permită integrarea socială rapidă, fle xibilitatea, inițiativa și rezolvarea de probleme,
diminuarea imprevizibilului. Școala trebuie să facă tot ce -i stă în putință pentru valorizarea maximă a
fiecărui individ prin mai raționala stimulare intelectuală a elevilor, a aptitudinilor, a atitudinilo r și a
trăsăturilor lor de personalitate. Avem în vedere că școlile de toate gradele sunt organizații responsabile
pentru educația formala a copiilor și adolescenților. Școlile care duc la bun sfârșit mult mai eficient această
responsabilitate se consideră pe ele însele și elevii lor ca parte a sistemului social ce include familiile și
comunitățile. Când școlile, familiile și comunitățile lucrează împreuna ca parteneri, ben eficiari sunt elevii .
Colaborarea dintre școală și familie presupune nu numai o informare reciprocă cu privire la tot ceea
ce ține de orientarea copilului ci și înarmarea părinților cu toate problemele pe care le comportă această
acțiune. În ceea ce privește relația școala -fami lie se impun deschideri oferite părinților privind aspectele
școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc. O bună colaborare între familie și
scoală se poare realiza prin parteneriate. Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este
dorința de a ajuta elevii să aibă succes la școală și, mai târziu, în via ță. Atunci când părinții, elevii și ceilalți
membri ai comunită ții se consideră unii pe alții parteneri în educație, se creează în jurul elevilor o
comunitate de sup ort care începe să funcționeze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esențială
în organizarea școlii și a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu
caracter opțional sau o problemă de natura relați ilor public e.
Parteneriatele dintre școli, familii și comunitate pot ajuta profesorii în munca lor; perfecționa
abilitățile școlare ale elevilor; îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar; îmbunătăți abilitățile
educaționale ale părinților; dezvoltă abi litățile de lideri ale părinților; conecta familiile cu membrii școlii și
ai comunității; stimula serviciul comunită ții în folosul școlilor; oferi servicii și suport familiilor și crea un
mediu mai sigur în școli.
1. Parteneriatul școală – familie – comu nitate
Beneficiarii colaborării dintre profesori, părin ți și comunitatea locală sunt elevii.
Parteneriatul are drept scop următoarele:
– să ajute profesorii în munca lor;
– să perfec ționeze abilită țile școlare ale elevilor;
– să îmbunătă țească programele de studiu și climatul școlar;
– să îmbunătă țească abilită țile educa ționale ale părin ților elevilor;
– să dezvolte abilită ți de lideri ale părin ților;
– să faciliteze legătura dintre familii, personalul școlii și al comunită ții;
– să ofere servicii și suport familiilor;
– să creeze o atmosferă de lucru mai sigură în școală.
Parteneriatele reprezintă o componentă esen țială în organizarea și desfă șurarea activită ții în școală
și în clasele de elevi. Ele nu mai sunt considerate doar o si mplă activitate op țională sau o problemă de
natura rela țiilor publice. În rela ția școală – familie se pot ivi dificultă ți de ordin comportamental, întâlnite
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
atât la părin ți, cât și la profesori și la conducerea școlii, sau de ordin material; rela ția respectivă cere un
surplus de efort din punct de vedere material și de timp. La școala unde lucrez este organizată legătura
școală – familie care func ționează sub denumirile de comitete de părin ți pe școală și comitete de părin ți pe
clase. Școala are ap ortul comunită ții, mai ales în domeniul culturii. Rela țiile dintre școală, elevi, familiile
acestora și comunitate trebuie să fie bazate pe contact și colaborare, pe transmitere de informa ții și
prezentare a unor stări de lucruri, de influen țe pozitive asu pra comportamentelor elevilor, pe trăiri afective
și emo ționale reciproce în diferite forme de manifestare.
Bibliografie :
1. Miroiu, A., (coord.) – Învățământul românesc azi – studiu de diagnoză , Editura Polirom, Iași, 1998
2. Potolea Dan (coord.) – Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative , Editura Polirom,
Iași, 2002
3. Stăiculescu, Camelia – Managementul parteneriatului școală – comunitate, în Spațiul sud -est
european în contextul globalizătii, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2007
FAMILIA -PARTENER EDUCAȚIONAL ÎN OBȚINEREA SUCCESULUI ȘCOLAR
Frățilă Doina Constantina -profesor învățământ primar
Școala Gimnazi ală Cârna
În această lume în permanentă schimbare, aflată sub presiunea competițiilor de orice fel – părinții,
educatorii, oamenii de afaceri, comunitățile locale, statele și guvernele naționale – se străduiesc împreună
să încurajeze sistemele de îmbună tățire a educației, pentru a -i ajuta pe copii să se dezvolte. Unul dintre
mijloacele de îndeplinire a acestui scop – implicarea familiei în educație – a existat de generații întregi.
Familiile elevilor trebuie să fie implicate în îmbunătățirea învățării a casă, dar și în școală, dacă ne
dorim copii care vor să devină persoane instruite. Așadar, familiile pot întări învățarea acasă, prin
implicarea lor în școlile în care studiază copiii, încurajându -i pe aceștia să participe la lecții și susținându -le
intere sul pentru discipline incitante și lărgindu -și propriile abilități parentale, dacă ne gândim și la faptul că
în ultimii ani ne confruntăm cu problema absenteismului și în rândul micilor școlari.
Toate acestea sunt utile, pentru că în această societate mo dernă familiile elevilor noștri se
confruntă cu solicitări ridicate, cu o competiție crescută pentru obținerea atenției din partea copiilor lor,
precum și cu poveri economice, care forțează tot mai mulți părinți să lucreze înafara căminului limitând
serio s timpul pe care aceștia îl petrec cu copiii lor. Provocările respective sunt complicate și de lipsa
comunicării între școală și familie și de faptul că adesea practicile școlare eșuează în a veni în întâmpinarea
nevoilor multor familii ale elevilor.
Fami liile trimit copiii la școală, acolo unde speră ca ei să -și dobândească instrumentele necesare
pentru a reuși în viață. Școlile preiau copiii și -i trimit înapoi în familiile lor, acolo unde presupun că le va fi
furnizat sprijinul de care aceștia au nevoie pentru a crește și a învăța. Cercul acesta, în care familia și școala
își împart acțiunea asupra capacităților copiilor, este unul ce a fost considerat centrul dezvoltării, al
dezbaterilor și al informațiilor de orice fel. Majoritatea școlilor au un grup formal de legătură școală –
familie, fie că este comitetul de părinți, consiliul școlii, toți lucrează pentru a crea o punte între familie și
sistemul de învățământ.
Parteneriatele școală -familie împart responsabilități ce vizează copiii, prin suprapunerea sferelor de
influență. Imaginea parteneriatului este încadrată într -un model de piață, al cărui scop este să genereze
capital: „ Avem acțiuni în parteneriat; suntem responsabili pentru resursele și investițiile nostre și căutăm
profil ”( Epstein, 1994). În a cest fel elevii sunt plasați în centrul acestui model, fiind priviți ca actori principali:
„Parteneriatele școală -familie nu << produc>> elevi de success. Mai degrabă activitățile de parteneriat care
includ profesori, părinți și elevi angajează, ghidează, energizează și motivează elevii, așa încât ei obțin
singuri succesul” (Epstein 1994).
Pentru a -i ajuta pe copii să învețe, ca primi profesori ai copiilor lor, părinții și familiile ar trebui:
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
1. să elaboreze un program zilnic pentru teme, program care să f ie verificat regulat. Să existe un
loc liniștit de studiu, fără TV, radio sau computer; să se încurajeze convorbirile telefonice, în timpul lucrului,
să încurajeze eforturile copilului și să fie disponibil să -i răspundă la întrebări, să discute cu ei ceea ce și -au
însușit.
2. să citească împreună cu copilul. Să meargă împreună cu copilul la bibliotecă, să -l ajute să -și
găsească, în funcție de hobby -urile și interesele sale, cărți interesante.
3. să folosescă televizorul cu înțelepciune. Să stabilească anumite ore pentru privitul la TV și să -l
ajute să -și găsescă programele potrivite; să selecteze împreună programe educative, pe care să le
urmărească și să discute împreună subiectele respective. Dacă aceste programe sunt alese cu atenție, unele
dintre ele pot deter mina creșterea interesului copiilor în învățare.
4. să păstreze legătura cu școala. Părinții nu trebuie să lase școala să fie cea care anunță cum se
descurcă copilul său, ci trebuie să ia contact,să -și stabilească în program un moment în care să meargă la
școală și să vorbească cu profesorii pentru a ști ce învață copilul, care -i sunt t emele și cum le rezolvă.
Parteneriatul dintre părinți și profesori reprezintă cheia creării unui climat favorabil învățării atât la școală,
cât și acasă.
5. să le vorbească copiilor. Să le cunoască prietenii și locurile în care își petrec timpul liber, să -i
sprijine și sa participe la activitățile extracurriculare, să -i implice în activitățile familiei; să continue să
stabilească regului, precizându -le mai ales faptul că ei reprezintă un model pentru frații mai mici.
La rândul lor instituțiile de învățămâ nt, în efortul de a stabili legătura cu familiile elevilor, ar
trebui:
1. să încurajeze familiile și profesorii să stabilească acorduri de învățare.
2. să instruiască pe cei din conducerea școlii.
3. să ofere teme, care să -i atragă pe părinți. În acest sens, un sp ecialist american considera că:
„Părinții care -i cunosc pe profesorii lor și îi ajută la teme pe cei mici și îi învață să deosebească binele de
rău, acești părinți sunt cei care fac diferența.”
4. să ofere părinților dreptul de a lua decizii.
5. să creeze un cen tru de resurse pentru părinți. Să desemneze în școală, o zonă, unde să invite
părinții să împărtașească experințele celorlalți și să lucreze cu profesorii și conducerea școlii în activități
specifice instituției respective de învățământ .
De multe ori, în ceea ce privește parteneriatul școlii cu familiile elevilor se așteapă ca părinții să
acționeze singuri. Dezvoltarea parteneriatelor eficiente cu familiile elevilor solicită tuturor celor din
conducerea instituției de învățământ, crearea unui mediu școlar , care să -i întâmpine deschis pe părinți și
să-i încurajeze să întrebe, să -și exprime îngrijorările, precum și să participe în mod adecvat la luarea
deciziilor. De asemenea, reprezentanții școlii trebuie să le ofere părinților informațiile de care au nevoi e și
să le arate cum se pot implica mai bine.
Pentru a construi parteneriate puternice, membrii familiei și cei ai conducerii școlii au nevoie de
timp pentru a se cunoaște mai bine, pentru a planifica modul în care vor lucra împreună pentru
determinarea u nei creșteri a dorinței de învățare a elevului și pentru a -și duce la îndeplinire ceea ce și -au
propus. Programele reușite găsesc și timp și resurse, atât pentru profesori, cât și pentru părinți.
Prin ateliere organizate și prin varietatea activităților ut ile, cum ar fi scrisorile de informare,
manualele și vizitele acasă, pe care profesorii și părinții le pot parcurg în cadrul acestor parteneriate
educaționale, fac ca fiecare să învețe cum să aibă încredere în celălalt și cum să lucreze împreună, pentru
a-i ajuta pe copii să reușescă.
Dezvoltarea unui parteneriat de succes între școală și familie presupune un efort total al școlii, și nu
doar munca unei singure persoane, și nici existența unui singur program. Organizarea școlară tradițională și
practicile acesteia, în special în gimnaziu, descurajează adesea familiile, determinându -le să nu se implice.
Pentru a crea un mediu primitor pentru părinți, unul care să -i angazeze pe aceștia în activitatea de
determinare a succesului copiiilor lor, școlile pot fac e schimbări, care să le prezinte drept locuri mai
personale și mai „îmbietoare”. Indiferent de pașii întreprinși de școli în dezvoltarea parteneriatelor cu
familiile elevilor, cele mai de succes sunt pregătite să -și reconsidere toate modalitățile de a se o rganiza și să
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
se restructureze pe căi care să le determine să devină mai puțin ierarhizate, mai personale și mai accesibile
părinților.
Un parteneriat școală -familie este bine să se înceapă prin identificare, împreună cu părinții, a
punctelor tari, a inter eselor și nevoilor familiior, elevilor și conduceri școlii și să se creeeze strategii care să
răspundă acestora.
Școlile trebuie să răspundă nevoilor părinților și să le oefere sprijinul necesar pentru ca ei să se
poată implica în procesul de învățare al c opiilor. În acealași timp, părinții trebuie să încetinească ritmul vieții
cotidiene, acordând mai multă importanță deținerii de către urmașii lor a unei bune educații. E util ca ei să
servească drept model pentru copiii lor.
Indiferent de mediul economic ș i cultural al familiei, când părinții sunt parteneri în educația copiilor
lor, rezultatele determină performanța elevilor, o mai bună frecventare la orele de curs, reducerea ratei de
abandon școlar și scăderewa fenomenului delincvenței.
Bibilografie:
Băran -Popescu, Adina „Parteneriat în educație”,București, Editura Aramis, 2004
Bunescu, Gheorghe „Educația părinților. Strategi și programe. București, E.D.P., 1997
IMPORTANȚA PARTENERIATULUI ȘCOALĂ – FAMILIE PENTRU REUȘITA EDUCAȚEI INCLUZIVE
Iulia Gio rgiana Stancu – profesor învățământ preșcolar
Maria Cristina Constantinescu – profesor educator
Școala Gimnazială Specială „Sf. Mina” Craiova
Educația integrată se referă în esență la integrarea în structurile învățământului de masă a copiilor
cu cerințe speciale în educație (copii cu deficiențe senzoriale, fizice, intelectuale sau de limbaj, defavorizați
socio -economic și cultural copii din centrele de asistență și ocrotire, copii cu ușoare tulburări psihoafective
și comportamentale, copii infectați cu v irusul HIV etc.) pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării
armonioase și cât mai echilibrate a personalității acestora.
În modelul tradițional, relațiile familiei cu școala sunt aproape inexistente sau au un caracter
informal, ocazional. În condițiile școlii incluzive, părinții participă direct la viața școlii și pot influența
anumite decizii care privesc procesul educațional. Absența sau indiferența părinților în ceea ce privește
problemele educaționale ale copilului vine în opoziție cu ideea de integ rare sau incluziune. În acest sens
apar o serie de dificultăți cauzate de atitudinea de reținere sau neîncredere a părinților care rezultă din
reprezentări/mentalități eronate cu privire la viața și evoluția școlară a unui copil cu cerințe educative
speci ale. Având în vedere perspectiva învățământului de tip incluziv, părinții au dreptul să -și exprime
propria viziune asupra modului de funcționare a școlii și să participe concret la influențarea actului
managerial din școală. De asemenea, familiile copiilor cu cerințe educative speciale au obligația să se
implice în activitățile extrașcolare ale copiilor și să dea dovadă de răbdare și înțelegere față de schimbările
mai lente sau mai rapide din viața copiilor lor.
Incluziunea reprezintă esența unui sistem e ducațional ce se caracterizează prin promavarea
egalitații în drepturi și responsabilității, flexibilitatea programelor școlare, implicarea activă a comunității în
programele școlii, parteneriat cu familia. În reușita educației incluzive un rol important revine familiei.
Relația familie -școală se bazează pe încredere. Comunicarea eficientă asigură încrederea reciprocă. La
începutul parteneriatului cu părinții, profesorii trebuie să se gândească ce pot învăța de la părinți despre
copiii lor. Pentru ca aceas tă comunicare să fie eficientă profesorii trebuie să apeleze la bune deprinderi de
ascultare. Ascultând atent părintele, se poate stabili o relație deschisă cu sprijin reciproc. A ști să asculți
înseamnă a fi capabil să creezi premisele colaborării. Ascult area activă înseamnă a fi cu adevărat activ.
Pentru a realiza integrarea copiilor cu CES, trebuie să acționăm asupra diferitelor nivele de
dezvoltare a personalității lor, și anume: la nivel biologic, la nivel psihic, la nivel social.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Școlile tind să per ceapă elevii care se confruntă cu aceste bariere ca fiind slab motivați, supuși
presiunii negative a părinților și grupului, ca având o frecvență redusă la școală și manifestând probleme
comportamentale și manifestând probleme comportamentale și de control . Din aceste răspunsuri este clar
că școlile întâlnesc cele mai mari dificultăți atunci când se confruntă cu bariere pe care le consideră externe
și cu mult în afara controlului școlii – condițiile de acasă și din familia elevului care afectează abilitatea
acestuia de a fi complet receptiv la oportunitățile educaționale pe care le oferă școala. Este necesar să se
realizeze aici un echilibru. Cu siguranță că școlile și profesorii nu pot să rezolve toate problemele sociale pe
care le întâlnesc. Dar, cadrele d idactice trebuie să combine o concentrare pe responsabilitățile lor
profesionale distincte cu dezvoltarea continuă a unui climat tolerant și cald care ține seama de nevoile,
problemele și istoria de viață a tuturor elevilor.
Prin comunicarea bilaterală pă rinții creează un parteneriat strâns în sprijinul copiilor, se formează
comunitatea și cultura școlii, cadru în care aceștia se simt ca “ membrii ai unei familii”. Părinții răspund la
această cultură prin participarea la educația copiilor în moduri în care ei înșiși niciodată nu le -au cunoscut.
Factorii care influențează părinții în implicarea lor în educația copiilor, includ:
– nivelul educațional al părinților;
– grupurile din care ei fac parte;
– atitudinea conducerii școlii;
– influențele culturale;
– problemele familiei în îngrijirea copilului.
Familia este mediul normal în care personalitatea unui copil, cu sau fără deficiențe, se dezvoltă
armonios sub toate aspectele. Comunicarea cu familiile despre programele școlii și progresul elevulu i se
realizează folosind comunicări de la școala la familie și de la familie la școala. Prin comunicare eficientă cu
familia, aceasta ajunge să conștientizeze rolul în educație, rolul în integrarea cu succes a copilului său.
Familia trebuie să exercite o i nfluență pozitivă asupra copilului, rolul său fiind foarte important în
dezvoltarea acestuia din punct de vedere fizic, intelectual, moral.
Succesul educației incluzive este asigurat de comunicarea dintre familie și școală. Copiii au rezultate
bune la școa lă, se integrează dacă familiile se interesează îndeaproape de educația lor. Părinții sunt cei care
cunosc cel mai bine copilul și reprezintă o importantă sursă de sfaturi pentru profesori. Școala incluzivă și
toate cadrele didactice trebuie să creeze un m ediu primitor pentru implicarea familiei în recuperarea,
adaptarea și integrarea propriului copil cu cerințe speciale, prin:
– solicitarea tuturor familiilor cu copii care prezintă cerințe educaționale speciale să participe la
aplicarea programului educațion al și terapeutic propus;
– recunoașterea cerințelor și drepturilor familiilor de a alege dacă, în ce măsură, cum și când pot
participa la cât mai multe activități terapeutice, pentru continuarea lor acasă;
– includerea familiilor, în mod obișnuit și consecvent , în schimbul de informații despre copil;
– identificarea resurselor din cadrul programului educațional și recuperator -terapeutic al elevilor
cu cerințe speciale prin care se pot sprijini activitățile
părinților;
– anunțarea familiei în legătură cu
activități le propuse în programul recuperator -terapeutic
și completarea lui la solicitările părinților;
– informarea familiilor despre schimbările
survenite în cadrul programului;
– acceptarea feed -backului primit de la
familie ca informații utile în ameliorarea progra melor
destinate educării și recuperării elevilor cu CES.
Parteneriatele școală – familie vin în sprijinul
îmbunătățirii comunicării dintre părinți și profesori. Ele
se evidențiază în activități comune, participarea
părinților la diferite cursuri în care se explică acestora ce înseamnă o regulă în familie, ce înseamnă o
pedeapsă când nu au fost respectate regulile și ce înseamnă o laudă. În cadrul parteneriatelor se clădesc
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
relații între indivizi, acestea fiind caracterizate de responsabilități și cooperări reciproce. Nu -și mai au locul
idei, din partea profesorilor, de genul: “dacă familia ne sprijină și noi ne vom putea face datoria” sau din
partea familiilor: “noi am crescut acest copil, este treaba voastră să -l educați”.
Realizarea parteneriatelor funcționale presupune un sistem de activități cuprinse într -un plan pe
termen scurt și mediu, cu obiective și responsabilități clare. Ca și obiective operaționale pentru un
parteneriat școală -familie pot fi enumerate:
– implicarea conștientă a elevilor, pări nților și membrilor comunității în activitățile propuse potrivit
capacităților psiho -fiziologice și aptitudinilor lor;
– identificarea și înlăturarea barierelor de comunicare;
– combaterea eșecului școlar, a abandonului școlar;
– îmbunătățirea bazei materiale a școlii;
– consilierea elevilor și a părinților să devină frecventă și eficientă;
– îmbunătățirea relațiilor între școală și părinți, profesori și elevi, părinți -părinți;
– conștientizarea necesității ascultării active,
– înlăturarea prejudecăților și a discriminăr ilor elevilor în funcție de mediul din care provin sau de
statutul părinților;
– identificarea caracteristicilor individuale ale elevilor;
– exprimarea liberă a opiniilor;
– dezvoltarea încrederii în sine și în reușita acțiunii.
Un parteneriat între cadrele did actice (profesioniști) și familie este posibil numai dacă fiecare dintre
cei implicați înțelege rolul pe care îl joacă în viața copilului. Părinții au nevoie de educație pentru a ști cum
să-și crească copiii. Prezența părinților și profesorilor împreună în activități de dezvoltare și participare
comunitară, influențează pozitiv rolul lor în educația
incluzivă. Dacă părinții și cadrele didactice lucrează
împreună, se poate sprijini dezvoltarea copilului, iar
cerințele sale pot fi îndeplinite într -o măsură ma i mare.
Un parteneriat între familie și școală nu se poate
construi foarte repede, ci sunt necesare etape bine
planificate. Această planificare duce la stabilirea unei
relații de încredere și cooperare activă cu cadrele
didactice și alți profesioniști, fam ilia fiind unul dintre
factorii a căror contribuție este foarte importantă în
procesul de integrare școlară a copiilor.
Activi tăți extracurriculare desfașurate cu elevii
cu CES .
Bibliografie:
1. Gherguț, A. – “Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale,. Editura Polirom Maria
Andruszkiewicz, Keith Prenton – „Educația incluzivă. Concepte, politici și practici în activitatea
școlară”, 2006
2. Popescu, M. – “Implicarea comunității în procesul de educație”. Editura Corint, 2000
PARTENERIATUL EDUCATIV ȘCOALĂ –FAMILIE -UN SUCCES AL PROCESULUI EDUCAȚIONAL
Vancica Alina Oana – profesor limba și literatura română
Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” Craiova
Îmbunătățirea relației școală -familie -comunitate este un obiectiv prioritar la nivelul învățământului
române sc. În condițiile în care școala reprezintă factorul principal al educației tinerei generații, dar nu
suficient, educația de tip familial devine necesară cu atât mai mult cu cât bazele formării personalității se
pun în mediul familial. Familia se poate con stitui într -un factor de risc sau în unul de protecție în funcție de
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
abilitățile pe care le dezvoltă, climatul educațional și afectiv existent la nivel familial. Acordul familiei cu
școala înseamnă găsirea în comun a unei soluții care să corespundă atât in tereselor copilului și familiei cât
și școlii și societății. Modul în care sunt prezentate, comentate, argumentate informațiile de către părinți,
influențează opiniile și atitudinile copiilor.
În societatea modernă familiile se confruntă cu sol icitări ridicate, cu o competiție crescută pentru
obținerea atenției din partea copiilor, precum și cu poveri economice, care fortează tot mai mulți părinți să
lucreze multe ore peste program și limitează serios timpul pe care aceștia îl petrec cu copiii l or. Familiile
trimit copiii la școală, acolo unde speră ca ei să -și dobândească instrumentele necesare pentru a reuși în
viață. Școlile preiau copiii și -i trimit înapoi în familiile lor, acolo unde presupun că le va fi furnizat sprijinul de
care aceștia au nevoie pentru a crește și a învăța. Termenul de „parteneriat școală -familie” este folosit
pentru a sublinia faptul că școlile, familiile și comunitățile împart responsabilitățile care vizează copiii, prin
suprapunerea sferelor de influență. Școlile trebui e să răspundă nevoilor părinților și să le ofere acestora
sprijinul necesar pentru ca ei să se poată implica în procesul de învățare al copilului. În acelați timp, părinții
trebuie să încetinească ritmul vieții cotidiene, acordând mai multã importanță educ ației copiilor.
Modelele de conduită oferite de părinți – pe care tinerii le preiau prin imitație și învățare – precum și
climatul socioafectiv în care se exercită influențele educaționale constituie primul model social cu o
influență hotărâto are asupra copiilor privind formarea concepției lor despre viață, a modului de
comportare și relaționare în raport cu diferite norme și valori sociale. Este recunoscut faptul că strategiile
educative la care se face apel în familie, mai mult sau mai puțin conștientizate, determină în mare măsură
dezvoltarea personalității, precum și rezultatele școlare ale tinerilor, comportamentul lor sociomoral.
Factorul decisiv în succesul școlar îl reprezintă raportarea corectă a realității în existența activității comu ne
familie – școală. Cercetările arată că, indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, când părinții
sunt parteneri în educația copiilor lor, rezultatele determină performanța elevilor, o mai bună frecventare a
școlii, reducerea ratei de abando n școlar și scăderea fenomenului delincvenței.
Părinții au așteptările lor privind activitatea cadrelor didactice . Iată câteva dintre ele: să fie sensibili
la nevoile, interesele și talentele speciale ale copiilor; să stabilească cerințe școlare identice pentru toți
copiii; să manifeste entuziasm în educarea copiilor; să -i ajute pe copii să -și sporească stima de sine;
să întărească discipina copiilor; să comunice des și deschis cu părinții; să ofere recomandări privitoare la
modul în care părinții îi pot ajuta pe copii să învețe.
De asemenea, cadrele didactice au anumite așteptări din partea părinților : să creeze copiilor
oportunități de învățare (un mediu sigur de dezvoltare fizică și psihică); să susțină scopurile, regulile și
politi ca școlii; să sublinieze în discuțiile cu copiii, importanța educației pentru viață; să -și accepte
responsabilitatea de părinte, fiind un bun exemplu; să -i ajute pe copii să realizeze un echilibru între
activitățile școlare și cele extrașcolare; să -i înveț e pe copii auto -disciplina și respectul pentru cei din jur; să –
i încurajeze pe copii să fie cât mai buni (să se autodepășească) și să -și stabileacă scopuri realiste;
să comunice des și deschis cu cadrele didactice (fără a jigni sau a critica competența pro fesională a
acestora).
Oricare ar fi așteptările, esențială este încrederea. Părinții trebuie să aibă încredere în cadrele
didactice, dar și să aibă grijă să nu proiecteze asupra copiilor propriile amintiri neplăcute pe care le -ar putea
avea din perioada școlii. Ei trebuie să le recunoască cadrelor didactice un profesionalism pe care ei nu îl au,
pedagogia fiind o adevărată meserie, nu doar o simplă ocupație. În relația școală – familie pot apărea
dificultăți de ordin comportamental sau de ordin m aterial (se cere un surplus de efort din punct de vedere
material sau de timp). Aceste dificultăți pot apărea din părerile diferite privind responsabilitatea statului și
a familiei cu referire la educația copiilor, impactul familial asupra rezultatelor șc olare ale copilului,
participarea la gestionarea și procesul decizional din școală, dar și randamentul pedagogic al cadrelor
didactice sau lipsa de timp a părinților. Pentru a nu se ajunge la asemenea dificultăți, este de preferat ca
părinții să ia legătur a cu școala nu doar atunci când sunt chemați la ședințele cu părinții sau atunci când
copiii se confruntă cu anumite dificultăți. Ei trebuie să participe la toate evenimentele importante ale școlii
(serbări, festivități, concursuri, spectacole), să ușureze misiunea educativă a școlii prin continuarea
educației în cadrul familiei, dar și să manifeste disponibilitate pentru participarea la cursuri cu caracter
educativ realizate pentru părinți. Pentru a facilita comunicarea între școală și familie, cadrul did actic poate
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
să comunice cu părinții prin e -mail, în cazul în carea aceștia dispun de un calculator conectat la internet, să
efectueze vizite la domiciliul elevilor, să realizeze întâlniri după cursuri ori de câte ori se impune acest lucru,
la o oră agreată de părinți.
O altă piedică pusă în fața parteneriatului școală – familie o reprezintă faptul că unele familii se simt
neglijate sau nedorite, unele persoane putându -se simți chiar intimidate de cadrul didactic. Una din cauze
este educația limit ată a părinților, sau chiar nivelul lor de alfabetizare. În această situație, cadrele didactice
trebuie să înțeleagă nivelul de disponibilitate existent pentru implicarea părinților în activitățile școlare, dar
și să -și adapteze strategiile pentru a contri bui la realizarea unui parteneriat reușit între școală și familie.
Iată și câteva acțiuni concrete pe care părinții, școala și comunitățile le pot întreprinde pentru a -i
ajuta pe copii să învețe: să elaboreze un program zilnic pentru teme , într -un loc liniștit de studiu, fără TV,
radio, telefon sau calculator; s ă citească împreună cu copilul , să-l ducă pe acesta la bibliotecă și să -l ajute
să-și aleagă cărțile potrivite; să folosească televizorul cu înțelepciune , stabilind anumite ore pentru pr ivit la
TV și să selecteze programele pe care să le urmărească, discutând apoi subiectele respective; să păstreze
legătura cu școala ; să-i laude pe copii, să le aprecieze efortul , să -i încurajeze să persevereze; să le
vorbească adolescenților și să le cun oascã prietenii și locurile în care își petrec timpul liber; să -i sprijine în
activitățile extracurriculare; să -i implice în activitățile familiei. Copiii și părinții pot învăța multe unii de la
alții doar printr -o simplă acțiune de comunicare. Aduții ar trebui să le prezinte deschis acestora valorile lor.
Discutând despre importanța unora, precum: onestitatea, încrederea de sine, responsabilitatea, părinții își
ajută copiii să decidă singuri și să adopte cele mai bune soluții.
Școlile ar trebu i: 1. să încurajeze familiile și profesorii să stabilească acorduri de învățare , definind
scopurile, expectațiile și responsabilitățile împărtășite ale școlilor și părinților, ca parteneri egali la succesul
elevilor; 2. să instruiască pe cei din conducerea școlii : directori, cadre didactice și alți membri din
conducerea școlii, precum și părinți, în scopul de a -i ajuta pe toți colaboratorii să obțină abilitățile necesare;
3.să ofere teme, care să -i atragă pe părinți ; 4. să existe programul de lucru din șco ală: rămânând deschise
după -amiază, seara și la sfârșitul săptămânii, școlile permit elevilor și familiilor să se angajeze în activități de
învãățare și recreative, oferind programe de educație a adulților și de instruire a părinților; 5. să acorde
părinți lor dreptul de a decide : școlile pot prezenta opțiuni, pentru ca părinții să se angajeze individual sau
colectiv în luarea de decizii referitoare la scopurile și standardele copiilor și cele ale instituției de
învățământ; 6. să creeze un centru de resurse pentru părinți , desemnând o zonă în școală unde să invite
părinții să împărtășească experiențele celorlalți și să lucreze cu profesorii și conducerea școlii în activitățile
specifice instituției respective de învățământ.
Principiile fundamentale al e colaborării familie -școală sunt: copiii să se implice ca participanți activi în
interacțiunile familie -școală, centrate pe învățare; să ofere tuturor părinților oportunități de a participa
activ la experiențele educaționale ale copiilor, chiar dacă vin sau nu la școală; colaborarea familie -școală să
fie folositoare pentru rezolvarea problemelor dificile și drept cadru de sărbătorire a realizărilor, a
performanțelor deosebite; relația dintre cele două instituții atât de importante să constituie fundamentul
restructurării educaționale și a reînnoirii comunității; eficiența profesională a cadrelor didactice și a
întregului personal al școlii să fie maximizată prin dezvoltatea unor abilități concrete, esențiale conexiunii
cu părinții și comunitatea.
În concluzie, pentru a pute a asigura educarea copiilor în cele mai bune condiții și, implicit, succesul în
viață, e nevoie ca toți factorii implicați în procesul educațional să formeze o echipă în care fiecare știe ce
are de făcut și îi acordă partenerului respectul și încrederea cu venită.
Bibliografie:
1. Baran – Pescaru, Adina, Parteneriat în educație: familie – școală – comunitate , București, Ed. Aramis
Print, 2004;
2. Bălan, D.Petrovai, S.Tinca, E. Raduly, Ghid pentru părinți , Cluj -Napoca, Editura CCD, 2000;
3. Bunescu, Gheorghe, Educația Părinților. Strategii în programe , București, E.D.P., 1997;
4. Chiru, M., Cu părinții la școală , București, Ed. Humanitas, 2003;
5. Ghica, V., Ghid de consiliere și orientare școlară (pentru orele de dirigenție) , București . Ed. Polirom, 1998.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
PROIECTUL DE CONSILIERE „PARTENERIATUL ȘCOALĂ – FAMILIE – COMUNITATE – CONDIȚIE ESENȚIALĂ
A UNUI ÎNVĂȚĂMÂNT DE CALITATE”
Nicoleta -Adriana Florea – profesor consilier școlar,
Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională – Centrul Județean de Asistență Psihopedagogică, Dolj
Stela Pătru – profesor pentru învățământ preșcolar
Grădinița cu Program Prelungit „Voiniceii”, Craiova
Educația rămâne principalul mecanism de socializare, proces complex ale cărui rezultate sunt
deosebit de importante pentru fiecare societate. Este cunoscut faptul că principalele medii educaționale
sunt familia, școala, organizațiile non -guvernamentale, bi serica, mass -media etc. Școala reprezintă
principala instituție de educare a tinerei generații, dar, alături de aceasta, un rol foarte important îl are
familia, care reprezintă primul mediu educațional și, totodată, acel mediu fără de care acțiunea școlii nu ar
avea succes.
La noi încă se mai consideră calitatea educației ca fiind produsă și definită exclusiv de școală. De
aceea beneficiarii și clienții educației nu sunt decât în foarte rare ocazii consultați, iar satisfacția lor nu este
un motiv de preoc upare pentru instituțiile publice de educație. Datorită acestor deficiențe de comunicare,
părinții consideră că nu este cineva interesat de punctul lor de vedere privind calitatea serviciilor
educaționale oferite de școală sau că nu pot determina schimbări privind viața școlii, fie au rețineri în aș
exprima direct opinia față de anumite servicii oferite de instituția în care învață copiii lor. Consecința
acestei stări de fapt este slaba implicare a părinților în viața școlii, în cunoașterea și rezolvarea problemelor
acesteia, dar și o slabă implicare a școlii în viața comunității.
Or, educația de calitatea este centrată pe clienții și beneficiarii serviciilor educaționale. Toate
organizațiile școlare depind de clienții lor și, ca atare, trebuie să le înțe leagă nevoile curente și de viitor,
trebuie să le îndeplinească cererile și să le depășească așteptările.
