Pătârlagele, județul Buzău [617927]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

LUCRARE METODICO -ȘTINȚIFICĂ PENTRU OBȚINEREA
GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator științific:
Conf.univ.dr.Ioan Turcu

Candidat: [anonimizat], județul Buzău

Brașov
2019 – 2021

1
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRA ȘOV
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC

MODEL DE PERFECȚIONARE A LOVIRII MINGII
CU PICIORUL DESTINAT ELEVILOR DIN CICLUL
GIMNAZIAL

Coordonator științific:
Conf.univ.dr. Ioan Turcu

Candidat: [anonimizat] , județul Buzău

2019 -2021

2

Avizul conducăto rului științific,
(gradul didactic, numele și prenumele )

Doamnă director,

Subsemnatul/(a)
____________________________________________
vă rog să -mi aprobați susținerea lucrării metodico -științifice cu titlul
______________________________________ ______________________
____
____________________________________________________________
____
____________________________________________________________
____

Data, Se mnătura,

3

PLANUL LUCRĂRII

INTRODUCERE
1. Aspecte generale 4
2. Ipoteza cercetării 8
3. Motivul alegerii temei 8
4. Scopul cercetării 8
5. Sarcinile cercetării 8

CAPITOLUL 1
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII 9
1.1. Considerații asupra tehnic ii specifice jocului de fotbal 9
1.2. Elemen tul tehnic lovirea mingii specific jocului de fotbal 18
1.3. Metodele pregătirii tehnice 21
1.4. Prevederile programei școlare pentru clasa a VI II-a 28

CAPITOLUL 2
ORGANIZAREA ȘI DESF ĂȘURAREA CERCETĂRII 40
2.1. Metodele de cercetare 40
2.2. Organizarea și desfăș urarea cercetă rii 41

CAPITOLUL 3
PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA
STATISTICĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII 52

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PRACTICO METODICE 64

BIBLIOGRAFIE 66

4
INTRODUCERE

1. Aspecte generale

Fotbalul de astăzi, după cum prea bine se știe, este mult mai complex și mai aspru ca
cel din trecut. Nu exagerăm dacă afirmăm că jocul de fotbal, în etapa actuală, este un’’ fotbal
total ’’. Evoluția continuă, rapi dă și spectaculoasă a performanețelor sportive, provocând o
serie întreagă de schimbări, începând de la tehnica propriu -zisă de joc pănă la cele mai diferite
aspecte de ordin metodic, pedagogic, social, psihologic, etc…
În acest sens, considerăm că trebu ie să devină o preocupare permanentă
a tuturor specialiștilor, încercarea de a îmbogății literature noastră de specialitate prin diferite
teoretizări și exemplificări bazate pe experiență și cercetări, deoarece pe această cale poate
ajuta consistent și efi cient procesul instructiv -educativ din fotbalul nostru.
Îndrăgit de milioane de oameni, practicat de alte câteva milioane,
fotbalul își are originea în negura veacurilor, practicat de la început sub forma unor jocuri
rudimentare, evoluând însă pe parcurs ul timpului odată cu ascensiunea socientății.
Fotbalul este singurul domeniu în care improvizația individuală devine colectivă,
trebuie să reținem faptul că visul oricărui copil este acela de a fi selecționat în echipa sa
preferată unde, trecând prin dife rite etape de pregătire ajunge pe cele mai înalte culmi ale
performanței.

SCURT ISTORIC AL FOTBALULUI
Istoria jocului de fotbal ne relatează faptul că jocurile cu mingea, practicate încă din
cele mai vechi timpuri, au evoluat în paralel cu fenomenele soci ale, economice și politice ale
perioadelor respective.
Jocurile cu mingea la popoarele primitive
În toate jocurile practicate de populațiile primitive, mingea era cunoscută și folosită
foarte des. Aceasta era reprezentată de o nucă de cocos, o sferă de lem n sau de multe ori se
confecționa din piele de animal umplută cu păr, paie, fân, mușchi, licheni etc.

5
Avem dovezi că se practicau jocuri cu mingea între două echipe (grupuri de oameni),
pe distanțe foarte mari, de ordinul kilometrilor, aceștia disputându -și cu piciorul niște mingi
mari ce simbolizau cercul (indigenii de pe teritoriul de azi al Mexicului).
În Oceania , se practicau jocuri cu mingea confecționată dintr -o nucă de cocos sau
piele de cangur umplută cu fân, iar în Asia, se folosea o minge din pie le de ren umplută cu
mușchi sau licheni.
De asemenea, în Alaska se precizează că o așezare omenească se împăr țea în
„oamenii mării ” (apărau poarta dinspre mare) și „pămân tenii” (apărau poarta dinspre uscat) și
își disputau un joc cu mingea.
Jocul de fotba l în perioada modernă
În această perioadă, fotbalul a fost practicat la început de foarte mulți tineri din
Anglia, care la vremea respectivă studiau în școli, colegii și universități.
Se cunoaște faptul că Anglia este considerată patria fotbalului , care a dat omenirii
forma actuală a jocului de fotbal.
În anul 1866, se organizează primul joc de cupă la fotbal, denumit Challenge,
disputat în Anglia. Cu această ocazie s -a stabilit ca echipele să fie alcătuite din 11 jucători,
terenul să aibă dimensiunile de 120/80 yarzi, durata jocului de 90 minute, iar echipele să aibă
echipamente de culori diferite.
Primul joc de fotbal în nocturnă s -a disputat în 1878, la Scheffield (Anglia), cu
ajutorul a patru reflectoare mobile, iar 8 ani mai târziu, în 1885, se legifer ează profesionismul
în fotbal.
În 1898, la Londra, are loc primul joc de fotbal disputat între două echipe feminine,
iar în 1901, la o finală de cupă pe stadionul Crystal Palace, între echipele Totenham Hotspur și
Sheffield United, s -a înregistrat un număr de 110.820 spectatori.
Federația Internațională de Fotbal Asociație (FIFA) a luat ființă în 1899 -1900, fiind
forul suprem de organizare și conducere a fotbalului pe plan internațional.
Date privind apariția jocului de fotbal în România
Astfel, în țara noa stră s -au pus bazele practicării jocului de fotbal, la sfârșitul
secolului al XIX -lea, datorită studenților români care studiau în străinătate.
În 1899, fotbalul se practica la București și Arad, fiind adus în țară de studenții
români care studiau în Elveț ia, Austria și Ungaria.

6
În 1902, are loc primul joc de fotbal desfășurat în condiții regu lamentare, în
București, între două echipe alcătuite numai din jucători străini.1
Primele cluburi de fotbal din România au luat ființă în 1905 (F.C. Olimpia
București ), 1907 (F.C. United Ploiești) și în 1909 (C.A. Colentina București).
Primul organ de conducere al activității fotbalistice din România, denumit Asociația
Sporturilor Atletice din România , ia ființă în anul 1909, organizând primul campionat de
fotbal, 1909 -1910, între cele trei echipe existente, câștigat de F.C. Olimpia.
La 26 octombrie 1909, s -a disputat primul joc internațional între o selecționată a
celor trei echipe românești și Sporting Club Universitar din Cluj (orașul Cluj aparținea în acea
perioadă de Imperiul Austro -Ungar).
În următorii ani, fotbalul în România a început să se practice și să se dezvolte la un
nivel ridicat, înființându -se mai multe cluburi de fotbal din București, cum ar fi: F.C. Colțea
(1913), Venus, Tricolorul și Gloria (1915).
Jocul se răspândește tot mai mult în orașele de provincie: Craiova, Constanța, Brăila,
Galați, Câmpulung Muscel, Râmnicu Vâlcea, Botoșani. Această răspândire a jocului a
determinat și apariția în presă a rubricilor sportive, în care se comentau și partidele de fotbal.
În 1916, orașele București și Craiova aveau cele mai multe echipe de fotbal în acea
perioadă (11, respectiv 5 echipe).
Prima ediție a Diviziei A din campionatul nostru (sistem divi zionar, două serii a câte
7 echipe) a avut loc în anul 1932, i ar prima ediție a Cupei României la fotbal, în 1933.
Sistemul competițional toamnă -primăvară s -a stabilit pentru Diviziile A și B în anul
1957.
În 1966, finala ediției a IV -a a Cupei balcanice intercluburi, disputată între Rapid
București și Farul Constanț a, a fost câștigată de echipa Rapid, atunci când s -a introdus titlul de
Cel mai bun fotbalist român al anului .
Dintre performan țele europene la nivel de club, amintim câști garea de către echipa
Steaua București a Cupei Campionilor Europeni, în 1986, și a Supercupei Europei, în 1987.2

7
De-a lungul timpului jocul de fotbal a devenit de departe cel mai popular joc din lume,
motivul reprezentâdu -l atracția exercitată de acesta atât asupra jucătorilor cât si asupra
spectatorilor, o atracție care se bazează pe p lăcerea și distracția acestui joc.
Fotbalul este un joc în care implicarea emoțională este reală, bucuria, disperarea,
triumful și tragedia sunt prezente la tot pasul; deseori de -a lungul unui singur joc cele două
limite, catastrofa și exultarea, pot alte rna rapid devenind stări de spirit a milioane de
telespectatori din întreaga lume.
Astfel, nu este deloc surprinzător că un joc atât de pasional atrage numeroși
practicanți, mai ales din rândul copiilor care sunt fascinați de acest fenomen, spectacol în care
jucătorii devin principalii actori, adevărați idoli pe care îi imită prin comportament și mai ales
prin joc.
Apariția copiilor în jocul de fotbal se datorează în mare măsură si acestui lucru, iar
plăcerea oferită de acest joc îi incită pe copii să în ceapă devreme practicarea lui.
În literatura de specialitate întâlnim numeroase opinii care au asaltat fotbalul cu
precădere la eșalonul echipelor de seniori chiar și de juniori, dar la eșalonul copiilor din ciclul
primar analizele făcute s -au dovedid a f i prea puține în comparație cu importanța acestui
eșalon. Exactitatea debutului unui copil în jocul de fotbal nu o putem cunoaște, dar în
momentul de față de cele mai multe ori, influențat de părinți, copilul intră într -un proces
organizat de antrenament l a o vârstă relativ fragedă.
Programa școlară pentru ciclul gimnazial prevede patru obiective cadru, unul dintre ele
fiind asimilarea procedeelor tehnice și a acțiunilor tactice specifice practicării diferitelor
sporturi de către elevi, în școală și în afa ra ei.
Un element tehnic de mare importanță specific jocului de fotbal este lovirea mingii cu
piciorul a cărei însușire și perfecționare este prevăzută la obiectivele de referință pentru ciclul
gimnzial. .
Prezenta lucrare își propune să evidențieze as pecte legate de elementul tehnic lovirea
mingii cu piciorul și de metodele și mijloacele prin care se poate perfecționa acest element
tehnic la nivelul ciclului gimnazial .

8
2. Ipoteza cercetării
Se pleacă de la premisa că elementul tehnic lovirea mingii po ate fi perfecționat prin
utilizarea unor metode și mijloace de instruire adaptat e la cerințele competiț ionale specifice
jocului de fotbal.
3. Motivul alegerii temei
În primul rând, la nivelul ciclului gimnazial am considerat că este important ca
procesul d e pregătire, pentru a -și dovedi eficiența, trebuie să fie aplicat în concordanță cu
particularitățile vârstei respective. Pe de altă parte, factorul determinant în alegerea acestei
lucrări a fost faptul că ma ocup de pregatirea echipei reprezentative școla re a Liceului
Tehnologic Pătârlagele atât la ciclul gimnazial cât și la cel liceal în viitor , iar modelul de
pregătire propus de mine îmi va fi de folos.
4. Scopul cercetării
Scopul lucrării e ste de a realiza o analiză teoretică a elementelor tehnice spec ifice
jocului de fotbal , a metodelor și mijloacelor de instruire tehnică și de a elabora și verifica
eficiența unui model de pregătire destinat perfecționării element ului tehnic lovirea mingii la
ciclul gimnazial .
5. Sarcinile cercetării
Din acest scop der ivă următoarele sarcini ale lucrării :
– să realizeze o analiză a datelor literaturii de specialitate referitoare la elementele tehnice și
în mod deosebit lovirea mingii cu piciorul specifice jocului de fotbal și a metodelor și
mijloacelor de instruire tehnic ă în ciclul gimnazial ;
– să stabilească opiniilor specialiștilor referitoare la unele aspecte legate de acest element
tehnic specific fotbalului;
– să elaboreze și să verifice eficiența unui model de pregătire bazat pe metode și mijloace
specifice destinat e perfecționării elementului tehnic lovirea mingii cu piciorul la nivelul
ciclului gimnazial .

9

CAPITOLUL I
FUNDAMENTAREA TEORET ICĂ A LUCRĂRII

1.1. Considerații asupra tehnicii specifice jocului de fotbal

Dintre definițiile date tehnicii menționăm pe urm ătoarele:
– totalitatea mijloacelor care prin forma și conținutul lor specific permit practicarea jocului
de fotbal în conformitate cu regulamentul de joc reprezintă tehnica acestui joc.
– tehnica jocului de fotbal reprezintă totalitatea mijloacelor specifice în formă și conținut,
efectuate rațional și economic, prin care jucătorii realizează acțiunile cu mingea și
acțiunile fără minge, în vederea cooperării eficiente și raționale, pentru atingerea scopului
urmărit (în atac marcarea golului și în apărare recupe rarea mingii și împied icarea
adversarului să înscrie).
Se poate considera că în jocul de fotbal tehnica este în principal, modalitatea de a te
servi de minge în diferitele situații de joc și de a utiliza acțiunile specifice fără minge pentru
practicarea e ficientă a jocului.
Din punct de vedere terminologic unii autori utilizează termenul de pregătire tehnică,
alți autori utilizează termenul de factorul tehnic, iar alți autori folosesc termenul de tehnică de
joc dând și următoarele sinonime: tehnomotricitat e, comportament tehnico -motric,
comportament tehnic, capacitate tehnică sau tehnică motrică.
Tehnica este factorul antrenamentului prin intermediul căruia se perfecționează jocul și
care exercită influențe asupra celorlalți factori ai antrenamentului (mai asupra celui tactic).
Tehnica actuală a progresat mult față de tehnica din trecut și dintre factorii care au dus
la progresul său se pot aminti:
– utilitatea (tehnica nu mai reprezintă un scop în sine, un mijloc de etalare estetică a unui
procedeu tehnic, ci ea trebuie să servească scopul jocului);
– plăcerea estetică a jucătorului;
– exigența publicului;
– cuceririle științei și practicii jocului.

