Anul XL. Arad, 1831 Decemvrie 1916. Nr. 51. [617907]

Anul XL. Arad, 18|31 Decemvrie 1916. Nr. 51.
REDACȚIA
și ADMINISTRAȚIA:
Deâk Ferenc-utca 35.
Articoli și corespon­
dente pentru publicare
se trimit redac{iunei.
Concurse, inserțiuni și
taxele de abonament se
*imit administrap'unei
tipografiei diecezane. ABONAMENTUL:
Pe UH an 10 coroane
Pe jum. an 5 coroane.
Pentru România și
străinătate:
Pe un an 14 franci.
Pe Jum. an 7 franci.
Telefon pentru oraș
și comitat Nr. 266.
încoronare.
Pusu-i-au Lui coroană cu pietrii scumpe…
Coroana Sfântului Ștefan care a încoronat de
916 ani încoace pe toți regii acestei țări, a fost
așezată — cu participarea întregei țâri — pe
capul Maj. Sale regelui apostolic Carol al IV-lea.
— Legala moștenire, ce i-au lăsat-o Lui înain­
tașii, cari în cursul veacurilor au cârmuit po­
poarele spre vremurile de astăzi, primește o
nouă sancționare, un nou jurământ sărbătoresc,
pe care-1 face regele și națiunea întru apărarea
acestui pământ, al cărui simbol este coroana țării.
Coroana, care încoronează capul acestui
regat, nu este un simplu obiect de aur, ci ea
ete simbolul tuturor inimilor cari bat, și minți­
lor cari cugetă în înteriorul acestei țări; ea este
întreg trecutul și viitorul nostru, căruia datori
suntem cuvintele ce le spunem mai întâiu și
gândurile noastre din urmă; ea este îngerul care
ține în o mână cupâna justiției, iar în cealaltă
sabia temută de toți cei-ce greșesc în contra
bunei creațiuni și primejduiesc viitorul intere­
selor pe cari le apără; este catargul, care ține
piept tuturor vânturilor protivnice, cumpănă
dreaptă pentru toți fii ei, cărora le măsură jus­
tiția, îi împacă, apără sau slujește; ea adună
toate gândurile, și îndrumă toate voințele și îm­
preună toate manile, ca de-odată să izbească în
dușmani. Lucirea ei este baza care se resfrânge
din strălucirea de-odinioară a țării și licărirea
prevestitoare a splendoarei și gloriosului viitor
ce ne așteaptă; porunca ei au ascultat-o toți
câți au făcut umbră acestui pământ; zăngăniile
de armă din trecut au fost date la porunca ei,
și viitoarele binecuvântări, ce se vor revărsă
peste cei din viitor, sunt rezultatele acțiunilor ei
din trecut și prezent.
Prin actul încoronării se dă încă odată
espresie legăturii strânse ce există între rege și
națiune. Tot ce reprezintă coroana, se pune
astăzi, prin încoronare, în mâna regelui, ca în persoana Lui să vedem întruchipat trecutul și vii­
torul nostru și conducătorul firesc al timpuri­
lor prezente.
La încoronare ia parte și biserica și întreagă
ceremonia încoronării este un act religios. înco­
ronarea o săvârșește în parte delegatul naținnei,
de altă parte un episcop creștin. Episcopul unge
mâna dreaptă a regelui cu sfântul mir ca Sfân*
tul Duch să se pogoare asupra Lui și să»l Iu*
mineze mintea și cărările pe cari ne va conduce,
îl încinge cu sabia luată de pe sfântul altar, ca
cu aceasta să pedepsească păcatul, pe cei răi,
să apere pe cei slabi și nevinovați și să păstreze
neatins pământul țării în contra tuturor atacu*
rilor; tot biserica împreună cu delegatul nați-
unei îi așează pe cap coroana, simbolul potes-
tații regale. — Acest act religiols se petrece dar
în fața lui Dumnezeu și legăturile lui se ra*
poartă și la cei morți și la cei viitori. — Bi­
serica prin participarea ei la acest act estinde
puterea lui și asupra trecutului și asupra vii­
torului.
Maestatea Sa regele Carol IV se încoronează
în timpuri grele, când de toate părțile suntem
amenințați, dar tocmai în aceste vremuri se ci'
mentează mai mult legătura ce trebue să existe
între dinastie și națiune. In vremurile tulburi
de astăzi au putut să vadă factorii competenți
cât de mult se pot încrede în sprijinul jertfitor
al cetățenilor fără deosebire de lege și neam și
vor sți aprecia întotdeauna că coroana care în­
cununează capul M. Sale, ca vlăstar al glorioasei
dinasti Habsburgice a fost și este susținută de
tot ce este viu în interiorul acestei țări.
Clopotele în glasul lor au dat de știre lumii,
că am încoronat pe tânărul nostru rege și regină
și acest act sărbătoresc se va imprimă în inima
tuturor cetățenilor, cari simțind Importanța ju­
rământului pe care îl face națiunea și regele
prin încoronare, vor împreună toate gândurile și
și voințele spre binele și fericirea patriei.

Serbările încoronării.
Ne apropiem tot mai bine de ziua însemnată
a încoronării Maiestății Sale, împăratului și Regelui
nostru Carol, ca Rege apostolic al Ungarie și al
țărilor asociate, de ziua 30 Decemvrie n. c. în
care serbările încoronării vor decurge după
următorul program, stabilit din partea comisiunei
încredințate cu aranjarea lor și încuviințat din
partea Regelui:
încoronarea se efectuește din partea parla­
mentului, în prezenta natiunei. Raporturile extra­
ordinare, cauzate de răsboi, precum și vremea
de iarnă, fac cu neputință, ca încoronarea de
acuma să se efectuiască cu participarea în masse
mari a cetățenilor de stat, așa, cum ar dori
națiunea, conform sentimentelor moștenite. Dar
cu toate, că încoronarea se face în cadre mai
înguste și pe un teren foarte mărginit, comisiunea
pregătitoare a creat totuși posibilitatea, ca toate
păturile națiunii să fie reprezentate în mod
corăspunzâtor.