Pornind de la premisa că o bună colaborare între școală și familie/ comunitate este în beneficiul
tuturor și mod deosebit al elevilor, prin intermediul Cabinetului Școlar de Asistență Psihopedagogică al
Liceului de Informatică „Ștefan Odobleja” din Craiova, am propus un program ce a vizat identificarea
nevoilor de consiliere ale elevilor si părinților privind relațiile elevi -școală, părinți -școală, părinți -copii, dar și
diverse aspecte ale dezvoltării fizice și psihice ale elevilor, interesele, aptitudinile și preferințele acestora.
Acest program a fost un bun prilej de a sonda opinia elevilor și părinților în scopul adaptării ofertei și
servic iilor educaționale la solicitările beneficiarilor direcți și indirecți.
În continuare voi prezenta programul de consiliere cu tema „Parteneriatul școală -familie –
comunitate – condiție esențială a unui învățământ de calitate”, pe care l -am desfășurat în anu l școlar 2010 –
2011.
Scopul:
Consilierea elevilor și părinților în scopul îmbunătățirii relației școală -familie și adaptării ofertei și
serviciilor educaționale ale unității școlare la solicitările beneficiarilor direcți și indirecți.
Obiectivele programu lui:
Formarea unei atitudini pozitive față de activitatea de consiliere și abordarea dintr -o nouă perspectivă a
relației părinți -copii, părinți -școală;
Identificarea nevoilor de consiliere ale părinților și elevilor și a aspectelor ce suscită interesul ace stora;
Oferirea de informații corecte și utile privind modalitățile de a aborda relația cu copii, de a răspunde
cerințelor și necesităților acestora și de a colabora cât mai eficient cu școala;
Sprijinirea părinților în rezolvarea anumitor probleme pe care le întâmpină copiii;
Stimularea elevilor și părinților în cunoașterea unor aspecte importante privind imaginea de sine a
copilului, dezvoltarea emoțională, socială și fizică a acestuia, dezvoltarea sexuală etc.;
Implicarea părinților în însușirea unor teh nici de consiliere care să faciliteze comunicarea în familie,
rezolvarea problemelor etc.;
Consultarea părinților și elevilor privind gradul de satisfacție față de serviciile oferite unitatea școlară și
implicarea acestora în viața școlii.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Grupul țintă: elevii din clasele IX -XII de la Liceul de Informatică „Ștefan Odobleja” și părinții acestora.
Durata: Anul școlar 2010 – 2011.
Tematica activităților educative:
Școala noastră = școala pe care ne -o dorim? (gradul de satisfacție al părinților și elevilor privind
calitatea serviciilor educaționale oferite de școală)
Roluri, drepturi și responsabilități
Comunicarea elev -profesor = vis sau realitate?
Regulile școlii = regulile elevilor?
Personalitatea copilului
Comunicare și conflict între generații
Stilurile copilului și stilurile parentale
Abuzul emoțional și fizic, obstacol major în formarea stimei de sine
Stil de viață sănătos
Absenteismul – primul pas spre abandonul școlar
Delicvenț a juvenilă – o problemă a zilelor noastre
Opinia mea contează (propunerile părinților și ale elevilor privind îmbunătățirea serviciilor educaționale
oferite de școală)
* Tematica activităților educative a fost stabilită pe baza sugestiilor primite de la pă rinți și elevi în urma
realizării unui sondaj și în cadrul ședințelor cu părinții.
Eșalonarea pe etape:
20 septembrie 2010 – 1 octombrie 2010 – Acțiuni de informare asupra proiectului, asupra modalităților
de desfășurare;
4 octombrie 2010 – 14 noiembrie 2 010 – Realizarea unei cercetări care să evidențieze nevoile de
consiliere ale părinților și elevilor și gradul de satisfacție față de calitatea serviciilor oferite de școală și
elaborarea unui studiu care să prezinte această situație;
15 noiembrie 2010 – 17 decembrie 2010 – S-au vor organizat ședințe cu părinții în care s -au discutat
rezultatele chestionarelor și s -a stabilit o tematică și un program al activităților de consiliere;
10 ianuarie 2011 – 20 mai 2011 – S-au desfășurat activități de consiliere c u părinții și elevii, pe teme
solicitate de părinți, elevi și pe teme propuse de profesorul consilier;
10 ianuarie 2011 – 20 mai 2011 – Întâlniri între părinți, cadre didactice și elevi pentru o comunicare
deschisă și eficientă și pentru a veni în întâmpi narea dorințelor beneficiarilor.
Resurse necesare programului:
Spațiu adecvat
Materiale: consumabile
Resurse umane: – profesor consilier școlar
– cadre didactice
– părinții implicați în program
Modalități de valorificare:
Participarea elevilor și părinților la activitățile de consiliere a fost în beneficiul tuturor al celor implicați,
al elevilor, al familiilor lor și al școlii, contribuind la dezvoltarea și îmbunătățirea relațiilor dintre aceștia;
Elaborarea unui studiu care să prezin te situația din organizația furnizoare de educație;
Valorificarea sugestiilor elevilor și părinților pentru îmbunătățirea calității actului educațional, a
serviciilor educaționale oferite de Liceul de Informatică „Ștefan Odobleja” și a revizuirii Proiectului de
Dezvoltare Instituțională și a ofertei educaționale.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
RELATIA : FAMILIE – ȘCOALA
Tutica -Stănoi Tudori ța- profesor
Școala Gimnazial ă Teasc
Influențele educative pe care familia le exercită asupra tinerilor se pot ma nifesta fie direct – prin
acțiuni mai mult sau mai puțin dirijate, fie indirect – prin modele de conduită oferite de către membrii
familiei, precum și prin climatul psihosocial existent în familie. Modelele de conduită oferite de părinți – pe
care tinerii le preiau prin imitație și învățare – precum și climatul socioafectiv în care se exercită influențele
educaționale constituie primul model social cu o influența hotărâtoare asupra copiilor privind formarea
concepției lor despre viata, a modului de comporta re și relaționare în raport cu diferite norme și valori
sociale. Este recunoscut faptul că strategiile educative la care se face apel în familie, mai mult sau mai puțin
conștientizate, determină în mare măsură dezvoltarea personalității, precum și rezultat ele școlare ale
tinerilor, comportamentul lor sociomoral.
Factorul decisiv în succesul școlar îl reprezintă raportarea corectă a realității în existența activității
comune familie – școală. Sunt necesare sisteme complexe de dezvoltare a responsabilităților individuale și
colective, în concordanta deplină cu preocupările, interesele, deprinderile și aptitudinile fiecărui
adolescent. Reglementarea științifică a unor norme educative impune colaborarea sistematică și
permanentă a celor doi factori de instruire , familie – școală, și presupune unitatea influențelor educative și
continuitatea muncii de formare a tânărului. Procesul de colaborare cu părinții asigură atingerea scopului
educațional. Pornind de la necesitatea cunoașterii sociopsihopedagogică a adoles centului, școală impune
colaborarea cu familia sub diferite aspecte. Urmărind aspectele comune, speciale și diferențiate pe care
viața de elev o prezintă, părinții pot completa, sprijini și dezvolta personalitatea viitorului adult cu o singură
condiție – colaborarea cu școală.
S-au cam pierdut formele de comunicare între cei doi factori decisivi pentru formarea tinerilor. Au
supraviețuit ședințele cu părinții organizate sistematic. În principiu, părinții elevilor cu rezultate școlare
bune și foarte bune sunt prezenți. Dar unde sunt ceilalți? Problemele sociale nu motivează absența lor,
pentru că scoală are același rol educativ. Odată cu intrarea în școală problemele muncii de educație devin
mai complexe și odată cu ele și rolul familiei, școala constituin d pentru tânăr un mediu căruia trebuie să i se
adapteze și care va influența enorm dezvoltarea sa. O serie de sarcini educaționale sunt preluate în mod
special de școală (cele privind instrucția), dar familia rămâne implicata chiar și în realizarea acestor a. Fără
participarea părinților efortul educativ organizat prin instituțiile școlare poate fi frânt, deviat sau deformat.
Așa cum arata și H. H. Stern “orice sistem de educație, oricât ar fi de perfect, rămâne neputincios dacă se
lovește de opoziția sau in diferența din partea părinților”.
Poziția unor părinți care consideră ca odată cu intrarea copiilor în scoală rolul lor s -a încheiat, sau
poziția unor cadre didactice conform căreia școală poate totul fără a apela la sprijinul părinților sunt greșite.
Num ai o colaborare perfectă între cei doi factori este de natură să determine o eficiență maximă a muncii
educative. Desigur, în acest proces de colaborare, rolul conducător îl are școală. Ea poate să orienteze, să
ajute familia în sarcinile ce -i revin, să as igure o unitate de vedere și de acțiune.
Familia, oricâte merite și preocupări valoroase ar avea în legătura cu educația tinerilor, nu va obține
rezultate pozitive decât în condițiile în care acți onează împreună cu școala.
Procesul de colaborare se impune – amândoi factorii acționează asupra acelorași persoane,
urmăresc realizarea aceluiași obiectiv (evident cu mijloace specifice) și deci, orice neconcordanță, orice
divergență, pot determina deficiențe în procesul dezvoltării tinerei generații. Colaborarea școlii cu familia
se realizează în diferite forme: comitetele cetățenești de părinți – sunt forme organizate de colaborare între
școală și familie ducând la perfecționarea procesului de instruire și educare a elevilor si vizitele la domiciliul
elevilor;con sultatii individuale, corespondenta cu familiaia. Vizitele la domiciliul elevului oferă posibilitatea
de cunoaștere concretă a condițiilor specifice din fiecare familie și pe această bază se pot lua, de comun
acord, măsurile ce se impun ca fiind cele mai a decvate în vederea asigurării unui progres continuu în
dezvoltarea copilului. Vizitele sunt din timp planificate și planificarea se referă la toți elevii clasei nu doar la
cei ce prezintă vreo problema. (S -au cam abandonat aceste vizite și de ce să nu recu noaștem, se fac la elevii
care solicită bursa sociala).
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Formele colective de colaborare – adunări cu părinții, consultații colective, lectorate pentru părinți
– pot îmbrăca structuri diferite și pot avea conținut variat. Astfel, adunările cu părinții (orga nizate periodic)
pot fi destinate fie unui bilanț al activității elevilor (subliniindu -se contribuția familiei, eventualele
deficiențe – cu tact – și măsurile ce se impun a fi adoptate), fie dezbaterii unor teme psiho – pedagogice în
vederea informării păr inților cu aspectele teoretice necesare activității lor practice (de pildă probleme ca:
organizarea regimului de viata al elevilor în familie, orientarea școlara și profesională, alegerea și
dezvoltarea lecturii etc., toate în funcție de specificul vârstei ).
Lectoratele cu părinții includ cicluri de expuneri cu caracter pedagogic sau psihologic, sistematic
organizate (pe școală), asigurând comunicarea unui sistem de informații, metodologii de lucru, forme de
activitate, posibil de folosit în familie. Lipsa de colaborare duce spre un eșec și, din nefericire, cel învins
este copilul, pentru care dorim tot, pentru care visăm tot ce este mai bun .Implicarea familiei în activitatea
școlară a copiilor se desfășoară pe doua coordonate:
a) relație părinte – copil: controlul frecvenței, al rezultatelor școlare, al temelor, ajutor în
îndeplinirea sarcinilor, suport moral și material;
b) relația familie – școală , contactul direct cu profesorul sub forma:o reuniune de informare a
părinților cu privire la documentele privind reforma curriculară si consultarea părinților la stabilirea
disciplinei (lor) opționale, alcătuirea schemelor orare ale clasei și programului școlar al elevilor; activarea
asociativă a părinților prin Comitetul de părinți pentru sprijin irea școlii în activitatea de cuprindere la
cursuri a tuturor elevilor, la îmbunătățirea frecvenței acestora, în organizarea și desfășurarea activităților
extracurriculare; lecții deschise pentru părinți, ateliere de lucru practice, vizite, excursii, serbă ri
aniversare ,reuniuni comune cu elevii și părinții.
Bibliografie:
1. Balan, D.Petrovai, S.Tinca, E. Raduly, „Ghid pentru părinți”,Editura CCD,Cluj, 2000
2. Canfield Jack, „Supă de pui pentru suflet de copil” – Ed. Amaltea, București, 2000
3. Faber Adele, Mazlish Elaine, „Comunicarea eficientă cu copiii – acasă și la școală”, Ed. Curtea veche,
București, 2002
4. *** – „Educație pentru democrație prin joc”, micro -proiect în cadrul programului PHARE PENTRU
DEMOCRAȚIE, 1996 -1997
5. Șerdean Ioan, Pedagogie , Editura Fundației România de Mâine, București -2004
PARTENERIAT ȘCOALĂ – FAMILIE – COMUNITATE ÎN INTEGRAREA COPIILOR CU NEVOI SPECIALE
Oana Loredana Ducu – profesor psihopedagogie specială
Școala Gimnazială Specială „Sf. Mina” Craiova
În anul școlar 2011 -2012 am participat la mobilitatea de formare continuă “Children with special
needs: integration of disabilities in classroom” (Integra rea copiilor cu nevoi speciale), în Italia, alături de
cadre didactice din alte patru țări europene: Suedia, Spania, Bulgaria și Germania. Cursul de formare
continuă a fost posibil datorită finanțării din fonduri ale Comisiei Europene prin Programul de Inv ățare pe
Tot Parcursul Vieții – Programul Sectorial Comenius și Fondul Social European prin POSDRU 2007 -2013.
Stagiul de formare a avut drept scop integrarea deplină a persoanelor cu dizabilități. Integrarea se
datorează organizării flexibile în cadrul di verselor instituții implicate, dar în special muncii în echipă între
comunitate, stat și părinți și muncii voluntare.
Vizitand zilnic timp de o săptămână grădinițe și școli unde existau copii integrați, am observat
materialul didactic divers și adaptat fiecărei nevoi (material obținut prin sponzorizări ale comunității sau
familiilor), dar și atmosfera atât de caldă și pri mitoare din fiecare clasă. Copiii din clasele în care s -a făcut
integrare erau foarte grijulii, aveau sarcini precise cum să ajute copilul cu nevoi speciale, erau foarte bine
informați despre nevoile acestui copil, despre cum il pot ajuta în diverse situaț ii.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Spre exemplu, copiii din clasa a III – a înțeleseseră că gălăgia nu priește unui copil cu autism, drept
urmare ei făceau liniște tot timpul. De asemenea, ei știau că atunci cand colegul lor ,,special” dorea să
răspundă, ei ii ofereau această șansă. Pări nții conștientizaseră și ei prin întâlniri de informare asupra
copilului cu nevoi speciale numeroasele beneficii asupra educației și formării personalității tuturor elevilor.
Copiii au devenit astfel mult mai altruiști, mai mulțumiți de ceea ce au, mai dis ciplinați. În plus, beneficiau și
de doi profesori la clasă cu o pregătire foarte bună., profesorul de psihopedagogie specială având doi ani în
plus ca pregătire față de restul dascălilor.
Am vizitat cabinete speciale de terapie unde ni s -a prezentat cum are loc monitorizarea familiei și a
copilului cu nevoi speciale, de către mai mulți psihologi, în același timp. Specialiștii asistau la întâlnirea cu
psihologul cu ajutorul unei oglinzi prin care vedeau, ascultau și analizau comportamentul întregii familii . La
final, aceștia concluzionau un prim diagnostic, dacă necesită începerea terapiei sau nu. Terapia poate fi
urmată de copil și părinți în aceeași măsură. In timpul vizitelor în centrele școlare în care sunt integrați copii
cu dizabilități, cadrele didac tice ne -au informat, înainte de a asista la activități, care sunt proiectele
derulate pentru o bună integrare. Totodată, am înțeles cum au ajuns cei doi profesori care predau la clasa
în care există un copil cu nevoi speciale severe să conviețuiasca, să c olaboreze și să se sprijine. Aceștia fac
permanent schimb reciproc de roluri. Numai așa au înțeles cu ce probleme se confruntă fiecare dintre ei și
au reușit să empatizeze.
Numeroasele proiecte pe care le pun în practică constituie cheia succesului unei b une integrări.
Sunt foarte deschiși la nou și la tot ce cred și speră să rezolve o problemă cu care se confruntă. Ne -au atras
atenția că nu toate proiectele pe care le inițiază au rezultatele așteptate, cum nici toate nu pot fi finalizate
uneori. Lucrul ac esta însă nu îi descurajează deoarece rezultatele majorității parteneriatelor cu familia, în
special, sunt uimitoare. Drept dovadă este integrarea în procent de 100%. Cercetarea permanentă în
domeniul integrării copiilor cu dizabilități și corelarea între teorie și practică (proiecte experimentale de
integrare) este o sursă de inspirație pentru orice persoană care ia contact direct cu acestea.
Din această experiență am învățat că unul dintre principiile europene cele mai importante în
activitatea didactică este acela de a fi mult mai deschis la tot ceea ce înseamnă nou și că adevărata artă a
unui dascăl constă în a -l face pe elev să -și conștientizeze propria valoare, dar și pe părinte de valoarea
copilului său. Am înteles că implicarea și devotamentul tutur or față de muncă, de nevoile și starea de bine a
aproapelui se datorează în mare măsura muncii voluntare pe care majoritatea celor cu care am
interacționat o practică de la vârste fragede.
Conținutul acestui material reprezintă responsabilitatea autorulu i și Agenția Națională pentru
Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale,OI POSDRU, AMPOSDRU, Comisia
Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Bilbliografie:
– Cristea, S., ,, Fundamentele pedagogice ale reformei invatamantului“, EDP, Bucuresti, 1994;
– Cucos, C., ,,Pedagogie“, Ed. Polirom, Iasi, 1996;
– www.llp -ro.ro
A FII PĂRINTE – GREU SAU UȘOR?
Mihalcea Elena
Jianu Lonetta
Școala Gimnazială "Sfântul Dumitru" Craiova
Ce este un copil? acum am să vă spun:
Un răsărit de soare, un început de drum,
O aripă de înger ce începe să zboare,
Privirea caldă a bobocului de floare.
COPILĂRIA este cel mai frumos anotimp al omului,
Este primăvară încărcată de muguri și flori a pomului,
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Este zobrul în viață, zborul către maturitate,
iar ariple sunt plăpânde, firave, derutate.
Au nevoie de căldură, dragoste, protecție din partea celor mari
Pentru a deveni încrezătoare, putenice și tari.
Familia este un univers fascinant ,o mică patrie,e o țesătură de relații, interacțiuni, moduri de
comunicare, schimburi dintre cele mai variate. Este universul pe care copilul îl va adopta. Este tărâmul
gesturilor pline de tandrețe, cuvintelor de alint, zâmbetelor complice, al mângâierilor care alină, al i ubirii,
dar și tărâmul primelor neliniști și temeri, al durerii și suferinței, al confuziei, nesiguranței, tulburării.Este
tărâmul emoțiilor, trăirilor, sentimentelor, al cuvintelor și gesturilor. Copilul absoarbe toate aceste
conținuturi. În funcție de ca litatea schimburilor emoționale, copilul învață limbajul iubirii sau al urii, al
compasiunii sau al indiferenței, al violenței sau al concilierii, al împărtășirii și apropierii sau al izolării și
înstrăinării. Părinții sunt primele oglinzi în care copilul se poate cunoaște și recunoaște pe sine, se poate
diferenția, poate învăța să -și ia în stăpânire emoțiile și propriile trăiri. Exemplele bune se imprimă spre
binele copiiilor,iar cele negative spre nenorocirea lor.
Copiii nu se nasc mincinoși,timizi sau neascultători.Aceste trăsături le dobândesc pe parcursul
vieții,fiind determinate în special de influența pe care o au asupra lor părinții și mediul în care trăiesc.
De felul în care părinții se ocupă și preocupă de copil depinde cât de deschis, curajos, d ornic de
cunoaștere și încrezător în sine și în lume va fi copilul.
Relaționarea cu propriul copil este o condiție,cred eu, deosebit de importantă pentru dezvoltarea
acestuia. Abilitatea de a -ți controla sentimentele agresive si de a nu pedepsi un copil în mod nejustificat
este prioritar.Nu există părinți perfecți,însă poți să -i asiguri siguranță,liniște și să -i oferi atenția, căldura și
afecțiunea și respectul tău.Dragostea și tandrețea,amintirile duioase își au cuibul în casa
părintescă.Dragostea este nu numai cheagul familiei,ci și calea cea mai eficientă a educației,dar …numai
dacă ea e potrivită și cu măsură!
Momentele de joc împreună cu el sunt așa de importante încât de multe ori comportamentele de
joc sunt adoptate ca un stil de viață ce mai târzi u se poate dovedi a nu fi cel optim unei integrări eficiente în
grupuri și în societate. E necesar să -l facem să accepte așa cum trebuie și înfrângerea și victoria.
Caracterul copilului se construieste cu trudă și migală, așa cum construiești o casă, iar el va fi mai
puternic dacă are o temelie solidă. Părinții și profesorii ,prin activitatea lor stăruitoare, desfășurată cu
pasiune și responsabilitate ,vor pune temelia personalității copilului, prin cultivarea acelor trăsături care îi
vor permite mai târziu să se orienteze spre cele trei valori fundamentale:adevărul, binele și frumosul.
Copilul e precum un copăcel firav, plăpând, dornic de soare, însetat de ploaie și cu dorința de a da rod
bogat. Învățătorul este unul din ,,grădinarii ”care toarnă, strop cu strop, înțelepciune la rădăcina copiilor –
copăcei, ajutându -i să crească viguroși, bine educați, spre bucuria celor din jur.Profesionist fiind, știe să
transfere copiilor setul său de valori, să scoată la lumină ,, filonul de aur” al fiecărui copil, aplecâ ndu-se cu
răbdare și dragoste asupra fiecăruia pentru că, bun psiholog, el știe că:
"Unii copii sunt precum niște roabe, trebuie să fie împinși.
Unii sunt precum barcutele: trebuie sa fie vaslite
Unii sunt precum zmeele: dacă nu le ții strâns de sfoară, vo r zbura departe,sus.
Unii sunt precum pisicuțele, tare multumite când sunt mângâiate.
Unii sunt ca niște remorci: folositoare numai când sunt trase.
Unii sunt precum baloanele:tare ușor de vătămat, de nu le mânuiești cu grijă.
Unii sunt mereu de nădejde și gata să te -ajute"
El.Schulman Kolumbus: “Este o chestiune de opinie” , împlinindu -și astfel menirea: “nu-i înveți pe
alții ceea ce vrei , nu-i înveți ceea ce știi, îi înveți ceea ce ești!”
Deși luăm în calcul multe aspecte ale faptului că vom fi părinți,nu putem conștientiza ce înseamnă
aceasta până când nu devenim și faptic părinte.
Nu este greu să fii părinte.
Este greu să fii un părinte împlinit ,adică să -ți înveți copiii să respecte ordinea,să asculte de
bunăvoie,să facă fiecare lucru la timpul său,să fie cumpătați, sinceri, mereu curați,conștiincioși ,
responsabili, să gândească drept și curat .
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Să fiu capabilă să -mi percep proprii copii într -un mod realist și diferentiat ,să fiu multumită că am
făcut tot ce a depins d e mine pentru ca ei să reusească în viață ,să le ofer ce pot mai bun,să -i văd că au
realizat mai mult decât am făcut eu…astea sunt lucrurile care mă frământă mereu.
Andrei Berge consideră că ”pentru a fi educatori perfecți ,ar trebui să fim conștienți nu numai de
ceea ce se petrece înăuntrul nostru,dar și de ceea ce simt cei cărora ne adresăm.”
Nu există copii buni și copii slabi,ci există copii buni la lucruri diferite.Fiecare copil este diferit și nu poate fi
comparat decât cu sine însuși. Și ,totuși , câteva lucruri esențiale îi fac să se simtă asemenea:toți au nevoie
de dragoste,de securitate,de îngrijire și de exercițiu. Toți simt nevoia de recunoaștere și acceptare. Toți
caută un sprijin în adult și chiar au nevoie de un anumit control din partea a cestuia pe măsură ce își
dezvoltă încrederea în sine și dobândesc propria experiență.
Dragi părinți -dumneavoastră nu uitați
Că doar prin copii rămânem în suflet curați,
Prin ei ne amintim mereu de ea ,
De cel mai frumos anotimp al vieții:copilăria.
Ei au darul de a ne face să ne amintim
Că în suflet rămanem copii chiar dacă îmbătrânim.
Priviți -i pe cei mici cât sunt de diferiti
Dar toți la școală în același scop reuniti.
Gândiți -vă că de peste umăr vă zâmbește propria copilărie
Pe care o păstraț i în suflet cu intensă bucurie .
BIBLIOGRAFIE:
1. Garden H., Inteligențe multiple.Noi orizonturi, Ed Sigma 2006
2. Dima S., Copilăria un fundament al personalității, Ed Coresi Bucuresti2007
3. Bordeaut C., Ghidul părinților, Ed Karo Tour, București 2005
ȘCOALA -PARTEN ERUL FAMILIEI
Belciug Marilena – profesor
Liceul Teoretic Amărăștii de Jos
„Amintește -ți că înainte de a îndrăzni să începi a forma
un om, trebuie să te fi făcut tu însuți om, trebuie să
găsești în tine pe care să -l dai ” (J.J. Rousseau )
Un rol covârșitor în devenirea ființei umane revine școlii și familiei. Considerată și celula de bază a
societății familia nu există cu adevărat decât prin copiii săi. Nimeni nu ne învață "meseria" de părinte!
Fiecare urmează această "școală" atunci când î și crește copiii. Familia trebuie să se implice activ în
educarea copiilor. Există trei tipuri de implicare a părinților în educația copiilor lor: părinții ca primi
educatori acasă (familia fiind prima școală a copiilor), părinții ca parteneri ai școlii ș i părinții ca avocați ai
copiilor în societate.
Educația în familie începe prin realizarea scopului de ansamblu al educației, ea constituind temelia
peste care se vor suprapune toate velelalte influențe educative. Familia oferă copilului primele informaț ii
despre lumea ce -l încojoară, primele norme si reguli de conduită, dar și climatul socioafectiv necesar
trebuințelor și dorințelor sale.
Influențele educative pe care familia le exercită asupra copiilor se pot manifesta fie direct -prin
acțiuni mai mult sau mai puțin dirijate, fie indirect -prin modele de conduită oferite de către membrii
familiei, precum și prin climatul psihosocial existent în familie. Modelele de conduită oferite de părinți -pe
care copiii le preiau prin imitație și învățare – precum și c limatul socioafectiv în care se exercită influențele
educaționale („cei șapte ani de acasă”) constituie primul model social cu o influență hotărâtoare asupra
copiilor privind formarea concepției lor despre viață, a modului de comportare și relaționare în r aport cu
diferite norme și valori sociale. Strategiile educative din familie determină în mare măsură dezvoltarea
personalității, precum și rezultatele școlare ale copiilor, comportamentul lor sociomoral.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
În perioada școlarizării, randamentul la învățătu ră va depinde în mare măsură de posibilitatea
oferită copilului de a învăța unele lucruri din ambianța familială și din diferitele împrejurări de viață din
afara acesteia în care va fi pus în mod conștient de părinți.
Chiar modul în care se dă sprijinul l a învățătură are o mare influență în dezvoltarea capacităților
psihice și morale ale copilului. Unii părinți se substituie acestuia în îndeplinirea îndatoririlor școlare, ceea ce
îi creează o stare de pasivitate și o falsă concepție despre muncă, alții au o atitudine rigidă, ceea ce îl inhibă,
frânându -i dezvoltarea gândirii.
Părinții își influențează în caracteristicile lor comune. Astfel, dacă un părinte este perceput de copil
ca afectuos, corect și talentat, și copilul presupune că și el posedă una sau mai multe dintre aceste
trăsături. Dimpotrivă, copilul care își consideră părintele nedrept în aplicarea pedepselor, lipsit de talente,
și se simte respins de acesta, se simte rușinat pentru că presupune că și el are unele dintre aceste trăsături
indezirab ile. În sprijinul acestei ipoteze vine observația că toți copiii se supără dacă cineva le critică familia.
Procesul de colaborare cu părinții asigură atingerea scopului educațional. Pornind de la necesitatea
cunoașterii sociopsihopedagogică a copilului, ș coala impune colaborarea cu familia sub diferite aspecte.
Urmărind aspectele comune, speciale si diferențiate pe care viața de elev o prezintă, părinții pot completa,
sprijini si dezvolta personalitatea copilului cu o singura condiție – colaborarea cu școa la.
S-au cam pierdut formele de comunicare între cei doi factori decisivi pentru formarea copilului. Au
supraviețuit sedințele cu părinții organizate sistematic. În principiu, părinții elevilor cu rezultate școlare
bune si foarte bune sunt prezenți. Dar unde sunt ceilalți? Problemele sociale nu motivează absența lor,
pentru că școala are același rol educativ. Cu intrarea în școala (de la varsta de 6 ani) problemele muncii de
educație devin mai complexe si odată cu ele si rolul familiei, școala constituind pentru copil un nou mediu
căruia trebuie sa i se adapteze si care va influența enorm dezvoltarea sa.
Colaborarea dintre școală și familie înseamnă punere de acord, fiecare partener trebuie să vină în
întâmpinarea dorințelor celuilalt. Pentru ca acest lucr u să fie posibil părinții trebuie să ia legătura cu școala
nu doar atunci când sunt convocați la ședințele cu părinții sau atunci când copiii se confruntă cu anumite
greutăți. Părinții trebuie să participe la toate evenimentele importante ale școlii care -i implică pe copiii lor
(serbări, concursuri, spectacole, festivități, etc.), să sprijine școala, dacă nu material, cel puțin printr -un vot
de încredere, să ușureze misiunea educativă a școlii prin continuarea educației acasă, să manifeste
disponibilitate d e a participa la cursuri cu caracter educativ realizate de școală pentru părinți, etc.
Realitatea cotidiană ne prezintă un declin sumbru în planul valorilor pedagogice. Influențe negative
pot apr in rândul familiei, al școlii, în anturaj și audiovizual.
În familie : șomajul, sărăcia și numărul mare de familii dezorganizate, liberalismul prost înțeles al
educației se răsfrâng asupra copilului, determinând „armonia” morală a acestuia, slăbirea afecțiunii
părintești, afectarea echilibrului psihic al protagonișt ilor, abandonul școlar, vagabondajul.
În școală – deși există un consens explicit în ceea ce privește prioritatea formativului asupra
informativului, preocupările educative sunt uneori neglijate sau plasate în derizoriu.
În comunitate , anturajul este putern ic marcat de climatul social: delicvența juvenilă este în
creștere, fumatul, consumul de alcool și vagabondajul au câștigat teren și printre tinerii de vârste fragede.
Audiovizualul – își pune amprenta asupra a ceea ce gândește, simte și face copilul.
În an samblul agenților educativi , școala , se știe, joacă un rol esențial. Dar o școală de calitate și de
succes nu poate fi înțeleasă astăzi în afara unei redimensionări a relației școală -familie -comunitate.
Această relație poate fi din ce în ce mai periclitată în condițiile actuale, din următoarele motive:
a) climatul familial s -a deteriorat sub presiunea șomajului, grijilor materiale, pierderii încrederii
în valori, a stresului cauzat de toate acestea;
b) unii părinți așteaptă încă „totul” de la școală;
c) neînțelegând u-și corect rolurile – mai exact noile roluri, cadrele didactice și părinții se
învinovățesc reciproc. uneori școala îi acuză pe părinți de incompetență educațională, de dezinteres,
pretenții exagerate și chiar agresivitate, iar părinții, fie că le pretind învățătorilor o atitudine mai
intransigentă față de elevi, confruntând dialogul democratic elev -învățător cu familiarismul păgubos, fie le
impută insuccesele elevilor, neînțelegând exigențele prezentului;
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
d) literatura pedagogică pentru părinți este puțin rep rezentată pe piața cărții sau nu este
valorificată de factorii responsabili.
O modalitate reală și firească a colaborării cu școala este înfăptuită prin controlul copiilor de către
părinți. În școală acest control se efectuează zilnic, la fiecare materie, există deci o preocupare constantă și
sistematică pentru această problemă. Dar acasă? Unii părinți consideră că aceasta este sarcina școlii, iar
alții se scuză că nu o fac, deoarece nu au competența necesară pentru a realiza un control de fond. În
discuții le noastre cu acești părinți noi trebuie să le explicăm că nimeni nu le poate pretinde un control
asupra calității temelor și lecțiilor, dar unul asupra cantității acestora, asupra efectuării sau neefectuării lor,
este absolut necesar, pentru a preveni sit uația obișnuinței de a nu le efectua.
Părinții au datoria să -și controleze copiii nu numai asupra modului în care își îndeplinesc obligațiile
școlare, ci și asupra relațiilor pe care le au în afara școlii, cu alți copii, și, uneori, și cu adulții.
Unii pă rinți consideră că este suficient să asigure copilului hrana, îmbrăcămintea, încălțămintea și
supravegherea pregătirii temelor. Cei mai mulți cred că un copil își găsește ușor ocupație pentru timpul
liber, dar de la monotonie la nechibzuință nu este decât un pas.Acestea duc la apatie, lene, boli psihice.
Televizorul înlocuiește de cele mai multe ori deplasarea la un spectacol, internetul ia locul lecturări unei
cărți, jocurile pe calculator iau locul jocului cu alți copii unde are posibilitatea să socialize ze.Petrecerea
timpului liber în fața calculatorului și televizorului duce la sedentarism și crează dependență.
Profesorul trebuie sã ținã cont în orice moment de elevii sãi, trebuie sã -i ajute sã gãseascã solutii
la problemele lor si sã -i orienteze pe drum ul cel bun, stimulându -i sã se autodepãseascã.
O școala eficientă este partenera elevului, valorizând respectarea identității sale cu familia,
recunoscând importanta acesteia și căutând să atragă în procesul didactic toate resursele educative ale
societăți i, pe care le identifică, le implica și le folosește activ.
În devenirea personalității elevului, comunicarea permanentă, colaborarea și cooperarea factorilor
educaționali reprezintă o prioritate, materializându -se în avantaje oferite de instituții în fo rmarea lui în
spiritul valorii societății în care trăiește.
,,Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi astfel încât mai tărziu să lumine ze cu o lumină proprie”
PLUTARH
Bibliografie:
– E.Bâlteanu, , Educația în familie, Editura Politică, București, 1980.
– Cercel, Renata, , Pași în profesia didactică , Ed. Universității din Oradea, 2004
– xxx , Îmbunătățirea parteneriatului dintre școală și comunitate – Ghid pentru Consiliile de
Administrație, București Centrul Educația 2000+, 2005
-E.Fischb ein, Climatul educativ în familie , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970.