10
Tehnica actuală este complexă, rapidă, adecvată situațiilor de joc. Jucătorii abili reduc
la minim timpii morți sau îi suprimă complet prin utilizarea unei tehnici deosebite consolidată
și structurată preponderent pe joc.
Tehnica și pregătirea tehnică sunt două noțiuni diferite. Prima a fost definită în text, iar
a doua, cuprinde totalitatea măsurilor cu caracter metod ic, organizatoric, stabilite în cadrul
procesului de antrenament cu scopul însușirii tehnicii specifice ramurii de sport.
Specific jocului de fotbal este manevrarea mingii cu piciorul (segment mai puțin
îndemânatic), fapt ce determină o dificultate sporit ă în învățarea și perfecționarea acestui joc
sportiv. Ca urmare, durata însușirii tehnice poate fi mai mare decât la celelalte jocuri sportive,
iar pentru a ajunge la un înalt nivel de măiestrie tehnică, jucătorul trebuie să treacă prin mai
multe etape de pregătire.
Pentru obținerea unor bune performanțe în fotbal, se impune învățarea absolut corectă
a mecanismului tehnic de bază, care să -i permită jucătorului să se exprime în condițiile diverse
ale jocului prin intermediul unor execuții deosebite și eficie nte.
Pentru învățarea, consolidarea și perfecționarea elementelor și procedeelor tehnice este
necesar ca instruirea să înceapă de timpuriu, astfel încât la vârsta de 14 -15 ani jucătorii să aibă
un bagaj tehnic cât mai variat, ținându -se cont de particulari tățile individuale ale jucătorilor,
precum și de condițiile în care se însușesc și se execută mișcările respective.

Caracteristicile tehnicii
Literatura de specialitate menționează următoarele caracteristici ale tehnicii:
specificitatea, raționalitatea, eficiența, perfectibilitatea și caracterul evolutiv.
Dintre toți factorii antrenamentului tehnica are cel mai înalt grad de specificitate și se
manifestă în acțiunile individuale ale jucătorilor.
Mișcările din aria tehnică a unei discipline sunt ușor de r ecunoscut și de regulă nu apar
și în aria tehnică a altor discipline, sau când apar, poartă amprenta specificului ramurii
respective.
Jocul de fotbal are o mulțime de elemente și procedee tehnice specifice: lovirea mingii
cu piciorul și cu capul, preluarea , conducerea mingii, procedeele tehnice de deposedare,
mișcările înșelătoare, aruncarea de la margine.

11
Raționalitatea tehnicii rezidă din faptul că gesturile motrice ce alcătuiesc acțiunile cu
caracter tehnic sunt logice, sunt gândite, și sunt orientate sp re un scop bine definit.
Raționalitatea induce sobrietate în execuție, elimină mișcările de prisos și folosește adecvat
spațiul și timpul necesar efectuării procedeelor tehnice. Această caracteristică face tehnica
accesibilă.
Eficiența tehnicii este legată de faptul că execuțiile urmăresc, dar mai ales realizează
scopul urmărit. Această caracteristică are mai ales caracter de tendință și se realizează prin
abordări sistematice în procesul de pregătire. Perfecționarea tehnicii trebuie să aibă o orientare
practicistă și trebuie să fie orientată spre realizarea cerințelor tactice ale diferitelor situații de
joc.
Perfectibilitatea tehnicii este dată de faptul că structurile motrice care alcătuiesc
procedeele specifice sunt supuse permanent unui proces de îmbunăt ățire, de adecvare la
cerințele practicii și la exigențele regulamentare. Perfectibilitatea tehnicii vizează atât
aspectele legate de forma mișcării, cât mai ales de aspectele legate de conținutul acesteia. În
jocul de fotbal obiectivele legate de perfecți onarea tehnicii trebuie să fie prezente în toate
stadiile antrenamentelor și perioadelor antrenamentului.
Caracterul evolutiv este dat de acțiunea mai multor factori care acționează simultan în
această direcție dintre care menționăm: colaborarea antrenoril or cu alți specialiști (medic,
psiholog, metodist), noi materiale de mare tehnicitate (ghete, aparatura ajutătoare),
inventivitatea jucătorilor.
Caracteristicile tehnicii moderne remarcate de către specialiștii din domeniul jocului de
fotbal sunt următoare le:
– abilitate tehnică în regim de viteză,
– spectaculozitate, dificultate, precizie, suplețe, subtilitate în execuții, viteză și ușurintă în
execuții, varietatea și utilitatea tehnicii (execuția unui procedeu tehnic include și o soluție
tactică);
– tehnică mascată, efectuată pe suprafețe mici;
– polivalența jucătorilor – a crescut numărul jucătorilor cu calități complexe, care fac față
situațiilor complexe de joc și care pot juca pe mai multe posturi de joc;

12
– s-a perfecționat tehnica în atac – jucătorii trebuie să posede controlul perfect al mingii pe
gazon și în aer, să efectueze mișcări înșelătoare înainte de atingerea mingii, să acționeze
eficient în condiții de adversitate directă;
– tehnica în apărare – lovirea mingii cu ambele picioare, deposedarea fără faul t, folosirea
avantajului fizic.
Importanța tehnicii în jocul de fotbal este scoasă în evidență astfel:
– tehnica de joc este numită, partea de aur a fotbalului (C. Cernăianu,) ;
– tehnica constituie fundamentul pe care se dezvoltă și se perfe cționează jocul ( M. Bârsan );
– jocul în viteză cere jucători polivalenți su b aspect tehnic (J. Palfai );
– tehnica este importantă prin economismul mișcărilor și eficaci tatea acesteia (A. Dragnea );
– în jocurile sportive, tehnica influențează în mod prioritar soluționarea situ ațiilo r complexe
de joc (Nicu A.. ; I. Mot roc, A. Motroc, F. Motroc );
– importanța tehnicii se reflectă prin influența pe care o exercită asupra celorlalți factorii mai
ales asupra celui tactic (G. Hand, 1 963; V. Stănculescu );
– calitățile tehnice ale jucători lor sunt arme principale în depășirea adversarului direct, în
câștigarea duelurilor cu adversarii și își pun amprenta de o manieră covârșitoare asupra
jocului, aducând emoții și apreciere; (M.Rădulescu) .

Componentele tehnicii
Analiza tehnicii și a pregăti rii tehnice evidențiază următoarele componente: elementele
tehnice, procedeele tehnice, stilul tehnic, mecanismul de bază al procedeului tehnic. În
literatura de specialitate se mai fac referiri și la măiestria tehnică.
La definirea elementelor tehnice, d eși autorii se referă la același aspect, formulează
diferit definiția. Astfel putem menționa următoarele definiții:
– I. Motroc – “gesturile motrice specifice jocului;
– A. Nicu – “structuri fundamentale, cele care compun țesătura concursului și care constitui e
obiectivul procesului de învățare și perfecționare.
Elementul tehnic este o structură motrică fundamentală ce stă la baza practicării unei
ramuri de sport. Elementele tehnice sunt categorii generale de mișcări care facilitează
rezolvarea scopului și a sa rcinilor globale ale jocului în conformitate cu regulamentul de joc.
Elementele tehnice au o definire abstractă și strict delimitată de sarcinile globale ale jocului.

13
Condițiile de joc care apar sau în care sunt aplicate elementele tehnice, au condus la fo rmarea
și perfecționarea unor procedee tehnice concrete operaționale pentru rezolvarea respectivelor
sarcini.
Privitor la procedeele tehnice, specialiștii consideră că acestea reprezintă:
– “concretizarea și adaptarea elementelor tehnice la modalitățile conc rete de acțiune”(M.
Bârsan );
– “modalitățile concrete de realizare a eleme ntelor tehnice” (I. Motroc ).
Este cunoscut că un element tehnic poate fi realizat printr -un număr mai mare de
procedee tehnice.
Procedeul tehnic desemnează o structură motrică concre tă sau un mod particular de
efectuare a elementului tehnic. Procedeul tehnic se distinge în primul rând prin structura
motrică de organizare internă, învățată și perfecționată până la automatism, în cadrul
procesului de antrenament. Deci, în faza de învăța re, această structură internă este însușită
conștient după care, prin exersare, se supraînvață, devenind stereotipă (automatizată).
Procesul de instruire realizează adaptarea unui anumit set de automatisme native
(mersul, alergarea, săritura) la specificu l jocului, sau formează prin învățare și supraînvățare,
automatisme noi strict particulare pentru un joc sportiv.
Procedele tehnice au o structură motrică simplă sau complexă.
Procedeele tehnice simple sunt gesturi motrice a căror funcție de execuție se
încadrează în 3 faze (momente) distincte: poziția inițială, mișcarea propriu -zisă și poziția
finală. Ritmul de execuție a acestor momente este foarte important pentru corectitudinea și
eficiența procedeelor. În jocul propriu -zis, procedeele tehnice simple apar numai atunci când
opoziția adversarului este inexistentă, sau la momentele fixe ale jocului (aruncarea de la
margine, lovituri libere, pasa de pe loc, cornerul).
Procedeele tehnice complexe au o mare frecvență în joc, iar structura lor motrică leagă
2-3 sau mai multe procedee. Aici este importantă nu numai acuratețea executării fiecărei
secvențe în parte, ci mai ales legăturile care se fac între aceste secvențe. Apoi datorită
opoziției adversarului, unele secvențe sau întregul lanț motric își pierd ca racterul invariabil
(standard), fiind executate cu alt ritm de execuție, cu întreruperi, cu introducerea altor acte
motrice (fente), cu indici crescuți de viteză și forță, cu valorificarea robusteții și a soluțiilor
creative personale sugerate de situația de moment.

14
Stilul constituie modul particular (amprentă personală) de efectuare a unui procedeu
tehnic. Deși se respectă mecanismul de bază al procedeului respectiv, totuși particularitățile
morfologice, funcționale și psihice se întipăresc asupra execuți ei. Stilul se manifestă la sportivi
de înaltă clasă și are drept rezultat efectuarea eficientă a unui anumit procedeu. Stilul tehnic
poate caracteriza chiar și comportamentul tehnic al unei echipe (școala sudamericană, școala
saxonă).
Mecanismul de bază r eprezintă succesiunea logică de acte motrice necesare efectuării
eficiente a unor acțiuni motrice. El este caracterizat spațio -temporal și dinamic. Mecanismul
de bază are următoarele caracteristici:
– caracteristici spațiale care sunt definite de: poziții in ițiale, intermediare și finale, distanță,
direcție și amplitudine a mișcărilor;
– caracteristici temporale care se concretizează în ritmul execuției, tempoul și durata
execuției;
– caracteristici dinamice care se referă la indicii de forță, viteză, coordonare, precizie,
echilibru cu care sunt efectuate actele motrice.
Mecanismul de bază se descrie atât la elementul tehnic, cât și la procedeele tehnice, la
variantele de execuție a acestora și în descrierea stilului. Diferențele ce apar între acestea vin
din part icularitățile de desfășurare a secvențelor componente ale mecanismului de bază.
Măiestria tehnică este considerată ca un sistem de structuri gestuale (motrice),
efectuate economic în vederea obținerii unui rezultat maxim în condițiile dificile ale
competiț iei.
Măiestria tehnică caracterizează doar jucătorii cu o înaltă capacitate tehnică
achiziționată în decursul timpului. Ea este rezultatul instruirii și autoantrenamentului la care se
adaugă neapărat și “predispozițiile vocaționale” pentru joc.

Sistemati zarea tehnicii
Clasificarea tehnicii înseamnă sistematizarea tuturor elementelor și procedeelor pe
categorii și grupe bine determinate, pentru a le recunoaște și aplica în practică. Înainte de
toate, acestea sunt determinate de antagonismul permanent dintr e atac și apărare, apoi de
poziția față de posesia mingii și de particularitățile structurii motrice a acestora.

15
În literatura de specialitate întâlnim mai multe modalități de sistematizare a tehnicii:
– V.Stănculescu afirmă că există o tehnică a jocului d e fotbal, o tehnică individuală a
jucătorilor și o tehnică pentru o anumită concepție de joc;
– M.Bârsan și C.Cernăianu menționează o tehnică la mijlocul terenului și o tehnică în fața
porții (proprii sau adverse);
– D.Colibaba și I.Bota disting două ipostaze ale tehnicii: tehnica lentă și tehnica în regim de
viteză.
Prof. univ. dr. I. Motroc a realizat o sistematizare corespunzătoare a elementelor tehnice
specifice jocului de fotbal care este următoarea:
Elementele tehnice fără minge (jucători de câmp):
– mers și alergare (cu toate variantele de alergare);
– săriturile;
– schimbările de direcție;
– starturi din diferite poziții;
– sprinturi, accelerări și deccelerări;
– căderi, ridicări și rostogoliri;
– porniri și opriri;
– combinarea acțiunilor de mai sus.
Elementele tehnice cu mingea:
elemente tehnice de intrare în posesia mingii:
– preluarea mingii;
– deposedarea adversarului de minge;
elemente tehnice de păstrare a posesiei mingii:
– protejarea mingii;
– conducerea mingii;
– mișcările înșelătoare;
elemente tehnice de transmitere a m ingii:
– lovirea mingii cu piciorul;
– lovirea mingii cu capul;
– aruncarea de la margine.

16
Elementele tehnice ale jocului portarului:
elemente tehnice fără minge: comune cu cele ale jucătorilor de câmp plus plonjonul și poziția
fundamentală;
elemente tehn ice cu mingea specifice jocului portarului:
– prinderea mingii;
– boxarea mingii;
– devierea mingii;
– blocarea mingii;
– repunerea mingii în joc cu mâna;
– repunerea mingii în joc cu piciorul.

Tendințe în tehnica jocurilor sportive

Tehnica jocului va continua să se dezvolte și în viitor pe seama următorilor factori:
– ridicarea continuă a măiestriei tehnice individuale și armonizarea ei în angrenajul de
acționare a echipei;
– cunoașterea și aplicarea unui număr tot mai mare de elemente și procedee tehnice,
asocierea lor cu particularitațile individuale și a priceperii de utilizare a lor în condiții
dificile de joc;
– creșterea capacității de asociere liberă și creativă a procedeelor tehnice, care înlesnesc
acțiunile individuale surprinzătoare variate și cu valorificarea tu turor disponibilitaților
fizice și psihice;
– creșterea stabilității tehnice în condiții mereu schimbătoare, sau în momentele de mare
responsabilitate;
– tendința spre măiestria tehnică universală, însă fără diminuarea importanței sarcinilor și
elementelor teh nice specifice postului pe care joacă în echipă;
– apariția unor variante noi de execuție a procedeelor tehnice cunoscute, pe baza unor
însușiri somatice și calități motrice deosebite;
– modificarea structurii motrice și a ritmului de executie a procedeelor te hnice, în funcție de
situația de joc;
– creșterea ponderii de utilizare a mișcărilor înșelătoare;

17
– scurtarea amplitudinii mișcărilor în manevrarea și transmiterea mingii;
– creșterea eficienței procedeelor de finalizare, fie prin forța de lovire a mingii, fie p rin
creșterea preciziei actelor motrice, fie prin asocierea acestora.