Fiecare municipiu va participa la încoronare
prin trei delgați. Și ca din toate părțile popora-
țiunii Ungariei să poată să vadă cât mai mulți
serbările încoronării, vor fi admiși pe linia con­
ductului de Încoronare din fiecare cerc administra­
tiv și din fiecare oraș cu magistrat regulat câte
doi, iar din fiecare oraș cu drept municipal'câte
patru participanți ai serbării. S'a purtat apoi de
grije, ca să fie reprezentante în mod corăspun­
zâtor diferitele organizațiuni sociale: muncito­
rimea, tinerimea școlară,etc. De sine înțeles, că
vor fi reprezentați în mod corăspunzâtor și
vitejii soldați, cari luptă pe câmpul de răsboi
pentru patrie și rege.
Regele nostru și prealuminata sa soție vor
fi reprezentați deci în spiritul vechilor tradiții,
în prezența întregei națiuni.
Ceremoniile încoronării schițate pe scurt
sunt următoarele:
In ziua încoronării țin ambele case ale
parlamentului ședință comună de încoronare.
Ședința se începe la orele 6 dimineața, în sala
de sub cupolă a palatului parlamentar, de unde
membrii parlamentului pleacă la biserica de în­
coronare din cetatea Buda, aleasă ca loc de
încoronare. Tot aici se adună toți aceia, pentru
cari sunt rezevate locuri în biserică, anume,
doamnele Arhiducese și domnii Arhiduci, damele
de palat, nunțiul papal, corpul diplomatic, înaltul
cler, înalții dignitari, etc.
Maiestățile Lor, Regele și Regina, pleacă la
orele 8 și trei sferturi cu suita lor din palatul
regal. Regele și Regina iau loc într'o trăsură de gală, trasă de opt cai, pe lângă care merg pe­
destru, de ambele părți, lacai de a curții, iar
călare membri din garda ungară. Participanții la
conductul de încoronare merg asemenea în
trăsură.
Conductul trece prin piața Sf. George, strada
Sf. George, piața paradei și strada Târnok și
ajungând în piața sfintei Treimi se oprește, sub
onorurile date de compania de honvezi aci postată,
în fața biserici de încoronare. La ușa bisericii
Maiestățile lor sunt primite de Primatele, în
fruntea clerului înalt. Primatele întinde Maiestăților
Lor crucea și apa sfințită, iar apoi Regele și
Regina sunt conduși, împreună cu o suită mai
restrânsă, în capela așa numită Loretto, aflătoare
în partea dreaptă a bisericii, unde se află sfânta
coroană și celelalte insignii de încoronare, aduse
aci încă în ziua premergătoare. Dupăce înaltul
cler a înaintat spre altar și dupăce fiecare și-a
ocupat locul în biserică, vine Regele și Regina,
prin naea din mijloc a bisericii, spre altarul
principal și încunjurați de suita lor iau loc pe
tronul ridicat în fața altarului. De ambele părți
ale tronului sunt postați dignitarii cu insingniile
de încoronare și cei unsprezece stegari. Se în­
cepe apoi serviciul divin de încoronare, al cărui
moment principal e însăși încoronarea, care se
face astfel, că Primatele și locțiitorul palatului,
pun sfânta coroană pe capul Regelui îngenunchiat
pe treapta altarului principal. Reginei nu i se
pune pe cap coroana, ci Primatele și locțiitorul
palatului ating cu ea umerii Regini.
La momentele mai însemnate ale ceremoniei
compania de honvezi, postată în piața sfintei
Treimi, dă salve de onoare, se descarcă
tunurile pe dealul Gellert și se trag toate clopo­
tele din capitală. Sub decursul ceremoniei din
biserică se cântă titurgia de încoronare a lui
Francisc Liszt.
După terminarea serviciului solemn de în­
coronare, Regina părăsește biserica, cu suita sa
restrânsă, cu damele de palat comandate de
serviciu și cu două dame de curte, și în trăsură
pe gală, trasă de opt cai, escortată de gardiști
și de husari, tofi călare, merge îndărăt la palatul
regal.
După depărtarea reginei se începe în bise­
rica de încoronare ceremonia promovării de
caveleri. Vor fi promovați de cavaleri ai pinte­
nului de aur cei ce s'au distins prin vitejie pe
câmpul de răsboi și s'au făcut prin aceasta
vrednici de o distincție mai înaltă. Promovarea
se face astfel, că Majestatea Sa, Regele, șezând
de tron atinge cu sabia sfântului Ștefan umărul
drept al celui ales spre promovare, care vine
chemat cu numele de câtră locțiitorul palatinului

și de călrâ ministrul de pe lângă persoana Maje-
stății Sale, și pentru a primi lovitura de sabie
îngenunchiază înaintea Regelui, pe treapta de
mijloc a tronului.
După ceremonia promovării cavalerilor ies
din biserică cei prezinți, anume, trimișii munci-
piilor, membrii parlamentului, miniștri, Majesta-
tea Sa Regele, însoțit de stegari și de dignitari,
de locțiitorul palatinului, de arhiduci și de clerul
înalt, și pe strada acoperită cu postav roșu-alb-
verde merge la estrada jurământului, ridicată la
poalele statuiei sfintei Treimi, Regele, având pe
urma sa pe locțiitorul supremului magistru de
staul, cu sabia țârii scoasă, și pe episcopul, care
duce crucea apostolică, apoi pe primatele și pe
Arhiepiscopul de Calocea, pe locțiitorul palatinului
și pe prezidenții ambelor corpuri legiuitoare, urcă
escadra jurământului. Cu crucea în mâna stângă,
cu trei degete ridicate ale' manei drepte și cu
fața spre r&sărit, în prezența parlamentului a
municipilor și a poporului,depune MajestaUa Sa
jurământul pe constituție. Formula jurământului,
stabilită din partea parlamentului, o predă locții­
torul palatinului la fața locului Primatelui, care
o cetește Regelui. După depunerea jurământului
locțiitorul palatinului strigă de trei ori: „Eljen a
kirâly" (Trăiască Regele), iar cei prezenți răspund
cu aceleași cuvinte. (în vremile de înainte de
1748 Palatinul striga latinește astfel: «Vivat
Dominus et Rex noster« de trei ori, și mulțimea
răspundea tot astfel). Se dau acum salve de
onoare și se descarcă tunurile pe dealul Gellert.