COLABORAREA DINTRE ȘCOALĂ ȘI FAMILIE . PARTENERIAT ÎN EDUCAȚIE: FAMILIE -ȘCOALĂ -COMUNITATE
Șarpe Stela – profesor învățământ liceal
Colegiul Tehnic de Arte și Meserii „Constantin Brâncuși” Craiova
Integrarea europeană a României presupune, pe lângă avantajele inerente, asumarea și ducerea la
bun sfârșit a unor angajamente prin care să ne racordăm la realitățile și standardele învățământului
occidental. Un învățământ mo dern, de tip european, presupune însă și flexibilizarea modului de concepere
și înțelegere a fenomenului educațional. În acest context, se cere reevaluată întreaga activitate educativă
formală și informală, ale cărei noi coordonate trebuie centrate pe prin cipalul beneficiar al actului educativ,
elevul, viitor cetățean al spațiului european.
Ritmul trepidant de viață impus de schimbările socio -economice din ultima perioadă, prezintă și
aspecte negative, ca de exemplu “absența” părinților în educația copi ilor. Sondajele realizate în ultima
perioadă arată că majoritatea părinților nu mai au timp să -și ajute copii la rezolvarea sarcinilor școlare și,
mai mult decât atât, unii consideră școala singura responsabilă de educația și viitorul copiilor. Astfel, dac ă
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
ceva nu merge în dezvoltarea și educația copilului se consideră că profesorii sunt singurii responsabili
pentru acest impas neplăcut. Dezinteresul și sărăcia sunt doar două dintre motivele care au drept
consecință rezultate la învățătură din ce în ce mai slabe, număr mare de absențe, părăsirea școlii înainte de
absolvire, probleme de comportament în școală și în afara ei, anturaj periculos, prostituție, probleme cu
alcoolul și drogurile. Părinții elevilor dintr -o clasă formează rareori un grup omogen și n u dispun toți de
aceleași mijloace pentru a se implica în mod activ în activitățile școlii. Cooperarea lor cu mediul școlar
trebuie, deci, să ia forme diverse pentru a răspunde nevoilor și disponibilităților lor. Anumiți părinți sunt
pregătiți să consacre mai mult timp și energie pentru participarea la activități. Unii dintre ei nu sunt
disponibili decât în mod punctual și pot să participe la un eveniment special (de exemplu, să însoțească
grupul de elevi cu ocazia vizitării unui muzeu). Alții dispun de suf icient de mult timp liber, energie și
cunoștințe pentru a putea aduce o contribuție mai importantă școlii. Unii pot veni în clasă pentru a susține
o expunere pe o anumită temă (legată de cultura lor, locul lor de muncă sau de timpul liber). Alții sunt
preg ătiți să se implice în animarea grupurilor de întrajutorare de părinți, abordează probleme particulare
(de exemplu, în calitate de mediatori între școli și alte familii din comunitatea lor).
Educația nu este numai pregătirea școlară, ci este înțeleasă t ot mai mult ca un flux continuu de
influențe modelatoare și transformatoare exercitate pe tot parcursul vieții individului. Ele construiesc,
modelează și transformă personalitatea, dar e necesară corespondența cu nevoile și cerințele individuale.
Educația este eficientă atunci cînd consideră copilul în centrul ei ca parte activă și motivată la propria
devenire. Școala este factorul primordial și extrem de important, dar ea nu este totul, ea are nevoie de
familie, de comunitate, de întreaga societate pentru a sprijini și îndruma omul în devenire. Totuși rolul
familiei nu trebuie diminuat, el este leagănul social al copilului și sprijinul său pe aproape toată viața.
Încă din antichitate, Platon în „Protagoras ” și Aristotel în „Politica”, iar mai târziu Jan A mos
Comenius meționau că procesul educativ este eficient doar atunci când familia, școala și comunitatea își
vor unifica eforturile.
Familia reprezintă prima școală a copilului deoarece contribuie la formarea concepției despre viață,
a modului de comporta re și relaționare în raport cu diferite norme și valori educaționale. În prezent, se
pune un mare accent pe stabilirea de parteneriate între școală și familie în scopul creșterii calității
procesului educativ. Din punctul meu de vedere, inițiativele în ace st sens rămân la stadiul de teorie
deoarece lipsa de interes și de implicare a părinților în procesul educativ este o realitate dureroasă cu care
ne confruntăm. Situația este mai dramatică pe perioada anilor de liceu. Mulți părinți vin la prima ședință
care se organizează în clasa a IX -a apoi își mai aduc aminte de copii în clasa a XII -a. Oricum, ședințele cu
părinții, de multe ori sunt doar o formalitate. De obicei, vin părinții elevilor cu rezultate bune și fără abateri
disciplinare. Pe de altă parte, am constatat că sunt mai eficiente discuțiile particulare cu părinții .
Dacă situația unui elev este gravă, bineînțeles că iau legătura cu părinții . Când le spun de ce i -am
căutat rămân uimiți. Nu le vine să creadă că elevul are probleme. Își justifică lipsa de interes pentru situația
școlară a copilului prin faptul că în școala generală a avut note mari, că a intrat la liceu cu o medie foarte
bună, că are o soră/frate mai mare care învață foarte bine, că l -a întrebat mereu c e note are, că îi oferă tot
ce n -au avut ei, că a avut încredere în copil pentru că nu le -a făcut probleme vreodată. Și, după ce termină
lista de justificări pentru lipsa de interes față de situația școlară a propriului copil, părintele îl întreabă pe
diriginte „cu nevinovăție”: „Da’ de ce nu m -ați chemat la școală mai devreme?”. Uneori, părinții sunt un pic
mai agresivi și dau vina tot pe diriginte: „Trebuia să mă anunțați mai devreme!”. Apoi îl întreabă pe diriginte
dacă a organizat vreo ședință cu părin ții, încercând parcă să -l scoată vinovat tot pe diriginte. Bineînețeles că
dirigintele a organizat ședințe cu părinții. „Ah, n -am știut, copilul nu mi -a spus nimic!”, răspunde părintele
parcă dezamăgit că nu poate arunca vina pe diriginte. Asta e mentalita tea celor mai mulți dintre părinți: nu
vin la școală decât dacă sunt solicitați de profesor, rareori din propria inițiativă. Uneori, părinții chemați la
școală pentru a discuta rezultatele slabe sau abaterile disciplinare ale copiilor lor, aceștia le iau a părarea,
aducând scutiri medicale pentru absențele nemotivate și invocând tot felul de motive pentru a le acoperi
„faptele”. Probabil fac acest lucru pentru că sunt conștienți că sunt și ei vinovați pentru situația copiilor
pentru că nu prea au timp să se dedice propriilor copii.
Într-adevăr, în calitate de diriginte , poți stabili diverse modalități pentru a menține legătura cu
părinții elevilor. Nu are justificare dirigintele care nu informează părinții la timp despre eventualele
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
probleme grave cu care se confruntă copiii lor la școală. Nu aceasta este problema. Problema este lipsa de
interes a părinților pentru situația școlară a propriului copil. Problema este că părinții așteaptă prea mult de
la școală, lasă totul în seama profe sorilor și nu fac nimic pentru dezvoltarea unei relații mai strânse cu
școala. Problema este mentalitatea multora dintre părinți care consideră că școala este singura
responsabilă de educația copiilor. „Așa te învață la școală?”, îl ceartă un trecător pe c opilul care aruncă
hârtia pe jos sau vorbește urât pe stradă.
În urma unor chestionare aplicate părinților rezultatele au fost următoarele: peste 80% dintre
părinți nu știau cu ce medie încheiaseră copiii lor precedentul an școlar (știau doar că nu au avut corigențe
pe vară și asta le -a fost suficient), peste 85% dintre părinți nu știau care sunt disciplinele considerate dificile
de copiii lor, nu știau care sunt materiile pentru care manifestau interes sau activitățile extrașcolare în care
erau implicați, peste 90% dintre părinți au răspuns că relația dintre școală și familie se reduce la informarea
părinților de către diriginți a situației școlare a copiilor lor. Un rol deosebit, atât pentru colaborarea
familie -școală și participarea la gestiunea școlii , cât și pentru educația părinților îl au asociațiile de părinți,
a căror finalitate este, în principiu, protecția copilului prin educație. Se pot deosebi asociațiile de părinți și
după scopurile lor, astfel: ca grup de susținere a școlii, în probleme needucaționale; ca grup de cooperare
care consideră educația ca un proces comun în care părinții și profesorii sunt parteneri, care decid
împreună viitoarele programe; ca grup de apărare a intereselor care consideră că părinții au interese ce
trebuie promovate în raport cu interesele altor grupe.
Cele mai frecvente obiective ale asociațiilor nationale de parinți sunt:
a) sensibilizarea părinților privind drepturile și îndatoririle lor, influența comportamentului lor
asupra copilului;
b) inf ormarea părinților prin publicații, radio și televiziune privind problemele specifice;
c) formarea părinților prin cursuri destinate acestora, consultații (la sediu, telefonic, prin publicații)
pe probleme de interes (medicale, juridice, psihologice etc. );
d) reprezentarea părinților (reprezentanții sunt obligati să apere interesele celor pe care îi
reprezintă, să raporteze periodic acestora problemele dezbătute în consiliul de participare școlară).
Cea mai simplă formă de colaborare a școlii cu familia o constituie vizita cadrului didactic în familie
și a părinților la școală.
Parteneriatele școală -familie -comunitate au la bază ideea că profesorii, elevii, părinții și ceilalți
membri ai comunității sunt parteneri în educație. Aceste parteneriate joacă un rol esențial în procesul de
educație al elevilor. Colaborarea dintre școală și familie joacă un rol important decisiv în educarea elevilor
pentru integrarea în societate. Dar, din păcate, în ultima vreme, asistăm la o îndepărtare a familiei de
școală. Trebuie găsite soluții pentru ca familia să devină un factor care să se implice activ în procesul
educațional.
Consider că o soluție ar fi și participarea elevilor la activități extracurriculare care îi atrag, activități
care se desfășoară în cadrul unor parteneriate între școli din aceași localitate sau localități din județe
diferite.
Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esențială în organizarea școlii, a grupurilor și a
clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activita te cu caracter opțional sau o
problemă de natura relațiilor publice. Cercetările desfășurate în Statele Unite și în unele țări din Europa
arată că atunci când școlile, familiile și comunitățile lucrează împreună ca parteneri, beneficiarii sunt toți.
Parten eriatele dintre școli, comunități, familii, agenți economici, etc. pot:
• ajuta profesorii în munca lor;
• perfecționa abilitățile școlare ale elevilor;
• îmbunătății programele de studiu și climatul școlar;
• conecta familiile cu membrii școlii și ai comunitații ;
• formarea și dezvoltarea capacităților intelectuale, disponibilităților afective și practice în vederea
instruirii și autoinstruirii pe durata întregii vieți;
• educarea în spiritul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, al demnită ții și
toleranței, al schimbului liber de opinii;
• aportul creativ la viața comunității;
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
• găsirea unui echilibru între sfera publică și cea privată, între libertatea individuală și solidaritate;
• să formeze deprinderi elevilor de a lucra în echipă în scopu l întocmirii unor materiale ce vor fi
prezentate în cadrul proiectului.
Școla noastră a încheiat o serie de parteneriate care ajută profesorii în rolul pe care îl au, astfel
încât elevii să dobândească competențe adecvate față de cerințele societății.
Bibliografie:
1. Emil Stan – „Profesorul între autoritate și predare”, Ed. „Teora”, 1999.
2. Iftene, F. – Psihiatria copilului și adolescentului, Casa Cărții de Știință, Cluj, 1999
3. Internet – Extras din statutul asociatiei parinti -profesori
PARTENERIAT FAMILIE – ȘCOALÃ
Dinu Cristian – profesor doctor
Colegiul Național “Elena Cuza”
Motto : „Prezenta pãrinților poate transforma cultura școlii.” S. L. Lightfoot
„Pentru noi, pãrintii sau adultii care trãim alãturi de un copil sau îl însotim de -a lungul vietii,
provocarea constã în a -i permite sã realizeze actul cel mai dureros pentru fiecare, acela de a creste si de a
se diferentia de noi. Îl autorizãm astfel sã ne pãrãseascã, sã se despartã de noi, sã se îndepãrteze, pentru a
întâmpina riscurile si minu nile vietii.” (Jacques Salome)
În aceastã lume în permanentã schimbare, aflatã sub presiunea competitiilor de orice fel, pãrintii,
educatorii, oamenii de afaceri, comunitãtile locale, statele si guvernele nationale se strãduiesc împreunã sã
încurajeze sist emele de îmbunãtãtire a educatiei, pentru a -i ajuta pe copii sã se dezvolte. Unul dintre
mijloacele de îndeplinire a acestui scop, implicarea familiei în educatie, a existat de generatii.
Familiile trebuie sã fie implicate în îmbunãtãtirea învãtãrii acasã, precum si în scoalã, dacã avem
copii care vor sã devinã persoane instruite. Familiile pot întãri învãtarea acasã, prin implicarea în scolile în
care studiazã copiii lor, încurajându -i pe acestia sã participe la lectii si sustinându -le interesul pentru
discipline incitante si lãrgindu -si propriile abilitãti parentale.
Toate acestea sunt utile, pentru cã familiile în societatea modernã se confruntã cu solicitãri
ridicate, cu o competitie crescutã pentru obtinerea atentiei din partea copiilor lor, precum si c u poveri
economice, care forteazã tot mai multi pãrinti sã lucreze în afara cãminului si limiteazã serios timpul pe
care acestia îl petrec cu copiii lor. Se stie cã nu de putine ori se înregistreazã o lipsã de comunicare între
scoalã si familii si cã adese a practicile scolare esueazã în a veni în întâmpinarea nevoilor multor familii de
elevi.
Școlile pot, si chiar joacã un rol important în întãrirea acestor interdependente. Pãrintii se întorc
cãtre scoalã pentru a fi îndrumati. Când cadrele didactice si con ducerea scolii sunt dornici sã -i atragã pe
pãrinti, atunci rezultatele copiilor se îmbunãtãtesc.
Familiile trimit copiii la scoalã, acolo unde sperã ca ei sã -si dobândeascã instrumentele necesare
pentru a reusi în viatã. ăcolile preiau copiii si -i trimit î napoi în familiile lor, acolo unde presupun cã le va fi
furnizat sprijinul de care acestia au nevoie pentru a creste si a învãta. Cercul acesta în care casa si scoala îsi
împart actiunea asupra capacitãtii copiilor, este unul ce a fost considerat centrul d ezvoltãrii, al dezbaterilor
si al obtinerii informatiilor de orice naturã. Majoritatea institutiilor educationale au un grup formal de
legãturã scoalã -familie, fie cã este comitetul de pãrinti, consiliul scolii sau „camera pãrintilor”. Relatiile sunt
denum ite diferit: „implicare parentalã”, „parteneriat”, „relatie scoalã -familie”, dar toate reprezintã
convingerea cã dacã adultii –în cadrul celor douã institutii -comunicã si colaboreazã, atunci cei care vor avea
de câstigat sunt numai si numai copiii.
Termenu l de „parteneriat scoalã -familie” este folosit pentru a sublinia faptul cã scolile, familiile si
comunitãtile împart responsabilitãtile care vizeazã copiii, prin suprapunerea sferelor de influntã. Ele pot fi
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
separate, în cazul în care institutiile respecti ve îsi alocã foarte putin în ceea ce priveste resursele, scopurile
sau responsabilitãtile sau se pot suprapune creând un spatiu pentru activitãtile de parteneriat.
Realitatea de zi cu zi a familiei este diferitã azi de cea a generatiilor anterioare. Pãrint ii si copiii îsi
petrec mult mai putin timp împreunã si aproape toti adultii se confruntã cu o permanentã dorintã de a
echilibra cererile vietii de familie, cu cele ale slujbei. Într -o vreme în care pãrintii se aflã sub presiuni
fantastice, care -i fac mai putini capabili sã participe la viata copiilor lor, existã o nevoie si mai mare de a se
implica, mai ales în educatie.
Școlile trebuie sã rãspundã nevoilor pãrintilor si sã le ofere acestora sprijinul necesar pentru ca ei sã
se poatã implica în procesul de învãtare al copilului. În acelasi timp, pãrintii trebuie sã încetineascã ritmul
vietii cotidiene, acordând mai multã importantã detinerii de cãtre urmasii lor a unei educatii. E util ca ei sã
serveascã drept model pentru copiii lor.
Cercetãrile aratã cã, indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, când pãrintii sunt
parteneri în educatia copiilor lor, rezultatele determinã performata elevilor, o mai bunã frecventare a scolii,
reducerea ratei de abandon scolar si scãderea fenomenului delicventei .
Iatã si câteva actiuni concrete pe care pãrintii, scoala si comunitãtile le pot întreprinde pentru a -i
ajuta pe copii sã învete:
Sã elaboreze un program zilnic pentru teme . Sã existe un loc linistit de studiu, fãrã TV sau radio. Sã
se descurajeze convorb irile telefonice din timpul lucrului. Pãrintii sã încurajeze eforturile copilului si sã fie
disponibili sã le rãspundã la întrebãri, precum si sã discute cu ei ceea ce si -au însusit;
Sã citeascã împreunã cu copilul . Sã-l ducã pe acesta la bibliotecã si sã -l ajute sã -si gãseascã cãrtile
potrivite. Studiile aratã cã atunci când pãrintii le citesc copiilor sau îi ascultã cum citesc, în mod frecvent,
performantele acestora se îmbunãtãtesc.
Sã foloseascã televizorul cu întelepciune . Sã stabileascã anumite ore pe ntru privit la TV si sã -l ajute
pe copil sã -si aleagã programele potrivite. Sã selecteze programele, pe care sã le urmãreascã si sã discute
împreunã subiectele respective;
Sã pãstreze legãtura cu scoala . Nu trebuie sã lase scoala sã fie cea care -i anuntã c um se descurcã
copilul. Sã stie ce învatã copilul, care -i sunt temele si cum si le rezolvã;
Sã-i laude pe copii, sã le aprecieze efortul . Sã-i încurajeze sã persevereze. Sã cultive acasã o
atmosferã caldã si suportivã, dar în acelasi timp sã stabileascã si standarde referitoare la modul de
elaborare a temelor;
Sã le vorbeascã adolescentilor . Sã le cunoascã prietenii si locurile în care îsi petrec timpul liber. Sã -i
sprijine în activitãtile extracurriculare. Sã -i implice în activitãtile familiei.
Copiii si p ãrintii pot învãta multe unii de la altii doar printr -o simplã actiune de comunicare. Adultii
ar trebui sã le prezinte deschis acestora valorile lor. Discutând despre importanta unora, precum:
onestitatea, încrederea de sine, responsabilitatea, pãrintii îs i ajutã copiii sã decidã singuri si sã adopte cele
mai bune solutii.
Școlile ar trebui:
Sã încutajeze familiile si profesorii sã stabileascã acorduri de învãtare . Acestea ar trebui sã
defineascã scopurile, expectatiile si responsabilitãtile împãrtãsite ale scolilor si pãrintilor, ca parteneri egali
la succesul elevilor;
Sã instruiascã pe cei din conducerea scolii . ăcolile bune valorizeazã implicare parentalã si îi cautã pe
pãrinti. Cel mai adesea, scolile îi contacteazã pe acestia doar când sunt probleme. Î n dezvoltarea unui
parteneriat va fi necesarã instruirea directorilor, cadrelor didactice si a altor membri din conducerea scolii,
precum si a pãrintilor, în scopul de a -i ajuta pe toti colaboratorii sã obtinã abilitãtile necesare;
Sã ofere teme, care sã -i atragã pe pãrinti . Cele pe termen lung i -ar implica pe acestia în procesul de
învãtare, astfel încât i -ar putea ajuta, de pildã, sã -si construiascã arborele genealogic, reconstruindu -si
istoria familiei;
Sã existe programul de lucru din scoalã . Rãmânând d eschise dupã -ameazã, seara si la sfârsitul
sãptãmânii, scolile permit elevilor si familiilor sã se angajeze în activitãti de învãtare si recreative si oferã
programe de educatie a adultilor si de instruire a pãrintilor;
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Sã acorde pãrintilor dreptul de a de cide. Ar putea sã se implice în hotãrâri care privesc scolarizarea
copiilor. ăcolile pot prezenta optiuni, pentru ca pãrintii sã se angajeze individual sau colectiv în luarea de
decizii referitoare la scopurile si standardele copiilor si cele ale instituti ei de învãtãmânt;
Sã creeze un centru de resurse pentru pãrinti . Sã desemneze o zonã în scoalã unde sã invite pãrintii
sã împãrtãseascã experientele celorlalti si sã lucreze cu profesorii si conducerea scolii în activitãtile specifice
institutiei respectiv e de învãtãmânt.
Iatã si câteva principii fundamentale ale colaborãrii familie -scoalã :
Copiii sã se implice ca participanti activi în interactiunile familie -scoalã, centrate pe învãtare;
Sã ofere tuturor pãrintilor oportunitãti de a participa activ la exp erientele educationale ale copiilor,
chiar dacã vin sau nu la scoalã;
Colaborarea familie -scoalã sã fie folositoare pentru rezolvarea problemelor dificile si drept cadru de
sãrbãtorire a realizãrilor, a performantelor deosebite;
Relatia dintre cele douã institutii atât de importante sã constituie fundamental restructurãrii
educationale si a reînnoirii comunitãtii;
Eficienta profesionalã a cadrelor didactice, a administratorilor si a întregului personal al scolii sã fie
maximizatã prin dezvoltatea unor abi litãti concrete, esentiale conexiunii cu pãrintii si comunitatea.
Îmbunãtãtirea relatiei scoalã -familie -comunitate este un obiectiv prioritar la nivelul învãtãmântului
românesc. În conditiile în care scoala reprezintã pionul principal al educatiei tinerei generatii, dar nu
suficient, educatia de tip familial devine necesarã cu atât mai mult cu cât bazele formãrii personalitãtii se
pun în mediul familial. Familia se poate constitui într -un factor de risc sau în unul de protectie în functie de
abilitãtile pe care le dezoltã, climatul educational si afectiv existent la nivel familial.
Acordul familiei cu scoala înseamnã gãsirea în comun a unei solutii care sã corespundã atât
intereselor copilului si familiei cât si scolii si societãtii. Modul în care sunt preze ntate, comentate,
argumentate informatiile de cãtre pãrinti, influenteazã opiniile si atitudinile copiilor.
Bibliografie:
Adina Bãran -Pescaru – „Parteneriat în educatie familie -scoalã -comunitate”, Editura Aramis, 2004.
HH Stern, – “Educatia parintilor in l ume”, Editura Didactica si Pedagogica, 1972.
UMBRA PASILOR MICUTI… – PROIECT DE PARTENERIAT SCOALA -FAMILIE
Stanciu Constantina Ileana – profesor învățământ primar
Școala Gimnazială “Traian” Craiova
PARTENERII PROIECTULUI:
Părinții și bunicii
Scolarii de la clasa pregatitoare C
Profesor.Stanciu Constantina Ileana
Director: prof.Maria Dasu
COORDONATOR PROIECT: St anciu Constantina Ileana
ARGUMENT
“Nu zidurile fac o scoala, ci spiritul ce domneste intr -insa” (Ferdinand I)
Datorită faptului că societatea în care trăim este într-o permanentă schimbare, atât părinții cât și profesorii
trebuie să aibă în vedere o adevărată luptă cu mediul, să fie foarte atente la mijloacele pe care le folosesc
pentru a-i putea crește corect pe copii, ei fiind foarte vulnerabili la această vârstă, iar influențele negative
sunt la tot pasul . Pentru a avea o relație activă și pozitivă cu școlarii, trebuie să știm să le descoperim
trebuințele și nevoile , pentru ca legăturile ce se stabilesc între preșcolari și adulți să se bazeze atât pe
încredere, dar mai ales pe respectul reciproc .
Dupa cum bine se știe, familia este factorul primordial în educarea unui copil și educația începe în familie
de aceea legătura dintre scoala și mediul familial va trebui să se întrepătrundă , iar profesorul să cunoască
foarte bine mediul de viață al copilului pentru a putea colabora .
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Parteneriatul dinte scoala și familie organizat corect duce la o educație solidă , fără pericolul de eșec școlar
mai târziu . Scolaritatea reprezintă piatra de temelie a personalității în formare a copilului , iar prezența
familiei în cadrul scoli i va fi liantul între copi l și mediul necunoscut inițial.
Parteneriatul scoala – familie , acțiunile pe care aceștia le desfășoară , continuarea de către familie a
activităților desfășurate în scoala nu fac decât să ducă la o mai bună formare a scolarului ce urmează a se
forma pentru viața de adult.
SCOPUL PROIECTULUI
Colaborarea dintre familie și scoal ă pentru o implicare cât mai activă în procesul de formare a
școlarului .
OBIECTIVE GENERALE
Formarea unor deprinderi și bune practici de relaționare și comunicare între școlari, părinți și
profesori.
Dezvoltarea unor atitudini pozitive față de problemele educative ale s colarilor , dar și eliminarea
discriminărilor de orice natură .
OBIECTIVE SPECIFICE
Identificarea responsabilităților membrilor partene riatului ;
Derularea unor activități specifice , pregatite pentru stimularea unor procedee de colaborare între
membri .
Cunoasterea individuală a copiilor pentru o mai bună colaborare scoala – copil, scoala – familie .
PARTENERI IMPLICAȚI
Parinții , bunicii
Scolarii de la grupa pregatitoare
Profesorii de la clasa
Director
OBLIGAȚII COLATERALE
-Profesorul are obligația de a fi prezentă la activitățile întreprinse ;
-Are obligația de a media și soluționa problemele ce pot apărea în urma unor dezbateri și lecturări de
materiale ;
-Părinții participă de bună voie la acțiunile desfășurate la grupă, dar au obligația de a asigura mijloacele
necesare pentru preșcolari .
-Să se implice activ în activitățile desfășurate și să se implice în soluționarea unor probleme de tip
educațional;
Durata parteneriatului : cinci luni (an școlar 2010 -2011);
GRUP ȚINTĂ : Părinți, bunici, școlari, profesori;
LOCUL DE DESFĂȘURARE : SCOALA GIMNAZIALA”TRAIAN”CRAIOVA
RESURSE:
UMANE – școlarii de la grupa pregatitoare
– profesorii
– Părinții scolarilor ;
* MATERIALE – cărți , pliante , reviste , fișe, calculator, ecusoane ;
* FINANCIARE – bugetul minim alocat de membrii proiectului ;
MODALITATI DE REALIZARE
Ședințe cu părinții ;
Lectorate pe diverse teme ;
Vizite ;
Activități desfășurate împreună cu părinții ;
Sărbătorirea onomastică și a zilei de naștere a copiilor ;
Expoziții cu lucrările copiilor ;
Serbările realizate în diferite momente ale anului
MODALITĂȚI DE EVALUARE
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Întâlnirea se va desfășura lunar, pe o perioadă de cinci luni, timp de o oră, moment în care se vor discuta
temele propuse .
La finalul fiecărei întâlniri , profesorul anunță teme pentru luna viitoare , pentru a le da posibilitatea
părinților de a se pregăti cu materiale și noutăți .
Se vor distribui diferite fișe de observație, chestionare și alte modalități de evaluare .CALENDARUL
ACTIVITATILOR DESFASURATE
Perioada /
Tema Obiective Modalități de
realizare Locul
desfășurării Responsabilități
Septembrie
“Așa este
copilul
meu ” -să luăm la cunoștință
regulile și obligațiile
fiecărui membru în parte;
-stabilirea opționalelor ;
-realizarea unei scurte
caracterizări a școlarilor ;
– lecturarea unui referat
cu tema “Copilul și
violența infantilă ” Ședința cu părinții
Expuneri
Lectorat
Masa rotundă scoala
Sala de clasa Dirijarea întâlnirii
Prezentarea temelor din
proiect
Distribuirea unor
chestionare pentru
părinți
Coordonarea activității
realizate.
Discutarea unor
probleme survenite în
urma discutării cu
părinții
Octombrie
“Mâini
dibace ” Realizarea unei activități
practice , împreună cu
părinții Activitate
colaterală cu
părinții Sala de clasa Coordonarea activității
derulată împreuna cu
părinții
Observarea unor
neajunsuri și
ameliorarea acestora .
Noiembrie
“Copilul
hiperactiv ” Prezentrea unor referate
specifice temei propuse
Intâlnirea cu medicul
specialist pentru mai
multe lămuriri Întalnirea cu
medicul
Masa rotundă
Lectorate
Expuneri Sala de grupă
Curtea din jurul
scolii Luarea la cunoștință a
micilor probleme ale
școlarilor
Chestionar dat
părinților pe tema :
”Copilul meu ”
Decembrie
“Uite vine
Moș
Crăciun ” Participarea la serbarea
de Crăciun Serbare de
Crăciun
Expuneri Sala de clasa Organizarea unei serbări
specifice
Prezentarea temei
pentru luna viitoare
Ianuarie
“Universul
copilăriei” Discutarea unor probleme
întâmpinate pe parcursul
celor 5 luni si soluționarea
acestora
Stabilirea unor norme de
comportare pentru viitor Masa rotundă
Expuneri
Relatări Scoala Participarea la masa
rotundă cu idei noi, cu
observații pentru copii
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
FAMILIA -ȘCOALA FACTORI AI SOCIALIZĂRII
Ionela Ocoleanu – profesor pentru învățământ primar
Nicoleta Truță – profesor pentru învățământ primar
Școala Gimnazială Nr.1 Mîrșani – Dolj
Cercetările au demonstrat că un nou născut are capacitatea să devină membru al societății, însă
această capacitate poate fi realizată numai prin interacțiune cu alte ființe umane. În primii ani de viață un
om este dependent complet de alți oameni pentru a putea supraviețui, a -și satisface nevoile fizice de bază
fără de care el nu poate supraviețui; își satisface nevoia de interacțiune fără de care capacitatea lui este
pierdută și comportamentul normal este imposibil de realizat, a învăța informația de bază de care are
nevoie pentru a supraviețui în societate.
Cum se încadrează omul într -o structură socială în continuă transformare, ce se întâmplă cu
individualitatea sa în cadrul acestui proces, cum este p regătit și format pentru a răspunde acestor cerințe,
care este specificitatea stabilite între el și ceilalți membri ai societății la diferite nivele de organizare a
acesteia, constituie tot atâtea direcții fundamentale spre care converg cercetările în dome niul științelor
sociale. Diversitatea punctelor de vedere exprimate în legătură cu aceste probleme trebuie căutată, pe de o
parte, în complexitatea fenomenului ca atare, omul ca ființă biosocială cu contextul în care trăiește și
activează, iar pe de altă p arte, în concepția teoretică generală adoptată în aplicarea lor.
Fiecare societate își face un nou ideal despre om, despre ceea ce trebuie să fie el, atât din punct de
vedere intelectual, cât și fizic și moral. Acest ideal este polul educației care are ca obiectiv sa provoace în
copil un număr de stări fizice și psihice pe care societatea din care face parte le considera nelipsite.
Primul agent al socializării, în primii ani de viață, este familia. Efectele socializării în familie sunt
adesea pr ezente pe durata întregii vieți a individului.
Rolul familiei actuale în socializarea individului este din ce în ce mai des pus în discuție datorită
schimbărilor ce au loc continuu la nivelul societății.
Familia este din ce în ce mai preocupată cu activi tățile profesionale ceea ce îi împiedică să fie mai
mult timp împreună ca soț și soție, să fie împreună cu proprii copii. Timpul destinat socializării s -a diminuat,
dar dezvoltarea unui copil depinde de contactul social, de mediul în care este crescut , de aceea trebuie
găsite soluții.
Părinții sunt nevoiți să țină pasul cu evoluția socială, economică și politică pentru a putea fi capabili
să-și socializeze copiii într -un mod adecvat pentru realitățile viitoare.
Nevoile de cunoaștere ale copiilor ar tre bui satisfăcute de părinți căci în familie debutează procesul
de socializare a individului. Acest proces continuă în decursul întregii vieți a omului.
O modalitate eficientă de implicare a părinților este crearea în școal ă a unui cent ru pentru
părinți. Le este fo arte util părinților să întâlnea scă, într-un mod informal, alți părinți sau profesorii
copiilo r și să facă schimb de informații, expe riențe, să planific e împr eună activi tăți. Este important ca
acest centru să fie plasat într-un spațiu accesibi l și să aibă un orar care să dea părinților p osibilitate a de
a-l vizita. În acest centru, părinții vor găsi informații despre școală, materiale scrise sau video despre
subiect e de interes pentru ei și este util și accesul la un computer, eventual cu Internet.
Nu este suficien t pentru un părinte să participe num ai la întâln irile lunare/ semestria le cu
părinții or ganizate în școală pentru a fi considerat implicat în educ ația copiilor. Pentru a sprijini real
procesul de învățar e al copilului este nevoie să-i ofere oportunități de învățare atât acasă, sprijinindu-l la
teme, asigurân du-i un spațiu optim, cât și pe stradă sau la magazin , ajutându-l să ia singur decizii și
să aplice în practică lucrurile învățate . Chiar dacă nu face parte din comitetul părinților din școală are
dreptul să se informeze în legătură cu a ctivitățile acestuia.
Fam ilia și profesorii au roluri diferit e în educ ația copiilor. Copiii au cele mai mari beneficii atunci
când relația între părinți și profesori este bazată pe respect și încredere . Părinții pot iniția discuții
cu profes orii copilului pentru a-și clarifica diferite aspe cte, iar profesori i le apreciază interesul și îi văd ca
parteneri în educația copiil or.
Cercetări le confirmă că implicare a familiei în experien țele școlare ale copiilor are efecte
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
pozitive asupra atitudinii copiilor față de școală, indiferent de situația financiar ă a părinților sau de
nivelul educațional al acestora. Cel mai mult contează atitudinea părinților față de învățare și față de
școală. Sunt părinți care nu au mult timp pentru implicare a în activitățile școlii, dar ei pot arăta cât
de importantă este educația pentru copil și cât de mult îi interese ază progresele copilulu i.
Un parteneri at real între părin ți și școală nu se rezumă doar la relația între părinți și profesori .
Părinții au nevoie să cuno ască toate persoanele care sprijină educația copilului lor: profesoru l
diriginte, echipa de profesori ai clasei, directorii școlii, consiliul administr ativ al școli i și autorită țile
publice. Părinții pot influ ența aceste persoane prin participarea la întâlnir i, voturi și dezbateri pe teme
legate de educație și drepturile copiil or.
În activitatea am:
comu nicat părinților misiunea, valorile, politicil e școlii. Pentru a încuraja implicarea părinților,
școlile au nevoie să comunice frecvent și clar cu părinții și să le ceară părerile în deciziil e care-i
privesc pe copiii lor (de exemplu , discip linele opționale sau regulamentul școlii).
dacă toți copiii au șanse egale pentru succes, atunci școlile trebuie să aibă aștept ări înalt e pentru
toți elevii. Acest mesaj este explica t părinților și elevilor de către director i și profes ori.
Se solicita părinților să comu nice:
o nevoi le lor de inform ații (despr e școa lă, clasă, profes ori, comportam entul copilului lor,
progr ese obținute de copil etc)
o date despre copil : cum se comportă acasă, relațiile cu alți copii, cum învață acasă, regulile
de disciplină pe care le respectă și cele pe care nu le respec tă.
o temerile pe care ei le au în legătură cu școala.