La dezvoltarea tehnicii au contribuit, în general, atacanții care au căutat noi procedee
pentru depășirea apărarii; jucătorii au început să creeze singuri procedee noi, utile jocului c are
cu timpul s -au generalizat.
Prin tehnica veche mingea era transmisă spre țintă cu lovitură directă sau în linie frântă
și se efctua cu suprafața cea mai mare a labei piciorului.

Tehnica actuală de lovitura se aplică pe suprafețe mici, cu efect, pentru a ocoli
adversarul. Aceste lovituri pretind ca tehnica de joc cu ambele picioare să fie extrem de
dezvoltată pentru a permite mișcări precise.
În fotbalul modern,buna pregătire tehnică nu mai constituie o problemă în sine, iar
valoarea tehnică nu este apr eciată numai după calitatea deprinderilor tehnice, ci mai mult după
cum sunt valorificate, în mod creator, în folosul echipei.

Tehnica superioară se caracterizează prin :
– precizia execuțiilor, atât la elementele de bază, cât și la cele specifice postului ,
– adaptarea procedeelor tehnice la toate situațiile de joc și în mod deosebit, la jocul în
mișcare;
– viteza în execuție;
– usurința în execuție, chiar în situații diferite de joc;
– varietatea în execuție;
– utilizarea tactică a procedeelor tehnice în toate situ ațiile;
Aceste caracteristici dau jucătorului măiestria tehnică.

Elementele de bază : lovirea mingii cu piciorul, preluările, lovirea mingii cu capul,
conducerea și fenta, deposedarea și aruncarea de la margine, precum și deprinderile tehnice
specific pos turilor: pasa, degajarea, centrarea, trasul la poartă; se execută în timpul jocului din
alergare mai lentă sau viteză, în urma unei tâșniri sau a unei sărituri. Această activitate

18
simultană mișcarea fizică și mișcarea mecanică se condiționează reciproc. Di n această cauză,
mișcarea trebuie să fie adaptată la nevoile de executare a procedeelor tehnice și invers.
Aceasta înseamnă că , în pregătirea tehnică trebuie să existe preocupări pentru
alergările și săriturile specifice jocului.

1.2. Elementul tehnic l ovirea mingii specific jocului de fotbal

În jocul de fotbal , lovirea mingii cu piciorul este elementul determinant, elementul de
care depinde eficacitatea paselor, adică aplicarea tehnicii în cele mai diferite aspecte tactice
întîlnite în joc. Jocul mode m cere executarea lovirii mingii cu piciorul în condiții deosebite,
cum ar fii situațiile frecvente de aglomerare din careul propriu sau advers, ca și altele care se
pretind calități deosebite impunînd lovirea:
– după o preluare sau dintr -o singură lovitură ,
– cu procedeul adecvat situației tactice, fără o prealabilă pregătire, pentru a se cîștiga
timpul necesar reușitei în continuare a acțiunilor jocului,
– din alergare în diferite viteze, dar mai ales cu viteza maximă,
din poziții de dezechilibru pc sol sau în aer, de pe loc sau din săritură, din poziția stînd,
din cădere, din plonjon. etc.
Clasificare :
1.în funcție de scop sau de intenție)

– dacă se intenționează transmite rea mingii către un coechipier = pasă, centrare
– dacă se intenționează intr oducere a mingii în poartă = șut l a poartă
– dacă se intenți onează depășirea unui adversary = dribling
– dacă se intenționează deposedarea de ming e a adversarulu = deposedare
– dacă se intenționează îndepărtarea rapidă a mingii dintr -o anumită zonă = respingere sau
degajare
– dacă se intenționeză reintroducerea mingii în joc = lovitură de la colț sau de la margine
– daca se intenționează p otrivirea mingii pentru șutsau pasă = potrivirea mingii

19
– dacă se intenționează conducerea mingii = conducerea a mingii de că tre jucător , balonul
stând foarte aproape de piciorul jucătorului
– daca se intenționează depășirea unui adversar prin jonglarea mingii cu piciorul = jonglare
2. în funcție de intensitatea loviturii
– intensitate mare: șut la poartă ,degajare, lovitură d e la colt, centrare in for ță
– intensitate medie : unele pase, loviturile de colț, șuturi tehnice, loviturile de la margine
– intensitate mică: pasă, lovitură de Ia margine ,driblinguri, deposedări , lovituri de colț.
potrivirile min gii, conducerea mingii, șuturi tehnice șuturi cu poarta goală .
3. în funcție de partea corpului cu care se lovește mingea
– cu piciorul – cu latul: pasele, centrările , șuturile precise, degajările
– cu șiretul: șuturile puternice, degajările puternice, centrărife î n forță
– cu călcâiul: pasele, șuturile din apropierea po rții, unele driblinguri mai
pretentioase, une le șuturi foarte pretențioase
– cu vârful: unele șuturi, unele pase, unele driblinguri
– cu talpa: dacă nu există vreo d ispută pentru balon Iovituril e cu tal pa sunt
permise. dar dacă este o luptă pentru balon intrarea cu talpa este interzisă de regulament chiar
dacă este atins ă doar mingea pentru că poate produce accidentări grave.
– cu orice altă parte a piciorului: cu genunchiul, etc

-cu capul: pentru a introduce ming ea în poarta adversa, pentru a respinge mingea, pentru a
pasa, uneori chiar pentru a dribla
4.în funcție de existența sau absența unui punct fix d e la care este exec utată
lovitura
– în prezența unui punct fix: loviturile mingii de la punct fix: repunerile din colțul careului de 6
m, lovituri de colț, lovituri de Ia margine. lovituri libere. lovituri indirecte, lovituri de la 11 m,
lovituri de începe re
– în absența unui punct fix: loviturile mingii date în timpul jocului

20
5. în funcție de locul ming ii, dacă este pe sol sau în aer
– dacă mingea este pe sol : repunerile din colțul careului de 6 m, lovituri de colț. lovituri l ibere,
lovituri indirect e, lovi turi d e la 11 m, pasele, deposedăril e, unele respingeri, șuturile,
driblingurile .
– dacă mingea este în aer : voleuri, loviturile din drop (imediat după ce mingea a atins
pământul) , lovituri cu capul, uneIe driblin guri, respingerile

6. în funcție de respe ctarea sau nu a regulamentului
– lovituri ale mingii permise de regulament: loviturile fără mână ale jucătoril or de câmp (cu
unele excepții), loviturile portarului (inclusiv cu mâna) .
– lovituri ale mingii inter zise de regulament: loviturile cu mân a ale jucătorilor (cu anumite
exceptii. lovituri le cu talpa daca există o dispută pentru balon (chiar dacă este lovită doar
mingea) , loviturile periculoase cu piciorul (în apropi erea capul adversarului sau intrările
violente la nivelul solului. chiar dacă este lovită doar mingea), lovirea mingii dupa flui erul
Arbitrului, l ovirea mingii inainte ca arbitrul să fluiere executarea loviturii (l a loviturile de la
11 m, etc), șutul intenționat al mingii în adversar după ce acesta a căzut la pământ.

7. în func ție de caracterul drept sau cu rbat al traiectoriei mingii
– lovituri în linie dreaptă: unele suturi, pasele la firul ierbii, șutarea în adversar. etc
unele lovituri de cap, potrivirea mingii, conducerea mingii, l ovituri cu o trai ectorie curbă:
degajările , pasel e pe sus, unele suturi cu efect în special unele șuturi de suturi din corner,
suturi le din lovituri libere, șuturile cu o anumita bolta executate fie cu latul, fie cu exteriorul
piciorului.

21
1.3. Metodele pregătirii tehnice

Așa cum am menționat anterior elemenetele constitutive ale tehnicii jocului de fotbal
sunt elementele tehnice, procedeele tehnice și acțiunile tehnice.
În structura elemenetelor tehnice se integrează ca părți organice, structurale și
funcționale, calitățile mo trice și procesele psiho -volitive (atenția, concentrarea, mobilitatea
corticală, gândirea).
Acțiunea tehnică reprezintă perceperea și interpretarea mentală a solicitării dată de
momentul tactic plus reactivitatea motrică specifică, adecvată (exprimată prin efectuarea
acțiunii tehnice potrivite, plus autoanaliza rezolvării solicitării).
Eficacitatea actului tehnic este asigurată de gândirea și creativitatea jucătorului, de
nivelul dezvoltării calitățoilor motrice, de gradul de perfecționare și automatizare a
elementelor tehnice, în vederea structurării acțiunilor tehnico -tactice adecvate cerințelor
concrete de joc.
Metodele pregătirii tehnice trebuie să respecte principiul eșalonării în predare și să se
adreseze concomitent mai multor elemente tehnice. De ase menea metodele de pregătire
tehnică trebuie să opereze cu acțiuni tehnice complexe și nu cu elemente separate (corelarea
complexă a tehnicii cu alți factori ai antrenamentului sportiv).
Conținutul factorului tehnic este următorul:
– elemente și procedee teh nice izolate – 15%;
– elemente tehnice corelate – 30%;
– elemente tehnice corelate între 2 -3-4 parteneri – 45%;
– integrarea elementelor în joc – 10%.
Metodele generale ale pregătirii tehnice sunt următoarele:
a. metoda exersării analitice a procedeelor tehnice;
b. metoda exersării acțiunilor tehnice;
c. metoda exersării acțiunilor tehnico -tactice;
d. metoda modelării tehnicii la conținutul și structura jocului;
e. metoda antrenamentului în careuri;
f. metoda circuitului (adaptat la pregătirea tehnică);
g. metoda antrenamentului sub p resiune;

22
h. metoda antrenamentului cu intervale;
i. metoda celor 45 secunde.
Aplicarea metodelor pregătirii tehnice trebuie să aibă caracter interferat.
Metoda predării analitice a tehnicii
Caracterul analitic al exersării este dat de repetarea identică a fazelo r unei acțiuni, în
cadrul căreia poate fi abordat unul, două, trei elemente sau jocuri, și nu se referă la exersarea
părților componente ale unui singur element.
Forme ale metodei:
– exersarea aceluiași element tehnic prin aceleași procedee tehnice (pase în doi cu latul);
– exersarea aceluiași element tehnic prin procedee tehnice diferite (pase în doi cu latul și cu
exteriorul);
– exersarea aceluiași element tehnic prin exerciții diferite (pase de pe loc, pase din
deplasare);
– exersarea prin aceleași exerciții a d ouă, sau mai multe procedee tehnice corelate (preluare,
conducere);
– exersarea acțiunilor tehnice individuale în condiții identice;
– exersarea unor jocuri simple în condiții identice (2:2 fără finalizare).
Mijloacele metodei analitice se pot încadra în rându l mijloacelor metodei globale
(caracterul analitic este dat de continua repetare a exercițiilor în condiții neschimbate).
Scopul exersărilor analitice îl reprezintă învățarea, perfecționarea și automatizarea unor
procedee tehnice și acțiuni tehnice, care s ă permită în continuare construirea ansamblurilor
complexe de joc.
Aplicarea metodei analitice are loc în raport de unele variabile ale procesului de
antrenament:
– vârsta jucătorilor;
– perioada de antrenament;
– perfecționarea unor procedee tehnice și acțiuni specifice zonei;
– perfecționarea unor faze fundamentale de atac și apărare.
Formațiile de lucru cu mare eficiență în metoda analitică sunt cele individuale sau pe
grupe de 2 -3 jucători, sub supravegherea antrenorului. Exersarea analitică are loc de obicei l a

23
începutul părții fundamentale a antrenamentului, când se urmărește corectarea și
perfecționarea tehnicii individuale.
Cerințele metodei analitice:
– lucrul analitic să asigure execuții precise, corecte și eficace;
– acțiunile tehnice efectuate analitic să ai bă la bază o bună pregătire fizică;
– procedeele și acțiunile efectuate analitic, să fie exersate în condiții de spațiu, poziție, ritm
viteză variate (modelarea în condiții de joc);
– exersarea analitică a procedeelor tehnice să fie efectuată pe rând cu ambele picioare.
Metoda exersării acțiunilor tehnice
Structural, acțiunile tehnice reprezintă înlănțuiri de procedee tehnice desfășurate în
atac și apărare. Acțiunile tehnice ocupă un loc foarte important în joc având o frecvență mare,
acest fapt fiind determina t de:
– marcajul strict și aglomerarea apărărilor;
– necesitatea de a păstra posesia mingii;
– schimbul permanent de locuri în teren;
– necesitatea folosirii în joc a depășirilor individuale.
Numărul procedeelor tehnice componente ale acțiunii, îi conferă acesteia gradul de
complexitate.
Caracteristica acțiunilor tehnice o constituie automatizarea ridicată a diferitelor
combinații de procedee tehnice, într -o astfel de măsură, încât jucătorul să fie capabil să le
efectueze fluent, fără întreruperi.
Formele prin care se manifestă în joc acțiunile tehnice sunt:
– acțiunile generale – combinații indiferente de procedee tehnice, exprimând capacitatea
jucătorului de a găsi răspunsuri tehnice adecvate la diversitatea fazelor de joc;
– acțiuni specifice fazei fundamentale de jo c – date de situațiile de atac sau apărare în care se
poate afla un jucător;
– acțiuni tehnice specifice zonelor de teren în care joacă faza de atac sau apărare.
Scopul exersării acțiunilor tehnice, este dat de necesitatea formării și perfecționării
unor com binări de mijloace tehnice adecvate fazei de joc, a selecționării acelora dintre ele care
sunt justificate tactic și totodată, care să fie executate rapid, cu îndemânare și utilitate.
Formațiile de lucru pentru această metodă sunt cele individuale și în do i jucători.