Regele părăsește estrada, se duce cu suita sa
îndărăt în biserică, unde așteaptă formarea con­
ductului festiv, îu fruutea căruia merge Ia colina
de încoronare.
Conductul festiv îl deschid husarii: participă
la el: reprezentanții munițipiilor, membrii parla­
mentului, sub conducerea prezidenților ambelor
case, miniștrii ungari și cei comuni, toți pedestru.
Călare urmează apoi: heroldul regesc ungar, ușierul
suprem regesc ungar, baronii cu insigniile de
încoronare, locțiitorul palatinului, Arhiducii, apoi
Majestatea Sa, Regele. La dreapta, ceva înainte,
episcopul cu crucea apostolică, la stânga locțiitorul
supremului magistru regesc ungar de staul, cu
sabia țării scoasă, în urma lui mareșalului sup­
rem al curții, tesaurarul suprem regesc ungar,
căpitanul gardei persoanele ungare și aghiotantul
general, de ambele laturi gardiști ungari și trupe
din garda personală ungară. Urmează apoi în
trăsuri: cei doi comisari regești și cei doi custozi
ai coroanei, înaltul cler, iar încheierea o fac
husarii.
Conductul trece prin strada Târnok, piața
paradiei și strada sf. George ajungând în piața sfintei Treimi. Aci se postează în jurul colinei
de încoronare, ridicată în mijlocul pieței, iar
Majestatea Sa, Regele, urcă călare colina și face
cu sabia sfântului Ștefan cele patru tăieturi de
sabie, în patru direcțiuni. Coborându-se de pe
colina de încoronare, Majestatea Sa, merge, cu
suita de călăreți, la palatul regal.
Ultima ceremonie a încoronăiri e masa de
încoronare. Membrii parlamentului, precum și
notabilitățile, caii au fost prezente în biserică,
se adună în sala palatului regal, anume destinată
spre scopul acesta, unde se prezintă și Majetățile
Lor, cu suită restrinsă, și iau loc la masa întinsă
de pe o estradă. La masa aceasta iau loc, pe
lângă Regele și Regina: Primatele, nunțiul papal,
Arhiepiscopul din Calocea și locțiitorul Palatinului
Majestățile Loj vor fi servite la masă de membri
de ai parlamentului, designați întru acest scop,
sub conducerea supremului paharnic și a supre­
mului magistru de masă. După ceremonia mesei
de încoronare Majestățile Lor se retrag cu suita
restrânsă în departamentele lor.
Membrii ambelor case ale parlamentului se
întrunesc apoi, pentru a continua ședința comnuă,
în palatul parlamentar, iar după autenticarea pro­
tocolului ședința comună se încheie și actul
încoronării e terminat.
După amiaz se vor prezenta damele Ia palat,
precum și damele cari au fost prezentate, ori
vor fi prezentate de astădată la palat, în fața
Majestâții Sale, Reginei. In legătură cu încoronarea
se vor mai săvârși, afară de acțiunile de în­
coronare, încă și multe alte ceremonii. Ele se
refer la mutarea sfintei coroane și a celorlalte
insignii de încoronare din localitatea obicinuită
de păstrare în departamentele Regelui, iar de aci
în biserica de încoronare, iar după încoronare,
la espunerea lor spre privire publică, în biserică;
și în fine la mutarea lor iarăș la locul de păstrare.
Ceremonia primă se întâmplă două zile înainte
de încoronare, când insigniile de încoronare vor
fi mutate în departamentele interne din palatul
regal, pentrucă coroana și celelalte insignii să
poată fi adoptate în mod corăspunzător pentru
Majestatea Sa, și pentruca, conform obiceiului
vechiu, plin de pietate, mai ales manthia sfântu­
lui Ștefan să fie de manile proprii ale Majestâții
Sale, Reginei, adoptată după corpul Regeiui.
In ziua încoronării sfânta coroana și insigniile
de încoronare vin mutate cu conduct festiv din
palatul regal în biserica de încoronare, unde vor
fi așezate în capela așa numită Lerotto din
partea dreaptă a bisericii. După ceremonia de
încoronare, insigniile de încoronare se aduc iarăși
cu conduct festiv în biserica de încoronare, unde
rămân expuse spre privire publică, iar în ziua

a treia a expunerii spre privire publică, sfânta
coroană și celelalte insignii se duc în palatul
regal și să așează în locul obicinuit de păstrare.
La toate ceremoniile amintite vor coopera doi
comisari regești, numiți din partea Majestății Sale,
Regelui. Afară de ei mai iau parte la ceremonii:
cei doi custozi ai coroanei, locțiitorul judelui
țării (Judex Curiaie) și o delegație a ambelor
corpuri legiuitoare.
Aceasta e programul, stabilit în mod oficios,
după care se va face încoronarea în ziua de 30
Decemvrie n. c.
Diploma inaugurală.