Se p ractica politica ușilo r deschise. Invit părinții la activități variate, nu doar la „ședin țele cu
părinții”. Vor înțelege mai ușor obie ctivele și practicile mele . Explic părinților cum și când pot
veni la școală să mă întâlneasc ă; le vorbesc despre modul cum faci anunțurile pentru părinți și
despre regulile c lasei.
Se c reeza un mediu conf ortabil în timpul întâlnirilo r cu părinții, astfel încât aceștia să se simtă
liber i să își exprim e opiniile , să vă adresez e întrebări, să facă recom andări și să împărtășească
informații.
se asigura că părinții știu cum să-și ajute copilul acasă. Discut cu ei despr e cum stabilesc
regulil e, le ofer inform ații despre dezvoltarea psihică a vârstei copilului , despre spaț iul de
învăța re etc . Realizezi împreun ă cu elevii pliant e, afișe cu informații utile pentru părinți!
Se fo losesc periodic chestionare privind interesele părinților, de exemplu pentr u
subie ctele u rmăto arei întâlniri . Astfel, pot planif ica împr eună următo area întâlnir e.
Se asigura părinții de respectul și încrederea acordate ; esen țială este și asigurare a
confidențial ității.
Există din nefericire numeroase tipuri de părinți, care nu ar trebui să existe:
părinți copleșiți de problemele personale și nu se mai interesează de cele ale copiilor;
părinți ce -și denigrează copilul;
părinți ce invadează intimitatea copiilor;
părinți agresivi;
părinți pentru care „școala nu este importantă”;
părinți absenți;
părinți depășiți de problemele copiilor lor;
Școala rămâne un factor primordial în socializare, însă ea nu poate să acopere toate condițiile și
nevoile fără a mai fi implicați și ceilalți factori. Numai împreună vor construi un viitor armonios care să fie
capabil să facă față tuturor cerințelor și vâltorilor socie tății.
BIBLIOGRAFIE
[1] Albu, G., – În căutarea educației autentice , Editura Polirom, Iași, 2002.
[2] Mărgineanu, N., – Psihologia persoanei, Editura Științifică, București, 1999.
[3] Mureșan, P., – Învățarea socială, Editura Albatros, București, 1980.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
[4] Narly, C -tin – Pedagogia socială și personalitatea, Editura Casei Școalelor, 1928.
[5] Coza, Elena, Coza, Ionel – Relația învățător –elev, ca factor de stimulare al învățării , în,,Învățămăntul
primar”, 2006, nr.1 -3, p.160
FAMILIA, ȘCOALA – PARTENE RI IN EDUCAȚIE
Ciupitu Turceanu Eugenia Magdalena -profesor pentru învățământ primar
Mirea Mariana – profesor pentru învățământ primar
Școala Gimnazială ,, Traian ” Craiova
MOTTO :
Omul nu poate fi rupt de mediu, de familie, prima și cea mai naturală dintre comunități, pentru că ea
este unitatea socială primordială pentru progresul speciei umane.”
Informarea si formarea părinților în ceea ce privește școlaritatea copilului presupun e, cel puțin, ca
fiecare părinte să cunoască: obligațiile legale privind educația copilului, drepturile de care dispune pentru
educația copilului, importanța atitudinii lui pentru reușita școlară a copilului, metodele de colaborare cu
școala. În acest scop este necesar un dialog între profesori si părinți: profesorii trebuie să primească o
pregătire în materie de relație cu părinții, iar competența lor în această materie trebuie considerată ca o
aptitudine profesională, părinții trebuie să fie pregătiți pen tru a juca rolul lor educativ în cooperare cu
profesorii, școlile trebuie să asigure (asociațiilor) părinților asistenta necesară.
Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorința de a ajuta elevii să aibă
succes la școală și, mai târziu, în viață. Atunci când părinții, elevii și ceilalți membri ai comunității se
consideră unii pe alții parteneri în educație, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe
să funcționeze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esențiala în organizarea școlii și a clasei de
elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opțional sau o problemă de
natura relațiilor publice.
Evoluțiile rapide din viața socială generează o cerere de cont inuare a proceselor de reînnoire a
cunoștințelor, deprinderilor si valorilor pe durata vieții. Din perspectiva unei analize sistemice, educația
părinților apare ca o dimensiune a educației permanente și școala este un mediu social organizatoric în care
universul copilului se extinde depășind constrângerea dependenței materne. Educația este cea care
desăvârșește ființa umană, educație pe care copilul o primește în familie, în școală și de la comunitate.
Relația școală -familie -comunitate este una în care fie care factor interrelaționează cu ceilalți.
Colaborarea dintre școală și familie presupune nu numai o informare reciprocă cu privire la tot ceea
ce ține de orientarea copilului ci și înarmarea părinților cu toate problemele pe care le comportă a ceastă
acțiune.
Pentru consolidarea unui set de valori stabil și coerent care sprijină școala în formarea la copii a
conduitei favorabile, a unui stil de viață sănătos mintal, emoțional, fizic și socio -moral se urmărește
implicarea familiei și a comunităț ii într -un parteneriat. Familia reprezintă elementul cheie în socializarea
copilului cu ceilalți copii din clasă fiind consultată cu privire la activitățile educative ( extracurriculare) și cu
privire la activitățile opționale pe care doresc să le desfășoa re copiii .
Motto:
,,Școala încearcă să se pună de acord cu noi părinții; noi familia încercăm să ne punem de acord cu
școala. Care sunt căile cele mai potrivite?”
În baza cercetărilor făcute în școlile din S.U.A. și în în unele țări din Europa, a reieșit faptul că,
atunci când școlile, familiile și comunitățile colaborează ca parteneri, beneficiarii acestei colaborări sunt
elevii. Parteneriatul are un rol deosebit în funcționarea școlii, în îndeplinirea obiectivelor acesteia și se
poate realiza astfel:
Ajută profesorii în munca lor;
Perfecționează abilitățile școlare ale elevilor;
Îmbunătățesc programele de studiu si climatul școlar;
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Îmbunătațesc abilitățile educaționale ale parinților elevilor;
Dezvoltă abilități de lideri ale părinților;
Facilitează legătura dintre familii, personalul școlii și al comunitații;
Oferă servicii și suport familiilor;
Creează o atmosfera mai sigura în școală;
Ajută la managementul școlii.
Scopul creării unor astfel de parteneriate este dorința comună de a ajuta elevii să o bțină rezultate
foarte bune în acumularea cunoștințelor la școală, ca să poată reuși să pășească pe treptele superioare ale
ănvățării și pentru pregătirea lor de viitori adulți.
Atunci când elevii, părinții, comunitatea devin și se considera parteneri în educație, în jurul elevilor
se formează o comunitate de suport, care poate funcționa ca un angrenaj bine pus la punct. Parteneriatele
reprezintă o componentă esențială în organizarea și desfășurarea activității în școală și în clasele de elevi.
Ele nu mai sunt considerate doar o simplă activitate opțională sau o problemă de natura relațiilor publice.
Trebuie avut în vedere că școlile de toate gradele sunt organizații responsabile pentru educația
formală a copiilor și a adolescenților și au obligația să se achite de această responsabilitate, ca parte a
sistemului social ce include și familiile și comunitațile.
Istoria societații românești cunoaște o lungă perioadă în care familia deținea, aproape exclusiv,
rolul de educator social al copilului. Complexitatea sporită a societații actuale a dus la diferențierea
factorului educativ, la specializarea lor. S -ar putea crede că această specializare avea drept rezultat,
automat, dezvoltarea armonioasă a copilului, indiferent de intersectarea acțiunilor și măsurilor l uate.
Fiecare copil se deosebește de ceilalți, în primul rând prin caracterul său. După cum un tâmplar nu
lucrează în același mod și bradul și stejarul, tot așa și noi trebuie să ținem cont de,,lemnul” fiului sau fiicei
noastre, elevului sau elevei noast re, adică de elasticitatea și rezistența ,,capitalului său biopsihic” pentru a
ști ce putem face din el fără prea multe riscuri. În ziua de azi, educația este un fenomen social de
transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii, căt re generațiile de copii și tineri, în
scopul pregătirii lor pentru integrarea în societate. Școala este instituția socială în care se realizează
educația organizată a tinerei generații. Ea este factorul decisiv care contribuie pentru formarea unui om apt
capabil să participe la dezvoltarea societății, să ia parte activă la viață, să fie pregătit pentru muncă.
Menirea școlii este nu numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoștințe cât mai mare, ci și de a stimula
calitatea de om.
Ajungem și la un alt fac tor care contribuie la educarea copilului, care este familia. Familia exercită o
influență deosebit de adâncă asupra copiilor. Primele noțiuni educative pe care copilul le primește sunt
cele din familie. În familie se conturează caractere. Atât părinții c ât și educatorii în timpul procesului de
învațământ trebuie să intervină în numeroase situații pentru a corecta comportamentul copilului. Odată
copilul ajuns la vârsta preșcolară familia împarte într -o bună măsură sarcina educării lui cu dascălii și
pedag ogii din școală; cei din urmă vor fi chemați să șlefuiască ceea ce a realizat familia, să completeze
golurile din procesul instructiv -educativ care au scăpat pană la această vârstă și să -l ajute pe copil, în
înțelegerea și lămurirea unor probleme așa -zis,,delicate ”, cum sunt cele legate de sentimentul de dragoste,
de viața sexuală, etc. Îmbinarea eforturilor educative din familie și din școala este nu numai recomandabilă
ci și obligatorie, pentru că de multe ori pe măsură ce copiii evoluează, părinții au de înfruntat alte și alte
probleme care se ivesc la o altă categorie de vârstă și care se repetă la generațiile următoare.
Dacă cele două medii educaționale – școala și familia – se completează și se susțin, ele asigură într -o
mare măsură bună integrare a copilului în activitatea școlară și pe plan general în viața socială. Binefacerile
sunt numeroase, începând cu o mai bună cunoaștere reciprocă si depășirea stereotipurilor și continuând cu
identificarea intereselor comune în beneficiul copiil or. Cercetările confirmă că indiferent de mediul
economic sau cultural al familiei, când părinții sunt parteneri cu școala în educația copiilor lor, rezultatele
determină performanța elevilor, o mai bună frecventare a școlii, reducerea ratei de abandon șco lar și
scăderea fenomenului delicvenței.
Iată câteva principii ale colaborării familie școală:
Copiii să se implice ca participanți activi în interacțiunile familie școala, centrată pe învățare;
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Să ofere tuturor parinților oportunități de a par ticipa activ la experiențele educaționale ale copiilor
lor, chiar dacă vin sau nu la școală;
Colaborarea familie – școală să fie folosită pentru rezolvarea problemelor dificile și, drept cadru de
sărbatorire a realizarilor, a performanțelor deosebite;
Rela ția dintre cele două instituții atât de importante să constituie fundamentul restructurării
educaționale și al reinnoirii comunității;
Eficiența profesională a cadrelor didactice, a administratorilor și a întregului personal al școlii să fie
maximizată pr in dezvoltarea unor abilitați concrete, esențiale, conexiuni cu părinții și comunitatea;
Scopurile aferente acestor principii ar fi:
Să ajutăm școlile să privească parteneriatele cu familia ca pe o primă resursă și nu ca pe un ultim
refugiu, în promovarea învățării și dezvoltării.
Să stabilim colaborarea școală – familie la nivel național, ca pe un standard al politicilor și practicilor
educaționale.
Atunci când părinții, elevii și ceilalți membri ai comunității devin și se consideră parteneri în
educație, în jurul elevilor se formează o comuniune de suport, care poate funcționa ca un angrenaj bine pus
la punct. Parteneriatele reprezintă o componentă esențiala în organizarea și desfășurarea activității în
școală și în clasele de elevi. Ele nu mai sunt considerate doar o simplă activitate opțională sau o problemă
de natura relațiilor publice.
În relația școală -familie pot apărea dificultați de ordin comportamental, intâlnite atât la părinți, cât
și la profesori și la conducerea școlii, sau de ordin material; relația respectivă cere un surplus de efort din
punct de vedere material și de timp. Aceste dificultați pot apărea din părerile divergente privind
responsabilitatea statului și a familiei cu referire la educația copiilor, libertatea de aleger e a școlii, de către
parinți, impactul familial asupra rezultatelor școlare ale copilului, randamentul pedagogic și datoria
parentală, participarea la gestionarea și procesul decizional din școală.
În relația școală -familie, problema profesionalismului ca drului didactic reprezintă un element
esențial in cadrul serviciului făcut altora, fără a se gândi la avantaje personale, cu alte cuvinte competența,
servirea clienților, un cod de etică profesională.
Din această perspectivă, se pune întrebarea: ce caștig ă profesorul într -o cooperare cu familia?
Se apreciază că acest câștig poate fi un statut revalorizator în ochii societații; cooperarea cu familia
poate fi un test profesional și poate fi considerat ca făcând parte din datoria profesională a profesoru lui
deoarece:
· Părinții sunt clienți ai școlii; eficacitatea învățamântului evaluată la școală și profesori poate fi
ameliorată prin cooperare între școală și familie;
· Părinții sunt responsabili legali de educația copiilor lor și pot evalua cu exigență rezultatele
activității școlare.
În acest context, se pune întrebarea: de relațiile cu familiile trebuie să se ocupe profesori
(consilieri) specializați sau tot profesori? Soluția cea mai potrivită ar fi ca toți profesorii să aibă relați i
obișnuite de colaborare cu familiile, ei sunt cei care cunosc suișurile sau căderile elevilor, iar consilierii
specializați – pentru cazuri dificile.
Se prevede că în țările europene să se treacă la o nouă etapă a colaborării școlii cu familia, în care
accentul să se pună pe un angajament mutual, clar stabilit între părinți și profesori, pe un ,,contract
parental” privind copilul individual, contractul între familie și școală să nu se considere doar un ,,drept
opțional” ci un sistem de obligații reciproce î n cooperarea parinților cu profesorii.
Educația răspunde atât cererii sociale cât și nevoilor și aspirațiilor individuale. Presupune eliberare
de energiilor lăuntrice, prin implinirea armonioasă și creatoare, a insecuritații, inferiorității și dependențe i
pe care le poate simți ființa umană într -o societate aflată într -o schimbare rapidă.
Bibliografie:
1. Robu, Maria, „ Empatia în educație ”, Didactica Publishing House, București, 2008
2. Cerghit, Ioan, Neacșu, Ioan,Negreț Dobridor Ioan, „ Prelegeri pedagogice ”, Editura Polirom, Iași, 2001
3. Pescaru, Băran, Adina, „ Parteneriat în educație ”, Editura Aramis Print, București, 2004
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
4. Nicola, Ioan, „ Tratat de pedagogie școlară ”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000
CAUZE POSIBILE ALE SUCCES ULUI ȘI INSUCCESULUI ȘCOLAR
Duță Andreea, profesor pentru învățământ primar
Dumitrescu Anda, profesor pentru învățământ primar
Școala Gimnazială „Traian” Craiova
Oamenii își construiesc explicații atât pentru fenomenele lumii fizice (de exemplu: pentru trăsnet,
erupții, cutremure) cât și pentru comportamen tele umane (de exemplu: manifestări de furie, bucurie,
succes sau eșec). În general, astfel de explicații au o natură cauzală, în sensul că ele atribuie efectului
observat o cauză.
Inițiatorul teoriei atribuirii, Fritz Heider, a fost cel care a atras atenț ia cercetătorilor asupra
importanței legăturii pe care o face simțul comun cu privire la evenimentele din mediu. El consideră că
nevoia de înțelegere, ordine, coerență logică sunt motive umane fundamentale. În concepția lui cauzele pe
car5e le atribuim com portamentelor celorlalți sunt de două feluri:
Factori interni (motivația persoanei)
Factori externi (situația, presiunea socială, anturajul)
El a arătat că individul nu explică numai conduitele celorlalți, dar încercă să se înțeleagă și pe sine.
Jones și Davis au îmbunătățit modelul lui Heider și au insistat asupra atribuirilor interne. Teoria
propusă de ei descrie maniera în care individul inferează o trăsătură a actorului (persoana care desfășoară
comportamentul și asupra căreia se face atribuirea) pe ba za comportamentului observat. Elementul de
bază al unui astfel de demers, este aflarea intenției actorului, iar pentru a stabili existența intenției
observatorul trebuie să știe dacă actorul este conștient sau nu cu privire la efectele acțiunii sale, și da că
este capabil să producă aceste efecte. În cazul în care lipsește una din cele două elemente ale intenției este
compromisă atribuirea internă.
În cazul teoriei atribuirii un câmp interesant de cercetări s -a dovedit a fi cel al atribuirii succesului și
insuccesului. Psihologul care a studiat acest gen de activitate cognitivă a stabilit că în general,cauzele pe
care le invocă indivizii reușitei sau eșecului propriu pot fi grupate după două dimensiuni:
Intern(personal) – extern(situațional)
Stabil – instabil
Acesta a obținut astfel patru tipuri de cauze posibile:
1) internă și stabilă (capacitatea)
2) internă și instabilă(efortul, comportamentul)
3) externă și stabilă (dificultatea sarcinii)
4) externă și instabilă (șansa)
Un elev poate explica o notă proastă care a prim it-o punând -o pe seama uneia din aceste cauze.
Astfel, vom observa că performanțele sale școlare viitoare, precum și confortul său fizic depind de
atribuirea pe care o face. Pe de altă parte, un elev înclinat să facă mereu atribuiri interne pentru nereușit ele
sale (capacitatea, efortul, comportamentul)va avea o stimă de sine slabă și, în egală măsură, așteptări slabe
la posibilitățile sale de a obține note foarte bune.
Atribuirile stabile ale reușitei sau eșecului pot marca o dimensiune foarte importantă a personalității,
sentimentul propriei eficiențe. Acesta, definit ca aprecierea unei persoane asupra propriilor capacități de a
organiza și duce la împlinirea acțiunii necesare pentru atingerea performanței, trebuie deosebit de stima de
sine care reprezintă o apreciere globală a valorii proprii personalități. Sentimentul propriei eficiențe este un
factor cardinal al succesului școlar. Elevii care obțin scoruri mari la măsurarea acestei caracteristici au
rezultate școlare mai bune. Există copii care au sentime nt al propriei eficiențe foarte dezvoltat în ceea ce
privește literatura dar au mai puțină încredere în forțele lor când este vorba de matematică.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Astăzi este pe deplin dovedit că nivelul de dezvoltate poate fi ameliorat prin activități organizate
corect î n special la copiii cu întârziere în ritmul dezvoltării mintale sau la cei lipsiți de o educație potrivită în
cadrul familiei sau la cei cu o eficiență mintală scăzută ca urmare a unor traume sau carențe afective.
În ceea ce privește cauzele reușitei școl are pond4erea factorilor intelectuali este destul de
însemnată, aproximativ 50% din rezultatele școlare fiind puse pe seama inteligenței. Restul de 50% este
pusă pe seama factorilor nonintelectuali de personalitate a comportamentului dar și pe seama condiț iilor
de organizare a activității școlare și a metodelor de predare.
În dezvoltarea inteligenței și a capacității de autoreglare a copilului există anumiți pași care trebuie
urmați iar dezvoltarea posibilităților psihice presupune ca cerințele și activităț ile instructiv -educative să fie
organizate în concordanță cu aceste posibilități.
Diferențele individuale sunt definitorii pentru gradul de educabilitate al elevilor. Se caută o potrivire
între caracteristicile psihofiziologice ale elevului și exigențele sarcinilor școlare. Criteriul acestor
concordanțe este succesul la învățătură exprimat în calificativ ca modalitate de evaluare a randamentului
școlar.
Unul din factorii interni ai performanței școlare este inteligența. La elevii cu insuficiențe mintale
importanța factorilor intelectuali în determinarea reușitei/nereușitei este mai mare decât la cei normali din
punct de vedere intelectuali. Sunt situații în care inteligența devine cauză fundamentală în aprecierea
succesului sau insuccesului școlar. Unii d in factorii primordiali ai reușitei școlare este inteligența școlară
care exprimă gradul de adaptare al elevului la cerințele activității de tip școlar. Acesta depinde de variațiile
permanente ale școlii, de sarcinile școlare și de personalitatea elevului. Puterea de muncă, rezistența la
efort, vivacitatea personalității, ritmul și eficiența activității influențează reușita școlară a elevului. Există
elevi lenți, care au un caracter particular și orice încercare din partea școlii și a familiei de a -i face m ai rapizi
poate determina confuzii, eșec școlar, ceea ce îi face mai tensionați. Ritmul prea lent poate genera chiar și
la elevii cu posibilități intelectuale normale o formă a nereușitei școlare.
Activitatea școlară poate provoca oboseala, determinând de fapt diminuarea rezervelor de energie
ale organismului. Oboseala elevului se poate manifesta în special în amplitudinea oscilațiilor și mai puțin la
nivelul rezultatelor școlare. Starea de oboseală se poate instala și pe fondul plictiselii care duce la sat urație
deoarece atenția este o condiție foarte importantă în desfășurarea lecției și implicit a reușitei școlare,
gradul de concentrare și intensitatea atenției, stabilitatea și flexibilitatea ei se schimbă în funcție de
calitatea predării și de rezistența elevului la efort.
Începând de la vârsta de aproximativ 5 ani acțiunile copilului sunt planificate și regate conștient pe
baza imaginii mintale și a cuvântului. Astfel, copilul își dă seama că el inițiază și tot el reglează activitatea.
Școlarul trece tre ptat de la acțiunile intuitive la cele mintale. La rândul lor operațiile se grupează în
aptitudini, capacități de acțiune mintală care interacționând cu o serie de cauze interne sau externe
determină succesul sau insuccesul școlar.
BIBLIOGRAFIE:
1. ANN BIRCH , Psihologia dezvoltării(2000), ed. Tehnică, București;
2. P. OSTERRIETH, Copilul și familia, (1973), ed. Didactică și Pedagogică, București;
3. ROSE VINCENT, Cunoașterea copilului, (1972), Editura Didactică și Pedagogică, Bucureșt i
ELEVUL ÎN CENTRUL EDUCAȚIEI ȘCOLII ȘI FAMILIEI
Aranghel Gabriela, profesor pentru învățământul primar
Școala Gimnazială ,,N.Romanescu” Craiova
Principalii factori care ajută copilul in desăvârșirea propriei educații sunt școala și familia. Iar pentru o
buna colaborare intre acești doi factori este nevoie de multă comunicare din partea lor. Părinții nu au doar
rol biologic și obligația de a -i hrăni sau imbrăca pe copii ci și datoria morala de a contribui activ la educația
acestora ; această sarcină nu aparține in exclusivitate ș colii.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Familia oferă copilului primele informații despre lumea ce -l inconjoară , primele norme și reguli de
conduită dar și climatul social și afectiv necesar trebuințelor și dorințelor sale. ‘Pecetea pe care părinții o
lasă asupra structurii spirituale și morale a personlității propriilor copii se menține toată viața.’ Acest tip de
relație este hotărâtoare și prin faptul că familia mediază și condiționează comunicarea cu celelalte
componente sociale, in special cu școala.
Influențele educative pe care fam ilia le exercită asupra copiilor se pot manifesta prin modele de
conduită oferite de membrii familiei , precum și prin climatul psihosocial existent in cadrul familiei. Este
recunoscut faptul că strategiile educative la care se face apel in familie ,mai mult sau mai puțin
constientizate,determină in mare măsura dezvoltarea personalității, precum și rezultatele școlare ale
copiilor, comportamentul lor social și moral.
In urma cercetărilor s -a ajuns la concluzia că stimularea intelectuală in pri mii ani de viață ,
incurajarea și suportul parental continuu sunt factori determinanți in dezvoltarea personalității copilului .
Trebuie să menționam că strategiile educaționale utilizate de unii părinți ,chiar dacă sunt bine
intenționate , chiar dacă au avut efecte pozitive in anumite cazuri , nu duc intotdeauna la obținerea unui
optimum educațional, care să favorizeze dezvoltarea personalității . Ceea ce intr -o familie a avut efecte
eficiente , in alta poate determina efecte contrarii.
Anali zând situațiile concrete in care se manifesta acțiunile educative in familie , putem identifica mai
multe tipuri de părinți : unii inteleg să -si armonizeze sistemul lor de acțiuni educative cu cele ale școlii ; alții
nu constientizează efectele negative ale strategiilor educative utilizate sau , și mai grav , refuză să
recunoască faptul că relațiile lor educaționale cu copiii sunt deficitare.Părinții sunt convinși că nereușitele
educaționale , rezultatele slabe la invățătura , comportamentele inadecvate sunt det erminate de factori
străini familiei . Intrunirile cu părinții , mai mult sau mai puțin organizate , trebuie să fie un prilej de a
conștientiza consecințele imediate și de perspectivă ale strategiilor lor educationale .
Comportamentele educaționale ale părinților , chiar dacă sunt bine intenționate , pot avea efecte
negative asupra copiilor din cauza neadecvării lor la particularitățile de vârstă și individuale, la situațiile
concrete de acțiune , la sistemul de cerințe adresate copiilor.
Severitatea exager ată, manifestată prin interdicții, prin brutalitate și prin privatiuni de tot felul, îsi va
lăsa amprenta asupra personalității in formare a copilului.Ei impun copiilor un volum mare de sarcini ,
interzic participarea la activități recreative , la jocurile s pecifice vârstei și utilizează pedepse care lezează
demnitatea copiilor.
Afirmând că facem totul ca să scoatem din el un om deosebit sau trebuie să faca ceea ce eu nu am
făcut pentru că nu am avut conditiile necesare , părintii trebuie să ințeleagă că , dinc olo de intenția bună ,
maniera in care procedează poate să conducă la rezultate contrare celor asteptate.
La rândul lor ,părinții superprotectori care depun eforturi exagerate pentru a proteja copilul ,pot
constitui piedici in formarea și devenirea personali tății copilului . Acesti părinți consideră că școala are o
serie de cerințe care depășesc posibilitățile copilului și acestia trebuie menajați. Apar astfel atitudini de
ingâmfare , de supraevaluare a propriilor posibilități, dar și atitudini de subevaluare a copiilor , precum și
slabe posibilități de adaptare la situații noi.
Atitudinea protectoare a părinților se poate manifesta și prin limitarea excesivă a libertății și
independenței de acțiune a acestora , a inițiativei. Părinții devin deosebit de preocupați de copil , manifestă
o teamă permanentă pentru viață și activitatea copilului. Copilul va avea un comportament lipsit de
acțiune și in ultimă instantă va avea o timiditate exagerată.
Dăunătoare pentru educație este și atitudinea inconsecventă a părintilor . Ea poate oscila de la
severitate la blândețe și de la autoritate la permisivitate, de la indiferența la tutela , astfel de comportări
fiind derutante pentru copil.Școlarul are nevoie acasă de un cadru general de viață in care să se simtă in
siguranță. Pen tru aceasta el are nevoie de părinți calmi , ințelegători , afectuoși, destul de maleabili in
raporturile cu copilul fără a da dovadă de slăbiciune.El are nevoie să simtă că părinții se ocupă de el, că iau
parte la micile lui necazuri și la problemele care il interesează și că nu se dezinteresează de ceea ce se
intamplă la școala.Dar in același timp el are nevoie de un cadru de disciplină destul de ferm pentru a nu -l
lăsa să -si inchipuie că libertatea lui este fără margini și, totodată, să știe că parinții s ăi impărtășesc acelasi
nivel de exigentă.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
In condițiile social -economice actuale se manifestă două condiții contradictorii : părinții sunt
ingrijorați de viitorul copiilor lor dar in același timp , nu mai au timp și răbdare să acorde atenție
problemelor a cestora. Relația lor cu școala este ignorată sau evitată , acțiunile educative ale celor două
instituții , școala și familia , desfașurându -se oarecum separat.
Este o sarcină a școlii , a personalului didactic , să identifice situațiile problematice , să diri jeze
strategiile educative ale familiei in favoarea elevului și mai ales să conștientizeze faptul că relația de
colaborare scoala -familie este determinantă in obținerea performanțelor școlare.
Cheia rezolvării multor probleme cu care se confruntă copiii s tă in familie .Părinții trebuie să ințeleagă
că școala nu -i poate substitui in rolul pe care il au in raport cu propriii copii .Invățătorul nu poate suplini
lipsa de autoritate a unor părinți și nici inlocui afectivitatea de care au nevoie copiii atunci când se află in
sânul familiei.Menirea noastră este cu totul alta !
A crește și a educa un copil este o operă care cere , inainte de toate , multă dragoste ; aceasta nu
inseamnă că ea nu impune și ratiune , bazată pe cunoștințe precise.Copilul pe care noi il cre ștem și educam
nu este la fel cu toti ceilalți, el este unic pentru noi și de aceea educația pe care i -o dăm trebuie adaptată
personalității lui.
Ca și o plantă , copilul crește diferit in funcție de ambianța favorabilă sau defavorabilă a mediului
familial. Aceasta ambianță , acest climat, poate să -l ajute sau să -l impiedice să se dezvolte normal și
răspunderea o purtăm noi , educatorii și părinții lui.
Copilul are nevoie să fie ajutat , apărat , călăuzit, are nevoie să se simtă important pentru cei din jurul
său.Să conduci catre maturitate o ființă umană nu este deloc simplu ; eforturile , descurajările, slabiciunile
fac drumul greu.Dacă pe acest drum părinții și copiii vor găsi sprijin din parte a noastră a educatorilor , mai
târziu , peste ani , efortul ne va fi răsplatit.
Bibliografie:
Ionescu, M., Chis, V. – “ Pedagogie – suporturi pentru formarea profesorilor “, Ed. Presa
Universitară Clujeană, 2001
Nicola, I. – “ Pedagogie “, EDP, București, 199 4
Șchiopu, U., Verza, E. – “ Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții “, EDP, București, 1995
FAMILIA ȘI ȘCOALA – FACTORI IMPORTANȚI ÎN CONTURAREA PERSONALITĂȚII COPILULUI
Deaconu Simona Mirela -profesor
Școala Gimnazială Specială „Sf. Mina” Craiova
In societatea contemporană se pare că familia tinde să se limiteze tot mai mult la micul grup pe
care îl formează mama, tatăl și copiii, trăind sau mai exact, locuind sub același acoperiș…Nucleul familial
tată-mamă -copii îndeplinește unele funcții importante privind comunitatea națională. ,,Indeplinește, de
asemenea unele funcții care -i privesc pe părinți: el contribuie mai cu seamă la determinarea statutului lor
de adulți și la configurarea unor aspecte importante ale personalității lor ”. Dar funcția cea mai i mportantă
este aceea față de copil, funcția de creștere și de educare a sa. Creșterea copiilor presupune asigurarea de
către membrii adulți ai diodei familiale a acelor condiții de mediu(locuință, hrană, îmbrăcăminte) care să
facă posibilă dezvoltarea nor mală a organismului copilului. Ca proces, însă, aceasta nu se rupe de educare,
pentru că, simultan creșterii se înregistrează dezvoltarea psihică a copilului, structurarea personalității sale
și asupra acestora educația în familie are o deosebită important ă.
Familia ca celulă socială este cea căreia îi aparține la început copilul, apoi cea care îl întovărășește
permanent și cu influențe constante în întreaga sa existență școlară și post școlară. Influența pe care o
exercită familia în plan educativ asupra dezvoltii copilului este majoră. Copilul, ființă plastică, înzestrată cu
un uimitor potențial de dezvoltare, foarte receptiv la influențele externe – pozitive sau negative –nu este
un adult în miniatură, ci doar ,,un candidat la umanizare ”(H. Pieron). El tr ebuie socializat și umanizat.
Fundamentarea personalității sale se realizează în mare măsură în sânul familiei, care reprezintă
deopotrivă ,,universul ” afectiv, social și cultural al viitorului adult. Concepția educativă, stilul și metodele ,,
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
pedagogice ” adoptate mai mult sau mai puțin spontan, dar practicate zi de zi – de către părinți, sub forma
cerințelor și a atitudinilor față de copil, joacă un rol însemnat în formarea personalității acestuia.
Trăsăturile și coordonatele personalității se cristalizează după modelul și natura situațiilor trăite
nemijlocit, repetat și intens de către copil în mediul familial, care este considerat – prin funcția sa centrală
de creștere și educare – locul de inserție a copilului în societate și în cultură. Atitudinile pări ntești au
consecințe durabile asupra personalității în formare. Din această cauză, singura atitudine validă în educarea
copilului este cea de acceptare a lui. Ea presupune, înainte de toate, o dragoste ,,rațională ” și spontană față
de copil, fără slăbiciuni și răsfăț, o dozare optimă a frustărilor adaptative, în raport cu trebuința de
autonomie a copilului.
Educația sub toate formele ei, este chemată să găsească soluții prin care omul să se adapteze rapid
și eficient la societatea viitorului. Cunoașterea pa rticularităților dezvoltării personalității, a factorilor care
contribuie la desăvârșirea acesteia, a problemelor pe care le ridică ea, contribuie în mare măsură la găsirea
unor soluții adecvate. Una din acestea este respectarea independenței la copii.Inde pendența este dorința
copilului de a acționa în viață în concordanță cu experiența personală, ce întruchipează normele sociale de
conduită.
Copiii pot fi drăgălași, dar și obositori. Educarea copiilor poate fi o plăcere dar poate fi și dificilă. Un
părint e poate fi mai bun decât altul, dar toți părinții la rândul lor au nevoie de sfaturi și sprijin.
Dacă în alte culturi creșterea și educarea copiilor este o problemă a întregii comunități, la noi,
părinții sunt de cele mai multe ori singuri, adesea fără ni ci un ajutor. De aceea, uneori părinții consideră, în
general educația copiilor dificilă, atunci când copilul prezintă un comportament care pentru ei este
inacceptabil. In astfel de cazuri părinții sunt iritați, se supără sau se simt neputincioși.
,,Famil ia și școala, instituții cu rol fundamental în crearea spiritului social, trebuie să -și asume din
nou rolul lor de nucleu în jurul căruia să se poată construi o bază durabilă pentru edificarea societății
viitoare ”(Jaque Delors). In condițiile social -econo mice actuale se manifestă două tendințe contradictorii:
părinții sunt îngrijorați de viitorul copiilor lor, dar în același timp ,, nu mai au timp și răbdare să acorde
atenție problemelor acestora ”. Relația lor cu școala este ignorată sau evitată, acțiunile educative ale celor
două instituții exercitându -se oarecum paralel.
Este o sarcină a școlii, a personalului didactic, să identifice situațiile problematice din familiile
copiilor, să dirijeze pe cât posibil strategiile educative ale acestora în formarea e levului și mai ales să
conștientizeze faptul că relația de colaborare școală -familie este determinantă în obținerea performanțelor
școlare.
Forma principală de organizare a activității instructiv -educative în cadrul căreia se realizează
obiectivele educaț ionale o constituie lecția. Prin orele de educație civică urmărim formarea unui set de
competențe necesare și suficiente, pentru a face din copil un bun cetățean, majoritatea cadrelor didactice
sunt pe deplin conștiente că nu poți face educație civică dacă nu oferi propriul model comportamental, că
nu se pot implica afectiv fără să cunoască fenomenele, situațiile, relațiile sociale. De la o școală la alta este
o experiență în ceea ce privește educația civică, atât când e vorba de forme, modalități, metodolo gie, cât și
atunci când e vorba de angajarea elevilor în viața școlii, ori a comunității sociale în întregul ei. Ora de
educație civică, prin modul cum sunt abordate temele prevăzute în programă, inițiază copilul, viitorul
cetățean, asupra drepturilor și î ndatoririlor, a respectului față de sine și față de ceilalți, a comportamentului
activ și responsabil.