24
Spațiul de exersare pentru acțiunile cu structuri liber alese este indiferent, iar spațiile
pentru acțiunile specifice zonei și compartimentelor, sunt cele în care jucătorul acționează
predominant în joc.
Acțiunile tehnice caracteristice compar timentului și fazelor de atac și apărare, se
exersează în condițiile corelării cu partenerii și disputei cu adversarul (integrarea
componentelor tactice și psihice jocului).
Cerințele exersării acțiunilor tehnice:
– exersările acțiunilor tehnice să urmăreasc ă concomitent automatizarea procedeelor tehnice
componente de bază și legarea lor în așa fel, încât întregul complex să aibă indici ridicați
de îndemânare și cursivitate;
– exersarea acțiunilor tehnice cu mare viteză;
– exersarea acțiunilor tehnice să aibă car acter mobil și spontan (jucătorul să fie capabil să
restructureze acțiunile tehnice conform situațiilor concrete și mereu schimbătoare din joc);
– necesitatea îmbinării acțiunilor tehnice individuale în cadrul acțiunilor tactice colective
(diferite variante de jocuri bilaterale).

Metoda exersării acțiunilor tehnico -tactice
Acțiunea tehnico -tactică înseamnă executarea unei acțiuni tehnice printr -o colaborare a
cel puțin doi jucători, într -o fază de atac sau apărare.
Acțiunile tehnico -tactice pot fi concepute anterior, exersate și apoi aplicate, sau pot fi
elaborate spontan de jucători conform solicitărilor concrete și imprevizibile ale jocului.
Scopul efectuării acțiunilor tehnico -tactice, este exersarea colaborării dintre jucători,
care duce la modelarea ant renamentului jocului, la copii și juniori cu caracter impus, iar la
seniori cu caracter spontan.
Metoda are la bază aprofundarea și modelarea mijloacelor tehnico -tactice la condițiile
jocului prin sincronizarea activității grupurilor tactice în atac și apă rare.
Reguli de aplicare a metodei:
– exersarea acțiunilor tehnico -tactice în atac și apărare să fie o activitate permanentă de
antrenament;
– acțiunea respectivă să reprezinte o modelare în esență a jocului;
– acțiunile impuse și acțiunile spontane să fie pregă tite și exersate concomitent;

25
– în cadrul acțiunilor unii jucători pot realiza sarcini de atac și alții sarcini de apărare;
– acțiunile tehnico -tactice se efectuează în cadrul unui regim de efort fizic și de solicitare a
calităților motrice, similare jocului c ompetițional.

Metoda modelării tehnicii la conținutul și structura jocului
Modelarea, ca metodă a perfecționării tehnicii de joc, reprezintă activitatea practică
prin care conținutul tehnic și tactic este exersat în antrenament în forme și condiții specif ice,
similare procesului de joc. Pe plan metodic reprezintă conceperea unor mijloace, a unui cadru
de instruire, care să solicite folosirea tehnicii în condiții asemănătoare jocului (cadru de
exersare care să oblige la aplicarea structurii și dinamicii de jocși nu efectuarea unor exerciții
impuse asemănătoare celor din joc).
Modelarea tehnicii se realizează prin metoda analitică, sau prin exersarea acțiunilor
tehnice sau tehnico -tactice, dacă acestora li se adaugă condiții specifice jocului (activitate
variată în zone specifice, parteneri de exersare, adversari).
Modelarea acțiunilor tehnice de joc, cere folosirea unor mijloace cu caracter global,
care să integreze acțiunile tehnice în relații tactice de colaborare și adversitate, cu solicitări
psiho -afectiv e specifice, într -o dinamică asemănătoare jocului.
Aceste mijloace sunt jocurile pregătitoare în diverse variante. Principala caracteristică
a acestora constă în existența întrecerii cu adversarul.
Clasificarea jocurilor pregătitoare:
a) Jocuri pentru obținer ea unui punctaj superior
– întreceri între jucători sau echipe reduse ca efectiv, care urmăresc acumularea de puncte ca
urmare a efectuării unor teme tehnice (tras la zid numerotat); aceste jocuri au grad de
modelare redus, rolul lor fiind de a învăța elemen tele și acțiunile tehnice în condiții
parțiale de întrecere, solicitând anumite procese psihice și afective apropiate de cele ale
luptei sportive.
b) Jocuri fără contact direct cu adversarul: tenis cu piciorul, joc cu capul la două porți,
ferește -te de 4 ming i,, având efecte modelatoare și din punct de vedere emoțional.
c) Jocuri cu contact direct cu adversarul: realizează condițiile concrete ale jocului obișnuit și
perfecționarea acțiunilor tehnice conform conținutului jocului respectiv; se desfășoară de
obicei sub forma jocurilor 1:1. 2:2, 3:3 pe spații mici și la porți mici sau mari, cu și fără

26
portari, sau jocuri pentru posesia mingii; caracterul modelator al acestor mijloace, este dat
de lupta propriu -zisă, de solicitările psihice, de structura efortului și c onținutul tactic al
acestor mijloace, care cuprind o mare parte a acțiunilor tectice în atac și apărare ale unui
joc obișnuit, mai puțin manevrele speciale și de sistem.
Modelarea trebuie corelată cu celelalte metode de exersare a acțiunilor tehnico -tactic e,
cu o dozare impusă de vârstă, perioadă, etapă, ciclu, lecție (jocul deși se efectuează prin
acțiuni complexe și globale, solicită efectuarea acestora prin elemente tehnice
distincte).Modelarea trebuie să fie corelată și cu metodele și mijloacele pregăti rii fizice
specifice (regim de solicitare a calităților motrice cu o dozare a efortului corespunzătoare).
– Jocul propriu -zis este o activitate analitică și globală în același timp, cerând acțiuni
metodice de același tip pentru perfecționarea sa. Jocurile su b diferite variante sunt
mijloace de bază ale învățării și perfecționării tehnicii, pentru jucătorii de toate vârstele.
Reguli de realizare a metodei:
1. Formarea unor structuri tehnice adecvate cerințelor reale ale jocului, gradând factorii
modelatori astfe l:
– viteză crescută în efectuarea acțiunilor tehnice;
– promptitudine și logică în colaborarea cu partenerii;
– eficacitate în lupta cu adversarii;
– selecționarea celor mai utile acțiuni tehnico -tactice în faza respectivă;
– eficacitate în sarcinile duble de atac și apărare.
– modelarea tehnicii trebuie să fie o acțiune metodică permanentă;
2. Modelarea nu exclude, ci chiar cere stabilirea deprinderilor tehnice, de unde rezultă
concluzia că pregătirea analitică are un rol important în ansamblul acțiunilor tehnice.
3 Jocurile să fie efectuate ținând cont de următoarele cerințe:
– grupe cu număr redus de jucători;
– teme fizico -tehnico -tactice bine definite;
– reguli care să declanșeze stări emoționale corespunzătoare;
– mare densitate a lecțiilor.
4. Mijloacele prin care se face m odelarea să permită și să solicite inițiativa jucătorilor, să
formeze capacitatea de creație în executarea elementelor și acțiunilor tehnice, jocul cerând
între anumite limite impuse, folosirea unor mijloace și replici imprevizibile.

27
5. Modelarea tehnicii pre supune totodată modelarea calităților motrice, această modelare
putându -se efectua corelat cu unele metode ale pregătirii fizice (intervale, circuit).
6. Folosirea abuzivă a metodelor modelatoare poate determina o suprasolicitare nervoasă,
ducând la perturbar ea coordonării elementelor și acțiunilor de joc.

Metoda antrenamentului în careuri
Se împarte terenul de fotbal în 4 careuri. În aceste careuri se pot executa următoarele
acțiuni:
– 1:1 într -un singur careu fiecare jucător având posesia mingii să ajungă cu ea la picior la
linia de fund a terenului advers, schimbând rolul în cazul unei deposedări;
– varianta 2:2 sau 2:1 într -un careu sau două;
– varianta 3:3 jucători (portar – apărător – atacant) centrări și tras la poartă din mingi
laterale;
– joc 4:4 în 4 careur i.

Metoda antrenamentului în circuit
Se lucrează conform regulilor de organizare a metodei circuitului stațiile (atelierele)
având exerciții destinate pregătirii tehnice. De exemplu:
– stația 1 – lovirea mingii cu piciorul;
– stația 2 – lovirea mingii cu capu l;
– stația 3 – preluarea mingii;
– stația 4 – conducerea mingii;
– stația 5 –protejarea mingii;
– stația 6 – mișcarea înșelătoare.
Variante: jocuri cu diferite teme, efectuarea unor complexe de procedee tehnice legate,
procedee tehnice de lovire a mingii cu picio rul sau cu capul, exerciții în condiții de adversitate.

Metoda antrenamentului sub presiune
Se organizează colectivul în așa fel, încât unul sau mai mulți jucători să fie obligați să
acționeze în funcție de acțiunile altor jucători; de exemplu:

28
– 5-6 jucăto ri cu minge la picior se află așezați în formă de semicerc în jurul semicercului de
6 m.; în careu se află un atacant și un apărător; jucătorii cu mingile trimit pe rând mingea
în careu și atacantul caută șă finalizeze, iar apărătorul caută să se opună.

Metoda antrenamentului cu intervale
– 3:2 cu finalizare pe tot terenul de minifotbal; 6 -8 repetări cu pauze inegale;
– 4:4 reprize de joc de 5 -10 minute numai cu piciorul neîndemânatic, dintr -o atingere sau
mai multe atingeri, cu ritmuri diferite și pauze ine gale.

Metoda antrenamentului celor 45 sec.
– se execută timp de 45 secunde în maxim de viteză acțiuni cu sau fără minge, specifice
jocului de minifotbal;
– variantă: exerciții în doi sau mai mulți jucători.

1.4. Prevederile programei școla re pentru clasa a VIII a

Obiective cadru
1. Dezvoltarea capacității motrice generale a elevilor, necesare desfășurării activităților
sportive
2. Asimilarea procedeelor tehnice și a acțiunilor tactice specifice practicării diferitelor
sporturi de către elevi, în școală și în af ara ei
3. Favorizarea întreținerii și îmbunătățirii stării de sănătate conform particularităților de
vârstă și de sex ale elevilor
4. Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale

29
Obiective de referință și exemple de activități de învățare

Dezvoltarea capacității motric e generale a elevilor, necesare desfășurării activităților sportive

Obiective de referință
La sfârșitul clasei a VIII -a elevul va fi capabil:
– să adopte în toate împrejurările poziția corectă a corpului;
– să cunoască principalele procedee pentru dezvoltarea musculaturii și să le utilizeze
sistematic;
– să realizeze acțiuni motrice cu grad progresiv de complexitate și solicitare de efort.
Exemple de activități de învățare
Pe parcursul clasei a VIII -a se recomandă următ oarele activități:
– menținerea posturii corecte a corpului pe parcursul exersării;
– acțiuni în regim izotonic;
– învățarea deprinderilor motrice noi;
– executarea de structuri motrice variate;
– dezvoltarea formelor principale de manifestare a vitezei;
– exersarea d eprinderilor învățate, cu indici crescuți de rapiditate;
– exersarea de structuri motrice cu grad progresiv de complexitate, libere și cu mânuirea
unor obiecte;
– efectuarea de exerciții analitice și globale pentru dezvoltarea forței generale și a celei
exploz ive (libere, cu greutăți mici, cu parteneri);
– ștafete, jocuri pregătitoare, parcursuri aplicative desfășurate cu sau fără întrecere.

Asimilarea procedeelor tehnice și a acțiunilor tactice specifice practicării diferitelor
sporturi de către elevi, în școal ă și în afara ei

Obiective de referință
La sfârșitul clasei a VI II – a elevul va fi capabil:
– să aplice procedeele tehnice și tactice însușite, respectând regulile cunoscute;

30
– să se integre ze în activități de practicare a ramurilor de sport la nivelul clas ei, școlii și în
timpul liber.

Exemple de activități de învățare:
– exersarea procedeelor însușite în structuri variate;
– jocuri pregătitoare, concursuri, întreceri;
– întreceri și consursuri cu reguli adaptate, organizate în lecții și la nivelul școlii.

Favo rizarea întreținerii și îmbunătățirii stării de sănătate conform particularităților de
vârstă și de sex ale elevilor

Obiective de referință
La sfârșitul clasei a VI II – a elevul va fi capabil:
– să cunoască formele de manifestare ale funcțiilor organismului în efort și să le determine;
– să desfășoare activitățile practice fără a periclita integritatea corporală a partenerilor și a
adversarilor.
Exemple de activități de învățare:
– determinări funcționale;
– analize, comparații și aprecieri ale evoluției individua le;
– întreceri individuale și pe echipe, manifestând grijă pentru protecția individuală a
partenerilor și a adversarilor.

Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale
Obiective de referință
La sfârșitul clasei a VI II – a elevul v a fi capabil:
– să se integreze și să acționeze într -un grup constituit spontan;
– să manifeste inițiativă și perseverență în ameliorarea capacităților proprii.
Exemple de activități de învățare:
– exersări pe subgrupe alcătuite ad -hoc;
– activități cu asumarea de atribuții și responsabilități dirijate;
– exersarea unor forme de colaborare variate;

31
– întreceri pe grupe și echipe;
– realizarea sistematică a programelor individualizate stabilite, privind dezvoltarea calităților
motrice, perfecționarea unor procedee tehnico -tactice sau de dezvoltare fizică.