Diploma de îneoronare, votată din partea parla­
mentului țării, are cuprinsul următor:
Noi, Carol I. din mila lui Dumnezeu împărat al
Austriei, cu numele acesta al IV-lea Rege apostolic
al Ungariei, Croației Slavo (iei, și Dalmației, Rege al
al Boemiei, Galiției, Lodomeriei, Ramei, Sârbiei, Cu-
maniei și al Bulgar.ei, precum și al Ilarîei, Ierusa­
limului, etc. Arhiduce de Austria Mare duce de Tos­
cana, și Cracovia, Duce de Lorena. Salzcurg, Stiria,
Carintia, Craina și Bucovina; Mare principe al Ardea­
lului. Markgraf, de Moravia. Duce de Silezia de sus
și de jos, de Modena, Parma, Piacenza și Guastalla,
de Auschwitz, și Zator, de Teschen, Friaul, Raguza și
Zara. Conte principiat de Habsburg și Tirol, be Kyburg,
Corița și Gradiska. Principe de Trient și Brixen. Mark­
graf de Lausitz sup. și inf Conte de Hohenembs,
Feldkirch, Bregenz, Sonnenberg, etc. Domn de Triest
Cattaro și al confiniilor vindice etc.
ca Rege apostolic al Ungariei, Croației-Slavoniei
și Dalmației facem cunoscut, spre aducere aminte, prin
aceasta diplomă inaugurală a Noastră, că dupâce Ma-
jestatea Sa, Domnul Francisc Iosif I, împărat al Aus­
triei, Rege apostolic al Ungariei, Croației. Slavo iiei,
și Dalmației, mult onoratul și iubitul nostru unchiu,
după o domnie glorioasă, în Noemvrie anul curent a
fost chemat din viața muritoare și din guvernarea
trecătoare, prin nescrutabila dispoziție divină, la ne­
murirea vecinică, primind coroana gloriei perpetuie,
și astfel a dispărut; dupăce toți aceia, cari după ordi­
nea de moștenire din articolii de lege 1 și 2 dela 1723
ne-ar fi premers Nouă în moștenire tronului după
lnaltacelaș au decedat deja mai înainte, anume: Alteța
Sa, Domnul Rudolf, principe imperial și Arhiduce de
Austria, principe regesc de Ungaria, care ca singurul
fia al fericitului împărat și Rege Francis Iosif n'a lă­
sat decedenți de gen bărbătesc îndreptățiți se urmeze
pe tron, mai departe Alteța Sa, Domnul Carol Ludo­
vic, principe imperial și Arhiduce de Austria, principe
regesc de Ungaria, mult onoratul și iubitul nostru bu-
nie, după moartea Moștenitorului de Tron Rudolf cel mai bătrân dintre frații remași în viață ai fericitului
împărat și Rege Francisc Iosif, în urmă fiul său prim-
născut, Alteța Sa, Domnul Francisc Ferdinand, prin­
cipe imperial și Arhiduce de Austria, principe de Un­
garia, trecut din viață fără a lăsa descedenți îndrep­
tățiți se urmeze pe Tron, — a ajuns, urma acestora,
dupăce și mult onoratul și preaiubitul nostru tată,
Alteța Sa, Domnul Otto, principe imperial și Arhiduce
de Austria, principe de Ungaria, fin al doilea al Alte­
ței Sale, Domnul Carol Ludovic, nu mai e între cei
vii, asupra Noastră, ca asupra moștenitorului legal în­
dreptățit, conform ordinei de moștenire a tronului sta­
bilită în sus amintiții articoli de lege 1 și 2 din anul
1723, moștenirea tronului regesc în Ungaria, Croația-
Slavonia și Dalmația.
Am și primit de fapt guvernarea, și în rescrip-
tul nostru regesc, adresat cu grație în 21 Noemvrie
1916 iubiților noștri credincioși, magnaților și deputaților
din Ungaria, Croația-Slavonia și Dalmația, întruniți în
parlamentul convocat de gloriosul nostru antecesor pe
21 L nie 1910 în capita'a și reședința Noastră Buda­
pesta, am dat esprimare dorinței Noastre regești, ca
să se f că cât mai curând pregătirile pentru încoro­
narea Noastră, în sensul articolului de lege 3 din
anii 1791.
In dorința aceasta a Noastră, pătrunsă de cre­
dința față de constituție, am fost numai întăriți prin
experiențele personale, făcute în răsboiul mondial ce
grasează de ani de zile.
Vitejia și jertfirea de sine pentru Rege și patrie,
arătată din partea tuturor popoarelor din țările de sub
coroana noastră ungară. Ne-a întărit în covingerea, că
cele mai puternice fortărețe ale puterii tronului regesc
ungar, factorii cei mai eficaci ai desvoitării durabile
și a înflorirei statului reșede în perfecta și prin nici
un fel de neînțelegere conturbată încredere reciprocă
dintre Rege și națiun.\ și în continuitatea și desvolta-
rea sănătoasă a constituției milenare.