Problematizarea unor situații comportamentale, exemplificarea faptelor de curaj, frică, lașitate etc. ,
studiul de caz în legătură cu afectarea integrită ții fizice sau morale a copiilor, au determinat pe elevi să -și
exprime părerile, să ia atitudini, să motiveze comportamente, să ascută spiritul critic și inteligența.
Intr-o măsură însemnată educația civică presupune un spațiu comunitar în care să se form eze
deprinderi, comportamente, valori, un anumit simț al apartenenței la destinul grupului din care face parte.
Voi exemplifica în continuare un proiect didactic prin care elevii au demonstrat că au înțeles
noțiunile legate de ,, Raporturile noastre cu cei lalți oameni ” – noțiuni dezbătute în cadrul lecțiilor de
educație civică din semestrul al II -lea.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
PROIECT DIDACTIC
OBIECTUL: Educație civică
UNITATEA DE INVATARE: Raporturile noastre cu ceilalți oameni
SUBIECTUL: Eu și familia mea
TIPUL LECTIEI: comunicare de noi cunoștințe
SCOPUL: – valorificarea cunoștințelor despre grupurile din mediul apropiat copiilor;
– dezvoltarea capacității de comunicare, de argumentare a unor idei, de ascultare activă, de
reflecție asupra relației cu cei apropiați, de lucru în echipă;
– dezvoltarea eului pozitiv;
– formarea unei atitudini civice;
OBIECTIVE DE REFERINTA:
1.2 – să exprime oral și în scris enunțuri simple cu referire la situații diferite de viață cu conținut civic;
3.1 – să identifice grupurile sociale din car e face parte: familie, grup de prieteni,colegi etc.;
3.3 – să descopere și să descrie într -o manieră clară și concisă diferite relații sociale și de grup;
OBIECTIVE OPERATIONALE:
1.2.1 – să realizeze dialoguri, să pună întrebări, să completeze unele propo ziții;
3.1.1 – să numească diferite grupuri din care fac parte;
3.1.2 – să descopere reguli de constituire și funcționare a grupului;
3.3.1 – să alcătuiască enunțuri sau un text scurt în care să fie evidențiate relațiile familiale;
3.3.2 – să enumere activ itățile care se desfășoară în cadrul familiei;
OBIECTIVE EDUCATIVE:
– dezvoltarea, activizarea și îmbogățirea vocabularului;
– să-și dezvolte spiritul de observație, gândirea logică, atenția și limbajul;
– formarea unei personalități pozitive care poate ac cepta omul de lângă el.
OBIECTIVE AFECTIVE:
– să se conformeze cerințelor enunțate;
– să se autocaracterizeze în spiritul corectitudini;
– să participe cu interes la activitate.
METODE SI PROCEDEE:
– conversația, exercițiul, problematizare, brainstormingul , discuția dirijată.
RESURSE: -,, Educația civică ”- manual pentru clasa a III -a, Elena Nedelcu, Editura ALL;
– fișe, planșe didactice.
RESURSE TEMPORALE: 45 minute.
DESFASURAREA LECTIEI
1. Moment organizatoric. Asigur liniștea pentru buna desfășurare a lecției. Stabilesc regulile discuțiilor.
Prezint asistența. Distribui jetoane pe care vor însemna starea sufletească pe care o au la începutul lecției.
Elevii se pregătesc pentru lecție.
2. Captarea atenției . Cer elevilor să completeze două aritmogrife. Cuvintele găsite pe verticală (A -B) se vor
întâlni frecvent în lecție. Elevii descoperă cuvintele:,,GRUPURI ” și,,FAMILIA ”. Această activitate se
desfășoară în perechi.
3. Anunțarea temei și a obiectivelor. Anunț titlul lecției și îl scr iu pe tablă. Enumăr pe înțelesul tuturor
obiectivele urmărite în lecție. Elevii scriu pe caiete titlul lecției: ,, Eu și familia mea ”.
4. Dirijarea învățării și comunicarea noilor cunoștințe.
a) Propun elevilor să prezinte din proiectele realizate, o foto grafie cu membrii familiei, apoi să
răspundă la următoarele întrebări:
– Ce este familia ? ( Familia este un grup social.)
– Ce este un grup social ? ( Un grup social este format din doi sau mai mulți oameni care acționează
împreună, având un scop comun.)
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Dați exemple de grupuri sociale ! ( Clasa de elevi, familia, prietenii de joacă, echipa de fotbal etc.).
– Fiecare copil sau adult poate să facă parte în acelaș timp din mai multe grupuri sociale ? Dați exemple ! (
Grupul de joacă, grupul școlar, grupul sp ortiv, grupul artistic, grupul de ocrotire a mediului înconjurător
etc.)
– Ce învățăm în cadrul grupului?( Noi învățăm în cadrul grupului să vorbim, să ne purtăm, să acționăm
împreună, să fim uniți, să rezolvăm neînțelegerile dintre noi, să primim și să dă ruim afecțiune etc.)
– Care este grupul principal din care faceți parte? (Grupul din care facem parte este familia ) .
– Din cine este formată familia elementară? (Familia elementară este formată din părinți și copii).
– Ce găsește copilul în familie? (Copi lul în familie găsește hrană și căldură sufletească, un nume, anumite
obiceiuri și modele de comportament).
*Scriu pe tablă funcțiile familiei:
– funcția biologică: dă naștere și crește copii;
– funcția afectivă: oferă dragoste și sentimentul siguranței;
– funcția economică: asigură hrana, îmbrăcămintea, locuința;
– funcția cultural – educativă: transmite limba,obiceiurile etc.
*Elevii scriu pe caiete.
b) Joc didactic: ,,Săculețul fermecat ”. Elevii răspund la întrebările scrise pe biletele care se află în
săculeț.
c) Propun elevilor rezolvarea sarcinii 1 din fișa de muncă independentă.
* Completează spațiile libere, pentru a da un prim răspuns la întrebarea ,,Cine sunt eu? ”
Mă numesc____________. Sunt fiul(fiica) lui_______________și al (a)____________. M-am
născut la data de _________________, în localitatea___________________, din județul___________. Sunt
elev(elevă) în clasa_____ la școala_____________ . Tatăl meu este______________ și lucrează
la______________, iar mama este__________ și lucrează la ____. Locuiesc împreună cu familia mea la
adresa___________________________________________ .
d) Citesc textul ,, In familie ” apoi adresez următoarele întrebări:
– Cine stabilește regulile în familie? ( Regulile în familie le stabilesc părinții împreună cu copii). –
De cine depinde unitatea familiei? ( Unitatea familiei depinde de felul în care fiecare membru își
îndeplinește sarcinile ce -i revin).
– Ce sarcini vă revin în cadrul acesteia? ( In cadrul familiei facem cumpărături, spălăm v asele, facem ordine
și curățenie etc.).
* Cer unor elevi să mimeze câteva din acțiunile pe care le fac. Elevi exprimă în cuvinte acțiunea
mimată.
– Ce relații se stabilesc între membrii familiei? ( Intre membrii familiei se stabilesc relații de rudenie,
familiale, de colaborare, de prietenie etc.).
e) Propun rezolvarea exercițiului nr.2 din fișa de muncă independentă. (anexa 1)
Prezint elevilor ca fiind reală următoarea situație de viață:
Supărarea lui Radu
,,Radu s -a mutat în vacanța de primăvară în alt oraș.Părinții lui au acum locuri mai bune de muncă,
locuiesc într -un apartament nou. Familia nu cunoaște pe nimeni în oraș. Radu merge la școala din cartier. E
cuminte, învață bine, dar e nefericit ”.
* Elevii reflectează, răspund la întrebări, discută.
* Adresez întrebarea: ,,Care sunt necazurile lui Radu? ”
Folosind braistormingul scriu pe tablă situațiile -problemă intuite de elevi.
Conduc elevii să intervină în sprijinul băiatului………
5. Obținerea performanței. Distribui elevilor fișe în care sun t inserate trăsături de caracter.
(anexa 2)
6. Asigurarea retenției și a transferului de cunostințe.
*Adresez elevilor întrebarea:
– Ce sunt față de noi persoanele cu care ne întâlnim în diferite grupuri?( Față de noi persoanele cu care ne
întâlnim în d iferite grupuri sunt părinți, bunici, străbunici, unchi și mătuși, verișori).
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
* Completează următoarele propoziții cu cuvinte potrivite:
1. Eu,mama și tata formăm_________________ noastră.
2. Soția tatălui este_______________________ mea.
3. Soțul mamei e ste_______________________ meu.
4. Incă un băiat în familie este_______________ cu mine.
5. Incă o fată în familie este ________________ cu mine.
6. Sora mamei sau a tatălui e _______________ .
7. Copiii mătușilor și ai unchilor sunt_________ .
* Elevii completează corect propozițiile scrise la tablă.
* Joc de rol -,,Aniversarea mea ”
O fetiță interpretează rolul sărbătoritei. Toți ceilalți elevi vor fi părinți, frați, surori, unchi, mătuși, verișori și
vor participa la această aniversare.
7. Concluzii. Pe jetoane vor însemna starea sufletească dominantă în timpul lecției: mulțumit, nemulțumit,
indiferent etc.
* Fac aprecieri asupra activității individuale și de grup.
Bibliografie:
* M. Golu, Dinamica personalitații, Editura Geneze, București, 1993
* Tib eriu Kulcsar, Factorii psihologici ai reușitei școlare, E.D.P., București, 1978
* G. Berger, Omul modern și educația sa, E.D.P., 1973
* R. M. Niculescu, Pedagogie generală, Ed. Scorpion 7, București, 1996
MODALITĂȚI DE COLABORARE A ȘCOLII CU FAMILIA ÎN VEDEREA CREȘTERII RANDAMENTULUI ȘCOLAR
Georgescu Paula Doina – profesor
Liceul de Artă „Marin Sorescu ” Craiova
În societatea noastră, când familia capătă parametrii valorici nemaiîntâlniți până în prezent,
colaborarea școlii cu acest factor de educație c onstituie un element sine qua non în procesul educațional.
Că familia este prima „școală” a viitorului cetățean, este un adevar indubitabil, dar nu se poate lua în
considerare ideea că, odată ce copilul pășește pragul școlii, influența familiei scade sau a r deveni un
adjuvant de ordin cu totul secundar. Între cei doi factori educativi există o strânsă legătură, permanentă,
care se realizează prin diferite forme de colaborare, care nu se cer neapărat spectaculoase, dar ele fac
parte integrantă din procesul d e conducere științifică a școlii.
O relație majoră – școală și familie – are în vedere cunoașterea stării de sănătate a copilului și procesul
de învățare, echilibrul dintre efort și jocul ca divertisment, cauzele medicale care duc la dificultăți școlare,
cauzele rămânerii în urmă și influența lor asupra încrederii copilului în învățătură.
De-a lungul anilor, am observat că există o strânsă legătură între randamentul superior al elevilor și
prezența activă, în școală, a părinților și invers. Sunt cazuri îns ă, când elevii cu multiple posibilități,
evoluează lent, fiindcă familia nu prezintă interes. Cauzele unor eșecuri școlare sunt multiple; școala are
sarcina, dar și menirea să le depisteze și să intervină, uneori, când este cazul, în situații delicate. Un sfat la
timp, o îndrumare competentă, vizita la domiciliu sunt mijloace care, mai ales la elevii din clasele primare,
pot da rezultate favorabile, în creșterea randamentului școlar.
Creșterea randamentului școlar este strâns legată și de modul în care fami lia concepe stimularea
elevului. Dezinteresul părinților față de notele copilului, trecerea pe planul doi a acestei datorii față de
copil, nu numai că atrofiază voința copilului, dar îl și jignește. De cele mai multe ori, randamentul slab al
copilului est e rezultatul slabei preocupări a părinților în controlul propriilor copii.
La elevii mici, oboseala mintală se manifestă de multe ori, printr -o nevoie crescândă de mișcare, de
instabilitate motrică. Pe lângă toate acestea, unii părinți supraaglomerează cop iii, obligându -i să citească
sau să scrie cât mai mult, ceea ce determină un randament slab al memoriei, nervozitate, irascibilitate. Prin
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
întâlnirile cu părinții, chiar în prezența copiilor, prin dialogurile profesor – părinte se urmărește precizarea
modu lui de supraveghere a copilului, urmărirea metodologiei de învățare, verificarea frecvenței la ore a
copilului.
Trebuie reținut că este o condiție fundamentală a bunelor rezultate – stabilirea unui acord deplin între
cerințele școlii și ale familiei.
Se înt âlnesc și cazuri când unii părinți sunt permanent nemulțumiți de situația copiilor la învățătură,
deși aceștia au note bune. Acești părinți nu știu să dea satisfacție copilului, inspirându -i teamă, făcându -l să
apară timorat la lecție. De asemenea, datorit ă slabei exigențe manifestată de unele familii privind
învățătura, la unii elevi randamentul școlar este tot mai mult stopat de preocupări extrașcolare care,
nedirijate și necanalizate pe făgașul normal, pot duce la insuccese la învățătură. Foarte mulți co pii folosesc
timpul liber în mod haotic, televizorul și calculatorul se transformă, în prea mare măsură, în divertisment,
controlul părinților nu este eficace și în marea majoritate, părinții sunt nemulțumiți pentru notele copiilor,
iar rezultatele slabe la învățătură le pun pe seama școlii.
De această dată, colaborarea cu familia capătă valențe noi și orice stagnare în aceste relații aduce
prejudicii nivelului de cunoștințe al elevului. Instrumente ca: orarul, program de meditații, formele de într –
ajutora re școlară, pregătirea în școală a elevilor care manifestă carențe sau pasivitate, sunt aduse la
cunoștință familiei, căreia i se recomandă a le urmări și sprijini îndeaproape.
Un sprijin eficient în creșterea randamentului școlar ar trebui să vină din par tea comitetului de
părinți, care este interesat activ în problemele școlii. În cadrul acestui comitet sunt invitați părinți ai căror
copii au regrese la învățătură, sunt informați despre comporamentul copiilor lor în școală și
responsabilitățile ce le revi n. În acest mod, pornindu -se de la clarificarea sarcinilor instructiv -educative în
spiritul unei conduceri și organizări științifice a școlii, încercăm să integrăm activitatea familiei în contextul
cerințelor școlii, deși nu totdeauna o facem cu suficientă perseverență.
Din cele arătate se pot desprinde următoarele concluzii:
creșterea randamentului școlar nu poate fi considerată o sarcină de care răspunde numai școala, ci
și familia elevului ;
randamentul școla r este în strânsă relație și unitate cu randamentul educativ al familiei;
se recomandă crearea, pe lângă fiecare unitate de învățământ a unei „școli a familiei”, sau a unui
complex de măsuri care să faciliteze propaganda pedagogică în rândul părinților;
trezirea și stimularea interesului părinților prin invitarea lor la acțiunile inițiate de școală;
creșterea prestigiului școlii își are sorgintea și în modul în care aceasta ș tie să -și apropie familia în
obținerea unor rezultate remarcabile;
colaborarea școlii cu familia nu este un act întâmplător, ci o coordonată majoră a conducerii
științifice a școlii.
Bibliografie:
Bunescu Gh., Alecu Gh., Badea D., „Educația părinților”, Editura didactică șiPedagogică, București,
1997;
Șincai, Eugenia, Alexandru, Gheorghe, „Școala și familia”, Editura GheorgheAlexandru, Craiova,
1993;
Șoitu, L., Vrăjmaș, E., Păun, E., „Consiliere familială”, Institutul European, Iași, 2001
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
GRĂDINIȚA ȘI FAMILIA – PARTENERI ÎN EDUCAȚIE
Stoica Victorina – profesor pentru învățământ preșcolar
Tudosie Floriana – profesor pentru învățământ preșcolar
Școala Gimnazială ”Traian” Craiova
Funcția centrală a ed ucației este aceea de formare și dezvoltare permanentă a personalității
individului cu scopul integrării sociale optime. Omul este în permanentă interacțiune cu factorii sociali ai
existenței sale.
În această interacțiune, el asimilează normele și valoril e societății, modelele sociale de
comportament, mijloacele sociale de comunicare umană. Prin aceasta, el este pregătit pentru viața socială,
pentru asumarea unor roluri și responsabilități. Acest proces se realizează de -a lungul diferi telor etape de
viață , în cadrul unor forme specifice de activitate socială și în cadrul specific al unor instituții sociale:
familia, grădinița, școala, instituțiile culturale, dar și împreună cu întregul sistem al mijloacelor moderne de
informare și influențare.
Procesul de integrare în societate începe în familie din timpul copilăriei mici, când intervin primele
contacte sociale și experiențe de viață (socializarea primară sau socializare de bază), și continuă de -a lungul
vieții omului, odată cu dobândire a unor statusuri și roluri succesive (socializare continuă sau secundară).
Primele deprinderi de viață sănătoasă ale copilului sunt dezvoltate în familie (deprinderi igienice, de
alimentație sănătoasă), acestea constituie suportul dezvoltării ulterioare și își pun amprenta a supra întregii
personalități.
Tot în familie, copilul își însușește limbajul. Volumul, calitatea vocabularului, corectitudinea
exprimării depinde de modelele oferite de părinți, de felul în care aceștia interacționează și îi solicită pe
copii.
În familie s e formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politețea,
cinstea, sinceritatea, ordinea, răbdarea etc. În realizarea acestor sarcini, modelul parental ajută cel mai
mult, părinții oferind copilului exemple de comportamente în diferi te contexte. De la părinți, cei mici vor
învăța să aprecieze ce e bine și ce e rău, ce e drept și ce e nedrept, ce e frumos și ce e urât în
comportamente.
Activitatea educativă din grădiniță nu poate fi izolată, separată de alte influențe educative ce se
exercită asupra copilului și mai ales, de cea din familie. Educația trebuie să se manifeste permanent ca o
acțiune coerentă, complexă și unitară a grădiniței și familiei.
La intrarea în grădiniță, părinții sunt cei care dețin toate inform ațiile legate de copil: stare de sănătate,
obiceiuri alimentare, particularități de învățare, mod de comportare, probleme în dezvoltare etc.
În același timp, grădinița, ca prima instituție care se conduce după principii și metode științifice,
deține mijloace specifice pen tru valorificarea potențialului fizic și psihic al fiecărui copil. Îmbinarea în
parteneriat a informațiilor deținute de părinți cu cele ale grădiniței trebuie să fie în beneficiul copilului.
Termenul de parteneriat presupune realizarea unei alianțe pentru atingerea unor obiective
comune. Pentru ca parteneriatul să funcționeze este nevoie de respect, încredere reciprocă, consens cu
privire la scopurile acțiunii și strategiilor de atingere a acestora și de asumarea în comun a drepturilor și
responsabilitățilo r.
Parteneriatul dintre grădiniță și familie reprezintă o primă experiență relațională și de colaborare a
părinților cu persoanele profesioniste în domeniul educației. Cei mai mulți părinți manifestă deschidere,
dorință de a colabora cu personalul grădiniț ei, dar se poate întâmpla ca realizarea unui parteneriat să fie
împiedicată de atitudini necorespunzătoare ale fiecăruia dintre cei implicați.
În crearea parteneriatului între grădiniță și familie este bine să ne amintim că în viața Copilului și a
familiei lui orice angajat al instituției este important: portarul poate fi ca vecinul care -i salută cu un zâmbet
în fiecare dimineață, bucătăreasa, bunica ce pregătește cele mai grozave mâncăruri, îngrijitoarea, ca sora
mai mare care -i ajută pe cei mici să -și îmb race pijamaua, iar educatoarea poate fi persoana care le este
întotdeauna un sprijin. Fiecare, prin specificul muncii sale, prin felul își îndeplinește atribuțiile și prin modul
în care colaborează cu familia, influențează dezvoltarea copilului.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Educația c opilului este o acțiune care presupune schimb de experiențe, de competențe și valori
între toți adulții care îl susțin în dezvoltare și cu care acesta intră în contact. Acest lucru presupune ca
parteneriatul educațional dintre familie și grădiniță să se ex tindă și către comunitatea care le include.
Parteneriatul educațional se realizează între:
Agenții educaționali (copii, părinți, personalul grădiniței, specialiști în probleme de educație:
psihologi, consilieri psihopedagogi, logopezi, terapeuți etc.);
Instituții ale educației (familie, grădiniță, școală, centre comunitare, cluburi sportive, cluburi ale
copiilor etc.);
Membrii ai comunității cu influență asupra dezvoltării copilului (medici, reprezentanții
primăriilor, ai Poliției, ai bisericii, ai Direcți ilor regionale de protecție a copilului etc.);
În orice parteneriat educațional este important să fie implicați copiii, iar activitățile desfășurate să fie în
beneficiul acestora.
În funcție de specificul comunității în care se află grădinița, se pot reali za parteneriate cu:
instituții sanitare, în susținerea unor activități care au ca scop creșterea și dezvoltarea tuturor
membrilor comunității;
asociațiile nonguvernamentale , pentru rezolvarea unor probleme de ordin social;
parteneri privați care pot sprij ini grădinița cu fonduri materiale sau prin activități de voluntariat;
mass -media, pentru promovarea imaginii grădiniței, pentru promovarea ideilor noi, valorilor etc.
Prin crearea parteneriatului grădiniță –familie –comunitate copiii câștigă un mediu de
dezvoltare mai bogat, între participanți se creează relațiile pozitive și fiecare își va dezvolta sentimentul
coeziunii sociale.
Bibliografie: „Educatia timpurie si specificul dezvoltarii copilului prescolar” – 2008
RELATIA FAMILIE – ȘCOALA
Prof. Tutica -Stănoi Tudori ța
Școala Gimnazial ă Teasc
Influențele educative pe care familia le exercită asupra tinerilor se pot manifesta fie direct – prin
acțiuni mai mult sau mai puțin dirijate, fie indirect – prin modele de conduită o ferite de către membrii
familiei, precum și prin climatul psihosocial existent în familie. Modelele de conduită oferite de părinți – pe
care tinerii le preiau prin imitație și învățare – precum și climatul socioafectiv în care se exercită influențele
educa ționale constituie primul model social cu o influența hotărâtoare asupra copiilor privind formarea
concepției lor despre viata, a modului de comportare și relaționare în raport cu diferite norme și valori
sociale. Este recunoscut faptul că strategiile educ ative la care se face apel în familie, mai mult sau mai puțin
conștientizate, determină în mare măsură dezvoltarea personalității, precum și rezultatele școlare ale
tinerilor, com portamentul lor sociomoral.
Factorul decisiv în succesul școlar îl reprezint ă raportarea corectă a realității în existența activității
comune familie – școală. Sunt necesare sisteme complexe de dezvoltare a responsabilităților individuale și
colective, în concordanta deplină cu preocupările, interesele, deprinderile și aptitudinil e fiecărui
adolescent. Reglementarea științifică a unor norme educative impune colaborarea sistematică și
permanentă a celor doi factori de instruire, familie – școală, și presupune unitatea influențelor educative și
continuitatea muncii de formare a tână rului. Procesul de colaborare cu părinții asigură atingerea scopului
educațional. Pornind de la necesitatea cunoașterii sociopsihopedagogică a adolescentului, școală impune
colaborarea cu familia sub diferite aspecte. Urmărind aspectele comune, speciale ș i diferențiate pe care
viața de elev o prezintă, părinții pot completa, sprijini și dezvolta personalitatea viitorului adult cu o singură
condiție – colaborarea cu școală.
S-au cam pierdut formele de comunicare între cei doi factori decisivi pentru formar ea tinerilor. Au
supraviețuit ședințele cu părinții organizate sistematic. În principiu, părinții elevilor cu rezultate școlare
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
bune și foarte bune sunt prezenți. Dar unde sunt ceilalți? Problemele sociale nu motivează absența lor,
pentru că scoală are ace lași rol educativ. Odată cu intrarea în școală problemele muncii de educație devin
mai complexe și odată cu ele și rolul familiei, școala constituind pentru tânăr un mediu căruia trebuie să i se
adapteze și care va influența enorm dezvoltarea sa. O serie d e sarcini educaționale sunt preluate în mod
special de școală (cele privind instrucția), dar familia rămâne implicata chiar și în realizarea acestora. Fără
participarea părinților efortul educativ organizat prin instituțiile școlare poate fi frânt, deviat sau deformat.
Așa cum arata și H. H. Stern “orice sistem de educație, oricât ar fi de perfect, rămâne neputincios dacă se
lovește de opoziția sau indif erența din partea părinților”.
Poziția unor părinți care consideră ca odată cu intrarea copiilor în scoa lă rolul lor s -a încheiat, sau
poziția unor cadre didactice conform căreia școală poate totul fără a apela la sprijinul părinților sunt greșite.
Numai o colaborare perfectă între cei doi factori este de natură să determine o eficiență maximă a muncii
educa tive. Desigur, în acest proces de colaborare, rolul conducător îl are școală. Ea poate să orienteze, să
ajute familia în sarcinile ce -i revin, să asigure o u nitate de vedere și de acțiune.
Familia, oricâte merite și preocupări valoroase ar avea în legătura cu educația tinerilor, nu va obține
rezultate pozitive decât în condițiile în care acționează împreună cu școala.
Procesul de colaborare se impune – amândoi factorii acționează asupra acelorași persoane, urmăresc
realizarea aceluiași obiectiv (evident cu mijloace specifice) și deci, orice neconcordanță, orice divergență,
pot determina deficiențe în procesul dezvoltării tinerei generații. Colaborarea școlii cu familia se realizează
în diferite forme: comitetele cetățenești de părinți – sunt forme organizate de colaborare între școală și
familie ducând la perfecționarea procesului de instruire și educare a elevilor si vizitele la domiciliul
elevilor;consultatii individuale, corespondenta cu familiaia. Vizitele la domiciliul elevului oferă
posibilitatea de cunoaștere concretă a condițiilor specifice din fiecare familie și pe această bază se pot lua,
de comun acord, măsurile ce se impun ca fiind cele mai adecvate în vederea asigurării unui progres
continuu în dezvoltarea copilului. Vizitele sunt din timp pla nificate și planificarea se referă la toți elevii
clasei nu doar la cei ce prezintă vreo problema. (S -au cam abandonat aceste vizite și de ce să nu
recunoaștem, se fac la elevi i care solicită bursa sociala).
Formele colective de colaborare – adunări cu păr inții, consultații colective, lectorate pentru părinți –
pot îmbrăca structuri diferite și pot avea conținut variat. Astfel, adunările cu părinții (organizate periodic)
pot fi destinate fie unui bilanț al activității elevilor (subliniindu -se contribuția fa miliei, eventualele
deficiențe – cu tact – și măsurile ce se impun a fi adoptate), fie dezbaterii unor teme psiho – pedagogice în
vederea informării părinților cu aspectele teoretice necesare activității lor practice (de pildă probleme ca:
organizarea regi mului de viata al elevilor în familie, orientarea școlara și profesională, alegerea și
dezvoltarea lecturii etc., toate în f uncție de specificul vârstei).
Lectoratele cu părinții includ cicluri de expuneri cu caracter pedagogic sau psihologic, sistematic
organizate (pe școală), asigurând comunicarea unui sistem de informații, metodologii de lucru, forme de
activitate, posibil de folosit în familie. Lipsa de colaborare duce spre un eșec și, din nefericire, cel învins
este copilul, pentru care dorim tot , pentru care visăm tot ce este mai bun .Implicarea familiei în activitatea
școlară a copiilor se desfășoară pe doua coordonate:
a) relație părinte – copil : controlul frecvenței, al rezultatelor școlare, al temelor, ajutor în îndeplinirea
sarcinilor, suport moral și material;
b) relația familie – școală , contactul direct cu profesorul sub forma:o reuniune de informare a
părinților cu privire la documentele privind reforma curriculară si consultarea părinților la stabilirea
disciplinei (lor) opționale, alcătuirea schemelor orare ale clasei și programului școlar al elevilor; activarea
asociativă a părinților prin Comitetul de părinți pentru sprijinirea școlii în activitatea de cuprindere la
cursuri a tuturor elevilor, la îmbunătățirea frecvenței acestora, în organizarea și desfășurarea activităților
extracurriculare; lecții deschise pentru părinți, ateliere de lucru practice, vizite, excursii, serbări
aniversare ,reuniuni comune cu elevii și părinții.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
PARTENERIATUL GRĂDINIȚĂ – FAMILIE – MEDIU – O NECESIT ATE ÎN INTEGRAREA CIVICĂ A COPIILOR
Preda Denisa – profesor pentru învățământ preșcolar
Grădinița P.P. ,,Curcubeul Copilăriei” Craiova
Deseori, oamenii, încercând să -și explice misterul propriei lor existențe se întreabă : „Oare omul se
naște om sau devine om ? ”
Omul , ca ființă biologică , vine pe lume cu o zestre ereditară superioar ă față de celelalte viețuitoare .
Superioritatea sistemului psihic uman și a vieții psihice umane se datorează în primul rând zestrei genetice
a omului , prin care acesta mo ștenește , pe cale biologică , cel mai performant sistem natural de de c ulegere ,
stocare și prelucrare a informației – creierul uman .
Bazele forțelor creatoare ale omului încep să se așeze în perioada preșcolară. Premisele conduitei
etice se formează încă d in grădiniță .
Unul dintre obiectivele procesului instructiv – educativ din grădiniță este formarea la copii a
trăsăturilor morale de voință și caracter .
În activitățile ce se desfășoară în grădiniță , copiii se conduc după anumite reguli de comportare
care le direcționează conduita contribuind la formarea lor moral – civică .
În cadrul acestor activități ei sunt solicitați să discearnă între “bine“ și “rău“ să dea dovadă de
hărnicie , cinste , dreptate , omenie , modestie , curaj , perseverență , respect față de cei din jur .
Urmărind cunoașterea , însușirea și respectarea normelor și regulilor de comportare civilizată , am
proiectat și desfășurat activități comune ca – povestiri , jocuri de rol , convorbiri , concursuri , dramatizări ,
jocuri didactice , plimbări , excursii etc .
În cadrul jocurilor și activităților la alegere s – a urmărit :
– educarea relațiilor de prietenie și colaborare între copii ;
– cultivarea unor calități volitiv – morale cum sunt : inițiativa , hărnicia ,
cinstea , corectitudinea , curajul , perseverența în dezvoltarea și finalizarea unor jocuri colective sau
individuale ;
– cultivarea respectului față de jocul sau munca altor copii .
Comportamentul elevat ( cetățenesc , civilizat , moral ) nu apare de
la sine , ci numai în măsura în care adulții se ocupă de formarea lui iar acesta nu se poate face în familie prin
cursuri și conferințe ci prin modelul pe care îl oferă copiilor care se vor strădui să -i imite .
În vederea realizării unei unități de cerințe între grădiniță și familie am conștientizat părinții copiilor
că au de asigurat nu numai condițiile materiale pentru dezvoltarea lor psihică ci și bazele trainice ale
educației moral – civice , familia fiind considerată prima școală în care copilul se pregătește pentru
societate. Instructorii de părinți au putut cunoaște problemele cu care se confruntă fiecare cursant în
educarea copiilor și împreună au găsit soluții pentru rezolvarea acestora .
Cunoașterea particularităților de vârstă și individuale ale copiilor c onstituie o premisă necesară
pentru o bună educație în grădinița de copii .
Prin diferite procedee am încercat să îi facem pe părinți să înțeleagă că faptele de azi ale copiilor lor
le prefigurează pe cele de mâine , că pe baza deprinderilor și convingeril or sădite acum , vor acționa în viață
ca adulți .
Știind că un părinte educă nu numai prin îndemnurile sale ci și prin exemplul personal , am
intervenit de fiecare dată când am observat părinți care nu respectau anumite reguli de comportare
civilizată .
Prin metode și procedee pedagogice , grădinița are datoria de a interveni direct , fără menajamente ,
în cazuri de îndrumare greșită a copilului în familie . Este necesar ca toate îndrumările și intervențiile să aibă
în vedere viitorul om ce ar putea altera atmo sfera și în propriul său cămin și la locul de muncă în care va
ajunge .
Se vorbește adesea de cazul copiilor “ preferați “ atât acasă cât și în grădiniță . Prin menajamente
exagerate , prin atenția deosebită ce li se oferă acestor copii , nu se obțin decât re zultate negative .
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Acești copii , scoși de fapt din colectiv și antrenați pe panta individualismului și egoismului , vor avea
mari probleme ca adulți . părinții acestor copii vin cu pretenții încercând să convingă educatoarea că
„odrasla” lor necesită o îngrij ire deosebită . Ei trebuie ajutați să înțeleagă că au copii normali , capabili să se
descurce singuri , că sprijinul colectivului este de mare valoare .
În felul acesta nu vom crește niște egoiști , ci niște copii curajoși , altruiști , perseverenți , cu respect
față de semeni .
Nu de puține ori întâlnim copii care nu respectă cerințele adulților din grădiniță . Este necesară
investigarea cauzelor comportamentului necuviincios al acestora în vederea aplicării măsurilor pedagogice .
De cele mai multe ori , s- a constatat că unele familii au obiceiul de a ponegri persoanele cu care
copilul intră în contact în grădiniță . Acești copii sunt astfel obișnuiți cu lipsa de respect , refuzând deseori să
mai vină la grădiniță .
Discutarea unui cadru didactic în preze nța copilului , dezaprecierea și amenințările indirecte făcute
de către părinți , sădesc în sufletul copilului neîncrederea , frica .
Este necesar să cunoaștem direct opiniile acestor părinți , să cunoaștem convingerile lor eronate , ca
apoi să recurgem la cele mai potrivite măsuri corectoare .
În unele cazuri , sub influența fraților mai mari , unii copii devin problemă pentru grădiniță .
Greutățile constau în lovirea celor din jur , însușirea unor obiecte din grădiniță , folosirea unui
vocabular vulgar .
Pentru a pu tea trece la măsuri corecte am căutat cauzele ce l – au determinat pe copil să procedeze
astfel .
Copilul din grădiniță , odată ajuns în familie , venea în contact cu jargonul străzii . Nerespectarea
cerințelor educatoarei era gestul de neascultare față de pă rinți preluat de la frații mai mari și aplicat la
grădiniță .
În astfel de cazuri , am cerut ajutorul părinților . Le – am prezentat situația cerându – le să – i
urmărească îndeaproape pe copiii mai mari pentru a – i putea proteja pe cei mici .
Părinții în cauză au primit o sarcină de ordin social , au fost antrenați direct în înlăturarea unor
deficiențe civice la proprii lor copii . Au recunoscut că antrenați în muncă au neglijat supravegherea copiilor
în familie .
Prin întreaga activitate instructiv – educativă din grădiniță se urmărește pregătirea copiilor pentru
societatea modernă de mâine .