Conținuturi :
1. Capacitate de organizare
– formația de adunare în linie pe două rânduri;
– întoarceri de pe loc;
– opriri din mers;
– trecere din mers în alergare și invers;
2. Dezvoltare fizică armonioasă
– prelucrarea analitică a apar atului locomotor;
– mobilitate și stabilitate articulară;
– educarea actului respirator;
– prevenirea instalării atitudinilor deficiente.
3. Calități motrice de bază
Viteza
– viteza de reacție la stimuli vizuali, auditivi și tactili;
– viteza de execuție în acțiuni motrice singulare și în relație cu parteneri și adversari;
– viteza de deplasare pe direcție rectilinie , cu ocoliri de obstacole, cu manevrarea unor
obiecte.
Îndemânarea
– coordonarea acțiunilor corpului în spațiu și timp;
– coordon area acțiunilor cu obiecte și la aparate;
– coordonarea acțiunilor cu partener și adversar.
Forța
– forța dinamică segmentară;
– forța segmentară în regim de rezistență;
– forța explozivă.
Rezistența
– rezistența cardio -respiratorie la eforturi aerobe;

32
– rezistența mu sculară locală;
– rezistența cardio -respiratorie la eforturi variabile.
4. Deprinderi motrice de bază
– Mersul: mers cu variante, cu schimbări de direcție, în formații diferite, cu diferite poziții
de brațe, cu purtare de obiecte.
– Alergarea: cu schimbări de direc ție, pe perechi și în grup, cu purtări de obiecte, cu variații
de ritm, precedată și urmată de diferite deprinderi.
– Sărituri: sărituri succesive de pe loc și din deplasare, sărituri peste obstacole, sărituri
precedate și urmate de alte deprinderi.
– Aruncare și prindere: aruncări lansate cu două mâini de jos, la distanță și la partener,
prinderi cu două de pe loc și din deplasare, aruncări și prinderi la perete sau cu parteneri,
de pe loc și din deplasare.
5. Deprinderi aplicativ -utilitare
– Escaladare, tracțiuni pe banca de gimnastică și la frânghie, împingeri, transport de obiecte ,
aparate și partener.
6. Deprinderi sportive
– Jocuri sportive – fotbal
Procedee tehnice folosite în atac:
– lovirea mingii cu interiorul labei piciorului de pe loc și din deplasare;
– trasul la poartă de pe loc și din deplasare;
– lovirea mingii cu șiretul plin;
– lovirea mingii cu șiretul interior și exterior;
– conducerea mingii alternativ cu piciorul drept și stâng;
– lovirea mingii cu capul din deplasare;
– preluarea mingii cu interiorul labei pici orului;
– preluarea mingii cu piciorul din deplasare;

Procedee tehnice folosite în apărare:
– deposedarea adversarului de minge din față.
Acțiuni tactice folosite în atac:
– demarcajul;

33
– depășirea individuală.
Acțiuni tactice folosite în apărare:
– marcajul adver sarului fără minge;
– marcajul adversarului cu mingea.
Joc de fotbal cu respectarea regulilor învățate.

1.5 Particularitățile morfologice ale perioadei antepubertare

La nivelul organelor și aparatelor se remarcă următoarele:
 creierul are o greutate aproap e egală cu a adultului însă din punct de vedere funcțional
dezvoltarea nu este completă; se constată o mai bună funcționare a primului sistem de
semnalizare, aria motrică corticală se apropie de maturitate, activitatea nervoasă superioară se
perfecționează în sensul că spre sfârșitul acestei perioade, se dezvoltă capacitatea de inhibiție
corticală fără însă a echilibra excitația.
Ca o particularitate metodică a acestei etape e de menționat faptul că în procesul de instruire
sportivă timpurie, pe lângă cea cu pondere mare a demonstrației, se poate introduce și
explicația clară și concisă.
Analizatorul kinestezic se perfecționează, mișcările devin mai precise, coordonarea
mai bună: contracțiile inutile, neeconomice se exclud treptat. Timpul și spațiul sunt bine
apreciate.
 aparatul locomotor, mai precis oasele sunt mai dure prin consolidarea sistemelor
funcționale lamelare, ceea ce determină o creștere ușoara a rezistenței acestora la solicitările
de tracțiune, presiune și răsucire.
 musculatura ajunge să repr ezinte 21,7% din greutatea corpului concomitent crește și
tonusul muscular,ceea ce determină o îmbunătățire a staticii. Din cauza masei musculare slab
dezvoltate, vitezele de reacție și de repetiție sunt mai bune, însă forța este încă redusă.
 sistemul car dio-vascular se prezintă cu un cord care reacționează puternic, dar neeconomic
la efort: mecanismele de reglare sunt încă slabe, însă mai adecvate la solicitările ușoare.
 aparatul respirator prezintă un torace asemănător cu al adultului ca formă, dar nu și ca
dimensiuni, el rămânând în urma dezvoltării membrelor: indicele de armonie (Erissman)

34
ajunge la 11 ani ; plămânii sunt asemănători ca structură cu ai adultului, dar volumul este încă
mic – datorită acestui fapt capacitatea de efort crește, dar nu îndea juns.
Nu există substratul morfofuncțional pentru susținerea unor eforturi mari și îndelungate.
Diferențele pe sexe sunt încă mici și nesemnificative în ceea ce privește efortul fizic.

Indicații metodice
 asigurarea echilibrului corpului în repaus, dar ma i ales în timpul efortului întâmpină încă
unele dificultăți;
 preocupările trebuie să fie îndreptate spre însusirea unei motricități corecte, spre formarea
unei ținute frumoase, însușirea unui ritm corespunzător al mișcărilor, acordand o atentie mai
mare de zvoltarii musculaturii exterioare a spatelui și gâtului, precum și a altor grupe
musculare exterioare, urmarind prin aceasta stabilirea unui echilibru functional între marile
grupe musculare antagoniste.
 rezistența copilului la efort static e mică la aceas tă vârstă, în schimb activitatea dinamică
bazată pe contracții și relaxări succesive este mai puțin obositoare; efortul dinamic este
favorizat și de gradul crescut de excitabilitate corticala, ceea ce asigura condiții bune de
activitate și pentru circulați e și pentru respirație;
 alți indici funcționali cum sunt: rezistența la hipoxie, stabilirea electrogenezei corticale,
indicii respiratori și cei metabolici necesită un timp îndelungat de revenire la normal; de aceea
se recomandă ca efortul depus de copii l a aceasta vârsta (8 -12 ani) să fie bazat pe efort
dinamic de scurtă durată și cu pauze de refacere relativ lungi;
 regimul de viață echilibrat prin alternare judicioasă a efortului fizic cu cel intelectual și cu
odihna, alimentația rațională bogată în prote ine și vitamine (A,D2,compleB) asociate cu
mișcarea în aer liber, contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor și la întărirea rezistenței
organismului.

35
1.6. Particularități psihice ale perioadei antepubertare

Gândirea în progres evident, recla ma în orice act de învățare și înțelegere, sprijinirea
pe intuiție: atenția este instabila, posibilitățile de concentrare sunt restrânse, voința slab
dezvoltată.
Spiritul de imitație este puternic: emoțiile au un caracter solid, copilul este ușor
impresio nabil, cu dispoziții labile ce alternează rapid de la voioșie la apatie care se
exteriorizează cu ușurință în conduita lui. Alături de activitatea școlara, jocul una dintre cele
mai importante activități; sunt preferate jocurile dinamice, deși, datorită in suficientei
dezvoltări, a inhibiției condiționate, copilul nu respectă cu strictețe regulile.
Conduita e caracterizată prin vioiciune, printr -o tendința irezistibila spre mișcare;
copilul este gata oricând să se joace, se atașează cu ușurință de adult și se străduiește să
execute cât mai corect și fără obiecții sarcinile; simte nevoia să fie apreciat și lăudat.

Probe de profilaxie psiho -pedagogică

Deși activitatea motrică e inepuizabilă, copilul fiind capabil să se joace timp îndelungat
fără să se odi hnească, e necesar ca eforturile lui să fie dozate.
Suprasolicitarea în activitățile fizice, care reclama o atenție concentrată și o capacitate
de reacție mai îndelungată, determină apariția unei stări de plictiseală, tendința de abandonare
a activitățilo r pe moment, însoțite de manifestari de indisciplina.
Pentru unele exerciții este necesară o pregătire prealabilă a copilului, întrucât în
anumite situații (fete) apare sentimentul de teamă, de neîncredere în fortele proprii și în ultimă
instanță chiar de repulsie față de exercițiile respective. Aceasta nu înseamna ca în aceasta
perioada exercițiile trebuie să fie usoare dar nici să nu depaseasca posibilitățile.
De cele mai multe ori când copiii sunt puși în situatia să depuna eforturi mari pentru
trecere a unor dificultăți, dupa reusita au o satisfacție mai mare pentru succesul obținut,
constituind un veritabil stimulent pentru activitatea următoare.

36
1.7 Particularitățile refacerii organismului după efort

Refacerea ( reechilibrarea biologică), reprezi ntă partea component a procesului de
antrenament, care reunește ansamblul mijloacelor natural sau artificiale utilizate rațional, în
scopul accelerării proceselor de stabilire a ‘homeostazei organismului’, la nivelul anterior
modificărilor acesteia prin st resul psiho -fizic inclus de efortul sportiv.
După autorul I. Drăgan, refacerea după efort are unele legități proprii, dintre care cităm :
– orientarea refacerii către acele substrate fiziologice și morfologice afectată de efortul
sportiv;
– restabilirea parame trilor funcționali după efort are loc astfel: parametrii
neurovegetativi, ( puls, tensiune arterială, frecvența respiratorie, etc. ), metabolici și în
final enzime și hormoni.
Refacerea este dependentă de restabilirea sistemului nervos central, el însuși r estabilindu -se
mai greu, după funcțiile vegetative și metabolice.Refacerea trebuie considerată în funcție de
individ și de efortul desfășurat în competiții și antrenamente, deci în funcție de calitatea și
durata solicitării.
În fotbal, sport în care efortu l depus este un amestec de energogeneză ( aerob și anaerob ),
principalii parametrii biologici care sunt supuși unei solicitări mai mari în timpul jocurilor sau
antrenamentelor, fac parte din sfera neuropsihică, metabolică și sistem neuromuscular.
S-a aju ns la concluzia că puberii au o refacere mai rapidă decât adolescenții și adultii,
după prima solicitare, apoi pe masura repetării exercițiilor se incetinește reacția de refacere,
proporțional cu numărul de repetări.
Alimentația trebuie să fie foarte vari ată și bogată în substanțe energetice. Necesarul
caloric al elevilor de varstă pubertară trebuie strâns corelat cu inălțimea, greutatea și suprafața
corporală.
În timpul efectuării unor eforturi standard de tip rezistență ( durata efortului fiind de 6 minu te
și mai mult ), durata refacerii organismului este mult mai mare la elevii de vârstă pubertară ,
decât la sportivii adulți, ceea ce se poate explica prin faptul că oboseala mai intensă produce la
copii o întarziere a proceselor de refacere. Astfel apare evidența adaptabilitatea mai redusă a
copiilor la eforturi intense de durata mai lungă, în comparative cu adulții, mai ales pe plan
vegetative, în timp ce eforturile de tip neuromuscular sunt suportate foarte bine.

37

Principalele mijloace și metode de refac ere a organismului adaptate specificului fotbalului :

a) Mijloace care facilitează refacerea neuropsihică
– psihoterapia ( verbal, medicamentoasă ),
– oxigenarea naturală și artificială,
– odihna activă și pasivă,
– hidroterapia caldă,
– masajul, reflexo terapia,
– medicamentoase ( glucoza, vitaminele grupei B, lecitina, etc )

b) Mijloace care facilitează refacerea neuromusculară
– hidroterapia caldă ( duș, inot ),
– termoterapia ( saună ),
– masajul, hidromasajul,
– odihna pasivă și activă,
– alimentați a corespunzatoare ( alcalină hidrozaharată, bogată în minerale și vitamine ),
– medicamentoase, ( polimineralizant S, comprimante energizante, etc. ).

c) Mijloace care accelerează refacerea endocrino -metabolică
– oxigenarea,
– aeroionizarea negativă.
– relaxarea neuromusculară,
– reechilibrarea hidroelectrolitică,
– psihoterapia,
– masajul, reflexoterapia,
– odihna activă

d) Mijloace care facilitează refacerea psihică
– sugestia, metoda care utilizează excitantul verbal, acționează cu foarte bune rezultat e în
refacerea sportivului după confruntările de pe terenul de joc.

38
– autosugestia, metoda care se bazează pe marea voință de care trebuie sa dea dovadă sportivul
pentru invingerea unor bariere psihologice. Prin autoeducație, autosugestia, constituie metod a
cea mai accesibilă, cea mai simplă și mai puțin pretențioasă pentru aplicarea ei în refacerea
sportivilor.
– relaxarea autogenă sau antrenamentul psohosomatic, reprezintă metoda care pornește de la
legatura indisolubilă dintre fizic și psihic reușind că printr -o serie de autocomenzi care au la
bază reflexe condiționate, să producă o relaxare psihosomatică.
Eficiența programelor de refacere aplicate jucătorilor de fotbal o putem verifica printr -o serie
de mijloace cu caracter obiectiv, din cadrul controlul ui biologic.

1.8 Principalele aspecte fiziologice și biomecanice ale jocului de fotbal
Efortul depus de fotbaliști în timpul antrenamentului și competitiei, ținând seama de factorii de
mediu și de particularitățile individuale ale jucătorilor, poate gener a diferențe apreciabile între
nivelul modificărilor fiziologice la diverși jucători după aceiași lecție de antrenament sau joc
competițional. Antrenamentele și competițiile de fotbal solicită intens aparatul locomotor,
sistemul nervos, aparatul cardiovascu lar al jucătorilor care, la rândul lor, produc modificări
morfologice și funcționale favorabile. Antrenamentul specific și mai ales meciul solicită
permanent și într -un grad înalt sistemul nervos și analizatorii. Excitabilitatea crescută a
sistemului nervo s central este marcată de intensificarea reflexelor osteotendinoase, scurtarea
cronaxiei musculare, îmbunatatirea coordonării, scăderea timpului de reacție. Aparatul
circulator este intens solicitat în timpul antrenamentelor și jocului, deoarece cerințele în
privința aprovizionării cu oxigen a mușchilor și a altor sisteme angrenate în efort este mare și
reclamă un trasnport de gaze și substanțe energetice foarte intens. În fotbalul modern ( în afară
de portar ), creșterea pulsului, a tensiunii arteriale sis tolice, a volumului sistolic și a debitului
cardiac nu depinde de postul ocupat în echipă ci de gradul de angajament fizic al fiecărui
jucător , de volumul și intensitatea efortului prin care el participă la acțiunile tactice de atac și
apărare.
În diferit e faze ale jocului de fotbal și mai ales de minifotbal, respirația externă prezintă
modificări în sensuri diferite și cantitativ foarte variate. Astfel, plonjonul portarului, sprinturile
repetate, o preluare mai complicată, șutul la poartă, etc, sunt tot a tâtea momente care se
efectuează cu toracele blocat, deci în apnee. Imediat după un efort intens ( demarcaj reușit,

39
primirea mingii, 2 -3 driblinguti, șut la poartă sau centrare ), dacă situația de joc o permite (
minge în aut, așteptarea deznodământului un ui duel pentru minge etc.), jucătorul care a depus
în prealabil un efort anaerob poate folosi răgazul în vederea lichidării parțiale sau totale a
datoriei de oxigen. În concluzie modificările fiziologice determinate de jocul de fotbal sunt
influențate în a nsamblul lor de unele aspecte generale, comune pentru toată echipa și anume :
caracterul și metodică antrenamentului, condiții meteorologice, starea terenului, raportul de
forțe, etc. și de unele aspecte proprii anumitor jucători: starea sănătății, nivelul pregătirii fizice
generale, nivelul măiestriei tehnice, volumul și intensitatea efortului depus, regimul de viață,
particularitățile activității nervoase superioare, etc.
Având în vedere complexitatea extremă a mișcărilor jucătorilor pe teren, analiza bio mecanică
a acestui joc, nu poate fi efectuată global, ci doar separate pe fiecare dintre elementele tehnice.
Deși o serie de poziții inițiale și finale caracteristice jocului de fotbal pot fi asemănătoare cu
cele din alte ramuri și discipline sportive cum sunt:
– poziții stând pe loc, poziția jucătorului care se pregătește să lovească mingea, o minge
statică sau să preia o minge cu pieptul,poziția în aruncarea mingii de la margine,
poziția fundamentală a portarului și altele care pot fi poziții statice, dar ș i cele mai
multe acțiuni specific fotbalului se efectuează din mișcare, în viteza, din poziții extrem
de variate și dificile.
Principala caracteristică a diverselor poziții în fotbal rezidă în faptul că acestea se adoptă în
condițiile unui echilibru instab il, deoarece centrul general de greutate al corpului se află
deasupra bazei sprijin, care variază ca mărime, ceea ce aduce implicit o variație a unghiului de
stabilitate a corpului. Cu cât acest unghi este mai mic, cu atât efortul static al forțelor
muscul are stabilizatoare a echilibrului va fi mai mare.
Specificul activității musculare în asigurarea pozițiilor din jocul de fotbal este de fixare
sau echilibrare aceasta fiind indeplinită de lanțurile musculare antagoniste de la membrele
inferioare și trunch i, care acționează asupra centrului de greutate menținând în permanență
vertical sa în interiorul bazei de sprijin.
Centrul general de greutate al corpului oscilează mereu în diferite direcții : înainte,
înapoi, în sus determinând modificarea gradului de stabilitate a echilibrului, care trebuie
compensate prin activitatea forțelor interne ale organismului, în special de către contracția
musculaturii scheletice.