Dupăce și magnații și deputații Ungariei, Croației-
Slavoniei și Dalmației, fiind cu considerare la dispo­
zițiile legilor din patrie, doresc să ne încoroneze în
sensul acelora cât mai curând, ca pe moștenitorul
legal și adevărat al tronului și a coroanei din Ungaria,
Croația-Slavoniei și Dalmația, s'au adresat cu omagială
supunere cătră Noi și Ne-au rugata cu umilință, să ne
îndurăm a accepta preagrațios articolii cari urmează
mai la vale, prin cari se asigură drepturile țârii >;i
cari se trec în diploma inaugurală, compusă conform
legilor fundamentale ale țării, și cari la tot cazul
înainte de norocoasa Noastră încoronare, și tot ce se
cuprinde în aceasta diplomă se aprobăm, în temeiul
puterii noastre regești, și să întărim, împlinind acelea
preagrațios, atât la noi cât și prin alții. Cuprinsul
acestor articoli e următorul:
1. Von ținea fcu ^sfințenie nevătămată și prin
puterea nostră regală vom face să țină și alții succe­
siunea regească ereditară de tron, stabilă în articolii

de lege 1 și 2 din 1723; încoronarea ce e de efectuit
din sensul articolului de lege 3 din 1791; drepturile
constituțiunea. independența regală, libertatea și intre-
gitatea teritorială a ungariei, Croației-Slavoniei Dal­
mației, precum și intregritatea și autonomia țărilor
Croația-Slavonia și Dalmația cari formează cu Ungaria
aceeași comunitate de stat. Vom ținea cu sfințenie șe
cu stricteță și prin puterea Noastră regală vom face
se țină si alții libeitățile esistente în mod legal, privi­
legiile obiceiurilor legale din ungaria, Gr.ația-Slavonia
și Dalmația, și legile aduse până acuma pe calea die­
tei și sancționate de glorioșii Noștrii antecesori, de
încoroații regi ai ungariei, precum, și legile ce se vor
crea prin dietă de aici încolo și se vor sancționa de
Noi, ca rege încoronat ungar, în toate punctele, arti­
colele și clausúlele lor, dupăcum sensul și esercitatea
lor se va stabili prin înțălegerea comună a Regelui și
a parlamentului, dar cu escepția clausulei suspendate
din legea fericitului Andreiu II din anul 1222, care se
începe astfel: „Quodsi vero nos" până la cuvintele:
„in perpetuum faeuitatem". Spre asigurarea tuturor
acestora se va servi și jurământul Nostru, pe care'l
vom depune cu ocas unea încoronării Noastre, pe cu­
prinsul acestei diplome regești inaugurale a Noastre,
luat fiind ca bază textul jurământului de încoronare
al gloriosului nostru antecesor Ferdinand I.
2. Sfânta coroană a țării o vom păstra, amăsurat
datinei vechi legale a locuitorilor țârîi și conform le­
gilor patriei, totdeauna în țară și vom lăsa se fie păzită
de persoane mirene, alese și încredințate cu aceasta
din sânul țării, fără deosebire de religiune.
3. Toate părțile și dependențele acelea a Ungariei,
Croației-Slovaniei și Dalmației, cari au fost deja re­
câștigate și acelea, care au ajutorul lui Dumnezeu ar
fi în viitor câștigate, le vom reincorpora la numitele
țări, chiar și în sensul jurământului nostru de în­
coronare.
4. La întâmplarea, pe care grația lui Dumnezeu
să o țină îndepărtată, când ar urma stângerea urmă-
torimei de ambele sexe a Arhiducilor austriaci, prin
moartea tuturor descendenților din liniile împăraților
și Regilor ungari, întâi a străbunului norstu de gloriasă
amintire, Carol VI. respective III. apoi a fericitului
Iosif I, și în fine a fericitului Leopold l, atunci dreptul
prerogativ de alege Rege și a'l încorona, revine, după
dispozițiile articolilor de 1 ge 1 și 2 din 1723 earăș
Ungariei, Croației-Slavoniei și Dalmației și rămâne
acestor țări după vechile lor obiceiuri și nevătămat în
valoarea și ființa de odinioară.
5. Precum s'a spus mai sus în punctul prim,
erezii și urmașii noștri, Regii ereditari, cari sunt de
încoronat, vor fi îndatorați, decâteori este a se efectui
în viitor o astfel de încoronare în Ungaria din partea
parlamentului, se facă se premeargă acceptarea asigu­
rărilor cuprinsă în aceasta diplomă inaugurală și se
depună jurământul pe ele. Când satisfacem deci cu grație deplină rugării
de sus a parlamentului, recunoaștem din grațioasa
aplicarea a inimei Noastre părintești toți articolii în­
șirați mai sus și tot ce se cuprinde in ei, singular și
îi acceptăm cu aprobarea Noastră plină de grație,
promițând și asigurând Ungaria, Croația-Slavonia și
Dalmația cu cuvântul nostru regesc că vom împlini,
atât Noi, toate cele premerse, cât vom face, ca și
supușii Noștri, de orice rang și clasă, să le împlinească,
așa dupâcum le acceptăm, apro! ăm și întărim cu actuala
Noastră diplomă inagurală.
Drept document și dovadă despre aceasta am
subscris cu mâna proprie aceasta diplomă inagurală,
întărită prin atârnarea sigilului Nostru regesc.
Dat în capitala și reședința Ungariei Noastre,
Budapesta, în… Decemvrie, anul Domnului 1916.
Formula jurământului de încoronare.
Textul jurământului, pe care-l va depune Maiestatea Sa,
împăratul și Regele Carol, cu ocasiunea încoronării a fost stabilit
din partea comisiunei regnicolare și.votat din partea parlamen­
tului astfel:
Noi, Carol f, din mila lui Dumntzeu împărat
al Austriei, Rege al Boemiei, ect. și cu acest
nume al 1Y-Ua rege apostolic al Ungariei, Croației-
Slavoniei și Dalmației, jurăm pe Dumnezeu cel
Atotputernic, pe Fericita Fecioară Măria și pe
toti sfinții lui Dumnezeu, că vom susținea bisericile
lui Dumnezeu, municipiile din Ungaria, din Cro­
ația-Slavonia și Dalmația, precum și locuitorii
din cler și mireni ai acestora, de ori ce poziție,
în toate drepturile, prerogativele, libertățile, privi­
legiile, legile, în vechile lor obiceiuri bune și
aprobate, că vom griji să se facă dreptate fie­
căruia, vom păstra neștirbite fie drepturile consti­
tuția, independența legală și intregritatea terito­
rială a Ungariei, Croației-Slavoniei și Dalmației,
vom împlini legile fericitului R>ge Andreiu II,
cu escepția clausulei din art- 31 al acestor legi,
care se începe cu cuvintele '¡•Quodsi vero Nos»,
până la cuvintele: «in perpetuum faeuitatem»,
că hotarele Ungariei, Croațin-Slavoniei și Dalma­
ției, și tot ce aparține acestor țări sub orice titlu
și pe baza oricărui drept, nu le vom estinde și
le vom mări, și că vom face tot ce spre binele
de obște, spre gloria și mărirea acestor țări ale
Noastre cu dreptul putem face. Așa să ne ajute
Dumnezeu și toți sfinți săi!