În vederea realizării obiectivelor prevăzute de programa activităților instructiv – educative este foarte
important să realizeze o colaborare cât mai strânsă cu familia , stabilind astfel o linie unitară în educarea
copiilor .
Educația preșcolarului trebuie să fie în esența sa o pregătire pentru viață , o construcție a
personalității ulterioare având în vedere și cultivarea sociabilității prin integrarea copiilor în grupuri sociale .
Viitorul omenirii depinde de modul în care copilul estre pregătit azi pentru a avea o viață potrivit
idealurilor sale .
Bibliografie :
– Copilul preșcolar și dezvoltarea vorbirii – 2010
– Programa activităților instructiv – educative în grădinița de copii
– Educație cetățenească – Caiete didactice – 2009
– Revista “ Învățământul preșcolar “ – 2011
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
PARTENERI IN EDUCAȚIE -FAMILIA, ȘCOALA
Șchiopu Ileana Carla – profesor învățământ preșcolar
Doicaru Ioana – profesor învățământ preșcolar
Școala Gimnazială Filiași Dolj
„A educa” înseamnă a utiliza diverse forme de învățare împreună, indivizii copiind diferite forme de
gesticulare de la o persoană la alta. Scopul educării este dezvoltarea aptitudinilor, îmbogățirea
cunoștințelor, familiarizarea cu noi direcții. Educația trebuie să deschidă toate direcțiile existenței, să
ușureze formele de dezvoltare a personalității. Metodele de învățare sunt selectate de cadrele didactice, în
dependență de contingentul intelectual al indivizilor. Aceste selecții mai sunt alese și după criterii
psihologici și pedagogici.
Activitățile educative sunt structurate după principii didactice, se utilizează diverse metode de
predare și învățare. Sunt tr ansmise cunoștințe specifice disciplinei, ideile și comportamentele trebuie
apreciate și evaluate. Cei care realizează toate aceste activități sunt cadre didactice, cu studii superioare
specializate.Orice pedagog, în afară de cunoștințele de specialitate, mai trebuie să cunoască psihologia,
metodica predării, pedagogia.
Educația durează pe tot parcursul vieții și are ca scopul să dezvolte responsabilități și independențe.
Prin educație indivizii pot să se valorifice, să se ridice la nivelul așteptărilor soc ietății.
În spiritul reformei învățământului românesc, noile reglementări legislative privind organizarea și
funcționarea învățământului preprimar descriu câteva principii generale ce trebuie avute permanent în
vedere în procesul de educare a copiilor preș colari și care reprezintă esențializări ale normativității
pedagogice pentru nivelul de învățământ preprimar: principiul educației globale și individualizate, principiul
asigurării integrale a drepturilor copilului, principiul asigurării serviciilor social e pentru copiii aflați în situații
speciale, principiul cooperării cu familia și cu comunitatea locală, principiul asigurării respectului față de
copil.
Întruc ât familia și grǎdini ța sunt facto ri educativi de mare însemnǎtat e și ceea ce
realizeazǎ unul dep inde de celǎlalt, este firesc ca între acești factori sǎ se realizeze o strânsǎ unitate de
cerințe și exigențe. Educarea copiilor nu este o problemǎ numai a întregii societǎți. Familia constituie prima
școalǎ în care copilul se socializeazǎ, iar grǎdinița e ste forma instituționalizatǎ care continuǎ și
completeazǎ ceea ce familia începe. De aceea este necesar ca între grǎdinițǎ și familie sǎ existe o
legǎturǎ permanentǎ.Familia reprezintǎ mediul psihopedagogic și moral cel mai potrivit dezvoltǎrii
copilului, iar grǎdinița preia și continuǎ aceastǎ acțiune de educare și socializare a copiilor.
În mod normal, familia cautǎ sǎ intre în relații cu educatoarea tocmai din dorința dezvoltǎrii
multilaterale a copilului. Grǎdinița exercitǎ o influențǎ format ivǎ,dorind sǎ cunoascǎ modul cum se dezvoltǎ
copilul și ce dificultǎți ridicǎ educatoarei. De asemenea, pǎrinții vor sǎ știe cum se comportǎ în
relațiile cu alți copii și cum se încadreazǎ în disciplina grǎdiniței.Dacǎ în primii ani ai dezvoltǎrii sale
copi lul suferǎ numai influențele familiei, dupǎ trei ani sarcina educǎrii lui se împarte între familie
și grǎdinițǎ. În acțiunea de colaborare dintre educatori și pǎrinți , evident rolul conducǎtor îi revine
educatorului.Pentru aceasta, educatorul trebuie sǎ fie cooperant, sǎ manifeste afectivitate și dragoste fațǎ
de copil, dar și înțelegere și receptivitate fațǎ de situațiile pǎrinților. Necesitatea colaborǎii strânse
între grǎdinițǎ și familie este dictatǎ de rolul deosebit de mare pe care îl joacǎ aceasta din
urmǎ în educarea copilului. Încǎ de la nașterea copilului, familia exercitǎ o influențǎ
considerabilǎ asupra dezvoltǎrii sale fizice, intelectual e, sociale și morale. Familia exercită o influență
deosebit de adâncă asupra copiilor. Primele noțiuni educativ e pe care copilul le primește sunt cele din
familie. In familie se conturează caractere.Atât părinții cât si educatorii in timpul procesului de invatământ
trebuie să intervină in numeroase situații pentru a corecta comportamentul copilului. Odată copilul ajuns
la vârsta preșcolară familia imparte intr -o bună măsură sarcina educării lui cu dascălii si pedagogii din
școală; cei din urmă vor fi chemați să șlefuiască ceea ce a realizat familia, să completeze golurile din
procesul instructiv -educativ care au s căpat pană la această vârstă și să -l ajute pe copil, în înțelegerea și
lămurirea unor probleme așa -zis,,delicate ”, cum sunt cele legate de sentimentul de dragoste, de viața
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
sexuală, etc. Îmbinarea eforturilor educative din familie și din școala este nu n umai recomandabilă ci și
obligatorie, pentru că de multe ori pe măsură ce copiii evoluează, părinții au de înfruntat alte și alte
probleme care se ivesc la o altă categorie de vârstă și care se repetă la generațiile următoare.
Dacă cele două medii educaț ionale – școala și familia – se completează și se susțin, ele asigură într –
o mare măsură bună integrare a copilului în activitatea școlară și pe plan general în viața socială.
Binefacerile sunt numeroase, începând cu o mai bună cunoaștere reciprocă si dep ășirea stereotipurilor și
continuând cu identificarea intereselor comune în beneficiul copiilor. Cercetările confirmă că indiferent de
mediul economic sau cultural al familiei, când părinții sunt parteneri cu școala în educația copiilor lor,
rezultatele de termină performanța elevilor, o mai bună frecventare a școlii, reducerea ratei de abandon
școlar si scăderea fenomenului delicvenței.
Iată câteva principii ale colaborării familie școală:
Copiii să se implice ca participanți activi în interacțiunile famil ie școala, centrată pe învățare;
Să ofere tuturor părinților oportunități de a participa activ la experiențele educaționale ale
copiilor lor, chiar dacă vin sau nu la școală,
Colaborarea familie școala să fie folosită pentru rezolvarea problemelor dificile și, drept cadru
de sărbatorire a realizarilor, a performanțelor deosebite,
Relația dintre cele doua instituții atât de importante să constituie fundamentul restructurării
educaționale și al reinnoirii comunității;
Eficiența profesională a cadrelor didactice, a administratorilor și a întregului personal al școlii să
fie maximizată prin dezvoltarea unor abilitați concrete, esențiale, conexiuni cu părintii și comunitatea.
Scopurile aferente acestor principii ar fi:
Să ajutăm școlile sa privească parten eriatele cu familia ca pe o primă resursă și nu ca pe un ultim
refugiu, în promovarea învățării și dezvoltării.
Să stabilim colaborarea școală – familie la nivel național, ca pe un standard al politicilor și
practicilor educaționale.
Atunci când părinții, preșcolarii și ceilalți membri ai comunității devin și se consideră parteneri în
educație, în jurul preșcolarilor se formează o comuniune de suport, care poate funcționa ca un angrenaj
bine pus la punct. Parteneriatele reprezintă o componentă esențiala în organizarea și desfășurarea
activității în școală și în clasele de elevi. Ele nu mai sunt considerate doar o simplă activitate opțională sau o
problemă de natura relațiilor publice.
Bibliografie:
1. Robu Maria, „ Empatia în educație ”, București, Didactica Publishing House, 2008
2. Cerghit Ioan, Neacșu Ioan,Negreț Dobridor Ioan, „ Prelegeri pedagogice ”, Iași, Editura Polirom,
2001
3. Pescaru Băran Adina, „ Parteneriat în educație ”, București ,Editura Aramis Print, 2004
4. Nicola, Ioan, „ Tratat de pedagogie școlară ”, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2000
SĂ NU NE UITĂM SĂRBĂTORILE ȘI TRADIȚIILE ROMÂNEȘTI
Adriana Laura Radu -profesor învățământ primar
Școala Gimnazială Drăgotești
Proiect de parteneriat : Școală – Familie – Comunitate
An scolar 2013 -2014
Teme :
,,Traditii si obiceiuri de Sfantul Andrei,,
,,Datini de iarna la români,,
,,Dragobetele – sărbătoare a iubirii și a primăverii,,
,,Sarbatori Pascale la romani ,,
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Argument
Desi suntem in prag de an 2014 si integrarea europeana a devenit de acum o certitudine , cu bune si
cu rele , incepem sa auzim tot mai mult “Sa ne pastram traditiile !” De ce oare ?
Poate pentru ca , alergand de atata timp catre Europa , pe undeva pe parcurs am uitat de unde am
plecat , am uitat ca suntem de fapt romani . Ca noi , ca si popor avem multe de oferit celorlalti , ca nu am
trecut de -a lungul timpului prin istorie, fara sa lasam nimic in urma noastra . Ca avem traditii si obiceiuri
care pot oricand rivaliza cu toate cele pe care le privim atat de incantati la vecini.
Elevii nostri au descoperit mai nou dovlecii ornati de Halloween si povestile ingrozitoare cu strigoi si
vrajitoare , dar . .. unde sunt oare traditiile romanesti de Sfantul Andrei ? Sunt pastrate acolo bine , in
amintirea bunicilor nostri , si este o data in plu s datoria noastra morala si de suflet, in acelasi timp, sa le
aducem la lumina si sa le dam stralucirea pe care alte popoare stiu sa o dea la tot ce este national si ii
reprezinta.
Oare traditiile de Craciun , si de altfel , pentru toate sarbatorile de iarna , nu merita a fi amintite ,
cunoscute si invatate ? Se straduiesc copiii nostri sa invete un colind in limba engleza , altul in limba
franceza ….dar oare pe cele romanesti le stiu bine ?
E foarte bine sa cunoasca cultura altor popoare , dar sa nu ajungem la n egarea celei autohtone.
Cata emulatie poate sa aduca la români Valentin's day….O mare de inimioare , prajiturele ,
programme TV , concursuri , care sunt binevenite , dar ….unde dispar pana la 24 februarie de Dragobete ?
Oare iubirea ,,romaneasca » e mai putin fe stiva , mai putin frumoasa ?
Nici una din toate astea. Motivul e unul singur . Nu am adus in fata copiilor si a oamenilor , aceste
traditii imbracate intr -o haină nouă , strălucitoare , care să se integreze acestui secol și mileniu.
De aceea , cu acest proiect de parteneriat , asta ne propunem : sa aducem la lumina obiceiuri stiute
sau demult uitate si sa le imbracam cu o haina noua, frumoasa , stralucitoare , care sa atraga deopotriva
copiii si parintii.
SCOPUL PROIECTULUI : aducerea la lumina a obiceiurilor sti ute sau demult uitate si “imbracarea” lor
cu o haină nouă, frumoasă , strălucitoare , care să atragă deopotrivă copii și părinți
OBIECTIVE :
Pentru elevi
Sa cunoasca obiceiurile si traditiile autentice romanesti
Sa aprecieze arta populara romaneasca
Sa culeaga , de la bunici si batranii satului , cantece , colinde , obiceiuri , care s au uitat
Pentru cadrele didactice implicate in proiect :
Sa aducem in actualitate vechile traditii , facandu le accesibile elevilor si in acelasi timp placute
Să conștientizam elevii, parintii , de necesitatea păstrării tradițiilor și obiceiurilor locale, în
contextul „globalizării europene „
Sa atragem elevii , prin activitati placute si accesibile varstei lor, catre zestrea culturala romaneasca
DURATA PROIECTULUI : 1 AN
BENEFICIARII PROIECTULUI:
-elevii școli implicati în proiect ;
-cadrele didactice implicate in proiect ;
-părinții elevilor .
-comunitatea locala , inviatata sa participe la unele dintre activitati
ECHIPA DE COORDONARE ȘI REALIZARE:
Radu Adriana Laura – Director Scoala Gimnazială Drăgotești
Constantin Constantina – Coordonator proiecte și programe educative
COLABORATORI:
Prof. Georgescu Andreia
Prof.Stoian Marina
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Prof. Vasile Corina
Prof. Stancu Mihnea
Presedinte Comitetul de Parinti – Stoian Mirela
OBLIGAȚIILE PARTENERILOR:
-cadrele didactice implicate vor asigura resursele umane și materiale necesare desfășur ării
activităților;
– vor informa părinții despre importanța și impactul pozitiv al parteneriatului asupra copiilor;
– se vor implica în acțiunile de evaluare cu maximă responsabilitate;
– elevii vor manifesta atitidi ne pozitivă față de activitățile în care vor fi implicați;
– Consiliul Local va sprijini cadrele didactice în demersurile făcute, pentru buna derulare a
proiectului;
– părinții vor sprijini moral și material activitățile , partici pand la organizarea si desfasurarea
activitatilor.
ACTIVITATI PROPUSE
Nr
crt Titlul temei / activitatii Data/
perioada Locul de
desfasurare Participanti Responsabil
1.Traditii si obiceiuri de Sfantul Andrei
1 Sfantul Andrei – intre credinta si
misticism – masa rotunda
Inviatat special – una din
batranele satului Noiembrie
2013 Scoala
Dragotesti Elevi
Cadre didactice
Parinti Constantin
Constantina
Vasile Corina
2 Concurs de ornat bostani (
clasele I -IV, si clasele V -VIII)
– punerea graului la incoltit
-formarea buchetelor de
crengute , ce sunt oferite
invitatilor
Noiembrie
2013 CDI Elevi
Cadre didactice
Parinti
Inviati
Constantin
Constantina
Calomfir
Marina
Oprica Ileana
2.Datini de iarna la romani
1 Prezentarea unui material
Power Point
– sesiune de referate cadre
didactice si elevi Decembrie
2013 CDI Elevi
Cadre didactice Constantin
Constantina
Calomfir
Marina
2 Decoratiuni de sarbatori – atelier Decembrie
2013 CDI Elevi claselor II –
IV , si a V
a,Dragotesti Stoian Marina
Constantin
Constantina
3 A venit Mos Craciun! – serbare
Mister Craciun
Miss Craciunita Decembrie
2013 Scoala
Dragotesti Elevi
Cadre didactice
Parinti
Reprezentanti
ai Consiliului
Local Calomfir
Marina
Oprica Ileana
Constantin
Constantina
3.Dragobetele – sarbatoare a iubirii si a primaverii
1 Primavara – sarbatoarea vietii si
a iubirii ( masa rotunda) Februarie
2014 CDI Elevi
Parinti
Cadre didactice Matei Luisa
Constantin
Constantina
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
2 Martie – prima floare pentru
mama – mini serbare Martie
2014 Scoala
dragotesti Elevi
Parinti
Cadre didactice Calomfir
Marina
Vasile Corina
4.Sarbatori Pascale la romani
1 Ornamente traditionale
Incondeierea oualelor Martie
2014 Scoala
Dragotesti Elevi
Cadre didactice
parinti Calomfir
Marina
Oprica Ileana
2 Expozitie cu ornamentele
realizate Aprilie
2014 Hol Scoala
Dragotesti Elevi
Cadre didactice
parinti Radu Adriana
EVALUARE
Prezentarea portofoliilor realizate in timpul activitatilor
Expozitie cu materialele realizate
Masa rotunda – cadre didactice , parinti , reprezentanti ai Consiliului Local Dragotesti
MATERIELE NECESARE:
hartie xerox
pliante
afise
masti
crengute
grau
tempera
lipici
coli desen
costume populare
EVALUAREA PROIECTULUI:
– expoziție cu lucrările elevilor participanți;
– înregistrări video din timpul desfășurării activităților individuale și comune;
– realizarea unui album cu aspecte din activitățile concrete ale parteneriatului;
– invitarea părinților precum și a reprezentanților primăriei la manifestările finale;
– popularizarea manifestărilor prilejuite de acest parteneriat;
PARTENERI :
Școala Gimnazială Drăgotești
Director RADU ADRIANA LAURA
Consiliul Local al Comunei Drăgotești
Primar DUMITRU DINCĂ
Consiliul Reprezentativ al Parintilor
Presedinte: STOIAN MIRELA
Bibliografie:
1.Panțuru, S., Psihosociopedagogia familiei, curs pentru învățământ la distanță, Brasov, R eprografia
Universității „Transilvania”, 2008;
3.Băran -Pescaru, A., Parteneriat în e ducație, Bucuresti, Editura Aramis, 2004;
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
FAMILIA ȘI GRADINIȚA
Stanusi Gheorghita – educatoare
Liceul T eoretic “Georg e St. Marincu” Poiana Mare
La varsta prescolara un factor important este gradinita care desfasoara un amplu proces instructiv –
educativ aplicand metode si procedee stiintifice. Pentru reusita actului educational munca depusa de
cadrele didactice in gradinita trebuie continuata, sustinuta si intarita de familie.
Functia de parinte este o,,meserie,,si, ca orice meserie, ea trebuie invatata. Notiunea de parinte nu
poate exista separat de cea de copil , dupa cum notiunea de educator nu poate exista separate de cea de
educat. Parintii trebuie sa cunoasca, sa devina constienti de influenta pe care o exerci ta prezenta lor in
viata copilului, sa fie convinsi ca educatia ce trebuie data copilului, pentru societatea actuala este diferita
de cele precedente, ca societatea viitoare va fi diferita de cea actuala, iar copilul trebuie pregatit
corespunzator. Greses c acei parinti care le interzic copiilor sa se,,atinga de anumite obiecte,, sau sa se
deplaseze cat de mult pot. Tendinta copilului de a apuca, de a desface piesele unei jucarii, de a le pipai, de a
le privi, chiar de a le izbi pentru a vedea daca se sparg sau nu, nu trebuie oprita. Un copil sanatos, bine
alimentat si crescut in conditii igienice, manifesta un activism care trebuie stimulat, dar si supravegheat si
indrumat .Curiozitatea acuta, de a cerceta tot ce -l inconjoara trebuie incurajata.
Unitatea de actiune a celor doi factori (gradinita -familie) in opera de formare a copilului este
conditionata de unitatea de vederi, de un mod comun de lucru si o buna cunoastere reciproca. Interesul
comun al celor doua institutii trebuie sa determine o miscare cu dublu sens, familie -gradinita, gradinita –
familie, in vederea unei suficiente cunoasteri a ambelor parti.
In procesul educatiei rolul coordonator il are gradinita, iar mai apoi scoala, insa familia este aceea
care contribuie prin sustinerea si continuarea a ceea ce unitatile de invatamant se straduiesc sa faca.
Din punct de vedere pedagogic coordonarea presupune, pe de o parte, selectarea si valorificarea
influientelor pozitive ce se exercita in familie, iar pe d e alta, indrumarea familiei in vederea exercitarii unor
actiuni educative care sa fie in concordanta cu idealul educativ. Ca institutie care dispune de cadre
pregatite in acest sens, gradinita poate asigura aceasta coordonare .O prima consecinta ce rezulta de aici se
refera la necesitatea cunoasterii de catre educatoare a trasaturilor si potentialului educativ al familiei .De un
real folos pentru valorificarea influentelor familiei si indrumarea ei sunt informatiile ce se refera la
incadrarea parintilor in pr ocesul muncii, la structura si tipul familiei, la relatiile interpersonale dintre
membrii sai ( intre parinti, intre parinti si copii, intre copii si bunici, etc.), la climatul educativ din familie, la
responsabilitatile pe care copilul le indeplineste in familie, la autoritatea parintilor si metodele educative pe
care acestea le folosesc etc. Cunoscand asemenea aspecte, educatoarea poate trece la stabilirea unui
progam comun de educatie -al gradinitei si al familiei – in care actiunile ce se intreprind sa s e completeze
reciproc. Numai in acest fel se poate contura un sistem unitar de cerinte. Odata stabilite aceste lucruri,
urmeaza aplicarea lor. Si in acest proces educatoarei ii revine sarcina sa indrume si sa orienteze modalitatile
de aplicare si mai ales sa urmareasca rezultatele. In acest sens, ea trebuie sa -i familiarizeze pe parinti cu
anumite cunostinte psihopedagogice si sa -i initieze in folosirea unor metode si procedee de educatie in
concordanta cu particularitatile de varsta si individuale ale co pilului.
Principalele aspecte asupra carora educatoarea trebuie sa insiste se refera la regimul zilnic din
familie, la relatiile dintre parinti si la unitatea de cerinte dintre ei, la importanta climatului afectiv pentru
dezvoltarea personal itatii copilului, la necesitatea cunoasterii copilului, la semnificatia stilului de viata care
trebuie sa domine in familie, la jocurile si jucariile copilului, intr -un cuvant la tot ceea ce s -ar putea
repercuta,intr -un fel sau altul , asupra dezvoltarii co pilului.
Familia reprezinta un element cheie in dezvoltarea sanatatii, competentei si activitatii copilului insa
ea nu poate exercita aceasta functie fara colaborarea cu gradinita, care asigura resurse suplimentare.
Pentru a realiza un parteneriat eficient gradini ta-familie, educatoarea poate implica familia in anumite
activitati instructive -educative. Astfel, parintii trebuie sprijiniti sa isi cunoasca copiii, sa le identifice nevoile
si sa sprijine dezvoltarea si cresterea lor armonioasa. Parteneriatul familie -gradinita, cu tot ceea ce
presupune el, prezinta avantaje pentru toti factorii implicati: educatoare, parinti, copii.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
In privinta formelor concrete de colaborare dintre gradinita si familie, trebuie spus ca ele se
deosebesc in functie de scopul urmarit si mo dul concret de realizare. Un exemplu ar fi conferintele si
referatele prezentate in fata parintilor cu anumite prilejuri. In cadrul acestor conferinte am abordat teme
pe baza de fapte si date concrete. Ex: “Influenta familiei asupra personalitatii copilulu i”, “Despre noi si
copiii nostri”,”Cum sa contribuim la dezvoltarea limbajului copiilor nostri”, etc.
De asemenea, organizarea unor expozitii cu lucrari executate de copii, prin care parintii au
posibilitatea sa -si cunoasca copilul prin prisma r ezultatelor muncii sale. Participarea parintilor la anumite
activitati demonstrative ii ajuta sa cunoasca metodele si procedeele folosite, le sugereaza anumite
modalitati concrete de indrumare a jocurilor, de folosire a jucariilor, etc. In cadrul acestor participari,
parintii observa modul de comportare al copilului in colectivitate, precum si modul si gradul de implicare al
prescolarului in activitati.
Un alt mijloc eficient de colaborare intre gradinita si familie este consilierea ..Asemenea convorbiri au
loc spontan ori de cate ori se iveste prilejul, sau organizat, din initiativa educatoarei sau a parintilor.
Avantajul lor consta in posibilitatile pe care ni le ofera de a analiza diferite situatii concrete si de a ajunge la
un consens asupra masurilor ce se vor intreprinde in continuare.Educatoarea are prilejul sa cunoasca mai
bine copilul prin intermediul parintilor, sa -i cunoasca pe acestia din perspectiva calitatii pe care o au. O
varianta a acestor convorbiri imbraca forma consultatiilor individual e. Cu acest prilej sunt analizate unele
manifestari concrete mai dificile sau iesite din comun, cauzele care le genereaza, si in colaborare se ajunge
la initierea unor masuri concrete. Convorbirile si consultatiile presupun mult tact din partea educatoare i.
Vizitele constituie o alta forma de colaborare. Includem aici ambele variante, vizitarea familiei de
catre educatoare si vizitarea gradinitei de catre parinti. Cu acest prilej educatoarea are posibilitatea sa
cunoasca structura si climatul educativ di n familie, relatiile si valorile morale ale acestui microgrup, locul pe
care copilul il ocupa in interiorul sau. Vizitand gradinita, parintii au posibilitatea sa -si cunoasca mai bine
copilul si sa -si vada propiile rezultate, observand si informandu -se asup ra atitudinii si comportarii copilului.
De asemenea la nivelul grupei si al gradinitei, se constituie comitetul de parinti. Acesta are rolul de a -i
antrena pe toti parintii la organizarea si desfasurarea in bune conditii a muncii in gradinita.
Pentru atr agerea unor surse extrabugetare, am organizat si desfasurat impreuna cu copiii si parintii
progame artistice cu taxa simbolica pentru parinti, banii obtinuti folosindu -se pentru a achizitiona jucarii
sau alte materiale necesare grupei de copii. Ex:”Sarbato area toamnei”. Lucrarile executate impreuna ca
copiii au fost: peisaje din seminte de dovleac, jucarii din castane, coji de nuci, etc., sau “8Martie”,
martisoare, felicitari.De asemenea am atras parintii la realizarea unor lucrari in gradinita: reparatii m obilier,
zugraveli, etc.
O alta forma de colaborare intre gradinita si familie sunt serbarile copiilor, un prilej de cunoastere
reciproca, dar si de satisfactie reciproca pentru realizarile copiilor. Am organizat activitati extracurriculare,
organizate si desfasurate impreuna cu parintii. De exemplu: vizite organizate la patiserie, la croitorie, , la
biserici, la dispensar, astfel incat copiii sa aiba parte de o educatie culturala solida . In vederea eficientei
parteneriatului gradinita -familie, educatoarea trebuie sa mobilizeze parintii, in participarea la aceste
actiuni.
In cadrul formelor de colaborare mai sus mentionate educatoarele vor observa”pe viu”relatia dintre
copii si parinti, vor putea observa anumite hobby -uri, preferinte sau talente ale famil iei, precum si modul in
care parintii isi cunosc copiii. Adevaratii beneficiari ai acestui parteneriat sunt copiii, ei simt dragostea si
apropierea parintilor, nu numai prin bunavointa si bucuriile ce li se ofera acasa, ci si din interesul pe care
parintii il acorda in realizarea activitatilor din gradinita; copiii sunt mai siguri pe sine, sentimentul de
siguranta fiindu -le atat de necesar dezvoltarii si echilibrului interior; totodata ei traiesc mandria de a -si
vedea parintii in situatii apropiate lor si d e a-i aprecia si mai mult.Parintii au sansa de a deveni participanti
la educatie, prin implicarea afectiva si prin emotiile traite alaturi de copiii lor ; au prilejul de a sta foarte
aproape de copii, de ai intelege mai bine, au posibilitatea sa -i observe , sa vada cum se compoarta acestia in
colectiv.Participand afectiv si efectiv la viata gradinitei, parintii nu vor mai vedea doar functia sociala a
acesteia, de supraveghere a copiilor atunci cand ei lipsesc de acasa, ci vor constientiza ca ea desfasoara u n
proces instructiv -educativ bine fundamentat si organizat.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
In concluzie, dezvoltarea psihica si fizica a copilului la aceasta varsta depinde in mare masura si de
cadrele didactice, dar si de parinti si de aceea e nevoie stringenta d e in parteneriat educational in favoarea
cresterii adecvate a copiilor.
Bibliografie:Ilut, P.,,Teme actuale de psihosociologie ”, Iasi, ed. Polirom, 2004
COLABORAREA FAMILIE – ȘCOALĂ PENTRU ASIGURAREA REUȘITEI ȘCOLARE
Păun Rodica -profesor pentru învățământ primar
Școala Gimnazială „N. Titulescu” Craiova
Motto:
“ Eu sunt copilul. Tu ții în mâinile tale destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă
voi reușii sau voi eșua în viață! Dă -mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă -mă, te
rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!” Child’s Appeal
Educația este cea care desăvârșește ființa umană, educația pe care copilul o primește în familie, în
școală și de la comunitate.
Aspirațiile, rezultatele și sprijinul social și familial constituie trei aspecte ale unei interacțiuni
dinamice între copilul individual și cercul său imediat.
Implicarea părinților joacă un rol semnificativ în cadrul intervenției școlare.
Acțiunile care implică părinții produc o schimbare în ambientul familiei și cresc aspirațiile, atât ale
părinților pentr u copiii lor, cât și ale copiilor înșiși.
Mediul familial este primul mediu educativ și socializator pe care îl cunoaște copilul și a cărui
influență îi marchează esențial dezvoltarea ca individ. Legătura copilului cu familia este extrem de puternică
și de neînlocuit.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politețea,
cinstea, sinceritatea, decența în vorbire și atitudini, ordinea, cumpătarea, grija față de unele lucruri
încredințate. Toate acestea reprezintă de fapt ilustrarea cunoscutei expresii „a avea cei șapte ani de -acasă”.
Un elev fără „cei șapte ani de acasă” va crea mereu probleme chiar și ca viitor adult. Aici trebuie reamintit
că, în general, elevii nu primesc în cadrul școlii nici un exemplu sau sfat negativ, toate acestea influențându –
l în afara școlii. Din cele 24 de ore ale unei zile, elevul este la școală 5 – 6 ore, de restul timpului fiind
responsabilă familia elevului. Uneori părinții uită că trebuie să facă front comun cu profesorii, deoarece și
unii și alții nu doresc decât dezvoltarea armonioasă a elevului, educarea și îmbogățirea cunoștințelor
acestuia. A fi părinte este ceva înnăscut, acest sentiment aflându -se în noi în stare latentă. Se întâmplă
totuși ca ceea ce consideră părinții a fi o m ăsură corectă pentru copilul lor într -o anumită situație, să nu fie
tocmai ceea ce are nevoie copilul în acel moment. De aici apar conflictele, rupturile dintre membrii familiei,
renunțarea la intervenții din partea părinților care sunt depășiți de situați e.
Una dintre cele mai importante preocupări ale familiei și un punct comun pe care îl are aceasta cu
școala este orientarea școlară și profesională. Cei mai mulți părinți sunt bine intenționați în alegerea unei
școli sau unei profesii pentru fiul sau fiic a lor. Dar, de multe ori, buna intenție și buna credință sunt tocmai
sursele greșelilor lor deoarece acestea nu țin loc de competență și de pricepere. Greșelile părinților decurg
uneori și din prea marea dragoste pe care o poartă copiilor.
De aceea între f amilie și școală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin
vizite reciproce, ședințe și lectorate cu părinții.
Un parteneriat familie -școală este relația cea mai profitabilă pentru toți cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reține că același subiect este copilul nostru și
școlarul nostru.
Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la succes, ce îl
interesează și -l pasioneză, iar parinții vor c unoaște în ce momente să -l susțină pe școlar, în ce fel să -l
motiveze și să -l ajute.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Școala este instituția socială în care se realizează educația organizată a tinerei generații. Ea este
factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvolt area societății, să ia parte activă la
viață, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învățământ este cel care conferă școlii rolul decisiv în
formarea omului. Misiunea școlii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ impus de
cerințele vieții sociale. Procesul de educație din cadrul școlii este îndrumat și condus de persoane pregătite
în mod special pentru acest lucru.
Menirea școlii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoștințe cât mai mare, ci și de a
stimula calitatea de om.
Școala a rămas punctul de pornire al orientării școlare și profesionale prin acțiuni de informare
asupra posibilităților de continuare a studiilor, de detectare a intereselor profesionale și a aptitudinilor, de
discutare a criteriilor după care ele vii își decid viitorul și ponderii de implicare a părinților în alegerea școlii
și a profesiei pe care copiii lor o vor urma, dacă profesia aleasă este cea dorită de copil și dacă aceasta din
urmă are disponibilități intelectuale.
Mediul școlar îi oferă co pilului un prim mediu socializator de tip organizațional:
introduce în relațiile copilului cu adultul o anumită distanță socială;
oferă copilului un cadru social, bazat pe anumite reguli de conviețuire cu ceilalți;
creează copilului posibilitatea de a se c ompara cu cei de vârsta lui;
îl familiarizează pe copil cu microgrupul social în cadrul căruia învață să devină partener, să joace
unele roluri sociale;
îl obișnuiește pe copil cu programul orar, cu programul de viață, cu schimbarea mediului de
existență;
stimulează dezvoltarea autonomiei personale și a independenței.
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.
Parteneriatele dintre școală și famil ii pot:
a. ajuta profesorii în munca lor;
b. perfecționa abilitățile școlare ale elevilor;
c. îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar;
d. îmbunătăți abilitățile educaționale ale părinților;
e. dezvolta abilitățile de lideri ale părinților;
f. conecta familiile cu membrii școlii;
În ceea ce privește relația școală -familie se impun deschideri oferite părinților privind aspectele
școlare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.
Un studiu realizat în ceea ce privește necesitatea colaborării școală –familie enumeră patru motive
pentru care școala și familia se străduiesc să stabilească legături între ele:
a. părinții sunt juridic responsabili de educația copiilor lor;
b. învățământul nu este decât o parte din educația c opilului; o bună parte a educației se petrece în
afara școlii;
c. cercetările pun în evidență influența atitudinii parentale asupra rezultatelor școlare ale elevilor,
în special asupra motivațiilor învățării, precum și faptul că unele comportamente ale pă rinților pot fi
favorizate datorită dialogului cu școala;
d. grupurile sociale implicate în instituția școlară (în special părinții și profesorii) au dreptul să
influențeze gestiunea școlara.
Educația, sub toate formele ei, e chemată să găsească soluții prin care copilul să se adapteze rapid
și eficient la societatea în care trăiește. Oricât s -ar strădui, școala nu poate înlocui restul instituțiilor care au
misiunea de formare a cetățenilor conștienți, cu o conduită civilizată. Educația școlarilor în școa lă nu are
sorți de izbândă fără o colaborare strânsă cu alți factori activi implicați în procesul instructiv -educativ. Între
aceștia, familia, considerată dintotdeauna celula de bază a societății și "un soi de personalitate colectivă"
de a cărei armonie ge nerală depinde dezvoltarea personalității copilului, are un rol foarte important în
ajutorul pe care trebuie să îl dea școlii. Oricine lucrează în învățământ observă cum familia nu mai poate
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
realiza astfel de temelie șubredă, școala nu poate construi certi tudini. Formarea ca cetățean se află sub
influența societății și în special a familiei.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într -un program comun de activități ale școlii cu
aceasta (lectorate cu părinții, ședințe, consultații, vizite la dom iciliul elevului, serbări școlare). Părinții
trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat care -i poate ajuta prin atitudinea
nepărtinitoare pe care trebuie să o afișăm. Așadar e o sarcină a școlii să identifice situațiile problemă din
familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile educative în favoarea elevului și să conștientizeze
că relația de colaborare școala -familie este determinantă în educarea copiilor. Educația în familie devine
astfel un proces de pregătire pen tru viață, prin întâmpinarea și rezolvarea problemelor de viață.