40
CAPITOLUL II

ORGANIZAREA ȘI DESFĂ ȘURAREA CERCETĂRII

II.1. Metodele de cercetare

Metodele de c ercetare utilizate în această lucrare au fost următoarele:

 Metoda studiului bibliografiei
 Metoda observației pedagogice
 Metoda experimentului pedagogic
 Metoda anchetei sub forma interviului
 Metoda convorbirii
 Metode statistico -matematice
 Metoda grafică

Studiul bibliografiei a constat în consultarea unui număr corespunzător de lucrări de
specialitate, prin care am căutat să acumulez un volum de cunoștințe legate de tehnica jocului
de fotbal, de elementul tehnic și procedeele tehnice de preluare a mingii. Lucrările consultate
au fost din teoria și didactica educației fizice și teoria și metodica antrenamentului sportiv din
teoria competiției și din teoria și metodica jocului de fotbal.
Constatările la care am ajuns în urma utilizării metodei studiului biblio grafiei sunt
menționate la capitolul rezultatele cercetării.
Metoda observației pedagogice a avut următorul obiectiv :
– stabilirea metodelor de antrenament și a sistemelor de acționare utilizate pentru învățarea
și perfecționarea tehnicii de preluare a mingi i la diferite eșaloane fotbalistice și în unele
școli gimnazia le.

Metoda anchetei sub forma interviului a fost aplicată pe un număr de 10 specialiști în
domeniu având ca obiectiv stabilirea opiniilor acestora referitoare la:
– sistematizarea tehnicii joculu i de fotbal;

41
– caracteristicile tehnicii moderne ale jocului de fotbal;
– definiția elementulu i tehnic preluarea mingii ;
– utilizarea tactică a elementulu i tehnic preluarea mingii ;
– clasificarea procedeelor tehnice de preluare a ming ii;
– importanța realizării efic iente a preluării mingii;
– acțiunile de joc realiz ate prin preluarea mingii ;
– momentele cheie în bio mecanica preluării mingii ;
– greșelile frecvente în execuția preluării mingii ;
– metodele de antrenament eficiente pentru perfecționarea preluării mingii ;
– sisteme le de acționare utilizate frecvent pentru perfec ționarea preluării mingii ;
– recomandări și indicații metodice pentru optimizarea procesului de pregătire destinat
perfecționării preluării mingi i;
– principalele cerințe metodice pe care trebuie să le îndeplinea scă mijloacele folosite pentru
perfecționarea eficientă a elementului tehnic preluarea.
Metoda convorbirii a constat în desfășurarea unor discuții cu elevii claselor a VI -a
legate de tema cercetării și constatările la care am ajuns vor fi scoase în evidenț ă la capitolul
referitor la rezultatele cercetării.
Metodele statistico – matematice au constat în calcularea mediei aritmetice a valorilor
de la probele și normele de control inițiale și finale din cadrul experimentului.
Metoda grafică a fost utilizată pen tru a reda mai sugestiv dinamica valorilor de la
probele și normele de control inițiale și finale.

II.2. Organizarea și desfășurarea cercetării
Cercetarea s -a desfășurat timp de un an în perioada septembrie 2019 și martie 2020 la
Liceul Tehnologic Pătârla gele la clasa a VIII a, și a avut următoarele etape:
– etapa I – studiul materialului bibliografic, stabilirea ipotezei de lucru și a modului de
organizare și desfășurare a cercetării;
– etapa II -a – realizarea interviurilor, analiza opiniilor desprinse din i nterviuri și desfășurarea
convorbirilor;
– etapa a III -a – organizarea și desfășurarea experimentului pedagogic;
– etapa IV -a – prelucrarea și interpretarea datelor;

42
– etapa V-a – formularea concluziilor și a recomandărilor practico -metodice .
După modul de organ izare a activității consider că respectiva cercetare poate fi
considerată ca o cercetare de constatare și de verificare .
Metodologia de cercetare a fost următoarea:
– am studiat literatura de specialitate;
– am urmărit și efectuat o serie de înregistrări prin observare directă într -o serie de jocuri
oficiale;
– am urmărit un număr de ore de educație fizică la diferite școli pentru a constata metodele
de antrenament și sistemele de acționar e destinate perfecționării preluării mingii ;
– am utilizat metoda anchetei s ub forma interviului cu specialiștii din jocul de fotbal și am
analizat opiniile acestora;
– am purtat o serie de discuții cu un număr de jucători ai jocului de fotbal legate de tema
cercetării;
– am organizat și desfășurat experimentul pedagogic;
– am prelucrat și interpretat datele culese, am formulat concluziile și recomandările practico –
metodice .

Descrierea experimentului :
Experimentul pedagogic a avut loc la clasa a VI II-a A de la Liceul Tehnologic
Patarlagele , care are un efectiv de 21 de elevi , dintre ca re 8 băieți, care au fost supuși
experimentului în perioada anului scolar 2019 -2020 .
Elevii supuși experimmentului au fosr următorii:
1. A. R.
2. A. L.
3. B. A.
4. B. I.
5. N. D.
6. N.C.
7. S. R.
8. Ș. R.

43
Experimentul a început cu trecerea probelor și normelor de control iniția le care au fost
următoarele:
1. lovirea mingii cu latul la tinta fixa la perete în interiorul unui cerc cu diametrul de 1 m, de
la o distanta de 5 m, din 10 încercări ;
2. pase cu un picior și cu celălalt între doi jucători af lați la 7 m. distanță timp de 2 min ute;
3. lovirea cu șiretul plin a unei mingi aruncate cu mâna din lateral și transmiterea ei într -un
cerc desenat pe sol cu diametrul de 1 0 de m, situat la o distanța de 20 de m de punctul de
lovire – un număr de 15 execuții cu notarea execuțiilor reușite și nereușite.
4. pasa în doi prin portiță: doi jucători aflați de o parte și de alta a unei portițe de 0,50 m și
înaltă de 0,40 m. la o distanță de 3 m. fiecare execută pase prin portiță; se numără până la
numărul maxim de pase executate prin portiță.

Mod el de pregătire destinat perfe cționării elementului tehnic lovirea mingii cu piciorul
specific jocului de fotbal

Obiectivele modelului de pregătire ale modelului
 Perfecționar ea elementului tehnic lovirea mingii cu piciorul la nivelul claasei a VI II-a.
 Aplicarea acestui element tehnic cât mai eficient în cadrul jocului bilateral
Evaluarea activității : prin trecerea probelor și normelor de control descrise anterior
Conținutul activității :
Metode specifice ale pregătirii tehnice :
1. metoda exersării procedeelo r tehnice;
2. metoda exersării acțiunilor tehnico – tactice;
3. metoda antrenamentului sub presiune;
4. metoda celor 45 secunde;

44
5. metoda jocului.
Mijloace pentru perfecționa rea elementului tehnic lovirea mingii cu piciorul :
– Individual, imitarea mișcărilor de lovir e specifice fiecărui procedeu tehnic, pentru a pregăti
sau relaxa diferite segmente ale corpului care efectuează lovirea mingii;
– Lovirea mingii la perete sau zid, cu latul, cu ristul interior, și cu ristul exterior. urmărindu -se
aspectele biomecanice : echilibrul în mișcare. poziția piciorului de sprijin, balansarea
piciorului care lovește mingea, poziția trunchiului și a brațelor, etc.

– Același exercițiu în doi jucători, la zid; unul lovește mingea , celălalt urmărește în poziție
fundamentală întoarc erea mingii și lovirea ei, cu procedeul cel mai nimerit; execuțiile se pot
executa cu ristul plin, de pe loc, sau cu doi pasi elan, lovirea mingii alternativ cu piciorul drept
cu boltă și cu piciorul stîng pe sol;

– Jonglerii individuale pentru menținere a mingii în aer prin lovirea ei succesivă cu diferite
părți ale piciorului: cu laba, cu genunchiul, cu coapsa, alternativ cu piciorul drept și stîng; pe
loc, cu întoarceri în toate direcțiile, din deplasare, în cerc, în semicerc, din alergare cu viteză,
în direcții și ritmuri diferite, combinînd toate procedeele de lovire a mingii pentru menținerea
ei în echilibru necesar acțiunilor concepute , după o ordine oarecare, de flcare jucător, sau
antrenor.

– În linie pe două rînduri față în față, pe perechi, la diferite distanțe de pe loc și din deplasare,
înainte și înapoi în poziție fundamentală, pasarea mingii cu latul sau cu ristul plin ( șiretul) la
jucătorul din față.Pentru îngreuierea exercițiului se pot introduce procedee suplimentare cum
ar f1: pasă în doi cu latul , din deplasare, cu interiorul piciorului opus părții de unde vine
mingea, sau cu exteriorul piciorului din partea de unde primește mingea, etc.

– Același exercițiu, dar mingea care vine din față se pasează oblic spre dreapta, iar cea care
vine oblic din stînga se pasează înainte.Mingea se lovește din prima fără oprire; se poate
utiliza o minge sau două în același timp, pomind de la cele două extremități ale formației.

45

– Jucătorii așezați în două cercuri concentrice, față în față, cu fața s pre centru sau cu spatele
spre centru, își pasează mingea; exercițiul se poate executa cu o minge , două, trei, etc. pînă se
ajunge la mai puțin de două mingi decît numărul jucătorilor care formează cercul.

– Doi jucători cu cîte o minge fiecare, pasează și reprimesc mingea cu un al treilea jucătorSe
poate executa și cu trei jucători care pasează cu un al patrulea , se poate executa exercițiul în
diferite zone ale terenului, pentru a crea condiții apropiate de cele ale jocului, în formații cum
ar f1: doi înaintași și un apărător, doi apărători cu un înaintaș, etc, așezați la diferite
distanțe.Pot f1 combinate : lovirea mingii cu ristul plin în pasa de aproape și cu ristul interior –
exterior sau chiar plin la distanță, altemîndu -se distanțele dintre jucători pe anumite zone de
teren;

– Pasa în trei jucători așezați în triunghi, mingea flind lovită cu ristul interior și exterior.Pasa
de la dreapta la stînga se va executa cu piciorul drept, cu ristul interior, și cu piciorul stîng cu
ristul exterior; iar pasa de la stînga la dreapta , cu piciorul stîng, cu ristul interior și cu piciorul
drept, cu ristul exterior, urmărindu -se cu privirea: de unde vine mingea, fără să privească unde
se duce; unde pasămfără să privim de unde vine mingea;sau privind numai în cent rul
formației, iar cu privirea periferică acoperind zonele de unde vine mingea și unde o pasăm.

– Jucătorii așezați în două cercuri excentrice, care se rotesc în sensuri opuse, își pasează
mingea utilizînd diferite procedee.