Predarea clopotelor,
delà biserica gr.-or. rom. din Sân.-Nicolaul-mare.
28 Noemvre v. 1916
Mult Onorată Redacțiune!
A sosit în cele din urmă rândul și la
clopotele noastre ca să fie ridicate din înălțimea
turnului delà falnica noastră biserică de aici și
să se predeie nouei lor destinațiuni.
Părintele paroh Ioan Popovici anunțase
Duminecă, la 20 Noemvre v. a. c. după sf.
liturgie, credincioșilor, că mânezi, adecă la ser-
bâtoarea „Intrarea în biserică", o să ne cheme
clopotele noastre pentru ultima oară la sfânta
biserică și de aceea să spună la ai lor, că cu
toții să vie la sf. „slujbă", în „Casa Domnului",
spre a asista și la parastasul, ce se va oficia
întru pomenirea vecinica odihnă a fericiților
donatori de clopote: Maria Albu și George
Bobârnac și spre a ne îndulci în decursul sfinte­
lor rugăciuni și cântări încă odată și mai pe
urmă de sunetul lor duios din nemijlocita apro­
piere și a ne lua rămas bun pentru totdeauna
delà ele.
Bunii și evlavioși creștini au și ascultat de.
cuvântul iubitului lor păstor sufletesc, căci mâ­
nezi, în ziua serbâtorii amintite când clopotele
chemătoare la rugăciune sunau par'că mai îndu-
ioșitor și mai pâtruuzâtor ca de altădată, au și
grăbit cu mic cu mare, tînări și bătrâni, bărbați
și femei, adecă toți, cărora numai li-a permis
împrejurările să vie la sf. biserică, care pe vre­
murile acestea de grea urgie și cercare de mult
nu întrunise ațâța credincioși în sinul său.
După sf. liturgie a urmat parastasul amintit
mai sus, oficiat de cât-ă concelebranții: Nicolau
Fizeșeanu, protoprezbiter castrens în retragere și
Ioan Popovici, paroh local, care la finea parastasu­
lui urcând amvonul a rostit o cuvântare emo­
ționantă prin care a schițat de și numai în
liniamente generale, dar cu cuvinte foarle elocvente
și pătrunzătoare menirea și scopul, pe care l'au
îndeplinit până acum clopotele noastre dragi,
cari au stat atât de aproape de sufletul nostru
și de cari acum trebuie să ne despărțim pentru
totdeauna.
In decursul avântatei vorbiri ascultate de
cei prezenți cu cea mai încordată atențiune,
am văzut pe mulți bărbați bătrâni ștergându-și
într'una lacrâmile din ochi, iar unele dintre fe­
mei erau atât de mișcate, încât ne mai putân-
du-se reținea, plângeau formal. Terminându-și zelosut părinte Popovici suc-
ceasa sa cuvântare, imediat au mai sunat odată
toate clopotele împreună, ceea-ce a fost un mo­
ment de multă înduioșare, iar când au amuțit
melodia lor armonioasă oratorul care stătea încă
tot pe amvon zice: „Rămas bnn clopote dragi
și plecați pe noua cale, ce vi este vouă destinată,
rămas bun, rămas bun!" Momentul acesta atât
de mișcător, toți cei-ce au fost de față în sfânta
biserică, cred, că nu-1 vor uita în veci.
Sub împresiunea adâncă a vorbiri rostite și
a momentului solemn din urmă am eșit cu
toții din „Casa Domnului", reîntorcându-ne la
ale noastre cu dorința ferbinte în inimă: — co­
mună tuturor oamenilor de bine — că bunul și
înduratul D-zeu, care conduce destinele omenești,
să se milostivească spre noi și să pună capăt
cât mai curând înfricoșatelor vărsări de sânge
între popoară. aducându-ne: „pe pământ pace și
intre oameni bunăvoire."
De încheiere mai țin să amintesc, câ în
cursul zilei de Vineri din 26 Noemvre v. a. c.
au fost coborâte trei clopote din turnul biserici
noastre, unde au rămas acum numai un singur
clopot, cel mare. La coborârea lor au asistat
dela stradă un public foarte numâros fără ose­
bire de neam și lege și mai cu seama femei
de-ale noastre, cari mai greu ca ori cine, s'au
putut despărți de clopotele noastre dragi. înainte
de-a fi acestea coborâte din turn, la dispoziția
părintelui Ioan Popovici, în semn de rămas bun
au mai fost trase toate patru clopotele împreună,
ca încă odată și acum de fapt pentru ultima
oară să ne mângâie cu sunetul lor frumos și
armonios, admirat de multe ori chiar și de con­
cetățeni noștri străini de aici, dar care în acest
moment ne părea atât de jalnic signalizându-ne
plecarea lor pentru totdeauna din mijlocul nostru.
Coborâte din turn cele trei clopote, ele
fură încununate si împodobite cu cununi de
flori și ramuri verzi de brad, — semnele iubirei
și ale speranței de cătră Româncele noastre mi­
loase, cari atât de greu se puteau despărți de
vastitoirele mutra de s^rbătoire, de bucurie
și de întristare, după cum, adecă se perândea
și se perândă în viața noastră trudită pământească
ziua de serbătoare, ziua de bucurie, cu ziua de
jale și de întristare.
Actul pios aL încununării și împodobirii clo­
potelor coborâte a fost însoțit în semn de
despărțire de dangătul plângător și jalnic al
clopotului mare rămas acum părăsit în turn, ca
să îndeplinească de aci în colo singur și rolul
tovarășilor săi de până aci. Par'că și el grăia
în limba lui de aramă cătră tovareșii săi plecați:
„Rămas bun, rămas bun!" de care bună dorință

va fi fost pătrunsă de sigur inima fiecăruia dintre
număroșii asistenți și privitori tăcuți și îngându­
rați la acest act din urmă cari apoi finite fiind
toate se îndepărtau încetișor unul după altul
dela fața locului nu tocmai cu puțină mângăere,
că li-a fost dat să mai auză odată glasul sonor
al clopotelor noastre dragi și să le vază plecând
departe, departe…
Corespodentul.