În concluzie, trebuie spus că cei doi factori educativi, familia și școala, trebuie să aibă același scop –
formarea personalității umane integrale și armonioase.
BIBLIOGRAFIE :
1. Cerghit, I .; Radu, I.T.; Popescu, E.; Vlăsceanu, L., „ Didactica”, manual pentru clasa a X -a, școli
normale, E.D.P., R.A., 1997;
2. Kant, Im., Tratat de pedagogie. Iași, Editura Agora, 1992.
3. Nica, I, Țopa, L., Colaborarea școlii cu familia elevilor de clasa I, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1974;
4. Nicola, I., „ Pedagogie”, E.D.P., R.A., București, 1992;
5. *** – „ Tribuna învățământului”, 2000.
6. Revista Învățământului preșcolar, 3 -4/ 2005.
FAMILIA CA MEDIU SOCIALIZATOR ȘI EDUCAȚIONAL. FORME ALE COLABORĂRII ȘCOLII CU FAMILIA
Iulica Ispas -profesor pentru învățământul preșcolar
Școala Gimnazială ,,N.Romanescu”
" Fiecare copil pe care îl instruim este un OM dăruit societății "(N. Iorga)
Școala și familia sunt cei doi poli de rezistență ai educației, care constituie prin mijloace specifice la
formarea tineretului.
Familia este prima școala a copilului. Ea este cea care răspunde de trebuințele elementare ale
copilului și de protecția ace stuia, exercitând o influență atât de adâncă, incât urmele ei rămân, uneori,
întipărițe pentru toată viața în profilul moral – spiritual al acestuia.
Familia ocupă un loc aparte in sistemnul instituțional al educației. Acțiunea ei pe întreaga perioadă
a dezvoltării include și toate laturile formării personalității. Ea reprezintă unul din mediile de socializare și
educare din cele mai complete datorită posibilităților ce le are de a -l introduce pe copil in cele mai variabile
situații și de a acționa asupra lui prin cele mai complexe și firești mijloace.
Familia oferă copilului primele informații despre lumea ce -l încojoară, primele norme și reguli de
conduită, dar și climatul socioafectiv necesar trebuințelor și dorințelor sale.
"Pecetea pe care părinții o lasă asupra structurii și profilului spiritual – moral al personalității
propriil or copii se menține toată viața ". (M. Golu)
Influențele educative pe care familia le exercită asupra copiilor se pot manifesta fie direct – prin
acțiuni mai mult s au mai puțin dirijate, fie indirect – prin modele de conduită oferite de către membrii
familiei, precum și prin climatul psihosocial existent în familie. Modelele de conduită oferite de părinți – pe
care copiii le preiau prin imitație și invățare – precum și climatul socioafectiv in care se exercită influențele
educaționale ("cei șapte ani de acasa") constituie prirnul model social cu o influență hotărâtoare asupra
copiilor privind formarea concepției lor despre viață, a modului de comportare și relaționare in raport cu
diferite norme și valori sociale. Este recunoscut faptul că strategiile educative la care se face apel in familie,
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
mai mult sau mai puțin conștientizate, determină în mare măsură dezvoltarea personalității, precum și
rezultatele școlare ale copiilor, comportamentui lor sociomoral.
Ei, copiii care răsar asemenea florilor, cresc ocrotiți de dragoste părinteasca. Se inaltă vegheați de
căldura familiei unde invață primele taine ale lumii înconjurătoare. Află ce este bine și rău, cum să se poart e
frumos. Apoi în primul colectiv – grădinițele – cunosc regulile jocului cu alții, bucuria victoriei sau tristețea
fără inceput și fără sfârșit – copilăria.
Dacă vine toamna – e septembrie. Suna primul clopoțel care vestește școala, in care copilul cres cut
in familie va fi instruit pentru viată. Părinții și educatorii contribuie, in strânsă colaborare, la ridicarea
nivelului instructiv educativ al elevului integrat în colectiv. Reușita acestei acțiuni presupune insă o
cunoaștere speciala a fiecărui copil . El trebuie urmarit permanent și profund, sub toate aspectele
personalității lui.
Factorul decisiv în succesul școlar il reprezintă raportarea corectă a realității în existența activității
comune familie – școala. Sunt necesare sisteme complexe de dezvolt are a responsabilităților individuale și
colective, în concordanță deplina cu preocupările, interesele, deprinderile și aptitudinile fiecărui copil.
Reglementarea științifică a unor norme educative impune colaborarea sistematică și permanentă a
celor doi factori de instruire, familie – școala și presupune unitatea influențelor educative și continuitatea
muncii de formare a copilului.
Procesul de colaborare cu părinții asigură atingerea scopului educational. Ponind de la necesitatea
cunoașterii sociopsihop edagogica a copilului, școala impune colaborarea cu familia sub diferite aspecte.
Urmărind aspectele comune, speciale și diferențiate pe care viața de elev o prezintă, părinții pot completa,
sprijini și dezvolta personalitatea copilului cu o singură condiț ie – colaborarea cu școala.
S-au cam pierdut formele de comunicare intre cei doi factori decisivi pentru formarea copilului. Au
supraviețuit sedințele cu părintii organizate sistematic. În principiu, părinții elevilor cu rezultate școlare
bune și foarte b une sunt prezenți. Dar unde sunt ceilalti? Problemele sociale nu motivează absența lor,
pentru ca școala are același rol educativ. Cu intrarea in școala (de la vârsta de 6 ani) problemele muncii de
educație devin mai complexe și odata cu ele și rolul famil iei, școala constituind pentru copil un nou mediu
caruia trebuie să i se adapteze și care va influența enorm dezvoltarea sa. O serie de sarcini educaționale
sunt preluate în mod special de școala (cele privind instrucția), dar familia rămâne implicată chia r și in
realizarea acestora rămânându -i in același timp și multe altele in care rolul principal il are in continuare.
Fără participarea părinților efortul educativ organizat prin instituțiile școlare poate fi frânt, deviat sau
deformat. Așa cum arata si H. H. Stern "orice sistem de educație, oricat ar fi de perfect, rămâne neputicios
dacă se lovește de opoziția sau indiferența din partea părinților".
Poziția unor părinți care considera că odată cu intrarea copiilor în școala rolul lor s -a incheiat, sau
poziția unor cadre didactice conform căreia școala poate totul fără a apela la sprijinul părinților sunt
greșite. Numai o colaborare perfectă intre cei doi factori este de natura să determine o eficiență maximă a
muncii educative. Desigur, în acest proc es de colaborare, rolul conducator il are școala. Ea poate să
orienteze, să ajute familia în sarcinile ce -i revin, să asigure o unitate de vedere și de acțiune.
Familia, oricate merite și preocupări valoroase ar avea în legatură cu educația copiilor, nu va obține
rezultate pozitive decât în condițiile in care acționeaza imprcuna cu școala.
Procesul de colaborare se impune – amândoi factorii acționeaza asupra acelorași persoane,
urmăresc realizarea aceluiași obiectiv (evident cu mijioace specifice) și deci, orice neconcordanță, orice
divergență, pot determina deficiențe în procesul dezvoltării tinerei generații.
Aceasta realitate a căpătat caracter de lege, o prevedere in acest sens fiind inclusă in Legea
educației și invățământului "Școala conlucrează cu fa milia in educarea copiilor și tineretului in pregătirea lor
pentru munca și viață, iar rolul conducator în această acțiune de colaborare revine școlii ca factor
instituționalizat specializat in muncă instructiv – educativă.
Colaborarea școlii cu familia se realizeză in diferite forme:
– comitetele cetățenești de părinți – sunt forme organizate de colaborare intre școala și familie
constituind la perfecționarea pocesului de instruire și educare a elevilor;
– vizitele la domiciliul elevilor;
– consultații individuale;
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
– corespondența cu familia.
Vizitele la domiciliul elevului oferă posibilitatea de cunoaștere concreta a condițiilor specifice din
fiecare familie și pe aceasta bază se pot lua, de comun acord, măsurile ce se impun ca fiind cele mai
adecvate in vederea asigurării unui progres continuu in dezvoltarea copilului. Vizitele sunt din timp
planificate și planificarea se referă la toți elevii clasei nu doar la cei ce prezintă vreo problemă. (S -au cam
abandonat aceste vizite și de ce să nu recunoaștem, se fac la elevii care solicită bursa sociala).
Formele colective de colaborare – adunări cu părinții, consultații colective, lectorate pentru părinți –
pot imbrăca structuri și pot avea conținut variat. Astfel, adunările cu părinții (organizate periodic) pot fi
destinate fie unui bilanț al activității elevilor (subliniindu -se contribuția familiei, eventualele deficiențe – cu
tact – și măsurile ce se impun a fi adoptate), fie dezbaterii unor teme psiho – pedagogice in vederea
informarii părinților cu aspectele teoretice necesare activității lor practice (de pilda probleme ca:
organizarea regimului de viață al elevilor in familie, orientarea școlară și profesională, alegerea și
dezvoltarea lecturii, etc. toate în funcție de specificul vârstei).
Lectoratele cu părinții includ cicluri de expuneri cu caracte r pedagogic sau psihologic, sistematic
organizate (pe școala), asigurând comunicarea unui sistem de informații, metodologii de lucru, forme de
activitate, posibil de folosit în familie.
Lipsa de colaborare duce spre un esec și, din nefericire, cel învins este copilul, pentru care dorim tot,
pentru care visăm tot ce este mai bun .
Pentru viitor, dascălii adevarați știu ce trebuie să facă în prezent: să pună lumina in priviri și liniște in
gânduri, să pună zambet in iubire in fapte, să pună cuget in judecată .
Coordonatele colborării: implicarea familiei în activitatea școlara a copiilor se desfașoară pe două
coordonate:
a). relație părinte – copil: controlul frecventei, al rezultatelor școlare, al temelor, ajutor in indeplinirea
sarcinilor, suport moral și m aterial;
b). relația familie – școala, contactul direct cu invățătorul, profesorii clasei sub forma:
– o reuniune de informare a părinților cu privire la documentele privind reforma curriculară (Planul
cadru pentru invățămantui obligatoriu, Programele șco lare, Ghidurile de evaluare -Descriptorii de
performanta);
– consultarea părinților la stabilirea disciplinei (lor) opționale, alcătuirea schemelor orare ale clasei și
prograrmul școlar al elevilor.
– activarea asociativă a părinților prin Comitetul de păr inti pentru sprijinirea școlii in activitatea de
cuprindere la cursuri a tuturor copiilor, la imbunățătirea frecvenței acestora ( vizibil imbunățățita prin
oferirea laptelui și cornului de către guvern), in organizarea și desfășurarea activităților extracu rriculare.
– lecții deschise pentru părinți, ateliere de lucru practice, vizite, excursii, serbări aniversare.
– reuniuni comune cu elevii și părinții.
MODALITĂȚI EFICIENTE DE COLABORARE CU FAMILIA
Enea Nuța -profesor pentru învățământ primar
Școala Gimnazială „Gheorghe Țițeica”Craiova
Popa Olimpia -Alunița -profesor învățământ primar
Liceul de Arte,,Marin Sorescu ”Craiova
Colaborarea învățătoului cu familia contribuie la realizarea progresului la învățătură și la formarea
comportamentelor la elevi .
Cadrul didactic trebuie să conducă cu eficiență relațiile cu părinții care devin buni colaboratori.
Acesta are în vedere respectarea unor condiții : transmiterea informațiilor , realizarea conexiunii inverse ,
acceptarea opiniilor , obiectivitatea , utilizarea unui limbaj potrivit .
Transmiterea informațiilor . Comunicarea cu părinții nu înseamnă nevoia de a -i informa pe scurt pe
aceștia de diverse probleme . Învățătoul își petrece cea mai mare parte din timpul relațiilor cu părinții în
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
receptarea și primirea mesajelor din partea acestora . Cadrul didactic trebuie să determine părinții să ia
inițiative .
Conexiunea inversă . Părinții nu au datoria de a înțelege și a asculta toate mesajele din partea
educatorului . Un cadru didactic lasă spațiu întrebărilor și îi provoacă să facă acest lucru .
Părinții trebuie să știe c ă actul de învățare are la bază trei factori : zestrea nativă a copilului , mediul
fizic activ și mediul social propice .O schimbare în mediu poate duce la schimbări nu numai în conținutul în
ceea ce copilul învață , dar și în capacitatea de a învăța .
Copilu l trebuie stimulat în pemanență , pentu a -l ajuta să se acomodeze cu situația de „a învăța ” și de
a depăși cu bine această sacină care nu -i convine . Copilul nu poate discerne asupra a ceea ce poate învăța și
nici asupra momentului potrivit pentu a studia .Părinții le vor fixa un program . Sfaturi pentru părinți : să
corecteze imediat eroarea copilului , făcându -l să înțeleagă ce demers propriu a adaptat care îl conduce la
eroare , să-l învețe pe copil reguli eficace pentru relațiile interpersonale din cadru l familiei și din afara
acesteia și să se cunoască pe sine , să nu -l mintă pe copil , să nu se teamă să -și arate ignoranța prin unele
răspunsuri negative sau prin căutarea lămuririlor necesare în enciclopedii , în dicționare , chiar în prezența
copilului , să le acorde copiilor mai mult timp liber .
În fiecare familie trebuie să se manifeste o relație de colaborare și prietenie între toți membrii
familiei .
Ca educatori , părinții au nevoie să fie inițiați în cunoașterea trăsăturilor firești ale diferitelor vârste ,
pentru a le putea acorda propriilor copii dreptul de a trăi corespunzător cerințelor lor .
În atitudinile pe care le iau față de copii , unii părinți adoptă cele două stiluri extreme de educare
a copilului : autoritate severă sau îngăduială totală .
Sarcin a principală a școlii este de a populariza în rândul familiei regulamentul de ordine interioară cu
privire la ocrotirea și creșterea copilului , în perioada școlarității și de a sugera , de a antrena la aplicarea
unor măsuri eficiente .
Pentru consolidarea re lației școală -familie , se realizează parteneriate având ca obiective : forma –
rea la copii a unor conduite corespunzătoare , a unui stil de viață sănătos , emoțional , fizic și socio –
moral .
Scopul creării acestor parteneriate este dorința comună de a ajuta elevii să obțină rezultate bune în
achiziționarea cunoștințelor .
Părinții :
– Vor asigura respectarea Regulamentul de Ordine Interioară al Școlii;
– Vor sprijini și încuraja copiii să efectueze temele și vor folosi toate oportunitățiile puse la
dispoziție de școală pentru ca elevii să aibă reușite ;
– Vor participa la întâlnirile organizate cu părinții , în vederea reușitei și progresului copiilor lor ;
– Vor evita să -și planifice concedii cu familia în timpul cursurilor școlare .
Școala:
– Se va arăta deschisă și primitoare față de părinți și elevi ;
– Va asigura condiții cât mai bune pentru ca toți elevii din comunitatea școlii să aibă succes școlar;
– Va face tot ce este posibil pentru a asigura securitatea ți buna dispoziție a copilului ;
– Va asigura o atmostferă pozitivă de lucru copilului și va informa părinții în legătură cu re –
zultatele școlare ale copiilor;
– Va asigura o direcție educațională în concordanță cu Curriculum Național pentru a răspunde
nevoilor individuale ale copilului .
– Va asigura o atmostferă pozitivă de lucru copilului și va informa părinții în legătură cu rezultatele
școlare , comportamentul , punctualitatea și frecvența lui la cursuri și va căuta o modaremediere împreună
cu părinții .
– Va stabili temele pen tru acasă , asigurând condiții favorabile pentru ca elevii să poată lucra
suplimentar , în timpul și după orele de curs ;
– Va informa părinții în legătură cu activitățile și evenimentele desfășurate în școală ;
– Va informa părinții asupra progresului copilul ui lui ;
Elevii :
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
– Vor frecventa cursurile cu regularitate și vor veni la timp la școală ;
– Vor aduce zilnic la școală echipamentul sportiv ;
– Vor duce la îndeplinire sarcinile de lucru în clasă și își vor face temele la timp ;
– Vor respecta și vor avea grijă de bunurile școlii – clădiri și spațiul înconjurător .
Familia are un rol important în educarea copilului . Primele noțiuni educative pe care copilul le
primește sunt cele din familie . În familie se conturează caractere . Părinții și educatorii în timpu l
procesului de învățământ trebuie să intervină în diverse situații pentru a corecta comportamentul
copilului .
Obiective care se realizează prin intermediul parteneriatului :
Să ajutăm școlile să privească parteneriatele cu familia ca o modalitate de real izare a progresului
învățării și dezvoltării ;
Să stabilim colaborarea familie -școală la nivel național , ca pe un standard al politicilor și practicilor
educaționale .
Atunci când părinții , elevii și ceilalți membrii ai comunității devin și se consideră par teneri în
educație , în jurul elevilor se formează o comuniotate de suport .
Parteneriatele reprezintă o componentă esențială în organizarea și desfășurarea activității în
școală și în clasele de elevi . Ele nu mai sunt considerate o activitate opțională .
Eficacitatea învățării realizată în școală poate fi realizată prin buna colaborare familie – școală.
Părinții pot evalua cu exigență rezultatele activității școlare .
Îmbinarea eforturilor educative din familie și din școală este obligatorie , pentru că de multe ori ce
copiii trec în clase mai mari , apar alte probleme care se repetă la generațiile următoare .
Când cele două medii educaționale – nșcoala și familia se completează și se susțin , ele asigură într –
o mare măsură buna integrare a copil ului în activitatea școlaă și pe plan general în viața socială .
Când părinții sunt parteneri cu școala în educația copiilor lor , rezultatele determină performanța
elevilor , o mai bună frecventare a școlii .
Educația răspunde atât cererii sociale cât și nev oilor și aspirațiilor individuale .
Bilbliografie :
-Romiță B. Iucu , Managementul clasei de elevi , Editura Polirom ,Iași, 2006 ;
-Ioan Nicola , Tratat de pedagogie școlară , Editura didactică și pedagogică , București , 2000 ;
-Cerghit Ioan , Neacșu Ioan , Negreț Dobridor Ioan , Prelegeri pedagogice , Editura Polirom , Iași, 2001 .
EFICIENTIZAREA COLABORĂRII DINTRE ȘCOALĂ ȘI FAMILIE
Stanciu Eugenia – profesor învățământ primar
Școala Gimnazială”Sfântul Dumitru” Craiova
Școala a avut și are un rol primordial în a colabora cu părinții copiilor pentru
asigurarea educației acestora. Educația este o acțiune la care își dau concursul școala, familia, comunitatea
locală, întreaga societate și colaborarea între ele este absolut necesară.
Învățătorul trebuie să cunoască câteva cerințe care să -i faciliteze munca în parteneriatul cu părinții și
să-i sporească eficiența.
Consonanta colaborării este o primă cerință înțelegând prin ea nu numai unitatea de vederi, ci cum
este și firesc, unitatea de atitudini față de cel educat. Este vorba de o dublă concordanță:
între școală și familie;
între membrii familiei.
Având păreri diferite față de problemele educației copilului, în familie, apar unele
disensiuni de care copilul ia uneori cunoștință fiind, de obicei, prezent la exprimarea lor. Punctele de vedere
contradictorii determină copilul să -și desfășoare activitatea după bunul lui plac. Cu asemenea ,,atitudini ” din
partea familiei nu poate fi vorba de o colaborare de oarece învățătorul nu are cu cine colabora. În asemenea
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
situații, consecințele negative nu întârzie să apară: elevii cu rezultate slabe la învățătură și mai ales cei
indisciplinați sunt, în cea mai mare parte, rodul unei astfel de neconcordanțe, deoarece c opilul știind că are
un apărător în familie pentru faptele sale negative, le va săvârși fără teamă. O bună educație implică
necesitatea unității de vederi și de acțiuni din partea tuturor factorilor educativi.
Informarea reciprocă între învățător și familie cu privire la copil, la evoluția lui, prin intermediul
carnetului de elev, a vizitelor reciproce, ședințe cu părinții, corespondență, nu are un caracter sistematic, ci
ea se desfășoară sporadic și mai ales în ,,momente de criză ”. Tocmai pentru a nu se ajunge la
asemenea ,,momente ”, trebuie ca informarea celor doi factori să se producă sistematic și reciproc, fiindcă
aceasta se realizează de obicei, dinspre școală spre familie și mai rar de la părinți spre învățător. Informarea
trebuie să se facă or i de câte ori se simte nevoia dintr -o parte sau din alta.
Colaborarea familiei cu învățătorul nu trebuie să se rezume la domeniul bazei materiale a
învățământului. Este necesar ca ei să se intereseze de munca copiilor, de învățătură și să le impr ime o
atitudine serioasă, de răspundere față de aceasta.
Există un domeniu al educației în care aportul familiei este deosebit de valoros și acesta este cel al
educației civice. Niciunde, ca în familie, formarea fizionomiei morale nu găsește un c limat mai potrivit de
formare. Cinstea, omenia, respectul față de om, hărnicia, dragostea față de patrie sunt valori pe care
părinții le pot cultiva cu cel mai mare succes. Acest lucru îl pot realiza nu prin lecții speciale, ci prin
atitudinea lor față de aceste valori morale, prin implicarea acestora în viața lor de toate zilele.
După cum se știe, colaborarea presupune pe lângă o unitate de vederi și o coordonare a acțiunilor în
vederea realizării unității – factorul coordonator al colaborării fii nd învățătorul. Această precizare nu
izvorăște dintr -un orgoliu profesional, ci decurge din logica lucrurilor. Școala are rol de a coordona
colaborarea tuturor factorilor educativi, deoarece dintre toți, doar ea este singurul calificat pentru
asemenea acți une.
În practica școlară există mai multe modalități de colaborare a învățătorului cu familiile elevilor:
Ședințe cu părinții – cadru organizat al unor analize riguroase asupra activității desfășurate cu întreg
colectivul de elevi pe care învățăto rul îl conduce, dar și rezultatele obținute de fiecare elev în parte.
Cu această ocazie sunt dezbătute și greutățile pe care copiii le întâmpină la diferite discipline de
studiu, la efectuarea temelor, la colaborarea cu ceilalți colegi, în respectarea regu lamentului școlar,
atât la școală cât și acasă. Informarea este reciprocă de la învățător ța părinte și invers. Problemele
se analizează, se discută și apoi se stabilește un plan de măsuri pentru înlăturarea lor.
Orele de consiliere – prilej excelent de dis cuții degajate, organizate, ce sporesc gradul de implicare și
cunoștere a copiilor/ cerințelor școlii.
Pentru o eficientizare a acestora, am realizat o programare a părinților, astfel că săptamânal mă
întâlnesc cu 6 -7 părinți.În timpul alocat discut cu fie care dintre cei prezenți, analizăm realizarea
sarcinlor școlare, comportamentul elevilor, caiete, fișe de lucru,etc
Pot participa și alți părinți, alții decât cei programați, dacă există probleme ce necesită abordare
urgentă.
Vizitele la domiciliul elevilo r sunt momentele în care se realizează o cunoaștere amănunțită a
condițiilor de viață în care trăiește copilul, a valențelor pozitive sau negative pe care părinții le
exercită asupra acestuia. Cu această ocazie învățătorul poate urmări gradul de sprijin ac ordat de
părinți copiilor în efectuarea temelor de acasă. S -a constatat că un număr restrâns de elevi n -au
fost supravegheați în timpul pregătirii lecțiilor, în timp ce un număr destul de mare au fost
controlați sistematic de către părinți sau alți membrii ai familiei. Aceștia din urmă aveau caietele
ordonate, temele complete și corecte, iar rezultatele lor la învățătură sunt bune și foarte bune.
Lectoratele pedagogice sunt organizate cu părinții în scopul consilierii acestora în unele probleme în
ceea ce p rivește ,,meseria de părinte ”. Iată câteva teme pe care le -am abordat de -a lungul anilor cu
părinții elevilor pe care i -am educat: ,,Profesia de părinte – un examen de conștiință ”,,,Atmosfera
familială și educația copiilor ”,,,Bunicii – Cine nu are bătrâni în casă, să își cumpere ”,,,Psihologia
familiei cu un singur copil ”,,,Probleme ale copilului bolnav ”,,,Dificultățile trecerii pragului dintre
clasa a IV -a și a V -a”,etc.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Sfatul pedagogic este un program săptămânal care constă în consultații acordate de învăță tor
părinților cu ocazia vizitelor la domiciliul elevilor și în momentele de criză când părintele vine la
școală să -l informeze pe învățător despre problemele pe care le are copilul sau este chemat de
învățător pentru a -l pune la curent cu situația copilul ui. Acest mod de lucru cu părinții este eficient
deoarece se desfășoară ori de câte ori situația o impune, în timp util pentru ca problemele apărute
să fie rezolvate repede și necesită alocarea unei scurte perioade de timp.
Corespondența și carnetul de not e sunt modalități de lucru permanente, dar ele nu sunt suficient de
concludente deoarece informarea se face numai dintr -o parte, fie de la învățător spre părinte, fie
de la părinte la învățător. Carnetul de note oferă părinților doar calificativul obținut de elev în urma
evaluării nu și ce știe sau nu știe copilul. Desigur că pentru părintele care urmărește îndeaproape
munca elevului și vrea să fie bine și complet informat este posibilă studierea testelor de evaluare
sumativă, a muncilor independente sau a realizărilor plastice.
Serbările ținute în fața părinților permit acestora să vadă manifestările elevilor, rezultatul muncii
lor, trăirile și comportamentul acestora, să le descopere diferite înclinații sau chiar talente artistice
pe care nici nu le bănui au. Îi pot urmări cum se manifestă în colectiv în raport cu ceilalți elevi.
Activitățile extracurriculare pot constitui și ele o modalitate de lucru cu părinții cu condiția ca și
aceștia să fie invitați să participe. În cadrul acestor activități avem ocazi a să-i punem pe părinți în
fața unor situații tipice de o educație model în ceea ce privește comportamentul copiilor în situații
normale, dar pe care nu le întâlnesc zilnic.
Am putea spune că aproape nu există activitate extracurriculară la care să nu putem invita părinții.
Vom observa că în funcție de locul de muncă, de timpul de care beneficiază, de atenția pe care o acordă
educației copilului în școală și în familie, părinții vor răspunde de cele mai multe ori ,,prezent ” solicitărilor
noastre.
Dacă avem o colaborare strânsă cu părinții, dacă încercăm să -i aducem aproape de eforturile pe care
le facem pentru educarea copiilor, roadele acestei colaborări nu se vor lăsa așteptate.
Învățătorul trebuie să rămână ca o ,, flacără vie ” într-o viață deloc ușoară, cu multe cărări
întortochiate pe care are misiunea de a -i conduce pe alții spre succes.
Bibliografie:
Baran -Pescaru, Adina –Parteneriat in educatie (familie -scoala -comunitate), Bucure ști, Editura
Aramis , 2004
Cosmovici A., Iac ob L. –Psihologie scolara , Iași, Editura Polirom, 1999.
DE CE ȘCOALA ȘI FAMILIA – PARTENERI ÎN EDUCAȚIE?
Prof. Bretan Maria Simona
Școala G imnazială ”Mihai Eminescu” Craiova
Pentru a avea elevi bine educați și deci viitori cetățeni demni și responsabili, trebuie să ne ocupăm,
mai înâi, de educația părinților. Școala a avut și are un rol primordial în colaborarea cu părinții în scopul
asigurării unei educații parentale de calitate. Educația este o acțiune complexă la care trebuie să își dea
concursul școala, familia, întreaga societate, iar cooperarea acestor actori este logică și stringentă.
Activitatea de acasă este o continuare a activității pedagogice de la școală și totodată invers –
activitatea de la școală este continuarea activității de acasă. Acesta este principalul motiv pentru care cei
doi factori au datoria de a cunoaște obligațiile celuilalt și de a se sprijini reciproc.
În atenția tuturor factorilor educaționali trebuie să fie următorul fapt: Cum va trebui să educăm
copilul de azi, tânărul – adultul de mâine, pentru a se încadra într -o societate în care numai
responsasilitatea, voința, hotărârea, curajul și dorința de a munci îi poate asigura o existență optimă?
Răspunsul la această întrebare este foarte complex și nu poate fi oferi t de școală fără familie, și invers, de
familie fără școală Școala și familia urmăresc același scop educativ formarea copiilor spre a deveni oameni
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
multilateral dezvoltați. Pentru realizarea acestui scop unic este necesară unitatea de actiune, concordanța
dintre mijloacele specifice de influențare folosite de aceste două institutii sociale.
Pentru a evita caracterul duplicitar și dezorientarea este necesară adoptarea unor atitudini de
aprobare a sarcinilor școlii, mai ales pentru a nu crea dificultăți de î nțelegere la copii. Este necesar a se crea
un front educativ comun familie – școală. Timpul calitativ acordat copiilor, discuțiile libere și deschise care
să se soldeze cu acceptarea punctelor de vedere, manifestarea interesului permanent pentru ce și cum se
întâmplă în școală, afișarea disponibilității de implicare în rezolvarea problemelor școlii sunt acțiuni
necesare pentru fiecare părinte.
Școala este interesată să colaboreze cu familia, să -și facă din ea un aliat, pentru ca acțiunea sa
educativă sa fie mai profundă și de durată. Colaborarea școlii cu familia este necesară și in vederea unei
informări reciproce cu privire la dezvoltarea copilului, la comportarea lui.
Această recunoaștere a importanței părinților în favorizarea succesului școlar al tinerilor a
determinat autoritățile educative să susțină necesitatea întăririi legăturilor dintre părinți și școală. De
altfel, în contextul actual, aceste legături par a fi mai necesare ca niciodată. Într -adevăr, misiunea socială a
școlii depășește tot mai mult simpla atingere a obiectivelor pedagogice ale curriculum -ului școlar având în
vedere și faptul că mulți părinți sunt prea preocupați de problemele familiale, profes ionale sau sociale
pentru a putea urmări evoluția copiilor lor sau coerența dintre educația pe care copilul o primește în familie
și cea școlară.
Binefacerile colaborării sunt numeroase, începând cu o mai bună cunoaștere reciprocă și depășirea
stereotipur ilor, și continuând cu identificarea unor interese comune în beneficiul copiilor.
Spre a ajuta eficient pe copii, părinții trebuie să țină legătura cu școala, spre a se informa despre
rezultatele muncii și despre comportarea lor la școală. Unele inf ormații despre aceste situații le pot obține
părinții prin consultarea carnetului cu note al elevului sau din relatările despre activitatea lui la școală și
modul cum a fost ea apreciată de profesori, dar mult mai utile sunt informațiile pe care le primesc părinții
de la cadrele didactice. Accelerarea transformărilor sociale, democratice, emanciparea femeii, modificarea
statutului copilului, dispersia familiei, încercarea de a restitui prestigiul educației familiale, progresele
sociologiei și psihologiei, p recum și alte cauze au dus la înțelegerea faptului că orice sistem de educație
rămâne neputincios dacă se izbeste de indiferența sau de opoziția părinților. Școala capătă astfel o misiune
suplimentară.
Au existat întotdeauna educatori excelenți și părinți iubitori care nu și -au pus probabil atâtea
probleme și totuși au reușit foarte bine, dar poate că acest lucru era mai ușor într -o lume foarte statornică,
în care tradiția avea ultimul cuvânt.
Părinții elevilor dintr -o clasă formează rareori un grup om ogen și nu dispun toți de aceleași
mijloace pentru a se implica în mod activ în activitățile școlii. Cooperarea lor cu mediul școlar trebuie, deci,
să ia forme diverse pentru a răspunde nevoilor și disponibilităților lor. Anumiți părinți sunt pregătiți să
consacre mai mult timp și energie pentru participarea la activități. Unii dintre ei nu sunt disponibili decât în
mod punctual și pot să participe la un eveniment special. Alții dispun de suficient de mult timp liber,
energie și cunoștințe pentru a pute a aduce o contribuție mai importantă școlii. Unii pot veni în clasă pentru
a susține o expunere pe o anumită temă (legată de locul lor de muncă, tradițiile lor culturale, anumite
experiențe de viață specifice sau de modul cum își petrec timpul liber). Alți i sunt pregătiți să se implice în
animarea unor grupuri de întrajutorare de părinți, care abordează probleme particulare.
O serie de programe au încercat să promoveze o participare mai activă a părinților la activitățile
școlii și au propus diferite forme de activități de colaborare. Anumite practici au drept obiectiv ameliorarea
relațiilor dintre familie și școală: în cadrul acestor programe, părinții contribuie la elaborarea și realizarea
unor activități care stimulează schimbul de informații și care favorizează relațiile interpersonale
armonioase. Aceste activități pot lua diferite forme: vizite reciproce, un club al părinților în
școală,comunicare scrisă, prânzuri sau cine comunitare, adunări informative.
În cadrul programelor vizând sprijinul școlar, părinții sunt invitați să se implice în conceperea și
susținerea unor proiecte școlare. Poate fi vorba despre strângerea de fonduri, de asistență
directă(zugrăvire, donație de haine, reparații), de însoțirea elevilor cu ocazia excursiilor, de confer ințe,
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
despre predarea unei arte sau despre o activitate distractivă, despre organizarea de evenimente sociale sau
culturale.
Anumite proiecte vizează educația părinților. Aceștia sunt invitați să participe la sesiuni de
formare menite să -i ajute să -și dezvolte abilitățile parentale sau să -și îmbunătățească cunoștințele: ateliere
de formare pe anumite teme, cursuri de formare continuă, acces la material de formare). În sfârșit, în unele
cazuri se pune accentul pe utilizarea comitetelor consultative în cadrul cărora părinții formează grupuri de
consiliere care se pot interesa de diferite probleme care privesc școala, fie ele de ordin socio -cultural,
financiar, administrativ sau pedagogic.
Printre multiplele motive, fondate sau nu, invocate de cadrele d idactice în vederea neutilizării
anumitor strategii ce încurajează participarea părinților, este invocată adesea convingerea că părinții vor
refuza să colaboreze, sau că nu au capacitatea să o facă.
Numeroși părinți afirmă că sunt doritori să se implice în procesul de educație al copiilor lor. Cadrele
didactice trebuie totuși să formuleze așteptări realiste privind această colaborare. În ceea ce privește
activitățile care pot fi propuse părinților, acestea trebuie să fie multiple, variate și să corespundă nevoilor și
posibilităților lor. În fața unui eșec sau a unei slabe participări, trebuie identificați factorii care împiedică
participarea parentală și apoi să se elaboreze un program care să corespundă mai bine nevoilor reale și
disponibilităților f amiliilor, în loc să se conchidă că părinții sunt lipsiți de interes.
Important este ca fiecare copil să aibă un adult interesat de progresul său școlar. Câteva beneficii
ale comunicării, avantaje pentru toți cei angajați în acest process ar fi:
Părinții
• să își pregătească copiii pentru a învăța. Să le prezinte școala ca fiind intere santă și importantă și
să le precizeze faptul că se constituie în parteneri valo roși;
• să discute cu profesorii copiilor lor. Să stabilească o relație adecvată cu ei. Să conștientizeze
faptul că fiecare are de învățat de la celălalt.