– Pasa în doi cu schimb de locuri: jucătorul cu mingea conduce și schimbă locul cu jucătorul
fără minge, și numai după aceasta pasează; sau, schimb de locuri în doi cu călcarea mingii
înapoi;

– Jocul cu număr egal de jucători: 2 -2, 3-3, 4-4, 5-5, 7-7, în care temele de lovire a mi ngii sunt
aceleași pentru ambele echipe ( pasadin prima, sau pasa după o preluare.etc), sau cu număr
diferit de jucători: 2 -3, 5-3, 7-5. 9-7. în care temele variază după mumărul jucătorilor astfel:
echipa în superioritate numerică pasează mingea din prima, sau după o preluare; echipa în

46
inferioritate numerică pasează mingea după o preluare. sau după mai multe atingerii ale
mingii, etc; se vor folosi terenuri mici pentru număr mare de jucători, în care se exersează
pasele repezi la distanțe sunte; o echipă p asează numai cu piciorul drept cealaltă numai cu
piciorul stîng, etc:;

– Pe terenul de volei joc peste plasa ridicată la diferite înălțimi, 1m, 1.50m.Joc cu temă; lovirea
mingii din aer cu ristul plin, cu latul, cu ristul interior sau exterior, cu călcîi ul, sau cu virful,
etc.Mingea este pusă în joc dinafara terenului propriu, din minge căzută, care trebuie să treacă
plasa și să atingă obligatoriu terenul advers, după care jucătorii echipei adverse din trei
atingeri sunt obliga ți să o treacă peste plasă.
– Individual, pase cu latul piciorului ale mingi i la perete sau panou ;
– Individual preluări și pasă printre două jaloane (30 cm distanță între jaloane) plasate lângă
perete (zid, panou);
– Individual, pase și preluări pe sub un gărduleț (cu înălțime de 30 cm) plasat lângă perete (zid,
panou);
– Individual, aruncarea mingii în sus și preluarea ei cu piciorul sau coapsa prin amortizare;
– Individual, mingea ținută în mâini, lovirea mingii cu piciorul și preluarea ei cu laba
piciorului sau coapsa prin amort izare;
– Individual, rularea mingii înapoi cu talpa – ridicarea ei de la sol și lovirea mingii peste cap –
întoarcere rapidă și preluarea mingii cu șiretul plin prin amortizare;
– De pe loc, pas e între doi jucători ;
– De pe loc, pe perechi, preluarea ming ii cu șirul plin și interiorul labei piciorului prin
amortizare, cu coapsa prin amortizare, cu pieptul prin amortizare și contralovitură, din minge
oferită cu mâna, apoi cu piciorul (mărind distanțele progresiv);

47
– Pase și preluări între doi jucători cu ie șire în întâmpinarea mingii (preluare cu piciorul drept
– pasa cu stângul sau preluare cu stângul – pasa cu dreptul);
– Pase și prelări între doi jucători, unul dintre jucători deplasându -se stânga – dreapta pentru a
primi mingea;
– Doi jucători A și B se găsesc față în față la o distanță de 10 m, jucătorul B având plasat
înaintea lui un jalon; j ucătorul A transmite mingea jucătorului B de o parte și alta a jalonului,
jucătorul B fiind obligat să execute preluare cu un picior și pasă cu celălalt;
– Pase în doi cu preluare precedate de ocolirea unui jalon plasat î n fața fiecărui jucător ;
– Pase în doi la distanță cu obligativitatea preluării mingii într -o zonă delimitată;
– Pase și preluări între trei jucători dispuși în linie, mingea trecând în permanență pe la
jucătorul din mijloc (jucătorii pot pasa numai cu piciorul drept sau numai cu piciorul stâng și
alternat ive cu ambele picioare) ;
– Pase și preluări între doi jucători, la distanță, peste un jucător aflat între cei doi jucători ;
– Un jucător pasează alt ernativ cu alți doi jucători care trebuie să execute preluare și pasă ;
– Pase și preluări între trei jucăt ori dispuși în triunghi ;
– “Antrenamente sub presiune” – un jucător pasează pe jos cu alți parteneri dispuși în diferite
formații: cerc, drept unghi, p ătrat, în linie care execută preluare prin amortizare și pasă ;
– Jucătorii sunt dispuși în formație de dreptunghi (A,B,C,D) cu d ouă mingi; jucătorii preiau și
transmit mingea în diagonal după care schimbă în permanență locurile într e ei (A cu B și C cu
D);
– Pase în doi și în trei jucători cu preluare și cu schimb de locuri de -a lungul terenului, cu
finalizare;

48
– Doi jucători A și B sunt plasați unul înapoia celuilalt la o distanță de 10 m. jucătorul A
transmite mingea înainte și pe jos obligând jucătorul B să intre î n posesia mingii și să o
retransmită jucătorului A , care între timp a tâșnit p e lângă jucătorul B după care acțiunea se
repetă;
– Doi jucători A și B plasați la 10 m distanță unul de celălalt, din alergare, pe lungimea
terenului, execută următo arele acțiuni: jucătorul A pasează numai în diagonal, iar jucătorul B
pasează num ai înainte, cu schimb de locuri;
– Un jucător A îi pasează unui jucător B, de -a lungul teren ului, mereu pe poziție viitoare;
acesta preia mingea și o retransmite iar de la 7 m . se trage la poartă;
– “Antrenament sub presiune” – jucătorii așezați în linie pasează cu un alt jucător A plasat în
fața lor la aproximativ 10 m . distanță ; jucătorul A schimbă rapid locul după ce a pasat cu toți
jucătorii de pe linie;
– Jucătorii așezați în zig – zag pasează cu un alt jucător A care se de plasează în dreptul
fiecăruia; u ltimul jucător care pasează schimbă locul cu jucătorul A continuând acțiunea ;
– Trei jucători A,B, C, sunt așezați în linie la o distanță de 10 m unul de celălalt. A paseaz ă la
semiînălțime jucătorului B după care primește mingea în lateral și o transmite jucătorului C,
alergând apoi în locul acestuia ; jucătorul C pasează lung jucătorului B care între timp s -a
deplasat în locul jucătorului A, după care aleargă ocu pând locul jucătorului B ;
– Jucătorii așezați în șir la 30 m de poartă vor execu ta: – conducerea mingii printre ja loane –
tras la poartă ;
– Jucătorii cu mingea la picior, așezați în șir, execută următoarele acțiuni: pasă – reprimire –
preluare – pasă – reprimire preluare – dribling printre j aloane – tras la poartă ;
– Pase în doi sau trei jucători în prezența unui adversar pasiv, fără schimb de locuri, din
deplasa re pe lungimea terenului; pasarea mingii se face obligatoriu cu piciorul neindemanatic ;

49
– Pase în doi sau trei jucători cu schimb de locuri în prezența unui adversar pasiv, semiactiv,
activ, cu finalizare la poarta cu piciorul neindemanatic;
– Pase între trei jucători cu plecare de la central terenului ; în apropierea semicercului jucătorul
din mijloc sprinteaz ă și se transformă în adversar, ceilalți trebuind să finalizeze în prezența
apărătorului;
– Jucătorii A și B, plasați la 20 m de poartă între ei; alți doi jucători sprintează alternativ din
lateral ocolind doi adversari semiactivi, preiau mingea de la jucă torul A sau B și trag la poartă;
– Jucătorul A pasează lui B care este marcat de un adversar ; jucătorul B transmite mingea
jucătorului C care preia, conduce și pasează jucătorului D.; după pasă jucătorul C reprimește,
conduce și centrează jucătorului A car e finalizează din vole.

Suveici:
– Jucătorii sunt dispuși pe două șiruri, față în față la o distanță de 20 m.; pasarea mingi i
precedată de deplasare la coada șirului opus;
– Jucătorii sunt așezați pe două șiruri, față în față, la o distanță de 20 m. ; latera l de cele două
șiruri, la mijlocul distanței, se plasează un jucător A, la care îi pasează mingea, o
reprimesc, preiau mingea, o pasează jucătorului din șirul opus și se deplasează apoi la
coad a șirului opus ș.a.m.d ;
Ștafete
– Jucătorii sunt așezați pe trei șiruri. Iar în fața fiecărui șir, la 30 m distanță, se află un
panou. Primii j ucători din fiecare șir conduc mingea până la o distanță de 10 m de panou,
execută pasă cu piciorul drept – reprimire – preluare , apoi pasă cu piciorul stâng –
reprimire – prelua re, se întorc conducând mingea, iar la aproximativ 10 m de următorul
partener pasează cu aceasta după car e trec la coada șirului propriu; c âștigă echipa care a
termi nat mai repede traseul ;

50
– Jucătorii dispuși pe trei coloane execută următoarele acțiuni: cond ucerea mingii – pase și
preluări cu trei parteneri dispuși în linie – pasă cu un panou plasat la 20 m – reprimire,
pase cu cei trei parteneri – pasarea mingii următorului jucător din șir și depl asarea la coada
șirului propriu.
Trasee aplicative
– Jucătorii așezați în șir execută următoarele acțiuni: preluarea un ei mingi venite cu boltă –
dribling printre cinci jaloane – pase și preluări cu doi parteneri plasați la 10 m distanță –
tras la poartă cu siretul plin.
– Jucătorii așezați în șir execută următoarele ac țiuni: rostogolire înainte din ghemuit –
alergare printre cinci jaloane – preluarea unei mingi venite cu boltă – pasă cu un partener
plasat la limita careului de 16 m – prelua re – conducere – sut la poarta plasat cu latul
piciorului;
– Jucătorii așezați în ș ir execută următoarele acțiuni: alergare printre jaloane dispuse în zig –
zag – preluarea unei mingi cu pieptul și retransmiterea mingii celui care a pasat -o înainte
să atingă solul – alergare printre cinci jaloane dispuse în linie . preluarea unei mingi cu
șiretul plin – pasă unui partener – reprimi re – conducere – tras la poartă cu siretul exterior
Jocuri
– Joc 2:2; 3: 3; 4 : 4; 5: 5, de posesie pe teren delimitat, fără porți cu pasa dintr -o singura
atingere ;
– Joc 2:2; 3: 3; 4 : 4; 6: 6, etc. pe teren delim itat pasa din prima cu finalizare cu siretul plin ;
– Joc 2 : 1; 3: 2; 5:2 la o poartă, preluare – pasă cu finalizare contratimp;
– Joc bilateral cu tema “preluare numai cu piciorul stâng, pasa numai cu dreptul”;
– Joc bilateral cu tema “finalizare numai cu siretul exterior ”;
– Joc bilateral cu tema “gol valabil numai cu șut expe diat din afara semicercului ;

51
– Joc bilateral cu tema “pasarea mingii numai din trei sau două atingeri”.
– Joc 2:2; 3: 3; 4 : 4. din două atingeri (preluare cu un picior și pasă cu celă lalt) cu finalizare;
– Joc 2 : 1; 3: 2; 5:2 din două atingeri la o p oartă, cu finalizare contratimp.
– Lovirea mingii cu piciorul nu este o muncă exclusivă a picioarelor, ci o mișcare
complexă a întregului corp, ceea ce cere o coordonare perfectă și o mecan ică foarte bine
însușită.

Jucătorii trebuie pregătiți în asa fel încît să fie capabili să execute procedeele de lovire,
să cunoască și să execu te o mare varietate de procedee tehnice, pentru a putea soluționa
aproximativ toate situațiile difici le și neașteptate care se pot ivi în joc la orice moment .

La orele de educație fizică ale clasei experimentale am folosit metode și mijloace
descrise în modelul experimental. Experimentul s -a încheiat cu trecerea probelor și normelor
finale. Rezultatele și constatările reieșite din experiment sunt menționate la capitolul III al
lucrării.

52
CAPITOLUL III
PREZENTAREA, PRELUCR AREA SI INTERPRETARE A STATISTICA A
REZULTATELOR CERCETA RII
Metoda observației pedagogi ce a avut ca obiectiv stabilirea metodelor de antrenament
și a sistemelor de acționare utilizate pentru învățarea și per fecționarea tehnicii de lovire a
mingii cu piciorul , la diferite eșaloane fotbalistice și în unele școli gimnaziale.
În urma analizei protocoalelor de observație am constatat următoa rele:
– la diferite eșaloane fotbalistice se folosesc pentru perfecționa rea elementului tehnic
lovirea mingii cu piciorul următoarele metode de pregătire tehnică: antrenamentul sub
presiune; antrenamentul celor 45 de secunde; antrenamentul în careuri, metod a exersării
acțiunilor tehnico -tactice, metoda antrenamentului în careuri, metoda jocurilor cu temă,
metoda jocurilor tactice, metoda jocurilor cu nu măr redus și inegal de jucători;
– la ciclul gimnazial pentru perfecționa rea elementului tehnic lovirea mingi i cu piciorul se
folosesc următoarele metode de pregătire tehnică: antrenamentul sub presiune, metoda
exersării acțiunilor tehnice, metoda circuitului, metoda jocurilor cu temă, metoda jocurilor
tactice.
Experimentul pedagogic a avut ca obiectiv verificar ea eficienței modelului de pregătire
bazat pe metodele de pregătire tehnică și mijloacele specifice modelate la cerințele
competiționale , pentru perfecționa rea elementului tehnic lovirea mingii cu piciorul .
Această verificare a avut la bază analiza valor ilor rezultatelor înregistrate la trecerea
probelor și normelo r de control inițiale și finale care sunt menționate în tabelul următor:

53
Tabel cu rezultatele la probele și normele de control inițiale
Nr.
Crt Nume si
Prenume Lovirea mingii
cu latul la tinta
fixa la perete Pasa in 2 cu un
picior si cu
celălalt /distanta
7m Lovirea cu
siretul plin Pasa în doi
prin portiță
1 A.R. 5 35 9 12
2 A.L. 6 38 10 14
3 B.A. 4 34 11 13
4 B.I. 4 39 10 11
5 N.D. 5 41 9 16
6 N.C. 5 37 8 15
7 S.R. 6 36 8 14
8 Ș.R. 4 35 9 13
Media aritmetica 5 38 9,2 13,5

01020304050
InitialeA.R.A.L.B.A.B.I.N.D.N.C.S.R.Ș.R.Rezultate testarea ini țială
Lovirea mingii cu latul la perete
Pasa in 2 cu un picior si cu celalalt/distanta 7m
Lovirea mingii cu siretul plin
Pasa in doi prin portita

54
Tabel cu rezultatele la probele și normele de control finale
Nr.
Crt Nume si
Prenume Lovirea mingii
cu latul la
perete Pasa in doi cu
un picior si cu
celălalt /distanta
7m Lovir ea mingii
cu siretul plin Pasa în doi
prin portiță
1 A.R. 8 44 12 18
2 A.L. 9 46 14 20
3 B.A. 10 50 11 19
4 B.I. 8 49 13 21
5 N.D. 8 48 12 19
6 N.C. 7 49 12 18
7 S.R. 7 48 13 20
8 Ș.R. 8 46 11 21
Media aritmetica 8,1 47,3 12,2 18

55

56

57

58

O analiză a datelor reieșite din experiment duce la următoarele constatări:
– s-a realizat un progres la toate probele și normele de control;
– pe fiecare probă și normă de control situația este următoarea:
– la prima probă lovirea mingii la perete într-un cerc s -a înregistrat un progres de 3,1 loviri
corecte ale mingii in zona delimitata ;
– la a doua probă de control care a const at în pasarea mingii cu un picior și cu celălalt picior
s-a înregistrat un progres de 9,3 execuții;
– la a treia probă de con trol care a constat în lovirea mingii cu siretul plin într-un cerc s -a
înregistrat un progres de 3 execuții;
– la a patra probă de con trol care a constat în pasarea mingii prin portiță s -a înregistrat un
progres de 4,5 execuții;

59
Toate aceste progrese demonstrează eficiența modelului de pregătire folosit și confirmă
ipoteza de lucru.
Forma grafică a dinamicii valor ilor rezultatelor la probele și normele de control inițiale
și finale este următoarea:

60

Metoda anchetei sub forma interviului a fost uti lizată pentru a stabili opiniile
specialiștilor din jocul de fotbal referitoare la:
– sistematizarea tehnicii jocului de fotbal;
– caracteristicile tehnicii moderne ale jocului de fotbal;
– defini ția elementului tehnic lovirea mingii cu piciorul ;
– utilizarea tact ică a elementului tehnic lovirea mingii cu piciorul ;
– clasificarea procedeelor tehnice de lovire a mingii cu piciorul ;
– acțiunile de joc realizate prin lovirea mingii cu piciorul ;