Alcoolul și epidemiile în răsboi.
Trei somități medicale austriece, profesorul doctor
Weichselbaum, directorul institului de igienă depe lângă
universitatea din Viena, doctorul Holtscher și doctoral
R. Wlassak, au examinat de aproape rolul alcoolului în
epidemiile isbucnite în mijlocul trupelor de operațiuni
pe cârrpul de bătălie și au ajuns la concluziile pe
«ari le reproducem nai jos:
Profesorul Weichselbaum scrie :
„E lucru de mult stabilit că alcoolul favorizează
•epidemia de holeră.
Consumația alcoolicilor mai mărește predispozi­
ția pentru alte boale infecțioasă grave, cum sunt: di­
senteria, tifosul, tifosul exantematic, vărsat pneumonia.
Alcoolul mai are o influiență rea și asupra mersului
acestor boli".
Doctorul Holitscher, care a mai publicat diferite
lucrări relative la legătura dintre alcool și boalele
contagioasă și a adunat în această privință părerile a
numeroși savanți și medici iluștri, se exprimă astfel:
„Alcoolul și băuturile spirtoase nu pot feri nici
>de disenterie, nici de holeră, nici nu pot ajută Ia vin­
decarea acestor boli. Cine susține contrariul și reco­
mandă consumarea lor, se face vinovat de o faptă rea.
Căci prin această cerdințâ eronată oamenii sunt împie­
decați de a lua măsuri prevenite și curative cu adevărat
eficace, ei închipuindu-și că prin vinul roșu ori romul
îi apără contra molimei. Alcoolul, prin aceea că alină
în mod trecător dureri care anunță o îmbolnăvire a
organismului, induce în eroare asupra gravității boalei
la începutul ei și împedică astfel luarea la timp a
măsurilor necesare".
Doctorul Wlassak relevă faptul că alcoolul slă­
bește forța de rezistență firească a corpului omenesc
contra epidemiilor; mai ales când e consumat zilnic;
apoi el îngreuiază combaterea epidemiilor în vreme de
Tăsboi. Alcoolul, chiar dacă nu îmbată complect pe
om, îl face nesocotit și ușuratec și-1 face să uite ușor
măsurile și prescripțiunile relativă igienă și curățenie.
Doctorul Wlassak mai atrage atenția asupra altui
punct important: mii de cazuri de boale lumești i u
s'ar produce dacă bolnavii n'ar fi căzut mai întâi victime
ale blestematului alcool. Cu un euvănt: Experiența de
toate zilele te învață că alcoolul strică și îngreuiază
cu adevărat combaterea epidemiilor. CRONICA.
Pentru soldații noștri!
Subscrisul rog pe această cale publicul românesc
din patrie, Venerebilele Consistoare, On. 'Direcțiuni
be bănci, Administrații de ziare, Librării, etc. etc, să
binevoți a trimite pe seama soldaților români din
garnizoana Debreczenului: călindare, cărți de rugăciuni,
diferite ziare, foi ilustrate, cadouri de Crăciun etc.
Pentru toate cele primite, în numele soldaților
îmi voiu esprima mulțumită publică.
Toate sâ se trimită Ia adresa: Tâbori lelkiszi
hivatal (g. kel. lelkesznek) Debrecen.
Rog toate ziarele rom. să reproducă aceasta cerera.
Debreczen, la 7 Decemvre v. 1916.
Pavel Tismonariu
preot militar.
Un frumos dar de Crăciun soldaților noștri. O mare
binefăcătoare a neamului nostru dorind să procure
eroilor noștri de sf. sărbători ale Nașterii Domnului
puțină distracție prin lectură românească, a depus Ia
mâna dlui Dr. Dimitrie Ciolocu, profesor în Caransebeș,
prețul alor 600 exp. din escelenta broșură „Cânfece
din răsboiu", tomul II. Dor și jale, adunate și publicate
de numitul profesor, cu rugarea de a fi distribuite
jumătate între soldații de prin spitale și jumătate între
cei de pe câmpul de luptă. Sunt deci rugați superiorii
în drept să se adreseze de cu vreme dlui Dr. Dimitrie
Cioloca, arătând și N-rul feciorilor pe seama cărora
se cere cartea.
Concurse.
Pentru întregirea posturilor învățătorești din co­
munele bisericești: Babșa și Orăgoeștl, din tractul Belințu-
lui, să escrie concurs cu termin de 30 zile dela prima
publicare în „Biserica și Școala",
Emolumentele înpreunate cu acest post sunt:
1. Babșa: In bani gata 1000 cor., scripturistică
20 cor., conferență 20 cor., eventuala întregire dela
stat, votată și fostului de învățător, locuință în natură,
cu grădină și de fiecare înmormântare câte 1 cor.
Dările după intrgvilan cad în sarcina învățătorului.
2. Drăgotști: In bani gala 345 cor., 7y2 HI. grâu
75 cor., 6 HI. cucuruz 42 cor., 21l% jugâre pământ ară-
tor 15 cor., lemne pentru învățător 64 cor., pentru
conferință 20 cor., pentru -ocripturistică 20 cor., pen­
tru adunarea generală 20 cor, locuință în atură. cu
grădină lângă ea, dela înmormântări unde e poftit,
câte 1 cor., și eventuala întregire dela stat. avută și
de fostul învățător.