• să participe la evenimentele din școală. Ședințele cu profesorii, eveni mentele sportive și jocurile
în școală – toate le oferă șansa de a -i cunoaște pe profesorii copilului lor.
• să discute permanent cu copilul despre ce se întâmplă la școală. Să -i pună întrebări specifice,
legate de activitatea din clasă, de profesori și de alte acțiuni suplimentare;
• să creeze acasă un mediu bun de învățare.
• să observe și să asculte, să ceară și sfatul profesorilor. Aceștia știu mai multe despre dezvoltarea
copilului și își petrec mult timp cu el;
• să le ofere informații utile profesorilor; să se ofere voluntari.
• să se implice în organizațiile care sprijină colaborarea părinte -profesor și în reforma școlii. Să
ceară sfatul unui profesor, al directoru lui sau al altui părinte în legătură cu modul în care se pot implica.
Părinții și profesorii, împreună:
• să aibă expectații ridicate și să -i laude adesea pe copii;
• să stabilească obiceiuri bune dc învățare. Să -i ajute pe copii să își planifice activitățile și să le
dezvolte interesul în diverse domenii;
• să se angajeze în discuții unii cu alții, fie personal, fie la telefon, pentru că dacă apare o situație
dificilă le va fi mai ușor s -o discute, dacă anterior au sta bilit o relație bună; să discute personal, la telefon
sau să trimită note scrise, când există prob leme sau când apar aspecte bune;
• nu trebuie să se uite că părinții și profesorii au cea mai mare influenț ă asupra tinerilor. Profesorii:
• să-i determine pe părinți să înțeleagă că ușa le este deschisă și că întotdeau na vor fi bine primiți;
să mențină fluxul comunicațional pozitiv.
• să învețe despre cultura, viața, locul de muncă al celor din familii, pe ntru a realiza impactul
tuturor acestora asupra copiilor.
• să descrie părinților modul în care vor fi împlinite obiectivele educative pro puse;
• să spună fiecărui părinte ceva special despre copilul său, astfel încât acesta să înțeleagă motivele
pentru care profesorul crede că elevul va avea succes;
• să ceară părinților să se înscrie ca voluntari; să -i informeze pe părinți în legătură cu probleme
curente ale învățământu lui.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
• să participe la organizațiile care sprijină colaborarea profesor – părinte.
Implicarea părinților în viața activă a școlarului este foarte importantă, deoarece copiii dacă sunt
ajutați devin mai motivați și mai ambitioși în tot ceea ce fac.
Eu cred că implicarea părinților în viața școlarului îl face pe acesta să fie mai încrezător în sine și
mai puternic, putând depăși toate obstacolele pe care le va întâlni nu doar la școală, ci și în viața de zi cu zi.
Dialogul cu familia este unul din elementele indispensabile ale reușitei școlare.
Bibliografie:
1.www.dida ctic.ro ;
2. www.asociatia -profesorilor.ro;
3. http://www.prodidactica.md;
4. Mircea Agabrian, Școală, familie, co munitat, Editura Institutul European, 2007;
5. Șinca i Eugenia, Alexandru Gheorghe, Școala și Familie, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova,
1993.
FAMILIA, BISERICA ȘI ȘCOALA – PARTENERI ÎN EDUCAȚIE
Melania Vică – profesor
Florescu Rodica – profesor
Școala Gimnazială „Traian” Craiova
Din darul și voia lui Dumnezeu omul este singura ființă educabilă din întreaga creație. Prin voia
Creatorului, numai omul a fost înzestrat cu suflet hărăzit veșniciei, cu rațiune, sentiment și voință, funcțiuni
care pot fi educate ca atare, realizându -se limbajul articulat, gândirea logică, afectivitatea superioară și
voința autonomă. Numai omul este persoană, purtând pecetea chipului lui Dumnezeu, Treime de Persoane.
Iar educația este posibilă numai acolo unde se pot dezvolta relații personale reciproce.
Transmiterea valorilor credinței și formarea conduitei exemplare se realizează în mai multe
circumstanțe și de către mai multe instanțe. Factorii decizionali care -și aduc o contribuție exemplară și au o
influență educativă în funcție de momentul intrării l or în acțiunea de formare a personalității sunt:
1. Familia
Familia – factor de bază în educația copilului și care intervine înca de la nașterea sa. Aceasta are
menirea de a -l introduce pe copil în religia de apartenență prin botez și prin toate ritualurile c redinței
ortodoxe. Membrii familiei și mai ales mama trebuie să înceapă prin formarea primelor conduite sau
interiorizarea unor stări de spirit elementare. La început prin latura exterioara expresivă și mai puțin prin
latura teoretică, reflectată, sarcina familiei este aceea să formeze deprinderi și mai puțin să informeze.
Pentru că fiecare persoană, aparținătoare unei familii, este atât factor cât și subiect al educației: copiii
învață de la părinți, bunici, frații mai mari, dar și invers. De asemenea, cei lalți membrii ai familiei, dacă sunt,
învață unii de la alții. Această "școală" de familie are, de altfel, cel puțin trei înțelesuri: de a învăța pe alții,
cu sensul de a -i sluji și de a învăța de la alții, cu sensul de a -i asculta. Chiar și din punct de v edere
etimologic, cuvântul familie implică, între altele, aceste noțiuni -cheie, învățare -slujire -ascultare .
Față de alți educatori părinții sunt cei mai potriviți, în primul rând pentru că de la natură au
însămânțată în suflet dragostea față de proprii co pii, încât cu necesitate se silesc să aiba grijă de copiii lor,
iar în al doilea rând, pentru că îi au sub ochii lor în casă, încă de când sunt mici. Dar pentru ca o familie să
fie, într -adevăr, factor esențial al educației creștine, trebuie să întrunească anumite condiții esențiale: – in
familia creștină trebuie să se reflecte iubirea intra -trinitară dumnezeiască; – familia trebuie să se
caracterizeze prin următoarele însușiri ființiale: unitatea, trăinicia, sfințenia și egalitatea dintre soți; – familia
(căsătoria) trebuie să -și propună ca scopuri prioritare înmulțirea neamului omenesc (nașterea, dar și
educarea copiilor) și ajutorul reciproc între membrii ei, atât în cele materiale, pentru traiul zilnic, cât și în
cele spirituale, în vederea mântuirii.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
2. Biserica
Educația creștină a copilului nu poate fi nici măcar imaginată fără slujirea Bisericii, ca instituție divino –
umană, instituție fundamentală a societății, mai veche decât chiar cea a statului. Celelalte instituții ale unui
neam sunt supuse deseo ri efemerității, datorită caracterului lor vremelnic și trecător, însa Biserica se
caracterizează prin viabilitate veșnică, pentru că veșnic este întemeietorul ei, Iisus Hristos. Fiind întemeiată
pe "piatra credinței", Însuși Mântuitorul ne încredințează c ă ea nu poate fi dărâmată de nimeni, nici chiar
de "porțile iadului"… (Matei 16, 18). În plan educațional -creștin, Biserica este factor esențial, prin
mijloacele ei tezaurizate: doctrina, morala, disciplina canonică și cultul. Practic , dintre toate, cultul divin
este cel mai apropiat mijloc de educație religioasă, întrucât doctrina, morala și disciplina (buna rânduială)
sunt "predate" creștinului de rând, cel mai adesea, tot prin cultul divin, în cadrul căruia, o dată cu slujbele
sfinte, se rostesc și cuv inte de învățătură, predici și cateheze, atât de importante în luminarea minții
credinciosului. Cultul însuși are o funcție didactică, deodată cu cea harismatică, sfințitoare.
Participând la slujbe, credinciosul își sfințește viața, dar își luminează și c redința, în același timp.
"Cultul" devine, astfel, un cuvânt sinonim pentru "ortodoxie". Factorul principal de educator al credinței
este preotul. El este cela care instaurează încă de la începutul creșterii și dezvoltării copilului acei stimuli
religioși. Influența educativă a bisericii se realizeaza la început difuz, nesistematic, atât cu ocazia
ceremoniilor religioase, cât și cu prilejul unor activități specific realizate de preot în Biserică dar și în afara ei
(actul spovedaniei, catehizări individuale sau grupale, acțiuni explicit -educative, acțiuni caritabile). Forma
principală de educație religioasă se relizează prin participarea la slujbele bisericești și reperzintă însăți
participarea directă a copilului, alături de părinții săi la ceremoniile relig ioase și îndeosebi la Sfânta
Liturghie. O dată cu intrarea copilului în școala, Biserica își va da concursul pentru instaurarea unei faze de
educație sistematică expliciăa, în perspective valorilor credinței ortodoxe. La ora de religie desfășurată în
școa lă se face o expunere teoretică a creștinismului și a respectării canoanelor religioase, dar prin
participarea elevului la Sfânta Liturghie asistă la o aplicație practică a celor însușite prin instruirea de la
școală.
3. Școala
Al treilea factor importa nt al educației creștine. Ca instituție, cuprinde ansamblul mijloacelor
materiale și spirituale cu ajutorul cărora se desfășoară procesul educațional. Ea poate fi de stat (publică) și
particulară. În cazul nostru, vorbim despre școală ca instituție publică , care presupune o dublă obligație:
una din partea statului (aceea de a asigura la nivel optim cadrul juridic, material etc.), alta din partea școlii
(aceea de a răspunde cu rezultate concrete încrederii acordate, investițiilor financiare etc.). La nivelul
acestei instituții, educația religioasă ajunge într -un stadiu de maximă dezvoltare prin caracterul programat,
planificat și metodic al activităților instructive – educative. Conținuturile religioase care se transmit sunt
selectate cu grijă după criterii ps ihopedagogice, activitățile educative se cer a fi structurate, respectându -se
principiile didactice . Sunt dimensionate cele mai pertinente metode de predare învățare, cunoștințele
specifice, valorile și conduitele religioase trebuie să fie apreciate și eva luate la sfârșitul fiecărui semestru și
an școlar, prin calificative sau note acordate fiecărui elev în parte. Cei care realizează acestă latură a
educației sunt cadre specializate ce dețin pe lânga competențe teologice și pe cele de ordin psihologic,
peda gogic și metodic. Conform legislației actuale, disciplina de bază pentru cultivarea religioasă a
individului, este religia care are caracter obligatoriu – orientat -în sensul că fiecare copil sau tutore al
acestuia va opta pentru o confesiune sau alta, urmâ nd ca, din acel moment, obiectul de studiu să devină
obligatoriu.
La realizarea educației religioase sunt chemate să contribuie toate cadrele didactice prin aplicarea și
desfășurarea interdisciplinară a învățământului (prin literatură, istorie, arte și chiar științe exacte). Asta
presupune ca însuși cadrul didactic să fi e un credincios convins și să știe să lupte permanent cu idea că
Dumnezeu este în noi și alături de noi.
În toate epocile istorice, credința în Dumnezeu i -a călăuzit pe oameni în viață, iar studiul Religiei a
avut rolul de a -i educa de la naștere la moart e. Deci, putem spune că Religia a avut rol de “educatoare a
omenirii ”.
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
,,Marea artă a unui educator constă în cizelarea manierelor și informarea minții: el trebuie să
sădească în elevul său bunele obiceiuri și principalele virtuți ale înțelepciunii, să îi dea treptat o viziune
asupra omenirii și de a iubi și imita tot ce este excelent și demn de lăudat”. John Locke
Bibliografie
– Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, București , 1996
– Cucoș, Constantin, Educația religioasă, Reper e teoretice și metodice , Editura Polirom, 1999
– Fecioru, Dumitru, Ideile pedagogice ale Sfântului Ioan Gură de Aur , în Revista BOR, 9 -10, 1937
– Galeriu, Pr. Prof. Constantin, Mântuitorul Iisus Hristos – Învățătorul nostru suprem , în Ortodoxia,
nr.1, Bucureșt i, 1983
– Gordon, Pr. Prof. Dr., Vasile, Biserica și școala – analize omiletice, catehetice și pastorale, Editura
Christiana, București , 2003
– Șebu, Pr. Prof. Univ. Dr. S., Opriș, Prof. M., Opriș, Prof. ,D., Metodica predării religiei , Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2000
COLABORAREA ȘCOALĂ -PĂRINȚI
Roșulescu Mariana – profesor
Școala Gimnazială Coțofenii din Față
Mulți părinți socotesc că vârsta de 6 -7 ani , cand copilul lor calcă pentru prima oară pragul
școlii, este o etapă în care rolul lor în educația copiilor scade foarte mult dacă nu chiar
dispare.Dimpotrivă, acum rolul lor se dublează : acasă trebuie să creeze un mediu de încredere,
echilibrat, în care copilul să se manifeste neîngrădit, iar în relația cu școala pot colabora cu alți
membri a i comunitații școlare pentru a crea un climat care sprijină învațarea , atât în școală cât și
în afara ei.
Cercetările arată că “în programele în care părinții sunt implicați , elevii au performanțe
mai mari la școală decât aceleași programe, dar în care parinții nu sunt implicați”(Henderson si
Nancy -1995).
Gradul de implicare a parinților în viața școlară a copiilor lor influențează și rezultatele acestora, în
sens pozitiv: cu cât părinții colaborează mai bine cu școala, cu atât notele copiilor sunt mai
mari.Educația nu este un proces de care este responsabilă în mod exclusive școala , dar nici
parinții; este un proces al cărui succes depinde de colaborarea dintre cele două parți implicate.
Sunt situații în care apar bariere de comunicare între cadre didac tice și parinți , fie din lipsa
de experiență , fie din lipsa spiritului de echipă. Pentru binele copilului este recomandabil ca, fie
prin efortul parinților , fie prin cel al cadrelor didactice, astfel de bariere să fie îndepărtate. În
multe cazuri profes orii cred că parinții nu acordă suficientă atenție copiilor lor sau parinții
consideră că profesorii sunt prea distanți și nu se implică suficient.
Comunicarea eficientă dintre profesori si parinți se reflectă în dezvoltarea copiilor.
Responsabilitatea ed ucației și dezvoltarea copiilor trebuie asumată în echipă : școală – familie .
Implicarea parinților ar putea aduce urmatoarele beneficii:
Creșterea stimei de sine a copiilor
Îmbunatațirea relației părinte – copil
Părinții înțeleg mai bine ce se întâmplă la școală
Elevii au note mai mari
Elevii învață mai mult indiferent de nivelul socio -economic , etnie sau nivel de educație al
părinților
Au mai puține absențe
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Își fac mai conștiincios temele acasa
Copii și părinții dezvoltă atitudini pozitive față de școală
Profesorii au așteptări mai mari de la elevii ai căror parinți colaborează
Scade riscul consumului de alcool și al violenței
Câștigurile nu sunt evidente numai în primii ani de școala , ci sun t semnificative , indiferent
de vârstă sau studii
Elevii se vor adapta mai ușor la schimbările din clasa a V -a , a IX -a .
Elevii vor fi capabili să -și stabilească planuri realiste privind viitorul lor.
În ciuda acestor beneficii , părinții nu găsesc întotd eauna timp și energie pentru a colabora cu
școala la care învață copiii lor . Pentru unii parinți , mersul la scoală încă mai este o experiență
inconfortabilă ( Elena Ciohondaru, “ Succesul relației dintre părinți și copii, acasă și la școală”,
Humanitas, București, 2004).
Crearea unui mediu adecvat de învățare este sarcina familiei și a școlii în egală măsura, Copilul
are sarcini de învațare diverse :unele sunt îndeplinite acasă , altele la școală , ceea ce asigură un
grad similar de importanță atât prof esorilor și școlii în ansamblu, cât și părinților și mediului
familial.Imlicarea părinților poate preveni sau elimina dificultăți inerente în viața unei școli.
Împreună , părinții , copiii și profesorii pot face din scoală un loc plăcut pentru toți cei imp licati în
procesul educativ, un mediu bazat pe încredere, comunicare , respect si flexibilitate.
Așteptările părinților și atitudinile lor privind educația copilului sunt la fel de importante ca și
activitățile desfășurate de cadrele didactice . Cei mai mu lți părinți doresc să fie implicați în
educația copiilor , dar mulți nu știu cum să devină mai implicati. Cei mai mulți profesori simt că
implicarea parinților este esențială , dar mulți nu știu cum să facă acest lucru. Școala are nevoie să
încurajeje și să promoveze implicarea părinților ca parteneri.
Chestionar pentru parinți
1. Spuneți cel puțin un lucru nou pe care l -ați descoperit la copilul dumneavoastra?
2. Care este cel mai greu lucru în a fi copil?
3. Cât timp petreceți zilnic cu copilul dumneavoastra?
4. Care sunt cele mai frecvente cauze ale discuțiilor contradictorii cu copilul
dumneavoastra?
Vestimentația
Limbajul
Anturajul
Timp liber
Școala
Banii
Altele
5. Cum procedați atunci cand copilul încalcă legile?
6. Enumerați cateva recomandări pe care le -ați făcut copilului dumneavoastra în legătură
cu un stil de viață sănătos
7. Ce-i place copilului dumneavoastră să facă în timpul liber?
8. Alegeți una din preocuparile de mai sus pe care ați încuraja -o.
9. Care sunt activitățile familiei pe care ați dori să le facă mai bine copilul dumneavoastră?
Bibliografie :
– “Educația părinților “,Ministerul Educației și Cercetarii,UCICEF, 2006
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
– Elena Ciohondaru, “ Succesul relației dintre părinți și copii, acasă și la școală”,
Humanitas, București, 2004).
PARTICIPARE ȘI COMUNICARE: ELEMENTE IMPERATIVE ÎN COMUNITATEA EDUCAȚIONALĂ
CONTEMPORANĂ
Firescu Daniela Cătălina – profesor învățământ primar
Școala Gimnazială Ghindeni
Alături de școală, cel mai important rol în educarea copiilor revine fără îndoială familiei, însă în
momentul în care un copil depășește sfera familiei și intră într -o colectivitate, începe o nouă etapă a vieții
lui, dar și a părinților. Numeroase cercetări la nivel internațional și mai puține la nivel național au pus in
evidență aspectu l determinant al calității interacțiunii dintre familie și școală asupra educației copiilor.
Recunoașterea rolului părinților in eficientizarea succesului școlar al elevilor a determinat autoritățile din
sistemul educativ să susțină necesitatea consolidări i relațiilor dintre părinți și școală și să le promoveze la
nivel de politici publice. In contextul actual, aceste legături par a fi mai necesare ca niciodată. Se vorbește
foarte mult azi de confruntarea între generații, provocate evoluția tehnologică acce lerată, migrația
crescândă, insuficienta supraveghere în mediul familial, familiile monoparentale. De aceea parteneriatului
școală -familie este una dintre soluțiile la problemele comunităților educaționale contemporane.
Cercetătorii în domeniu susțin că șc oala și familia sunt cei doi poli de rezistență ai educației care
contribuie prin mijloace specifice la formarea copilului. Atât profesorul cât și părintele trebuie să evite, să
preîntâmpine situațiile conflictuale, trebuie să se apropie de mentalitatea ac estuia. Copilul trebuie să simtă
în adult un prieten, nu trebuie să aibă senzația că este supus unui sistem de măsuri pedagogice.
In contextul social -economic actual, se manifestă două tendințe contradictorii: părinții sint
ingrijorați de viitorul copiilor lor, dar, în același timp, nu au timp și răbdare să acorde problemelor acestora
atenția necesară. Relația lor cu școala este ignorată sau evitată, acțiunile de educare ale celor două
instituții, școala și familia, desfășurindu -se oarecum separat. În cazur ile extreme există famillile
descompuse ce nu pot oferi ambianță educativă, părinți lipsiți de autoritate, sau care nu știu cum să îmbine
afecțiunea cu autoritatea, părinți ce invocă lipsa de timp sau de cunoștințe.
Este o sarcină a școlii, a profesorilor, să identifice situațiile problematice, să dirijeze strategiile
educative ale familiei in favoarea elevului și, mai ales, să conștientizeze faptul că parteneriatul școală –
familie este determinant în obținerea performanțelor școlare și asigurarea unei vieți de calitate copilului.
Instrumentele prin care se urmărește dinamizarea, eficientizarea procesului de comunicare între școală
și familie trebuie alternate permanent și accesate din ambele direcții. Între cele mai sigure menționăm:
Transmiterea de buleti ne informative periodice către părinți cu date despre progresul/regresul copiilor și
indicând domeniile în care aceștia au nevoie de sprijin suplimentar
Carnetul de mesaje poate fi un instrument folosit zilnic pentru a transmite informația de la cadrul
didactic responsabil către părinți și viceversa. Poate fi utilizat pentru a transmite informații cu privire la:
temele pentru acasă; lectură suplimentară; evenimentele speciale organizate de școală; fapte bune pe care
le-a făcut elevul; preocupări sau între bări.
Întâlnire/ședință/ lectorat/consultații cu părinții, toate au scop un comun: dialogul pentru a afla direct
problemele, preocupările părinților, pentru a se stabili un plan de acțiune.Pentru a evita inerentele
complicații e importantă programarea întâlniri lor cu părinții -identificarea perioadelor convenabile atât
pentru părinte cât și pentru profesor.
Anchetă -Chestionar pentru părinți “Vă cunoașteți copii?
Participarea activă în școală ca factor de decizie în Comitetul clasei, Consiliul de Administrație, Comitetul
de părinți.
Sprijinirea organizării unui program de tutorat pentru părinții copiilor cu cerințe educative speciale;
Consilierea părinților prin ateliere de lucru cu accent pe:
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
-Stiluri parentale pozitive/stiluri parentale negative
-Modalități de rezolvarea conflicatelor
-Negocierea conflictelor
-Cum facem față adolescenței?
In special in mediul rural, informarea,formarea și implicarea părinților prin organizarea de sesiuni care i –
ar ajuta să -i asiste pe copii la teme; oferirea de materiale care ar ajuta părinții să monitorizeze efectuarea
temelor de către copii; oferirea de informații despre crearea acasă a unui mediu propice învățării; oferirea
consilierii parentale; organizarea grupurilor de suport pentru părinții elevilor cu pro bleme (de ex. violență).
Modalitățile de comunicare cu familia pot fi formale (cu scopuri generale de informare sau
administrative, de organizare: implica în luarea deciziilor la nivel de politică educațională, de curriculum la
decizia școlii -alegerea cursurilor opționale împreună cu părinții ) sau informale (cu accent pe probleme
particulre și situații specifice). Exemple:
Prezentarea portofoliilor cu lucrările copiilor (părinții pot primi informații despre activitățile copiilor și
pot vedea diferite obiecte/ lucrări pe care aceștia le -au realizat).
Scrisori de înștiințare, note de mulțumire pentru părinții care se oferă voluntari sau solicitări pentru
activitățile de voluntariat.
„Din nou copil” – Alegerea unei „zile a părinților” , când aceștia s unt pentru câteva ore, copii. Părinții aleg,
împreună cu copiii, activitățile pe care le vor desfășura în ziua respectivă. Astfel, ei desenează, modelează,
construiesc, realizează colaje etc. La sfârșit, părinții povestesc cum au interacționat și ce au înv ățat din
această experiență.
Activitățile extracurriculare ( excursii, aniversări, serbări, expoziții cu vânzare de obiecte – pentru dotarea
cu echipamente necesare clasei)
Activitățile de voluntariat – Părinții vin la școală să ajute, de exemplu să -i ajute pe copii să citească, să
ajute în timpul orelor de curs, să amenajeze clasa etc.
Este esențial ca legătura dintre părinte și școală să aibă la bază încrederea reciprocă. Pentru a
realiza un partener iat eficient cu părinții, cadrele didactice responsabile trebuie să urmărească să învețe de
la părinți despre copiii acestora și să ofere părinților informațiile și resursele necesare în vederea
eficientizării procesului educațional.
Profesorul trebuie să fie partenerul părinților în rezolvarea problemelor și în îmbunătățirea
experienței educaționale a copilului, el trebuie să promoveze dezvoltarea independenței și responsabilității
copilului, modelând și consolidând comportamentele urmărite. În același ti mp, părintele trebuie să fie un
model de urmat în viața de zi cu zi și prin acțiunile sale să consolideze abordarea cadrului didactic și să
sprijine autoritatea acestuia în cadrul clasei, să caute, să afle de la cadrul didactic „Ce altceva poate face
pent ru a-l ajuta pe copil?” și să respecte pașii stabiliți de comun acord.
Bibliografie:
Claff, Godfrey, Parteneriat școală – familie – comunitate . Ghid pentru cadrele didactice , București, Editura
Didactică și Pedagogică, 2007;
Viorica Goraș -Potică, Diana Cheianu, Rima Bezede, Aliona Cristei, Mihai Nani, Relația școală familie pentru
calitate în educație, Chișinău, Prepress -Centrul Educațional Pro Didactica (Combinatul Poligrafic), 2010;
Andrei Marga, Raționalitate,comunicare,arg umentare , Cluj, Editura Dacia, 1999;
E. Vrășmaș, Consilierea și educația părinților, București, Editura Aramis, 2002;
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
Surse internet:
www.edu.ro
Ghid metodologic de evaluare a elevilor din clasa pregătitoare , Prof. univ. Dr. Marin Manolescu –
coordonator , Centrul National de Evaluare si Examinare (CNEE), „Restructurarea curriculumului national in
invatamantul liceal” Cod contract: POSDRU∕55∕ 1.1∕. S ∕31536,
http://lic.ncit.pub.ro/Ghid_de_completare_si_valorificare_a_Raportului_de_evaluare_clasa_pregatitoa re.p
df
COMUNICAREA ȘCOALĂ – FAMILIE —FACTOR DECISIV AL DEZVOLTĂRII ARMONIOASE A ELEVILOR
Corneșeanu Ionela Monalisa – profesor învățământ primar
Școala Gimnazială Coșoveni
Relația școală – famile
Menirea școlii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoștințe cât mai mare, ci și de a
stimula calitatea de om. Pentru acest lucru însă, colaborarea școlii cu familia se dovedește a fi esențială.
Calitatea educației pe care o primesc micuții noștri depinde în mare măsură de o strânsă colaborare
între școală, ca instituție furnizoare de educație, și familiile elevilor implicați în procesul educațional,
activitatea de acasă fiind o continuare a activității desfășurate la școală. O bună relație între școală și
familie presupune înțelegere și armonie , colaborare sub diverse forme în vederea cunoașterii cât mai
profunde a copilului, adoptarea de către părinți a unei atitudini de aprobare a sarcinilor școlare, astfel încât
să se formeze un front educativ unitar. Importanța implicării părinților în proce sul educativ favorizează
apariția succesului școlar, elevii devenind mai siguri pe ei, mai deschiși către nou, mai toleranți și mai
cooperativi. Familia este cea care pune bazele educației, întrucât primii ani de viață sunt cei în care se
formează caracter ul copilului, când copilul dobândește informații esențiale despre viață și asimilează norme
esențiale de comportament, și de aceea ea trebuie să rămână implicată în actul educațional, participând la
dezvoltarea sub toate formele a personalității viitorilor adulți.
Familia exercită o influență deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte din cunoștințele
despre natură, societate, deprinderile igienice, obișnuințele de comportament, elevul le datorează
educației primite în familie. Rolul familiei este foa rte important în dezvoltarea copilului din punct de vedere
fizic, intelectual, moral estetic. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din
cunoștințele uzuale (despre plante, animale, ocupațiile oamenilor, obiectelor casnice), famil ia este cea care
ar trebui să dezvolte spiritul de observație, memoria și gândirea copiilor. Copilul obține rezultatele școlare
în funcție de modul în care părinții se implică în procesul de învățare. Părinții trebuie să asigure copilului
cele necesare stu diului, trebuie să -și ajute copilul la învățătură. Acest ajutor trebuie însă limitat la o
îndrumare sau sprijin, nefiind indicat să se efectueze tema copilului. Cu timpul părinții se vor limita la
controlarea temei de acasă și a carnetului de note. Deci, a titudinea părinților trebuie să fie una de mijloc: să
nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici să ajungă să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politețea,
cinstea, sinceritatea, decența în vorbire și atitudini, ordinea, cumpătarea, grija față de unele lucruri
încredințate. Toate acestea reprezintă de fapt ilustrarea cunoscutei expresii „a avea cei șapte ani de -acasă”.
Un elev fără „cei șapte ani de acasă” va cr ea mereu probleme chiar și ca viitor adult. Aici trebuie reamintit
că, în general, elevii nu primesc în cadrul școlii nici un exemplu sau sfat negativ, toate acestea influențându –
l în afara școlii.
Astfel, implicarea familiei în educația elevilor este impe rioasă, ea punând bazele dezvoltării unei
personalități active și creatoarea, pregătind copilul pentru viață, învățându -l să iubească frumosul din jur,
să fie onest și sincer, să respecte reguli morale și sociale necesare unei vieți armonioase.
Comunicare a școală – familie
Factorul -cheie în optimizarea relației dintre școală și familie îl constituie comunicarea. Lipsa
comunicării atrage după sine dezinformare, performanțe scăzute și chiar eșec școlar. Interesul părinților
față de școală, verificarea period ică a copiilor, participarea la ședințele cu părinții contribuie în mod esențial
la realizarea unui climat educațional pozitiv. În cadrul lectoratelor pe care le -am organizat cu părinții
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
elevilor din clasa mea am urmărit ca aceștia să cunoască specificul a ctivităților educative, disciplinele de
studiu, orarul, tipul de rechizite pe care le vom folosi pe tot parcursul anului, să creez condiții favorabile
pentru ca aceștia să își exprime fără teamă preocupările, îngrijorările, opiniile, să le aduc la cunoștin ță
schimbările survenite în evoluția copilului și să cunosc personal cauzele care ar fi putut conduce la aceste
schimbări, să le ofer posibilitatea de a mă cunoaște și de a se cunoaște între ei. Am obținut rezultate foarte
bune în ce privește atitudinea el evilor față de școală, motivația lor de a învăța și performanțele obținute,
implicarea părinților și comunicarea eficientă cu aceștia reprezentând un real sprijin.
Modalități de colaborare cu familia
În societatea contemporană se pune accent în mod deose bit și pe educația părinților, familia
reprezentând un factor – cheie în formarea caracterului viitorilor adulți. Există numeroase modalități de
colaborare cu familiile elevilor. Acestea au ca scop fundamental atragerea părinților spre școală,
stimulându -se astfel și interesul pe care elevii îl acordă învățăturii.
Multe probleme care îi determină pe elevi să privească școala cu dezinteres sau indiferență ar
putea fi rezolvate printr -o simplă colaborare între școală și familie.
În activitatea mea de cadru didactic, am căutat să îndeplinesc cu succes sarcinile instructiv –
educative, urmărind îndeaproape caracteristicile clasei mele în ansamblu și ale fiecărui elev în parte. Am
acordat o atenție deosebită relației cu părinții elevilor, organizând săptămânal î ntâlniri pentru a aduce la
cunoștința acestora cerințele și exigențele mele, standardele de performanță pe care le aștept de la fiecare
elev. Scopul acestor întâlniri este de a -i atrage pe părinți în jurul școlii și mai ales de a -i conștientiza de
răspunde rea pe care o au față de proprii copii și față de societatea în care trăim. Am folosit o serie de
metode care și -au dovedit eficiența prin rezultatele pe care le -am obținut, astfel:
– Părinții elevilor au participat alături de proprii copii la organizarea și prezentarea unor serbări
școlare, îndrumându -i pe elevi să pregătească costume, să interpreteze roluri, să recite versuri.
Elevii au fost foarte încântați de implicarea părinților, privind cu entuziasm activitățile realizate
împreună cu aceștia, iar fieca re elev a încercat din răsputeri să își dovedească talentul și
priceperea și să demonstreze că poate mai mult;
– Explicațiile pe care le -am oferit părinților în cadrul întâlnirilor organizate și -au adus contribuția
la îmbunătățirea rezultatelor elevilor, mun ca de acasă fiind o continuare a muncii din clasă pe
baza acelorași cerințe. Pentru fiecare disciplină școlară am prezentat părinților așteptările mele,
dar și modul în care elevii trebuie să procedeze pentru efectuarea corectă a temelor;
– Am planificat și efectuat vizite la domiciliul elevilor, pentru a cunoaște mediul familial și relația
cu fiecare membru al familiei. Am adunat astfel mai multe informații referitoare la stările
emoționale ale elevilor mei, cunoscând fapte sau evenimente care și -au pus ampr enta asupra
dezvoltării personalității lor. Aceste vizite au fost continuate prin convorbiri individuale cu
părinții, care mi -au dat posibilitatea de a aborda diferențiat problemele elevilor și de a -i trata
diferențiat, în funcție de particularitățile situ ației fiecăruia;
– Am organizat de asemenea lectorate cu părinții, în cadrul cărora am abordat teme dintre cele
mai diverse: Vă cunoașteți copilul?; Frumusețea comportării; Rolul mamei; Rolul tatălui; Copilul
față în față cu părinții; Câte ceva despre necazu rile copiilor școlari; Meseria de a fi părinte; Ziua
mea de lucru. Timpul meu de odihnă . Fiecare dintre aceste lectorate au presupus pregătirea
unor materiale suplimentare care au fost prezentate părinților. Pe baza acestora au fost inițiate
discuții cu pă rinții, împărtășirea unor experiențe personale, propuneri pentru îmbunătățirea
performanțelor școlare ;
– Am implicat părinții în activități de voluntariat, i -am consultat în legătură cu anumite activități
extracurriculare, în alegerea disciplinelor opțional e, le -am cerut părerea în legătură cu anumite
preferințe ale copiilor pentru a alege conținuturi ale învățării care să corespundă intereselor și
plăcerilor elevilor, în așa fel încât să îi atrag pe copii către învățătură, să îi determin să le placă
studiul și să manifeste interes pentru învățare.
Am încercat ca pe tot parcursul activităților organizate cu părinții elevilor aceștia să mă privească ca pe
un prieten, un colaborator, o persoană activ implicată în obținerea unor rezultate pozitive. Am încercat să
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
fiu privită ca o persoană nepărtinitoare , interesată în a oferi strategii educative în favoarea elevului, în a
oferi soluții pentru formarea unei personalități armonioase a viitoarei generații.
Bibliografie:
1. Viorica, Goraș -Postică, Diana, Cheianu – Relația școală – familie pentru calitatea în educ ație, Chișinău,
ed. Prodidactica, 2010
2. Neacșu, I – Instruire și învățare , București, Ed. Științifică, 1996
3. Vrasmaș E., Educația și consilierea părinților , Ed. Aramis, București, 2004
Conținutul material elor publicate în această revistă reprezi ntă exclusiv responsabilitatea autorilor .
Asociația EduFor Craiova nu este responsabilă pentru modul în care conținutul informației va fi folosit.
EduFor Future (Online) = ISSN 2359 – 7259
ISSN –L 2359 – 7259
Editor: Asociația EduFor Craiova
Pagina Revistei: www.edufor.ro/revista.php
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: – EDUCAȚIE ȘI FORMARE PENTRU VIITOR – NR. 1/DECEMBRIE 2013 Editor: Asocia ția EduFor Craiova Pagina Revistei: www.edufor.ro/revista.php Revistă… [617979] (ID: 617979)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.