61
– momentel e cheie în biomecanica lovirii mingii cu piciorul ;
– greșelile frecvente în execuția lovirii mingii cu piciorul ;
– importanța realizării eficientă a lovirii mingii cu piciorul ;
– metodele de antrenament eficiente pent ru perfecționarea lovirii mingii cu piciorul ;
– sistemele de acționare utilizate frecvent pentru perfecționarea lovir ii mingii cu piciorul ;
– recomandări și indicații metodice pentru optimizarea procesului de pregătire d estinat
perfecționării lovirii mingii cu piciorul .
Analiza celor afirmate de către cei intervievați a dus la următoarele constatări:
Referitor la sistematizarea tehnicii s -au afirmat următoarele:
– există o tehnică individuală a jucătorilor și o tehnică pentru o anumită concepție de joc;
– se menționează o tehnică la mijlocul terenului și o tehnică în fața porții (proprii sau
advers e);
– se disting două ipostaze ale tehnicii: tehnica lentă și tehnica în regim de viteză;
– alți specialiști au menționat: tehnica individuală, tehnica specifică compartimentului și
tehnica specifică postului;
– s-a mai considerat și o tehnică specifică pentru a tac și o tehnică specifică pentru apărare;
– s-a mai menționat o tehnică fără prezența adversarului și o tehnică de adversitate;
– tehnica simplă cu elemente tehnice simple izolate de joc și tehnica complexă cu elemente
tehnice complexe aplicate în joc;
– s-a ma i menționat și următoarea sistematizare: tehnica de bază și tehnica de joc compusă
din elemente tehnice de colaborare și elemente tehnice de adversitate;
– a mai fost evidențiată și următoarea clasificare: tehnica de intrare în posesia mingii,
tehnica de men ținere a posesiei mingii și tehnica de transmitere a mingii.
Dintre caracteristicile tehnicii moderne ale jocului de fotbal au fost evidențiate:
– efectuarea elementelor și procedeelor tehnice în viteză maximă;
– efectuarea elementelor și procedeelor tehnice î n criză de timp și spațiu;
– efectuarea elementelor și procedeelor tehnice în condiții de adversitate;
– îndemânare în execuție și precizie în dirijarea mingii;
– polivalența tehnicii prin desfășurarea variată și imprevizibilă a acțiunilor tehnice;
– tacticizarea tehnicii;
– deprinderi tehnice în regim de viteză, rezistență și forță;

62
– capacitate tehnică competitivă;
– tehnica actuală este complexă, rapidă, adecvată situațiilor de joc;
– eficiența actului tehnic;
– efectuarea elementelor tehnice înlănțuite adecvate situațiil or de joc;
– utilitatea tehnicii care nu este un scop în sine ci trebuie să deservească scopul jocului;
– abilitate tehnică în regim de viteză;
– spectaculozitate, dificultate, precitzie, suplețe, subtilitate;
– ușurință și varietate în execuții;tehnica actuală es te mascată, evolutivă;
– viteza de deplasare a jucătorilor.
În opinia celor intervievați , in jocul de fotbal , lovirea mingii cu piciorul este elementul
determinant, elementul de care depinde eficacitatea paselor, adică aplicarea tehnicii în cele
mai diferit e aspecte tactice întîlnite în joc. Specialiștii intervievați au făcut următoarele
remarci:
Jocul modem cere executarea lovirii mingii cu piciorul în condiții deosebite, cum ar fii
situațiile frecvente de aglomerare din careul propriu sau advers, ca și alte le care se pretind
calități deosebite impunînd lovirea:
– după o preluare sau dintr -o singură lovitură,
– cu procedeul adecvat situației tactice, fără o prealabilă pregătire, pentru a se cîștiga
timpul necesar reușitei în continuare a acțiunilor jocului,
– din alergare în diferite viteze, dar mai ales cu viteza maximă,
din poziții de dezechilibru pe sol sau în aer, de pe loc sau din săritură , din poziția
stînd,din cadere, din alergare, din mers usor, din plonjon, etc .
Greșelile frecven te în execuția lovirea mingii cu piciorul sunt considerate următoarele:
– rigiditatea segmentului corpului cu care se efectuează contactul cu mingea;
– aprecierea incorectă a vitezei, distanței, traiectoriei cu care sosește mingea;
– poziții dezechilibrate ale corpului;
– aprecierea gre șită a distanței față de minge;
– echilibru instabil al jucătorului;
– nesincronizarea mișcărilor;
– poziția incorectă a piciorului de sprijin.

63
Referitor la importanța realiz ării corespunzătoare a lovirii mingii cu piciorul s-a
afirmat că aceasta constă în:
– bine efectuat și aplicat în joc elementul tehnic lovirea mingii cu piciorul are efect
psihologic asupra adversarului;
– poate crea surpriză pentru adversar;
– asigură menținerea posesiei mingii în atac;
– asigură inițierea și realizarea formelor de atac și de apărar e;
– este o condiție de realizare a unei concepții moderne de joc;
– asigură realizarea eficientă a acțiunilor tactice individuale și colective în atac.
Metoda convorbirii a constat în desfășurarea unor discuții cu elevii claselor a VI II-a
legate de tema cerce tării și din utilizarea acestei metode am constatat:
– elevii agreează următoarele metode de pregătire tehnică: antrenamentul sub presiune,
metoda exersării acțiunilor tehnice, metoda circuitului (adaptat la pregătirea tehnică),
metoda jocurilor cu temă, met oda jocurilor tactice.
– mijloacele specifice pentru perfecționarea lovirii mingii agreate de către elevi sunt:
execuția lovirii mingii în condiții de restricție de spațiu, execuția lovirii mingii sub
presiune , ștafete, suveici și întreceri pe grupe de jucăt ori baza te pe execuția lovirii mingii,
trasee aplicative și parcursuri cu obstacole în c are se execută lovirea mingii cu piciorul .

64

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PRACTICO -METODICE

CONCLUZII

1. În jocul de fotbal , lovirea mingii cu piciorul este elementul det erminant, elementul de care
depinde eficacitatea paselor, adică aplicarea tehnicii în cele mai diferite aspecte tactice
întîlnite în joc.
2. Pentru realizarea perfecționării eficiente a acestui element tehnic trebuie să se țină cont de
următoarele cerințe: efectuarea lovirii mingii în condiții de adversitate, în condiții d e
viteză, efectuarea lovirii mingii la distanțe corespunzătoare și diferite asigurând permanent
controlul asupra mingii , eliminarea cât mai rapidă a adversarului.
3. În procesul de perfecționar e a elementului tehnic lovirea mingii cu piciorul , este necesară
utilizarea următoarelor metode de pregătire tehnică specifice jocului de fotbal:
antrenamentul sub presiune, antrenamentul în careuri, metoda exersării acțiunilor tehnice,
metoda exersării ac țiunilor tehnico -tactice, metoda circuitului (adaptat la pregătirea
tehnică), metoda jocurilor cu temă și a jocurilor tactice.
4. Mijloacele corespunzătoare care pot fi utilizate eficient pentru perfecționarea lovirea
mingii cu piciorul sunt: execuția lovirii din mișcare, ștafete, suveici și întreceri pe grupe de
jucăt ori bazate pe execuția lovirea mingii cu piciorul , trasee aplicative și parcursuri
aplicative în care se execută lovirea mingii prin diferite procedee ; exerciții individuale de
lovirea a mingii c u diferite parti ale piciorului ( latul ,șiret plin,interior,exterior,vârf,
genunchi, coapsa), exerciții de lovire a mingii pe perechi și pe grupe de jucători în condiții
de adversitate și de viteză.
5. Valoarea rezultatelor reieșite din experiment demonstre ază eficiența modelului de
pregătire utilizat confirmând ipoteza de lucru.

65

RECOMANDĂRI PRACTICO -METODICE

– să se formeze la jucători capacitatea de a folosi în scop tac tic elementului tehnic lovirea
mingii în cadrul jocului;
– să se lucre ze pentru real izarea lovirii mingii în regim de viteză, forță și rezistență;
– perfecționa rea elementului tehnic lovirea mingii să se realizeze în mod rațional, eficient;
– lovirea mingii cu piciorul să urmărească îndeplinirea sarcinilor de joc atât în atac cât și în
apărar e, fără pierderea posesiei mingii;
– să se lucreze în condiții de adversitate;
– să se acorde importanța necesară apli cării în scop tactic a lovirii mingii cu piciorul în
cadrul jocului bilateral;
– să se lucreze pentru creativitatea și spontaneitatea jucătorilo r în perfecționarea și aplica rea
elementului tehnic lovirea mingii cu piciorul ;

66

BIBLIOGRAFIE

1. Apolzan D., Fotbal – 2010, Editura Federației Române de Fotbal, București, 1998.
2. Avram S. – “Fotbal. Exerciții pentru pregătirea fizică și tactică” Ed. Sport Turism Buc.
1980
3. Balesteros M., Manualul antrenamentului de bază, Editura C.C.P.S., București, 1993.
4. Benedek L. – “Fotbal – 600 exerciții” C.N.E.F.S. Buc. 1984
5. Cernăianu C., Fotbalul modern. Probleme actuale, Editura Sport Turism, București, 1978.
6. Cernăian u C., Probleme teoretico -metodice ale jocului și antrenamentului modern,
Universitatea Ecologică, București, 1995.
7. Cernăianu C., Fotbal. Manualul antrenorului profesionist, Editura Roteck Pro, București,
2000.
8. Cojocaru V., Jocul de fotbal Elemente de strat egie și tactică, Editura Topaz, București,
1995.
9. Cojocaru V. – “Jocul de fotbal. Elemente de strategie și tactică” Ed. Topaz Buc. 1995
10. Colibaba -Evuleț D., Bota I., Jocuri sportive. Teorie și metodică, Editura Aldin, București,
1998.
11. Comucci N., Vianni M., Manualul antrenorului de fotbal, Editura C.N.E.F.S., București,
1986.
12. Comucci N., Vianni M.,Manualul antrenorului de fotbal, Editura C.N.E.F.S., București,
1987.
13. Dragnea A., – Antrenamentul sportiv, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996.
14. Ionescu V.I., Fotbal, Editura Helion, Timișoara, 1993.
15. Jurcă C., Mitran M., De la talent la profesionalism, în: Revista Antrenorul nr.1, F.R.F.,
Școala națională de antrenori, București, 2003.
16. Matache I., Filozofia antrenorului, în: Revista Antrenorul nr. 2, F.R. F., Școala națională de
antrenori, București, 2004.
17. Miu S., Fotbal. Curs de specializare Univ. Spiru Haret, Editura Fundației România de
Mâine, București, 2001.

67
18. Miu. Șt., Considerații despre factorul tehnic și tactic, F.R.F., Școala Națională de
Antrenori București, 2001.
19. Motroc I., Fotbal de la teorie la practică, Editura Rodos, București, 1994.
20. Motroc I., Motroc A., Motroc F., Fotbal. Tehnica și tactica jocului, Editura A.N.E.F.S.,
București, 1999.
21. Motroc I., Motroc A., Motroc F., Curs de specializare, Ed itura A.N.E.F.S., București,
1999.
22. Nicu A.,Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis Buc, 1993.
23. Oancea V., Toth A., Fotbal. Curs de bază, uz intern, Editura Universității Transilvania,
Brașov, 1995.
24. Oancea V., Fotbal. Curs de specializare, Editura Unive rsității Transilvania, Brașov, 1996.
25. Oancea V., Aspecte de antrenament în fotbal, Editura Astra, Brașov, 1996.
26. Oancea V., Fotbal.Teoria antrenamentului, Editura Omnia Uni S.A.S.T., Brașov, 2002.
27. Oancea V. Fotbal. Aspecte teoretice, Editura Universității Tr ansilvania, Brașov, 2004.
28. Păcuraru A. Greșelile de tehnică în jocurile sportive Sesiunea de comunicări științifice
Brașov 2005
29. Prescorniță A., Tehnic și tactic, tehnico -tactic în jocurile sportive, în Revista de informare
olimpică editura Triumf, Brașov, 2 001.
30. Prescorniță A., Teoria și metodica antrenamentului sportiv, Editura Univiversității
Transilvania Brașov, 2004.
31. Rădulescu M.; Cojocaru V. – “Ghidul antrenorului de fotbal. Copii și juniori” Ed. Axis
Mindi Buc. 2003
32. Stănculescu G., Fotbal. Curs de bază, Editura Universității Ovidius, Constanța, 1992.
33. Stănculescu G., Teoria jocului de fotbal, Editura Universității Ovidius, Constanța, 2003.
34. Stănculescu V., Ghidul antrenorului profesionist, Editura Transilvania, Brașov, 1999.
35. Stănculescu V., Sistemul tridim ensional de pregătire în fotbal, Publicația Sportul de
performanță nr. 447, București, 2002.
36. Tigveanu C. Futsalul – Început de drum în Romania Revista Antrenorul nr. 6, F.R.F.,
Școala națională de antrenori, București, 2004.
37. Turcu, I., Metodologia cercetăr ii în educație fizică și sport , Edit Univ. Transilvania,
Brașov, 2007

68
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE
A LUCRĂRII METODICO -ȘTIINȚIFICE
DE GRAD DIDACTIC I

Subsemnatul/(a) ___________________________________________________________________,
legitimat(ă) cu ___ ___ seria ______ nr. _______________ CNP______________________________ telefon
___________________________,
autorul lucrării cu titlul_______________________________________________________________
_________________________________________________________ _______________________
elaborată în anul universitar 2018 -2019, în vederea susținerii examenului de grad didactic I , organizat de
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic din cadrul Universității Transilvania din Brașov, pentru seria
2018 -2020,
luând în considerare Metodologia formării continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar ,
aprobată prin O.M. nr. 5720/20.10.2009, respectiv Ordinul MECTS nr. 5561/07.10.2011 cu adăugiri,
declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost elaborată în întregime de către mine, nu au fost folosite alte
surse decât cele menționate în bibliografie, nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau
din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa pr eluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte
lucrări de -ale mele, și că lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.
Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte su rse folosite fără respectarea
legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Brașov,
Data, Semnătura,
______________ _________________

* Declarația se completează „de mână” și se inserează în lucrarea metodico -științifică de grad didactic I, la sfârșitul acesteia, ca parte
integrantă