Cei-ce doresc se reflecteze la ori-care din aceste
posturi, sunt poftiți:

a) A-și trimite petițiile concursuale, instruate con­
form normelor in vigoare, respectivului comitet paro­
hial, pe calea oficiului protopresbiteral din Belinț (Be-
lencze, Temes-megye); b) a se prezenta într'o Dumi­
necă ori într'o sărbătoare în sf biserică spre a-și
arătă desteritatea în cântare și tipic; c) a acludâ ate­
stat de funcție și conduită dela respectivul șef, întru­
cât a fost și până acuma în funcție și d) a descoperi
în scris, dacă e asentat, fără a fi făcut anul de vo­
luntar. Fiecare ales învățător la vre-unul din aceste
posturi, e dator:
a) Să instrueze pe școlari cântările bisericești;
b) să-i conducă la sf. biserică și să-i supraveghieze și
c) să presteze serviciile cantorale in și afară de biserică,
fără nici o remunerație.
La Babșa vor fi preferiți cei cu cvalificațiune
mai înaltă și apți a diriga cor.
Comitetul parohial.
în conțelegere cu mine: Gherasim Serb, protopresbiter.
—•— 1—3
Pentru îndeplinirea postului învățătoresc dela
școala confesională gr.-or rom. din Bârsa se publică
concurs cu termin de 30 de zile dela prima publicare în
„Biserica și Școala".
Emolumentele sunt:
1. In bani gata dela comuna bisericească 600 cor.
iar competințele dela aceasta sumă în sus sunt asigu­
rate ca întregire de salar prin rezoluțiunea Nr. 152745
din 1915.
2. Cvartir corespunzător în edificiul școalei cu
supra edificate și jumătate intravilan pentru grădină;
ori eventual, pâna la edificarea locuinței înv. 2-a,
240 cor. relut de cvartir.
3. Spese de conferință 20 cor.
4. Scripturisticâ învățătoreascâ 10 cor
5. Dela înmormântări, la care va fi poftit 2 cor.,
De încălzirea și curățirea internă a locuinței se
va îngrijiî nvățătorul; iar de curățirea externă a locuinței
învâțătorești, de curățirea sale de învățământ și de
încălzirea ei, comuna bisericească.
Alesul învățător este îndatorat să conducă strana,
instrueze elevii în cântările bisericești, să-i conducă
și supraveghieze în sf. biserică regulat în fiecare duminecă
și si rbătoare fără alta remunerațiune.
Reflectanții sunt poftiți să-și înainteze recursele
adresate comitetului par. d>n Bârsa în terminul cou-
cursual, Preaonoratului Oficiu ppbîteral din Buteni și
adjustate cu următoarele documente: 1. Extas de botez
2. diploma de învățător, 3, atestat de apartinențâ,
4, atestat de se. viciu și 5, eventuala dispenzare dela
miliție; având să se prezinte sub durata concursului
în sf. biserică, pentru a-și arăta desteritatea în cant
și tipic.
Din ședința comitetului par. din Bârsa, ținută la
26 Iunie (9 Iulie)1916.
Miron Grecu m. p Eugen Halie m. p.
preș. corn. par. not. com. par.
I n conțelegere cu: F. Roxin, ppbiter. insp. școlar.
—•— 2-3 Pentru îndeplinirea parohiei vacante din Sintea
(Szinte) protopopiatul Chișineu, să escrie concurs cu
termin de recurgere de 30 zile dela prima publicare
n organul, oficial Biserica și Școala.
Beneficiul e următorul:
1. Casa parohială cu 4 odăi cu intravilan parohial;
2. Una sesiune parohială, pământ arător parte
fânaț, constatatoare din 34-™ jugh, eatastrale ;
3. Drept de pășuna pentru 16 capete vite mari,
din pășunea comunală sau eventuală despăgubire în bani;
carea în acest an face 196 coroane în bani.
4 Pentru răscumpărarea de bir preoțesc 260 c >r.
din cassa epitropiei parohială cultuală;
5. Stolele legale;
6. Congrua dela stat, pentru care parohia nu ia
asupra sa nici o garantă ;
Alegândul preot are să supoarte toate dările ce
se vor eiectâ după venitele beneficiate de dânsul și este
îndatorat a catehizâ la școalele din comună fără nici
un drept de remunerațiune dela parohie.
Parohia fiind de clasa a Il-a dela recurenți se
recere cvalificațiunea prescrisă în concluzul Ven. Sinod
eparhial de sub Nr. 84 din 1910. .
Recursele adjustate cu documentele prescrise și
cu atestat despre serviciul prestat până acum, — ad­
resate comitetului parohial din Sintea — se vor sub-
șterne în terminul prescris Preaonoratului domn pro­
topop Dr. Dimitrie Barbu în Chișineu (Kisjeno).
Recurenții pe lângă stricta observare a §-lui 33
din regulamentul parohial au a se prezenta în vre-o
duminecă ori sărbătoare în sfânta biserică din Sintea,
arătându-și desteritatea în cântarea bisericească, în ora­
torie și rituale.
Sintea, la 2/15 Octomvrie 1916.
George Costa, m. p., Dimitrie Mihuț m. p.,
not com. par. preș. com. par.
In conțelegere cu mine :
Dr Dimitrie Barbu va. p.,
protopop.
-•— 3—3
Aviz.
*
Cu tot respectul aducem la cunstința
onor. public, că trecând ed. I. (30 mii) din
calendarul nostru diecezan pe a. 1917 am
scos de sub tipar a doua ediție în 10 mii
esemplare. Aceasta nouă ediție elntregită
și conține tarifa nouă poștală și cea a
competințelor de timbru, cari în ediția I
nu s'au putut luă.
Prețul unui esemplar este 60 fii. -f -15
fii. pentru porto.
La camande pentru cel puțin 30 esempl.
oferim 25% rabat, privindu-ne'șifrancatura.
Cu stimă:
Librăria Diecezan ă"
Tiparul și editura tipografiei diecezane din Arad — Redactorresponzabil: Roman R. Ciorojfariu.